Cele mai citite
 


Mononucleoza infecţioasa şi infecţia cu virusul herpetic uman 4
joi, 14 octombrie 2010   ::   0 Comentarii :: :: Stiri, Articole medicale
 

Virusul Epstein-Barr ( EBV ) sau virusul herpetic uman 4 este un gamaherpesvirus care infecteaza peste 95% din populatia globului. Cea mai frecventa manifestare a primoinfectiei cu EBV o reprezinta mononucleoza infectioasa, un sindrom autolimitat ce afecteaza în mod deosebit adolescentii si adultii tineri.

 

Omul este singurul purtator al acestui virus, EBV fiind prezent în secretiile orofaringiene si cea mai frecventa cale de transmitere este prin saliva.

Dupa primoinfectie virusul se multiplica în celulele epiteliale ale nasofaringelui. Liza (distrugerea) acestor celule este asocita cu:
 

- eliberarea virionilor ceea ce duce la raspândirea infectiei la nivelul structurilor învecinate orofaringelui, la nivelul glandelor salivare si a ganglionilor limfatici orofaringieni,

- apoi multiplicarea virala continua cu aparitia viremiei (raspândirea în sânge a virionilor),
- cu implicarea ulterioara a sistemului limforeticular (incluzând splina, ficatul si limfocitele B din sângele periferic).
 
Primoinfectia este urmata de o infectie latenta caracteristica virusurilor herpetice, în care infectia latenta persista la nivelul limfocitelor si celulelor epiteliale afectate. Rata reactivarii infectiei virale în populatia cu infectie latenta este foarte scazuta.

Ca rezultat al lizei celulelor epiteliale de la nivelul nasofaringelui, EBV poate fi detectat în saliva în primele 12 - 18 luni dupa infectia primara si poate fi izolat din saliva persoanelor sanatoase cu infectie latenta în 20 - 30 % din cazuri.

Majoritatea infectiilor primare cu EBV sunt asimptomatice, iar decesul în urma acestei infectii la persoanele imunocompetente este extrem de rar, dar se poate datora complicatiilor neurologice, obstructiei cailor respiratorii sau rupturii splenice.

De asemenea, infectia cu EBV poate fi legata de aparitia anumitor tumori:

- limfomul Burkitt,
- carcinomul nasofaringian,
- limfoame non-Hodgkin,
- limfoame Hodgkin.

Nu s-a constatat o incidenta diferita a bolii în functie de sex sau rasa.

Infectia apare de obicei în perioada copilariei ramânând latenta pe tot parcursul vietii. În tarile în curs de dezvotare infectia poate sa apara pentru prima oara la adolescenta sau în perioada de adult tânar aproximativ 50% dintre adolescenti dezvoltând sindromul clinic - mononucleoza infectioasa. Infectia acuta a fost raportata si la adultii de vârsta medie sau la vârstnici, dar aceste persoane au de obicei anticorpii heterofili negativi.

Debutul bolii poate fi brusc sau dupa o perioada de 1-2 saptamâni cu stare generala alterata si oboseala.

Perioada de incubatie la adolescenti este de 30 - 50 de zile, aceasta scurtându-se în cazul copiilor. Copiii cu infectie primara sunt în general asimptomatici. Copiii cu vârsta mai mica de 4 ani frecvent prezinta splenomegalie sau hepatomegalie, rash macolopapular si simptome asociate unei infectii a tractului respirator superior.

Infectia este caracterizata prin:

faringita
- se agraveaza pe parcursul primei saptamâni de boala;
imfadenopatie:  - adenomegalia este simetrica, dureroasa la palpare si neaderenta;
                         - frecvent sunt afectati ganglionii postero-cervicali, antero-cervicali si submandibulari;
                         - mai pot fi implicati si ganglionii axilari si inghinali;
                         - implicarea ganglionilor epitrohleari sugereaza mononucleoza infectioasa;

hepatomegalie si splenomegalie -  stau la baza durerilor abdominale;
febra - mai severa în cursul dupa - amiezii cu maxime de 38 - 39 °C putând atinge chiar si 40 °C; Se mentine 10-14 zile.
rash maculopapular - mai frecvent la copii, fiind asociat în 80% din cazuri tratamentului cu Amoxicilina sau Ampicilina;
cefaleea - apare de obicei în prima saptamâna de boala si poate fi retro-orbitala
mialgii;
Simptomele sunt prezente în general 2 - 3 saptamâni, dar oboseala persista mai mult timp.

