Definitie si
caracteristici:
Acidul uric este
produs prin degradarea unor substante chimice numite purine urinare, provenite
din acidul dezoxiribonucleic (AND) si intra in circulatia sangelui prin
alimentatie sau prin distrugerea celulelor in organism. O mare parte din acidul
uric este depozitat in urina de catre rinichi, restul fiind excretat prin
fecale.
Daca o cantitate de
acid este produsa in excces sau nu e indeajuns pentru a fi excretata se
acumuleaza , ducand la aparitia gutei - o inflamatie la nivelul articulatiilor.
Cele mai frecvente
cauze pentru acumularea acidului uric sunt date fie de o tendinta genetica de
a-l produce in exces, fie o disfunctionalitate la nivelul rinichilor.
Ce indica:
Testul pentru
acidul uric este folosit pentru a depista daca celulele din organism se
deterioreaza prea repede sau daca acidul uric nu este eliminat in limite
normale. Testul mai este efectuat si pacientilor care au efectuat chimioterapie
sau tratamente cu radiatii, si deasemenea celor care au prezentat sau sufera in
prezent de guta.
Cand se efectueaza:
Acidul uric se
efectueaza atunci cand suspecteaza pacientul de guta - o boala ereditara
manifestata printr-un exces de acid uric in sange (hiperuricemie), prin
depunerea de cristale de urat (sare a acidului uric) in zonele subcutanate si
prin afectarea cailor renale. Simptoamele acestei boli sunt date de durere in
articulatii, dar in special in zona degetelor picioarelor.
Analiza mai poate
fi realizata pentru pacientii care au urmat chimioterapie sau un tratament radioactiv,
pentru a se vedea daca nivelul acidului uric a depasit limita normala; de
asemenea, daca rinichii nu functioneaza corespunzator.
Ce inseamna
rezultatele:
Nivelurile peste
limita normala inseamna ca exista o cadere (criza) de purine, iar medicul va
trebui sa afle daca acest acest lucru se datoreste unei supra-productii de acid
uric sau daca organismul nu este capabil sa-l elimine.
O concentratie
crescuta a acidului uric poate determina producerea si depunerea cristalelor de
urat (sare a acidului uric) in articulatii, fapt ce conduce la inflamare si
durere - simtoame caracteristice gutei. Boala mai poate forma cristale sau
pietre la rinichi.
Un nivel scazut de
acid uric in sange este intalnit mult mai rar decat excesul sau si nu este
considerat un pericol mare. Cu toate ca deficitul acidului uric poate fi
asociat cu bolile renale sau ale ficatului sau cu expunerea la substante
toxice, si in cazuri rare ca rezultat al bolilor ereditare, aceste afectiuni
sunt deobicei identificate prin alte teste de laborator si nu doar printr-un
singur test individual de acid uric.
Valori normale:
In sange: 2-5 mg/100 ml ser la
adulti;
1-3 mg/100 ml ser la copii;
In urina: 0,25-0,8
g/urina 24 h la adulti;
3,5 10 mg/kg corp / 24 h
La copii sub 1 an, valoarea acidului uric
este pana la 25 mg/kg corp/24h.
Variatii fiziologice:
Acidul uric poate fi definit ca cel mai
important produs final al oxidarii purinelor in organism.
Valoarea acidului uric variaza in functie
de alimentatie, sex, varsta, factori genetici, diferite stari fiziologice
(effort fizic, menopauza).
Alimentatia bogata in purine determina
cresterea acidului uric in timp ce alimentatia saraca in purine produce o
scadere pana la 0,8 mg / 100 ml sange.
La copii acidul uric este mai scazuta decat
la adulti, la barbati valoarea lui este mai crescut decat la femei, dar e
relativ constant de-alungul vietii.
La femei, uricemia este mai mica inaintea
menopauzei si mai mare dupa aceasta, cand poate atinge valorile prezente la
barbati.
Cresteri patologice:
Valorile crescute ale acestei analize
medicale se intalnesc in urmatoarele cazuri patologice:
- Guta
- Insuficienta renala cronica
- Leucemie
- Boli infectioase
- Poliglobulie
- Procese insotite de degradari tisulare
precum si dupa radioterapie
- Tratamente cu medicamente antimicotice
si antimetabolice
- Terapie cu ACTH sau hidrocortizon
- Toxicoza gravidica
- Intoxicatiile cu plumb si mercur
Scaderi
patologice:
Valorile scazute ale uricemiei sunt
mentionate in boala Wilson, dupa administrare de medicamente uricozurice in
sindromul Tony-Debre-Fanconi
Alte informatii:
Multe medicamente
pot creste sau descreste nivelurile acidului uric, in special, cele cu efect
diuretic precum tiazidele care provoaca o crestere a nivelului.
Aspirina (sau alte
medicamente din familia salicilatilor) influenteaza valoarea acidului uric.
Astfel, in cazul persoanelor care iau aspirina mult prea rar sau deloc, creste
nivelul acidului in sange; de cealalta parte, administrata in doze mult prea
mari (mai ales pentru tratamentul artritei reumatoide), aspirina determina scaderea
acidului uric.
In cazul pacientilor
care au pietre la rinichi sau guta, trebuie evitate alimentele bogate in
purine: preparate din organe (in special, ficat si rinichi), sardine. De
asemenea, alcoolul e bine sa fie evitat deoarece incetineste procesul de
eliminare a acidului uric din organism, iar infometarea, un regim de slabire
drastic si exercitii fizice excesive cresc valoarea normala a acestuia.