Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

LAMICTAL 100 mg
Denumire LAMICTAL 100 mg
Denumire comuna internationala LAMOTRIGINUM
Actiune terapeutica ANTIEPILEPTICE ALTE ANTIEPILEPTICE
Prescriptie P-6L - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala valabila 6 luni
Forma farmaceutica Comprimate
Concentratia 100mg
Ambalaj Cutie cu blist. PVC/Al x 50 compr.
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC N03AX09
Firma - Tara producatoare GLAXO OPERATIONS UK LTD. - MAREA BRITANIE
Autorizatie de punere pe piata THE WELLCOME FOUNDATION LTD. - MAREA BRITANIE

Ai un comentariu sau o intrebare despre LAMICTAL 100 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> andrei (vizitator) : De ce imi cade parul si mi se face pete descind iau lamotrin 50 îl iau de 10 zile si nu mai stiu ce sa...
>> dr. Oana Iordache : Pot sa fie efecte adverse.
>> Alex Buzan : Buna, Am avut exact aceeasi problema cu Lamictalul de 100mg. L-am gasit in farmaciile Catena. In caz...
>> olteanu floarea (vizitator) : in ce farmacie din Craiova pot gasi Lamictal de 100 mg i-l iau de3 luni si acum nu-i gasesc...de ce ...
>> Dr. Vladoiu Mirela : incercati in orasele periferice.
>> Casandra (vizitator) : Tratamentul cu progesteron creste metabolizarea lamictalului?
>> dr. Oana Iordache : Pt Alex. Puteti incerca la farmacia Academiei.
>> dr. Oana Iordache : Pt Florea. Incercati la farmacia Academiei.
>> dr. Oana Iordache : Pt Casandra. Discutati cu medicul curant.
>> Dr. Vladoiu Mirela : nu!
>> LAMICTAL 100 mg Comprimate, 100 mg >> LAMICTAL 100 mg Comprimate, 100mg >> LAMICTAL 100 mg Comprimate dispersabile/masticabile, 100mg >> LAMICTAL 100 mg Comprimate, 100mg >> LAMICTAL 25 mg Comprimate dispersabile/masticabile, 25mg >> LAMICTAL 5 mg Comprimate dispersabile/masticabile, 5 mg >> LAMICTAL 5 mg Comprimate dispersabile/masticabile, 5mg >> LAMICTAL 50 mg Comprimate, 50 mg >> LAMICTAL 50 mg Comprimate, 50mg
Prospect si alte informatii despre LAMICTAL 100 mg, comprimate   Rezumatul caracteristicilor produsului       

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 1742/2009/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10            Anexa 2

1743/2009/01-02-03-04-05-06-07-08-09 1744/2009/01-02-03-04-05-06-07-08-09 1745/2009/01

1746/2009/01-02-03-04-05-06-07 1747/2009/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10-11 1748/2009/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10-11-12-13

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.       DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Lamictal 25 mg comprimate Lamictal 50 mg comprimate Lamictal 100 mg comprimate

Lamictal 2 mg comprimate dispersabile/masticabile Lamictal 5 mg comprimate dispersabile/masticabile Lamictal 25 mg comprimate dispersabile/masticabile Lamictal 100 mg comprimate dispersabile/masticabile

2.       COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat de Lamictal 25 mg conţine lamotrigină 25 mg. Excipient: Fiecare comprimat conţine lactoză 23,5 mg.

Fiecare comprimat de Lamictal 50 mg conţine lamotrigină 50 mg. Excipient: Fiecare comprimat conţine lactoză 46,9 mg.

Fiecare comprimat de Lamictal 100 mg conţine lamotrigină 100 mg. Excipient: Fiecare comprimat conţine lactoză 93,9 mg.

Fiecare comprimat dispersabil/masticabil de Lamictal 2 mg conţine lamotrigină 2 mg. Fiecare comprimat dispersabil/masticabil de Lamictal 5 mg conţine lamotrigină 5 mg. Fiecare comprimat dispersabil/masticabil de Lamictal 25 mg conţine lamotrigină 25 mg. Fiecare comprimat dispersabil/masticabil de Lamictal 100 mg conţine lamotrigină 100 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat.

Comprimat dispersabil/masticabil.

Comprimate 25 mg

Comprimate de culoare brun-gălbuie deschisă, multifaţetate, de formă super-eliptică, marcate cu

“GSEC7” pe una din feţe şi ci “25” pe cealaltă.

Comprimate de 50 mg:

Comprimate de culoare brun-gălbuie deschisă, multifaţetate, de formă super-eliptică, marcate cu

“GSEE1” pe una din feţe şi cu “50” pe cealaltă

Comprimate de 100 mg:

Comprimate de culoare brun-gălbuie deschisă multifaţetate, de formă super-eliptică, marcate cu

“GSEE5” pe una din feţe şi cu “100” pe cealaltă

e

Comprimate dispersabile/masticabile de 2 mg:

Comprimate rotunde, de culoare albă sau aproape albă, cu aromă de coacăze negre, pe una din feţe cu

margini teşite şi marcate cu LTG deasupra numărului 2 iar cealalta faţă marcată cu două elipse

suprapuse în unghi drept. Comprimatele pot fi uşor marmorate.

omprimate

Comprimate dispersabile/masticabile de 5 mg:

Comprimate biconvexe, alungite, de culoare albă sau aproape albă, cu aromă de coacăze negre,

marcate cu “GSCL2” pe una dintre feţe şi cu “5” pe cealaltă. Comprimatele pot fi uşor marmorate.

Comprimate dispersabile/masticabile de 25 mg:

Comprimate multifaţetate, super-eliptice, de culoare albă sau aproape albă, cu aromă de coacăze negre,

marcate cu “GSCL5” pe una dintre feţe şi cu “25” pe cealaltă. Comprimatele pot fi uşor marmorate.

Comprimate dispersabile/masticabile de 100 mg:

Comprimate multifaţetate, super-eliptice, de culoare albă sau aproape albă, cu aromă de coacăze negre,

marcate cu “GSCL7” pe una dintre feţe şi cu “100” pe cealaltă. Comprimatele pot fi uşor marmorate.

4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice

Epilepsie

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 13 ani şi peste

-     Tratament adjuvant sau ca monoterapie în crizele convulsive parţiale şi generalizate, incluzând convulsii tonico-clonice.

-     Crizele convulsive asociate cu sindromul Lennox-Gastaut. Lamictal este administrat ca terapie adjuvantă dar poate fi folosit ca medicament antiepileptic (MAE) de primă intenţie în sindromul Lennox-Gastaut.

Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 12 ani

-     Tratament adjuvant al crizelor convulsive parţiale şi generalizate, incluzând convulsii tonico-clonice şi convulsii asociate cu sindromul Lennox-Gastaut.

-     Monoterapie în crizele convulsive sub formă de absenţe tipice.

2

Boala bipolară

Adulţi cu vârsta de 18 ani şi peste

- Prevenirea episoadelor depresive la pacienţii cu boală bipolară de tip I care prezintă predominant episoade depresive (vezi pct. 5.1).

Lamictal nu este indicat pentru tratamentul acut al episoadelor maniacale sau depresive.

4.2 Doze şi mod de administrare

Comprimatele de Lamictal trebuie înghiţite întregi şi nu trebuie mestecate sau zdrobite.

Comprimatele dispersabile/masticabile pot fi mestecate, dispersate într-o cantitate mică de apă (cel puţin cât pentru a acoperi întregul comprimat) sau înghiţite întregi cu puţină apă.

Dacă doza calculată de lamotrigină (de exemplu pentru tratamentul copiilor cu epilepsie sau al pacienţilor cu insuficienţă hepatică) nu este echivalentă cu un număr de comprimate întregi, doza care trebuie administrată va fi egală cu numărul cel mai mic de comprimate întregi.

Reluarea terapiei

La pacienţii care au întrerupt administrarea de Lamictal, indiferent de motiv, atunci când reîncep tratamentul cu Lamictal, medicul trebuie să evalueze necesitatea de a creşte treptat doza până la cea de întreţinere, deoarece riscul de erupţie cutanată gravă este asociat cu doze iniţiale mari şi cu depăşirea dozelor de lamotrigină recomandate pentru creşterea dozei (vezi pct. 4.4). Cu cât este mai mare intervalul de timp de la doza anterioară, cu atât este necesară atenţie sporită în privinţa creşterii dozelor până la cea de întreţinere. Când intervalul de la întreruperea administrării de lamotrigină depăşeşte de cinci ori timpul de înjumătăţire plasmatică (vezi pct. 5.2), doza de Lamictal trebuie în general crescută treptat până la doza de întreţinere în conformitate cu schema corespunzătoare. Se recomandă ca tratamentul cu Lamictal să nu fie reluat la pacienţii care l-au întrerupt ca urmare a unei erupţii cutanate asociate cu un tratament anterior cu lamotrigină, cu excepţia cazului în care beneficiul potenţial depăşeşte în mod clar riscurile.

Epilepsie

Creşterea treptată a dozelor şi dozele de întreţinere recomandate pentru adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 13 ani şi peste (Tabelul 1) şi pentru copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 12 ani (Tabelul 2) sunt prezentate mai jos. Doza iniţială şi creşterea ulterioară a dozei nu trebuie depăşite deoarece există riscul de apariţie a unei erupţii cutanate (vezi pct. 4.4).

În cazul în care administrarea altor medicamente antiepileptice (MAE) este oprită sau când sunt asociate alte MAE/medicamente la schemele terapeutice care conţin lamotrigină, trebuie avut în vedere efectul pe care acest lucru îl poate avea asupra farmacocineticii lamotriginei (vezi pct 4.5).

Tabelul 1: Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 13 ani şi peste – schema terapeutică recomandată în epilepsie

3

Schema terapeutică

Săptămâna

Săptămâna

Doza de întreţinere uzuală

1 + 2

3 + 4

Monoterapie:

25 mg/zi

50 mg/ zi

100 - 200 mg/ zi

(o dată pe zi)

(o dată pe zi)

(o dată pe zi sau în două prize zilnice)

Pentru atingerea dozei de întreţinere, dozele pot fi crescute cu maxim 50 - 100 mg la fiecare una până la două săptămâni până la obţinerea răspunsului optim

La unii pacienţi a fost necesară o doză de 500 mg/zi pentru obţinerea răspunsului dorit

Terapie adjuvantă în asociere CU valproat (inhibitor al glucuronoconjugării lamotriginei – vezi pct. 4.5):

Această schemă terapeutică

12,5 mg/ zi

25 mg/ zi

100 - 200 mg/ zi

trebuie utilizată în cazul

(administrată ca

(o dată pe zi)

(o dată pe zi sau în două prize zilnice)

asocierii cu valproat

25 mg o dată la

indiferent de medicaţia

două zile)

Pentru atingerea dozei de întreţinere,

concomitentă

dozele pot fi crescute cu maxim 25 - 50 mg la fiecare una până la două săptămâni până la obţinerea răspunsului optim

Terapie adjuvantă FĂRĂ valproat şi în asociere CU inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi

pct. 4.5):

Această schemă terapeutică

50 mg/ zi

100 mg/ zi

200 - 400 mg/ zi

trebuie utilizată în absenţa

(o dată pe zi)

(în 2 prize

(în două prize zilnice)

valproatului, dar în asociere

zilnice)

cu:

Pentru atingerea dozei de întreţinere, dozele pot fi crescute cu maxim 100 mg la

fenitoină

fiecare una până la două săptămâni până la

carbamazepină

obţinerea răspunsului optim

fenobarbital

primidonă

La unii pacienţi a fost necesară o doză de

rifampicină

700 mg/zi pentru obţinerea răspunsului

lopinavir/ritonavir

dorit

Terapie adjuvantă FĂRĂ valproat şi FĂRĂ inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei ( vezi pct. 4.5):

Această schemă terapeutică

25 mg/ zi

50 mg/ zi

100 - 200 mg/ zi

trebuie utilizată în cazul

(o dată pe zi)

(o dată pe zi)

(o dată pe zi sau în două prize zilnice)

asocierii cu alte

medicamente care nu inhibă

Pentru atingerea dozei de întreţinere,

şi nu induc semnificativ

dozele pot fi crescute cu maxim 50 - 100

glucuronoconjugarea

mg la fiecare una până la două săptămâni

lamotriginei

până la obţinerea răspunsului optim

La pacienţii care iau medicamente la care nu este cunoscută în prezent interacţiunea farmacocinetică cu

lamotrigina (vezi pct. 4.5), trebuie utilizat regimul terapeutic pentru administrarea de lamotrigină în asociere cu

valproat.

