Cele mai citite
 


Bronşita
joi, 21 februarie 2013   ::   0 Comentarii :: :: Raceala si gripa, Stiri, Pediatrie, Articole medicale, Alergologie si Imunologie, Mama si copilul
 

 

 
 
 
 
Bronşita reprezintă o reacţie inflamatorie a mucoasei bronşice la acţiunea unor factori infecţioşi sau fizico-chimici. Aceasta poate fi acută sau cronică.

 

 

Frecvenţa reală a bolii este greu de cunoscut, deoarece un mare număr de bolnavi nu consultă medicul sau sunt înregistraţi cu alte diagnostice  (rinofaringită acută, laringită acută, viroze respiratorii, etc. ) care reflectă asocierea bronşitei acute cu alte sindroame de căi aeriene superioare de origine infecţioasă. Se apreciază totuşi ca aproximativ 30-35 % din consultaţiile din ambulatoriu sunt reprezentate de infecţii acute de căi aeriene , inclusiv de bolnavi cu bronşite acute.
  • Bronşita acută este o boală a căilor aeriene, care se caracterizează printr-un sindrom bronşitic acut, cu debut  recent şi durată scurtă, de obicei, neasociat cu modificări radiologice pulmonare.
  • Bronşita cronică este o boală a bronhiilor mari şi mici care se caracterizează clinic  printr-un sindrom bronşitic cronic, cu o vechime de  cel puţin 2-3 ani, ale cărui semne clinice (tusea şi sputa) sunt prezente cel puţin 3 luni pe an. Hipersecreţia de mucus în bronşii reprezintă un element definitoriu al bolii. 
Etiologia bronşitei cronice este multifactorială. La producerea acestei boli pot contribui următorii factori: fumatul, poluarea atmosferica, fumul industrial, gazele iritante, pulberi, infecţiile acute bronşice repetate şi factorii genetici (deficitul de alfa-1 antitripsină, fibroza chistică).
 
Bronşita acută este o boala foarte frecvent întâlnită în practica medicală, mai ales la sugar şi copilul mic, cu o incidenţă maximă în perioada rece a anului (noiembrie- februarie). De obicei, se vorbeşte despre bronşită, dar odată cu afectarea mucoasei bronşice este afectată şi mucoasa traheala, de aceea este mai corect  să se vorbească despre traheobronşită.
 
Etiopatogenie
 
Traheobronşita acută are 3 cauze: virală, bacteriană şi chimică.

1.  Traheobronşita virală este cea mai frecventă. Boala poate apărea în orice lună a anului, dar cu vârfuri epidemice în funcţie de virusul incriminat. Virusurile gripale A şi B şi virusul respirator sincitial dau frecvent traheobronşită acută în perioada noiembrie - februarie. O incidenţă asemănătoare o au traheobronşitele produse de Mycoplasma pneumoniae şi Chlamydia.

2.  Traheobronşita acută bacteriană
este produsă de bacterii care populează nazofarigele: pneomococi, streptococi, stafilococi, H. infuenzae, etc.

3.  Traheobronşita chimică se produce în urma expunerii incidentale sau profesionale la gaze şi vapori  iritanţi (amoniac, acetonă, acid clorhidric, formol, etc.)
Ca şi în cazul celorlalte infecţii acute de căi aeriene superioare, la apariţia bronşitei acute cotribuie o serie întreagă de factori favorizanţi, aşa cum ar fi subnutriţia, malnutriţia, diateza exudativă, rahitismul, terenul atopic (alergic), frigul, umezeală, surmenajul şi altele.
 
Manifestări clinice

Boala debutează brusc, cu febră,  frison, dureri musculare, cefalee (dureri de cap), dureri oculare, cu lacrimare, strănut, rinoree (curge nasul), cu jena faringiană şi cu o uşoară alterare a stării generale.

Afectarea traheei şi a bronhiilor mari se manifestă printr-o senzaţie de jenă retrosternală (dureri în piept cu caracter de arsură), însoţită de tuse uscată, care uneori este chinuitoare şi epuizează bolnavul.
După această fază de debut, cu tuse uscată, urmează o fază de cocţiune, cu apariţia expectoraţiei mucoase (bronşitele virale), mucopurulentă, iar apoi purulentă (bronşitele bacteriene).

La auscultaţia aparatului respirator se pot auzi raluri ronflante şi sibilante, care indică prinderea bronhiilor şi uneori chiar raluri subcrepitante, care indică prinderea bronhiolelor. De obicei, după 4-5 zile, temperatura revine la normal. Tusea se reduce în intensitate, iar sputa scade progresiv, astfel încât bolnavul se poate vindeca în 7-8 zile. Uneori, însă, pe terenul inflamaţiei virotice se poate supraadăuga o infecţie bacteriană, care poate prelungi perioada febrilă şi accentua tusea şi expectoraţia.

