Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

NOVONORM 0,5 mg
Denumire NOVONORM 0,5 mg
Descriere Tratamentul pacienţilor cu diabet zaharat.
Denumire comuna internationala REPAGLINIDUM
Actiune terapeutica ANTIDIABETICE ORALE SI PARENTERALE, EXCLUSIV INSULINE ALTE ANTIDIABETICE ORALE SI PARENTERALE, EXCLUSIV INSULINE
Prescriptie P-RF - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala care se retine la farmacie
Forma farmaceutica Comprimate
Concentratia 0,5mg
Ambalaj Cutie x 30 compr. (blist. Al/Al)
Valabilitate ambalaj 5 ani
Cod ATC A10BX02
Firma - Tara producatoare NOVO NORDISK A/S - DANEMARCA
Autorizatie de punere pe piata NOVO NORDISK A/S - DANEMARCA

Ai un comentariu sau o intrebare despre NOVONORM 0,5 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> Bobesiu Octavian (vizitator) : De unde se poate cumpara novonorm-ul ? Multumesc !
>> Dr. Vladoiu Mirela : Sunati la farmacia Tei, Academiei, Minerva, Farmadex din bucuresti
Prospect si alte informatii despre NOVONORM 0,5 mg, comprimate       

ANEXA I REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

NovoNorm 0,5 mg comprimate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat conţine repaglinidă 0,5 mg

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat

Comprimatele de repaglinidă sunt albe, rotunde, convexe şi au gravată sigla Novo Nordisk (boul Apis).

4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice

Repaglinida este indicată pentru pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 (diabet zaharat non-insulinodependent (DZNID)) a căror hiperglicemie nu mai poate fi controlată satisfăcător prin dietă, scădere în greutate şi exerciţii fizice. De asemenea, repaglinida este indicată în asociere cu metformina pentru pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, în cazul în care metformina în monoterapie nu realizează un control glicemic satisfăcător.

Tratamentul trebuie iniţiat complementar dietei şi exerciţiului fizic pentru a reduce glicemia postprandială.

4.2 Doze şi mod de administrare

Repaglinida se administrează preprandial şi doza este stabilită individual pentru a optimiza controlul glicemic. Pe lângă automonitorizarea de către pacient a glucozei din sânge şi/sau urină, monitorizarea glicemiei trebuie efectuată periodic şi de către medic, pentru a stabili doza minimă eficace. De asemenea, valorile de hemoglobină glicozilată sunt importante în monitorizarea răspunsului pacientului la terapie. Monitorizarea periodică este necesară pentru a determina scăderile inadecvate ale glicemiei la doza maximă recomandată (eşecul primar) şi pentru a determina lipsa scăderii corespunzătoare a glicemiei după o perioada iniţială de eficacitate a tratamentului (eşecul secundar).

Administrarea pe termen scurt a repaglinidei poate fi suficientă în perioadele de pierdere temporară a controlului glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, la care controlul glicemic este realizat de obicei prin dietă. Repaglinida trebuie administrată înainte de mesele principale (preprandial).

De obicei, dozele se administrează cu 15 minute înainte de masă, dar momentul administrării poate varia de la imediat înainte de masă până la 30 de minute înainte de masă (preprandial, înaintea celor 2, 3 sau 4 mese din zi). Pacienţii care omit o masă (sau care servesc o masă în plus) trebuie instruiţi să renunţe (sau să îşi adauge) o doză, în funcţie de masa respectivă.

În cazul administrării concomitente şi a altor substanţe active, a se vedea pct. 4.4 şi 4.5 pentru stabilirea dozei.

Doza iniţială

Dozajul trebuie stabilit de către medic în funcţie de necesarul pacientului. Doza iniţială recomandată este de 0,5 mg. Între ajustările dozei (determinate prin răspunsul glicemiei) sunt necesare intervale de una până la două săptămâni. Dacă pacienţii sunt transferaţi de pe un alt antidiabetic oral, doza iniţială recomandată este de 1 mg.

Doze de întreţinere Doza maximă recomandată pe priză este de 4 mg, administrată la mesele principale. Doza totală maximă zilnică nu trebuie să depăşească 16 mg repaglinidă.

Grupe speciale de pacienţi Repaglinida este eliminată în principal prin bilăşi, de aceea, eliminarea nu este influenţată de tulburǎrile renale. Opt procente dintr-o singură doză de repaglinidă este eliminată prin rinichi şi clearance-ul total plasmatic al medicamentului este scăzut la pacienţii cu insuficienţǎ renală. Se recomandă prudenţă în stabilirea dozei la pacienţii cu diabet zaharat şi insuficienţǎ renalǎ, deoarece sensibilitatea lor la insulină este crescută.

Nu au fost efectuate studii clinice la pacienţii cu vârsta peste 75 ani sau la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4).

Nu este recomandată administrarea repaglinidei la copii cu vârsta sub 18 ani, datorită lipsei datelor privind siguranţa şi/sau eficacitatea.

La pacienţii malnutriţi sau debilitaţi, dozele iniţialăşi de întreţinere trebuie să fie minimale şi este necesarǎ stabilirea cu prudenţă a dozelor pentru a evita reacţiile hipoglicemice.

Pacienţi care utilizează alte antidiabetice orale (ADO) Pacienţii pot fi transferaţi direct de pe alte antidiabetice orale pe repaglinidă. Totuşi, nu există o corelaţie exactǎ între dozajul cu repaglinidăşi alte antidiabetice orale. Doza iniţială maximă recomandată pentru pacienţii transferaţi pe repaglinidă este de 1 mg, administrată înainte de mesele principale.

Repaglinida poate fi administrată în asociere cu metformina în cazul în care glicemia nu mai poate fi controlată doar prin tratament cu metformină. În acest caz, se continuă administrarea dozelor de metforminăşi se administrează concomitent repaglinidă. Doza iniţială de repaglinidă este de 0,5 mg, administrată înainte de mesele principale; stabilirea dozei este corelată cu răspunsul glicemic la fel ca în cazul monoterapiei.

4.3 Contraindicaţii
  • Hipersensibilitate la repaglinidă sau la oricare dintre excipienţii NovoNorm
  • Diabet zaharat de tip 1 (diabet zaharat insulino-dependent: DZID), peptid C-negativ
  • Cetoacidoză diabetică, cu sau fără comă
  • Tulburare funcţionalǎ hepaticǎ gravǎ
  • Utilizare concomitentă cu gemfibrozil (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Generale Repaglinida trebuie prescrisă numai în cazurile în care controlul glicemiei este deficitar şi simptomele caracteristice diabetului zaharat persistă în ciuda unei diete corespunzătoare, a exerciţiilor fizice şi a scăderii în greutate.

Similar altor stimulante ale secreţiei de insulină, repaglinida poate induce hipoglicemie.

La mulţi pacienţi, efectul de scădere a glicemiei al antidiabeticelor orale scade în timp. Aceasta se poate datora progresiei gravitǎţii diabetului zaharat sau diminuării răspunsului la medicament. Acest fenomen este cunoscut ca eşec secundar, pentru a se diferenţia de eşecul primar, caz în care medicamentul este ineficace la un pacient la care a fost administrat pentru prima dată. Înainte de a încadra pacientul în grupa de eşec secundar trebuie evaluate ajustarea dozei şi respectarea strictǎ a dietei şi exerciţiului fizic.

Repaglinida acţionează prin legarea de un situs distinct de la nivelul celulelor β, având acţiune de scurtă durată. În studiile clinice nu a fost investigată utilizarea repaglinidei în cazul eşecului secundar la secretagogi ai insulinei. Nu au fost efectuate studii clinice privind investigarea asocierii cu alţi secretagogi ai insulinei şi acarboză.

Au fost efectuate studii clinice privind terapia asociată cu insulină protaminată neutră Hagedorn (NPH) sau tiazolidindione. Totuşi, raportul beneficiu- risc rămâne a fi stabilit în urma comparaţiei cu alte terapii asociate.

Tratamentul concomitent cu metformină este asociat cu un risc crescut de hipoglicemie. Când un pacient stabilizat cu orice antidiabetic oral este expus unei stări de stres cum sunt stările febrile, traumatismele, infecţiile sau intervenţiile chirurgicale, se poate pierde controlul glicemiei. În aceste situaţii poate fi necesară întreruperea tratamentului cu repaglinidăşi administrarea temporară de insulină.

Utilizarea repaglinidei poate fi asociată cu o incidenţă crescută a sindromului coronarian acut (de exemplu infarct miocardic) (vezi pct. 4.8 şi 5.1).

Utilizarea concomitentRepaglinida trebuie utilizată cu precauţie sau va fi evitată administrarea în cazul pacienţilor aflaţi sub tratament cu medicamente care influenţează metabolismul repaglinidei (vezi pct. 4.5). Dacă utilizarea concomitentă este necesară, trebuie asigurată o atentă monitorizare clinicăşi a valorii glicemiei. ă

Grupe speciale de pacienţi Nu au fost efectuate studii clinice la pacienţii cu insuficienţǎ hepaticǎ. Nu au fost efectuate studii clinice la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani sau la pacienţi cu vârsta peste 75 ani. De aceea, tratamentul nu este recomandat la aceste grupe de pacienţi.

Se recomandă ajustarea cu prudenţă a dozelor în cazul pacienţilor debilitaţi sau malnutriţi. Doza iniţialăşi dozele de întreţinere trebuie să fie minimale (vezi pct. 4.2).