4

Tabelul 2: Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 12 ani – schema terapeutică recomandată

Doza de întreţinere uzuală

1 – 10 mg/kg şizi, deşi unii pacienţi au necesitat doze mai mari (de până la 15 mg/kg şi zi) pentru obţinerea răspunsului dorit (o dată pe zi sau în două prize zilnice).

Pentru atingerea dozei de întreţinere, dozele pot fi crescute cu maxim 0,6 mg/kg şi zi la fiecare una până la două săptămâni până la obţinerea răspunsului optim

Terapie adjuvantă în asociere CU valproat (inhibitor al glucuronoconjugării lamotriginei – vezi pct. 4.5):

Această schemă terapeutică

0,15 mg/kg şi zi*

0,3 mg/kg şi zi

1 - 5 mg/kg şi zi (o dată pe zi sau în

trebuie utilizată în cazul

(o dată pe zi)

(o dată pe zi)

două prize zilnice)

asocierii cu valproat

indiferent de medicaţia

Pentru atingerea dozei de întreţinere,

concomitentă

dozele pot fi crescute cu maxim 0,3 mg/kg la fiecare una până la două săptămâni până la obţinerea răspunsului optim, cu o doză de întreţinere maximă de 200 mg/zi

Terapie adjuvantă FĂRĂ valproat şi în asocire CU inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei

(vedzi pct. 4.5):

Această schemă terapeutică

0,6 mg/kg şi zi

1,2 mg/kg şi zi

5 - 15 mg/kg şi zi (o dată pe zi sau în

trebuie utilizată în absenţa

(în doză prize

(în doză prize

două prize zilnice)

valproatului, dar în asociere

zilnice)

zilnice)

cu:

Pentru atingerea dozei de întreţinere, dozele pot fi crescute cu maxim 1,2

fenitoină

mg/kg la fiecare una până la două

carbamazepină

săptămâni până la obţinerea răspunsului

fenobarbital

optim, cu o doză de întreţinere maximă

primidonă

de 400 mg/zi

rifampicină

lopinavir/ritonavir

Terapie adjuvantă FĂRĂ valproat şi FĂRĂ inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi

pct. 4.5):

Această schemă terapeutică

0,3 mg/kg şi zi

0,6 mg/kg şi zi

1 - 10 mg/kg şi zi

trebuie utilizat în cazul

(o dată pe zi sau

(o dată pe zi

(o dată pe zi sau în două prize zilnice)

asocierii cu alte

în două prize

sau în două

medicamente care nu inhibă

zilnice)

prize zilnice)

Pentru atingerea dozei de întreţinere,

şi nu induc semnificativ

dozele pot fi crescute cu maxim

glucuronoconjugarea

0,6 mg/kg la fiecare una până la două

lamotriginei

săptămâni până la obţinerea răspunsului optim, cu o doză de întreţinere maximă de 200 mg/zi

La pacienţii care iau medicamente la care nu este cunoscută în prezent interacţiunea farmacocinetică cu

lamotrigina (vezi pct. 4.5), trebuie utilizat regimul terapeutic recomandat pentru administrarea de

lamotrigină în asociere cu valproat.

5

în epilepsie (doza zilnică totală în mg/kg şi zi

Schema terapeutică

Săptămâna 1 + 2

Săptămâna 3 + 4

Monoterapia în în crizele convulsive sub formă de absenţe tipice

0,3 mg/kg şizi (o dată pe zi sau în două prize zilnice)

0,6 mg/kg şizi (o dată pe zi sau în două prize zilnice)

Comprimate dispersabile/masticabile de 2 mg – unde este comercializat:dozajul cel mai mic <* Dacă doza zilnică calculată la pacienţii care iau valproat este de 1 mg sau mai mare dar mai mică de 2 mg, atunci Lamictal 2 mg comprimate dispersabile/masticabile poate fi luat o dată la 2 zile în primele 2 săptămâni. Dacă doza zilnică calculată la pacienţii care iau valproat este mai mică de 1 mg, atunci nu trebuie administrat Lamictal.>

Comprimate dispersabile/masticabile de 5 mg – unde nu se comercializează comprimatele dispersabile/masticabile de 2 mg şi comprimatele dispersabile/masticabile de 5 mg reprezintă dozajul cel mai mic comercializat:

<* Dacă doza zilnică calculată la pacienţii care iau valproat este mai mare sau egală cu 2,5 mg dar mai mică de 5 mg, Lamictal 5 mg comprimate dispersabile/masticabile poate fi luat o dată la două zile în primele 2 săptămâni. Dacă doza zilnică calculată la pacienţii care iau valproat este mai mică de 2,5 mg, atunci nu trebuie administrat Lamictal.>

Pentru a asigura menţinerea unei doze terapeutice, trebuie monitorizată greutatea copilului, iar doza trebuie corectată când apar modificări ale greutăţii. Este probabil ca pacienţii cu vârsta cuprinsă între doi şi şase ani să necesite o doză de întreţinere la limita superioară a intervalului recomandat.

Dacă se obţine controlul epilepsiei cu tratament adjuvant, medicaţia antiepileptică concomitentă poate fi întreruptă, iar pacienţii vor continua tratamentul cu Lamictal în monoterapie.

Comprimate dispersabile/masticabile de 5 mg – în cazul în care comprimatele dispersabile/masticabile de 2 mg nu sunt comercializate şi comprimatele dispersabile/masticabile de 5 mg reprezintă cel mai mic dozaj comercializat:

<Trebuie menţionat faptul că cu dozajul disponibil actual al comprimatului dispersabil/masticabil de Lamictal 5 mg, nu este posibilă iniţierea corectă a tratamentului cu lamotrigină utilizând recomandările actuale de dozare la copii cu greutate mai mică de 17 kg.>

Copii cu vârsta sub 2 ani

Există date limitate referitoare la eficacitatea şi siguranţa lamotriginei administrată ca tratament adjuvant în crizele convulsive parţiale la copii cu vârsta între 1 lună şi 2 ani (vezi pct. 4.4). Nu există date referitoare la copii cu vârsta sub 1 lună. De aceea, Lamictal nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 2 ani. Dacă totuşi se ia decizia de tratament pe baza necesităţii clinice, vezi pct. 4.4, 5.1 şi 5.2.

Boala bipolară

Creşterea recomandată a dozelor şi dozele de întreţinere recomandate pentru adulţi cu vârsta de 18 ani şi peste sunt prezentate în tabelele de mai jos. Stabilirea treptată a dozei presupune creşterea dozei de lamotrigină pe o perioadă de şase săptămâni până la doza de întreţinere care asigură stabilizarea clinică (Tabelul 3), după care, alte medicamente psihotrope şi/sau medicamente antiepileptice pot fi întrerupte, dacă este indicat clinic (Tabelul 4). Ajustările dozei după adăugarea altor medicamente psihotrope şi/sau antiepileptice sunt de asemenea furnizate mai jos (Tabelul 5). Deoarece există riscul de apariţie a erupţiilor cutanate, doza iniţială şi creşterea ulterioară a dozei nu pot fi depăşite (vezi pct. 4.4).

6

Tabelul 3: Adulţii cu vârsta de 18 ani şi peste – creşterea recomandată a dozei până la doza de de

întreţinere zilnică totală care asigură stabilizarea clinică în tratamentul bolii bipolare

Schemă terapeutică

Săptămâna 1 + 2

Săptămâna 3 + 4

Săptămâna 5

Doza ţintă de stabilizare (Săptămâna 6)*

Monoterapie cu lamotrigină SAU tratament adjuvant FĂRĂ valproat şi FĂRĂ inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.5):

Această schemă terapeutică trebuie utilizată în asocire cu alte medicamente care nu inhibă şi nu induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei

25 mg/ zi (o dată pe zi)

50 mg/zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice)

100 mg/zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice)

200 mg/zi – doza ţintă uzuală pentru răspunsul optim (o dată pe zi sau în două prize zilnice)

Dozele utilizate în studiile clinice s-au situat în intervalul 100-400 mg/zi

Tratament adjuvant în asociere CU valproat (inhibitor al glucuronoconjugării lamotriginei – vezi pct. 4.5):

Această schemă terapeutică trebuie utilizată în cazul asocierii cu valproat indiferent de medicaţia concomitentă

12,5 mg/ zi (administrată ca 25 mg o dată la două zile)

25 mg/ zi (o dată pe zi)

50 mg/zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice)

100 mg/zi – doza ţintă uzuală pentru răspunsul optim (o dată pe zi sau în două prize zilnice)

În funcţie de răspunsul clinic poate fi folosită doza maximă de 200 mg/zi.

Tratament adjuvant FĂRĂ valproat ŞI în asociere CU inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.5):

Această schemă terapeutică trebuie utilizată în absenţa valproatului, dar în asociere cu:

fenitoină carbamazepină fenobarbital primidonă rifampicină lopinavir/ritonavir

50 mg/ zi (o dată pe zi)

100 mg/ zi (în 2 prize zilnice)

200 mg/ zi (în 2 prize zilnice)

300 mg/zi în săptămâna 6, cu creşterea până la doza ţintă uzuală de 400 mg/zi în săptămâna 7, pentru obţinerea răspunsului optim, dacă este necesar (în 2 prize zilnice)

La pacienţii care iau medicamente la care nu este cunoscută în prezent interacţiunea farmacocinetică cu lamotrigina vezi pct. 4.5), trebuie utilizată schema de creştere a dozelor recomandată pentru administrarea lamotriginei în asociere cu valproat.

* Doza ţintă de stabilizare se va modifica în funcţie de răspunsul clinic.

7

Tabelul 4: Adulţi cu vârsta de 18 ani şi peste – doza de întreţinere zilnică totală care asigură stabilizarea clinică după întreruperea medicaţiei concomitente în tratamentul bolii bipolare După atingerea dozei de întreţinere zilnice totale de stabilizare, administrarea altor medicamente poate fi efectuată după cum este prezentat mai jos.

