Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

EPIVIR 150mg
Denumire EPIVIR 150mg
Descriere Epivir este indicat ca parte componentă a terapiei antiretrovirale combinate pentru infecţia cu virusul imunodeficienţei umane (HIV) la adulţi şi copii.
Denumire comuna internationala LAMIVUDINUM
Actiune terapeutica ANTIVIRALE CU ACTIUNE DIRECTA INHIB. NUCLEOZIDICI SI NUCLEOTIDICI AI REVERSTRANSCRIPTAZEI
Prescriptie P-RF/R
Forma farmaceutica Comprimate filmate
Concentratia 150mg
Ambalaj Cutie x 1 flac. PEID x 60 compr. film.
Valabilitate ambalaj 5 ani
Cod ATC J05AF05
Firma - Tara producatoare GLAXO WELLCOME OPERATIONS LTD. - MAREA BRITANIE
Autorizatie de punere pe piata GLAXO GROUP LTD. - MAREA BRITANIE

Ai un comentariu sau o intrebare despre EPIVIR 150mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre EPIVIR 150mg, comprimate filmate       

 

ANEXA I
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

 

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Epivir 150 mg comprimate filmate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conţine lamivudină 150 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate filmate

Comprimate cu linie mediană, albe, de formă romboidalăşi inscripţionate cu “GX CJ7” pe ambele feţe.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Epivir este indicat ca parte componentă a terapiei antiretrovirale combinate pentru infecţia cu virusul imunodeficienţei umane (HIV) la adulţi şi copii.

4.2 Doze şi mod de administrare

Tratamentul trebuie iniţiat de către un medic cu experienţă în tratarea infecţiei HIV. Epivir poate fi administrat cu sau fără alimente.

Pentru a se asigura administrarea dozei întregi de medicament, comprimatul(ele) trebuie înghiţit(e) întreg(i), fără a fi zdrobite. Pentru pacienţii care nu pot înghiţi comprimatele, lamivudina este disponibilăşi sub formă de soluţie orală. O altă alternativă este sfărâmarea comprimatelor şi amestecarea lor cu o cantitate mică de alimente semi-solide sau lichid, care trebuie înghiţite imediat (vezi pct. 5.2).

Adulţi şi adolescenţi (cu vârsta peste 12 ani): doza recomandată de Epivir este de 300 mg pe zi. Aceasta poate fi administrată fie 150 mg de două ori pe zi, fie 300 mg o dată pe zi (vezi pct. 4.4). Comprimatul de 300 mg este adecvat doar pentru schema de administrare o dată pe zi.

Pacienţii care trec la schema de administrare o dată pe zi trebuie să ia 150 mg de două ori pe zi şi să treacă la 300 mg o dată pe zi în dimineaţa următoare. În cazurile în care se preferă schema de administrare o dată pe zi, seara, trebuie să se administreze 150 mg Epivir doar în prima dimineaţă, urmată apoi de administrarea de 300 mg seara. Când se revine la schema de administrare de două ori pe zi, pacienţii trebuie să finalizeze tratamentul curent şi să înceapă administrarea a 150 mg de două ori pe zi în dimineaţa următoare.

Copii (cu vârsta sub 12 ani):

Deoarece o dozare precisă nu poate fi obţinută folosind această formă farmaceutică, se recomandă pentru Epivir comprimate, utilizarea metodei de dozaj în funcţie de greutatea corporală. Schema de tratament pentru pacienţii cu greutatea de 14-30 kg, s-a stabilit iniţial pe baza modelului farmacocinetic, susţinută de date provenite din studii clinice.

Pentru copii cu greutatea de cel puţin 30 kg: trebuie administrată doza pentru adulţi, de 150 mg de două ori pe zi.

Pentru copii cu greutatea între 21 şi 30 kg: doza orală recomandată de Epivir (150 mg) este de jumătate de comprimat administrat dimineaţa şi un comprimat întreg administrat seara.

Pentru copii cu greutatea între 14 şi 21 kg: doza orală recomandată de Epivir (150 mg) este de jumătate de comprimat administrat de două ori pe zi.

Epivir este disponibil şi sub formă de soluţie orală, pentru copii cu vârsta de peste 3 luni şi greutatea sub 14 kg sau pentru pacienţi care nu pot înghiţi comprimatele.

Copii cu vârsta mai mică de trei luni: puţinele date disponibile sunt insuficiente pentru a face recomandări specifice cu privire la doză (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă renală: Concentraţiile plasmatice de lamivudină sunt crescute la pacienţii cu insuficienţă renală moderatăşi severă, datorită scăderii clearance-ului renal. De aceea, la pacienţii cu clearance al creatininei mai mic de 30 ml/min doza trebuie ajustată, utilizând Epivir disponibil sub formă de soluţie orală (vezi tabelele).

Recomandări de dozaj – adulţi şi adolescenţi cu greutatea de cel puţin 30 kg:

 

Clearance al creatininei (ml/min)

Prima doză

Doza de întreţinere

≥50

150 mg

150 mg de două ori pe zi

30-<50

150 mg

150 mg o dată pe zi

<30

Deoarece sunt necesare doze mai mici de 150 mg, se recomandă utilizarea soluţiei orale

 

Nu sunt disponibile date cu privire la utilizarea lamivudinei la copiii cu insuficienţă renală. Pornind de la ipoteza că clearance-ul creatininei se corelează cu cel al lamivudinei în mod similar la copii şi la adulţi, se recomandă reducerea dozelor la copiii cu insuficienţă renală, în funcţie de clearance-ul creatininei, la fel ca la adulţi.

Recomandări de dozaj – copii cu vârsta de cel puţin 3 luni şi cu greutatea sub 30 kg:

 

Clearance al creatininei (ml/min)

Prima doză

Doza de întreţinere

≥50

4 mg/kg

4 mg/kg de două ori pe zi

30 - 50

4 mg/kg

4 mg/kg o dată pe zi

15 - 30

4 mg/kg

2,6 mg/kg o dată pe zi

5 - 15

4 mg/kg

1,3 mg/kg o dată pe zi

<5

1,3 mg/kg

0,7 mg/kg o dată pe zi

 

Insuficienţă hepatică: Datele obţinute la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată-severă evidenţiază faptul că farmacocinetica lamivudinei nu este influenţată în mod semnificativ de disfuncţia hepatică. Pe baza acestor date, nu sunt necesare ajustări ale dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată sau severă, cu excepţia cazurilor în care aceasta este însoţită de insuficienţă renală.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Nu este recomandată utilizarea de Epivir ca monoterapie.

Insuficienţă renală: La pacienţii cu insuficienţă renală moderată-severă, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al lamivudinei este crescut datorită scăderii clearance-ului renal; de aceea, doza trebuie ajustată (vezi pct. 4.2).

Tripla terapie cu inhibitori nucleozidici: Au existat raportări de rate mari de eşec al răspunsului virusologic şi apariţia rezistenţei într-un stadiu precoce, în cazul utilizării lamivudinei în asociere cu tenofovir disoproxil fumarat şi abacavir, precum şi cu tenofovir disoproxil fumarat şi didanozină în cazul administrării o dată pe zi.

Infecţii oportuniste: Pacienţii care primesc Epivir sau orice alt tratament antiretroviral pot să dezvolte în continuare infecţii oportuniste şi alte complicaţii ale infecţiei HIV, trebuind de aceea, să rămână sub supravegherea clinică a unui medic cu experienţă în tratarea pacienţilor cu boli asociate infecţiei HIV.

Transmiterea HIV: Pacienţii trebuie atenţionaţi că nu s-a dovedit că terapiile antiretrovirale actuale, inclusiv Epivir, ar preveni riscul transmiterii HIV altor persoane prin contact sexual sau contact cu sânge contaminat. În continuare, trebuie luate măsurile de precauţie corespunzătoare.

