Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

HALOPERIDOL DECANOAT
 
Denumire HALOPERIDOL DECANOAT
Descriere Tratamentul de întretinere al schizofreniei cronice si al altor psihoze, în special dacă tratamentul initial cu haloperidol se dovedeste a fi eficace. Este de asemenea indicat în tratamentul altor tulburări mentale sau de comportament, unde nelinistea psihomotorie necesită tratament de întretinere.
Denumire comuna internationala HALOPERIDOLUM
Actiune terapeutica ANTIPSIHOTICE DERIVATI DE BUTIROFENONA
Prescriptie P-RF - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala care se retine la farmacie
Forma farmaceutica Solutie injectabila
Concentratia 50mg/ml
Ambalaj Cutie x 5 fiole x 1 ml
Valabilitate ambalaj 5 ani
Volum ambalaj 1 ml
Cod ATC N05AD01
Firma - Tara producatoare GEDEON RICHTER PLC. - UNGARIA
Autorizatie de punere pe piata GEDEON RICHTER PLC. - UNGARIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre HALOPERIDOL DECANOAT ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> HALOPERIDOL Picaturi orale, solutie, 2mg/ml >> HALOPERIDOL 1 mg Comprimate, 1mg >> HALOPERIDOL 2 mg Comprimate, 2mg >> HALOPERIDOL 2 mg/ml Picaturi orale, solutie, 2mg/ml >> HALOPERIDOL 5 mg Solutie injectabila, 5 mg/ml >> HALOPERIDOL LAROPHARM 0,5 mg Comprimate, 0,5mg >> HALOPERIDOL RANBAXY 2mg/ml Picaturi orale, solutie, 2mg/ml >> HALOPERIDOL RICHTER 5 mg/ml Solutie injectabila, 5mg/ml
Prospect si alte informatii despre HALOPERIDOL DECANOAT, solutie injectabila       

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A PRODUSULUI MEDICAMENTOS

HALOPERIDOL DECANOAT

2. COMPOZITIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ

Un ml solutie injectabilă (o fiolă) contine haloperidol 50 mg sub formă de decanoat de haloperidol 70,52 mg.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Solutie injectabilă

4. DATE CLINICE

4.1 Indicatii terapeutice

Tratamentul de întretinere al schizofreniei cronice si al altor psihoze, în special dacă tratamentul initial cu haloperidol se dovedeste a fi eficace. Este de asemenea indicat în tratamentul altor tulburări mentale sau de comportament, unde nelinistea psihomotorie necesită tratament de întretinere.

4.2 Doze si mod de administrare

Haloperidol Decanoat este destinat utilizării în psihozele cronice, la pacientii care necesită terapie antipsihotică prelungită, parenterală. Acesti pacienti trebuie, în prealabil, stabilizati cu medicatie antipsihotică orală, înainte de schimbarea tratamentului pe Haloperidol Decanoat.

Haloperidol Decanoat se administrează numai adultilor si a fost conceput să asigure necesarul de tratament antipsihotic pe durata unei luni, printr-o singură injectie intramusculară, profundă, în regiunea gluteală. Haloperidol Decanoat nu trebuie administrat intravenos. Nu se recomandă injectii cu volume mari de medicament, deoarece administrarea de doze mai mari de 3 ml crează disconfort pacientului. Deoarece răspunsul individual la neuroleptice este variabil, dozele ar trebui determinate individual si cel mai indicat ar fi ca initierea tratamentului si ajustarea dozelor să se facă sub supraveghere medicală strictă. Doza individuală de început va depinde atât de severitatea simptomatologiei, cât si de cantitatea totală a medicatiei orale necesitate de tratamentul de întretinere al pacientului, înainte de initierea tratamentului tip depozit. Se recomandă ca doza initială de Haloperidol Decanoat să fie de 10-15 ori mai mare decât doza zilnică de haloperidol administrată oral, anterior. Pentru cei mai multi pacienti, aceasta înseamnă ca doza de începere să fie cuprinsă între 25 si 75 mg haloperidol. Doza maximă de început este de 100 mg si ea nu trebuie depăsită. În functie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi crescută gradat, cu 50 mg, până la obtinerea efectului terapeutic optim. Cea mai potrivită doză lunară de Haloperidol Decanoat ajunge adesea să fie de aproximativ 20 de ori doza orală zilnică de haloperidol. În perioada ajustării dozelor sau a episoadelor de exacerbare a sipmtomelor psihotice, terapia cu Haloperidol Decanoat poate fi completată cu haloperidol obisnuit. Intervalul recomandat între 2 injectii, este de 4 săptămâni. Totusi, variatia răspunsului individual poate dicta nevoia ajustării intervalului de administrare.