Schemă terapeutică

Doza actuală de stabilizare de lamotrigină (dinaintea întreruperii)

Săptămâna 1 (începând cu întreruperea)

Săptămâna 2

Începând din săptămâna 3 *

Întreruperea tratamentului cu valproat (inhibitor al glucuronoconjugării lamotriginei – vezi pct. 4.5), în funcţie de doza iniţială de lamotrigină:

Când se întrerupe administrarea de valproat, se dublează doza de stabilizare, fără ca creşterea să depăşească 100 mg/săptămână

100 mg/zi

200 mg/zi

Menţinerea acestei doze

(200 mg/zi)

(în două prize zilnice)

200 mg/zi

300 mg/zi

400 mg/zi

Menţinerea acestei doze (400 mg/zi)

Întreruperea tratamentului cu inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.5), în funcţie de doza iniţială de lamotrigină:

Această schemă terapeutică trebuie utilizată când se întrerupe administrarea de:

fenitoină carbamazepină fenobarbital primidonă rifampicină lopinavir/ritonavir

400 mg/zi

400 mg/zi

300 mg/zi

200 mg/zi

300 mg/zi

300 mg/zi

225 mg/zi

150 mg/zi

200 mg/zi

200 mg/zi

150 mg/zi

100 mg/zi

Întreruperea tratamentului cu medicamente care NU inhibă sau NU induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei (vezi pct. 4.5):

Această schemă terapeutică trebuie utilizată în cazul întreruperii altor medicamente care nu inhibă şi nu induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei

Menţinerea dozei ţintă obţinute în urma creşterii dozei (200 mg/zi; în

două prize zilnice)

(intervalul de doze 100-400 mg/zi)

La pacienţii care iau medicamente la care nu este cunoscută în prezent interacţiunea farmacocinetică cu lamotrigină (vezi pct. 4.5), trebuie utilizat schema terapeutică recomandată pentru administrarea de lamotrigină în asociere cu valproat.

*Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 400 mg/zi

8

Tabelul 5: Adulţii cu vârsta de 18 ani şi peste – ajustarea dozei zilnice de lamotrigină după

adăugarea altor medicamente pentru tratamentul bolii bipolare

Nu există experienţă clinică în ceea ce priveşte ajustarea dozei zilnice de lamotrigină după adăugarea

altor medicamente. Cu toate acestea, pe baza studiilor de interacţiune cu alte medicamente, pot fi

făcute următoarele recomandări:

Schemă terapeutică

Doza actuală de stabilizare de lamotrigină (dinaintea adăugării)

Săptămâna 1 (începând cu adăugarea)

Săptămâna 2

Începând din săptămâna 3

Adăugarea de valproat (inhibitor al glucuronoconjugării lamotriginei – vezi pct. 4.5), în funcţie de doza iniţială de lamotrigină:

Această schemă terapeutică trebuie utilizată când se adaugă valproat indiferent de medicaţia concomitentă

200 mg/zi

100 mg/ zi

Menţinerea acestei doze (100 mg/ zi)

300 mg/ zi

150 mg/ zi

Menţinerea acestei doze (150 mg/ zi)

400 mg/ zi

200 mg/ zi

Menţinerea acestei doze (200 mg/ zi)

Adăugarea de inductori ai glucuronoconjugării la pacienţi care NU iau valproat (vezi pct. 4.5), în funcţie de doza iniţială de lamotrigină:

Această schemă terapeutică trebuie utilizată la adăugarea următoarelor:

fenitoină carbamazepină fenobarbital primidonă rifampicină lopinavir/ritonavir

200 mg/ zi

200 mg/ zi

300 mg/ zi

400 mg/ zi

150 mg/ zi

150 mg/ zi

225 mg/ zi

300 mg/ zi

100 mg/ zi

100 mg/ zi

150 mg/ zi

200 mg/ zi

Adăugarea medicamentelor care NU inhibă şi NU induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei (vezi pct. 4.5):

Această schemă terapeutică trebuie utilizată în cazul adăugării altor medicamente care nu inhibă şi nu induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei

Menţinerea dozei ţintă obţinute în urma creşterii dozei (200 mg/zi; intervalul de doze 100-400 mg/zi)

La pacienţii care iau medicamente la care nu este cunoscută în prezent interacţiunea farmacocinetică cu lamotrigină (vezi pct. 4.5), trebuie utilizată schema terapeutică recomandată pentru administrarea de lamotrigină în asociere cu valproat.

Întreruperea administrării de Lamictal la pacienţii cu boala bipolară

În studii clinice, nu s-a observat creşterea incidenţei, severităţii sau tipului de reacţii adverse după întreruperea bruscă a lamotriginei comparativ cu placebo. De aceea, pacienţii pot întrerupe administrarea de Lamictal fără o reducere treptată a dozei.

Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani

Lamictal nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 18 ani, datorită lipsei datelor

privind siguranţa şi eficacitatea (vezi pct. 4.4).

9

Recomandări generale privind administrarea de Lamictal la categorii speciale de pacienţi

Femei care utilizează contraceptive hormonale

Utilizarea combinaţiei etinilestradiol/levonorgestrel (30 μg/150 μg) determină creşterea clearance-ului

lamotriginei de aproximativ două ori, ducând la scăderea concentraţiilor de lamotrigină. După

creşterea dozelor, pot fi necesare doze de întreţinere mai mari de lamotrigină (de până la două ori mai

mari) pentru atingerea răspunsului terapeutic maxim. În timpul săptămânii în care nu se administrează

contraceptivul oral activ, a fost observată o creştere de două ori a concentraţiilor de lamotrigină. Nu

poate fi exclusă apariţia de evenimente adverse legate de doză. De aceea, trebuie luată în considerare

utilizarea ca terapie de primă linie metode contraceptive fără săptămâna de tratament inactiv, (de

exemplu contraceptive hormonale cu administrare continuă sau metode nehormonale; vezi pct. 4.4 şi

4.5).

Începerea tratamentului contraceptiv hormonal la pacientele la care se administrează deja doze de întreţinere de lamotrigină şi care NU iau inductori ai glucuronojugării lamotriginei În majoritatea cazurilor doza de întreţinere de lamotrigină va trebui crescută de până la două ori (vezi pct. 4.4 şi 4.5). Se recomandă ca de la momentul iniţierii tratamentului contraceptiv hormonal, doza de lamotrigină să fie crescută cu 50 – 100 mg/zi în fiecare săptămână, în funcţie de răspunsul clinic individual. Creşterile dozei nu trebuie să depăşească această rată, cu excepţia cazului în care răspunsul clinic permite creşteri mai mari.

Poate fi luată în considerare măsurarea concentraţiilor serice de lamotrigină înainte şi după începerea administrării de contraceptive hormonale, pentru confirmarea menţinerii concentraţiilor iniţiale de lamotrigină. La nevoie, doza trebuie ajustată. La femeile care iau contraceptive hormonale care includ o săptămână de tratament inactiv („săptămâna fără contraceptiv oral activ”), monitorizarea concentraţiilor serice de lamotrigină trebuie efectuată în timpul săptămânii a 3-a de tratament activ, adică între zilele 15 şi 21 ale ciclului contraceptiv. De aceea, trebuie luată în considerare utilizarea de metode contraceptive fără săptămână de tratament inactiv, ca terapie de primă linie (de exemplu contraceptive hormonale cu administrare continuă sau metode nehormonale; vezi pct. 4.4. şi 4.5).

Întreruperea administrării contraceptivelor hormonale la pacientele care iau deja doze de întreţinere de lamotrigină şi care NU iau inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei În majoritatea cazurilor, doza de întreţinere de lamotrigină va trebui scăzută cu până la 50% (vezi pct. 4.4 şi 4.5). Se recomandă scăderea treptată a dozei zilnice de lamotrigină cu 50-100 mg în fiecare săptămână (cu o rată care să nu depăşească 25% din doza totală zilnică pe săptămână) pe o perioadă de 3 săptămâni, cu excepţia cazului în care răspunsul clinic indică altfel. Poate fi luată în considerare măsurarea concentraţiilor serice de lamotrigină înainte şi după întreruperea administrării contraceptivelor hormonale, pentru confirmarea menţinerii concentraţiilor iniţiale de lamotrigină. În cazul femeilor care doresc să înceteze administrarea de contraceptive hormonale cu o săptămână de tratament inactiv („săptămâna fără contraceptiv oral activ”), monitorizarea concentraţiilor serice de lamotrigină trebuie efectuată în timpul săptămânii a 3-a de tratament activ, adică între zilele 15 şi 21 ale ciclului contraceptiv. Probele pentru evaluarea concentraţiilor de lamotrigină după oprirea definitivă a contraceptivului oral nu trebuie recoltate în prima săptămână după întreruperea administrării.

Începerea tratamentului cu lamotrigină la pacientele care iau deja contraceptive hormonale Creşterea dozei trebuie să respecte schemele recomandate în mod normal descrise în tabele.

Începerea şi oprirea administrării contraceptivelor hormonale la pacientele care iau deja doze de întreţinere de lamotrigină şi care IAU inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei Poate să nu fie necesară ajustarea dozei de întreţinere recomandate de lamotrigină.

Vârstnici (peste 65 de ani)

Nu este necesară ajustarea dozei faţă de schema recomandată. Farmacocinetica lamotriginei la acest

grup de vârstă nu diferă semnificativ faţă de populaţia de adulţi non-vârstnici (vezi pct. 5.2).

10

Insuficienţa renală

Este necesară precauţie în cazul administrării Lamictal la pacienţii cu insuficienţă renală. Pentru pacienţii cu insuficienţă renală în stadiu terminal, dozele iniţiale de lamotrigină trebuie să ţină cont de medicaţia concomitentă a pacienţilor; la pacienţii cu insuficienţă renală semnificativă pot fi eficace doze de întreţinere scăzute (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Insuficienţa hepatică

Iniţial, dozele de creştere şi întreţinere trebuie să fie reduse cu aproximativ 50% la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată (Child-Pugh grad B) şi cu 75% la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (Child-Pugh grad C). Dozele de creştere şi întreţinere trebuie ajustate în funcţie de răspunsul clinic (vezi pct. 5.2).

4.3     Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.

4.4     Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Erupţie cutanată

Au existat raportări de reacţii adverse cutanate, care au apărut în general în primele opt săptămâni după iniţierea tratamentului cu lamotrigină. Majoritatea erupţiilor cutanate sunt uşoare şi auto-limitante, însă au fost raportate de asemenea erupţii cutanate grave care au necesitat spitalizare şi întreruperea administrării de lamotrigină. Acestea au inclus reacţii cutanate care pot pune în pericol viaţa, precum sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică (vezi pct. 4.8).

La adulţii recrutaţi în studii care au utilizat recomandările actuale privind dozele de lamotrigină, incidenţa erupţiilor cutanate grave a fost de aproximativ 1 la 500 de pacienţi epileptici. Aproximativ jumătate dintre aceste cazuri au fost raportate ca sindrom Stevens-Johnson (1 din 1000). În studiile clinice efectuate la pacienţi cu boala bipolară, incidenţa erupţiei cutanate grave este de aproximativ 1 la 1000.

La copii, riscul de erupţii cutanate grave este mai mare ca la adulţi. Datele disponibile din câteva studii sugerează faptul că, la copiii epileptici, incidenţa erupţiilor cutanate asociate cu spitalizare este de la 1 la 300 la 1 la 100.