Pancreatită: Cazuri de pancreatită au apărut rar. Cu toate acestea, nu este clar dacă astfel de cazuri s-au datorat tratamentului antiretroviral sau bolii HIV subiacente. Tratamentul cu Epivir trebuie întrerupt imediat dacă apar semne clinice, simptome sau modificări ale testelor de laborator sugestive pentru diagnosticul de pancreatită.

Acidoză lactică: în timpul utilizării analogilor nucleozidici s-a raportat apariţia acidozei lactice, asociată de obicei cu hepatomegalie şi steatoză hepatică. Simptomele iniţiale (hiperlactacidemia simptomatică) includ simptome digestive benigne (greaţă, vărsături şi dureri abdominale), stare de rău general nespecifică, pierderea apetitului alimentar, scădere în greutate, simptome respiratorii (respiraţie acceleratăşi/sau profundă) sau simptome neurologice (inclusiv hipotonie musculară).

Acidoza lactică are o mortalitate crescutăşi se poate asocia cu pancreatită, insuficienţă hepatică sau insuficienţă renală.

În general, acidoza lactică apare după câteva sau mai multe luni de tratament.

Tratamentul cu analogi nucleozidici trebuie întrerupt în cazul apariţiei hiperlactacidemiei simptomatice şi a acidozei metabolice/lactice, a hepatomegaliei progresive sau creşterii rapide a concentraţiilor plasmatice ale aminotransferazelor.

Este necesară precauţie în cazul administrării de analogi nucleozidici la orice pacient (în special femei obeze) cu hepatomegalie, hepatită sau cu alţi factori de risc cunoscuţi pentru boli hepatice şi steatoză hepatică (inclusiv anumite medicamente şi alcoolul etilic). Pacienţii cu infecţie concomitentă cu virusul hepatitic C aflaţi în tratament cu alfa interferon şi ribavirină pot constitui o categorie cu risc special.

Pacienţii cu risc crescut trebuie monitorizaţi atent.

Disfuncţii mitocondriale: Analogii nucleozidici şi nucleotidici au determinat in vitro şi in vivo un grad variabil de leziuni mitocondriale. S-a raportat apariţia de disfuncţii mitocondriale la copii HIVnegativi expuşi in utero şi/sau postnatal la analogi nucelozidici. Principalele evenimente adverse raportate sunt reprezentate de tulburările hematologice (anemie, neutropenie), metabolice (hiperlactacidemie, hiperlipazemie). Aceste evenimente sunt deseori tranzitorii. Au fost raportate şi unele tulburări neurologice cu debut tardiv (hipertonie, convulsii, comportament anormal). În prezent, nu se cunoaşte dacă tulburările neurologice sunt tranzitorii sau permanente. Toţi copiii expuşi in utero la analogi nucleozidici şi nucleotidici, chiar HIV-negativi, trebuie monitorizaţi clinic şi prin teste de laborator şi trebuie investigaţi complet pentru diagnosticarea posibilelor disfuncţii mitocondriale, în cazul prezenţei de semne sau simptome semnificative. Aceste constatări nu influenţează recomandările naţionale actuale de utilizare a terapiei antiretrovirale la femeile gravide pentru prevenirea transmiterii verticale a infecţiei HIV.

Lipodistrofie: Terapia antiretrovirală combinată a fost asociată cu redistribuţia ţesutului adipos (lipodistrofie) la pacienţii cu HIV. Consecinţele pe termen lung ale acestor evenimente nu sunt cunoscute în prezent. Mecanismul este incomplet cunoscut. S-a emis ipoteza existenţei unei conexiuni între lipomatoza visceralăşi inhibitorii de protează (IP) şi lipoatrofie şi inhibitorii nucleozidici de revers transcriptază (INRT). Riscul crescut de lipodistrofie a fost asociat cu factori individuali cum este vârsta înaintată, şi cu factori legaţi de medicament cum sunt durata lungă a tratamentului antiretroviral şi tulburările metabolice asociate. Examinarea clinică trebuie să cuprindă evaluarea semnelor fizice de redistribuţie a ţesutului adipos. Trebuie acordată atenţie măsurării lipidelor plasmatice şi glicemiei în condiţii de repaus alimentar. Tulburările lipidice trebuie tratate corespunzător (vezi pct. 4.8).

Sindromul de reactivare imună: La pacienţii infectaţi cu HIV cu deficienţă imună severă în momentul instituirii terapiei antiretrovirale combinate (TARC), poate apărea o reacţie inflamatorie la agenţi patogeni oportunişti reziduali sau asimptomatici, care să determine afecţiuni clinice grave sauagravarea simptomelor. În mod tipic, astfel de reacţii au fost observate în primele câteva săptămâni sau luni de la iniţierea TARC. Exemple semnificative sunt retinita cu citomegalovirus, infecţiile generalizate şi/sau localizate cu micobacterii şi pneumonia cu Pneumocystis carinii. Orice simptome inflamatorii trebuie evaluate şi trebuie instituit tratament, dacă acest lucru este necesar.

Boli hepatice: Dacă lamivudina este utilizată concomitent pentru tratamentul infecţiilor cu HIV şi VHB, RCP-ul de la Zeffix pune la dispoziţie informaţii suplimentare cu privire la utilizarea lamivudinei în tratamentul hepatitei B.

Pacienţii cu hepatită cronică B sau C trataţi cu terapie antiretrovirală combinată prezintă un risc crescut de evenimente adverse hepatice severe şi potenţial letale. În cazul tratamentului antiviral concomitent pentru hepatită B sau C, rugăm să citiţi şi informaţiile despre medicament aferente acestor medicamente.

Dacă se întrerupe administrarea de Epivir la pacienţii care au şi infecţie cu virusul hepatitic B, se recomandă monitorizarea periodică a testelor funcţiei hepatice şi a markerilor de replicare virală VHB, deoarece întreruperea lamivudinei poate duce la o exacerbare acută a hepatitei (vezi RCP de la Zeffix).

Pacienţii cu disfuncţii hepatice preexistente, inclusiv hepatită cronică activă, prezintă o frecvenţă crescută a anomaliilor funcţionale hepatice în timpul terapiei antiretrovirale combinate şi trebuie monitorizaţi în conformitate cu recomandările standard de practică medicală. Dacă la aceşti pacienţi există dovezi de agravare a bolii hepatice, trebuie luată în considerare întreruperea temporară sau definitivă a tratamentului (vezi pct. 4.8).

Osteonecroză: cu toate că etiologia este considerată a fi multifactorială (incluzând utilizarea de corticosteroizi, consumul de alcool, imunosupresia severă, indicele de masă corporală crescut), s-au raportat cazuri de osteonecroză mai ales la pacienţii cu boală HIV avansatăşi/sau expunere îndelungată la terapie combinată antiretrovirală (TARC). Pacienţii trebuie îndrumaţi să ceară sfatul medicului în cazul în care prezintă artralgii, redoare articulară sau dificultate la mişcare.

Epivir nu se va administra cu orice alt medicament care conţine lamivudină sau emtricitabină.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Studii privind interacţiunile au fost efectuate numai la adulţi.

Probabilitatea interacţiunilor metabolice este mică datorită metabolizării limitate şi a legării scăzute de proteinele plasmatice şi datorită eliminării aproape complete a medicamentului pe cale renală.

Administrarea de trimetoprim/sulfametoxazol 160 mg/800 mg a crescut expunerea la lamivudină cu aproximativ 40%, din cauza trimetoprimului; sulfametoxazolul nu a prezentat interacţiuni. Cu toate acestea, dacă pacientul nu prezintă insuficienţă renală, nu este necesară ajustarea dozei de lamivudină (vezi pct. 4.2). Lamivudina nu a avut nici un efect asupra farmacocineticii trimetoprimului sau a sulfametoxazolului. Când este necesară administrarea concomitentă, pacienţii trebuie monitorizaţi clinic. Administrarea concomitentă de lamivudinăşi de cotrimoxazol în doze mari pentru tratamentul pneumoniei cu Pneumocystis carinii (PPC) şi al toxoplasmozei trebuie evitată.

