Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

MERONEM IV 500 mg
Denumire MERONEM IV 500 mg
Descriere Meronem i.v. este indicat la adulţi şi copii în tratamentul următoarelor infecţii cauzate i.v. una sau mai multe specii bacteriene susceptibile la meropenem: Pneumonii, inclusiv pneumonii nosocomiale; infecţii ale tractului urinar; infecţii intra-abdominale; infecţii ginecologice, de ex. endometrita şi boala inflamatorie pelviană; infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi; meningite; septicemii.
Denumire comuna internationala MEROPENEMUM
Actiune terapeutica ALTE ANTIBIOTICE BETALACTAMICE CARBAPENEME
Prescriptie S - Medicamente si produse medicamentoase care se utilizeaza numai in spatii cu destinatie speciala (spitale, dispensare medicale etc.)
Forma farmaceutica Pulbere pentru solutie injectabila intra-venos/perfuzabila
Concentratia 500mg
Ambalaj Cutie x 10 flac. pulb. pt. sol. inj. (cap. 100 ml)
Valabilitate ambalaj 4 ani
Cod ATC J01DH02
Firma - Tara producatoare ASTRAZENECA UK LTD. - MAREA BRITANIE
Autorizatie de punere pe piata ASTRAZENECA UK LTD. - MAREA BRITANIE

Ai un comentariu sau o intrebare despre MERONEM IV 500 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> olga (vizitator) : spunetimi va rog cit costa 10 parti din medicamentul meronem IV si livrat in republica moldova?va multumesc...
>> Medipedia : Acest site nu este magazin on-line. Medicamentul il puteti cumpara doar din farmacii.
>> ionut (vizitator) : Că”t costă ”Memoromen injecții iv ”
>> ionut (vizitator) : Că”t costă ”Meromen” injecții iv ”
>> marius : Detin 10 fl meronem -1gr/fl sandoz Pret 40 ron/fl Tel 0767******
>> dr. Oana Iordache : Nu avem aceasta informatie.
Prospect si alte informatii despre MERONEM IV 500 mg, pulbere pentru solutie injectabila intra-venos/perfuzabila   Rezumatul caracteristicilor produsului   Prospect       

Forma de prezentare:

Meronem i.v. se prezinta sub forma unei pulberi sterile de culoare alba ce contine 500 mg sau 1 g meropenem sub forma de trihidrat in amestec cu carbonat de sodiu anhidru pentru constituire. Meronem injectabil i.v. contine 208 mg carbonat de sodiu la un gram de meropenem (potenta anhidra). Flacon pentru injectii i.v. sau perfuzii: Meronem 500 mg; Meronem 1000 mg.

Ingredient activ: Meropenem trihidrat 570 mg 1140 mg echivalentul de meropenem anhidru 500 mg 1000 mg. Excipient: Carbonat de sodiu anhidru 104 mg 208 mg. Pentru fiecare gram de meropenem (potential anhidru) flaconul contine 90 mg (3,9 mmol) sodiu. Meronem se prezinta sub forma de pulbere ce va fi reconstituita pentru administrarea intravenoasa.

Indicatii:

Meronem i.v. este indicat la adulti si copii in tratamentul urmatoarelor infectii cauzate i.v. una sau mai multe specii bacteriene susceptibile la meropenem: Pneumonii, inclusiv pneumonii nosocomiale; infectii ale tractului urinar; infectii intra-abdominale; infectii ginecologice, de ex. endometrita si boala inflamatorie pelviana; infectii cutanate si ale tesuturilor moi; meningite; septicemii. Tratamentul empiric al suspiciunilor de infectii la pacientii adulti cu neutropenie febrila, administrat sub forma de monoterapie sau in combinatie cu agenti antivirali sau antifungici Meronem s-a dovedit a fi eficient, singur sau in combinatie cu alti agenti antimicrobieni, in tratamentul infectiilor mixte. Nu exista suficienta experienta privind pacientii pediatrici cu neutropenie sau imunodeficienta primara sau secundara.