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Se cunosc o serie de medicamente care influenţează metabolismul repaglinidei. De aceea trebuie luate în considerare de către medic eventualele interacţiuni:

Date in vitro au indicat că repaglinida este metabolizată predominant de CYP2C8, dar şi de CYP3A4. Datele clinice obţinute la voluntari sănătoşi sprijină concluzia că CYP2C8 este cea mai importantă enzimă implicată în metabolizarea repaglinidei, pe când CYP3A4 are un rol minor, însă contribuţia relativă a CYP3A4 poate să crească dacă CYP2C8 este inhibat. De aceea, metabolismul şi, ca urmare, clearance-ul repaglinidei, pot fi afectate de medicamente care influenţează activitatea enzimelor citocromului P-450 prin mecanisme de inhibiţie sau inducţie. Precauţii speciale trebuie luate când ambii inhibitori CYP2C8 şi 3A4 sunt administraţi concomitent cu repaglinida.

Conform datelor obţinute in vitro, repaglinida pare a fi un substrat pentru preluarea hepatică activă (prin intermediul proteinei transportoare de anioni organici, OATP1B1). Medicamentele inhibitoare ale OATP1B1 pot determina, de asemenea, creşterea concentraţiilor plasmatice de repaglinidă, aşa cum s-a evidenţiat în cazul ciclosporinei (vezi mai jos).

Următoarele substanţe pot intensifica şi/sau prelungi efectul repaglinidei de scădere a glicemiei: gemfibrozil, claritromicină, itraconazol, ketoconazol, trimetoprim, ciclosporină, alte antidiabetice, inhibitori ai monoaminooxidazei (IMAO), blocante beta-adrenergice neselective, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), salicilaţi, AINS (antiinflamatoare nesteroidiene), octreotid, alcool etilic şi steroizi anabolizanţi.

Într-un studiu de interacţiune efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă a gemfibrozilului (600 mg de două ori pe zi), un inhibitor al CYP2C8, şi repaglinidei (o singură doză de 0,25 mg) a crescut ASC a repaglinidei de 8,1 ori şi Cmax de 2,4 ori. Gemfibrozilul a prelungit timpul de înjumătăţire plasmatică al repanglinidei de la 1,3 ore la 3,7 ore, rezultând o posibilǎ amplificare şi prelungire a efectului repaglinidei de scădere a glicemiei, şi a crescut de 28,6 ori concentraţia plasmatică a repaglinidei la 7 ore de la administrare. Utilizarea concomitentă a gemfibrozilului cu repaglinida este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Administrarea concomitentă a trimetoprimului (160 mg de douǎ ori zilnic), un inhibitor moderat al CYP2C8, şi a repaglinidei (o singură doză de 0,25 mg) a crescut ASC, Cmax şi t1/2 a repaglinidei (de 1,6 ori, 1,4 ori, respectiv de 1,2 ori), fără efecte semnificative statistic asupra valorii glicemiei. Acest deficit al efectului farmacodinamic a fost observat în cazul administrǎrii unei doze sub-terapeutice de repaglinidă. Deoarece profilul de siguranţǎ al acestei asocieri nu a fost stabilit pentru doze mai mari de 0,25 mg repaglinidăşi 320 mg trimetoprim, utilizarea concomitentă a trimetoprimului cu repaglinida trebuie evitată. Dacǎ este necesarǎ utilizarea concomitentǎ, trebuie asigurate monitorizarea atentǎ a glicemiei şi monitorizarea clinicǎ atentǎ (vezi pct. 4.4).

Rifampicina, un inductor potent al CYP3A4, dar şi al CYP2C8, acţionează atât ca inductor cât şi ca inhibitor al metabolizǎrii repaglinidei. Şapte zile de pretratament cu rifampicină (600 mg), urmat de administrarea concomitentǎ a repaglinidei (o singură doză de 4 mg), a avut ca rezultat în ziua a şaptea

o scădere cu 50% a ASC (rezultat al combinării efectelor de inducţie şi inhibiţie). În cazul administrǎrii repaglinidei la 24 de ore după ultima doză de rifampicină s-a observat o scădere cu 80% a ASC a repaglinidei (efect de inducţie). De aceea, utilizarea concomitentă a rifampicinei şi repaglinidei pot induce nevoia de ajustare a dozei de repaglinidă în funcţie de valoarea glicemiei, atent monitorizată atât la iniţierea tratamentului cu rifampicină (inhibiţie acută), pe durata tratamentului (inhibiţie şi inducţie), întreruperea tratamentului (inducţie), cât şi până la aproximativ 2 săptămâni după întreruperea tratamentului cu rifampicină, când efectul inductor al rifampicinei nu se mai manifestă. Nu este exclus ca alţi inductori, de exemplu, fenitoina, carbamazepina, fenobarbitalul, sunǎtoarea, sǎ aibă un efect similar.

La subiecţi sănătoşi a fost studiat efectul ketoconazolului, un prototip de inhibitor potent şi competitiv al CYP3A4, asupra farmacocineticii repaglinidei. Administrarea concomitentă a 200 mg ketoconazol a crescut ASC şi Cmax ale repaglinidei de 1,2 ori, cu profile ale valorii glicemiei modificate cu mai puţin de 8% în cazul administrǎrii concomitente (o singură doză de 4 mg repaglinidă). De asemenea, la voluntari sănătoşi s-a studiat administrarea concomitentă de repanglinidă cu 100 mg itraconazol, un inhibitor al CYP3A4, şi s-a observat creşterea ASC de 1,4 ori. Nu a fost observat nici un efect semnificativ asupra glicemiei la voluntarii sănătoşi. Într-un studiu de interacţiune efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă a 250 mg claritromicină, un inhibitor potent al CYP3A4, a crescut uşor ASC a repaglinidei de 1,4 ori, Cmax de 1,7 ori şi a crescut media creşterii ASC a insulinei serice de 1,5 ori şi concentraţia maximă de 1,6 ori. Mecanismul exact al acestei interacţiuni nu este clar.

Într-un studiu efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă a repaglinidei (într-o singură doză de 0,25 mg) şi a ciclosporinei (doză repetată de 100 mg) a crescut ASC şi Cmax ale repaglinidei de2,5 ori, respectiv de 1,8 ori. Întrucât interacţiunea nu a fost studiată pentru doze mai mari de 0,25 mg repaglinidă, administrarea concomitentă a ciclosporinei şi repaglinidei trebuie evitată. Dacă asocierea este necesară, trebuie asigurate monitorizarea atentǎ a glicemiei şi monitorizarea clinicǎ atentǎ (vezi pct. 4.4).

Blocantele beta-adrenergice pot masca simptomele hipoglicemiei.

Administrarea concomitentă a cimetidinei, nifedipinei, estrogenului sau simvastatinei cu repaglinidă, toate substraturi pentru CYP3A4, nu modifică semnificativ parametrii farmacocinetici ai repaglinidei.

Când este administrată la voluntari sănătoşi, la starea de echilibru, repaglinida nu are efecte clinice semnificative asupra proprietăţilor farmacocinetice ale digoxinei, teofilinei sau warfarinei. De aceea, nu este necesară ajustarea dozei acestor medicamente când sunt administrate concomitent cu repaglinida.

Următoarele medicamente pot reduce efectul repaglinidei de scădere a glicemiei: contraceptive orale, rifampicinǎ, barbiturice, carbamazepinǎ, tiazide, corticosteroizi, danazol, hormoni tiroidieni şi simpatomimetice.

În cazul în care se instituie sau se întrerupe tratamentul cu aceste medicamente la un pacient care utilizează repaglinidă, acesta trebuie ţinut sub observaţie atentă pentru modificările controlului glicemic.

Când repaglinida este utilizată concomitent cu alte medicamente care sunt secretate în principal pe cale biliară, trebuie luată în considerare orice interacţiune potenţială.

4.6 Sarcina şi alăptarea

Nu există studii privind administrarea repaglinidei la femeile gravide sau la cele care alăptează. De aceea, siguranţa administrării repaglinidei la femeile gravide nu poate fi evaluată. Până în prezent, în studiile efectuate la animale, repaglinida nu a prezentat efecte teratogene. La fetuşii şi puii nou-născuţi de şobolan, care au fost expuşi unor doze mari de repaglinidă administrate în ultimul trimestru de gestaţie şi în timpul alăptării, a fost observată embriotoxicitate şi dezvoltarea anormală a membrelor. Repaglinida a fost detectată în laptele animalelor studiate. Din acest motiv, administrarea repaglinidei trebuie evitată în timpul sarcinii şi repaglinida nu trebuie utilizată la femeile care alăptează.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Pacienţii trebuie sfătuiţi să ia măsuri de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timpul conducerii vehiculelor sau folosirii utilajelor. Acest lucru este deosebit de important pentru pacienţii la care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt reduse sau lipsesc sau la pacienţii care au episoadefrecvente de hipoglicemie. În aceste circumstanţe, recomandarea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje trebuie reconsiderată.

4.8 Reacţii adverse

Pe baza experienţei cu repaglinidăşi cu alte medicamente care scad glicemia au fost evidenţiate următoarele evenimente adverse: Frecvenţele sunt definite ca fiind: frecvente (≥1/100 până la <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 până la <1/100); rare (≥ 1/10000 până la < 1/1000); foarte rare (< 1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tulburări ale sistemului imunitar Foarte rare: alergie Reacţii de hipersensibilitate generalizate (de exemplu, reacţie anafilactică) sau reacţii imunologice, precum vasculita.

