Cautare



ATENTIE

   Aceste informatii au doar scop informativ si in nici un caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

Denumire Antitrombina III
Denumire stiintifica AT III
Alte denumiri AT III
Categorie Coagulare
Durata 14Z
Descriere Testul antitrombină măsoară modul de funcţionare şi cantitatea de antitrombină, o proteină care ajută la coagularea sângelui.

Ai un comentariu sau o intrebare despre Antitrombina III ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> Nek (vizitator) : Care este valoarea normala (%) a antitrombinei III?In ce boli este modificata?
>> clau (vizitator) : antitronbina in timpul sarcinii scazuta-86.30.ce poate provoca?
>> Dr. Petre : Eu consider aceasta valoare ca fiind normala. Ce valori de referinta aveti pe buletinul de analize?
>> Lucian (vizitator) : ce inseamna ca am antitrombina 3 la un nivel de 138 %
>> dr. Oana Iordache : Care sunt valorile de referinta ale laboratorului?
>> lucian : Buna seara. Valorile de referinta sunt 80-128 % ( lab. Medlife Grivita )
>> dr. Oana Iordache : Este usor modificata analiza si trebuie sa faceti evaluare henatologica.
Alte informatii    

Definiţie şi caracteristici:

Testul antitrombină măsoară modul de funcţionare şi cantitatea de antitrombină, o proteină care ajută la coagularea sângelui. Când un vas de sânge este afectat, organismul activează o serie de factori de coagulare (într-un proces numit cascada de coagulare) ducând la realizarea unui cheag pentru a preveni pierderea de sânge.

Antitrombina ajută la reglementarea acestui proces, restricţionând acţiunea mai multor factori (trombina şi factorii X, IX, XI, XII) pentru a încetini procesul şi pentru a preveni o coagulare excesivă sau nepotrivită.

Dacă un pacient prezintă o deficienţă de antitrombină dobândită ereditar, acesta este expus la crize de tromboză. Există două tipuri de deficienţă de antitrombină: tipul 1, care este produs de antitrombina normală, dar cantitatea efectuată este insuficientă; tipul 2, unde există o productie suficientă de antitrombină, dar procesul are un caracter disfuncţional. Aceste tipuri pot fi identificate, diferenţiate şi evaluate folosindu-se două teste de antitrombină:

·         Testul pentru verificarea activităţii de antitrombină

·         Testul pentru verificarea antigenului de antitrombină care măsoară cantitatea curentă a hormonului

Ce indică:

Testul antitrombină este realizat pentru a determina cauza apariţiilor recurente de crize trombotice şi pentru evaluarea funcţionării hormonului.

Dacă activitatea antitrombinei este scăzută, atunci se efectuează testul efectuat pentru a determina cantitatea prezentă a hormonului. Ocazional, ambele teste sunt repetate pentru a confirma rezultatele obţinute.

Valori normale

 Plaja de valori normale este intre 0,20 si 0,45 mg/ml.

 Scaderi patologice

 Valorile micsorate ale AT III pot sa indice un risc sporit de coagulare. Cateva exemple de conditii asociate cu coagularea marita a sangelui sunt:

  • Tromboza venelor
  • Embolie pulmonara (cheaguri de sange care ajung in plamani)
  • Flebita (inflamarea vaselor sanguine)

Pastilele anticonceptionale pot cauza o usoara scadere a nivelului de AT III.

Cresteri patologice

  Cresterea valorii de AT III indica folosirea steroizilor anabolizanti.

 

Cum se foloseşte:

Testul antitrombină III este, în primul rând, efectuat împreună cu alte teste pentru dereglările de hipercoagulare, pentru a investiga cauza trombozei venoase repetate.

Testarea aceasta se utilizează înaintea ţesutului antigen, pentru a evalua dacă este normală cantitatea totală de antitrombină funcţională.

Activitatea poate să scadă cu deficienţele antitrombice, atât de tipul 1 cât şi 2, astfel încât acest test poate fi folosit ca o protecţie specială pentru amble. Dacă activitatea antitrombina este scăzută, atunci, ţestul de antigen antitrombină este executat pentru a determina cantitatea de antitrombină prezentă.

Dacă este detectată o deficienţă, ambele teste sunt repetate la o data ulterioară pentru a confirma constatarea din test.

Testarea mai poate fi folosită şi pentru a evalua pacienţii care nu răspund normal la tratamentul cu heparină.

Când se efectuează:

Testul antitrombină III este efectuat, împreună cu alte teste pentru coagulare (Anticoahulantul lupic, Proteina C, Proteina S) atunci când un pacient a suferit o criză trombotică şi nu urmează un tratament specific.