La copii, manifestarea iniţială a unei erupţii cutanate poate fi confundată cu o infecţie, medicii trebuie să ia în considerare posibilitatea unei reacţii la tratamentul cu lamotrigină la copiii la care apar simptome de erupţie cutanate şi febră în timpul primelor opt săptămâni de tratament.

În plus, riscul global de erupţie cutanată pare să se asocieze strâns cu:

-  doze iniţiale mari de lamotrigină şi depăşirea dozelor recomandate de creştere a tratamentului cu

lamotrigină (vezi pct. 4.2)

-  utilizarea concomitentă de valproat (vezi pct. 4.2).

Este necesară de asemenea precauţie în cazul tratării pacienţilor cu antecedente de alergie sau erupţie cutanată la alte medicamente antiepileptice, deoarece frecvenţa erupţiilor cutanate non-grave după tratamentul cu lamotrigină a fost de aproximativ trei ori mai mare la aceşti pacienţi comparativ cu cei fără astfel de antecedente.

Toţi pacienţii (adulţi şi copii) la care apare o erupţie cutanată trebuie să fie evaluaţi prompt şi trebuie întreruptă imediat administrarea de Lamictal, cu excepţia cazului în care erupţia cutanată nu prezintă legătură clară cu tratamentul cu lamotrigină. Se recomandă să nu se reînceapă administrarea de Lamictal la pacienţii care au întrerupt tratamentul din cauza erupţiei cutanate asociate cu tratamentul anterior cu lamotrigină, decât dacă beneficiul potenţial depăşeşte în mod clar riscurile.

11

Erupţia cutanată a fost de asemenea raportată ca o componentă a unui sindrom de hipersensibilitate asociat cu un tablou variabil de simptome sistemice incluzând febră, limfadenopatie, edem facial şi anomalii sanguine şi hepatice (vezi pct. 4.8). Sindromul prezintă un spectru larg de severitate clinică şi poate, rareori, să ducă la coagulare intravasculară diseminată şi la insuficienţă multiorganică. Este important de remarcat faptul că manifestările iniţiale de hipersensibilitate (de exemplu febră, limfadenopatie) pot fi prezente chiar dacă erupţia nu este evidentă. Dacă astfel de semne şi simptome sunt prezente, pacientul trebuie evaluat imediat, iar administrarea de Lamictal întreruptă dacă nu poate fi stabilită o altă etiologie.

Agravarea clinică şi riscul suicidar

La pacienţii trataţi cu medicamente antiepileptice pentru diverse indicaţii s-au raportat ideaţie suicidară şi comportament suicidar. În urma unei meta-analize a studiilor clinice randomizate controlate cu placebo în care s-au utilizat medicamente antiepileptice, s-a evidenţiat un risc uşor crescut de apariţie a ideaţiei suicidare şi comportamentului suicidar. Mecanismul care a determinat apariţia acestui risc nu este cunoscut iar datele disponibile nu permit excluderea posibilităţii ca lamotrigina să prezinte un risc crescut de apariţie a ideaţiei suicidare şi comportamentului suicidar.

Din acest motiv, pacienţii trebuie monitorizaţi în scopul identificării semnelor de ideaţie suicidară şi comportament suicidar şi trebuie avută în vedere iniţierea unui tratament adecvat. Pacienţilor (şi îngrijitorilor acestora) trebuie să li se recomande să ceară sfatul medicului în cazul apariţiei semnelor de ideaţie suicidară şi comportament suicidar.

La pacienţii cu boală bipolară, agravarea simptomelor depresive şi/sau apariţia tendinţei suicidare poate apărea, fie că iau medicamente pentru tulburarea bipolară, incluzând Lamictal, fie că nu. Prin urmare,

pacienţii la care se administrează Lamictal pentru tulburare bipolară trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru agravarea clinică (inclusiv apariţia de simptome noi) şi tendinţa suicidară, în special la începutul tratamentului sau la momentul modificării dozei. Unii pacienţi, cum ar fi cei cu antecedente de comportament şi ideaţie suicidară, adulţii tineri şi pacienţii care prezintă un grad semnificativ de ideaţie suicidară înainte de începerea tratamentului pot să prezinte un risc mai mare de gânduri suicidare şi tentative de suicid şi trebuie monitorizaţi cu atenţie în timpul tratamentului.

Trebuie luată în considerare modificarea schemei terapeutice, inclusiv posibila întrerupere a medicamentului, la pacienţii care prezintă agravare clinică (inclusiv apariţia de simptome noi) şi/sau apariţia ideaţiei/comportamentului suicidar, mai ales dacă aceste simptome sunt severe, se instalează brusc sau nu fac parte dintre simptomele iniţiale ale pacientului.

Contraceptive hormonale

Efectele contraceptivelor hormonale asupra eficacităţiii lamotriginei Utilizarea unei combinaţii de etinilestradiol/levonorgestrel (30 μg/150 μg) determină creşterea clearance-ului lamotriginei de aproximativ două ori, ducând la scăderea concentraţiilor plasmatice de lamotrigină (vezi pct. 4.5). O scădere a concentraţiilor plasmatice de lamotrigină a fost asociată cu pierderea controlului terapeutic al convulsiilor. După creşterea treptata a dozelor, în majoritatea cazurilor pot fi necesare doze de întreţinere mai mari de lamotrigină (de până la două ori mai mari) pentru atingerea răspunsului terapeutic maxim. La oprirea administrării contraceptivelor hormonale, clearance-ul lamotriginei se poate reduce la jumătate. Creşterea concentraţiilor de lamotrigină poate fi asociată cu evenimente adverse dependente de doză. Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia acestui fenomen.

La femeile care nu iau deja un inductor al glucuronoconjugării lamotrignei şi care iau un contraceptiv hormonal care presupune o săptămână de tratament inactiv (de exemplu “săptămână fără contraceptiv oral activ”), va apărea creşterea temporară a concentraţiilor de lamotrigină în săptămâna cu tratament

12

inactiv (vezi pct. 4.2). Variaţiile concentraţiilor de lamotrigină pot fi asociate cu reacţii adverse. De aceea, trebuie luată în considerare utilizarea metodelor de contracepţie fără săptămână de tratament inactiv, ca terapie de primă linie (de exemplu contraceptive hormonale cu administrare continuă sau metode nehormonale).

Interacţiunile dintre alte contraceptive orale sau TSH nu au fost studiate, totuşi acestea pot influenţa similar parametrii farmacocinetici ai lamotriginei.

Efectele lamotriginei asupra eficacităţii contraceptivelor hormonale Un studiu de interacţiune la 16 voluntari sănătoşi a demonstrat că atunci când lamotrigina s-a administrat împreună cu un contraceptiv hormonal (combinaţie de etinilestradiol/levonorgestrel), a existat o creştere modestă a clearance-ului levonorgestrelului şi creşteri ale concentraţiilor serice de FSH şi LH (vezi pct. 4.5). Nu se cunoaşte impactul acestor modificări asupra activităţii ovulatorii ovariene. Cu toate acestea nu poate fi exclusă posibilitatea ca aceste modificări să reducă eficacitatea contraceptivului la unele paciente care iau preparate hormonale împreună cu lamotrigină. De aceea, pacientele trebuie instruite să raporteze prompt apariţia modificărilor legate de ciclul menstrual, cum sunt sângerările intermenstruale.

Dihidrofolat reductaza

Lamotrigina are un efect inhibitor uşor asupra dihidrofolat reductazei, şi astfel există o posibilitate de interferenţă cu metabolizarea folatului în timpul tratamentului pe termen lung (vezi pct. 4.6). Cu toate acestea, în timpul administrării pe termen lung la om, lamotrigina nu a produs modificări semnificative ale concentraţiei de hemoglobină, ale volumului eritrocitar mediu sau ale concentraţiilor serice sau eritrocitare de folat la pacienţi trataţi până la 1 an sau asupra concentraţiilor eritrocitare de folat la pacienţi trataţi până la 5 ani.

Insuficienţa renală

În studiile cu doză unică la subiecţii cu insuficienţă renală în stadiu terminal, concentraţiile plasmatice de lamotrigină nu au fost modificate semnificativ. Cu toate acestea, este de aşteptat acumularea metabolitului glucuronoconjugat; de aceea este necesară precauţie în ceea ce priveşte tratarea pacienţilor cu insuficienţă renală.

Pacienţii care iau alte preparate care conţin lamotrigină

Lamictal nu trebuie utilizat la pacienţii care sunt trataţi în prezent cu alte preparate care conţin lamotrigină, fără consult medical.

Comprimatele de 25, 50, şi 100 mg: Excipientul comprimatelor de Lamictal

Comprimatele de Lamictal conţin lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Dezvoltarea copiilor

Nu există date referitoare la efectul lamotriginei asupra creşterii, maturării sexuale şi cognitive, dezvoltării emoţionale şi comportamentale la copii.

Precauţii legate de epilepsie

Similar altor medicamente antiepileptice, întreruperea bruscă a administrării de Lamictal poate provoca recăderi cu agravarea simptomatologiei (fenomenele de rebound). Cu excepţia cazurilor în

13

care există îngrijorări legate de siguranţă (de exemplu erupţie cutanată) ce necesită întreruperea bruscă tratamentului, doza de Lamictal trebuie scăzută treptat într-o perioadă de două săptămâni.

Există în literatură raportări de crize convulsive severe, incluzând stare de rău epileptic, ce pot duce la rabdomioliză, disfuncţie multiorganică şi coagulare intravasculară diseminată, uneori cu evoluţie letală. Au existat cazuri similare şi în cazul utilizării lamotriginei.

Se poate observa o agravare semnificativă din punct de vedere clinic a frecvenţei crizelor în locul unei ameliorări. La pacienţii care prezintă mai mult de un tip de criză convulsivă, beneficiul observat al controlului pentru un tip de criză convulsivă trebuie evaluat în raport cu orice agravare observată în alt tip de criză convulsivă.

Crizele mioclonice pot fi agravate de lamotrigină.

Există date sugestive privind faptul că răspunsurile în cazul asocierii cu inductori enzimatici sunt mai

scăzute decât în asociere cu medicamente antiepileptice non-inductoare enzimatice. Motivul nu este

clar.

În cazul copiilor care iau lamotrigină pentru tratamentul crizelor convulsive sub formă de absenţe

tipice, eficacitatea nu poate fi menţinută la toţi pacienţii.

Precauţii legate de boala bipolară

Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani

La copiii şi adolescenţii cu tulburare depresivă majoră şi alte tulburări psihice, tratamentul cu antidepresive este asociat cu un risc crescut de ideaţie şi comportament suicidar la copiii şi adolescenţii cu tulburare depresivă majoră şi alte tulburări psihice.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Au fost efectuate studii de interacţiune doar la adulţi.

UDP-glucuronil transferazele au fost identificate ca enzimele responsabile pentru metabolizarea lamotriginei. Nu există dovezi că lamotrigina ar provoca inducţia sau inhibarea clinic semnificativă a enzimelor oxidative hepatice care metabolizează medicamente şi este improbabilă apariţia de interacţiuni între lamotrigină şi medicamente metabolizate de enzimele citocromului P450. Lamotrigina îşi poate induce propria metabolizare, dar efectul este modest şi este improbabil să apară consecinţe clinice semnificative.

