Cele mai citite
 


DEPRESIA - Generalitati, Simptome, Diagnostic, Tratament
miercuri, 1 iunie 2011   ::   3 Comentarii :: :: Stiri, Articole medicale, Depresia, Minte sanatoasa
 

 

Aproximativ două treimi din persoanele cu depresie nu-şi dau seama că au o boală ce poate fi tratată şi, prin urmare, nu caută un tratament. În plus, ignoranţa persistentă şi percepţia greşită a publicului asupra bolii, inclusiv a multora dintre furnizorii de servicii medicale, ca fiind o slăbiciune personală sau un defect nedorit, duce la o stigmatizare dureroasă şi la evitarea diagnosticării de mulţi dintre cei afectaţi.

 

Generalităţi


Clasificările depresiei includ:
•    tulburarea depresivă majoră
•    depresia cu elemente melancolice sau catatonice
•    depresia atipică  
•    tulburarea afectivă de sezon
•    depresia postpartum


Mulţi dintre aceşti pacienţi apelează, prima dată, la unităţile de îngrijire primară, unde acuză în general simptome somatice, cum ar fi oboseală, dureri de cap, disconfort abdominal sau modificări în greutate.
Diagnosticul diferenţial (diagnosticul care constă în compararea semnelor şi simptomelor de boală prezentate de bolnav cu semnele şi simptomele asemănătoare altor boli, în vederea înlăturării diverselor diagnostice apropiate) pentru depresie include:
•    alte tulburări psihice
•    boli ale sistemului nervos central
•    tulburări endocrine
•    boli legate de consumul de droguri
•    boli infecţioase şi inflamatorii
•    tulburări legate de somn


Testele de screening pentru depresie pot fi folosite pentru depistarea depresiei şi a tulburării bipolare (psihoza maniaco-depresivă). Cel mai utilizat test pe scară largă este HDRS – Scala de evaluare a depresiei Hamilton. Este important să se înţeleagă că rezultatele obţinute prin utilizarea oricărui tip de scală  sunt imperfecte, indiferent de tipul populaţiei şi în special la populaţia în vârstă.
Pentru tulburarea depresivă majoră sunt disponibile multe tratamente eficiente, inclusiv şedinţele de psihoterapie (de exemplu, terapie cognitiv-comportamentală, terapie interpersonală), utilizate fie singure, fie în combinaţie cu medicamente. Cu toate acestea, abordarea combinată oferă, în general, pacientului un răspuns mai rapid şi de durată.
Toate antidepresive sunt potenţial eficiente, cu 2-6 săptămâni de tratament necesare obţinerii unui răspuns clinic. Medicaţia se acordă pacientului numai de către terapeut funcţie de tolerabilitate, tratamente anterioare, istoric medical.


Semne şi Simptome

1. Istoric


Pacienţii cu tulburare depresivă majoră ar putea să nu se plângă iniţial de tonus scăzut, anhedonie (incapacitatea unei persoane de a simţi plăcerea în cursul unor experienţe ce ar trebui sa provoace plăcere) sau alte simptome tipice. Mulţi dintre aceşti pacienţi apelează, prima dată, la unităţile de îngrijire primară, unde acuză în general simptome somatice, cum ar fi oboseală, dureri de cap, disconfort abdominal sau modificări în greutate. Pacienţii s-ar putea plânge mai mult de iritabilitate decât de tristeţe sau de o starea de spirit proastă. Persoanele vârstnice pot acuza o stare de confuzie sau un declin general al stării de sănătate; de asemenea, ei se prezintă cu mai multe plângeri somatice, simptome cognitive şi mai puţine plângeri de tristeţe sau de dispoziţie negativă.