Tulburǎri metabolice şi de nutriţie Frecvente: hipoglicemie Frecvenţă necunoscută: comă hipoglicemicăşi pierderea conştienţei determinată de hipoglicemie Similar altor medicamente care scad glicemia, după administrarea de repaglinidă au fost observate reacţii hipoglicemice. Aceste reacţii sunt în majoritate moderate şi pot fi uşor tratate prin administrarea de carbohidraţi. Dacă sunt grave, necesitând asistenţă din partea unei terţe persoane, poate fi necesară administrarea glucozei în perfuzie. Apariţia acestor reacţii depinde, ca în cazul oricărui tratament antidiabetic, de factori individuali cum sunt: obiceiurile alimentare, doza, exerciţiul fizic şi starea de stres (vezi pct. 4.4). Interacţiunile cu alte medicamente pot creşte riscul de hipoglicemie (vezi pct. 4.5). În timpul perioadei de după punerea pe piaţă au fost raportate cazuri de hipoglicemie la pacienţi trataţi cu repaglinidă în asociere cu metformină sau tiazolidindione.

Tulburări gastro-intestinale Frecvente: dureri abdominale şi diaree Foarte rare: vărsături şi constipaţie Frecvenţă necunoscută: greaţă În studiile clinice au fost raportate tulburǎri gastro-intestinale cum sunt dureri abdominale, diaree, greaţă, vărsături şi constipaţie. Gravitatea şi frecvenţa acestor simptome nu au fost diferite de cele observate la alte stimulante orale ale secreţiei de insulină.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Frecvenţă necunoscută: hipersensibilitate Pot să apară reacţii de hipersensibilitate cutanată cum sunt eritem, prurit, erupţii cutanate şi urticarie. Nu există nici un motiv pentru a suspecta alergii încrucişate cu sulfonilureicele, datorită structurii chimice diferite.

Tulburǎri oculare Foarte rare: tulburări de vedere Se cunoaşte faptul că modificările glicemiei induc tulburări tranzitorii ale vederii, în special la începutul tratamentului. Asemenea tulburări au fost observate numai în foarte puţine cazuri după iniţierea tratamentului cu repaglinidă. În studiile clinice, niciuna dintre aceste situaţii nu a dus la întreruperea tratamentului cu repaglinidă.

Tulburări cardiace Rare: Boli cardiovasculare Diabetul zaharat de tip 2 este asociat cu un risc crescut de boli cardiovasculare. Într-un studiu epidemiologic a fost raportată o incidenţă crescută a sindromului coronarian acut la subiecţii aflaţi sub tratament cu repaglinidă. Totuşi, o relaţie cauzală nu a fost stabilită (vezi pct. 4.4 şi 5.1)

Tulburări hepato-biliare Foarte rare: disfuncţii hepaticeÎn cazuri foarte rare au fost raportate disfuncţii hepatice grave. Totuşi, o relaţie cauzală între acestea şi repaglinidă nu a fost stabilită. Foarte rare: creşterea enzimelor hepatice În timpul tratamentului cu repaglinidă au fost raportate cazuri izolate de creştere a valorilor enzimelor hepatice. Majoritatea cazurilor au fost moderate şi tranzitorii şi numai la câţiva pacienţi a fost întrerupt tratamentul cu repaglinidă ca urmare a creşterii valorilor acestor enzime.

4.9 Supradozaj

Repaglinida a fost administrată cu o creştere săptămânală a dozei de 4 - 20 mg, de 4 ori pe zi, timp de 6 săptămâni. Nu au apărut probleme legate de siguranţă. Deoarece, în cazurile studiate hipoglicemia a fost evitată prin creşterea aportului caloric, supradozajul relativ poate să determine un efect de scădere exagerată a glicemiei, cu apariţia simptomelor de hipoglicemie (ameţeli, transpiraţii, tremor, cefalee etc.). Când apar aceste simptome, trebuie luate mǎsuri adecvate de corectare a valorii mici a glicemiei (administrare pe cale orală de carbohidraţi). Cazurile mai grave de hipoglicemie, cu convulsii, pierderea conştienţei sau coma, trebuie tratate prin administrarea intravenoasă de glucoză.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: derivat al acidului carbamoilmetilbenzoic, Cod ATC: A10B X02 Repaglinida este un secretagog oral nou cu acţiune de scurtă durată. Repaglinida scade rapid glicemia prin stimularea eliberării insulinei din pancreas, efect dependent de funcţionarea celulelor β din insulele pancreatice. Repaglinida închide canalele de potasiu ATP-dependente din membrana celulelor β prin intermediul unei proteine ţintă, într-un mod diferit de alte secretagoge. Aceasta depolarizează celula β conducând la deschiderea canalelor de calciu. Fluxul crescut de calciu rezultat induce secreţia insulinei din celula β.

La pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, răspunsul insulinotrop la o masă apare în decurs de 30 minute după administrarea orală a unei doze de repaglinidă. Acest lucru conduce la scăderea glicemiei pe durata mesei. Valorile ridicate de insulină nu persistă dincolo de timpul afectat mesei. Concentraţiile plasmatice de repaglinidă scad rapid la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, observându-se concentraţii plasmatice mici ale medicamentului după 4 ore de la administrare. La pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 cărora li s-au administrat doze de 0,5 - 4 mg repaglinidă a fost demonstrată scăderea glicemiei în funcţie de doză. Studiile clinice au evidenţiat că administrarea optimă a repaglinidei este în relaţie cu mesele principale (administrare preprandială). De regulă, dozele se administrează cu 15 minute înainte de masă, dar intervalul poate varia de la administrarea chiar înainte de masă la administrarea cu 30 minute înainte de masă.

Un studiu epidemiologic a indicat un risc crescut de sindrom coronarian acut la pacienţii trataţi cu repaglinidă, comparativ cu cei aflaţi sub tratament cu sulfoniluree (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Repaglinida este rapid absorbită din tractul gastro-intestinal, ceea ce conduce la o creştere rapidă a concentraţiei plasmatice a medicamentului. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă în decurs de o oră de la administrare. După atingerea valorii maxime, concentraţia plasmatică scade rapid şi repaglinida este eliminată în decurs de 4 - 6 ore. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ o oră. Farmacocinetica repaglinidei este caracterizată de o biodisponibilitate absolută medie de 63% (VC 11%), un volum mic de distribuţie, de 30 l (concordant cu distribuţia în lichidul intracelular) şi o eliminare rapidă din sânge. În studiile clinice a fost observată o variabilitate interindividuală mare (60%) a concentraţiilor plasmatice de repaglinidă. Variabilitatea intraindividuală este mică până la moderată (35%) şi, deoarece doza de repaglinidǎ trebuie stabilită în funcţie de răspunsul clinic, eficacitatea nu este afectată de variabilitatea interindividuală.

La pacienţii cu insuficienţă hepaticăşi la pacienţii vârstnici cu diabet zaharat de tip 2, expunerea la repaglinidă este crescută. După expunerea la o doză unică de 2 mg (4 mg la pacienţii cu insuficienţă hepatică) ASC (DS) a fost de 31,4 ng/ml x oră (28,3) la voluntarii sănătoşi, de 304,9 ng/ml x oră (228,0) la pacienţii cu insuficienţă hepaticăşi de 117,9 ng/ml x oră (83,8) la pacienţii vârstnici cu diabet zaharat de tip 2. La pacienţii cu insuficienţǎ renalǎ gravǎ (clearance-ul creatininei: 20-39 ml/min) după 5 zile de tratament cu repaglinidă (2 mg de 3 ori pe zi), rezultatele au evidenţiat o creştere semnificativă, de 2 ori, a expunerii (ASC) şi a timpul de înjumătăţire plasmatică (t1/2), comparativ cu subiecţii cu funcţie renală normală.

La om, repaglinida se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (peste 98%).

Nu au fost observate diferenţe semnificative clinic în farmacocinetica repaglinidei, atunci când a fost administrată cu 0, 15 sau 30 minute înaintea unei mese sau pe nemâncate.

Repaglinida este metabolizată aproape complet şi nu a fost identificat nici un metabolit cu efecte de scădere a glicemiei semnificative clinic. Repaglinida şi metaboliţii săi se elimină în principal prin bilă. Numai o proporţie mică din doza administrată (mai puţin de 8%) apare în urină, în principal sub formă de metaboliţi. Mai puţin de 1% din medicamentul nemodificat se regăseşte în materiile fecale.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om, pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi carcinogenitatea.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor

Celuloză microcristalină (E460) Hidrogenofosfat de calciu anhidru Amidon de porumb Amberlit (Polacrilin potasic) Povidonă (polividonă) Glicerol 85% Stearat de magneziu Meglumină Poloxamer

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

5 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutia cu blistere (Al/Al) conţine 30, 90, 120 sau 270 comprimate. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Instrucţiuni pentru eliminarea reziduurilor

Nu sunt necesare.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Novo Nordisk A/S Novo Allé DK-2880 Bagsværd Danemarca

  1. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
  2. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

EU/1/98/076/004-006, EU/1/98/076/023 Data primei autorizări: 17 August 1998 Data ultimei reînnoiri: 23 Iulie 2008

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

NovoNorm 1 mg comprimate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat conţine repaglinidă 1 mg

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat

Comprimatele de repaglinidă sunt galbene, rotunde, convexe şi au gravată sigla Novo Nordisk (boul Apis).

