Definiţie şi caracteristici:
CA 19-9 inseamna Carbohydrat Antigen 19-9. Acest antigen
este un marker tumoral. Desi in prezent sunt rar folositi, markerii tumorali au
o importanta tot mai mare in diagnosticul neoplasmelor.
Markerii tumorali sunt substante, care pot fi produse de catre tumora sau care
apar ca raspuns al organismului fata de aceste antigene. Desi numarul lor este
mare si exista tehnici abordabile in practica medicala, rolul lor in
diagnosticarea diferitelor tipuri de cancer este minor, mai ales in stadiile
precoce ale neoplaziilor.
Detectarea markerilor tumorali se poate face fie in sange, fie in urina, sau
alte tesuturi ale organismului in functie de tipul de cancer. CA 19-9 este
prezent in pancreas dar si in tesutul epitelial al stomacului dar nu numai
(alte locuri sunt si alte parti ale tubului digestiv).
Markerii tumorali CA 19-9 sunt produsi fie de catre tumora insasi, fie de catre
organism, ca raspuns la prezenta tumorii maligne sau in anumite afectiuni
benigne necanceroase.
Printre trasaturile importante ale unui marker se numara cea conform careia el
trebuie sa diferentieze fara echivoc celulele normale si cele canceroase ale
organismului. O alta trasatura importanta este specificitatea de organ, care
insa nu este indeplinita aici.
Markerul CA 19-9 este folosit pentru detectia si urmarirea in special a
tratamentului cancerului pancreatic. Insa multitudinea de alte neoplasme in
care poate fi intalnit ii da aceasta nespecificitate de organ. Markerul CA 19-9
are indicatie majora in suspiciunea de cancer pancreatic, hepatic, biliar sau
gastric precum si in monitorizarea pacientilor cu aceste tipuri de neoplazii.
De asemenea tot acest marker mai are o indicatie relativa in diagnosticarea si
monitorizarea cancerului colorectal si ovarian. Testarea pozitiva nu inseamna
insa prezenta categorica si singulara a neoplasmului, alte investigatii fiind
absolut necesare in stabilirea unui diagnostic corect.
Validitatea markerului tumoral depinde de o serie de parametrii, pe care acesta
trebuie sa ii indeplineasca:
- sensibilitatea
reprezinta probabilitatea ca rezultatul testului sa fie pozitiv in
prezenta formatiunii tumorale; ea reprezinta raportul dintre numarul
rezultatelor adevarat pozitive si suma dintre numarul rezultatelor
adevarat pozitive si numarul rezultatelor fals negative.
- specificitatea:
probabilitatea ca rezultatul negativ al testului sa corespunda starii de
sanatate a pacientului. Ea reprezinta raportul dintre numarul rezultatelor
adevarat negative si suma dintre numarul rezultatelor adevarat negative si
numarul rezultatelor fals positive.
Atat sensibilitatea cat si specificitatea sunt
destul de scazute in cazul acestui marker deoarece el apare, la valori
crescute, in stadii avansate ale bolii ( in fazele incipiente, desi formatiunea
tumorala este prezenta exista posibilitatea de a intalni rezultate negative),
iar specificitatea de organ este mica.
Valoarea diagnostica a markerului este orientativa caci doctorul va trebui sa
efectueze investigatii suplimentare pentru a determina cauza si stadiul unui
eventula neoplasm sugerat de CA 19-9.
Cea mai importanta utilizare a lui CA 19-9 s-a demonstrat a fi monitorizarea
eficacitatii tratamentului administrat bolnavilor cu neoplasm. S-a constatat ca
niveluri crescute ale markerului tumoral determinate preoperator au fost
asociate cu recidive locale sau metastaze precoce, fata de cazurile cu niveluri
moderate.
Postoperator, persistenta unor niveluri crescute are semnificatia neextirparii
in intregime a tumorii sau prezenta metastazelor.
CA19-9 este prezent in tesutul epitelial fetal al stomacului, intestinului,
ficatului si pancreasului. La adult, poate fi gasit in pancreas, ficat, plaman
si tract biliar. Este folosit in principal ca marker pentru cancerul de
pancreas, gasindu-se la valori crescute mai ales in stadii avansate .
CA19-9 poate fi crescut si in alte cancere (cancerul hepatic, cancerul
pulmonar, cancerul de san, cancerul uterin, cancerul ovarian mucinos, cancerul
colorectal). De asemenea un rol important i se atribue lui CA 19-9 in cancerul
de cai biliare. Unele afectiuni benigne (ciroza hepatica, hepatite,
pancreatite, colecistite, boli autoimune, fibroza chistica sau alte afectiuni
benigne ale pulmonului, rinichiului sau tractului gastrointestinal) se pot
asocia cu valori crescute ale CA19-9.
Markerii tumorali pot fi folositi si ca markeri de prognostic pentru o
neoplazie (detectarea unor valori mari ale markerilor tumorali la anumite
intervale de timp, dupa incheierea tratamentului, are semnificatia unei
evolutii nefavorabile cu posibilitatea aparitiei unei recidive sau extinderea
tumorii cu metastazare).
Ce indică:
CA 19-9 este folosit doar ca marker tumoral
în următoarele situaţii:
·
Pentru a diferenţia natura cancerului
pancreatic şi biliar de alte forme non-canceroase, cum este pancreatita;
·
Monitorizarea răspunsului organismului la
tratamentul pentru cancerul pancreatic;
·
Posibilităţi de recidivă a
cancerului pancreatic.
Valori normale ale acestui
marker sunt:
Cresteri patologice
Valori considerate a fi cresteri moderate sunt
cele cuprinse in intervalul : 35 – 100 U/ML. Iar valorile cele mai importante
prin prisma atitudinii terapeurice pe care o impun sunt cele ce depasesc 100
U/ml.
Când se realizează:
Este folosit în principal ca marker pentru
cancerul de pancreas, găsindu-se la valori crescute mai ales în stadii
avansate. Poate fi crescut şi în alte cancere (cancerul hepatic, cancerul
pulmonar, cancerul de sân, cancerul uterin, cancerul ovarian mucinos, cancerul
colorectal). Unele afecţiuni benigne (ciroza hepatică, hepatite,
pancreatite, colecistite, boli autoimune, fibroza chistică sau alte
afecţiuni benigne ale pulmonului, rinichiului sau tractului
gastrointestinal) se pot asocia cu valori crescute ale CA 19-9.
CA 19-9 poate fi efectuat împreună cu
alte teste, cum sunt antigenul carcinoembrionic (CEA), bilirubina, şi/sau testele
pentru ficat, atunci când pacientul prezintă simptome care indică
cancerul pancreatic (durere abdominală, ameţeală, pierderea în
greutate şi icter).
Nivelul de CA 19-9 este ridicat în cazul
cancerului, din acest motiv se recomandă efectuarea repetată a
testului în perioada tratamentului pentru a verifica răspunsul
organismului şi, ca etapă finală, detectarea recidivelor.
Sursa: Medcenter si FocusLab