suport@medipedia.ro 021.242.04.28 (Luni-Vineri: 8:00-16:30)
Unde caut?
  • Tot continutul
  • Articole
  • Dictionar
  • Forum
  • Unitati medicale

 


PNEUMONIA BACTERIANA - Generalitati, Simptome, Diagnostic, Tratament
miercuri, 1 iunie 2011   ::   1 Comentarii :: :: Stiri, Articole medicale
 

În general, pneumonia poate fi definită ca o inflamaţie a parenchimului pulmonar de origine infecţioasă, care se caracterizează prin alveolită exudativă şi posibil infiltrat inflamator interstiţial, manifestată clinic prin condensare pulmonară şi sindrom infecţios toxic. Infecţia cu bacterii sau viruşuri este cea mai comună cauză, alte cauze putând fi inhalarea de substanţe chimice, traumatismele la nivelul peretelui toracic sau infectarea cu alţi agenţi infecţioşi cum ar fi rickettsii sau fungi.


 

Generalităţi

Anatomic şi radiologic este clasificată in pneumonie:
-Lobară - cunoscută sub numele de pneumonie focală sau nonsegmentală
-Multifocală (bronhopneumonie)
-Interstiţială

In funcţie de mediul in care are loc infecţia, pneumonia bacteriana este:
-comunitară
-instituţională (instituţii de asistentă medicală sau socială)
-nosocomială (spital)

Pneumonia de aspiraţie se dezvoltă după inhalarea de secreţii orofaringiene şi a organismelor colonizate. Organismele frecvent implicate în pneumonia comunitara cum ar fi Haemophilus influenzae şi Streptococcus pneumoniae pot coloniza nazofaringele şi orofaringele, aspiraţia lor contribuind la dezvoltarea acesteia. Insa termenul de pneumonie de aspiraţie se referă în mod specific la dezvoltarea unei infecţiei la pacienţii care sunt cu risc crescut de aspiraţie orofaringiană.
Pacienţii cu risc crescut de aspiraţie şi / sau dezvoltarea de pneumonie de aspiraţie sunt cei la care apare:
- scăderea posibilităţii de eliminare a secreţiilor orofaringiene – abolirea sau diminuarea reflexului de tuse, tulburări de înghiţire (de exemplu disfagie la pacienţii cu accident vascular cerebral) şi tulburări de transport ciliar (de exemplu de la fumat)
- creşterea volumului de secreţii
- secreţii orofaringiene cu conţinut bacterian ridicat
- prezenţa altor comorbidităţi

Cauzele pentru dezvoltarea pneumoniei sunt intrinseci sau extrinseci. Factorii extrinseci includ expunerea la un agent cauzal, expunerea la iritanţi pulmonari sau o lezare directă pulmonară. Factori intrinseci sunt legaţi de gazdă. Pierderea reflexelor de protecţie a căilor respiratorii superioare permit aspirarea conţinutului de la acest nivel în plămâni. Diferite cauze pentru această pierdere includ alterarea stării de conştienţă din cauza intoxicaţiei, tulburări metabolice, cauze neurologice cum ar fi accidentul vascular cerebral sau intubaţia endotraheală.

Bacteriile din căile respiratorii superioare sau  mai rar cele răspândite hematogen se pot localiza la nivelul parenchimului pulmonar. Odată ce există o combinaţie de factori (virulenţă crescută a organismelor infectante şi statusul precar imunologic local sau general) se poate ajunge la pneumonie bacteriană. Pacientul poate fi mai susceptibil la infecţia din cauza unei deprecieri de ansamblu a răspunsului imun (de exemplu infecţia cu virusul imunodeficienţei umane, boală cronică, vârstă înaintată) şi / sau disfuncţia mecanismelor de apărare (de exemplu fumatul, boala pulmonara cronic obstructiva [ BPOC ], tumori, toxinele inhalate, aspiraţie). Dantura deficitară sau parodontita cronică sunt un alt factor predispozant.

Coinfecţia cu virusul gripal H1N1 creşte riscul de pneumonie bacteriană secundară, cel mai frecvent cu S. pneumoniae.

Deşi mai multe din organismele discutate în această secţiune pot fi implicate în pneumonie, doar câteva dintre ele sunt responsabile pentru marea majoritate a cazurilor.
Bacteriile gram-pozitive care pot cauza pneumonie sunt următoarele:
- Streptococcus pneumoniae - fiind de departe cea mai frecventa cauza de pneumonie bacteriană tipica.
- Staphylococcus aureus - la pacienţii consumatori de droguri cu administrare intravenoasă, infecţia răspândindu-se hematogen la plămâni de la locurile de injectare contaminate.
- Enterococcus (E faecalis , E faecium) - sunt streptococii grup D ce sunt prezenţi in mod normal la nivelul tractului intestinal
- Actinomyces israelii
- Nocardia asteroides
Bacteriile gram-negative apar cel mai frecvent la persoanele imunocompromise sau recent internate:
- Pseudomonas aeruginosa
- Klebsiella pneumoniae - apare in general la pacienţii cu alcoolism cronic, diabet, sau BPOC
- Haemophilus influenzae
- Escherichia coli
- Moraxella catarrhalis
- Acinetobacter baumannii - este asociat cu pneumonii post ventilaţie mecanica
- Francisella tularensis - este agentul cauzator pentru tularemie
- Bacillus anthracis - este agentul responsabil pentru antrax
- Yersinia pestis
Organismele atipice sunt în general asociate cu forme mai uşoare de pneumonie
- Mycoplasma
- Chlamydophila (C psittaci, C pneumoniae)
- Legionella
- Coxiella burnetii
Pneumonia datorata germenilor anaerobi este datorata de obicei aspiraţiei conţinutului orofaringian, cei mai frecvenţi agenţi fiind: Klebsiella, Peptostreptococcus, Bacteroides, Fusobacterium, şi Prevotella.