Posologie si mod de administrare:

Adulţi: Posologia şi durata tratamentului trebuie stabilite în funcţie de tipul şi severitatea infecţiei precum şi de starea pacientului. Doza zilnică recomandată este următoarea: 500 mg i.v. la fiecare 8 ore în tratamentul pneumoniei, infecţiilor tractului urinar, infecţiilor ginecologice, de ex. endometrita, infecţiilor cutanate şi ale ţesuturilor moi; 1 g i.v. la 8 ore în tratamentul pneumoniilor nosocomiale, peritonitei, infecţiilor suspectate la pacienţii neutropenici şi septicemiei. În meningită, doza recomandată este de 2 g la 8 ore. Ca şi în cazul altor antibiotice, administrarea de merope-nem sub formă de monoterapie la pacienţii cu afecţiuni critice şi infecţii ale tractului respirator inferior cauzate de Pseudomonas aeruginosa sau la care acest germen este suspectat, trebuie făcută în mod precaut. Se recomandă testarea regulată a sensibilităţii în cazul tratării infecţiilor cu Pseudomonas aeruginosa.

Schema dozelor la adulţii cu afectarea funcţiei renale: Dozele trebuie reduse la pacienţii la care clearance-ul creatininei este mai mic de 51 ml/min, aşa cum este prezentat mai jos:

Clearance-ul creatininei ml/minut

Doză (pe baza unităţilor de doză de 500 mg, 1 g, 2 g)

Frecvenţă

26-50

o unitate de doză

la fiecare 12 ore

10-25

jumătate din unitatea de doză

la fiecare 12 ore

<10

jumătate din unitatea de doză

la fiecare 24 ore

Meropenem este epurat prin hemodializă. Dacă este necesar tratamentul susţinut cu Meronem, se recomandă ca unitatea de doză (selectată în funcţie de tipul şi severitatea infecţiei) să fie administrat la finele şedinţei de hemodializă pentru a reface concentraţiile plasmatice eficiente din punct de vedere terapeutic. Nu există experienţă în cazul administrării Meronem pacienţilor supuşi dializei peritoneale. Schema dozelor la adulţii cu afectarea funcţiei hepatice: Nu este necesară ajustarea posologiei la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi secţiunea "Precauţii şi avertizări"). Vârstnici: Nu este necesară ajustarea posologiei la vârstnicii cu funcţie renală normală sau la care valorile clearance-ului creatininei este mai mare de 50 ml/minut. Copii: La copii cu vârste cuprinse între 3 luni şi 12 ani, doza i.v recomandată este de 10-20 mg/kg corp la 8 ore, în funcţie de tipul şi severitatea infecţiei, susceptibilitatea agentului patogen şi de starea pacientului. La copii cu greutate corporală de peste 50 kg se va folosi aceeaşi posologie ca la adult. În meningită doza recomandată este de 40 mg/kg corp la 8 ore. Nu există experienţă în cazul copiilor cu insuficienţă renală.

Mod de administrare:

Meronem i.v. poate fi administrat injectabil intravenos in bolus timp de aproximativ 5 min sau in perfuzie intravenoasa timp de aproximativ 15-30 min, utilizand formele respective de prezentare. Meronem i.v. pentru injectare intravenoasa in bolus trebuie reconstituit cu apa distilata pentru preparate injectabile (5 ml la 250 mg meropenem). Aceasta asigura o concentratie de aproximativ 50 mg/ml. Solutiile reconstituite sunt limpezi si incolore sau de culoare galben pai. Meronem i.v. destinat administrarii in perfuzie poate fi reconstituit cu lichide perfuzabile compatibile (50-200 ml). (vezi sectiunile "ParticularitatI farmaceutice" si "Conditii de pastrare").

Contraindicatii:

