Definiţie şi caracteristici:
Fibrinogenul este factorul I plasmatic al coagularii, o proteină esenţială pentru
formarea cheagurilor de sânge. Fibrinogenul este o proteina globurala prezenta in
plasma sanguina care, sub actiunea trombinei, este hidrolizata partial rezultand
o proteina insolubila, fibrina.
Este produsă de către ficat şi pusă în circulaţie împreună cu alţi peste 20 de factori
de coagulare. Afectarea nivelului plasmatic al fibrinogenului este expresia afectarii
directe a diverse organe, intre care a ficatului, ca sediu principal al sintezei
sale.
În mod normal, atunci când un ţesut sau un vas de sânge este afectat, este activat
un proces numit cascadă de coagulare ce implică acţiunea mai multor factori de coagulare
a sângelui. Pe măsură ce acest proces se apropie de finalitate, fibrinogenul solubil
(fibrinogen dizolvat în fluid) este transformat în fibre de fibrinogen insolubil.
Aceste fibre se intercalează, protejând rana, şi împreună cu trombocitele formează
o barieră de sânge coagulat care blochează o eventuală hemoragie până la vindecare.
Fibrinogenul reprezintă unul dintre factorii sanguini care împreună formează reactanţii
de fază acută; aceştia pot avea un nivel crescut, în anumite condiţii de boală,
cauzând inflamaţii sau deteriorări acute ale ţesuturilor.
Analiza pentru Fibrinogen măsoară cantitatea solubilă a Factorului I (fibrinogen
dizolvat în sânge), înainte să fie transformat în fibrină insolubilă pentru a forma
bariera de sânge coagulat.
Ce indică:
Fibrinogenul este, de obicei, efectuat împreună cu alte teste pentru coagularea
sângelui. El ajută medicul la evaluarea capacităţii organismului de a forma un cheag
de sânge. Fibrinogenul poate fi efectuat ca un test follow-up în urma unor rezultate
anormale la analiza timpului de protrombină (PT) sau timpului parţial de tromboplastină
sau în urma unei hemoragii excesive.
Analiza pentru Fibrinogen se poate efectua împreună cu testele pentru PT, PTT, trombocite
şi D-Dimer pentru a ajuta la diagnosticarea coagularii intravasculare disiminate
(DIC). Ocazional, fibrinogenul mai poate fi folosit pentru a urmării evoluţia în
timp a unei boli (de exemplu, bolile hepatice).
Câteodată, medicul recomandă efectuarea analizei împreună cu alţi markeri cardiaci,
cum este proteina C-reactivă, pentru a vedea dacă pacientul prezintă riscul apariţiei
unei boli cardiovasculare.
Valori normale
Continutul in fibrinogen al plasmei sanguine este in mod normal cuprins intre valorile
de 240 - 290 mg la 100 ml, la ambele sexe. La nou nascuti este de 125-300 mg la
100 ml
Scaderi patologice
Nivele reduse apar în: afecţiuni hepatice, coagulopatie de consum, fibrinolizine,
deficit congenital de fibrinogen, neoplasme în fază avansată, malnutriţie, transfuzii
sangvine masive.
Hipofibrinogenemia, ca stare biologica sanguina, apare in:
- Afibronogenemia congenitala
- Hipofibrinogenemia:
- Congenitală (constitutionala Resak)
- Dobândită prin:
- Sinteza deficitara:
- Atrofie galbena acuta
- Hepatita cronica activa
- Ciroza hepatica
- Leucemie granulocitara cronica
- Sifilis hepatic
- Intoxicatii cu cloroform, fosfor
- Hipercatabolism, prin liza exagerata a factorului I plasmatic sindroame fibrinolitice
de tip:
- Primare tulburarea fiind indusa spontan sau terapeutic
- Secundare sindromul de CID
- Hipercatabolism al factorului I plasmatic, prin consum exagerat, in cadrul unui
sindrom de CID survenit din cauze:
- Obstetricale: embolism amniotic, abruptio placentae, sindromul hemoragic din ultimele
luni de sarcina
- Chirurgicale: operatii largi, laborioase, interventii pe prostata, chirurgie extracorporeala
- Medicale: muscatura de sarpe, ciroza hepatica, leucemie acuta promielocitara, paramieloblastica
- Generale: transfuzie de sange incompatibil, administare de activatori ai fibrinolizei
(streptokinaza, urokinaza etc), moarte subita
Cresteri patologice
Se intalnesc in :
- Afectiuni inflamatorii (inflamaţii)
- Pneumonii
- Unele afectiuni cardio-vasculare (infarct miocardic, insuficienta cardiaca decompensata)
- AVC
- Reumatism poliarticular acut
- Tumori maligne
- Dupa tratamentul cu radiatii ionizante
- Infectii acute
- sarcină
- boală Hodgkin
- necroză tisulară
- traumatisme
- boală coronariană
- fumat
- arteriopatie
- neoplasme
- eclampsie
Când se efectuează:
Medicul recomandă efectuarea analizei atunci când pacientul prezintă o hemoragie
neaşteptată sau prelungită, sau rezultate anormale pentru testele de PT şi PTT.
Testul pentru fibrinogen se realizează şi împreună cu alte teste pentru factorii
de coagulare atunci când pacientul este suspect de o disfuncţionalitate ereditară
de coagulare, sau atunci când medicul doreşte să evalueze capacitatea de coagulare
a sângelui.
Un alt caz de efectuare a analizei este atunci când pacientul prezintă riscul apariţiei
unei boli cardiovasculare.
Alte informatii
Precauţii
Posibile valori critice: < 100 mg/dL
Menţinerea garoului mai mult de 1 minut determină stază vasculară, modificarea concentraţiei
proteinelor plasmatice şi activarea trombocitelor!
Specimenele hemolizate şi eprubetele neumplute complet nu se testează.
Semne şi simptome de tromboză vasculară: acrocianoză, necroză tisulară ischemică
/ hemoragică, tahipnee, embolie pulmonară, distensie venoasă, dureri abdominale,
oligurie.
Interacţiuni
Transfuziile sangvine în ultima lună pot modifica rezultatele.
Fibrinolizinele scindează fibrinogenul, reducându-i nivelele serice.
Dieta bogată în acii graşi omega-3 şi omega-6 poate scădea nivelele fibrinogenului.
J, nivelele: acidul valproic, androgenii, asparaginaza, danazolul, dex-tranul, fenofibratul,
fenorbabitalul, lovastatina, pentoxifilina, streptokin-aza, ticlopidina, urokinaza.
Estrogenii şi contraceptivele orale cresc nivelele fibrinogenului.
Sfaturi pentru pacient
Testul se efectuează independent de orarul meselor.