Cea mai frecventa etiologie a pneumoniei comunitare în ambulatoriu este după cum urmează (în ordinea descrescătoare a frecvenţei): S pneumoniae, M pneumoniae , H influenzae, C pneumoniae şi virusurile respiratorii.

Semne şi simptome

Prezentarea clinica a pneumoniei bacteriene variază. Instalarea bruscă a simptomelor bolii şi progresia rapida a acestora este caracteristica. Durerea toracică, dispneea, hemoptizia, toleranta scăzuta la efort şi durerile abdominale indica un proces pulmonar.

Prezenţa tusei, în special a tusei productive (a sputei) este simptomul cel mai frecvent la prezentare. Caracterul sputei poate sugera un anumit agent patogen. Simptome nespecifice, cum ar fi febra, frisoane şi starea generală de rău sunt comune. Alte simptome nespecifice, care pot fi observate in pneumonie includ mialgia, durerea de cap, durerea abdominala, greaţa, vărsătura, diareea, anorexia şi pierderea în greutate.
Pneumonia cu H. influenzae apare cel mai frecvent în timpul iernii şi începutul primăverii. Acest tip de pneumonie este mai frecvent prezenta la persoanele imunocompromise.
Pacienţii cu pneumonie cu  Legionella se prezintă adesea cu modificări ale stării psihice sau diaree. Pacienţii pot dezvolta hemoptizie sau cavităţi pulmonare. În plus, spre deosebire de alte pneumonii, mai mult de 50% din pneumoniile cu Legionella asociază simptomatologie de tip gastro-intestinal, cum ar fi anorexie, greaţa, vărsături şi diaree. Hiponatremia este deseori observata.

Semnele evidenţiate la examenul fizic pot varia în funcţie de tipul de organism, severitatea infecţiei, comorbidităţi şi prezenţa complicaţiilor:


- Hipertermie (febră, de obicei,> 38 ° C) sau hipotermie (<35 ° C)

-Tahipnee (> 18 respiraţii / min)
- Utilizarea muşchilor respiratorii accesorii
- Tahicardie (> 100 b/m) sau bradicardie (<60 b/m)
- Cianoză centrală
- Alterarea stării de consienţă
- Raluri crepitante, romflante sau wheezing
- Murmur vezicular diminuat sau absent
- Matitate la percuţie
- Frecătura pleurala
- Adenopatii

Diagnostic paraclinic


1. Teste de laborator:
•    Hemoleucograma
- Leucocitoza cu o deviere a formulei spre stânga (neutrofilie) poate fi observata în orice infecţie bacteriană, cu toate acestea, absenţa sa în special la pacienţii varsnici nu trebuie sa excludă posibilitatea unei infecţii bacteriene.
- Leucopenie (de obicei <5000 celule / μL) poate fi un semn de rău augur pentru apariţia sepsisului
•    Teste de coagulare:
- Un raport internaţional normalizat (INR) crescut este asociat cu boli mai severe, putând anunţa dezvoltarea unui proces de coagulare intravasculară diseminată (CID).
•    Culturile de sânge ar trebui să fie obţinute înainte de administrarea tratamentului antibiotic. Aceste culturi necesită 24 de ore (minim) de incubaţie. În cazul în care rezultatele sunt pozitive, ele se corelează bine cu agentul cauzal.
•    Examinarea microscopica a sputei şi culturile ar trebui să fie efectuate înainte de începerea tratamentului antibiotic

2. Radiografia toracică este considerata criteriul standard pentru diagnosticarea prezenţei pneumoniei. Prezenţa unui infiltrat este necesara pentru diagnostic. Cu toate acestea, trebuie menţionat faptul că sensibilitatea radiografiei toracice simple pentru detectarea pneumoniei scade în funcţie de localizarea infecţie. În pneumonia cu H. influenzae colecţia pleurală este prezentă în aproximativ jumătate din persoanele infectate.
Radiologic, pneumonia lobară se manifestă ca o consolidare nonsegmentală, omogena care implică unul sau mai rar lobi multipli.
Bronhopneumonia, cunoscuta sub numele de pneumonie multifocală sau lobulara, radiologic este identificata prin aspectul neuniform, cu îngroşarea peribronsică şi opacităţi slab definite.
Pneumonia interstiţială este clasificată ca focală sau difuză. Radiologic boala este caracterizată de un model reticular sau reticulonodular.