Factorii sociali, familiali şi de mediu
Dovezi reale indică faptul că depresia poate fi periodic remarcată în familii din generaţie în generaţie. Astfel, un istoric familial complet este destul de important. Factorii sociali, familiali şi de mediu par să joace un rol semnificativ în evoluţia bolii depresive la copii şi tineri şi chiar la copii preşcolari. Rene Spitz a descris ceea ce el a numit depresie anaclitică la sugarii crescuţi într-un orfelinat. Copiii cu tulburare depresivă majoră pot prezenta, de asemenea, simptome iniţiale care induc în eroare, cum ar fi iritabilitatea, scăderea performanţelor şcolare sau de retragere socială.


Tulburarea disforică
Pacienţii raportează o stare disforică, care poate fi exprimată prin tristeţe, plictiseală senzaţie de amorţeală sau, uneori, iritabilitate şi schimbări bruşte de dispoziţie. Ei raportează adesea o pierdere a interesului sau a plăcerii faţă de activităţile lor obişnuite, dificultăţi de concentrare sau pierderea energiei şi a motivaţiei. Gândirea lor este de multe ori negativă, frecvent cu sentimente de inutilitate, lipsă de speranţă sau neputinţă.


Psihoza
Psihoza, atunci când apare în contextul depresiei unipolare, este de obicei în strânsă legătură cu starea de spirit a pacientului; de exemplu, pacientul poate experimenta sentimente iluzorii de inutilitate sau de declin progresiv pe plan fizic. Simptomele de psihoză trebuie să determine o atentă evaluare a istoricului familial pentru a exclude o istorie de tulburare bipolară, schizofrenie sau tulburare schizoafectivă , abuzul de substanţe sau sindrom cerebral organic.


2. Examenul fizic


Nu există constatări fizice specifice pentru tulburare depresivă majoră, în schimb, diagnosticul se bazează pe istoricul familial şi pe evaluarea stării de sănătate mentală. Cu toate acestea, o evaluare completă a stării de sănătate mentală ar trebui să includă întotdeauna o evaluare medicală pentru a exclude afecţiunile organice ce ar putea să imite o tulburare depresivă. Acestea se încadrează în următoarele categorii majore generale:
•    Infecţii
•    Medicaţie
•    Tulburări endocrine
•    Tumori
•    Tulburări neurologice
•    Diverse tulburări


Aspectul şi afectul
Majoritatea pacienţilor cu tulburare depresivă majoră prezintă la controlul medical un aspect normal. La pacienţii cu simptome mai severe se poate observa un declin în ceea ce priveşte îngrijirea şi igiena personală, precum şi o modificare în greutate. Pacienţii pot prezenta retard psihomotor. Acesta se manifestă ca o încetinire sau o pierdere a mişcărilor spontane şi a reactivităţii, precum şi printr-o aplatizare sau pierdere de reactivitate afectivă a pacientului (de exemplu, expresia emoţională). Agitaţie psihomotorie sau stare de nelinişte, pot fi, de asemenea, observate la unii pacienţi cu tulburare depresivă majoră.
Vorbirea
Vorbirea poate fi normală, lentă, monotonă sau lipsită de spontaneitate şi de conţinut. Logoreea sau presiunea vorbirii (rapida, fără oprire, cu tonalitate înalta, bombastica, greu de întrerupt) sugerează  manie, pe când o vorbire dezorganizată denotă psihoză. Accelerarea gândirii ar putea fi, de asemenea, un indicator de manie sau hipomanie.


3. Episoade depresive majore


Un episod depresiv major este definit ca un sindrom în care cel puţin 5 din următoarele simptome au fost prezente pe parcursul a 2 săptămâni consecutive:
•    Stare depresivă (la copii şi adolescenţi aceasta poate să fie o stare de iritabilitate)
•    Diminuarea interesului sau pierderea plăcerii pentru aproape toate activităţile  (anhedonie)
•    Modificare semnificativă a greutăţii sau tulburări de apetit (la copii, se ia în consideraţie incapacitatea de a atinge plusurile ponderale expectate)
•    Tulburări de somn (insomnie sau hipersomnie)
•    Agitaţie psihomotorie sau retard
•    Oboseală sau pierdere a energiei
•    Sentimente de inutilitate sau de culpă excesivă ori inadecvată
•    Diminuarea capacităţii de gândire sau concentrare; indecizie
•    Gânduri recurente de moarte, de sinucidere
•    Un tipar de lungă durată privind ideaţia respingerii interpersonale, tentativă de sinucidere, sau plan specific pentru sinucidere.
Tulburările depresive pot fi evaluate ca uşoare, moderate sau severe. Tulburarea poate apărea, de asemenea, cu sau fără simptome psihotice, care pot coincide sau nu cu starea de spirit. Tulburările depresive pot fi în remisiune completă sau parţială. Atunci când un episod durează mai mult de 2 ani consecutivi, depresia ar trebui să fie diagnosticată ca fiind cronică