Meronem este contraindicat la pacientii cu antecedente de reactii de hipersensibilitate la acest produs.
Precautii si avertizari: Exista unele dovezi clinice si de laborator privind o partiala hipersensibilizare incrucisata intre alti carbapenemi si betalactamine, peniciline si cefalosporine. Reactii severe (inclusiv soc anafilactic) au fost raportate cu majoritatea antibioticelor betalactamice. Inainte de instituirea tratamentului cu meropenem va trebui facuta o anamneza foarte atenta privind eventualele reactii anterioare de hipersensibilitate la antibioticele betalactamice. Meronem va trebui administrat cu precautie la pacientii cu astfel de antecedente. In caz ca survine o reactie alergica la meropenem, administrarea medicamentului va fi intrerupta si vor fi luate masurile necesare. Administrarea Meronem la pacientii cu afectiuni hepatice trebuie insotita de o monitorizare atenta a nivelurilor serice de transaminaze si bilirubina. Ca in cazul altor antibiotice, poate surveni cresterea excesiva a microorganismelor care nu sunt sensibile si, prin urmare, este necesara monitorizarea continua a fiecarui pacient. Nu este recomandata administrarea in infectiile cauzate de stafilococi meticilino-rezistenti. Cazuri de colita pseudo-membranoasa au fost raportate rar cu mai toate antibioticele, gradul de severitate putand varia de la forme usoare pana la cele care pun viata in pericol. Prin urmare, antibioticele trebuie prescrise cu atentie la indivizii care au in antecedente acuze gastrointestinale, si in mod special colita. Este important ca diagnosticul de colita pseudo-membranoasa sa fie avut in vedere in cazul pacientilor la care tratamentul cu Meronem se insoteste de aparitia diareei. Desi exista studii care indica faptul ca una din principalele cauze ale colitei asociate antibioterapiei este o toxina produsa de Clostridium difficile, trebuie avute in vedere si alte cauze. Co-administrarea de Meronem si medicamente potential nefro-toxice trebuie cantarita cu atentie (pentru posologie vezi sectiunea ''Posologie si mod de administrare''). Uz pediatric: Nu a fost determinata eficacitatea si tolerabilitatea in cazul copiilor mai mici de 3 luni. De aceea, Meronem nu este recomandat la copiii sub aceasta varsta. Nu exista experienta la copiii cu functie renala sau hepatica alterata.

Interactiunea cu alte medicamente si alte forme de interactiune: Probenecidul se afla in competitie cu meropenemul in procesul de secretie tubulara activa si, prin urmare, inhiba excretia renala avand ca efect cresterea timpului de injumatatire a eliminarii si concentratia plasmatica de meropenem. Deoarece puterea si durata de actiune a Meronem, dozat in absenta probenecidului, sunt adecvate nu se recomanda administrarea concomitenta a probenecidului si a Meronem. Nu a fost studiat efectul potential al Meronem asupra legarii de proteine sau a metabolizarii altor medicamente. Totusi, proportia legarii de proteine este scazuta (aproximativ 2%) si de aceea nu sunt asteptate interactiuni medicamentoase cu alti compusi datorita deplasarii de pe proteinele plasmatice. Meronem a fost administrat concomitent cu alte medicamente fara sa se produca interactiuni farmacologice adverse. Cu toate acestea, nu sunt disponibile date precise privind potentialele interactiuni medicamentoase.

Sarcina si alaptare:

Nu a fost evaluat la om profilul de siguranta a Meronem in cursul sarcinii. Studiile efectuate pe animale nu au aratat reactii adverse asupra dezvoltarii fetale. Singurul efect advers observat in cadrul studiilor reproductive pe animale a fost o incidenta crescuta a avorturilor la maimute in conditiile unei expuneri de 13 ori mai crescute decat cea preconizata la om. Meronem nu trebuie administrat in cursul sarcinii exceptand situatiile in care beneficiul scontat justifica potentialul risc pentru fat. In fiecare caz trebuie folosit sub directa supraveghere a medicului. Meropenemul este detectabil la concentratii foarte scazute in laptele animalelor. Meronem nu trebuie administrat in cazul femeilor care alapteaza exceptand situatiile in care beneficiul potential justifica riscul potential pentru sugar.

Efectele asupra abilitatii de a conduce autovehicule si a manevra echipamente: Nu exista date disponibile, dar nu este de asteptat ca Meronem sa afecteze abilitatea de a conduce autovehicule sau de a manevra echipamente.

Reactii adverse:

Reactiile adverse grave sunt rare. In cursul studiilor clinice au fost raportate urmatoarele reactii adverse: Reactii locale la locul de injectare: inflamatie, tromboflebita, durere la locul injectarii. Reactii cutanate: rash, prurit, urticarie. Gastrointestinale: dureri abdominale, greturi, varsaturi, diaree. A fost raportata colita pseudo-membranoasa. Hematologice: trombocitemie reversibila, eozinofilie, trombocitopenie si neutropenie. Unii subiecti pot dezvolta test Coombs, direct sau indirect, pozitiv. S-au raportat cazuri de reducere a timpului partial de tromboplastina. Functia hepatica: au fost raportate cresteri reversibile separate sau combinate ale concentratiei serice de bilirubina, transaminaze, fosfataza alcalina si dehidrogenaza lactica. Sistemul nervos central: cefalee, parestezii. Rar au fost raportate cazuri de convulsii, desi nu a putut fi stabilita o relatie de tip cauzal cu administrarea de Meropenem. Altele: candidoza orala si vaginala.