La pacientii bătrâni si debilitati se recomandă începerea tratamentului cu doze scăzute, de exemplu 12,5 mg - 25 mg haloperidol, la fiecare 4 săptămâni. Această doză poate fi crescută în functie de răspunsul pacientului la tratament.

Substanta activă poate precipita în solutie, la temperatură scăzută. Precipitarea este reversibilă prin încălzirea fiolei în mână.

Se va utiliza numai solutia limpede.

4.3 Contraindicatii

Boala Parkinson si alte tulburări extrapiramidale; intoxicatie acută cu alcool etilic, medicamente hipnotice, analgezice si/sau psihotrope; stare comatoasă; leziuni ale ganglionilor bazali; hipersensibilitate cunoscută la haloperidol sau la ceilalti excipienti ai medicamentului.

Nu se administrează copiilor.

4.4 Atentionări si precautii speciale

Se recomandă ca pacientii care au indicatie pentru tratament cu Haloperidol Decanoat să urmeze initial terapie orală cu haloperidol, pentru a se exclude posibilitatea unei hipersensibilităti necunoscute la haloperidol.

Haloperidolul este metabolizat în ficat si de aceea trebuie administrat cu prudentă în cazul bolilor hepatice.

Administrat concomitent cu medicamente sedative, Haloperidol Decanoat poate accentua efectul deprimant respirator al acestora si de aceea, în special la pacientii vârstnici, acest aspect trebuie luat în considerare la stabilirea dozajului.

Există unele dovezi că Haloperidol Decanoat poate scădea pragul convulsivant. Se recomandă prudentă în cazul administrării neurolepticului la pacientii cu epilepsie sau alte conditii care predispun la convulsii (de exemplu sevraj alcoolic si leziuni cerebrale).

Tiroxina poate facilita toxicitatea Haloperidol Decanoat. De aceea, Haloperidol Decanoat va trebui folosit numai cu prudentă la pacientii cu hipertiroidie. La acestia, terapia antipsihotică trebuie întotdeauna să fie însotită de un tratament tireostatic adecvat.

Ca si celelalte antipsihotice, haloperidolul nu trebuie folosit în monoterapie în cazurile în care predomină depresia. El poate fi asociat cu antidepresive, în tratarea afectiunilor în care depresia si psihoza coexistă.

Deoarece în timpul tratamentului cu haloperidol s-a observat prelungirea intervalului QT, se recomandă prudentă la pacientii cu interval QT prelungit (sindrom QT, hipokaliemie, tratament concomitent cu medicamente care determină prelungirea intervalului QT).

Dacă este necesară concomitent o medicatie antiparkinsoniană, aceasta trebuie mentinută cel putin câteva săptămâni după administrarea ultimei injectii de Haloperidol Decanoat, datorită timpului de înjumătătire plasmatică foarte lung al acestuia.

În cazul administrării antiparkinsonienelor anticolinergice concomitent cu haloperidolul trebuie să se tină cont de posibila crestere a presiunii intraoculare.

Excipienti

Haloperidol Decanoat contine alcool benzilic 15 mg/ml.

4.5 Interactiuni cu alte produse medicamentoase, alte interactiuni

La fel ca toate neurolepticele, haloperidolul poate potenta deprimarea sistemului nervos central (SNC) produsă de alte deprimante nervos centrale: alcool etilic, hipnotice, sedative sau analgezice opioide.

In cazul asocierii cu metildopa s-a raportat efect marcat asupra SNC.

Haloperidolul antagonizează efectul antiparkinsonian al levodopa.

Haloperidol Decanoat poate antagoniza actiunea adrenalinei si a altor simpatomimetice si suprimă efectul hipotensor al blocantilor adrenergici, precum guanitidina.

Haloperidolul inhibă metabolizarea antidepresivelor triciclice, crescând astfel concentratia plasmatică a acestor medicamente. Aceasta poate duce la cresterea toxicitătii antidepresivelor triciclice (efecte anticolinergice, toxicitate cardiovasculară, scăderea pragului convulsivant).

