Cele mai citite
 


Cum să scapi de sforăit
vineri, 29 mai 2009   ::   2 Comentarii :: :: Articole medicale, Somnul, Alergologie si Imunologie, ORL
 

Sforăitul (RONHOPATIA CRONICĂ) este o conditie patologică aproape nelipsită vieţii omului modern, a cărei frecvenţă creşte cu înaintarea în vârstă. Sforăitul constă dintr-un zgomot respirator ce apare în timpul somnului de zi sau de noapte. Acesta este produs în mare măsură de vibraţia palatului moale în contact cu peretele posterior al faringelui. După 50 de ani, peste 60% dintre bărbaţi şi aproximativ 40% dintre femei...sforăie.

Dacă intensitatea acestui zgomot este redusă, nu conduce la o problemă "socială". În schimb, atunci când sforăitul este puternic şi continuu, se transformă într-o adevărată problemă, nu doar de tip "social" ci şi de sănătate, întrucât aceasta se deteriorează practic de fiecare dată când pacientul sforăie.

Apar tulburări ale sistemului cardio-respirator ce pot merge până la infarctul miocardic acut sau accidentele vasculare cerebrale, îndeosebi când sforăitul este acompaniat (situaţie destul de frcventă!) de sindromul de apnee-hipopnee în timpul somnului.

1. Noul dispozitiv medical de monitorizare a 'sforăitului'

Medcenter pune la dispoziţia pacienţilor săi, în exclusivitate pe piaţa din România, o nouă metodă de identificare şi monitorizare a afecţiunilor respiratorii survenite în timpul somnului.

 

Una dintre cele mai noi aplicaţii în medicină este dispozitivul de monitorizare a somnului - WATCH PAT 200, disponibil în clinicile Medcenter din Bucureşti.


WP200 oferă noi posibilităţi de investigare a problemelor cardiovasculare şi respiratorii ale sistemului nervos. Este o tehnologie modernă non-invazivă care furnizează informaţii exacte ce contribuie la identificarea şi monitorizarea unor afecţiuni severe.

Dispozitivul, care se montează pe parcursul nopţii, supravegează somnul pacientului şi eventualele anomalii cardiovasculare şi respiratorii ce pot apărea pe durata somnului. Acesta furnizează o serie de informaţii vitale pentru realizarea unui diagnostic exact. Aparatul, asemănător unui ceas de mână şi degetar, înregistrează:
• Saturaţia de oxigen din sânge
• Pulsul cardiac
• Durata somnului.

Semnalele digitale culese pe parcursul nopţii sunt salvate într-o memorie de tip flash si descărcate ulterior, de către medicul Medcenter, în calculator, cu ajutorul unui software special. Acest soft analizează datele descărcate şi pune în evidenţă posibilile afecţiuni detectate.

Pentru pacient, aparatul prezintă marele avantaj al faptului că este confortabil, uşor de folosit, şi că se utilizează chiar acasă, în dormitorul pacientului (în ambulatoriu), nu necesită spitalizarea. Instrucţiunile de folosire sunt foarte simple, explicate pas cu pas de medicul Medcenter,iar eventuala stare de disconfort generată de aparat în timpul nopţii este minimă, pacientul putând să doarmă în condiţii normale. Alte metode de diagnosticare existente sunt mult mai complexe, incomode şi se fac prin spitalizare.

 

2. Sforăitul simplu

Sforaitul "simplu" trebuie considerat un semn de obstrucţie parţială a căilor aeriene superioare.

ele mai frevente cauze ale sale sunt reprezentate de:

·         Creşterea în greutate;

·         Flaciditatea ţesuturilor moi, indeosebi a palatului moale;

·         Obstrucţiile nazale (deviaţia de sept, polipoza nazo-sinusală, hipertrofia cornetelor inferioare);

·         Obstrucţii localizate la nivelul bazei de limbă şi a hipofaringelui.

Simptome:

·         Hipersomnie (somnolenţă diurnă);

·         Cefalee;

·         Tulburări de dinamică sexuală.

·         Scăderea performanţelor intelectuale;

·         Apnee;

·         Poliurie;

·         Activitate motorie anormală.

Factori agravanţi:

·         Obezitatea;

·         Fumatul;

·         Refluxul gastro-esofagian;

·         Consumul de alcool;

·         Anumite medicamente (ex: hipnotice!!!!);

·         Malformaţiile crenio-faciale.