Supradozare:

Supradozarea accidentala ar putea aparea in cursul tratamentului, mai ales la pacientii cu afectarea functiei renale. Tratamentul supradozarii va fi simptomatic. La indivizii normali se produce o eliminare renala rapida. La subiectii cu insuficienta renala meropenemul si metabolitul sau vor fi indepartati prin hemodializa.

Proprietati farmacodinamice:

Meropenem este un antibiotic din clasa carbapenemilor destinat administrării pe cale parenterală. Este relativ stabil faţă de acţiunea dehidropeptidazei-1 umane (DHP-1) şi prin urmare, nu necesită adăugarea de DHP-1. Meropenem îşi excercită acţiunea bactericidă intervenind la nivelul procesului vital al sintezei peretelui celulei bacteriene. Uşurinţa cu care penetrează peretele bacterian, nivelul său ridicat de stabilitate faţă de toate beta-lactamazele serice şi afinitatea sa marcată pentru PBP (Penicillin Binding Proteins) explică acţiunea bactericidă puternică a meropenem împotriva unui spectru larg de bacterii aerobe şi anaerobe. Valorile concentraţiilor minime bactericide (CMB) se suprapun de regulă peste cele ale concentraţiilor minime inhibitorii (CMI). Pentru 76% din bacteriile testate, raporturile CMB:CMI au fost mai mici sau egale cu 2. Meropenem este stabil în cadrul testelor de sensibilitate, aceste teste putând fi efectuate folosind metodele de rutină. Testele in vitro demonstrează că meropenem acţionează sinergic cu alte antibiotice. S-a demonstrat atât in vitro cât şi in vivo că meropenem are un efect post-antibiotic. Pe baza proprietăţilor farmacocinetice şi a corelării rezultatelor clinice şi microbiologice cu diametrele zonelor de inhibiţie şi concentraţiile minime inhibitorii (CMI) ale microorganismelor infectante, este recomandat un set de criterii de sensibilitate la meropenem.

Clasificare

Metodă de evaluare

 

Diametrul zonei de inhibiţie (mm)

Valori de reper ale CMI (mg/l)