Asocierea tratamentului de lungă durată cu inductoare enzimatice, cum sunt carbamazepină, fenobarbital si rifampicină, cu haloperidol va determina scăderea semnificativă a concentratiei plasmatice a neurolepticului. Dacă este necesară asocierea, doza de haloperidol trebuie ajustată. După întreruperea administrării acestor inductoare enzimatice, poate fi necesară reducerea dozelor de haloperidol.

Rareori, în cazul administrării concomitente de litiu si haloperidol, s-a raportat un sindrom de tip encefalopat. Este încă neclar dacă aceste cazuri reprezintă o entitate clinică distinctă sau dacă sunt, de fapt, cazuri de sindrom neuroleptic malign si/sau neurotoxicitate a litiului. Se recomandă ca la pacientii care sunt tratati concomitent cu litiu si Haloperidol

Decanoat, să fie întreruptă imediat terapia, în momentul în care apar simptome de neurotoxicitate.

Haloperidol Decanoat reduce efectul anticoagulantelor orale. După începerea tratamentului cu Haloperidol Decanoat, doza de anticoagulant oral va trebui ajustată.

4.6 Sarcina si alăptarea

În populatia generală, haloperidolul nu a determinat cresterea semnificativă a malformatiilor fetale. Au fost raportate cazuri izolate de anomalii la nou-născutii expusi la haloperidol în timpul vietii intaruterine, mai ales în cazul asocierii cu alte medicamente. Haloperidolul trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă beneficiul anticipat justifică riscul potential fetal.

Haloperidolul se excretă în laptele matern. Dacă folosirea haloperidolului este considerată esentială, trebuie evaluat atent raportul beneficiu matern/risc potential pentru sugar deoarece s-a observat aparitia simptomelor extrapiramidale la copiii alimentati natural de către femeile tratate cu haloperidol.

4.7 Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

In special la doze mari si la începutul tratamentului cu haloperidol, poate să apară un anumit grad de sedare sau scădere a vigilentei, care pot fi potentate de alcoolul etilic. In acest caz, pacientii trebuie sfătuiti să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje, în timpul tratamentului.

4.8 Reactii adverse

Reactiile adverse care apar ca urmare a tratamentului cu Haloperidol Decanoat sunt în general cele ale haloperidolului. Ca si în cazul oricăror preparate injectabile, au fost raportate reactii tisulare locale la Haloperidol Decanoat. Simptomele neurologice sunt cele mai frecvente. Simptome extrapiramidale

La fel ca la celelate neuroleptice, pot să apară simptome extrapiramidale. Reactii distonice acute pot apare precoce în tratamentul cu Haloperidol Decanoat si pot fi evidentiate în momentul atingerii concentratiei plasmatice maxime, adică la 3-9 zile după injectie. Au fost observate crize oculogire si reactii distonice laringeale. Rigiditatea parkinsoniană, akinezia, tremorul si akatisia apar mai târziu. Dacă este necesar, se pot prescrie antiparkinsoniene anticolinergice, dar acestea nu trebuie administrate de rutină pentru profilaxie deoarece este posibil să apară riscul scăderii eficacitătii Haloperidol Decanoat. Diskinezie tardivă

La fel ca la celelalte antipsihotice, la unii pacienti care au primit tratament de lungă durată cu haloperidol sau după întreruperea administrării poate să apară diskinezie tardivă. Riscul creste cu vârsta si cu cresterea dozelor, în special la femei. Simptomele pot persista, iar la unii pacienti devin ireversibile.

Sindromul este caracterizat, în principal de miscări ritmice involuntare ale limbii, fetei, gurii sau maxilarului. La unii pacienti manifestările pot fi permanente. A fost raportat faptul că miscările fine, vermiculare, ale limbii, pot reprezenta un semn precoce al diskineziei tardive. Dacă medicatia este oprită la timp, nu se va mai dezvolta sindromul complet. În cazul aparitiei simptomelor de diskinezie tardivă, medicamentul trebuie întrerupt imediat si pacientul trebuie tratat cu altă medicatie. Sindrom neuroleptic malign

Ca si în cazul altor medicamente antipsihotice, haloperidolul a fost asociat cu aparitia sindromului neuroleptic malign (SNM): un răspuns idiosincrazic rar, caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculară generalizată, instabilitate vegetativă, alterarea stării de constientă, cresterea concentratiei plasmatice a creatin fosfokinazei. Semne ale disfunctiei SNV, ca tahicardie, tensiune arterială oscilantă si transpiratii, pot precede hipertemia, putând reprezenta semne precoce de avertizare. Tratamentul antipsihotic va trebui întrerupt imediat si se va trece pe o terapie suportivă, recomandându-se si o monitorizare atentă. Dantrolenul si bromocriptina s-au dovedit a fi benefice în tratamentul SNM. Alte reactii adverse la nivel nervos central

Acestea au fost raportate ocazional si includ: depresie, sedare, agitatie, somnolentă, insomnie, cefalee, confuzie, vertij, crize de “grand mal” si exacerbare aparentă a simptomelor psihotice inclusiv halucinatii.