4. Depresia cu elemente melancolice


În depresia cu elemente melancolice se poate observa fie pierderea interesului sau plăcerii pentru toate sau aproape toate activităţile, fie lipsa de reactivitate la stimuli de regulă plăcuţi (pacientul nu se simte mai bine, chiar şi temporar, atunci când survine ceva bun).
 În plus, cel puţin trei din următoarele elemente sunt prezente în acest caz:
•    O dispoziţie depresivă, care este diferită de tipul de sentimente experimentate după moartea unei fiinţe dragi
•    Depresie de regulă mai severă dimineaţa
•    Trezirea cu cel puţin două ore mai devreme decât de obicei
•    Retard psihomotor evident sau agitaţie
•    Scădere semnificativă în greutate sau anorexie
•    Sentiment de vinovăţie excesivă sau inadecvată


5. Depresia cu elemente catatonice


Diagnosticul de episoade depresive cu elemente catatonice necesită cel puţin două din următoarele trăsături :
•    Imobilitate motorie sub formă de catalepsie sau stupoare
•    Hiperactivitate motorie aparent fără niciun scop  şi nu ca răspuns la stimuli externi
•    Negativism extrem sau mutism
•    Stereotipii de atitudine, gestică, mimică şi limbaj, grimase, manierisme.
•    Echolalia (repetarea ultimelor cuvinte auzite) sau echopraxia (imitarea involuntară a mişcărilor unei alte persoane).
Aceasta formă de depresie este foarte gravă şi necesită tratament specializat.


6. Depresia atipică


O depresie poate fi identificată ca având caracteristici atipice. Depresia atipică este o formă des întâlnită a depresiei în care perioadele depresive se intercalează temporar cu stări bune ca reacţie la schimbările pozitive din viaţa persoanei.
Acest tip de depresie se manifesta prin:
•    Apetit alimentar crescut sau creştere semnificativă în greutate
•    Hipersomnie
•    Senzaţie de greutate în braţe şi picioare
•    Hipersensibilitate la reacţiile critice din jur
Simptomele pot dispărea temporar, însă revin şi se agravează în timp.