3. Tomografia computerizata (CT) poate identifica infecţiile pulmonare mai devreme decât radiografia simplă. În cele mai multe cazuri, aceasta poate fi de ajutor în analiza cazurilor complexe şi in evaluarea celorlalte structuri intratoracice.

4. Bronhoscopia poate evalua ţesutul pulmonar prin vizualizare directa permiţând biopsierea acestuia cat şi prelevarea de secreţii lavaj bronhoalveolar.

5. Toracocenteza este o procedură esenţiala la pacienţii cu revărsat pleural parapneumonic utila pentru analiza lichidului pleural.

Tratament


Poate cel mai important factor in gestionarea tratamentului este evaluarea necesitaţii spitalizării. Internarea direct intr-o unitate de terapie intensivă (ATI) este obligatorie pentru orice pacient în stare de şoc septic cu insuficienţă respiratorie acută care necesită intubare şi ventilaţie mecanică.
Masurile suportive in funcţie de starea generala a pacientului şi de complicaţii prezente cuprind:
•    monitorizare
•    poziţionarea pacientului astfel încât sa se diminueze riscul de aspiraţie
•    aspirarea mecanica a secreţiilor traheobronsice
•    oxigenoterapie
•    bronhodilatatoare şi mucolitice
•    analgezice
•    antipiretice
•    hidratare parenterala
•    ventilaţie mecanica
Tratamentul antibiotic empiric pentru pacienţii internaţi ar trebui să aibă un spectru cat mai larg şi sa acopere organismele cel mai probabil implicate. Trebuie avuta de asemeni in vedere şi corecţia tulburărilor hidroelectrolitice. Ghidurile actuale recomandă terapia empirică cu steroizi la pacienţii care rămân hipotensivi în ciuda administrării fluidelor sau a tratamentului vasopresor.

In funcţie de statusul pacientului tratamentul empiric poate cuprinde următoarele clase de antibiotice:
•    la pacienţii neinternaţi:
o    fără comorbidităţi şi care nu au fost expuşi in ultimele trei luni la un alt tratament antibiotic este de preferat folosirea macrolidelor
o    la pacienţii neinternaţi cu comorbidităţi (boli cronice de inima, ficat, plămâni sau rinichi, diabet zaharat, alcoolism, neoplazii sau imunosupresie) sau care au urmat tratament antibiotic in ultimele trei luni, se recomanda floroquinolonele sau o betalactamina + un macrolid
•    la pacienţii internaţi:
o    un antibiotic din clasa betalactaminelor administrat intravenos (IV) sau intramuscular (IM) + un macrolid administrat IV sau per os (PO)
o    un antibiotic din clasa betalactaminelor administrat IV sau IM + doxicilina IV sau PO
o    floroquinolona in monoterapie IV sau IM
•    la pacienţii internaţi in unităţile de terapie intensiva:
o    betalactamina IV + macrolid IV
o    betalactamina IV + floroquinolona IV
•    la pacienţii la care se suspectează pneumonia de aspiraţie
o    Piperacilina-tazobactam
o    Imipenem
o    Clindamicina sau metronidazol + floroquinolona + ceftriaxona
•    la pacienţii la care se suspicionează o infecţie cu Streptococcus aureus meticilino-rezistent:
o    Vancomicina
o    Linezolid

Tratamentul antibiotic ţintit in funcţie de agentul patogen:
•    Streptococcus pneumoniae penicilino sensibil: Penicilina G sau amoxicilina
•    Streptococcus pneumoniae penicilino rezistent: un antibiotic pe baza antibiogramei sau vancomicina sau linezolid sau amoxicilina in doza mare
•    Staphylococcus aureus meticilino-sensibil: Peniciline
•    Staphylococcus aureus meticilino-rezistent: Vancomicina sau linozolid
•    Haemophilus influenzae nonsecretoare de betalactamaza: Amoxicilina
•    Haemophilus influenzae secretoare de betalactamaza: Cefalosporine de generaţia a doua sau a treia sau amoxicilină+acid clavulanic
•    Mycoplasma pneumoniae: macrolide, tetraciclina
•    Legionella: floroquinolone, azitromicina
•    Chlamydophila psittaci: Tetraciclina
•    Yersinia pestis: Streptomicina, gentamicină
•    Bacillus anthracis: Ciprofloxacina, levofloxacina, doxiciclina
•    Enterobacteriaceae: Cefalosporine de generaţia a treia, carbapenem
•    Pseudomonas aeruginosa: betalactamine antipseudomonas + ciprofloxacina, levofloxacina sau aminoglicozid
Ameliorarea clinica cu ajutorul tratamentului trebuie sa aibă loc in doua-trei zile iar vindecarea radiologica in patru, maxim 12 săptămâni in funcţie de agentul patogen, vârsta pacientului şi comorbidităţi.

 

Notare
Comentarii
de DOINA
am urmat tratament si cu gentamicina si levofofloxacin si tot mi-au aparut dupa o perioada de timp nu mai mult de 3 luni

Apasati aici pentru a trimite un comentariu
 
Copyright © 2014 Info World. Termeni si conditii.