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Repaglinida este indicată pentru pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 (diabet zaharat non-insulinodependent (DZNID)) a căror hiperglicemie nu mai poate fi controlată satisfăcător prin dietă, scădere în greutate şi exerciţii fizice. De asemenea, repaglinida este indicată în asociere cu metformina pentru pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, în cazul în care metformina în monoterapie nu realizează un control glicemic satisfăcător.

Tratamentul trebuie iniţiat complementar dietei şi exerciţiului fizic pentru a reduce glicemia postprandială.

4.2 Doze şi mod de administrare

Repaglinida se administrează preprandial şi doza este stabilită individual pentru a optimiza controlul glicemic. Pe lângă automonitorizarea de către pacient a glucozei din sânge şi/sau urină, monitorizarea glicemiei trebuie efectuată periodic şi de către medic, pentru a stabili doza minimă eficace. De asemenea, valorile de hemoglobină glicozilată sunt importante în monitorizarea răspunsului pacientului la terapie. Monitorizarea periodică este necesară pentru a determina scăderile inadecvate ale glicemiei la doza maximă recomandată (eşecul primar) şi pentru a determina lipsa scăderii corespunzătoare a glicemiei după o perioada iniţială de eficacitate a tratamentului (eşecul secundar).

Administrarea pe termen scurt a repaglinidei poate fi suficientă în perioadele de pierdere temporară a controlului glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, la care controlul glicemic este realizat de obicei prin dietă. Repaglinida trebuie administrată înainte de mesele principale (preprandial).

De obicei, dozele se administrează cu 15 minute înainte de masă, dar momentul administrării poate varia de la imediat înainte de masă până la 30 de minute înainte de masă (preprandial, înaintea celor 2, 3 sau 4 mese din zi). Pacienţii care omit o masă (sau care servesc o masă în plus) trebuie instruiţi să renunţe (sau să îşi adauge) o doză, în funcţie de masa respectivă.

În cazul administrării concomitente şi a altor substanţe active, a se vedea pct. 4.4 şi 4.5 pentru stabilirea dozei.

Doza iniţială

Dozajul trebuie stabilit de către medic în funcţie de necesarul pacientului. Doza iniţială recomandată este de 0,5 mg. Între ajustările dozei (determinate prin răspunsul glicemiei) sunt necesare intervale de una până la două săptămâni. Dacă pacienţii sunt transferaţi de pe un alt antidiabetic oral, doza iniţială recomandată este de 1 mg.

Doza de întreţinere Doza maximă recomandată pe priză este de 4 mg, administrată la mesele principale. Doza totală maximă zilnică nu trebuie să depăşească 16 mg repaglinidă.

Grupe speciale de pacienţi Repaglinida este eliminată în principal prin bilăşi, de aceea, eliminarea nu este influenţată de tulburǎrile renale. Opt procente dintr-o singură doză de repaglinidă este eliminată prin rinichi şi clearance-ul total plasmatic al medicamentului este scăzut la pacienţii cu insuficienţǎ renală. Se recomandă prudenţă în stabilirea dozei la pacienţii cu diabet zaharat şi insuficienţǎ renalǎ, deoarece sensibilitatea lor la insulină este crescută.

Nu au fost efectuate studii clinice la pacienţii cu vârsta peste 75 ani sau la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4).

Nu este recomandată administrarea repaglinidei la copii cu vârsta sub 18 ani, datorită lipsei datelor privind siguranţa şi/sau eficacitatea.

La pacienţii malnutriţi sau debilitaţi, dozele iniţialăşi de întreţinere trebuie să fie minimale şi este necesarǎ stabilirea cu prudenţă a dozelor pentru a evita reacţiile hipoglicemice.

Pacienţi care utilizează alte antidiabetice orale (ADO) Pacienţii pot fi transferaţi direct de pe alte antidiabetice orale pe repaglinidă. Totuşi, nu există o corelaţie exactǎ între dozajul cu repaglinidăşi alte antidiabetice orale. Doza iniţială maximă recomandată pentru pacienţii transferaţi pe repaglinidă este de 1 mg, administrată înainte de mesele principale.

Repaglinida poate fi administrată în asociere cu metformina în cazul în care glicemia nu mai poate fi controlată doar prin tratament cu metformină. În acest caz, se continuă administrarea dozelor de metforminăşi se administrează concomitent repaglinidă. Doza iniţială de repaglinidă este de 0,5 mg, administrată înainte de mesele principale; stabilirea dozei este corelată cu răspunsul glicemic la fel ca în cazul monoterapiei.

4.3 Contraindicaţii

  • Hipersensibilitate la repaglinidă sau la oricare dintre excipienţii NovoNorm
  • Diabet zaharat de tip 1 (diabet zaharat insulino-dependent: DZID), peptid C-negativ
  • Cetoacidoză diabetică, cu sau fără comă
  • Tulburare funcţionalǎ hepaticǎ gravǎ
  • Utilizare concomitentă cu gemfibrozil (vezi pct. 4.5) .

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Generale Repaglinida trebuie prescrisă numai în cazurile în care controlul glicemiei este deficitar şi simptomele caracteristice diabetului zaharat persistă în ciuda unei diete corespunzătoare, a exerciţiilor fizice şi a scăderii în greutate.

Similar altor stimulante ale secreţiei de insulină, repaglinida poate induce hipoglicemie.

La mulţi pacienţi, efectul de scădere a glicemiei al antidiabeticelor orale scade în timp. Aceasta se poate datora progresiei gravitǎţii diabetului zaharat sau diminuării răspunsului la medicament. Acest fenomen este cunoscut ca eşec secundar, pentru a se diferenţia de eşecul primar, caz în care medicamentul este ineficace la un pacient la care a fost administrat pentru prima dată. Înainte de a încadra pacientul în grupa de eşec secundar trebuie evaluate ajustarea dozei şi respectarea strictǎ a dietei şi exerciţiului fizic.

Repaglinida acţionează prin legarea de un situs distinct de la nivelul celulelor β, având acţiune de scurtă durată. În studiile clinice nu a fost investigată utilizarea repaglinidei în cazul eşecului secundar la secretagogi ai insulinei. Nu au fost efectuate studii clinice privind investigarea asocierii cu alţi secretagogi ai insulinei şi acarboză.

Au fost efectuate studii clinice privind terapia asociată cu insulină protaminată neutră Hagedorn (NPH) sau tiazolidindione.Totuşi, raportul beneficiu- risc rămâne a fi stabilit în urma comparaţiei cu alte terapii asociate.

Tratamentul concomitent cu metformină este asociat cu un risc crescut de hipoglicemie. Când un pacient stabilizat cu orice antidiabetic oral este expus unei stări de stres cum sunt stările febrile, traumatismele, infecţiile sau intervenţiile chirurgicale, se poate pierde controlul glicemiei. În aceste situaţii poate fi necesară întreruperea tratamentului cu repaglinidăşi administrarea temporară de insulină.

Utilizarea repaglinidei poate fi asociată cu o incidenţă crescută a sindromului coronarian acut (de exemplu infarct miocardic) (vezi pct. 4.8 şi 5.1).

Utilizarea concomitentRepaglinida trebuie utilizată cu precauţie sau va fi evitată administrarea în cazul pacienţilor aflaţi sub tratament cu medicamente care influenţează metabolismul repaglinidei (vezi pct. 4.5). Dacă utilizarea concomitentă este necesară, trebuie asigurată o atentă monitorizare clinicăşi a valorii glicemiei. ă

Grupe speciale de pacienţi Nu au fost efectuate studii clinice la pacienţii cu insuficienţǎ hepaticǎ. Nu au fost efectuate studii clinice la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani sau la pacienţi cu vârsta peste 75 ani. De aceea, tratamentul nu este recomandat la aceste grupe de pacienţi.

Se recomandă ajustarea cu prudenţă a dozelor în cazul pacienţilor debilitaţi sau malnutriţi. Doza iniţialăşi dozele de întreţinere trebuie să fie minimale (vezi pct. 4.2).

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Se cunosc o serie de medicamente care influenţează metabolismul repaglinidei. De aceea trebuie luate în considerare de către medic eventualele interacţiuni:

Date in vitro au indicat că repaglinida este metabolizată predominant de CYP2C8, dar şi de CYP3A4. Datele clinice obţinute la voluntari sănătoşi sprijină concluzia că CYP2C8 este cea mai importantă enzimă implicată în metabolizarea repaglinidei, pe când CYP3A4 are un rol minor, însă contribuţia relativă a CYP3A4 poate să crească dacă CYP2C8 este inhibat. De aceea, metabolismul şi, ca urmare, clearance-ul repaglinidei, pot fi afectate de medicamente care influenţează activitatea enzimelor citocromului P-450 prin mecanisme de inhibiţie sau inducţie. Precauţii speciale trebuie luate când ambii inhibitori CYP2C8 şi 3A4 sunt administraţi concomitent cu repaglinida.

Conform datelor obţinute in vitro, repaglinida pare a fi un substrat pentru preluarea hepatică activă (prin intermediul proteinei transportoare de anioni organici, OATP1B1). Medicamentele inhibitoare ale OATP1B1 pot determina, de asemenea, creşterea concentraţiilor plasmatice de repaglinidă, aşa cum s-a evidenţiat în cazul ciclosporinei (vezi mai jos).