7. Depresia postpartum


Depresia în perioada de după naştere este des întâlnită, fiind considerata o problemă foarte serioasă. Aproximativ 85% dintre femeile care au născut pot dezvolta tulburări de dispoziţie în această perioadă.
Pentru majoritatea femeilor, simptomele sunt tranzitorii şi relativ uşoare (de exemplu, tristeţe postpartum); cu toate acestea, 10-15 % dintre femei experimentează o formă de depresie mai intensă şi mai persistentă, iar  0,1-0,2% dintre acestea dezvoltă psihoze postpartum.
Boala psihică postpartum a fost iniţial conceptualizată ca un grup de tulburări legate în mod specific de sarcină şi naştere şi de aceea a fost considerată ca un diagnostic distinct faţă de alte tipuri de boli psihice. Cu toate acestea, dovezi apărute în ultimul deceniu sugerează că boala psihică postpartum nu poate fi distinsă faţă de tulburările psihice care apar la alte momente în timpul vieţii unei femei.
Dereglări ale stării de spirit, plâns continuu, iritabilitate şi anxietate, îngrijorare excesivă, confuzie, lipsa energiei, incapacitatea de a dormi, lipsa încrederii, stare de copleşire sunt simptome comune ale tristeţii postpartum. Simptomele de vârf apar în a patra sau a cincea zi după naştere şi durează câteva zile. În general, acestea sunt limitate în timp şi dispar spontan în primele două săptămâni postpartum. Simptomele nu afectează abilitatea unei mame de a avea grijă de copilul ei.
Femeile cu simptome mai grave (lipsa interesului sau a plăcerii de a trăi, lipsa energiei şi a motivaţiunii de a face anumite lucruri, stări de vină, lipsa de speranţă, interes scăzut faţă de copil, etc.) sau care persistă mai mult de două săptămâni ar trebui să fie consultate pentru depresie postpartum. De obicei, depresia postpartum se dezvoltă pe nesimţite în primele trei luni postpartum, deşi tulburare poate avea un debut mai acut. Depresia postpartum este mai persistentă şi creează mai multe probleme decât tristeţea postpartum. Semnele şi simptomele de depresie postpartum nu pot fi deosebite clinic de cele de depresie majoră care apar la femei în alte perioade ale vieţii. În perioada postpartum, depresia este caracterizată prin tristeţe intensă, anxietate sau disperare. Aceste simptome afectează abilitatea unei mame de a avea grijă de copil şi poate reprezenta un risc atât pentru mamă cât şi pentru copil.
Rareori o femeie poate dezvolta psihoză postpartum. Aceasta este o boala serioasă care include toate simptomele depresiei postpartum, la care se adaugă gânduri de automutilare sau de a provoca rău copilului. În acest caz, se impune consultarea unui medic specialist


8. Tulburarea afectivă de sezon


Depresia sezonieră sau tulburarea afectivă de sezon este recunoscută oficial în anul 1980, fiind considerată o “particularizare” a episoadelor depresive majore.
Pentru a diagnostica o tulburare afectivă de sezon, ar trebui să existe o relaţie temporală regulată între depresie şi un anumit moment al anului.
Un individ trebuie să demonstreze cel puţin 2 episoade de tulburări depresive în ultimii 2 ani, iar episoadele sezoniere ar trebui să fie mult mai numeroase decât episoade nesezoniere.
Orice persoană se poate dezechilibra uşor dacă este expusă unor stimuli externi suficient de severi. Odată cu schimbarea anotimpului organismul trebuie să se adapteze la mediul extern atât în plan corporal-biologic cât şi psihic-conştient. Una din principalele cauze de apariţie a depresiei sezoniere se consideră a fi lipsa luminii solare din anotimpurile reci, zilele fiind mai scurte toamna şi iarna.
Pacienţii cu tulburări afective sezoniere, de cele mai multe ori, semnalează simptome atipice, cum ar fi hipersomnie şi creşterea apetitului alimentar, dar în general acestea sunt similare oricărei forme de depresie: golire şi nelinişte interioară, încetinirea gândirii ce se manifestă prin incapacitate decizională, sentimente de vinovăţie, inutilitate, incapacitate de acţiune; lentoare psihomotorie, tendinţa de a se complace în activităţi fără scop, dificultate de verbalizare, tulburări ale dinamicii sexuale. Uneori dispoziţia depresivă acompaniată de lipsa speranţei poate duce la apariţia gândurilor suicidare.
Cele mai dificile luni pentru persoanele predispuse la tulburări afective de sezon sunt ianuarie şi februarie, mai vulnerabile fiind femeile şi tinerii.


9. Ideaţia suicidară


Suicidul reprezintă aproximativ 10% din decesele pacienţilor cu afecţiuni psihice. La adolescenţi şi tineri (15 şi 24 ani), sinuciderea constituie a treia cauză a mortalităţii (prima fiind accidentele rutiere). Pacienţii cu depresie trebuie evaluaţi pentru ideaţie suicidară (gânduri şi/sau tentative de sinucidere). Depresia, lipsa de speranţă, comorbidităţile şi antecedentele de comportament suicidar sunt indicatori cheie ai riscului de suicid.
Când un individ are antecedente suicidare, medicului îi revine cea mai grea sarcină, aceea de a  explora împreună cu pacientul în mod direct şi cât mai în detaliu situaţia, pentru a determina prezenţa ideaţiei suicidare, precum şi mijloacele şi planurile ce pot conduce către aceasta.