Reactii gastro-intestinale

S-au raportat greată, vărsături, scăderea apetitului alimentar, variatii ale greutătii corporale.

Reactii adverse endocrine

Reactiile adverse ale neurolepticelor la nivelul glandelor endocrine includ hiperprolactinemie care poate provoca galactoree, ginecomastie si oligo- sau amenoree. Foarte rar, s-au raportat cazuri de hipoglicemie si de sindrom de secretie inadecvată de hormon antidiuretic (ADH).

Reactii adverse cardio-vasculare

Ocazional, s-au raportat tahicardie si hipotensiune arterială. Foarte rar, s-au raportat alungirea intervalului QT si/sau aritmii ventriculare, Acestea pot să apară mai frecvent la doze mai mari sau la pacientii susceptibili.

Alte reactii adverse

Ocazional, s-a raportat o scădere usoară si, de obicei tranzitorie a numărului elementelor figurate sanguine. Rareori, s-au raportat agranulocitoză si trombocitopenie, de obicei, în cazuri de asociere cu alte medicamente. S-au raportat cazuri izolate de disfunctii hepatice si hepatite, mai frecvent colestatice. Foarte rar, au apărut reactii de hipersensibilitate, cum sunt eruptii cutanate, urticarie sau reactii anafilactice. Ocazional, s-au raportat constipatie, vedere încetosată, uscăciunea gurii, retentie urinară, priapism, hipersalivatie sau hipersudoratie.

4.9 Supradozaj

Manifestările supradozajului sunt reprezentate de exagerarea efectelor farmacologice cunoscute si a reactiilor adverse ale haloperidolului. Manifestările predominante sunt: reactii extrapiramidale severe, hipotensiune arterială, sedare. Simptomele extrapiramidale se manifestă prin rigiditate musculară, tremor localizat sau generalizat. De asemenea în mod paradoxal poate să apară hipertensiune arterială. În cazuri foarte grave, pot să apară comă cu depresie respiratorie si hipotensiune arterială care poate deveni suficient de severă pentru a produce o stare asemănătoare socului. Riscul aparitiei aritmiilor ventriculare, posibil asociate cu alungiri ale intervalului QT, este foarte mare. In cazul supradozajului trbuie să se tină cont de durata de actiune prelungită a medicamentului. Deoarece nu există antidot specific, în caz de supradozaj se recomandă tratament de sustinere. La pacientii comatosi, tractul respirator trebuie mentinut permeabil, prin intubare orotraheală. Poate fi necesară asistarea respiratiei. Hipotensiunea arterială si colapsul circulator pot fi contracarate prin utilizarea solutiilor intravenoase, plasmei sau concentratului de albumină si a medicamentelor vasoconstrictoare de tipul dopaminei sau a noradrenalinei. Adrenalina nu trebuie utilizată. În caz de reactii extrapiramidale severe, se va institui si se va continua, câteva săptămâni, medicatia antiparkinsoniană de tip anticolinergic. Întreruperea acesteia trebuie făcută cu prudentă, pentru că poate apare sindromul extrapiramidal. Trebuie monitorizate electrocardiograma (EKG) si semnele vitale, până la normalizarea ECG.

5. PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăti farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: neuroleptice, derivati de butirofenonă. Cod ATC: N05A D01.

Decanoatul de haloperidol este un ester al haloperidolului cu acidul decanoic fiind astfel un neuroleptic de depozit, apartinând grupului butirofenone. După injectarea intramusculară este treptat eliberat din tesutul muscular si hidrolizat, încet, la haloperidol liber care pătrunde în circulatia sistemică. Haloperidolul este un antagonist potent al dopaminei fiind un neuroleptic foarte incisiv.