Diagnostic:

Diagnosticul prezumptiv al sforăitului este simplu, fiind motivul pentru care pacientul sau partenerul său de viaţă se prezentă la cabinet. Este însă absolut necesară precizarea gravităţii sforăitului. În mod evident sforăitul de intensitate "redusă" nu va avea aceleaşi consecinţe ca acela de intensitate "moderată" sau "severă".

Este important să stim dacă pacientul sforăie cu gura deschisă sau inchisă sau dacă există o legătură cu poziţia din timpul somnului, cu consumul de alcool sau ingestia unor medicamente. În ronhopatiile importante, se recomandă realizarea unei poligrafii respiratorii cu analiza sforăitului, fiind unica probă ce ne va indica cu exactitate timpul în care pacientul sforăie şi ce procent reprezintă acesta din timpul total de somn, precum şi relaţiile existente între sforăit şi poziţiile din timpul somnului, apariţia apneei (oprirea respiraţiei) sau mişcările toraco-abdominale anormale.

De multe ori, pacientul care sforăie nu ştie cărui medic specialist să se adreseze. Aici intervine medicul de familie, al cărui rol în depistarea simptomatologiei şi orientarea pacientului pentru o rezolvare eficientă şi modernă a suferinţei sale este fundamental. Medicul ORL-list, datorită cunoştinţelor şi competenţelor sale în zona capului şi a gâtului, trebuie să fie coordonatorul echipei de specialişti implicată în diagnosticarea şi terapia sforăitului şi a apneei în timpul somnului. Evident, un medic ORL specializat în acestă problematică, ce tinde a se constitui chiar într-o specialitate medicală distinctă "somnologia".

Protocol de diagnostic:

·         Anamneză completă;

·         Explorarea endoscopică a căii aeriene superioare (zona endonazală, rino-faringelui, oro-faringelui, hipofaringelui şi laringelui);

·         Studiul rinimanometric al ventilaţiei nazale (pentru detrminarea obiectivă a fluxurilor, rezistenţelor şi a presiunilor nazale);

·         Studiul poligrafic respirator nocturn (cu detrminarea şi cuantificarea sforăitului a şi a relaţionării acestuia cu poziţia în timpul somnului);

·         Interconsultul (cu alţi specialişti - nutriţionist, psiholog, pneumolog, cardiolog endocrinolog, dentist).

Tratament:

Măsuri generale

·         Evitarea tuturor factorilor de risc identificaţi; de multe ori, respectând aceste recomandări se poate obţine ameliorarea sunsatnţială a sforăitului:

·         Suprimarea consumului de alcool;

·         Renunţarea la medicamentele hipnotice (somnifere);

·         Evitarea creşterii în greutate;

·         Renunţarea la fumat;

·         Evitarea medicaţiei beta-blocante.

Medical

·         consultarea unui specialist este prima măsură ce va duce la evitarea automedicaţiei;

·         în mass media abundă reclamele unor medicamente / dispozitive care elimină sforăitul; cert este faptul că nici unul nu este eficient; sunt de obicei produse publicitare fără capacitate curativă;

·         alteori pacienţii utilizează spray-uri cu vasoconstrictoare nazale aproape permanent, atitudine urmată de apariţia rinitei cronice medicamentoase, greu de controlat terapeutic şi care suplimentar este însoţită de creşterea rezistenţei nazale.

Chirurgical

Eficienţa chirurgiei în sforăitul simplu este legată de posibilitatea identificării locului obstrucţiei, de tipul acesteia (unică sau multiplă) şi de structura implicată (nas, rinofaringe, orofaringe sau hipofaringe).


În cazul obstrucţiei nazale, cele mai utilizate intervenţii sunt:

·         septoplastia;

·         rinoseptoplastia;

·         turbinectomia sau tubinoplastia inferioară (diferite modalităţi).

·         Dacă obstrucţia este retropalatină, se recurge la:

·         uvulectomie;

·         uvuloplastie;

·         uvulopalatoplastie;

·         uvulopalatofaringoplastie;

·         amigdalectomia (convenţională, laser, radiofrecvenţă).

Atunci când obstrucţia este retrolinguală dispunem de următorul arsenal terpeutic:

·         suspensia hioidiană;

·         suspensia linguală;

·         avansul genioglosului cu osteotomie mandibulară.

3. Sindromul de apnee-hipopnee în timpul somnului

Episoadele de sforăit sunt asociate cu perioade de "linişte", de oprire a respiraţiei (apnee), a căror durată variază de la 10 secunde până la 1 minut.