Diagnostic paraclinic

Diagnosticul de depresie se bazează în principal pe anamneza şi examinarea fizică.
Primul pas în diagnosticarea unei depresii este vizita la medic. Medicul specialist care poate trata această afecţiune este medicul psihiatru. În urma discuţiei cu pacientul acesta poate:
•    Recomanda efectuarea unor examene de laborator, pentru a depista dacă simptomatologia nu este cauzată de alte afecţiuni (hipotiroidism, anemie, HIV, alcoolism, boala Addison, boala Cushing etc.).Testele de laborator pot fi utile în excluderea altor potenţiale diagnostice.
•    Evalua starea de sănătate mentală în urma unui interviu cu pacientul.
•    Indica efectuarea unor teste verbale şi scrise care detectează depresia. Totuşi, rezultatele obţinute, în special la pacienţii vârstnici, nu sunt concludente.
 
Aproximativ jumătate din totalitatea cazurilor de depresie sunt subdiagnosticate şi subtratate. De aceea este necesar ca atunci când se consultă medicul specialist, să se discute cu acesta toate simptomele care s-ar putea datora depresiei.
 
Tratament


Din fericire, depresia, chiar şi în cele mai severe cazuri, este o afecţiune tratabilă, dar care necesită timp şi răbdare.
O gamă largă de tratamente eficiente este disponibilă pentru tulburarea depresivă majoră. Ca şi în cazul altor boli, cu cât se începe tratamentul mai devreme cu atât şansele de reuşită sunt mai mari, proporţional scăzând şi riscul unei recidive.

Primul pas în tratamentul tulburărilor depresive este apelarea la medic.
Cele mai folosite măsuri terapeutice sunt medicamentele antidepresive şi psihoterapia.


Principalele clase de medicamente folosite in tratamentul depresiei sunt:
•    Inhibitorii selectivi de recaptare a serotoninei (SSRI) – sunt de preferat în tratamentul copiilor, adolescenţilor şi la vârstnici datorită dozării uşoare, a unui profil de siguranţă mai bun şi a toxicităţii reduse în caz de supradoză. Medicamente din această clasă sunt: fluoxetina, paroxetina, sertralina, fluvoxamina, citalopram şi escitalopram.
•    Inhibitorii selectivi de recaptare a serotoninei/norepinefrina (SNRI) – pot fi folosiţi ca medicaţie de linia întâi la pacienţii care asociază fatigabilitate şi durere importantă şi de linia a doua la pacienţii la care SSRI nu au fost eficienţi. Medicamente din aceasta clasă sunt: venlafaxina şi duloxetina
•    Antidepresive atipice – folosite în general în depresiile majore. Medicamente din aceasta clasă sunt: bupropion, mirtazapina şi trazodona.
•    Antidepresive triciclice – au un nivel de toxicitate mai mare şi se dozează mai greu. Medicamente din aceasta clasă sunt: amitriptilina, nortriptilina, clomipramina, doxepina, trimipramina şi imipramina
•    Inhibitori de monoaminoxidaza: phenelzina şi tranilcipromina
Medicaţia poate ameliora simptomele, iar şedinţele de psihoterapie (de exemplu, terapia cognitiv-comportamentală, terapia interpersonală, terapia de familie, psihoterapia de susţinere, psihoterapia de grup) pot fi de asemenea o opţiune de tratament eficient, singure sau în combinaţie cu medicamente. Cu toate acestea, abordarea combinată de medicamente şi psihoterapie oferă, în general, pacientului un răspuns rapid şi pe termen lung.


La copii şi adolescenţi, farmacoterapia este insuficientă ca singur tratament. În cazul acestora intervenţiile psihosociale sunt adesea recomandate ca tratament de primă linie.
Totodată, activitatea fizică şi exerciţiile fizice contribuie la recuperarea bolnavilor ce suferă de tulburare depresivă majoră.