Sensibil

>=14

<=4

Intermediar

între 12 şi 13

8

Rezistent

<=11

<=16

Spectrul antibacterian in vitro al meropenem cuprinde majoritatea suşelor bacteriene grampozitive şi gramnegative aerobe şi anaerobe, semnificative din punct de vedere clinic, după cum urmează: Bacterii aerobe grampozitive: Bacillus spp., Corynebacterium diphteriae, Enterococcus liquifaciens, Enterococcus avium, Listeria monocytogenes, Lactobacillus spp., Nocardia asteroides, Staphylococcus aureus (penicillinazo negativi şi pozitivi) Staphilococi coagulazo-negativi inclusiv Staphylococcus saprophyticus, Staphylococcus capitis, Staphylococcus cohnii, Staphylococcus xylosus, Staphilococcus warneri, Staphylococcus hominis, Staphylococcus simulans, Staphylococcus intermedius, Staphylococcus sciuri, Staphylococcus lugdenensis, Streptococcus pneumoniae (sensibil şi rezistent la penicilină), Streptococcus agalactiae, Streptococcus pyogenes, Streptococcus equi, Streptococcus bovis, Streptococcus mitis, Streptococcus mitior, Streptococcus milleri, Streptococcus sanguis, Streptococcus viridans, Streptococcus salivarius, Streptococcus morbillorum, Streptococcus de grup G, grupul Streptococcus de grup F, Rhodococcus equi. Bacterii aerobe gramnegative: Achromobacter xylosoxidans, Acinetobacter anitratus, Acinetobacter lwoffii, Acinetobacter baumannii, Aeromonas hydrophila, Aeromonas sorbria, Aeromonas caviae, Alcaligenes faecalis, Bordetella bronchiseptica, Brucella melitensis, Campylobacter coli, Campylobacter jejuni, Citrobacter freundii, Citrobacter diversus, Citrobacter koseri, Citrobacter amalonaticus, Enterobacter aerogenes, Enterobacter (Pantoea) agglomerans, Enterobacter cloacae, Enterobacter sakazakii, Escherichia coli, Escherichia hermannii, Gardnerella vaginalis, Haemophilus influenzae (inclusiv suşe beta-lactamaso-positive şi rezistente la ampilcilină), Haemophilus parainfluenzae, Haemophilus ducreyi, Helicobacter pylori, Neisseria meningitidis, Neisseria gonorrhoeae (inclusiv suşe beta-lactamazo-positive şi rezistente la penicilină şi spectinomicină), Hafnia alvei, Klebsiella pneumoniae, Klebsiella aerogenes, Klebsiella ozaenae, Klebsiella oxytoca, Moraxella (Branhamella) catarrhalis, Morganella morganii, Proteus mirabilis, Proteus vulgaris, Proteus penneri, Providencia rettgeri, Providencia stuartii, Providencia alcalifaciens, Pasteurella multocida, Plesiomonas shigelloides, Pseudomonas aeruginosa, Pseudomonas putida, Pseudomonas alcaligenes, Burkholderia (Pseudomonas) cepacia, Pseudomonas fluorescens, Pseudomonas stutzeri, Pseudomonas pseudomallei, Pseudomonas acidovorans, Salmonella spp. (inclusiv Salmonella enteritidis/typhi), Serratia marcescens, Serratia liquefaciens, Serratia rubidaea, Shigella sonnei, Shigella flexneri, Shigella boydii, Shigella dysenteriae, Vibrio cholerae, Vibrio parahaemolyticus, Vibrio vulnificus, Yersinia enterocolitica. Bacterii anaerobe: Actinomyces odontolyticus Actinomyces meyeri, Bacteroides-Prevotella-Porphyromonas spp., Bacteroides fragilis, Bacteroides vulgatus, Bacteroides variabilis, Bacteroides pneumosintes, Bacteroides coagulans, Bacteroides uniformis, Bacteroides distasonis, Bacteroides ovatus, Bacteroides thetaiotaomicron, Bacteroides eggerthii, Bacteroides capsillosis, Prevotella buccalis, Prevotella corporis, Bacteroides gracilis, Prevotella melaninogenica, Prevotella intermedia, Prevotella bivia, Prevotella splanchnicus, Prevotella oralis, Prevotella disiens, Prevotella rumenicola, Bacteroides ureolyticus, Prevotella oris, Prevotella buccae, Prevotella denticola, Bacteroides levii, Porphyromonas asaccharolytica, Bifidobacterium spp., Bilophilia wadsworthia, Clostridium perfrigens, Clostridium bifermentans, Clostridium ramosum, Clostridium sporogenes, Clostridium cadaveris, Clostridium sordellii, Clostridium butyricum, Clostridium clostridiiformis, Clostridium innocuum, Clostridium subterminale, Clostridium tertium, Eubacterium lentum, Eubacterium aerofaciens, Fusobacterium mortiferum, Fusobacterium necrophorum, Fusobacterium nucleatum, Fusobacterium varium, Mobiluncus curtisii, Mobiluncus mulieris, Peptostreptococcus anaerobius, Peptostreptococcus micros, Peptostreptococcus saccharolyticus, Peptococcus saccharolyticus, Peptostreptococcus asaccharolyticus, Peptostreptococcus magnus, Peptostreptococcus prevotii, Propionibacterium acnes, Proprionibacterium avidium, Propionibacterium granulosum; Stenotrophomonas maltophilia, Enterococcus faecium şi stafilococii meticilino- rezistenţi s-au dovedit rezistenţi la meropenem.

Proprietati farmacocinetice:

O doza unica de Meronem administrata sub forma de perfuzie cu durata de 30 minute la voluntari sanatosi a produs niveluri plasmatice maxime de aproximativ 11 mcg/ml la doza de 250 mg, 23 g/ml la doza de 500 mg si 49 mcg/ml la doza de 1 g. Cu toate acestea, nu exista un raport de proportionalitate farmacocinetica absoluta intre doza administrata si Cmax si ASC. Mai mult, s-a observat o reducere a clearance-ului plasmatic de la 287 la 205 ml/min pentru doze cuprinse intre de 250 mg si 2 g. O injectie intravenoasa de Meronem administrata pe durata a 5 min la voluntari sanatosi a produs concentratii plasmatice maxime de aproximativ 52 mcg/ml la doza de 500 mg si 112 mcg/ml la doza de 1 g. Perfuzii intravenoase de 1 g administrate in decurs de 2 min, 3 min si 5 min au fost comparate in cadrul unui studiu incrucisat cu trei grupe de tratament. Aceste perfuzii cu duratele lor respective de administrare au produs concentratii plasmatice maxime de 110, 91 si respectiv, 94 mcg/ml. Dupa administrarea i.v. a unei doze de 500 mg, nivelurile plasmatice de meropenem scad pana la valori de 1 mcg/ml sau mai mici, la sase ore de la administrare. In cazul administrarii de doze multiple la intervale de 8 ore la subiecti cu functie renala normala, nu se produce acumularea de meropenem. La subiectii cu functie renala normala, timpul de injumatatire este de aproximativ o ora. Medicamentul se leaga de proteinele plasmatice in proportie de aproximativ 2 %. Aproximativ 70 % din doza de meropenem administrata intravenos poate fi regasita nemodificata in urina timp de 12 ore, dupa care excretia urinara mai poate fi detectata intr-o mica masura. Dupa administrarea unei doze de 500 mg valorile concentratiilor urinare meropenem de peste 10 mcg/ml sunt mentinute pana la 5 ore. La voluntari cu functie renala normala nu a putut fi observata acumularea de meropenem in plasma sau urina la posologiile de 500 mg administrate la opt ore sau 1 g administrat la sase ore. Unicul metabolit al meropenem este inactiv din punct de vedere microbiologic. Meropenem penetreaza bine in majoritatea umorilor si tesuturilor inclusiv in lichidul cefalorahidian la pacientii cu meningita bacteriana, atingand concentratii in exces fata de cele necesare pentru inhibarea majoritatii bacteriilor. Studiile efectuate pe copii au demonstrat ca farmacocinetica Meronem la copii este similara celei inregistrate la adulti. Timpul de injumatatire al eliminarii Meronem este de aproximativ 1,5-2,3 ore la copiii cu varste mai mici de 2 ani, farmacocinetica fiind de tip linear la doze cuprinse intre 10-40 mg/kg corp. Studiile farmacocinetice efectuate la pacientii cu insuficienta renala au aratat ca clearance-ul plasmatic al meropenemului se coreleaza cu clearance-ul creatininei. La pacientii cu afectarea functiei renale sunt necesare ajustari ale posologiei. Studiile farmacocinetice efectuate la pacientii varstnici au aratat o reducere a clearance-ului plasmatic al meropenemului corelat cu reducerea clearance-ului creatininei in functie de varsta. Studiile farmacocinetice efectuate la pacientii cu afectiuni hepatice nu au aratat influenta acestor afectiuni asupra farmacocineticii meropenemului.

Date preclinice asupra sigurantei:

Studiile efectuate pe animale arata ca meropenem este bine tolerat de rinichi. In cadrul acestor studii, efectele nefrotoxice ale meropenemului au aparut numai la doze mari (500 mg/kg corp). Efecte la nivel SNC: convulsii la sobolani si varsaturi la caini, au putut fi observate numai la doze mari (>2000 mg/kg corp). Pentru o doza i.v., DL50 la rozatoare este superioara valorii de 2000 mg/kg corp. In studii cu doze repetate (de pana la 6 luni) nu au putut fi constatate decat efecte minore, inclusiv o scadere mica a parametrilor eritrocitari si o crestere a greutatii hepatice la caini tratati cu doze de 500 mg/kg corp. In cele 5 teste efectuate, nu a putut fi gasita nici o dovada privind potentialul mutagen si nici o dovada privind toxicitatea reproductiva sau teratogena in cadrul studiilor cu cea mai mare doza posibila la sobolani si maimute; nivelul dozei la care a existat o (usoara) scadere a greutatii corporale F1 la sobolan a fost de 120 mg/kg corp. A existat o incidenta crescuta a avorturilor la doza de 500 mg/kg corp in cadrul unui studiu preliminar efectuat pe maimute. Nu au existat dovezi privind o sensibilitate crescuta la meropenem la animale tinere in comparatie cu cele adulte. Studiile efectuate pe animale au aratat ca forma intravenoasa a fost bine tolerata. In studiile efectuate pe animale singurul metabolit de meropenemului a demonstrat un profil de toxicitate similar.