 

Simptome:

·         Sforăit frecvent - episoadele de sforăit sunt asociate cu perioade de "linişte", de oprire a respiraţiei (apnee), a căror durată variază de la 10 secunde până la 1 minut; la sfârşitul fiecărei perioade de apnee, urmează un sforăit puternic, ce dă impresia de "salvare de la înec", insoţit de gemete şi uneori cuvinte de neînţeles; de reţinut că nu orice pacient care sforăie suferă şi de apnee precum şi că nu în toate cazurile de apnee-hipopnee în somn, episoadele de apnee sunt urmate de un sforăit "spectaculos", aşa cum a fost descris aici;

·         Apnee - constă în întreruperea periodică a respiraţiei în timpul somnului sau în respiraţia de tip "salvare de la înec"; există mai multe forme de apnee: centrală, caracterizată de lipsa mişcărilor diafrgmului şi a musculaturii respiratorii accesorii, obstructivă, caracterizată de prezenţa mişcărilor diafrgmului şi a musculaturii respiratorii accesorii dar fară schimburi de gaze respiratorii datorită blocării căii aeriene superioare şi mixtă având atât componente de tip central cât şi periferic;

·         Hipopnee - diminuarea fluxului respirator de până la 50% însoţită de desaturarea periferică în oxigen de peste 4%;

·         Somnolenţă diurnă - oboseală cronică; somnolenţa este tendinţa de a adormi fără a exista intenţia acestui lucru; pacientul poate "aţipi" în orice moment, în orice situaţie: când este aşezat, când citeşte, cţnd se uită la televizor, la birou, ca asistent la conferinţe sau ca spectator atunci când se stinge lumina, inclusiv - şi acesta este cea mai periculoasă circumstanţă - când conduce un autovehicul; somnolenţa diurnă presupune o limitare importantăsocială şi profesională, din ce în ce mai blamată, aşa încât mulţi pacienţi încearcă să ascundă pe cât posibil suferinţa lor la locul de muncă; există însă studii asupra rolului determinan în accidentele de circulaţie, feroviare şi chiar aeriene.

·         Somn insuficient - un somn puţin reparator, cu senzaţia de "zăpăceală" şi lentoare la trezire, dureri de cap matinale, uscăcinea gurii şi mici dificultăţi la înghiţire ce dispar de la sine în cursul zilei ;

·         Mişcări bruşte în somn - frecvent însoţite de treziri de scurtă durată la sfârşitul fiecărui episod de apnee şi de un sforăit "spectaculos" ce pot face ca partenerul de viaţă să vrea să doarmă în alt pat sau chiar în altă cameră!!!;

·         Cefalee - întâlnită şi în sforăitul simplu este durerea de cap la deşteptare, numită şi cefalee matinală;

·         Tulburări de dinamică sexuală - la fel ca şi în sforăitul simplu, se datorează scăderii secreţiei nocturne de testosteron, la rândul său cauzată de diminuarea nivelului de oxigen din sânge.

Diagnostic:

·         Diagnosticul sindromului de apnee-hipopnee în timpul somnului (SAHS) se stabileşte pe baza simptomatologiei clinice comentată în mare măsură la sforăitul simplu, atât cea diurnă (cefalee, hipersomnie, modificări comportamentale, etc.) cât şi nocturnă (sfărăit puternic, episoade de apnee, mişcări corporale bruşte,etc.). Acest diagnostic prezumptiv trebuie însă susţinut de studiul polisomnografic sau poligrafic al respiraţiei în timpul somnului, pentru a cuantifica episoadele de apnee şi repercursiunile lor asupra întregului organism.

Tratament:

Medical

·         Evitarea tuturor factorilor de risc; aproape întotdeauna recomandăm:

·         Suprimarea consumului de alcool;

·         Renunţarea la medicamentele hipnotice (somnifere);

·         Evitarea creşterii în greutate;

·         Renunţarea la fumat;

·         Evitarea medicaţiei beta-blocante.

·         Dacă procentul de oxigen în singele periferic scade cu peste 4%, recomandăm oxigenoterapie cu titrul adecvat pacientului, administrată printr-un dispozitiv nazal.