Trebuie luată în considerare posibilitatea interacţiunilor cu alte medicamente administrate concomitent, mai ales dacă principala lor cale de eliminare este reprezentată de secreţia renală activă prin intermediul sistemului de transport cationic organic, ca de exemplu trimetoprimul. Alte medicamente (de exemplu ranitidina, cimetidina) sunt eliminate doar parţial prin acest mecanism şi s-a demonstrat că nu interacţionează cu lamivudina. Analogii nucleozidici (de exemplu didanozina) asemănători zidovudinei, nu se elimină prin acest mecanism şi este puţin probabil să interacţioneze cu lamivudina.

În cazul administrării concomitente de zidovudinăşi lamivudină a fost observată o creştere modestă (28 %) a Cmax a zidovudinei, dar expunerea sistemică (ASC) nu a fost modificată semnificativ. Zidovudina nu a avut nici un efect asupra farmacocineticii lamivudinei (vezi pct. 5.2).

Deoarece metabolizarea lamivudinei nu implică CYP3A, interacţiunile cu medicamentele metabolizate prin intermediul acestui sistem enzimatic (de exemplu IP) sunt puţin probabile.

4.6 Sarcina şi alăptarea

Date numeroase privind femeile gravide (mai mult de 1000 de expuneri) nu au indicat toxicitate malformativă. Epivir poate fi utilizat în timpul sarcinii, dacă este necesar din punct de vedere clinic.

Pentru pacientele infectate concomitent cu virusul hepatitic cărora li se administrează lamivudinăşi care rămân gravide, trebuie luată în considerare posibilitatea recurenţei hepatitei la întreruperea tratamentului cu lamivudină.

Disfuncţie mitocondrială: analogii nucleozidici şi nucleotidici au determinat in vitro şi in vivo un grad variabil de leziuni mitocondriale. S-a raportat apariţia de disfuncţii mitocondriale la sugarii expuşi in utero şi/sau postnatal la analogi nucleozidici (vezi pct. 4.4).După administrarea pe cale orală, lamivudina a fost eliminată în laptele matern în concentraţii similare celor plasmatice. Deoarece lamivudina şi virusul se elimină în lapte, se recomandă ca mamele care iau Epivir să nu îşi alăpteze copiii. Este recomandat ca femeile cu infecţie HIV să nu îşi alăpteze copiii deloc, pentru a evita transmiterea HIV.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Următoarele reacţii adverse au fost raportate în timpul tratamentului cu Epivir pentru infecţia HIV.

Reacţiile adverse considerate a avea cel puţin o posibilă relaţie de cauzalitate cu lamivudina sunt enumerate mai jos în funcţie de clasificarea pe sisteme, organe şi frecvenţă absolută. Frecvenţa evenimentelor adverse este definită astfel: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tulburări hematologice şi limfatice Mai puţin frecvente: Neutropenie şi anemie (ambele uneori severe), trombocitopenie Foarte rare: Aplazie pură a seriei eritrocitare

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente: Cefalee, insomnie Foarte rare: Neuropatie periferică (sau parestezii) Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Frecvente: Tuse, simptome nazale

Tulburări gastro-intestinale Frecvente: Greaţă, vărsături, dureri abdominale sau crampe, diaree Rare: Pancreatită, creşteri ale amilazei plasmatice.

Tulburări hepatobiliare Mai puţin frecvente: Creşteri tranzitorii ale enzimelor hepatice (AST, ALT). Rare: Hepatită

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Frecvente: Erupţie cutanată tranzitorie, alopecie Rare: Angioedem

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Frecvente: Artralgii, tulburări musculare Rare: Rabdomioliză

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Frecvente: Fatigabilitate, stare de rău, febră.

În timpul utilizării de analogi nucleozidici au fost raportate cazuri de acidoză lactică, uneori letale, asociate de obicei cu hepatomegalie severăşi steatoză hepatică (vezi pct. 4.4).

Terapia antiretrovirală combinată s-a asociat la pacienţii cu infecţie HIV cu redistribuţia ţesutului adipos (lipodistrofie), inclusiv dispariţia grăsimii subcutanate periferice şi faciale, creşterea adipozităţii intraabdominale şi viscerale, hipertrofia mamarăşi acumularea de ţesut adipos la nivel cervico-dorsal (ceafă de bizon).

Terapia antiretrovirală combinată a fost asociată cu anomalii metabolice cum sunt hipertrigliceridemia, hipercolesterolemia, rezistenţa la insulină, hiperglicemia şi creşterea concentraţiei plasmatice de acid lactic (vezi pct. 4.4).

La pacienţii cu infecţie HIV cu deficienţă imună severă la momentul iniţierii terapiei antiretrovirale combinate (TARC), poate apărea o reacţie inflamatorie la infecţiile oportuniste asimptomatice sau reziduale (vezi pct. 4.4).

Au fost raportate cazuri de osteonecroză, mai ales la pacienţii cu factori generali de risc dovediţi, boală HIV avansată sau după expunere îndelungată la terapia combinată antiretrovirală (TARC). Frecvenţa acestora este necunoscută (vezi pct. 4.4).

4.9 Supradozaj

Administrarea de lamivudină în doze foarte mari în studii de fază acută la animale nu a dus la manifestări de toxicitate la nivelul nici unui organ. Datele disponibile în ceea ce priveşte consecinţele ingestiei acute de supradoze la om sunt limitate. Nu s-au înregistrat decese şi pacienţii şi-au revenit. Nu au fost identificate semne sau simptome specifice după supradozaj.

În caz de supradozaj, pacientul trebuie monitorizat şi, dacă este necesar, va fi administrat tratamentul suportiv standard. Deoarece lamivudina este eliminată prin dializă, hemodializa continuă poate fi utilizată în tratamentul supradozajului, cu toate că acest lucru nu a fost studiat.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: analog nucleozidic, codul ATC: J05AF05

Lamivudina este un analog nucleozidic care acţionează împotriva virusului imunodeficienţei umane (HIV) şi a virusului hepatitic B (VHB). Este metabolizată intracelular la forma sa activă, lamivudină 5’ – trifosfat. Principalul său mecanism de acţiune este cel de stopare a lanţului în timpul transcripţiei inverse virale. Derivatul trifosfat are acţiune inhibitorie selectivă asupra replicării HIV-1 şi HIV-2 in vitro, fiind, de asemenea, activ împotriva tulpinilor de HIV rezistente la zidovudină întâlnite în clinică. Lamivudina în asociere cu zidovudina are acţiune sinergică în culturi celulare împotriva tulpinilor HIV întâlnite în clinică.

Rezistenţa HIV-1 la lamivudină implică înlocuirea unui aminoacid la nivelul M184V, în apropierea situsului activ al reverstranscriptazei virale (RT). Această mutantă apare atât in vitro cât şi la pacienţii cu infecţie cu HIV-1 trataţi cu terapie antiretrovirală care conţine lamivudină. Mutantele M184V prezintă o sensibilitate mult scăzută la lamivudinăşi capacitate de replicare virală redusă in vitro. Studiile in vitro indică faptul că tulpinile virale rezistente la zidovudină pot deveni sensibile la zidovudină dacă dobândesc în acelaşi timp rezistenţă la lamivudină. Cu toate acestea, semnificaţia clinică a acestor observaţii nu este încă bine stabilită.

