Paris, 7 ian /Agerpres/ - Cercetători francezi au observat o recrudescenţă a muştei ţeţe, care transmite parazitul bolii somnului, în zonele foarte populate, ferite până acum de acest pericol. Nu există niciun tratament preventiv, relevă cotidianul francez La Croix.
Musca ţeţe invadează puţin câte puţin oraşele Africii Occidentale şi ale Africii Centrale, au constatat cu îngrijorare cercetători de la Institutul de Cercetări pentru Dezvoltare (IRD) într-un articol publicat de curând în revista acestui organism public francez. Cantonat multă vreme în păduri şi în zona mangrovelor, musca a fost depistată în număr mare în oraşele intens populate, cum ar fi Conakry (Guineea), Abidjan (Coasta de Fildeş), Dakar (Senegal) sau Kinshasa (R.D. Congo). Musca ţeţe, care trăieşte numai în Africa subsahariană, poate transmite oamenilor şi animalelor tripanozomul, parazitul răspunzător de trista boală a somnului. Această infecţie cronică, greu de depistat la primele sale simptome, se dezvoltă încet în sistemul sanguin, atacă apoi siste
mul nervos, provoacă o stare vegetativă şi comă, înainte de moarte. Cu cât pacientul se tratează mai târziu, cu atât tratamentul este mai dificil, mai complicat şi chiar periculos.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) apreciază că există în prezent între 50.000 şi 70.000 de bolnavi în sudul Saharei. Numai o mică parte din cazuri sunt depistate şi au acces la îngrijiri. Parazitul ucide în fiecare an sute de mii de bovine şi ovine. Agricultura Africii înregistrează astfel pierderi de aproape 4,5 miliarde de dolari din cauza efectivelor de animale atinse de boală, potrivit Fondului Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie (FAO). 'Este totuşi o boală tropicală neglijată', precizează unul din autorii studiului.
Specialiştii au crezut multă vreme că flagelul a fost eradicat. Din 1930 până în 1960, campaniile de îngrijire derulate de medici coloniali, organizaţi în echipe mobile, au dus la vindecarea a sute de mii de africani. Focarele de infecţie rămâneau în zonele cele mai îndepărtate de vegetaţie, motiv pentru care tripanozomul era numit 'boala de la capătul pistei'. Însă situaţia s-a schimbat din anii 1990. Odată ce savanele au fost micşorate, focarele de infecţie s-au întins în direcţia zonelor forestiere, litorale şi a celor cu populaţie mai densă.
Vector al bolii, musca ţeţe s-a deplasat din fâşia sahariană spre sudul mai umed. 'Unele specii au tendinţa să scadă, chiar să dispară din cauza dezvoltării oraşelor, a tăierii pădurilor şi a încălzirii climatice', spune acelaşi cercetător. Însă altele, dintre care Glossina palpalis, cea mai dăunătoare pentru om, s-au adaptat la zonele intens populate. Nu mai sunt stresate de noul lor mediu urban, ceea ce le face mai periculoase în ceea ce priveşte transmiterea parazitului, adaugă el.
Între 2000 şi 2005, o epidemie de boală a somnului a afectat mii de locuitori ai Kinshasei. Majoritatea au primit îngrijiri, dar nu s-a făcut nimic pentru distrugerea muştelor ţeţe. 'Ceea ce s-a întâmplat la Kinshasa se poate repeta mâine la Abidjan sau Conakry, spune cercetătorul citat. În zonele de mare concentrare umană, muştele pot răspândi rapid boala, care rămâne greu de depistat în rândul populaţiei.'
Ţările de pe continent au devenit conştiente de pericol odată cu crearea în anul 2000 a unei structuri panafricane de luptă împotriva bolii, PATTEC. Numai că, pe teren, acţiunile de prevenire sunt puţine. Prea puţine capcane pentru muştele ţeţe au fost plasate în jurul oraşelor ameninţate. 'Capcanele sunt una din armele cele mai ieftine şi mai ecologice împotriva acestor insecte', afirmă cercetătorul de la IRD, adăugând că nu există niciun tratament preventiv pentru protecţia împotriva înţepăturilor şi a parazitului. AGERPRES
| Comentarii |
In momentul de fata nu sunt comentarii. Fiti primul care trimite unul!
Apasati aici pentru a trimite un comentariu
|
|