14

Tabelul 6: Efectele altor medicamente asupra glucuronoconjugăriii lamotriginei

Medicamente care inhibă semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei

Medicamente care induc semnificativ glucuronoconjugare lamotriginei

Medicamente care nu inhibă şi nu induc semnificativ glucuronoconjugare lamotriginei

Valproat

Fenitoină

Oxcarbazepină

Carbamazepină

Felbamat

Fenobarbital

Gabapentină

Primidonă

Levetiracetam

Rifampicină

Pregabalin

Lopinavir/ritonavir

Topiramat

Combinaţia etinilestradiol/levonorgestrel*

Zonisamidă

Litiu

Bupropion

Olanzapină

* Alte contraceptive orale şi tratamente de substituţie hormonală nu au fost studiate, însă ele pot influenţa în mod similar parametrii farmacocinetici ai lamotriginei (vezi pct. 4.2. şi 4.4).

Interacţiuni care implică medicamente antiepileptice

Valproatul, care inhibă glucuronoconjugarea lamotriginei, scade metabolizarea lamotriginei şi determină creşterea timpului de înjumătăţire plasmatică al lamotriginei de aproape două ori. La pacienţii care urmează concomitent tratament cu valproat, trebuie utilizat regimul terapeutic adecvat (vezi pct. 4.2).

Anumite MAE (cum ar fi fenitoina, carbamazepina, fenobarbitalul şi primidona) care induc enzimele hepatice care metabolizează medicamente induc glucuronoconjugarea lamotriginei şi cresc metabolizarea lamotriginei. La pacienţii care urmează tratament concomitent cu fenitoină, carbamazepină, fenobarbital sau primidonă, trebuie utilizată schema terapeutică adecvată (vezi pct. 4.2).

La pacienţii trataţi cu carbamazepină, după introducerea lamotriginei s-au raportat evenimente ce ţin de sistemul nervos central inclusiv ameţeli, ataxie, diplopie, vedere înceţoşată şi greaţă. Aceste evenimente în general dispar când se reduce doza de carbamazepină. Un efect similar a fost întâlnit într-un studiu cu lamotrigină şi oxacarbazepină la voluntari adulţi sănătoşi, dar nu a fost investigată reducerea dozei.

Există în literatură raportări de scădere a concentraţiei de lamotrigină când aceasta a fost administrată în asociere cu oxcarbamazepina. Totuşi, într-un studiu prospectiv la voluntari adulţi sănătoşi, care a utilizat doze de 200 mg de lamotrigină şi 1200 mg de oxcarbazepină, oxcarbazepina nu a modificat metabolizarea lamotriginei şi lamotrigina nu a modificat metabolizarea oxacarbazepinei. Prin urmare, la pacienţii care urmează terapie concomitentă cu oxcarbamazepină, trebuie utilizată schema de tratament pentru terapia adjuvantă a lamotriginei fără valproat şi fără inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.2).

Într-un studiu la voluntari adulţi sănătoşi, administrarea concomitentă de felbamat (1200 mg de două ori pe zi) împreună cu lamotrigină (100 mg de două ori pe zi timp de 10 zile) a părut să nu aibă efecte clinic semnificative asupra farmacocineticii lamotriginei.

Pe baza unei analize retrospective a concentraţiilor plasmatice la pacienţii la care s-a administrat lamotrigină atât cu cât şi fără gabapentină, gabapentina nu a părut să modifice clearance-ul aparent al lamotriginei.

15

Interacţiunile potenţiale dintre levetiracetam şi lamotrigină au fost evaluate prin monitorizarea concentraţiilor serice ale ambelor medicamente în timpul studiilor clinice controlate placebo. Aceste date indică faptul că lamotrigina nu influenţează farmacocinetica levetiracetamului şi levetiracetamul nu influenţează farmacocinetica lamotriginei.

Concentraţiile plasmatice minime la starea de echilibru nu au fost influenţate de administrarea concomitentă de pregabalin (200 mg de 3 ori pe zi). Nu există interacţiuni farmacocinetice între lamotrigină şi pregabalin.

Topiramatul nu a dus la nicio modificare a concentraţiilor plasmatice de lamotrigină. Administrarea de lamotrigină a dus la o creştere cu 15% a concentraţiilor de topiramat.

Într-un studiu la pacienţi cu epilepsie, administrarea concomitentă de zonisamidă (200 – 400 mg/zi) cu lamotrigină (150 – 500 mg/zi) timp de 35 de zile nu a avut efect semnificativ asupra farmacocineticii lamotriginei.

Deşi au fost raportate modificări ale concentraţiilor plasmatice ale altor antiepileptice, studiile controlate nu au adus dovezi că lamotrigina influenţează concentraţiile plasmatice ale antiepilepticelor administrate concomitent. Dovezile din studiile in vitro indică faptul că lamotrigina nu deplasează alte antiepileptice de pe situsurile de legare de proteinele plasmatice.

Interacţiuni cu alte medicamente psihoactive

Farmacocinetica litiului după administrarea a 2 g de gluconat de litiu anhidru de două ori pe zi timp de şase zile la 20 de subiecţi sănătoşi nu a fost modificată de administrarea concomitentă a 100 mg/zi de lamotrigină.

Dozele orale repetate de bupropionă nu au avut efecte semnificative statistic asupra farmacocineticii unei doze unice de lamotrigină la 12 subiecţi şi s-a înregistrat doar o creştere uşoară a ASC a lamotriginei glucuronoconjugate.

Într-un studiu la voluntari adulţi sănătoşi, 15 mg de olanzapină au redus ASC şi Cmax ale lamotriginei în medie cu 24% şi, respectiv, 20%. Nu este de aşteptat ca un efect cu această amplitudine să aibă semnificaţie clinică. 200 mg de lamotrigină nu au influenţat farmacocinetica olanzapinei.

La 14 voluntari adulţi sănătoşi, doze orale repetate de 400 mg lamotrigină pe zi nu au avut efecte semnificative clinic asupra farmacocineticii unei doze unice de 2 mg de risperidonă.. După administrarea concomitentă de 2 mg de risperidonă cu lamotrigină, 12 din cei 14 voluntari au raportat somnolenţă comparativ cu 1 din 20 în cazul administrării doar a risperidonei şi cu niciunul când s-a administrat doar lamotrigină.

Experimentele in vitro au indicat faptul că formarea metabolitului principal, 2-N-glucuronoconjugat, a fost inhibată minim de co-incubaţia cu amitriptilină, bupropion, clonazepam, haloperidol sau lorazepam. Aceste experimente sugerează de asemenea faptul că metabolizarea lamotriginei este improbabil să fie inhibată de clozapină, fluoxetină, fenelzină, risperidonă, sertralină sau trazodonă. În plus, un studiu al metabolizării bufuralolului care a utilizat preparate cu microzomi hepatici umani a sugerat faptul că lamotrigina nu a scăzut clearance-ul medicamentelor metabolizate predominant de către CYP2D6.

Interacţiuni care implică contraceptive hormonale

Efectul contraceptivelor hormonale asupra farmacocineticii lamotriginei Într-un studiu la 16 voluntari de sex feminin, administrarea de 30 μg de etinilestradiol/150 μg de levonorgestrel într-un contraceptiv oral combinat a provocat o creştere de aproximativ două ori a clearance-ului lamotriginei administrate oral, ducând la o reducere medie de 52% a ASC a

16

lamotriginei şi de 39 % a Cmax. de lamotrigină. Concentraţiile serice de lamotrigină au crescut în timpul săptămânii cu tratament inactiv (săptămâna “fără contraceptiv oral activ”), cu concentraţii înainte de administrarea dozei la finalul săptămânii de tratament inactiv, mai mari, în medie, de aproximativ 2 ori decât în timpul administrării concomitente (vezi pct. 4.4). Nu sunt necesare ajustări ale schemei de creştere a dozei recomandate doar pentru că se utilizează contraceptive hormonale, dar în majoritatea cazurilor doza de întreţinere de lamotrigină va trebui crescută sau scăzută când se începe sau se întrerupe administrarea contraceptivelor hormonale (vezi pct. 4.2).

Efectul lamotriginei asupra farmacocineticii contraceptivelor hormonale

Într-un studiu la 16 voluntari de sex feminin, o doză de 300 mg lamotrigină la starea de echilibru nu a avut niciun efect asupra farmacocineticii componentei etinilestradiol dintr-un contraceptiv oral combinat. S-a observat o creştere modestă a clearance-ului componentei levonorgestrel, ducând la o reducere în medie cu 19 % a ASC şi respectiv de 12% a Cma, a levonorgestrelului. Măsurarea concentraţiilor serice de FSH, LH şi estradiol în timpul studiului a evidenţiat o oarecare reducere a supresiei activităţii hormonale ovariene la anumite femei, deşi măsurarea concentraţiei serice de progesteron a indicat faptul că nu există dovadă hormonală a ovulaţiei la niciunul dintre cei 16 subiecţi de sex feminin. Influenţa creşterii modeste a clearance-ului levonorgestrelului şi modificărilor concentraţiilor serice de FSH şi LH asupra activităţii ovulatorii ovariene este necunoscută (vezi pct. 4.4). Efectele dozelor de lamotrigină altele decât cea de 300 mg/zi nu au fost studiate şi nu au fost efectuate studii cu alte preparate conţinând hormoni feminini.

Interacţiuni implicând alte medicamente

Într-un studiu la 10 voluntari de sex masculin, rifampicina a determinat creşterea clearance-ului lamotriginei şi scăderea timpului de înjumătăţire plasmatică al lamotriginei ca urmare a inducţiei enzimelor hepatice responsabile de glucuronoconjugare. La pacienţii trataţi concomitent cu rifampicină, trebuie utilizată schema terapeutică adecvată (vezi pct. 4.2).

Într-un studiu la voluntari sănătoşi, lopinavir/ritonavir a redus aproximativ la jumătate concentraţiile plasmatice de lamotrigină, probabil prin inducţia glucuronoconjugării. La pacienţii care urmează tratament concomitent cu lopinavir/ritonavir, trebuie utilizată schema terapeutică adecvat (vezi pct. 4.2).

4.6 Sarcina şi alăptarea

Riscul legat de medicamentele antiepileptice în general

Femeile aflate la vârstă fertilă trebuie să fie sfătuite de un specialist. Necesitatea tratamentului cu medicamente antiepileptice trebuie analizată când o femeie intenţionează să rămână gravidă. La femeile tratate pentru epilepsie, întreruperea bruscă a tratamentului cu medicamente antiepileptice trebuie evitată deoarece acest lucru poate duce la reapariţia crizelor convulsive care ar putea avea consecinţe grave pentru femeie şi pentru făt.

Riscul de apariţie a malformaţiilor congenitale este crescut de 2-3 ori la descendenţii mamelor tratate cu medicamente antiepileptice comparativ cu incidenţa estimată în populaţia generală de aproximativ 3%. Cele mai frecvente defecte congenitale raportate sunt labioschizis, malformaţii cardiovasculare şi defecte de tub neural. Tratamentul cu mai multe antiepileptice este asociat cu un risc mai mare de malformaţii congenitale decât monoterapia şi de aceea, de câte ori este posibil, trebuie utilizată monoterapia.