În cazul în care pacientul prezintă tendinţe de suicid şi nu există mijloace clare pentru a garanta siguranţa acestuia în ambulatoriu, atunci trebuie să se recurgă la spitalizare, voluntară, cu acordul pacientului sau involuntară, la indicaţia terapeutului.


Spitalizarea se mai impune şi în următoarele cazuri:
•    Depresie severă
•    Depresie psihotică
•    Incapacitatea de a avea grijă de sine (de exemplu, incapacitatea de a-ţi asigura nevoile de bază, cum ar fi mâncatul, băutul, şi alte activităţi de zi cu zi)
•    Agravarea stării de sănătate din cauza depresiei
În foarte multe cazuri, persoanele afectate de această boală nu realizează ce li se întâmplă sau se simt jenate să se adreseze unui specialist, astfel încât mai mult de jumătate din persoanele cu depresie nu urmează un tratament adecvat. Implicarea şi suportul oferit de familie şi apropiaţi în depistarea şi tratamentul depresiei, poate fi extrem de important. Atitudinea acestora trebuie sa fie încurajatoare şi înţelegătoare.

Din păcate, nu există metode de a preveni această boală. Există unele principii prin care se încearcă evitarea recăderilor sau a agravării simptomelor:
•    Luarea cu regularitate a medicamentelor, chiar şi după ce persoana a început să se simtă mai bine
•    Continuarea şedinţelor de consiliere, chiar şi după oprirea medicaţiei
•    Dieta alimentară echilibrata
•    Program de somn regulat
•    Evitarea consumului de alcool sau droguri

Cel mai important însă, este să se apeleze la ajutorul medicului psihiatru atunci când se observă că apar primele semne sau simptome de depresie.

 

Notare
Comentarii
TERAPIA prin STIMULARE MAGNETICA TRANSCRANIANA
cu FRECVENTA INALTA

Este indicata in tratamentul depresiei si al tulburarilor bipolare (psihoza maniaco-depresiva), la pacientii care nu au raspuns adecvat la medicatia specifica (ca metoda suplimentara de tratament) sau la cei care nu tolereaza medicatia (ca metoda unica). De asemenea exista sedinte speciale pentru tratarea anxietatii daca acest simptom este prezent si important.
Este o metoda care a aparut de peste doua decenii in tarile occidentale si care foloseste o tehnologie medicala de varf, demonstrata stiintifica ca find eficace in studii pe zeci de mii de pacienti din SUA si Europa Occidentala.
Eficacitatea metodei in tratarea depresiei ajunge in studii pana la 70%.
Implica folosirea unor pulsuri foarte scurte de energie sub forma de camp electromagnetic pentru a stimula celulele nervoase si a regla fluxul sanguin afectat in afcetiunile psihice.
Este o metoda noninvaziva, sigura si cu o acuratete deosebita si care nu necesita anestezie. In timpul sedintelor de tratament, care dureaza circa 30 minute, pacientii stau asezati pe un scaun in timp ce un dispozitiv special (o bobina) asezata intr-o anumita regiune a craniului creeaza un camp magnetic dinamic, pulsatil (cu parametri ce se programeaza de catre medic in functie de afectiunea pacientului).
Acest camp magnetic induce aparitia unui flux electric la nivelul anumitor regiuni ale creierului in functie de scopul tratamentului. Pacientii raman treji in timpul sedintelor TMTC – cantitatea de electricitate care apare in creier este foarte mica si nu este resimitita in mod neplacut de catre pacient.
Cabinetul nostru foloseste aparatul de ultima generatie MagPro R100 de la compania MagVenture din Danemarca – liderul mondial in acest domeniu.
Pretul unei sedinte este de 50 lei, se fac 3-5 sedinte pe saptamana, timp de 6-8 saptamani, cu control la medicul psihiatru curant la fiecare doua saptamani
C.M.I. Dr Diaconu Costina-Ilinca si Dr Diaconu Cristian
Telefon programari: 0741.43.33.37

Tratează acum depresia, anxietatea şi atacurile de panică!