Datele in vitro tind să sugereze că o continuare a tratamentului cu lamivudină în terapia antiretrovirală, în ciuda apariţiei mutaţiei M184V, ar putea determina o activitate antiretrovirală reziduală (probabil datorată condiţiei virale compromise). Semnificaţia clinică a acestor observaţii nu este stabilită. Întradevăr, datele clinice disponibile sunt foarte limitate şi împiedică orice concluzie relevantă în acest domeniu. În orice caz, este de preferat iniţierea unui tratament cu un INRT la care virusul este sensibil în locul continuării tratamentului cu lamivudină. De aceea, menţinerea terapiei de întreţinere cu lamivudină în ciuda apariţiei mutaţiei M184V trebuie luată în considerare numai în cazul în care nici un alt INRT nu este disponibil.

Rezistenţa încrucişată dată de M184V RT este limitată pentru medicamentele antiretrovirale la clasa inhibitorilor nucleozidici. Zidovudina şi stavudina îşi păstrează acţiunea antiretrovirală împotriva HIV-1 rezistent la lamivudină. Abacavir îşi păstrează acţiunea antiretrovirală împotriva HIV-1 rezistent la lamivudină care prezintă doar mutaţia M184V. Mutantele M184V RT prezintă o scădere de mai puţin de 4 ori a sensibilităţii la didanozină; semnificaţia clinică a acestor observaţii nu este cunoscută. Testarea sensibilităţii in vitro nu a fost standardizatăşi rezultatele pot fi variabile în funcţie de factorii metodologici.

In vitro, lamivudina prezintă citotoxicitate scăzută faţă de limfocitele din sângele periferic, faţă de liniile celulare stabile de limfocite şi monocite-macrofage şi faţă de diverse celule progenitoare de la nivelul măduvei osoase hematogene.

Experienţa clinică:

În studiile clinice, s-a demonstrat că lamivudina în asociere cu zidovudina reduce încărcarea virală cu HIV-1 şi creşte numărul celulelor CD4. Datele cu privire la criteriile de evaluare clinică indică faptul că lamivudina în asociere cu zidovudina duce la o reducere semnificativă a riscului de progresie a bolii şi a mortalităţii.

Dovezile din studiile clinice evidenţiază faptul că lamivudina în asociere cu zidovudina întârzie apariţia tulpinilor rezistente la zidovudină la pacienţii care nu au mai primit anterior tratament cu antiretrovirale.

Lamivudina a fost utilizată pe scară largă ca parte componentă a terapiei antiretrovirale combinate împreună cu alte medicamente antiretrovirale din aceeaşi clasă (INRT) sau din clase diferite (IP, inhibitori non-nucleozidici de reverstranscriptază).

S-a demonstrat că terapia antiretrovirală multiplă conţinând şi lamivudină este eficientă la pacienţii care nu au mai primit anterior tratament cu antiretrovirale, precum şi la pacienţii care sunt infectaţi cu virusuri ce conţin mutaţii M184V.

Relaţia dintre sensibilitatea HIV la lamivudină in vitro şi răspunsul clinic la terapia care conţine lamivudină este încă în curs de investigare.

De asemenea, s-a demonstrat că lamivudina în doză de 100 mg o dată pe zi este eficace în tratamentul pacienţilor adulţi cu infecţie cronică cu VHB (pentru detalii cu privire la studiile clinice, vezi informaţiile de prescriere ale Zeffix). Cu toate acestea, pentru tratamentul infecţiei HIV doar doza zilnică de 300 mg lamivudină (în asociere cu alte medicamente antiretrovirale) s-a dovedit eficace.

Nu a fost investigată în mod specific administrarea lamivudinei la pacienţii cu infecţie concomitentă cu VHB.

Administrare o dată pe zi (300 mg o dată pe zi): un studiu clinic a demonstrat non-inferioritatea tratamentului cu Epivir administrat o dată pe zi comparativ cu Epivir administrat de două ori pe zi. Aceste rezultate au fost obţinute la o populaţie de pacienţi care nu au mai urmat anterior tratament cu antiretrovirale, alcătuită în principal din pacienţi cu infecţie HIV asimptomatică (stadiul A CDC).

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţia: Lamivudina este bine absorbită din tractul gastro-intestinal şi biodisponibilitatea lamivudinei administrate oral la adulţi este în mod normal între 80 şi 85%. După administrarea pe cale orală, timpul mediu (tmax) de atingere a concentraţiilor plasmatice maxime (Cmax) este de aproximativ o oră. Pe baza datelor obţinute din studii la voluntari sănătoşi, la doza terapeutică de 150 mg de două ori pe zi, valorile medii (CV) ale Cmax şi Cmin la starea de echilibru plasmatic pentru lamivudină sunt de 1,2 µg/ml (24%) şi, respectiv, 0,09 µg/ml (27%). Valoarea medie (CV) a ASC după un interval între administrări de 12 ore este de 4,7 µg.h/ml (18%). La doza terapeutică de 300 mg o dată pe zi, valorile medii (CV) ale Cmax şi Cmin la starea de echilibru plasmatic şi ASC pe 24 de ore sunt de 2,0 µg/ml (26%), 0,04 µg/ml (34%) şi, respectiv, 8,9 µg.h/ml (21%).

Comprimatul de 150 de mg este bioechivalent şi proporţional din punct de vedere al dozei cu comprimatul de 300 mg, în ceea ce priveşte ASC∞, Cmax şi tmax.

Administrarea lamivudinei împreună cu alimente duce la o alungire a tmax şi la o Cmax mai mică (scade cu 47%). Cu toate acestea, gradul de absorbţie al lamivudinei (pe baza ASC) nu a fost influenţat.

Administrarea comprimatelor sfărâmate cu o cantitate mică de alimente semi-solide sau lichid, nu este de aşteptat să aibă un impact asupra calităţii farmaceutice, şi, prin urmare, nu este de aşteptat o modificare a efectului clinic. Această concluzie se bazează pe datele fizico-chimice şi farmacocinetice, presupunând că pacientul zdrobeşte şi utilizează 100% comprimatul şi îl înghite imediat.

Administrarea concomitentă de zidovudină a dus la o creştere cu 13% a expunerii la zidovudinăşi la o creştere cu 28% a concentraţiilor plasmatice maxime. Se consideră că acest lucru nu are semnificaţie pentru siguranţa pacientului şi, de aceea, nu sunt necesare ajustări ale dozelor.

Distribuţia: În urma studiilor cu administrare intravenoasă, volumul mediu de distribuţie este de 1,3 l/kg. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare observat este între 5 şi 7 ore. Clearance-ul plasmatic mediu de lamivudină este de aproximativ 0,32l/h şi kg, clearance-ul fiind preponderent renal (>70%) prin intermediul sistemului cationic organic de transport.

Lamivudina prezintă o farmacocinetică liniară pentru intervalul de doze utilizate în terapie şi se leagă puţin de proteinele plasmatice, în principal de albumină (<16% -36% de albumina plasmatică în studiile in vitro).

Date limitate evidenţiază faptul că lamivudina pătrunde în sistemul nervos central, ajungând în lichidul cefalorahidian (LCR). Valoarea medie a raportului concentraţiilor de lamivudină din LCR/plasmă la 24 ore după administrarea pe cale orală a fost de aproximativ 0,12. Gradul real de pătrundere la nivelul sistemului nervos central şi relaţia cu eficacitatea clinică nu sunt cunoscute.

Metabolizarea: Forma activă, derivatul trifosfat al lamivudinei intracelular, are un timp de înjumătăţire în celulă mai mare (între 16 şi 19 ore) comparativ cu timpul de înjumătăţire plasmatică al lamivudinei (între 5 şi 7 ore). La 60 de voluntari adulţi sănătoşi, administrarea de Epivir 300 mg o dată pe zi a prezentat o farmacocinetică echivalentă la starea de echilibru cu cea a administrării de Epivir 150 mg de două ori pe zi, în ceea ce priveşte ASC24 şi Cmax a derivatului trifosfat intracelular.

Lamivudina este eliminată în principal pe cale renală, sub formă nemodificată. Probabilitatea interacţiunilor metabolice ale lamivudinei cu alte medicamente este redusă, datorită gradului scăzut de metabolizare hepatică (5-10%) şi legării scăzute de proteinele plasmatice.