Următoarele substanţe pot intensifica şi/sau prelungi efectul repaglinidei de scădere a glicemiei: gemfibrozil, claritromicină, itraconazol, ketoconazol, trimetoprim, ciclosporină, alte antidiabetice, inhibitori ai monoaminooxidazei (IMAO), blocante beta-adrenergice neselective, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), salicilaţi, AINS (antiinflamatoare nesteroidiene), octreotid, alcool etilic şi steroizi anabolizanţi.

Într-un studiu de interacţiune efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă a gemfibrozilului (600 mg de două ori pe zi), un inhibitor al CYP2C8, şi repaglinidei (o singură doză de 0,25 mg) a crescut ASC a repaglinidei de 8,1 ori şi Cmax de 2,4 ori. Gemfibrozilul a prelungit timpul de înjumătăţire plasmatică al repanglinidei de la 1,3 ore la 3,7 ore, rezultând o posibilǎ amplificare şi prelungire a efectului repaglinidei de scădere a glicemiei, şi a crescut de 28,6 ori concentraţia plasmatică a repaglinidei la 7 ore de la administrare. Utilizarea concomitentă a gemfibrozilului cu repaglinida este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Administrarea concomitentă a trimetoprimului (160 mg de douǎ ori zilnic), un inhibitor moderat al CYP2C8, şi a repaglinidei (o singură doză de 0,25 mg) a crescut ASC, Cmax şi t1/2 a repaglinidei (de 1,6 ori, 1,4 ori, respectiv de 1,2 ori), fără efecte semnificative statistic asupra valorii glicemiei. Acest deficit al efectului farmacodinamic a fost observat în cazul administrǎrii unei doze sub-terapeutice de repaglinidă. Deoarece profilul de siguranţǎ al acestei asocieri nu a fost stabilit pentru doze mai mari de 0,25 mg repaglinidăşi 320 mg trimetoprim, utilizarea concomitentă a trimetoprimului cu repaglinida trebuie evitată. Dacǎ este necesarǎ utilizarea concomitentǎ, trebuie asigurate monitorizarea atentǎ a glicemiei şi monitorizarea clinicǎ atentǎ (vezi pct. 4.4).

Rifampicina, un inductor potent al CYP3A4, dar şi al CYP2C8, acţionează atât ca inductor cât şi ca inhibitor al metabolizǎrii repaglinidei. Şapte zile de pretratament cu rifampicină (600 mg), urmat de administrarea concomitentǎ a repaglinidei (o singură doză de 4 mg), a avut ca rezultat în ziua a şaptea

o scădere cu 50% a ASC (rezultat al combinării efectelor de inducţie şi inhibiţie). În cazul administrǎrii repaglinidei la 24 de ore după ultima doză de rifampicină s-a observat o scădere cu 80% a ASC a repaglinidei (efect de inducţie). De aceea, utilizarea concomitentă a rifampicinei şi repaglinidei pot induce nevoia de ajustare a dozei de repaglinidă în funcţie de valoarea glicemiei, atent monitorizată atât la iniţierea tratamentului cu rifampicină (inhibiţie acută), pe durata tratamentului (inhibiţie şi inducţie), întreruperea tratamentului (inducţie), cât şi până la aproximativ 2 săptămâni după întreruperea tratamentului cu rifampicină, când efectul inductor al rifampicinei nu se mai manifestă. Nu este exclus ca alţi inductori, de exemplu, fenitoina, carbamazepina, fenobarbitalul, sunǎtoarea, sǎ aibă un efect similar.

La subiecţi sănătoşi a fost studiat efectul ketoconazolului, un prototip de inhibitor potent şi competitiv al CYP3A4, asupra farmacocineticii repaglinidei. Administrarea concomitentă a 200 mg ketoconazol a crescut ASC şi Cmax ale repaglinidei de 1,2 ori, cu profile ale valorii glicemiei modificate cu mai puţin de 8% în cazul administrǎrii concomitente (o singură doză de 4 mg repaglinidă). De asemenea, la voluntari sănătoşi s-a studiat administrarea concomitentă de repanglinidă cu 100 mg itraconazol, un inhibitor al CYP3A4, şi s-a observat creşterea ASC de 1,4 ori. Nu a fost observat nici un efect semnificativ asupra glicemiei la voluntarii sănătoşi. Într-un studiu de interacţiune efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă a 250 mg claritromicină, un inhibitor potent al CYP3A4, a crescut uşor ASC a repaglinidei de 1,4 ori, Cmax de 1,7 ori şi a crescut media creşterii ASC a insulinei serice de 1,5 ori şi concentraţia maximă de 1,6 ori. Mecanismul exact al acestei interacţiuni nu este clar.

Într-un studiu efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă a repaglinidei (într-o singură doză de 0,25 mg) şi a ciclosporinei (doză repetată de 100 mg) a crescut ASC şi Cmax ale repaglinidei de2,5 ori, respectiv de 1,8 ori. Întrucât interacţiunea nu a fost studiată pentru doze mai mari de 0,25 mg repaglinidă, administrarea concomitentă a ciclosporinei şi repaglinidei trebuie evitată. Dacă asocierea este necesară, trebuie asigurate monitorizarea atentǎ a glicemiei şi monitorizarea clinicǎ atentǎ (vezi pct. 4.4).

Blocantele beta-adrenergice pot masca simptomele hipoglicemiei.

Administrarea concomitentă a cimetidinei, nifedipinei, estrogenului sau simvastatinei cu repaglinidă, toate substraturi pentru CYP3A4, nu modifică semnificativ parametrii farmacocinetici ai repaglinidei.

Când este administrată la voluntari sănătoşi, la starea de echilibru, repaglinida nu are efecte clinice semnificative asupra proprietăţilor farmacocinetice ale digoxinei, teofilinei sau warfarinei. De aceea, nu este necesară ajustarea dozei acestor medicamente când sunt administrate concomitent cu repaglinida.

Următoarele medicamente pot reduce efectul repaglinidei de scădere a glicemiei: contraceptive orale, rifampicinǎ, barbiturice, carbamazepinǎ, tiazide, corticosteroizi, danazol, hormoni tiroidieni şi simpatomimetice.

În cazul în care se instituie sau se întrerupe tratamentul cu aceste medicamente la un pacient care utilizează repaglinidă, acesta trebuie ţinut sub observaţie atentă pentru modificările controlului glicemic.

Când repaglinida este utilizată concomitent cu alte medicamente care sunt secretate în principal pe cale biliară, trebuie luată în considerare orice interacţiune potenţială.

4.6 Sarcina şi alăptarea

Nu există studii privind administrarea repaglinidei la femeile gravide sau la cele care alăptează. De aceea, siguranţa administrării repaglinidei la femeile gravide nu poate fi evaluată. Până în prezent, în studiile efectuate la animale, repaglinida nu a prezentat efecte teratogene. La fetuşii şi puii nou-născuţi de şobolan, care au fost expuşi unor doze mari de repaglinidă administrate în ultimul trimestru de gestaţie şi în timpul alăptării, a fost observată embriotoxicitate şi dezvoltarea anormală a membrelor. Repaglinida a fost detectată în laptele animalelor studiate. Din acest motiv, administrarea repaglinidei trebuie evitată în timpul sarcinii şi repaglinida nu trebuie utilizată la femeile care alăptează.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Pacienţii trebuie sfătuiţi să ia măsuri de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timpul conducerii vehiculelor sau folosirii utilajelor. Acest lucru este deosebit de important pentru pacienţii la care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt reduse sau lipsesc sau la pacienţii care au episoadefrecvente de hipoglicemie. În aceste circumstanţe, recomandarea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje trebuie reconsiderată.

4.8 Reacţii adverse

Pe baza experienţei cu repaglinidăşi cu alte medicamente care scad glicemia au fost evidenţiate următoarele evenimente adverse: Frecvenţele sunt definite ca fiind: frecvente (≥1/100 până la <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 până la <1/100); rare (≥ 1/10000 până la < 1/1000); foarte rare (< 1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tulburări ale sistemului imunitar Foarte rare: alergie Reacţii de hipersensibilitate generalizate (de exemplu, reacţie anafilactică) sau reacţii imunologice, precum vasculita.

Tulburǎri metabolice şi de nutriţie Frecvente: hipoglicemie Frecvenţă necunoscută: comă hipoglicemicăşi pierderea conştienţei determinată de hipoglicemie Similar altor medicamente care scad glicemia, după administrarea de repaglinidă au fost observate reacţii hipoglicemice. Aceste reacţii sunt în majoritate moderate şi pot fi uşor tratate prin administrarea de carbohidraţi. Dacă sunt grave, necesitând asistenţă din partea unei terţe persoane, poate fi necesară administrarea glucozei în perfuzie. Apariţia acestor reacţii depinde, ca în cazul oricărui tratament antidiabetic, de factori individuali cum sunt: obiceiurile alimentare, doza, exerciţiul fizic şi starea de stres (vezi pct. 4.4). Interacţiunile cu alte medicamente pot creşte riscul de hipoglicemie (vezi pct. 4.5). În timpul perioadei de după punerea pe piaţă au fost raportate cazuri de hipoglicemie la pacienţi trataţi cu repaglinidă în asociere cu metformină sau tiazolidindione.