La nivelul cortical, haloperidolul are o actiune incisivă asupra halucinatiilor si iluziilor (probabil prin interactiunea cu receptorii dopaminergici din mezocortex si sistemul limbic) Actiunea la nivelul ganglionii bazali stă probabil la baza efectelor motorii extrapiramidale (distonie, akatisie, parkinsonism). Haloperidolul prezintă un efect sedativ asupra tulburărilor psihomotorii, care explică de asemenea efectul favorabil în manii si sindroame de agitatie. Un efect de resocializare a fost observat la pacientii cu instabilitate emotională. Actiunea antidopaminergică periferică explică efectul său antiemetic (prin intermediul zonei trigger chemoreceptoare), relaxarea sfincterelor de la nivel gastro-intestinal si cresterea eliberării de prolactină [prin inhibarea activitătii factorului inhibitor al prolactinei (PIF - dopamină) la nivelul adenohipofizei].

5.2 Proprietăti farmacocinetice

Administrarea Haloperidol Decanoat, ca produs de depozit intramuscular, are ca urmare o eliberare lentă si sustinută de haloperidol liber. Concentratia plasmatică creste gradat atingând de obicei maximumul la 3-9 zile după administrarea injectiei si scăzând, după aceea, conform unui timp de înjumătătire plasmatică de aproximativ 3 săptămâni. Concentratia plasmatică stabilă este atinsă în 2-4 luni, la pacientii care primesc tratament injectabil, lunar. Farmacocinetica Haloperidol Decanoat injectat intramuscular este dependentă de doză. Relatia dintre doză si concentratia plasmatică a haloperidolului este aproximativ liniară, pentru doze mai mici de 450 mg. Haloperidolul traversează cu usurintă bariera hemato-encefalică. Legarea de proteinele plasmatice se face în proportie de 92%. Haloperidolul este metabolizat în ficat si este excretat în urină (40%) si în fecale (60%). Aproximativ 1% este excretat, nemodificat, în urină. Metabolitii sunt lipsiti de activitate neuroleptică.

5.3 Date preclinice de sigurantă

Datele din tabel indică o marjă mare de sigurantă între valorile DL50 din studiile de toxicitate după administrarea unei doze unice la animale si dozele recomandate la om; de exemplu dozele orale DL50 cele mai mici (la câine: 90 mg/kg) si cele mai mari (la sobolan: 850 mg/kg) sunt de 300, respectiv de 2833 de ori mai mari decât doza maximă zilnică orală recomandată unui adult cu greutate corporală medie (0,3 mg/kg).

Valori DL50 (mg/kg) în studii de toxicitate acută, în functie de calea de administrare

Specii

Intravenos

Subcutanat

Oral

Soarece

13

54

144

Sobolan

22

63

850

Hamster

nu există date

nu există date

405

Iepure

8

nu există date

nu există date

Câine

18

> 80

90

Studii de toxicitate după administrarea de doze repetate s-au efectuat timp de 18 luni la sobolan, prin administrare pe cale orală a dozelor de 33, 14,5, 6,5 si 3,5 mg haloperidol/kg si zi; haloperidolul a fost administrat odată cu alimentele. Nici una dintre aceste doze de haloperidol nu a determinat anomalii, fapt evidentiat prin analize urinare repetate, studii hematologice si biochimice, precum si anatomopatologice macroscopice si microscopice. Totusi, la sfârsitul studiilor, greutatea corporală si hrana consumată au fost mai mici la animalele tratate, decât la lotul martor. Scăderea în greutate poate fi atribuită consumului scăzut de hrană, cauzat probabil de actiunea sedativă a medicamentului. La câine s-au efectuat două studii de toxicitate după administrarea de doze repetate cu haloperidol. Primul studiu s-a efectuat pe 3 loturi de animale (a câte 6 animale), două tratate cu 2 mg/kg si zi, respectiv 0,5 mg/kg si zi, timp de 6 luni, iar al treilea, martor. Cel de al doilea studiu s-a efectuat pe patru loturi de animale (a câte 8 animale), trei tratate cu 12 mg/kg si zi, 6 mg/kg si zi, respectiv 2,0 mg/kg si zi, timp de 12 luni, iar al patrulea, martor. In nici unul dintre studii nu s-au produs decese si nici unul dintre câinii din studiul de 6 luni nu a suferit vreun efect toxic legat de medicament (examen macro- sau microscopic). În studiul efectuat timp de 12 luni, nu s-au observat modificări ale greutătii corporale, parametrilor hematologici sau urinari. Singura modificare observată macroscopic, legată de actiunea medicamentului, a fost congestia tranzitorie a glandelor mamare si lactatia la 6 din 12 femele de câine. Aceste efecte au apărut numai între a 3-a si a 8-a săptămână de studiu si nu au fost legate de doză.