17

Risc legat de lamotrigină

Sarcina

Studii epidemiologice care au inclus în total aproximativ 2000 de femei expuse la monoterapia cu lamotrigină în timpul sarcinii nu pot exclude un risc crescut de malformaţii congenitale. Un registru a raportat o incidenţă crescută a fantelor faciale. Alte seturi de date nu au confirmat acest rezultat. Studiile la animale au evidenţiat toxicitate asupra dezvoltării (vezi pct. 5.3).

Dacă este considerată necesară terapia cu Lamictal în timpul sarcinii, este recomandată cea mai mică doză terapeutică posibilă.

Lamotrigina are un uşor efect inhibitor asupra dihidrofolat reductazei şi de aceea ar putea să ducă teoretic la un risc crescut de afectare embrio-fetală prin reducerea concentraţiilor de acid folic (vezi pct. 4.4). Poate fi luată în considerare suplimentarea cu acid folic la momentul planificării unei sarcini şi în primele luni de sarcină.

Modificările fiziologice din timpul sarcinii pot influenţa concentraţiile de lamotrigină şi/sau efectul terapeutic. Au existat raportări de scădere a concentraţiilor de lamotrigină în timpul sarcinii cu risc potenţial de scădere a controlului crizelor convulsive. După naştere concentraţiile de lamotrigină pot creşte rapid cu risc de apariţie a evenimentelor adverse dependente de doză. De aceea concentraţiile serice de lamotrigină trebuie monitorizate înainte, în timpul sarcinii şi la scurt timp după naştere. Dacă este necesar, doza trebuie adaptată pentru menţinerea concentraţiei serice de lamotrigină la acelaşi nivel de dinainte de sarcină, sau adaptată în funcţie de răspunsul clinic. În plus, reacţiile adverse dependente de doză trebuie monitorizate după naştere.

Alăptare

Datele indică faptul că lamotrigina trece în laptele matern. La unii sugari alăptaţi la sân concentraţiile

serice de lamotrigină au atins nivele la care pot apărea efecte farmacologice.

Beneficiile potenţiale ale alăptării trebuie cântărite în raport cu riscul potenţial de apariţie a reacţiilor adverse la copil. Dacă o femeie decide să alăpteze în timpul tratamentului cu lamotrigină, copilul trebuie monitorizat pentru identificarea reacţiilor adverse.

Fertilitatea

Experimentele la animale nu au evidenţiat afectarea fertilităţii de către lamotrigină (vezi pct. 5.3).

4.7     Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Deoarece în cazul tuturor MAE există variaţii individuale ca răspuns la tratament, pacienţii care iau Lamictal pentru tratarea epilepsiei trebuie să se adreseze medicului în legătură cu problema specifică a epilepsiei şi conducerii de vehicule.

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Două studii la voluntari au demonstrat că efectul lamotriginei asupra coordonări vizuale motorii fine, mişcărilor oculare, echilibrului corpului şi efectele sedative subiective nu au diferit faţă de placebo. În studiile clinice cu lamotrigină, au fost raportate reacţii adverse neurologice precum ameţelile şi diplopia. De aceea, pacienţii trebuie să observe cum îi afectează tratamentul cu Lamictal înainte de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

4.8     Reacţii adverse

Pe baza datelor disponibile în prezent, reacţiile adverse au fost împărţite în două secţiuni specifice, pentru epilepsie şi boala bipolară Cu toate acestea, când se ia în considerare profilul global de siguranţă al lamotriginei, trebuie să se ţină cont de ambele secţiuni..

18

Pentru clasificarea reacţiilor adverse s-a utilizat următoarea convenţie: foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100, <1/10), mai puţin frecvente (>1/1000, <1/100), rare (>1/10000, <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei categorii de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Epilepsie

Tulburări hematologice şi limfatice

Foarte rare:                    anomalii hematologice (incluzând neutropenie, leucopenie, anemie,

trombocitopenie, pancitopenie, anemie aplastică, agranulocitoză). Cu frecvenţă necunoscută: limfadenopatie.

Anomaliile hematologice şi limfadenopatia se pot asocia sau nu cu sindromul de hipersensibilitate (vezi Tulburările sistemului imunitar**).

Tulburări ale sistemului imunitar

Foarte rare:           sindrom de hipersensibilitate** (incluzând simptome precum febra, limfadenopatia,

edemul facial, anomaliile sanguine şi hepatice, coagulare intravasculară diseminată,

insuficienţă multiorganică).

** S-a raportat de asemenea erupţia cutanată ca parte a unui sindrom de hipersensibilitate asociat cu un tablou variabil de simptome sistemice incluzând febră, limfadenopatie, edem facial şi anomalii sanguine şi hepatice. Sindromul prezintă un spectru larg de severitate clinică şi poate, rareori, să ducă la coagulare intravasculară diseminată şi la insuficienţă multiorganică. Este important de remarcat faptul că manifestările iniţiale de hipersensibilitate (de exemplu febră, limfadenopatie) pot fi prezente chiar dacă erupţia nu este evidentă. Dacă astfel se semne şi simptome sunt prezente, pacientul trebuie evaluat imediat, iar administrarea de Lamictal întreruptă dacă nu poate fi stabilită o altă etiologie.

Tulburări psihice

Frecvente:                      agresivitate, iritabilitate

Foarte rare:                     confuzie, halucinaţii, ticuri.

Tulburări ale sistemului nervos

În cadrul monoterapiei din studiile clinice:

Foarte frecvente:             cefalee.

Frecvente:                      somnolenţă, ameţeli, tremor, insomnie.

Mai puţin frecvente: ataxie.

Rare:                             nistagmus.

În cadrul altor experienţe clinice:

Foarte frecvente:             somnolenţă, ataxie, ameţeli, cefalee.

Frecvente:                      nistagmus, tremor, insomnie.

Foarte rare:                    agitaţie, dezechilibru, tulburări motorii, agravarea bolii Parkinson, efecte

extrapiramidale, coreoatetoză, creşterea frecvenţei convulsiilor. Cu frecvenţă necunoscută: meningită aseptică

Au existat raportări că lamotrigina poate agrava simptomele parkinsoniene la pacienţii cu boală Parkinson preexistentă şi raportări izolate de efecte extrapiramidale şi coreoatetoză la pacienţii fără această boală subiacentă.

Tulburări oculare

În cadrul monoterapiei din studiile clinice:

19

Mai puţin frecvente: diplopie, vedere înceţoşată.

În cadrul altor experienţe clinice:

Foarte frecvente:             diplopie, vedere înceţoşată.

Rare:                             conjunctivită.

Tulburări gastro-intestinale

În cadrul monoterapiei din studiile clinice:

Frecvente:                      greaţă, vărsături, diaree.

În cadrul altor experienţe clinice:

Foarte frecvente:             greaţă, vărsături.

Frecvente:                      diaree.

Tulburări hepato-biliare

Foarte rare:                     insuficienţă hepatică, disfuncţie hepatică, creşterea valorilor testelor

funcţionale hepatice.

Disfuncţia hepatică apare de obicei în asociere cu reacţiile de hipersensibilitate, dar au fost raportate şi cazuri izolate fără semne evidente de hipersensibilitate.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Foarte frecvente:             erupţie cutanată.

Rare:                             sindrom Stevens–Johnson

Foarte rare:                     necroliză epidermică toxică.

În studiile clinice dublu - orb de asociere, la adulţi, erupţiile cutanate au apărut la aproape 10% dintre pacienţii care luau lamotrigină şi la 5% din pacienţii care luau placebo. Erupţiile cutanate au determinat întreruperea tratamentului cu lamotrigină la 2% din pacienţi. Erupţia, de obicei cu aspect maculo-papular, apare în general în primele opt săptămâni după începerea tratamentului şi dispare la întreruperea administrării de Lamictal (vezi pct. 4.4).

Au fost raportate erupţii cutanate severe care pot pune viaţa în pericol, inclusiv sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică (Sindrom Lyell). Deşi majoritatea pacienţilor se recuperează la întreruperea tratamentului cu lamotrigină, unii pacienţii prezintă cicatrici ireversibile şi au existat cazuri rare asociate cu decesul (vezi pct. 4.4).

Riscul global de erupţie cutanată pare să se asocieze strâns cu:

-  doze iniţiale mari de lamotrigină şi depăşirea dozelor recomandate de creştere a tratamentului cu

lamotrigină (vezi pct. 4.2)

-  utilizarea concomitentă de valproat (vezi pct. 4.2).

Erupţia cutanată a fost de asemenea raportată ca parte a unui sindrom de hipersensibilitate asociat cu un tablou variabil de simptome sistemice (vezi Tulburările sistemului imunitar**).

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Foarte rare:           reacţii asemănătoare lupusului.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Frecvente:             oboseală.

Boala bipolară

Pentru profilul de siguranţă global al lamotriginei, reacţiile adverse de mai jos trebuie luate în considerare alături de cele întâlnite în epilepsie

20

Tulburări ale sistemului nervos

În timpul studiilor clinice pentru boala bipolară:

Foarte frecvente: cefalee.

Frecvente:             agitaţie, somnolenţă, ameţeli.

Tulburări gastro-intestinale

În timpul studiilor clinice cu boala bipolară:

Frecvente:             xerostomie

Tulburări cutanate şi alte ţesutului subucutanat În timpul studiilor clinice pentru boala bipolară: Foarte frecvente: erupţie cutanată. Rare:                    sindrom Stevens–Johnson.

Când se iau în considerare toate studiile pentru boala bipolară (controlate şi necontrolate) efectuate cu lamotrigină, erupţiile cutanate au apărut la 12% dintre pacienţii trataţi cu lamotrigină. În timp ce în studiile clinice controlate la pacienţi cu boala bipolară, erupţiile cutanate au apărut la 8% dintre pacienţii care au luat lamotrigină şi la 6% dintre pacienţii care au luat placebo.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv În timpul studiilor clinice pentru boala bipolară: Frecvente:             artralgii.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare În timpul studiilor clinice pentru boala bipolară: Frecvente:             durere, dorsalgie.

4.9 Supradozaj

Semne şi simptome

A fost raportată ingestia acută a unor doze de 10 - 20 de ori mai mari decât doza terapeutică maximă. Supradozajul a dus la apariţia unor simptome ca nistagmus, ataxie, alterarea stării de conştienţă şi comă.

Tratament

În cazul supradozajului, pacientul trebuie internat în spital şi trebuie să i se administreze terapie de susţinere adecvată. Dacă există indicaţie, trebuie efectuată terapia care urmăreşte scăderea absorbţiei (cărbune activat, laxative sau lavaj gastric). Nu există experienţă cu utilizarea hemodializei ca tratament în caz de supradozaj. La şase voluntari cu insuficienţă renală, 20% din cantitatea de lamotrigină a fost eliminată din organism în timpul unei sesiuni de hemodializă de 4 ore (vezi pct. 5.2).

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: alte antiepileptice, codul ATC: N03AX09.

Mecanism de acţiune

Rezultatele studiilor farmacologice sugerează că lamotrigina este un blocant al canalelor de sodiu voltaj – dependente şi dependente de utilizare. Inhibă descărcările repetitive susţinute ale neuronilor şi

21

inhibă eliberarea de glutamat (neurotransmiţătorul care are un rol cheie în generarea crizelor epileptice). Este posibil ca aceste efecte să contribuie la proprietăţile anticonvulsivante ale lamotriginei.