Eliminarea: Studiile efectuate la pacienţii cu insuficienţă renală evidenţiază faptul că eliminarea lamivudinei este influenţată de disfuncţia renală. Regimul de administrare recomandat la pacienţii cu clearance al creatininei mai mic de 50 ml/min este prezentat la punctul referitor la doze (vezi pct. 4.2).

Interacţiunea cu trimetoprimul, un constituent al cotrimoxazolului, determină o creştere cu 40% a expunerii la lamivudină, la doze terapeutice. Acest lucru nu necesită ajustarea dozelor, cu excepţia cazului în care pacientul are, de asemenea, şi insuficienţă renală (vezi pct. 4.5 şi 4.2). Administrarea concomitentă de cotrimoxazol şi lamivudină la pacienţii cu insuficienţă renală trebuie atent evaluată.

Farmacocinetica la copii: În general, farmacocinetica lamivudinei la copii este asemănătoare cu cea de la adulţi. Cu toate acestea, biodisponibilitatea absolută (aproximativ 55-65%) este mai scăzută la copiii cu vârsta sub 12 ani. În plus, valorile clearance-ului plasmatic au fost mai mari la copiii cu vârste mai mici şi au scăzut cu vârsta, atingând valorile de la adulţi în jurul vârstei de 12 ani. Datorită acestor diferenţe, doza de lamivudină recomandată la copii (cu vârsta peste trei luni şi greutatea sub 30 kg) este de 4 mg/kg de două ori pe zi. Această doză va determina o medie a ASC0-12 variind de la aproximativ 3800 până la 5300 ng.h/ml. Rezultate recente, au arătat că expunerea la copii cu vârsta <6 ani ar putea fi redusă cu aproximativ 30% comparativ cu alte grupe de vârstă. Sunt aşteptate date suplimentare cu privire la acest aspect. Datele existente în prezent, nu sugerează că lamivudina este mai puţin eficace la acest grup de vârstă.

Datele cu privire la farmacocinetică la pacienţii cu vârsta sub trei luni sunt limitate. La nou-născuţi cu vârsta de o săptămână, clearance-ul lamivudinei administrate oral a fost scăzut în comparaţie cu cel al copiilor şi acest lucru se datorează probabil imaturităţii funcţiei renale şi absorbţiei variabile. De aceea, pentru obţinerea unei expuneri similare cu cea de la adulţi, doza recomandată pentru nounăscuţi este de 4 mg/kg şi zi. Estimările filtrării glomerulare sugerează că pentru obţinerea unor expuneri similare la adulţi şi copii, doza recomandată la copii cu vârsta mai mare de şase săptămâni ar putea fi de 8 mg/kg şi zi.

Farmacocinetica în timpul sarcinii: După administrarea orală, farmacocinetica lamivudinei în ultima parte a sarcinii a fost similară cu cea de la femeile care nu sunt gravide.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Administrarea de lamivudină în doze mari în cadrul studiilor de toxicitate la animale nu a fost asociată cu nici un efect toxic major asupra vreunui organ. La concentraţiile plasmatice obţinute cu cele mai mari doze, s-au observat efecte minore asupra indicatorilor funcţiei renale şi hepatice, însoţite de scăderea ocazională a greutăţii ficatului. Efectele semnificative clinic observate au fost scăderea numărului de hematii şi de neutropenie.

Lamivudina nu a fost mutagenă în testele bacteriene, dar asemenea multor analogi nucleozidici, a prezentat activitate la un test citogenetic in vitro şi la testul pe limfomul de şoarece. Lamivudina nu a prezentat genotoxicitate in vivo la doze care au determinat concentraţii plasmatice de aproximativ 4050 ori mai mari decât concentraţiile plasmatice care sunt de aşteptat în clinică. Deoarece activitatea mutagenă in vitro a lamivudinei nu a putut fi confirmată prin teste in vivo, s-a concluzionat că lamivudina nu reprezintă un pericol din punct de vedere al genotoxicităţii pentru pacienţii care primesc acest tratament.

Un studiu de genotoxicitate transplacentară efectuat la maimuţe a comparat zidovudina administrată ca monoterapie cu administrarea concomitentă de zidovudinăşi lamivudină la expuneri echivalente cu cele de la om. Studiul a demonstrat că fetuşii expuşi in utero la asocierea lamivudinei şi zidovudinei, au prezentat un grad mai mare de încorporare a analogilor nucleozidici în ADN, la nivelul mai multor organe fetale şi a evidenţiat o scurtare mai mare a telomerilor comparativ cu cei expuşi doar la zidovudină. Semnificaţia clinică a acestor observaţii nu este cunoscută.

Studiile de carcinogenitate pe termen lung efectuate la şobolani şi şoareci nu au evidenţiat nici un potenţial carcinogen relevant pentru om.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleul comprimatului:

Celuloză microcristalină (E460), Amidonglicolat de sodiu Stearat de magneziu

Filmul comprimatului:

Hipromeloză (E464)
Dioxid de titan (E171),
Macrogol,
Polisorbat 80

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul

6.3 Perioada de valabilitate

Flacoane din polietilenă de înaltă densitate (PEÎD): 5 ani

Blistere din PVC/aluminiu: 2 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A nu se păstra la temperaturi peste 30ºC

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Flacoane din polietilenă de înaltă densitate (PEÎD) care nu pot fi deschise de către copii sau în cutii cu blistere din PVC/aluminiu, fiecare conţinând 60 comprimate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

ViiV Healthcare UK Limited 980 Great West Road Brentford Middlesex TW8 9GS Marea Britanie

8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/96/015/001 (Flacon)

EU/1/96/015/004 (Blister)

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: august 1996

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 28 iulie 2006

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu

ANEXA II

 

A. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

A. DEŢINĂTORUL(II) AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL(I) PENTRU ELIBERAREA SERIEI

Numele şi adresa producătorului(ilor) responsabil(i) pentru eliberarea seriei

Comprimate filmate:

Glaxo Operations UK Limited (trading as Glaxo Wellcome Operations) Priory Street, Ware Hertfordshire SG12 0DJ Marea Britanie.

sau

GlaxoSmithKline Pharmaceuticals S.A. ul. Grunwaldzka 189 60-322 Poznan Polonia

Soluţie orală:

Glaxo Wellcome GmbH & Co. KG Industriestrasse 32-36 23843 Bad Oldesloe Germania

Prospectul tipărit al medicamentului trebuie să menţioneze numele şi adresa producătorului responsabil pentru eliberarea seriei respective.

B CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

• CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA IMPUSE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Medicament cu eliberare pe bază de prescripţie medicală restrictivă (Vezi Anexa I: Rezumatul caracteristicilor produsului, pct. 4.2)

CONDIŢII SAU RESTRICŢII CU PRIVIRE LA SIGURANŢA ŞI EFICACITATEA UTILIZĂRII MEDICAMENTULUI

Nu este cazul.