Cresterea tranasminazei piruvice (GPT) si aparitia unor modificări hepatocelulare usoare s-au observat, îndeosebi, la animale tratate cu doze de 12 mg/kg (aproximativ de 120 si de 40 de ori mai mari decât doza de întretinere medie, respectiv doza maximă recomandată la adultii de înăltime medie). Modificările GPT au fost reversibile, valorile enzimelor revenind la normal, la animalele studiate la câteva luni după terminarea administrării; de asemenea, sectiunile hepatice efectuate la animalele sacrificate în acel moment au indicat faptul că modificările celulare au revenit la normal. Când haloperidolul a fost administrat la sobolan (0,6-3 mg/kg), iepure (1 mg/kg si 6 mg/kg) si câine (1,0-4,0 mg/kg), urmasii nici uneia dintre aceste specii nu au prezentat o incidentă mai mare a efectelor teratogene, comparativ cu loturile martor. La sobolanii tratati cu doze de aproximativ 4 mg/kg, destul de mari pentru a produce deprimarea SNC, s-a observat cresterea duratei travaliului. Datele disponibile sugerează că, la sobolani, dozele mari (3 mg/kg) administrate intravenos pot să scadă rata nidării.

6. PROPRIETĂTI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipientilor

Alcool benzilic, ulei de susan rafinat.

6.2 Incompatibilităti

Nu se cunosc.

6.3 Perioada de valabilitate

5 ani.

6.4 Precautii speciale pentru păstrare

A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.

6.5 Natura si continutul ambalajului

Cutie cu 5 fiole din sticlă brună a câte 1 ml solutie injectabilă.

6.6  Instructiuni privind pregătirea produsului medicamentos în vederea administrării si manipularea sa

La temperaturi scăzute, substanta activă poate precipita în solutie. Precipitarea este reversibilă, prin încălzirea fiolei în mâini. Se va utiliza numai solutia limpede

7.  DETINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

Gedeon Richter Ltd.

1103 Budapesta. X, Gyömrõi út 19-21, Ungaria

8.  NUMĂRUL DIN REGISTRUL PRODUSELOR MEDICAMENTOASE

5893/2005/01

9.  DATA AUTORIZĂRII SAU A ULTIMEI REAUTORIZĂRI

Reautorizare- Noiembrie 2005

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Octombrie 2005

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Aceleaşi gene care predispun la schizofrenie favorizează şi consumul de canabis (studiu) Aproximativ o persoană din o sută, la nivel mondial, suferă de schizofrenie, iar conform unui nou studiu, genele care măresc riscul de apariţie a acestei boli psihice favorizează şi consumul de canabis, informează marţi Reuters.
Iaşi: Aproape 1.200 de persoane cu schizofrenie internate la Neuropsihiatrie, de la începutul anului De la începutul anului la Spitalul de Neuropsihiatrie Socola, cea mai mare unitate de profil din zona de Est a României, au fost internate 1.147 de persoane care suferă de 'tulburări de schizofrenie', potrivit directorului instituţiei, dr Lucian Burlea.
Vaslui: O profesoară a ajuns la psihiatrie în urma unei presupuse crize de schizofrenie suferite la ora de curs Vaslui, 4 nov Agerpres/ - Inspectoratul Şcolar Judeţean (ISJ) Vaslui a demarat joi o anchetă la o şcoală din judeţ, după ce o profesoară a făcut o presupusă criză de schizofrenie în timpul orelor de curs.
MB: Oamenii de ştiinţă au identificat o genă ale cărei mutaţii măresc de 35 de ori riscul de îmbolnăvire de schizofrenie O serie de mutaţii suferite de gena SETD1A pot creşte exponenţial riscul de îmbolnăvire de schizofrenie, susţine o echipă de oameni de ştiinţă de la Institutul Sanger, din Marea Britanie, într-un studiu publicat de revista Nature Neuroscience, care poate deschide noi căi pentru prevenirea şi tratarea...
O nouă terapie generică pentru schizofrenie Un procent din populaţia planetei dezvoltă simptome de schizofrenie în cursul vieţii, se arată într-un comunicat de presă remis miercuri de Terapia Ranbaxy.
Alternativă de tratament pentru pacienţii cu schizofrenie Pacienţii cu schizofrenie au de anul trecut o nouă variantă de tratament: injecţia la nivelul braţului, informează într-un comunicat de presă compania producătoare.