Tulburări gastro-intestinale Frecvente: dureri abdominale şi diaree Foarte rare: vărsături şi constipaţie Frecvenţă necunoscută: greaţă În studiile clinice au fost raportate tulburǎri gastro-intestinale cum sunt dureri abdominale, diaree, greaţă, vărsături şi constipaţie. Gravitatea şi frecvenţa acestor simptome nu au fost diferite de cele observate la alte stimulante orale ale secreţiei de insulină.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Frecvenţă necunoscută: hipersensibilitate Pot să apară reacţii de hipersensibilitate cutanată cum sunt eritem, prurit, erupţii cutanate şi urticarie. Nu există nici un motiv pentru a suspecta alergii încrucişate cu sulfonilureicele, datorită structurii chimice diferite.

Tulburǎri oculare Foarte rare: tulburări de vedere Se cunoaşte faptul că modificările glicemiei induc tulburări tranzitorii ale vederii, în special la începutul tratamentului. Asemenea tulburări au fost observate numai în foarte puţine cazuri după iniţierea tratamentului cu repaglinidă. În studiile clinice, niciuna dintre aceste situaţii nu a dus la întreruperea tratamentului cu repaglinidă.

Tulburări cardiace Rare: Boli cardiovasculare Diabetul tip 2 este asociat cu un risc crescut de boli cardiovasculare. Într-un studiu epidemiologic, în grupul tratat cu repaglinidă a fost raportată o incidenţă crescută a sindromului coronarian acut. Oricum, o relaţie cauzală nu a fost stabilită (vezi pct.4.4 şi 5.1).

Tulburări hepato-biliare Foarte rare: disfuncţii hepaticeÎn cazuri foarte rare au fost raportate disfuncţii hepatice grave. Totuşi, o relaţie cauzală între acestea şi repaglinidă nu a fost stabilită. Foarte rare: creşterea enzimelor hepatice În timpul tratamentului cu repaglinidă au fost raportate cazuri izolate de creştere a valorilor enzimelor hepatice. Majoritatea cazurilor au fost moderate şi tranzitorii şi numai la câţiva pacienţi a fost întrerupt tratamentul cu repaglinidă ca urmare a creşterii valorilor acestor enzime.

4.9 Supradozaj

Repaglinida a fost administrată cu o creştere săptămânală a dozei de 4 - 20 mg, de 4 ori pe zi, timp de 6 săptămâni. Nu au apărut probleme legate de siguranţă. Deoarece, în cazurile studiate hipoglicemia a fost evitată prin creşterea aportului caloric, supradozajul relativ poate să determine un efect de scădere exagerată a glicemiei, cu apariţia simptomelor de hipoglicemie (ameţeli, transpiraţii, tremor, cefalee etc.). Când apar aceste simptome, trebuie luate mǎsuri adecvate de corectare a valorii mici a glicemiei (administrare pe cale orală de carbohidraţi). Cazurile mai grave de hipoglicemie, cu convulsii, pierderea conştienţei sau coma, trebuie tratate prin administrarea intravenoasă de glucoză.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: derivat al acidului carbamoilmetilbenzoic, Cod ATC: A10B X02

Repaglinida este un secretagog oral nou cu acţiune de scurtă durată. Repaglinida scade rapid glicemia prin stimularea eliberării insulinei din pancreas, efect dependent de funcţionarea celulelor β din insulele pancreatice.

Repaglinida închide canalele de potasiu ATP-dependente din membrana celulelor β prin intermediul unei proteine ţintă, într-un mod diferit de alte secretagoge. Aceasta depolarizează celula β conducând la deschiderea canalelor de calciu. Fluxul crescut de calciu rezultat induce secreţia insulinei din celula β.

La pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, răspunsul insulinotrop la o masă apare în decurs de 30 minute după administrarea orală a unei doze de repaglinidă. Acest lucru conduce la scăderea glicemiei pe durata mesei. Valorile ridicate de insulină nu persistă dincolo de timpul afectat mesei. Concentraţiile plasmatice de repaglinidă scad rapid la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, observându-se concentraţii plasmatice mici ale medicamentului după 4 ore de la administrare. La pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 cărora li s-au administrat doze de 0,5 - 4 mg repaglinidă a fost demonstrată scăderea glicemiei în funcţie de doză. Studiile clinice au evidenţiat că administrarea optimă a repaglinidei este în relaţie cu mesele principale (administrare preprandială). De regulă, dozele se administrează cu 15 minute înainte de masă, dar intervalul poate varia de la administrarea chiar înainte de masă la administrarea cu 30 minute înainte de masă.

Un studiu epidemiologic a indicat un risc crescut de sindrom coronarian acut la pacienţii trataţi cu repaglinidă, comparativ cu cei aflaţi sub tratament cu sulfoniluree (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Repaglinida este rapid absorbită din tractul gastro-intestinal, ceea ce conduce la o creştere rapidă a concentraţiei plasmatice a medicamentului. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă în decurs de o oră de la administrare. După atingerea valorii maxime, concentraţia plasmatică scade rapid şi repaglinida este eliminată în decurs de 4 - 6 ore. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ o oră. Farmacocinetica repaglinidei este caracterizată de o biodisponibilitate absolută medie de 63% (VC 11%), un volum mic de distribuţie, de 30 l (concordant cu distribuţia în lichidul intracelular) şi o eliminare rapidă din sânge. În studiile clinice a fost observată o variabilitate interindividuală mare (60%) a concentraţiilor plasmatice de repaglinidă. Variabilitatea intraindividuală este mică până la moderată (35%) şi, deoarece doza de repaglinidǎ trebuie stabilită în funcţie de răspunsul clinic, eficacitatea nu este afectată de variabilitatea interindividuală.

La pacienţii cu insuficienţă hepaticăşi la pacienţii vârstnici cu diabet zaharat de tip 2, expunerea la repaglinidă este crescută. După expunerea la o doză unică de 2 mg (4 mg la pacienţii cu insuficienţă hepatică) ASC (DS) a fost de 31,4 ng/ml x oră (28,3) la voluntarii sănătoşi, de 304,9 ng/ml x oră (228,0) la pacienţii cu insuficienţă hepaticăşi de 117,9 ng/ml x oră (83,8) la pacienţii vârstnici cu diabet zaharat de tip 2. La pacienţii cu insuficienţǎ renalǎ gravǎ (clearance-ul creatininei: 20-39 ml/min) după 5 zile de tratament cu repaglinidă (2 mg de 3 ori pe zi), rezultatele au evidenţiat o creştere semnificativă, de 2 ori, a expunerii (ASC) şi a timpul de înjumătăţire plasmatică (t1/2), comparativ cu subiecţii cu funcţie renală normală.

La om, repaglinida se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (peste 98%).

Nu au fost observate diferenţe semnificative clinic în farmacocinetica repaglinidei, atunci când a fost administrată cu 0, 15 sau 30 minute înaintea unei mese sau pe nemâncate.

Repaglinida este metabolizată aproape complet şi nu a fost identificat nici un metabolit cu efecte de scădere a glicemiei semnificative clinic. Repaglinida şi metaboliţii săi se elimină în principal prin bilă. Numai o proporţie mică din doza administrată (mai puţin de 8%) apare în urină, în principal sub formă de metaboliţi. Mai puţin de 1% din medicamentul nemodificat se regăseşte în materiile fecale.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om, pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi carcinogenitatea.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Celuloză microcristalină (E460) Hidrogenofosfat de calciu anhidru Amidon de porumb Amberlit (Polacrilin potasic) Povidonă (polividonă) Glicerol 85% Stearat de magneziu Meglumină Poloxamer Oxid galben de fer (E172)

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

5 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutia cu blistere (Al/Al) conţine 30, 90, 120 sau 270 comprimate. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Instrucţiuni pentru îndepărtarea reziduurilor

Nu sunt necesare.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Novo Nordisk A/S Novo Allé DK-2880 Bagsværd Danemarca

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/98/076/011-013, EU/1/98/076/024

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 17 August 1998 Data ultimei reînnoiri: 23 Iulie 2008

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

NovoNorm 2 mg comprimate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat conţine repaglinidă 2 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat

Comprimatele de repaglinidă sunt de culoarea piersicii, rotunde, convexe şi au gravată sigla Novo Nordisk (boul Apis).

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Repaglinida este indicată pentru pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 (diabet zaharat non-insulinodependent (DZNID)) a căror hiperglicemie nu mai poate fi controlată satisfăcător prin dietă, scădere în greutate şi exerciţii fizice. De asemenea, repaglinida este indicată în asociere cu metformina pentru pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, în cazul în care metformina în monoterapie nu realizează un control glicemic satisfăcător.

Tratamentul trebuie iniţiat complementar dietei şi exerciţiului fizic pentru a reduce glicemia postprandială.

4.2 Doze şi mod de administrare

Repaglinida se administrează preprandial şi doza este stabilită individual pentru a optimiza controlul glicemic. Pe lângă automonitorizarea de către pacient a glucozei din sânge şi/sau urină, monitorizarea glicemiei trebuie efectuată periodic şi de către medic, pentru a stabili doza minimă eficace. De asemenea, valorile de hemoglobină glicozilată sunt importante în monitorizarea răspunsului pacientului la terapie. Monitorizarea periodică este necesară pentru a determina scăderile inadecvate ale glicemiei la doza maximă recomandată (eşecul primar) şi pentru a determina lipsa scăderii corespunzătoare a glicemiei după o perioada iniţială de eficacitate a tratamentului (eşecul secundar).