Centrul MoreOfYou este un centru de dezvoltare personală şi evoluţie spirituală care oferă servicii de life coaching şi psihoterapie tuturor categoriilor de vârstă – adulţi, copii şi adolescenţi – atât individual, cât şi în cadrul grupurilor (psihoterapie de grup, sistemică – de familie, de cuplu, etc) sau sub forma atelierelor de informare şi suport pe diferite teme.

Centrul MoreOfYou oferă şedinte individuale de echilibrare energetică, vindecare reconectivă, reconectare personală şi meditaţie vedică.

Programează-te acum prin email la info@moreofyou.ro sau telefonic la 021 315 8383

Cu toată dragostea,
Echipa MoreOfYou
http://www.moreofyou.ro/

de Adriana
Este o minunata trecere in revista a aspectelor multiple legate de aceasta afectiune. Mai degraba s-ar putea numi BOALA MATERIALULUI UMAN PROST GESTIONAT PE ACEST PAMANT. Cei ce se afla inca la faze duse pe picioare(marea masa a oamenilor) au o sansa sa constientizeze citind astfel de texte si sa intreprinda actiuni de a reduce pe cat posibil starea de depresie.Trebuie educati pe canalele media. Insistati! Dupa mine educatia neglijenta din cauza ignorantei parintilor e una din cauzele primordiale a depresiei umane. Mai mult trebuie facut pentru impulsionarea oamenilor inca de mici si scoala poate fi locul unde, daca invatatorul nu ar lasa nici-un elev sa fie codas, un numar mult mai mic de oameni pe pamant ar fi mai fericiti si mai motivati prin educarea subconstientului pe micile sucese. Multumesc mult pentru presentare.Este mult de comentat.Sa ne educam unii pe altii, oameni buni. Ma opresc aici.

Apasati aici pentru a trimite un comentariu
Citeste si...
Depresia - Cauze si Simptome Nu exista un raspuns clar la intrebarea despre cauzele depresiei. Depresia este de obicei declansata de o combinatie de factori biologici, psihologici si factori din mediu.
Depresia, una dintre cele mai frecvente cauze ce afectează starea de sănătate La nivel global, depresia reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze ce afectează starea de sănătate, cu impact asupra functionalității pacientului, scăderea productivității și a capacității de lucru, izolare și chiar pierderea dorinței de a trăi. În prezent, depresia majoră este a patra boală ca...
Ce trebuie sa stim despre depresie Se poate intampla oricui in viata o tristete accentuata dupa o pierdere sau o situatie care i-a afectat viata de zi cu zi. Aceasta suferinta poate lua forma unei depresii reactive (exogene). Este o depresie trecatoare in timp, fara sa revina, fiind determinata de un anumit eveniment exterior, spre deosebire...
Dieta in ADHD ADHD (Attention Deficit Hyperactivity Disorder) se traduce in romana prin Deficit de Atentie / Tulburare Hiperkinetica si se refera la un comportament bazat pe o combinatie dintre neatentie, hiperactivitate si impulsivitate ce afecteaza buna functionare a individului la scoala sau acasa. Simtomele...
De ce apare depresia postnatala si cum scapam de ea Depresia postnatala este o conditie medicala care afecteaza pana la 15% dintre femei in primul an de la nastere. Un dezechilibru poate aparea atat in cazul unui avort spontan, cat si in cazul nasterii normale, a nasterii cu fat mort sau a adoptiei. Simptomele depresiei postpartum vin pe nepregatite...
Invinge astenia si redobandeste-ti vitalitatea! Afla cum! Stare de oboseala accentuata? Lipsa de energie sau ameteli? Dureri de cap si capacitate de concentrare scazuta? Cati dintre noi nu resimtim toate aceste simptome la fiecare schimbare de sezon? Aceste stari de disconfort fizic si emotional constituie primul semnal de alarma in instalarea asteniei...