ANEXA III
ETICHETAREA ŞI PROSPECTUL

 

A. ETICHETAREA

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR ŞI AMBALAJUL PRIMAR

CUTIA FLACONULUI X 60 COMPRIMATE FILMATE (150 mg)

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Epivir 150 mg comprimate filmate Lamivudină

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

Fiecare comprimat filmat conţine lamivudină 150 mg

LISTA EXCIPIENŢILOR

FORMA FARMACEUTICĂŞI CONŢINUTUL

60 comprimate filmate Comprimate cu linie mediană

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

Administrare orală A se citi prospectul înainte de utilizare

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

DATA DE EXPIRARE

EXP {LL/AAAA}

9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

A nu se păstra la temperaturi peste 30°C

PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

ViiV Healthcare UK Limited 980 Great West Road Brentford Middlesex TW8 9GS Marea Britanie

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/96/015/001

13. SERIA DE FABRICAŢIE

LOT

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

INFORMAŢII ÎN BRAILLE

epivir 150 mg

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR ŞI AMBALAJUL PRIMAR

ETICHETA FLACONULUI X 60 COMPRIMATE FILMATE (150 mg)

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Epivir 150 mg comprimate filmate Lamivudină

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

Fiecare comprimat filmat conţine lamivudină 150 mg

LISTA EXCIPIENŢILOR

FORMA FARMACEUTICĂŞI CONŢINUTUL

60 comprimate filmate Comprimate cu linie mediană

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

Administrare orală A se citi prospectul înainte de utilizare

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

DATA DE EXPIRARE

EXP {LL/AAAA}

9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

A nu se păstra la temperaturi peste 30°C

PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL

DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

ViiV Healthcare UK Limited 980 Great West Road Brentford Middlesex TW8 9GS Marea Britanie

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/96/015/001

13. SERIA DE FABRICAŢIE

LOT

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

INFORMAŢII ÎN BRAILLE

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR CUTIE BLISTER X 60 COMPRIMATE FILMATE (150 mg)

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Epivir 150 mg comprimate filmate Lamivudină

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

Fiecare comprimat filmat conţine lamivudină 150 mg

LISTA EXCIPIENŢILOR

FORMA FARMACEUTICĂŞI CONŢINUTUL

60 comprimate filmate

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

Administrare orală A se citi prospectul înainte de utilizare

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

DATA DE EXPIRARE

EXP {LL/AAAA}

9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

A nu se păstra la temperaturi peste 30°C

PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

ViiV Healthcare UK Limited 980 Great West Road Brentford Middlesex TW8 9GS Marea Britanie

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/96/015/004

13. SERIA DE FABRICAŢIE

LOT

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

INFORMAŢII ÎN BRAILLE

epivir 150 mg

MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE TERMOSUDATĂ

CUTIE BLISTER X 60 COMPRIMATE FILMATE (150 mg)

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Epivir 150 mg comprimate filmate lamivudină

2. NUMELE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

ViiV Healthcare UK Ltd

3. DATA DE EXPIRARE

EXP

4. SERIA DE FABRICAŢIE

LOT

5. ALTE INFORMAŢII

B. PROSPECTUL

PROSPECT : INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

 

Epivir 150 mg comprimate filmate

lamivudină

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament.  Păstraţi acest prospect, s-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.  Dacă aveţi întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.  Acest medicament a fost prescris numai pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.  Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

În acest prospect găsiţi:

1.      Ce este Epivir şi pentru ce se utilizează

2.      Înainte să luaţi Epivir

3.      Cum să luaţi Epivir

4.      Reacţii adverse posibile

5.      Cum se păstrează Epivir

6.      Informaţii suplimentare

1. Ce este Epivir şi pentru ce se utilizează

Epivir este utilizat pentru tratamentul infecţiei cu HIV (virusul imunodeficienţei umane) la adulţi şi copii.

Substanţa activă din Epivir este lamivudina. Epivir este un tip de medicament cunoscut sub denumirea de antiretroviral. El aparţine unei clase de medicamente antiretrovirale, numite analogi nucleozidici inhibitori ai revers transcriptazei (INRT).

Epivir nu vindecă complet infecţia cu HIV; medicamentul reduce încărcătura viralăşi o menţine la un nivel scăzut. De asemenea, creşte numărul de celule CD4. Celulele CD4 reprezintă un tip de globule albe din sânge care au un rol important ajutând organismul dumneavoastră să lupte împotriva infecţiei.

Răspunsul la tratamentul cu Epivir este diferit de la un pacient la altul. Medicul dumneavoastră va urmări eficacitatea tratamentului dumneavoastră.

2. Înainte să luaţi Epivir

Nu luaţi Epivir  dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la lamivudină sau la oricare dintre celelalte componente ale Epivir (enumerate la punctul 6) Discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă credeţi că oricare dintre acestea sunt valabile în cazul dumneavoastră. Aveţi deosebită grijă când luaţi Epivir

Unii dintre pacienţii care iau Epivir sau alte asocieri de medicamente utilizate pentru tratamentul infecţiei cu HIV sunt mai expuşi riscului de apariţie a reacţiilor adverse. Trebuie să fiţi informaţi asupra factorilor de risc suplimentari:

1.      dacă aţi avut vreodată afecţiuni ale ficatului, incluzând hepatită B sau C (dacă aveţi infecţie cu virus hepatitic B, nu întrerupeţi tratamentul cu Epivir fără recomandarea medicului dumneavoastră, deoarece puteţi avea o recădere a hepatitei)

2.      dacă sunteţi obez (în special dacă sunteţi femeie)

3.      dacă aveţi diabet zaharat şi utilizaţi insulină

4.      dacă dumneavoastră sau copilul dumneavoastră aveţi o afecţiune a rinichilor, doza de medicament poate fi modificată.

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă oricare dintre cele enumerate mai sus sunt valabile în cazul dumneavoastră. În timpul tratamentului poate fi necesară efectuarea unor teste suplimentare, incluzând analize ale sângelui. Vezi punctul 4 pentru informaţii suplimentare.

Alte simptome importante

La unii dintre pacienţii trataţi cu medicamente împotriva infecţiei cu HIV, pot să apară alte afecţiuni, care pot fi grave. Trebuie să fiţi informat asupra semnelor şi simptomelor importante care pot să apară în timp ce luaţi Epivir.

Citiţi informaţiile de la punctul ,,Alte reacţii adverse posibile ale terapiei combinate a

infecţiei cu HIV” în secţiunea 4 a acestui prospect.

Protejarea altor persoane

Infecţia cu HIV se răspândeşte prin contact sexual cu o persoană care are această infecţie sau prin transfuzii de sânge contaminat (de exemplu, prin folosirea aceloraşi ace). Tratamentul cu Epivir nu opreşte contaminarea cu HIV a altor persoane. Pentru a proteja alte persoane de infectarea cu HIV:

Utilizaţi prezervativul când aveţi contacte sexuale orale sau penetrative.

Nu asumaţi riscuri în cazul transfuziilor - de exemplu nu folosiţi ace în comun.

Alte medicamente şi Epivir

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi orice alte medicamente sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv medicamente pe bază de plante sau dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

Amintiţi-vă să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă începeţi administrarea unui medicament nou în timp ce luaţi Epivir.

Aceste medicamente nu trebuie administrate concomitent cu Epivir:

·        alte medicamente ce conţin lamivudină ( utilizate pentru tratamentul infecţiei cu HIV sau infecţiei cu virusul hepatitic B)

·        emtricitabină (utilizată pentru tratamentul infecţiei cu HIV)

·        doze mari de cotrimoxazol, un antibiotic. Spuneţi medicului dacă sunteţi tratat cu oricare dintre aceste medicamente.

Sarcina Dacă sunteţi gravidă, rămâneţi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă discutaţi cu medicul dumneavoastră despre beneficiile şi riscurile administrării Epivir, pentru dumneavoastrăşi copilul dumneavoastră.

Epivir şi medicamentele similare pot provoca reacţii adverse fătului. Dacă rămâneţi gravidă în timpul tratamentului cu Epivir, medicul dumneavoastră poate să vă recomande efectuarea unor investigaţii suplimentare (incluzând analize ale sângelui) pentru a se asigura că fătul se dezvoltă normal.

Copiii ai căror mame au luat analogi nucleozidici inhibitori de revers transcriptază (INRT) (medicamente asemănătoare Epivir) în timpul sarcinii, au un risc scăzut de a fi infectaţi cu HIV. Acest beneficiu este mai mare decât riscul de a prezenta reacţii adverse.

Alăptarea Femeile infectate cu HIV nu trebuie să alăpteze, pentru că infecţia cu HIV se poate transmite la copil prin laptele matern.