Particularitati farmaceutice:

Incompatibilitati. Meronem nu trebuie amestecat sau adaugat altor medicamente. Meronem este compatibil cu urmatoarele solutii perfuzabile: clorura de sodiu solutie 0,9%; glucoza solutie 5% sau 10%; glucoza solutie 5% si bicarbonat de sodiu 0,2%; clorura de sodiu 0,9% si glucoza solutie 5%; glucoza 5% si clorura de sodiu solutie 0,225%; glucoza 5% si clorura de potasiu solutie 0,15%; manitol solutie 2,5% sau 10%.

Conditii de pastrare:

A se pastra la temperaturi mai mici de 30 grade Celsius. Se recomanda ca pentru administrarea i.v. prin injectie sau perfuzie sa fie utilizate solutiile de Meronem proaspat preparate. Solutiile reconstituite trebuie folosite imediat si, numai daca este necesar se pot pastra maximum 24 ore la frigider. Solutiile de Meronem nu trebuie congelate.

Diluant

Durata stabilităţii (ore)

 

max 25 grade Celsius

4 grade Celsius

Soluţii (1-20 mg/ml) preparate cu:

   

Clorură de sodiu 0,9%

8

48

Glucoză 5%

3

14

Glucoză 5% şi clorurură de sodiu 0,225%

3

14

Glucoză 5% şi clorurură de sodiu 0,9%

3

14

Glucoză 5% şi clorurură de potasiu 0,15%

3

14

Manitol soluţie perfuzabilă 2,5% sau 10%

3

14

Glucoză 10%

2

8

Glucoză 5% şi bicarbonat de sodiu soluţie perfuzabilă 0,02%

2

8

Instructiuni privind folosirea/manipularea:

Vezi sectiunea "Posologie si mod de administrare" de mai sus. In timpul reconstituirii solutiei si a administrarii se vor asigura tehnici aseptice standard. Solutia reconstituita se va agita inaintea administrarii. Toate flacoanele sunt de unica folosinta.

Producator:

Zeneca

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Nou antibiotic eficient în cazul unor bacterii rezistente la alte medicamente (studiu) Un nou tip de antibiotic, numit 'Teixobactin', eficient inclusiv contra unor bacterii care au dezvoltat rezistenţă la alte tratamente, a fost realizat de un colectiv de cercetători din Germania şi SUA, coordonat de profesorul Kim Lewis, de la Universitatea Northeastern din Boston, transmit EFE şi AFP...
Un antibiotic ar putea fi asociat unui risc crescut de deces cardiac (studiu) Claritromicina, un antibiotic prescris pe scară largă pentru tratarea infecţiilor bacteriene comune, cum sunt amigdalita sau bronşita, poate creşte riscul de deces cardiac, potrivit unui studiu publicat miercuri pe site-ul revistei medicale British Medical Journal (BMJ), informează AFP.
VIRUSUL ZIKA Un antibiotic a blocat infecţia fetusului cu acest virus într-un test de laborator (studiu) O echipă de cercetători americani a descoperit un antibiotic care blochează potenţialele căi de infectare cu virusul Zika a fătului aflat în faza de dezvoltare, cel puţin la nivelul culturilor de celule umane, informează agenţia Xinhua.
Un unguent antibiotic s-a dovedit eficace împotriva maladiei Lyme (studiu) Un simplu unguent antibiotic pe bază de azitromicină s-a dovedit eficace împotriva boreliozei Lyme, o boală potenţial gravă transmisă de căpuşe, aflate în plină expansiune în Europa, potrivit unui studiu de la Universitatea din Viena publicat de revista The Lancet.
Un nou studiu explică rezistenţa bacteriilor la antibiotice O simplă moleculă compusă dintr-un atom de oxigen şi un atom de azot joacă un rol important în rezistenţa unor agenţi patogeni la antibiotice, potrivit unui studiu american, relatează AFP.
Sursa pentru un posibil nou antibiotic a fost descoperită în cavitatea nazală (studiu) Oamenii de ştiinţă din Germania au descoperit o bacterie ascunsă în căile nazale care produce un compus antibiotic ce poate ucide mai mulţi agenţi patogeni periculoşi, inclusiv superbacteria stafilococului auriu rezistent la meticilină (MRSA), informează agenţia Reuters.