Un tablou clinic special este cel de bronşiolita acută, boala acută a căilor aeriene mici, de obicei de origine virală (virusul sincitial respirator, virusuri  paragripale, adenovirusuri) sau Haemophylus influenzae, Chlamydia sau de Bacilus pertusis şi mai rar de etiologie chimică (amoniac, bioxid de azot).

Bronşiolita acută este foarte frecvent întâlnită la sugar, manifestându-se clinic cu debut brusc sau după o traheobronşită acută, cu febră înaltă, dispnee inspiratorie (sete de aer), tahipnee (frecvenţă respiratorie crescută), wheezing (respiraţie şuierătoare), cianoză (tegumente albăstrui), raluri subcrepitante şi crepitante, tahicardie (frecvenţă cardiacă crescută). Boala continuă de obicei o infecţie a căilor aeriene superioare, la care se adaugă tusea şi dispneea cu tahipnee.

Gravitatea bolii poate fi apreciată după gradul tahipneei. În cazul în care tahipneea nu depăşeşte 60 de respiraţii pe minut la copilul sub 2 luni, 50 de respiraţii pe minut la copilul între 2-12 luni, sau peste 40 de respiratii pe minut la copilul peste 12 luni, avem de-a face cu o bronşiolită uşoară, în care schimburile gazoase nu sunt afectate.  În cazul în care tahipneea depăşeşte 60 de respiraţii pe minut, avem de-a face cu o bronşiolită moderată, iar în cazul în care tahipneea depăşeşte 70 de respiraţii pe minut, avem de-a face cu o bronşiolită severă, în care apare tendinţa de colaps şi de tulburare a stării de conştienţă. Bronşiolita severă are un prognostic rezervat.
 
 Investigaţii paraclinice
Explorările paraclinice sunt utile mai ales pentru diagnosticul unei boli asociate  sau al unei complicaţii, decât pentru diagnosticul pozitiv al bronşitei acute.
         
Astfel, la un bolnav cu bronşită acută se pot indica următoarele explorări de laborator:
  • hemoleucogramă, arată în cazul infecţiei virale o leucopenie, cu limfocitoză, iar în cazul infecţiei bacteriene o leucocitoză cu creşterea polimorfonuclearelor;
  • examenul radiologic pulmonar, se efectuează mai ales la bolnavul febril, fiind util pentru excluderea unei pneumonii interstiţiale asociate;
  • examenul bacteriologic al sputei, este necesar dacă traheobronşita acută apare în cursul internării, dacă se suprapune pe o bronşită cronică sau se diagnostichează la un bolnav tarat, cu o boala cronică  gravă;
  • probele funcţionale respiratorii (ventilatorii şi dozare de gaze sanguine) sunt indicate la bolnavii cu obstrucţie de căi aeriene sau la cei cu dispnee şi cianoză.
Diagnosticul etiologiei virale se face prin metode virologice (izolarea virusului pe culturi de ţesuturi sau pe ou embrionat) şi serologice. În cursul epidemiilor virale cu virus cunoscut, diagnosticul etiologic al unei traheobronşite acute virale se pune cu probabilitate de 70 % numai pe date epidemiologice.
     
Diagnosticul pozitiv de bronşită acută se pune în special pe tabloul clinic şi mai puţin pe investigaţiile paraclinice.
 
Diagnosticul diferential se face cu pneumonii virale sau bacteriene atunci când febra este mare, starea generală este alterată sau se asociază durerea toracică. În aceste cazuri sindromul clinic de condesare şi examenul radiologic permit un diagnostic exact.
Bronşitele acute care apar în cadrul unor boli infecţioase sistemice (rujeola, varicela, monunucleoza infecţioasă) trebuie diagnosticate şi tratate în cadrul acestei boli.
 
Tratament
 
Tratamentul traheobronşitei acute are trei componente: tratamentul etiologic, tratamentul simptomatic şi profilactic.
  •       Tratamentul etiologic
Terapia antivirală (Amantadina, Rimantidina, Aciclovir) se indică la bolnavii cu risc crescut: bolnavi taraţi sau cu BPOC, copii şi tineri cu fibroză chistică, deoarece se cunoaşte că la aceşti indivizi traheobronşita acută poate avea o evoluţie severă.
 
În infecţiile virale nu este necesară administrarea antibioticelor, dar nu trebuie uitat că infecţiile virale pragătesc terenul pentru infecţiile bacteriene şi, de aceea, tratamentul cu antibiotice nu trebuie exclus din principiu.

Astfel, la pacienţii cu factori de risc şi cu forme prelungite de boală se poate recomanda:
   -   Claritromicina, câte 250-500 mg la 12 ore la adult şi 15 mg/Kg / zi, în 2 prize la 12 ore  la copil, sau 
   -  Amoxicilina, câte 250- 500mg la 8 ore la adult şi 62,5 mg la 8 ore la copii sub 2 ani şi 125 mg la 8 ore la copiii peste 2 ani.