Instrumental

·         CPAP (Continious Positive Airwai Pressure);

Este tratamentul de elecţie la pacienţii cu SAHS şi apnee mixtă severă; de multe ori este soluţia terapeutică cea mai sigură şi eficientă; constă dintr-un mic compresor ce trimite printr-un tub aer cu o presiune determinată către o mască care se adaptează pe faţă, similără cunoscutei măşti de oxigen, în scopul învingerii obstrucţiei căii aeriene superioare; toleranţa individuală la această modalitate terapeutică este foarte variată;

Unii pacienţi prezintă o bună toleranţă fizică şi psihologică în timp ce alţii nu suportă masca, deoarece le determină leziuni cutanate faciale sau le induce o stare de anxietate / disconfort purtarea acesteia pe timpul nopţii; presiunea aerului utilizat este determinată de medicul specialist, în baza studiului polisomnografic realizat în prealabil;

In cazurile de SAHS sever, majoritatea pacienţilor relatează, în pofida disconfortului asociat aplicării măştii în timpul somnului, o ameliorare importantă a simptomatologiei diurne, descriindu-se mai "treji" şi cu mai multă vitalitate; de reţinut că înaintea utilizării oricărui echpament de aer sub presiune, trebuie realizat un studiu minuţios al fluxului respirator nasal, pentru a se elimina din calcul o eventuală patologie obstructivă nasală ce ar creşte artificial presiunea efectivă a aerului administrat;

Sunt descrise situaţii de intoleranţă la masca din latex sau la dispozitivele denumite "inteligente", care nu au un regim de funcţionare continua ci adaptează fluxul de aer în funcţie de cererea de oxigen sau de presiune; lor li se pot adăuga şi instalaţii de umidificare pentru a preveni uscăciunea mucoaselor în timpul nopţii.

Chirurgical

Are drept scop eliminarea cauzei obstructive; în anumite situaţii, pacienţii nu tolerează masca CPAP (permeabilitatea nazală este mult diminuată şi implicit presiunea efectivă a aerului administrat trebuie să fie destul de ridicată). Acesta este motivul pentru care înaintea prescrierii unui aparat de presiune continuă, trebuie realizată o examinare ORL exhaustivă care să evidenţieze localizarea obstrucţiei pe căile aeriene superioare.

1.     Uvulopalatofaringoplastia. Constă din rezecţia parţială a palatului moale, amigdalelor, uvulei şi a pilierilor. Nu se abordează obligatoriu toate structurile amintite indiferent de patologia prezentă ci se adaptează intervenţia la cazul concret. Poate fi realizată independent sau asociată altor intervenţii, în funcţie de tipul şi localizarea obstrucţiei. Ca orice intervenţie chirurgicală presupune o serie de riscuri ce trebuiesc bine evaluate în prealabil. Poate fi realizată în variantă clasică sau cu laser. În tratamentul sforăitului simplu, are o rată ridicată de eficacitate (90%)iar în SAHS de 55-60%.

2.     Chirurgia nazală. Are drept obiectiv corectarea septului deviat, extirparea polipilor sau a tuturor acelor cauze anatomice sau funcţionale ce reduc fluxul respirator nazal. Inaintea oricărui tip de chirurgie nazală trebuie realizat un studiu rinimanometric, pentru a determina fluxurile şi rezistenţele nazale existente în condiţii bazale şi după administrarea de vasoconstrictoare.

3.     Chirurgia palatului moale cu radiofrecvenţă. Este o tehnică modernă ce constă în aplicarea pe palatul moale (se poate utiliza şi la cornete) a unui electrod prin care trece un curent de radiofrecvenţă. Urmare a acetui fapt, apare o reducere a masei palatului moale însoţită de scăderea elasticităţii şi a volumului acestuia. Se poate realiza cu anestezie locală iar gradul de disconfort al pacientului este minim. În cazuri selecţionate este la fel de eficientă ca şi tehnicile convenţionale iar riscurile cgirurgicale sunt mult diminuate.

Prin acestă tehnică se aplică energia de radiofrecvenţă pentru a transforma lichidul dintre terminalul de lucru şi ţesut într-un strat de vapori ionizaţi, denumit plasmă. Particulele încărcate de plasmă determină dezintegrarea moleculă cu moleculă a ţesutului tratat. Deoarece efectul se produce iniţial doar în stratul superficial al ţesutului, în zona din jurul locului de aplicare a electrodului şi pentru că ulterior acest tip de coagulare submucoasă a structurilor palatului moale se realizează la o temperatură scăzută, leziunile termice şi implicit durerea sunt minime.

 

4. Probe diagnostice

Probele diagnostice se referă la analiza parametrilor determinaţi, la analiza prin polisonografie - înregistrează variabilele neurofiziologice sau la poligrafia respiratorie - monitorizare multiplă a principalilor parametrii respiratorii.