Din contră, mecanismul prin care lamotrigina îşi exercită efectul terapeutic în boala bipolară nu a fost elucidat, deşi este probabil ca interacţiunea cu canalele de sodiu voltaj-dependente să fie importantă.

Efecte farmacodinamice

În testele concepute să evalueze efectele medicamentelor asupra sistemului nervos central, rezultatele obţinute prin utilizarea dozelor de 240 mg de lamotrigină administrate la voluntari sănătoşi nu au diferit de placebo, în vreme ce atât fenitoina 1000 mg cât şi diazepamul 10 mg au afectat semnificativ coordonarea vizuală motorie fină şi mişcările oculare, au determinat creşterea balansului corporal şi au produs efecte sedative subiective.

Într-un alt studiu, doze orale unice de 600 mg de carbamazepină au alterat coordonarea vizuală motorie fină şi mişcările oculare, în acelaşi timp crescând balansul corporal şi frecvenţa cardiacă, în timp ce rezultatele cu lamotrigină în doze de 150 mg şi 300 mg nu au diferit de placebo.

Eficacitatea şi siguranţa clinică la copii cu vârsta între 1 şi 24 de luni

Eficacitatea şi siguranţa terapiei adjuvante în crizele convulsive parţiale la pacienţii cu vârsta între 1 şi 24 de luni a fost evaluată într-un mic studiu de întrerupere dublu orb, controlat placebo. Tratamentul a fost iniţiat la 177 de subiecţi, cu o schemă de creştere a dozei asemănătoare cu aceea pentru copii între 2 şi 12 ani. Cea mai mică concentraţie disponibilă este comprimatul de lamotrigină de 2 mg, prin urmare schema de dozare standard a fost adaptată în unele cazuri în timpul fazei de creştere (de exemplu, prin administrarea unui comprimat de 2 mg în zile alternative când doza calculată era mai mică de 2 mg). Concentraţiile plasmatice au fost măsurate la sfârşitul săptămânii 2 de creştere şi doza ulterioară a fost fie redusă sau nu a fost crescută dacă concentraţia a depăşit 0,41 µg/mL, concentraţia preconizată la adulţi în această perioadă. La unii pacienţi, la sfârşitul săptămânii 2 a fost necesară reducerea dozei până la 90%. Treizeci şi opt din pacienţii care au răspuns la tratament (scădere mai mare de 40% în frecvenţa crizelor convulsive) au fost repartizaţi aleatoriu fie în lotul placebo, fie la în lotul de continuarea tratamentului cu lamotrigină. Procentajul de subiecţi cu tratament eşuat a fost de 84% (16/19 subiecţi) în lotul placebo şi 58% (11/19 subiecţi) în lotul lamotrigină. Diferenţa nu a fost semnificativă din punct de vedere statistic: 26,3%, CI95% -2,6% <> 50,2%, p=0,07

Un total de 256 de subiecţi cu vârsta între 1 şi 24 de luni au fost expuşi la lamotrigină cu doze în intervalul 1-15 mg/kg şi zi timp de până la 72 de săptămâni. Profilul de siguranţă al lamotriginei la copiii cu vârsta între 1 lună şi 2 ani a fost asemănător cu cel al copiilor mai mari, exceptând faptul că agravarea semnificativă clinic a crizelor convulsive (>=50%) a fost raportată mai frecvent la copii sub 2 ani (26%) în comparaţie cu copii mai mari (14%).

Eficacitatea şi siguranţa clinică în sindromul Lennox-Gastaut

Nu există date referitoare la administrarea în monoterapie în crizele asociate cu sindromul Lennox-Gastaut.

Eficacitatea clinică în prevenirea episoadelor de afectare a dispoziţiei la pacienţii cu boală bipolară

Eficacitatea lamotriginei în prevenirea episoadelor de afectare a dispoziţiei la pacienţii cu boală bipolară a fost evaluată în două studii.

Studiul clinic SCAB2003 a fost un studiu multicentric, dublu orb, dublu placebo, controlat cu placebo şi litiu, randomizat, cu doză fixă, care a evaluat prevenirea pe termen lung a recăderilor şi a

22

recurenţelor depresiei şi/sau a maniei la pacienţii cu boală bipolară de tip I care au prezentat recent sau în prezent un episod depresiv major. După stabilizare utilizând monoterapie cu lamotrigină sau terapie adjuvantă, pacienţii au fost repartizaţi aleatoriu într-unul din cele cinci loturi de tratament: lamotrigină (50, 200, 400 mg/zi), litiu (concentraţii serice de 0,8 – 1,1 mmol/l) sau placebo pentru maxim 76 de săptămâni (18 luni). Criteriul final principal de evaluare a fost „Durata de timp până la intervenţia pentru un episod de afectare a dispoziţiei (Time to Intervention for a Mood Episode - TIME)”, iar intervenţiile au constat în farmacoterapie adiţională sau terapie electroconvulsivantă (TEC). Studiul clinic SCAB2006 a avut un concept similar cu studiul clinic SCAB2003, dar a diferit de acesta prin evaluarea unei doze flexibile de lamotrigină (100 până la 400 mg/zi) şi prin includerea pacienţilor cu boală bipolară de tip I care au prezentat recent sau în prezent un episod maniacal. Rezultatele sunt prezentate în tabelul 7.

Tabelul 7: Rezumatul rezultatelor studiilor care investighează eficacitatea lamotriginei în prevenirea episoadelor de afectare a dispoziţiei la pacienţii cu tulburare bipolară de tip I

‘Proporţia’ de pacienţi fără evenimente psihotice în săptămâna 76

Studiu SCAB2003 Boală bipolară de tip I

Studiu SCAB2006 Boală bipolară de tip I

Criteriu de includere

Episod depresiv major

Episod maniacal major

Lamotrigină

Litiu

Placebo

Lamotrigină

Litiu

Placebo

Fără intervenţii*

0,22

0,21

0,12

0,17

0,24

0,04

Valoarea p a testului Log rank

0,004

0,006

-

0,023

0,006

-

Fără depresie**

0,51

0,46

0,41

0,82

0,71

0,40

Valoarea p a testului Log rank

0,047

0,209

-

0,015

0,167

-

Fără manie**

0,70

0,86

0,67

0,53

0,64

0,37

Valoarea p a testului Log rank

0,339

0,026

-

0,280

0,006

-

În analizele de confirmare a duratei de timp până la primul episod depresiv şi a duratei de timp până la primul episod maniacal/hipomaniacal sau mixt, pacienţii trataţi cu lamotrigină au prezentat durate de timp mai lungi până la apariţia primului episod depresiv comparativ cu pacienţii la care s-a administrat placebo, iar diferenţa între tratamente în ceea ce priveşte episoadele maniacale/hipomaniacale sau mixte nu a fost semnificativă statistic.

Eficacitatea lamotriginei în asociere cu medicamente stabilizatoare ale dispoziţiei nu a fost studiată corespunzător.

Studierea efectului lamotriginei asupra conducerii cardiace

Un studiu la adulţi voluntari sănătoşi a evaluat efectul dozelor repetate de lamotrigină (de până la 400 mg/zi) asupra conducerii cardiace, evaluată cu ECG în 12 derivaţii. Nu a existat un efect clinic semnificativ al lamotriginei asupra intervalului QT comparativ cu placebo.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Lamotrigina este absorbită rapid şi complet din intestin fără metabolizare semnificativă la primul pasaj hepatic. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă la aproximativ 2,5 ore după administrarea orală

23

de lamotrigină. Durata până la atingerea concentraţiei maxime este uşor crescută în cazul administrării după mese, dar cantitatea absorbită nu este modificată. Există o mare variabilitate între indivizi în ceea ce priveşte concentraţia plasmatică maximă la starea de echilibru, dar la acelaşi individ concentraţiile înregistrează foarte rar variaţii.

Distribuţie

Legarea lamotriginei de proteinele plasmatice este de aproximativ 55%; este foarte puţin probabil ca deplasarea de pe proteinele plasmatice să ducă la apariţia de fenomene toxice.

Volumul de distribuţie este cuprins între 0,92 şi 1,22 l/kg.

Metabolizare

UDP-glucuronil transferazele au fost identificate ca enzimele responsabile pentru metabolizarea lamotriginei.

Lamotrigina îşi poate induce propria metabolizare, dar efectul este modest şi dependent de doză. Cu toate acestea nu există dovezi că lamotrigina ar influenţa farmacocinetica altor medicamente antiepileptice şi datele sugerează faptul că este improbabilă apariţia de interacţiuni între lamotrigină şi medicamente metabolizate prin intermediul enzimelor citocromului P450.

Eliminare

Clearance-ul plasmatic aparent la voluntarii sănătoşi este aproximativ de 30 ml/min. Clearance-ul lamotriginei se realizează în principal prin metabolizare, urmată de eliminarea metaboliţilor glucuronoconjugaţi în urină. Mai puţin de 10% se elimină nemodificată în urină. Doar aproximativ 2% din produşii derivaţi din lamotrigină se excretă în fecale. Clearance-ul şi timpul de înjumătăţire plasmatică sunt independente de doză. Timpul de înjumătăţire plasmatică aparent la subiecţii sănătoşi este estimat la aproximativ 33 de ore (interval 14 – 103 ore). Într-un studiu cu subiecţi cu sindrom Gilbert, clearance-ul mediu aparent a fost redus cu aproximativ 32% comparativ cu subiecţii normali de control, dar valorile sunt în limitele intervalului pentru populaţia generală.

Timpul de înjumătăţire plasmatică al lamotriginei este influenţat considerabil de tratamentul concomitent. Timpul de înjumătăţire plasmatică mediu este redus cu aproximativ 14 ore când este administrată concomitent cu inductori enzimatici cum ar fi carbamazepina sau fenitoina şi este crescut cu aproximativ 70 de ore în medie, când este administrată concomitent doar cu valproat (vezi pct. 4.2)

Liniaritate

Farmacocinetica lamotriginei este liniară până la 450 mg, cea mai mare doză unică testată.

Grupe speciale de pacienţi

Copii

Clearance-ul ajustat în funcţie de greutatea corporală este mai mare la copii faţă de adulţi, cele mai mari valori înregistrându-se la copii sub cinci ani. Timpul de înjumătăţire plasmatică al lamotriginei este în general mai scurt la copii comparativ cu adulţii, cu o valoare medie de aproximativ 7 ore în cazul administrării cu inductori enzimatici, cum ar fi carbamazepina şi fenitoina, şi creşte la valori medii de 45 – 50 de ore în cazul administrării concomitente doar cu valproat (vezi pct. 4.2).

Copii cu vârsta între 2 şi 26 de luni

În cazul a 143 pacienţi copii cu vârsta între 2 şi 26 de luni, cântărind între 3 şi 16 kg, clearance-ul a fost redus în comparaţie cu copiii mai mari cu aceeaşi greutate corporală, primind doze orale per kg masă corporală similare cu copiii peste 2 ani. Timpul de înjumătăţire plasmatică a fost estimat la 23 de ore la copii sub 26 de luni în terapie cu inductori enzimatici, 136 de ore când se administrează

24

împreună cu valproatul şi 38 de ore la subiecţii trataţi fără inductori/inhibitori enzimatici. Variabilitatea între indivizi pentru clearance-ul oral a fost crescută la grupul de pacienţi pediatrici cu vârsta între 2 şi 26 de luni (47%). Valorile concentraţiilor plasmatice prevăzute pentru copiii cu vârsta între 2 şi 26 de luni s-au plasat în general în acelaşi interval ca şi cele pentru copiii mai în vârstă, deşi este mai probabil să fie observate valori mai ridicate de Cmax la unii copii cu o greutate corporală sub 10 kg.