Cantitatea de antitrombină ar trebui să fie măsurată după ce a fost tratat, în prealabil, un cheag de sânge pentru a nu afecta rezultatele testului.

Testarea poate fi efectuată pentru un pacient care nu răspunde conform aşteptărilor la tratamentul cu heparină anticoagulantă, atunci când, de obicei, sunt necesare doze crescute de heparină pentru a atinge nivelul dorit de anticoagulant.

O activitate scăzută a antitrombinei, precum şi cantităţi scăzute ale antigenului antitrombina sugerează o deficienţă de antitrombină tip 1. În acest caz, activitatea este scăzută datorită faptului că există mai puţină antitrpombină disponibilă pentru a participa la reglarea coagulării.

Activitatea redusă a antitrombinei şi niveluri normale ale antigenului sugerează două tipuri de deficienţe. Acest lucru înseamnă că antitrombina este suficientă, dar nu în limitele normale.

Niveluri crescute ale anitrombinei nu sunt, în mod normal, considerate o problemă.

Acestea pot fi întâlnite cu:

·         hepatita acută

·         transplantul de rinichi

·         deficienţă de vitamina K

·         terapie pentru anticoagulare cu Warfarină (uneori)

Dacă starea de sănătate a pacientului nu este stabilă, atunci nu se recomandă efectuarea acestei analize. Descreşterile cronice sau temporare ale nivelului de antitrombină pot fi întâlnite cu afecţiuni care îi afectează consumul sau producţia precum:

·         Coagularea intravasculară diseminata (DIC), sindrom hemoragic caracterizat prin formarea de cheaguri în vasele sangvine mici, ca răspuns la o boală sau injurii, cum ar fi infecţiile severe, malignităţi, leucemie acută, arsuri, traumatisme severe, moartea fetală intrauterină. Hiperstimularea mecanismelor coagulării duce la coagularea sangvină generalizată şi prăbuşirea factorilor coagulării. Consecinţa deficitului factorilor coagulării duce la hemoragii spontane.

·         Flebotromboză sau tromboza venoasă profundă (DVT), reprezintă obstrucţia unei vene printr-un trombus, precedată de inflamaţia pereţilor venoşi fiind frecventă la nivelul venelor profunde ale gambei. Membrul inferior afectat devine edemaţiat şi sensibil. Cel mai mare pericol este detaşarea trombusului şi migrarea lui, putând apărea embolia pulmonară

·         Boli ale ficatului

·         Sindromul nefrotic (nivel crescut de proteine în urină)

·         Afecţiuni legate de pierderi ale proteinelor

·         Embolie pulmonară, fixarea bruscă a unui cheag de sânge într-o arteră pulmonară, cu întreruperea ulterioară a aportului sangvin către parenchimul pulmonar. Cel mai frecvent tip de embol pulmonar este un trombus care migrează, de obicei, de la o venă a membrelor inferioare sau a penisului. Manifestările emboliei apar de obicei brusc, în decur de minute, ducând la insuficienţă cardiacă sau moarte subită.

·         Terapia cu estrogen (sau Terapia de substituţie hormonală), presupune utilizarea de hormoni feminini pentru ameliorarea simptomelor produse de încetarea funcţiei ovariene fie datorită instalării menopauzei naturale, fie datorită extirpării chirurgicale a ovarelor.

Alte informaţii utile:

Dacă un pacient cu deficienţa de antitrombină prezintă şi alte riscuri de coagulare precum deficienţa de proteină C sau S, mutaţie a Factorului V Leiden sau folosiri de contraceptive orale, atunci poate fi supus unui risc semnificativ în apariţia unui chiag de sânge.

Deficienţa de antitrombină poate creşte riscul unor pierderi repetate de sarcină. Pacienţii cu deficienţă de antitrombină pot avea nevoie să le fie luate măsuri de siguranţă pentru anticoagulare înaintea procedurilor medicale sau chirurgicale.


Precauţii
Menţinerea garoului mai mult de 1 minut poate induce stază venoasă cu modificarea concentraţiei proteinelor plasmatice şi activarea plachetelor! Se trimite proba la laborator cât mai rapid posibil.
Interacţiuni medicamentoase
Pot scadea nivelele: contraceptivele orale (ce conţin estrogen), fibrinoliticele, heparina, L-asparaginaza.
Pot
creste nivelele: androgenii, contraceptivele orale (ce conţin progesteron), steroizii anabolizanţi, warfarina.

Sfaturi pentru pacient
În funcţie de rezultatele acestui test este posibil să vă fie recomandate o serie de modificari ale stilului dumneavoastra de viaţă şi/sau a dietei. Pentru mai multe detalii, consultaţi medicul.

 

Citeste si...
Coagularea - limba engleza Care sunt etapele coagularii sanguine.