Administrarea pe termen scurt a repaglinidei poate fi suficientă în perioadele de pierdere temporară a controlului glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, la care controlul glicemic este realizat de obicei prin dietă. Repaglinida trebuie administrată înainte de mesele principale (preprandial).

De obicei, dozele se administrează cu 15 minute înainte de masă, dar momentul administrării poate varia de la imediat înainte de masă până la 30 de minute înainte de masă (preprandial, înaintea celor 2, 3 sau 4 mese din zi). Pacienţii care omit o masă (sau care servesc o masă în plus) trebuie instruiţi să renunţe (sau să îşi adauge) o doză, în funcţie de masa respectivă.

În cazul administrării concomitente şi a altor substanţe active, a se vedea pct. 4.4 şi 4.5 pentru stabilirea dozei.

Doza iniţială

Dozajul trebuie stabilit de către medic în funcţie de necesarul pacientului. Doza iniţială recomandată este de 0,5 mg. Între ajustările dozei (determinate prin răspunsul glicemiei) sunt necesare intervale de una până la două săptămâni. Dacă pacienţii sunt transferaţi de pe un alt antidiabetic oral, doza iniţială recomandată este de 1 mg.

Doza de întreţinere Doza maximă recomandată pe priză este de 4 mg, administrată la mesele principale. Doza totală maximă zilnică nu trebuie să depăşească 16 mg repaglinidă.

Grupe speciale de pacienţi Repaglinida este eliminată în principal prin bilăşi, de aceea, eliminarea nu este influenţată de tulburǎrile renale. Opt procente dintr-o singură doză de repaglinidă este eliminată prin rinichi şi clearance-ul total plasmatic al medicamentului este scăzut la pacienţii cu insuficienţǎ renală. Se recomandă prudenţă în stabilirea dozei la pacienţii cu diabet zaharat şi insuficienţǎ renalǎ, deoarece sensibilitatea lor la insulină este crescută.

Nu au fost efectuate studii clinice la pacienţii cu vârsta peste 75 ani sau la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4).

Nu este recomandată administrarea repaglinidei la copii cu vârsta sub 18 ani, datorită lipsei datelor privind siguranţa şi/sau eficacitatea.

La pacienţii malnutriţi sau debilitaţi, dozele iniţialăşi de întreţinere trebuie să fie minimale şi este necesarǎ stabilirea cu prudenţă a dozelor pentru a evita reacţiile hipoglicemice.

Pacienţi care utilizează alte antidiabetice orale (ADO) Pacienţii pot fi transferaţi direct de pe alte antidiabetice orale pe repaglinidă. Totuşi, nu există o corelaţie exactǎ între dozajul cu repaglinidăşi alte antidiabetice orale. Doza iniţială maximă recomandată pentru pacienţii transferaţi pe repaglinidă este de 1 mg, administrată înainte de mesele principale.

Repaglinida poate fi administrată în asociere cu metformina în cazul în care glicemia nu mai poate fi controlată doar prin tratament cu metformină. În acest caz, se continuă administrarea dozelor de metforminăşi se administrează concomitent repaglinidă. Doza iniţială de repaglinidă este de 0,5 mg, administrată înainte de mesele principale; stabilirea dozei este corelată cu răspunsul glicemic la fel ca în cazul monoterapiei.

4.3 Contraindicaţii

  • Hipersensibilitate la repaglinidă sau la oricare dintre excipienţii NovoNorm
  • Diabet zaharat de tip 1 (diabet zaharat insulino-dependent: DZID), peptid C-negativ
  • Cetoacidoză diabetică, cu sau fără comă
  • Tulburare funcţionalǎ hepaticǎ gravǎ
  • Utilizare concomitentă cu gemfibrozil (vezi pct. 4.5).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Generale Repaglinida trebuie prescrisă numai în cazurile în care controlul glicemiei este deficitar şi simptomele caracteristice diabetului zaharat persistă în ciuda unei diete corespunzătoare, a exerciţiilor fizice şi a scăderii în greutate.

Similar altor stimulante ale secreţiei de insulină, repaglinida poate induce hipoglicemie.

La mulţi pacienţi, efectul de scădere a glicemiei al antidiabeticelor orale scade în timp. Aceasta se poate datora progresiei gravitǎţii diabetului zaharat sau diminuării răspunsului la medicament. Acest fenomen este cunoscut ca eşec secundar, pentru a se diferenţia de eşecul primar, caz în care medicamentul este ineficace la un pacient la care a fost administrat pentru prima dată. Înainte de a încadra pacientul în grupa de eşec secundar trebuie evaluate ajustarea dozei şi respectarea strictǎ a dietei şi exerciţiului fizic.

Repaglinida acţionează prin legarea de un situs distinct de la nivelul celulelor β, având acţiune de scurtă durată. În studiile clinice nu a fost investigată utilizarea repaglinidei în cazul eşecului secundar la secretagogi ai insulinei. Nu au fost efectuate studii clinice privind investigarea asocierii cu alţi secretagogi ai insulinei şi acarboză.

Au fost efectuate studii clinice privind terapia asociată cu insulină protaminată neutră Hagedorn (NPH) sau tiazolidindione.Totuşi, raportul beneficiu- risc rămâne a fi stabilit în urma comparaţiei cu alte terapii asociate.

Tratamentul concomitent cu metformină este asociat cu un risc crescut de hipoglicemie. Când un pacient stabilizat cu orice antidiabetic oral este expus unei stări de stres cum sunt stările febrile, traumatismele, infecţiile sau intervenţiile chirurgicale, se poate pierde controlul glicemiei. În aceste situaţii poate fi necesară întreruperea tratamentului cu repaglinidăşi administrarea temporară de insulină.

Utilizarea repaglinidei poate fi asociată cu o incidenţă crescută a sindromului coronarian acut (de exemplu infarct miocardic) (vezi pct. 4.8 şi 5.1).

Utilizarea concomitentRepaglinida trebuie utilizată cu precauţie sau va fi evitată administrarea în cazul pacienţilor aflaţi sub tratament cu medicamente care influenţează metabolismul repaglinidei (vezi pct. 4.5). Dacă utilizarea concomitentă este necesară, trebuie asigurată o atentă monitorizare clinicăşi a valorii glicemiei. ă

Grupe speciale de pacienţi Nu au fost efectuate studii clinice la pacienţii cu insuficienţǎ hepaticǎ. Nu au fost efectuate studii clinice la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani sau la pacienţi cu vârsta peste 75 ani. De aceea, tratamentul nu este recomandat la aceste grupe de pacienţi.

Se recomandă ajustarea cu prudenţă a dozelor în cazul pacienţilor debilitaţi sau malnutriţi. Doza iniţialăşi dozele de întreţinere trebuie să fie minimale (vezi pct. 4.2).

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Se cunosc o serie de medicamente care influenţează metabolismul repaglinidei. De aceea trebuie luate în considerare de către medic eventualele interacţiuni:

Date in vitro au indicat că repaglinida este metabolizată predominant de CYP2C8, dar şi de CYP3A4. Datele clinice obţinute la voluntari sănătoşi sprijină concluzia că CYP2C8 este cea mai importantă enzimă implicată în metabolizarea repaglinidei, pe când CYP3A4 are un rol minor, însă contribuţia relativă a CYP3A4 poate să crească dacă CYP2C8 este inhibat. De aceea, metabolismul şi, ca urmare, clearance-ul repaglinidei, pot fi afectate de medicamente care influenţează activitatea enzimelor citocromului P-450 prin mecanisme de inhibiţie sau inducţie. Precauţii speciale trebuie luate când ambii inhibitori CYP2C8 şi 3A4 sunt administraţi concomitent cu repaglinida.

Conform datelor obţinute in vitro, repaglinida pare a fi un substrat pentru preluarea hepatică activă (prin intermediul proteinei transportoare de anioni organici, OATP1B1). Medicamentele inhibitoare ale OATP1B1 pot determina, de asemenea, creşterea concentraţiilor plasmatice de repaglinidă, aşa cum s-a evidenţiat în cazul ciclosporinei (vezi mai jos).

Următoarele substanţe pot intensifica şi/sau prelungi efectul repaglinidei de scădere a glicemiei: gemfibrozil, claritromicină, itraconazol, ketoconazol, trimetoprim, ciclosporină, alte antidiabetice, inhibitori ai monoaminooxidazei (IMAO), blocante beta-adrenergice neselective, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), salicilaţi, AINS (antiinflamatoare nesteroidiene), octreotid, alcool etilic şi steroizi anabolizanţi.