Dacă alăptaţi sau intenţionaţi să alăptaţi:

Spuneţi imediat medicului dumneavoastră. Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Este puţin probabil ca Epivir să afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

3. Cumsă luaţi Epivir

Luaţi întotdeauna Epivir exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.Înghiţiţi comprimatul cu apă. Epivir poate fi luat cu sau fără alimente.Dacă nu puteţi înghiţi comprimatele întregi, puteţi să le sfărâmaţi şi să le amestecaţi cu o cantitate mică de alimente sau lichid şi să administraţi imediat întreaga doză.

Luaţi periodic legătura cu medicul dumneavoastră

Epivir ajută la controlul afecţiunii dumneavoastră. Trebuie să îl luaţi zilnic pentru a opri agravarea afecţiunii dumneavoastră. Este posibil să dezvoltaţi alte infecţii sau boli, legate de infecţia cu HIV.

Ţineţi legătura permanent cu medicul dumneavoastrăşi nu opriţi administrarea Epivir fără recomandarea medicului dumneavoastră.

Doza pe care trebuie să o luaţi

Adulţi şi adolescenţi cu greutatea de cel puţin 30 kg: Doza uzuală de Epivir este de 300 pe zi luată ca:

Un comprimat de 150 mg de două ori pe zi, la interval de aproximativ 12 ore. Copii cu greutatea între 21 şi 30 kg

1.      jumătate de comprimat (1/2) de Epivir (75 mg) dimineaţa, şi

2.      un comprimat de Epivir (150 mg) seara. Copii cu greutatea între 14 şi 21 kg

3.      jumătate de comprimat (1/2) de Epivir (75 mg) dimineaţa, şi

4.      jumătate de comprimat (1/2) de Epivir (75 mg) seara.

Pentru tratamentul copiilor cu vârsta peste 3 luni şi al pacienţilor care nu pot înghiţi comprimate sau care necesită doze mai mici, medicamentul este disponibil şi sub formă de soluţie orală. Dacă dumneavoastră sau copilul dumneavoastră aveţi o afecţiune a rinichilor, doza de medicament poate fi modificată. Adresaţi-vă medicului dumneavoastră dacă această situaţie este valabilă în cazul dumneavoastră sau al copilului dumneavoastră.

Dacă luaţi mai mult decât trebuie din Epivir

Este puţin probabil ca administrarea accidentală a unei cantităţi mai mari de Epivir să determine probleme grave. Dacă luaţi prea mult Epivir, spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului sau adresaţi-vă unităţii de primiri urgenţe a celui mai apropiat spital pentru recomandări ulterioare.

Dacă uitaţi să luaţi Epivir

Dacă uitaţi să luaţi o doză, luaţi-o imediat ce vă aduceţi aminte. Continuaţi apoi tratamentul ca înainte. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
4. Reacţii adverse posibile

Ca toate medicamentele, Epivir poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

În timpul tratamentului infecţiei cu HIV, poate fi dificil de stabilit dacă un simptom reprezintă o reacţie adversă a tratamentului cu Epivir sau este determinat de alte medicamente pe care le luaţi sau reprezintă un simptom al infecţiei cu HIV. Din acest motiv, este foarte important să spuneţi medicului dumneavoastră despre orice modificări ale stării dumneavoastră de sănătate.

Pe lângă reacţiile adverse determinate de Epivir enumerate mai jos, pot să aparăşi alte afecţiuni

în timpul terapiei combinate a infecţiei cu HIV. Este important să citiţi informaţiile menţionate la sfârşitul acestui punct ,,Alte reacţii adverse posibile ale terapiei combinate a infecţiei cu HIV”.

Reacţii adverse frecvente
Acestea pot afecta până la 1 din 10 pacienţi:

1.      durere de cap

2.      stare de rău (greaţă)

3.      stare de rău (vărsături)

4.      diaree

5.      dureri de stomac • oboseală, lipsă de energie

6.      febră (temperatură crescută)

7.      stare generală de rău

8.      dureri ale muşchilor şi disconfort

9.      dureri ale articulaţiilor

10.  dificultăţi la adormire (insomnie)

11.  tuse

12.  iritaţie la nivelul nasului, secreţie nazală

13.  erupţii pe piele

14.  căderea părului (alopecie) .

Reacţii adverse mai puţin frecvente
Acestea pot afecta până la 1 din 100 de pacienţi:

Reacţii adverse mai puţin frecvente care pot fi evidenţiate prin analize ale sângelui sunt:

1.      reducere a numărului de celule sanguine implicate în coagularea sângelui (trombocitopenie)

2.      un număr scăzut de globule roşii în sânge (anemie) şi număr scăzut de globule albe în sânge (neutropenie)

3.      creşterea valorilor enzimelor hepatice

Reacţii adverse rare
Acestea pot afecta până la 1 din 1000 de pacienţi:

1.      reacţie alergică gravă care poate duce la umflarea feţei, limbii sau gâtului, determinând dificultăţi la înghiţire sau în respiraţie acidoză lactică (vezi următorul punct ,,Alte reacţii adverse posibile ale terapiei combinate a infecţiei cu HIV”)

2.      inflamaţia pancreasului (pancreatită)

3.      distrugerea ţesutului muscular

4.      tulburări hepatice cum sunt icter, mărirea ficatului sau ficat gras, inflamaţia ficatului (hepatită)

O reacţie adversă rară care poate fi evidenţiată prin analize ale sângelui este:

creşterea concentraţiei unei enzime numită amilază

Reacţii adverse foarte rare
Acestea pot afecta până la 1 din 10000 de pacienţi:

senzaţie de amorţeală sau furnicături la nivelul braţelor, picioarelor, mâinilor şi labei piciorului.

O reacţie adversă foarte rară care poate fi evidenţiată printr-o analiză a sângelui este: incapacitatea măduvei osoase de a produce celule roşii noi (aplazie eritrocitară pură).

Dacă aveţi reacţii adverse Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului, dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect.

Alte reacţii adverse posibile ale terapiei combinate a infecţiei cu HIV

Tratamentul combinat cum este cel cu Epivir, poate crea condiţii pentru dezvoltarea altor afecţiuni în timpul tratamentului infecţiei cu HIV.

Infecţiile vechi se pot reactiva

Pacienţii cu infecţie cu HIV avansată (SIDA) au un sistem imunitar slăbit şi sunt mai predispuşi să dezvolte infecţii grave (infecţii oportuniste). Când aceşti pacienţi încep tratamentul, pot constata că infecţii vechi, ascunse se pot reactiva, determinând apariţia de semne şi simptome de inflamaţie. Aceste simptome sunt probabil datorate faptului că sistemul imunitar devine mai puternic, astfel încât organismul începe să lupte împotriva acestor infecţii. Dacă aveţi orice simptom de inflamaţie în timp ce luaţi Epivir:Spuneţi imediat medicului dumneavoastră. Nu luaţi alte medicamente pentru tratarea infecţiei fără recomandarea medicului dumneavoastră. Forma corpului dumneavoastră se poate modifica Pacienţii trataţi cu terapie antiretrovirală combinată a infecţiei cu HIV, pot constata modificări ale formei corpului, ca urmare a modificărilor apărute în distribuţia grăsimii: dispariţia grăsimii de pe picioare, braţe şi faţă, creşterea stratului de grăsime din jurul abdomenului (burtă) sau de la nivelul sânilor sau în jurul organelor interne, pot să apară depuneri de grăsime la nivelul cefei (numită uneori ,,ceafă de bizon”). Nu sunt cunoscute în prezent cauzele acestor modificări sau efectele pe termen lung asupra sănătăţii dumneavoastră. Dacă observaţi orice modificări în forma corpului dumneavoastră:

Spuneţi medicului dumneavoastră.