În cazuri mai severe se pot administra cefalosporine orale, cum ar fi:
   - Cefalexin,  25mg/kg/zi, în 4 prize la 6 ore la copii şi 0,5-1g de 4 ori/zi , la 6 ore la adult , sau
   - Cefaclor 20 mg/Kg/zi, în 3 prize la copii şi 750 mg/zi, în 3 prize la adult, sau
   - Cefalosporine injectabile, cum ar fi cefuroxim 30-60 mg/kg/zi,  i.v. în 3 prize la copii şi 1,5 - 2 g/zi,  i.v. la adult.

În bronşiolitele moderat-severe se recomandă nebulizări cu bronhodilatatoare (beta-2 agonişti), tratament cu corticoizi şi antibiotice în spital, iar în caz de nevoie se va recurge la  intubaţia bolnavului.
  •       Tratamentul general şi simptomatic
În formele comune (uşoare) se recomandă doar tratament simptomatic care constă în:
   -  repaus fizic şi vocal într-o camera încălzită, cu aer umidificat şi se vor administra lichide multe (ceai, compot, apă, sucuri naturale).
   - Se asigură o alimentaţie usoara, cu lapte, supe de legume, pireuri, etc. Se combate febra cu antitermice (paracetamol, ibuprofen, metamizol la nevoie).
    - Se combate tusea supărătoare uscată cu antitusive (oxeladinum, codeinum, dextromethorphanum,  etc.) . Când apare expectoraţia se recomandă fluidifiante ale secreţiilor bronşice , cum ar fi bromhexinum, acetylcysteinum, carbocisteinum , erdosteinum, ambroxolum, etc).
  •       Tratament profilactic
Apariţia bronşitei acute poate fi prevenită prin:

    -    evitarea fumatului, a aerului poluat şi a substanţelor iritante, a ceţii, frigului şi umezelii;
    -    evitarea situaţiilor ce pot declanşa un episod alergic, la persoanele cu alergii cunoscute;
    -    evitarea contactului cu persoanele care au infecţii acute ale tractului respirator superior, mai ales de către cei cu un sistem imunitar deficitar sau alte boli cronice;
    -    spălarea frecventă a mâinilor în timpul sezonului rece, când sunt epidemii de gripă;
    -    alimentaţie sănătoasă şi echilibrată, bogată în vitamine;
    -    odihnă;
    -    vaccinarea antigripală;
    -    imunostimulente nespecifice (echinaceea, septilin, oscilococcinum, vitamina C)
    -    purtarea unei măşti de protecţie în cazul lucrului în mediu cu substanţe iritante, chiar şi praf.
 
Dr. Mihaela Simon
Medic primar medicină de familie
Medic specialist  medicina muncii
MEDCENTER Bucureşti Vitan
0800 800 599

www.medcenter.ro

 

Notare
Comentarii
In momentul de fata nu sunt comentarii. Fiti primul care trimite unul!
Apasati aici pentru a trimite un comentariu
Citeste si...
Terapii alternative pentru afectiuni respiratorii Misiunea aparatului respirator este sa ii furnizeze oxigen sangelui si sa elimine din corp deseurile gazoase si in principal dioxidul de carbon. Aceste schimburi de gaze au loc la nivelul plamanilor, care pot fi victimele a numeroase afectiuni sau infectii.
Top 4 remedii naturale impotriva bronsitei Prevestitorul sezonului rece, tusea, poate fi un simptom pentru o gama variata de afectiuni: de la o simpla raceala, la infectii respiratorii acute sau inflamatii cauzate de alergii.
PNEUMONIA BACTERIANA - Generalitati, Simptome, Diagnostic, Tratament În general, pneumonia poate fi definită ca o inflamaţie a parenchimului pulmonar de origine infecţioasă, care se caracterizează prin alveolită exudativă şi posibil infiltrat inflamator interstiţial, manifestată clinic prin condensare pulmonară şi sindrom infecţios toxic. Infecţia cu bacterii sau viruşuri...
Problemele sezonului rece Exista boli care prezinta corelatii atat de stranse cu anotimpul incat sezonul trebuie luat in consideratie din punct de vedere al diagnosticului. Astfel sunt infectiile cailor respiratorii care se exacerbeaza in sezonul rece in comparatie cu cel cald, cand sunt sporadice.
ASTMUL BRONŞIC LA COPII Astmul reprezintă cea mai frecventă boală cronică la copiii din ţările industrializate. Definiţia astmului bronşic este reprezentată de o serie de atacuri repetate de obstrucţie aeriană şi bronhospasm provocate de expunerea la diverşi factori triggeri cum ar fi: expunerea la alergeni...
Ce trebuie sa stii daca racesti pe parcursul sarcinii Raceala nu este niciodata placuta mai ales atunci cand esti insarcinata. Exista peste 200 de virusuri care pot cauza "raceala", o infectie a tractului respirator superior. Schimbarea dintre anotimpuri aduce dupa sine si o predispozitie pentru raceli deoacere sarcina suprima sistemul...