 

Parametri determinaţi:

1.     electroencefalograma.

2.     electro-oculograma.

3.     electromiograma mentoniană sau tibială.

4.     fluxul aerian oronazal.

5.     efortul respirator.

6.     saturaţia arterială în oxigen.

7.     poziţia corporală.

8.     frecvenţa cardiacă cu determinarea numărului de episoade de bradicardie / tahicardie.

9.     numărul de episoade de sforăit şi timpul total de sforăit.

10.  desaturările periferice (cuantificarea şi clasificarea acestora).

Polisomnografia

Înregistrează variabilele neurofiziologice şi datorită complexităţii echpamentului folosit presupune internarea pacientului pentru o noapte într-un centru specializat.

Poligrafia respiratorie

Se poate realiza la domiciliul pacientului, cu toate avantajele implicate: patul în care este obişnuit să doarmă, un ambient liniştit şi familiar, absenţa disconfortului şi a zgomotelor care involuntar se percep într-un mediu spitalicesc.

Poligrafia respiratorie nocturnă este metoda cea mai utilizată pentru studiul sforăitului. Constă în într-o monitorizare multiplă a principalilor parametri respiratori, cardiovasculari şi neurologici.

În jurul orei 22.00. sau la ora stabilită de comun acord, pacientul îşi aplică electrozii conform instructajului realizat în cabinet. In dimineaţa următoare, se scot electrozii, se strânge aparatul şi pacientul returnează echpamentul la cabinet. Interpretarea acestuia poate fi trimisă la domiciliul pacientului sau poate fi ridicată personal de către acesta în maximum 72 de ore.

Analizarea parametrilor amintiţi coroborată cu restul informaţiilor recoltate la consultaţia iniţială, ne permit identificarea gradului de roncopatie al pacientului în cauză, relaţionarea acestuia cu poziţia corporală sau infirmarea suspiciunii de SAHS.

În rezumat, obiectivele poligrafiei respiratorii sunt:

·         confirmarea / infirmarea diagnosticului de SAHS;

·         cuantificarea importanţei acestuia;

·         evaluarea eficienţei unui tratament chirurgical sau protezic.

www.medcenter.ro

Dr. Dragoş Ştefănescu – Medic Specialist ORL

Clinica Medcenter Bucureşti Vitan

Info Line 0800 800 599 (apel gratuit din orice reţea)

Notare
Comentarii
de EN
Articolul este foarte bine structurat, accesibil si la obiect.

de vasilica plesu
buna ziua
am rugaminte sa-mi spuneti ce pret are o astfel de analiza la clinica dvs ,multumesc anticipat .

Apasati aici pentru a trimite un comentariu
Citeste si...
Un nou produs anti-sforăit Bucureşti, 26 mai /Agerpres/ - Sforăitul este o boală cronică ce afectează, potrivit statisticilor mondiale, peste 40 % dintre adulţi, iar numărul bărbaţilor care au această tulburare de somn este dublu faţă de cel al femeilor.
Sindromul de apnee - hipopnee în timpul somnului Episoadele de sforait sunt asociate cu perioade de "linişte", de oprire a respiraţiei (apnee), a căror durată variază de la 10 secunde până la 1 minut.
Se înfiinţează prima asociaţie a pacienţilor care se suferă de tulburări de somn Bucureşti, 25 ian /Agerpres/ - Prima asociaţie de pacienţi care suferă de tulburări ale somnului - Asociaţia Naţională de Somnologie - a fost înfiinţată de Sănătatea Media Group şi are ca principal scop informarea şi sprijinirea persoanelor cu tulburări de somn: sforăit, sindrom de apnee în somn, apnee...
Probe diagnostice in cazul ronhopatiei cronice (sforaitului) Probele diagnostice se referă la analiza parametrilor determinaţi, la analiza prin polisonografie - înregistrează variabilele neurofiziologice sau la poligrafia respiratorie - monitorizare multiplă a principalilor parametrii respiratorii.
Sforaitul Sforaitul este o boala si nu un moft, care afecteaza deopotriva barbatii si femeile. Acest lucru il spun doctorii care au descoperit de mai mult timp mecanismul prin care se produce acest zgomot nocturn deosebit de deranjant.
Ziua porţilor deschise în 14 laboratoare de somnologie din ţară Cu prilejul Zilei Mondiale a Somnului, în 14 laboratoare de somnologie din ţară va fi organizată vineri, 18 martie, Ziua porţilor deschise.