Acidoza lactică este o reacţie adversă rară, dar gravă

Unii pacienţi trataţi cu Epivir sau alte medicamente asemănătoare (INRT) au dezvoltat o tulburare numită acidoză lactică; s-a înregistrat totodatăşi creşterea în dimensiuni a ficatului.

Acidoza lactică este determinată de acumularea de acid lactic în organism. Este o tulburare rară; dacă apare, se dezvoltă de obicei după câteva luni de tratament. Vă poate pune în pericol viaţa, determinând insuficienţa organelor interne. Acidoza lactică apare cu mai mare probabilitate la pacienţii cu afecţiuni ale ficatului sau la persoanele obeze (cu greutate corporală mare), în special la femei.

Semnele acidozei lactice includ:

1.      respiraţie amplă, rapidă, dificilă

2.      somnolenţă

3.      senzaţie de amorţeală sau slăbiciune la nivelul membrelor

4.      senzaţie de rău (greaţă), stare de rău (vărsături)

5.      dureri de stomac.

În timpul tratamentului, medicul dumneavoastră va monitoriza pentru semnele acidozei lactice. Dacă aveţi oricare dintre simptomele enumerate mai sus sau orice alt simptom care îngrijorează:

Adresaţi-vă medicului dumneavoastră cât mai curând posibil.

Este posibil să aveţi probleme osoase

Unii pacienţi trataţi cu terapie combinată a infecţiei cu HIV dezvoltă o afecţiune numită osteonecroză. În cadrul acestei boli, o parte din ţesutul osos se distruge din cauza aportului redus de sânge către ţesutul osos. Pacienţii sunt mai expuşi riscului de a avea această afecţiune:

1.      dacă au luat tratament combinat o perioadă lungă de timp

2.      dacă au luat concomitent medicamente antiinflamatoare, numite corticosteroizi

3.      dacă au consumat alcool etilic

4.      dacă sistemul lor imunitar este foarte slăbit

5.      dacă sunt supraponderali.

6.      Semnele osteonecrozei includ:

7.      rigiditate a articulaţiilor

8.      disconfort şi durere (în special la nivelul şoldului, genuchiului sau umărului)

9.      dificultate la mişcare.
Dacă observaţi oricare dintre aceste simptome:

Spuneţi medicului dumneavoastră.

Alte reacţii adverse pot fi evidenţiate prin analize ale sângelui

Terapia combinată a infecţiei cu HIV poate determina, de asemenea: concentraţii crescute de acid lactic în sânge care, în cazuri rare, pot determina acidoză lactică ,concentraţii crescute de zahăr şi grăsimi (trigliceride şi colesterol) în sânge ,rezistenţă la insulină (în cazul în care aveţi diabet zaharat, este posibil să vă modificaţi doza de insulină pentru a controla concentraţia de zahăr din sânge).

5. Cum se păstrează Epivir

A nu se lăsa Epivir la îndemâna şi vederea copiilor.

Nu utilizaţi Epivir după data de expirare înscrisă pe cutie.

A se păstra la temperaturi sub 30oC.

Dacă aveţi comprimate de Epivir neutilizate, nu le aruncaţi pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Ce conţine Epivir

Substanţa activă din Epivir se numeşte lamivudină. Comprimatele mai conţin următoarele componente: Nucleul comprimatului: celuloză microcristalină, amidonglicolat de sodiu (fără gluten), stearat de magneziu Filmul comprimatului: hipromeloză, dioxid de titan, macrogol, polisorbat 80

Cum arată Epivir şi conţinutul ambalajului

Epivir 150 mg comprimate filmate este disponibil în flacoane albe din polietilenă sau blistere care conţin 60 comprimate. Comprimatele filmate sunt albe, de formă romboidală, cu linie mediană, marcate cu codul ‘GXCJ7’ pe ambele feţe.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi producătorul

 

Producătorul

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă

Glaxo Operations UK Limited

ViiV Healthcare UK Limited

(operând ca Glaxo Wellcome

980 Great West Road

Operations)

Brentford

Priory Street

Middlesex

Ware

TW8 9GS

Herts SG12 0DJ

Marea Britanie

Marea Britanie

 

sau

GlaxoSmithKline Pharmaceuticals S.A. ul. Grunwaldzka 189 60-322 Poznan Polonia

Pentru orice informaţii despre acest medicament, rugăm să contactaţi reprezentanţii locali ai deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă.

België/Belgique/Belgien

ViiV Healthcare sprl/bvba

Tél/Tel: + 32 (0)2 656 25 11

България

ГлаксоСмитКлайн ЕООД

Teл.: + 359 2 953 10 34

Česká republika

GlaxoSmithKline s.r.o.

Tel: + 420 222 001 111

gsk.czmail@gsk.com

Danmark

GlaxoSmithKline Pharma A/S

Tlf: + 45 36 35 91 00

dk-info@gsk.com

Deutschland

ViiV Healthcare GmbH

Tel.: + 49 (0)89 203 0038-10

viiv.med.info@viivhealthcare.com

Eesti

GlaxoSmithKline Eesti OÜ

Tel: + 372 6676 900

estonia@gsk.com

Ελλάδα

GlaxoSmithKline A.E.B.E.

Τηλ: + 30 210 68 82 100

España

Laboratorios ViiV Healthcare, S.L.

Tel: + 34 902 051 260

es-ci@viivhealthcare.com

France

ViiV Healthcare SAS

Tél: + 33 (0)1 39 17 6969

Infomed@viivhealthcare.com

Ireland

GlaxoSmithKline (Ireland) Limited

Tel: + 353 (0)1 4955000

Ísland

GlaxoSmithKline ehf.

Simi: + 354 530 3700

Luxembourg/Luxemburg

ViiV Healthcare sprl/bvba Belgique/Belgien Tél/Tel: + 32 (0)2 656 25 11

Magyarország

GlaxoSmithKline Kft. Tel.: + 36 1 225 5300

Malta

GlaxoSmithKline Malta Tel: + 356 21 238131

Nederland

ViiV Healthcare BV Tel: + 31 (0)30 6986060 contact-nl@viivhealthcare.com

Norge

GlaxoSmithKline AS Tlf: + 47 22 70 20 00 firmapost@gsk.no

Österreich

GlaxoSmithKline Pharma GmbH Tel: + 43 (0)1 97075 0 at.info@gsk.com

Polska

GSK Commercial Sp z.o.o. Tel.: + 48 (0)22 576 9000

Portugal

VIIVHIV HEALTHCARE UNIPESSOAL, LDA Tel: + 351 21 094 08 01

viiv.fi.pt@viivhealthcare.com

România

GlaxoSmithKline (GSK) S.R.L. Tel: + 4021 3028 208

Slovenija

GlaxoSmithKline d.o.o. Tel: + 386 (0)1 280 25 00 medical.x.si@gsk.com

Slovenská republika

GlaxoSmithKline Slovakia s. r. o. Tel: + 421 (0)2 48 26 11 11 recepcia.sk@gsk.com

Italia

ViiV Healthcare S.r.l.

Tel: + 39 (0)45 9212611

Κύπρος

GlaxoSmithKline (Cyprus) Ltd

Τηλ: + 357 22 39 70 00

Latvija

GlaxoSmithKline Latvia SIA

Tel: + 371 7312687

lv-epasts@gsk.com

Lietuva

GlaxoSmithKline Lietuva UAB

Tel: + 370 5 264 90 00

info.lt@gsk.com

Acest prospect a fost aprobat în

Suomi/Finland

GlaxoSmithKline Oy Puh/Tel: + 358 (0)10 30 30 30 Finland.tuoteinfo@gsk.com

Sverige

GlaxoSmithKline AB Tel: + 46 (0) 8 638 93 00 info.produkt@gsk.com

United Kingdom

ViiV Healthcare UK Limited Tel: + 44 (0)800 221441 customercontactuk@gsk.com

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului: http://www.ema.europa.eu

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.