Criteriile clasice pentru diagnosticul de laborator sunt:

- limfocitoza
- prezenta a minim 10% limfocite atipice pe frotiul din sânge capilar
- teste serologice pozitive pentru infectia cu EBV
 

Hemoleucograma:

1.leucocitoza la 40-70% din cazurile cu infectie acuta
2.aproximativ 10.000 - 20.000 leucocite/ml
3.80-90% din pacienti au limfocitoza cu peste 50% limfocite
4.usoara trombocitopenie
5.prezenta a minim 10% limfocite atipice pe frotiul din sânge capilar
 
Teste functionale hepatice:    

1.valori crescute la majoritatea pacientilor cu infectie acuta
2.fosfataza alcalina, AST( aspartat aminotransferaza), bilirubina totala nivel crescut, maxim la 5-14 zile de la debut
3.GGT( gama glutamiltransferaza) nivel crescu, maxim la 1-3 saptamâni de la debut
4.nivelul LDH ( lactat dehidrogenaza) este crescut la 95% din pacienti
 

Anticorii heterofili (testul Paul - Bunnell pentru anticorpi heterofili):

1.sunt prezenti la 50% din cazuri în prima saptamâna de boala, iar în saptamâna 2-3 de boala sunt pozitivi la 60-90% din pacienti
2.nivelul titrului anticorpilor nu se coreleaza cu severitatea bolii si începe sa scada începând cu saptamâna 4-5 de boala
3.la aproximativ 20% dintre pacienti sunt prezenti la 1-2 ani dupa infectie
4.doar la 20% dintre pacientii cu vârsta sub 2 ani si la 50-75% dintre cei cu vârsta între 2-4 ani acesti anticorpi sunt prezenti în cadrul primoinfectiei
 
Determinari serologice:

- infectia cu EBV este caracterizata prin dezvoltarea aticorpilor specifici împotriva componentelor antigenice virale
- acesti anticorpi sunt masurati prin tehnici imunoenzimatice (ELISA), imunofluorescenta indirecta, immunoblot, etc.
- Anticorpii de tip IgM sunt de obicei detectabili în momentul aparitiei primelor simptome, ating un maxim dupa 2-3 saptamâni, apoi nivelul lor scade devenind nedetectabili dupa 2-3 luni
- Anticorpii de tip IgG devin detectabili la scurt timp dupa aparitia primelor simptome atingând un maxim dupa 2-3 luni, apoi nivelul lor scade lent persistând toata viata
- infectia primara acuta cu EBV este caracterizata prin prezenta Anticorpilor anti EBV de tip IgM si de tip IgG  
- o infectie recenta (3-12 luni) ca si o infectie latenta (dupa 12 luni) este caracterizata prin prezenta Anticorpilor anti EBV tip IgG si absenta Anticorpilor anti EBV tip IgM.

Izolarea persoanelor cu mononucleoza infectioasa nu este necesara, deoarece rata de transmitere a EBV este scazuta, dar trebuie luat în considerare modul de transmitere, care este prin:

- intermediul salivei
- transfuzii de sânge
- transplant medular al virusului.
 

Dr. Andreea Alexandru
Medic Specialist Medicina de Laborator

Medcenter Bucuresti

www.medcenter.ro

 

Notare
Comentarii
In momentul de fata nu sunt comentarii. Fiti primul care trimite unul!
Apasati aici pentru a trimite un comentariu
Citeste si...
Informatii despre Hepatita C 1. Hepatita C Hepatita C este o afecţiune contagioasă a ficatului. Virusul hepatic C se transmite în primul rând prin expunerea la sânge infectat, care poate avea loc în cazul consumatorilor de droguri intravenoase, transfuziilor cu sânge sau produse din sânge, tatuajelor cu ace/tuş contaminate, e...
Campania "Info Limfom", lansată la Bucureşti Asociaţia Bolnavilor cu Limfom lansează în luna septembrie, declarată Luna Internaţională de Luptă Împotriva Limfomului, campania "Info Limfom" în scopul informării şi educării publicului despre existenţa, simptomele şi incidenţa cancerului limfatic.
RETROSPECTIVÃ 2016 Zika, maladia anului Virusul Zika a ţinut lumea în şah în 2016, în contextul extinderii sale în zeci de ţări şi în lipsa unui vaccin specific. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a declarat urgenţă de sănătate publică de anvergură internaţională, iar temerile legate de acest virus i-au determinat chiar pe unii sportivi...
Hepatitele Virale - Aparenţe înşelătoare Generalităţi afecţiuni hepatice În fiecare an trebuie să ne monitorizăm sănătatea cu ajutorul unor baterii de analize medicale asfel încât să eliminăm din viaţa noastră “surprizele neplăcute”. Această atenţie pe care o acordăm sănătaţii noastre are un caracter preventiv, deorece are ca şi scop ...
Ce este hepatita B? Hepatita virala B este o boala infectioasa a ficatului cauzata de virusul cu acelasi nume (VHB), care poate evolua catre complicatii gfrave- ciroza sau cancerul hepatic. VHB, virusul care cauzeaza hepatita B, se poate transmite prin fluidele corporale (sperma, secretii vaginale, saliva), prin...