Vârstnici

Rezultatele unei analize farmacocinetice populaţionale care a inclus pacienţi cu epilepsie atât tineri, cât şi vârstnici, înrolaţi în aceleaşi studii, au indicat că clearance-ul lamotriginei nu s-a modificat semnificativ clinic. După administrarea de doze unice, clearance-ul aparent a scăzut cu 12%, de la 35 ml/min la vârsta de 20 de ani la 31 ml/min la 70 de ani. După 48 de săptămâni de tratament, scăderea a fost de 10%, de la 41 la 37 ml/min între lotul cu tineri şi cel cu vârstnici. În plus, a fost studiată farmacocinetica lamotriginei la 12 subiecţi vârstnici sănătoşi, după administrarea unei doze unice de 150 mg. Clearance-ul mediu la vârstnici (0,39 ml/min şi kg) se află în intervalul valorilor medii ale clearance-ului (între 0,31 şi 0,65 ml/min şi kg) obţinut în nouă studii cu adulţi care nu sunt vârstnici şi la care s-au administrat doze unice de 30 până la 450 mg.

Insuficienţa renală

Doisprezece voluntari cu insuficienţă renală cronică şi alte şase persoane hemodializate au primit fiecare o doză unică de 100 mg de lamotrigină. Clearance-urile medii au fost de 0,42 ml/min şi kg (insuficienţa renală cronică), 0,33 ml/min şi kg (între hemodialize) şi 1,57 ml/min şi kg (în timpul şedinţei de hemodializă), comparativ cu 0,58 ml/min şi kg la voluntarii sănătoşi. Timpii de înjumătăţire plasmatică medii au fost 42,9 ore (insuficienţa renală cronică), 57,4 ore (între şedinţele de hemodializă) şi 13,0 ore (în timpul şedinţei de hemodializă) comparativ cu 26,2 ore la voluntarii sănătoşi. În medie, aproximativ 20% (interval = 5,6 – 35,1) din cantitatea de lamotrigină prezentă în organism a fost eliminată într-o şedinţă de hemodializă de 4 ore. Pentru această populaţie de pacienţi, dozele iniţiale de lamotrigină trebuie să fie stabilite în funcţie de medicaţia concomitentă a pacientului; dozele de întreţinere reduse pot fi eficace pentru pacienţii cu insuficienţă semnificativă a funcţiei renale (vezi pct. 4.2 şi 4.4).

Insuficienţa hepatică

A fost efectuat un studiu de farmacocinetică cu doze unice la 24 de pacienţi cu diverse grade de insuficienţă hepatică şi 12 subiecţi sănătoşi, ca grup de control. Clearance-ul aparent median al lamotriginei a fost de 0,31; 0,24 şi 0,10 ml/min şi kg la pacienţii cu insuficienţă hepatică de grad A, B şi respectiv C (clasificare Child-Pugh), comparativ cu 0,34 ml/min şi kg la subiecţii de control sănătoşi. În general, la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată sau severă trebuie utilizate doze reduse în timpul creşterii dozelor şi ca doze întreţinere (vezi pct. 4.2).

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, şi potenţialul carcinogen. În studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării la rozătoare şi iepuri, nu s-au observat efecte teratogene dar s-a observat scăderea greutăţii fetale şi întârzierea osificării scheletului, la nivele de expunere mai mici sau similare cu expunerea clinică estimată. Deoarece nu s-au putut testa la animale nivele mai mari de expunere ca urmare a severităţii toxicităţii materne, potenţialul teratogen al lamotriginei nu a putut fi stabilit pentru expunere mai mare decât cea clinică.

La şobolani a fost înregistrată o creştere a mortalităţii fetale şi postnatale, în cazul administrării lamotriginei mai târziu în cursul perioadei de gestaţie şi în perioada post-natală precoce. Aceste efecte au fost observate la o expunere similară cu expunerea clinică.

La şobolani tineri, a fost observat un efect asupra învăţării în cadrul testului labirintului Biel, o uşoară întârziere a separării balano-prepuţiale şi permeabilităţii vaginale şi o scădere a greutăţii corporale postnatale la animalele F1 la expuneri de aproximativ două ori mai mari decât expunerile terapeutice

25

la omul adult.

Experimentele la animale nu au evidenţiat afectarea fertilităţii de către lamotrigină. Lamotrigina a determinat scăderea concentraţiilor de acid folic la făt, la şobolani. Se presupune că deficitul de acid folic este asociat cu un risc crescut de malformaţii congenitale atât la animale, cât şi la oameni.

Lamotrigina a provocat o inhibare dependentă de doză a curentului la nivelul extremităţii canalului hERG în celulele embrionare renale umane. CI50 a fost de aproximativ nouă ori mai mare decât concentraţia terapeutică maximă a substanţei libere Lamotrigina nu a provocat alungirea intervalului QT la animale la expuneri de până la aproximativ două ori concentraţia terapeutică maximă a substanţei libere. Într-un studiu clinic, nu a existat niciun efect semnificativ clinic al lamotriginei asupra intervalului QT la voluntarii adulţi sănătoşi (vezi pct. 5.1).

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1     Lista excipienţilor

Comprimate de 25 mg, 50 mg, 100 mg

Lactoză monohidrat

Celuloză microcristalină

Povidonă K30

Amidon glicolat de sodiu (tip A)

Oxid galben de fer (E172)

Stearat de magneziu.

Comprimate dispersabile/masticabile de 2 mg, 5 mg, 25 mg, 100 mg

Carbonat de calciu

Hidroxipropilceluloză parţial substituită Silicat de aluminiu şi magneziu Amidon glicolat de sodiu (tip A) Povidonă K30 Zaharină sodică Stearat de magneziu Aromă de coacăze negre

6.2     Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3     Perioada de valabilitate

Comprimate de 25 mg, 50 mg, 100 mg, comprimate dispersabile/masticabile de 5 mg, 25 mg,100 mg Trei ani.

Comprimate dispersabile/masticabile 2 mg: Doi ani.

6.4     Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

26

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Comprimate de 25 mg:

Blister din PVC/folie de aluminiu.

Ambalaje cu 14, 21, 28, 30, 42, 50, 56 sau 100 comprimate. Ambalaje de iniţiere a tratamentului cu 21 sau 42 comprimate.

Comprimate de 50 mg:

Blister din PVC/folie de aluminiu.

Ambalaje cu 14, 28, 30, 42, 56, 90, 98 sau 100 comprimate. Ambalaj de iniţiere a tratamentului de 42 comprimate.

Comprimate de 100 mg:

Blister din PVC/folie de aluminiu.

Ambalaje cu 28, 30, 42, 50, 56, 60, 90, 98 sau 100 comprimate.

Comprimate dispersabile/masticabile de 2 mg:

Flacoane din PE ÎD cu sistem de închidere securizat pentru copii.

Ambalaje cu 30 comprimate dispersabile/masticabile.

Comprimate dispersabile/masticabile de 5 mg: Blister din PVC-PVdC/folie de aluminiu.

Ambalaje cu 10, 14, 28, 30, 42, 50 sau 56 comprimate dispersabile/masticabile.

Comprimate dispersabile/masticabile de 25 mg: Blister din PVC-PVdC/folie de aluminiu.

Ambalaje cu 10, 14, 21, 28, 30, 42, 50, 56 sau 60 comprimate dispersabile/masticabile. Ambalaje de iniţiere cu 21 sau 42 comprimate dispersabile/masticabile.

Comprimate dispersabile/masticabile de 100 mg: Blister din PVC-PVdC/folie de aluminiu.

Ambalaje cu 10, 14, 28, 30, 42, 50, 56, 60, 90, 98, 100, 196 sau 200 comprimate dispersabile/masticabile.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

The Wellcome Foundation Limited, GlaxoWellcome House, Berkeley Avenue, Greenford, Middlesex UB6 0NN, Marea Britanie

27

8.       NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Lamictal 25 mg, comprimate: 1742/2009/01-10

Lamictal 50 mg, comprimate: 1743/2009/01-09

Lamictal 100 mg, comprimate: 1744/2009/01-09

Lamictal 2 mg, comprimate dispersabile/masticabile: 1745/2009/01

Lamictal 5 mg, comprimate dispersabile/masticabile: 1746/2009/01-07

Lamictal 25 mg, comprimate dispersabile/masticabile: 1747/2009/01-11

Lamictal 100 mg, comprimate dispersabile/masticabile: 1748/2009/01-13

9.       DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Lamictal 25 mg comprimate Autorizare: Mai 2009

Lamictal 100 mg comprimate Autorizare: Mai 2009

Lamictal 50 mg comprimate Autorizare: Mai 2009

Lamictal 2 mg comprimate dispersabile/masticabile

Autorizare: Mai 2009

Lamictal 5 mg comprimate dispersabile/masticabile. Autorizare: Mai 2009

Lamictal 25 mg comprimate dispersabile/masticabile . Autorizare: Mai 2009

Lamictal 100 mg comprimate dispersabile/masticabile Autorizare: Mai 2009

10.     DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Mai 2009

28

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Peste 95% dintre pacienţii cu nevralgie de trigemeni răspund la tratamentul cu medicamente antiepileptice Nevralgia de trigemeni, o boala neurologică ce se manifestă prin crize frecvente de durere foarte violentă, afectează 12 persoane la 100.000 de locuitori pe continent, iar unii pacienţi sunt nediagnosticaţi, a declarat, marţi, pentru AGERPRES, dr. Jean Ciurea, neurochirurg la Spitalul Bagdasar Arseni...
Asociaţia pentru Dravet şi alte Epilepsii Rare: Retragerea unor antiepileptice, o ameninţare pentru pacienţi Asociaţia pentru Dravet şi alte Epilepsii Rare a semnalat miercuri retragerea de pe piaţa din România a mai multor medicamente antiepileptice, ca urmare a nivelului ridicat al taxei clawback.
Tratamente naturale pentru depresie Medicamentele utilizate impotriva depresiei, desi sunt eficiente, vin cu un pret destul de mare: efectele adverse pe care le pot provoca sunt importante, pornind de la insomnie, senzatie de ameteala, cresterea tensiunii arteriale, pana la diminuarea apetitului sexual si impotenta.
3,3% dintre accidentele rutiere din Franţa sunt provocate de consumul unor medicamente Paris, 18 nov /Agerpres/ - Aproximativ 3,3% dintre accidentele rutiere din Franţa sunt provocate de consumul unor medicamente cu grad de risc 2 sau 3 pentru şoferi, conform unui studiu francez publicat în ultimul număr al revistei PLoS Medicine, informează joi site-ul lepoint.fr.
Canabisul terapeutic pentru ţigările electronice, mai eficient decât jointurile (studiu) Folosirea ţigărilor electronice pentru distilarea canabisului în scop terapeutic ar putea fi o alternativă mai sănătoasă decât fumatul jointurilor şi mai eficientă decât consumul de substanţe comprimate, potrivit unui studiu publicat joi de Scientific Reports şi citat de AFP.