Într-un studiu de interacţiune efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă a gemfibrozilului (600 mg de două ori pe zi), un inhibitor al CYP2C8, şi repaglinidei (o singură doză de 0,25 mg) a crescut ASC a repaglinidei de 8,1 ori şi Cmax de 2,4 ori. Gemfibrozilul a prelungit timpul de înjumătăţire plasmatică al repanglinidei de la 1,3 ore la 3,7 ore, rezultând o posibilǎ amplificare şi prelungire a efectului repaglinidei de scădere a glicemiei, şi a crescut de 28,6 ori concentraţia plasmatică a repaglinidei la 7 ore de la administrare. Utilizarea concomitentă a gemfibrozilului cu repaglinida este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Administrarea concomitentă a trimetoprimului (160 mg de douǎ ori zilnic), un inhibitor moderat al CYP2C8, şi a repaglinidei (o singură doză de 0,25 mg) a crescut ASC, Cmax şi t1/2 a repaglinidei (de 1,6 ori, 1,4 ori, respectiv de 1,2 ori), fără efecte semnificative statistic asupra valorii glicemiei. Acest deficit al efectului farmacodinamic a fost observat în cazul administrǎrii unei doze sub-terapeutice de repaglinidă. Deoarece profilul de siguranţǎ al acestei asocieri nu a fost stabilit pentru doze mai mari de 0,25 mg repaglinidăşi 320 mg trimetoprim, utilizarea concomitentă a trimetoprimului cu repaglinida trebuie evitată. Dacǎ este necesarǎ utilizarea concomitentǎ, trebuie asigurate monitorizarea atentǎ a glicemiei şi monitorizarea clinicǎ atentǎ (vezi pct. 4.4).

Rifampicina, un inductor potent al CYP3A4, dar şi al CYP2C8, acţionează atât ca inductor cât şi ca inhibitor al metabolizǎrii repaglinidei. Şapte zile de pretratament cu rifampicină (600 mg), urmat de administrarea concomitentǎ a repaglinidei (o singură doză de 4 mg), a avut ca rezultat în ziua a şaptea

o scădere cu 50% a ASC (rezultat al combinării efectelor de inducţie şi inhibiţie). În cazul administrǎrii repaglinidei la 24 de ore după ultima doză de rifampicină s-a observat o scădere cu 80% a ASC a repaglinidei (efect de inducţie). De aceea, utilizarea concomitentă a rifampicinei şi repaglinidei pot induce nevoia de ajustare a dozei de repaglinidă în funcţie de valoarea glicemiei, atent monitorizată atât la iniţierea tratamentului cu rifampicină (inhibiţie acută), pe durata tratamentului (inhibiţie şi inducţie), întreruperea tratamentului (inducţie), cât şi până la aproximativ 2 săptămâni după întreruperea tratamentului cu rifampicină, când efectul inductor al rifampicinei nu se mai manifestă. Nu este exclus ca alţi inductori, de exemplu, fenitoina, carbamazepina, fenobarbitalul, sunǎtoarea, sǎ aibă un efect similar.

La subiecţi sănătoşi a fost studiat efectul ketoconazolului, un prototip de inhibitor potent şi competitiv al CYP3A4, asupra farmacocineticii repaglinidei. Administrarea concomitentă a 200 mg ketoconazol a crescut ASC şi Cmax ale repaglinidei de 1,2 ori, cu profile ale valorii glicemiei modificate cu mai puţin de 8% în cazul administrǎrii concomitente (o singură doză de 4 mg repaglinidă). De asemenea, la voluntari sănătoşi s-a studiat administrarea concomitentă de repanglinidă cu 100 mg itraconazol, un inhibitor al CYP3A4, şi s-a observat creşterea ASC de 1,4 ori. Nu a fost observat nici un efect semnificativ asupra glicemiei la voluntarii sănătoşi. Într-un studiu de interacţiune efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă a 250 mg claritromicină, un inhibitor potent al CYP3A4, a crescut uşor ASC a repaglinidei de 1,4 ori, Cmax de 1,7 ori şi a crescut media creşterii ASC a insulinei serice de 1,5 ori şi concentraţia maximă de 1,6 ori. Mecanismul exact al acestei interacţiuni nu este clar.

Într-un studiu efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă a repaglinidei (într-o singură doză de 0,25 mg) şi a ciclosporinei (doză repetată de 100 mg) a crescut ASC şi Cmax ale repaglinidei de2,5 ori, respectiv de 1,8 ori. Întrucât interacţiunea nu a fost studiată pentru doze mai mari de 0,25 mg repaglinidă, administrarea concomitentă a ciclosporinei şi repaglinidei trebuie evitată. Dacă asocierea este necesară, trebuie asigurate monitorizarea atentǎ a glicemiei şi monitorizarea clinicǎ atentǎ (vezi pct. 4.4).

Blocantele beta-adrenergice pot masca simptomele hipoglicemiei.

Administrarea concomitentă a cimetidinei, nifedipinei, estrogenului sau simvastatinei cu repaglinidă, toate substraturi pentru CYP3A4, nu modifică semnificativ parametrii farmacocinetici ai repaglinidei.

Când este administrată la voluntari sănătoşi, la starea de echilibru, repaglinida nu are efecte clinice semnificative asupra proprietăţilor farmacocinetice ale digoxinei, teofilinei sau warfarinei. De aceea, nu este necesară ajustarea dozei acestor medicamente când sunt administrate concomitent cu repaglinida.

Următoarele medicamente pot reduce efectul repaglinidei de scădere a glicemiei: contraceptive orale, rifampicinǎ, barbiturice, carbamazepinǎ, tiazide, corticosteroizi, danazol, hormoni tiroidieni şi simpatomimetice.

În cazul în care se instituie sau se întrerupe tratamentul cu aceste medicamente la un pacient care utilizează repaglinidă, acesta trebuie ţinut sub observaţie atentă pentru modificările controlului glicemic.

Când repaglinida este utilizată concomitent cu alte medicamente care sunt secretate în principal pe cale biliară, trebuie luată în considerare orice interacţiune potenţială.

4.6 Sarcina şi alăptarea

Nu există studii privind administrarea repaglinidei la femeile gravide sau la cele care alăptează. De aceea, siguranţa administrării repaglinidei la femeile gravide nu poate fi evaluată. Până în prezent, în studiile efectuate la animale, repaglinida nu a prezentat efecte teratogene. La fetuşii şi puii nou-născuţi de şobolan, care au fost expuşi unor doze mari de repaglinidă administrate în ultimul trimestru de gestaţie şi în timpul alăptării, a fost observată embriotoxicitate şi dezvoltarea anormală a membrelor. Repaglinida a fost detectată în laptele animalelor studiate. Din acest motiv, administrarea repaglinidei trebuie evitată în timpul sarcinii şi repaglinida nu trebuie utilizată la femeile care alăptează.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Pacienţii trebuie sfătuiţi să ia măsuri de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timpul conducerii vehiculelor sau folosirii utilajelor. Acest lucru este deosebit de important pentru pacienţii la care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt reduse sau lipsesc sau la pacienţii care au episoadefrecvente de hipoglicemie. În aceste circumstanţe, recomandarea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje trebuie reconsiderată.

4.8 Reacţii adverse

Pe baza experienţei cu repaglinidăşi cu alte medicamente care scad glicemia au fost evidenţiate următoarele evenimente adverse: Frecvenţele sunt definite ca fiind: frecvente (≥1/100 până la <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 până la <1/100); rare (≥ 1/10000 până la < 1/1000); foarte rare (< 1/10000); frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tulburări ale sistemului imunitar Foarte rare: alergie Reacţii de hipersensibilitate generalizate (de exemplu, reacţie anafilactică) sau reacţii imunologice, precum vasculita.

Tulburǎri metabolice şi de nutriţie Frecvente: hipoglicemie Frecvenţă necunoscută: comă hipoglicemicăşi pierderea conştienţei determinată de hipoglicemie Similar altor medicamente care scad glicemia, după administrarea de repaglinidă au fost observate reacţii hipoglicemice. Aceste reacţii sunt în majoritate moderate şi pot fi uşor tratate prin administrarea de carbohidraţi. Dacă sunt grave, necesitând asistenţă din partea unei terţe persoane, poate fi necesară administrarea glucozei în perfuzie. Apariţia acestor reacţii depinde, ca în cazul oricărui tratament antidiabetic, de factori individuali cum sunt: obiceiurile alimentare, doza, exerciţiul fizic şi starea de stres (vezi pct. 4.4). Interacţiunile cu alte medicamente pot creşte riscul de hipoglicemie (vezi pct. 4.5). În timpul perioadei de după punerea pe piaţă au fost raportate cazuri de hipoglicemie la pacienţi trataţi cu repaglinidă în asociere cu metformină sau tiazolidindione.

Tulburări gastro-intestinale Frecvente: dureri abdominale şi diaree Foarte rare: vărsături şi constipaţie Frecvenţă necunoscută: greaţă În studiile clinice au fost raportate tulburǎri gastro-intestinale cum sunt dureri abdominale, diaree, greaţă, vărsături şi constipaţie. Gravitatea şi frecvenţa acestor simptome nu au fost diferite de cele observate la alte stimulante orale ale secreţiei de insulină.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Frecvenţă necunoscută: hipersensibilitate Pot să apară reacţii de hipersensibilitate cutanată cum sunt eritem, prurit, erupţii cutanate şi urticarie. Nu există nici un motiv pentru a suspecta alergii încrucişate cu sulfonilureicele, datorită structurii chimice diferite.

Tulburǎri oculare Foarte rare: tulburări de vedere Se cunoaşte faptul că modificările glicemiei induc tulburări tranzitorii ale vederii, în special la începutul tratamentului. Asemenea tulburări au fost observate numai în foarte puţine cazuri după iniţierea tratamentului cu repaglinidă. În studiile clinice, niciuna dintre aceste situaţii nu a dus la întreruperea tratamentului cu repaglinidă.

Tulburări cardiace Rare: Boli cardiovasculare Diabetul tip 2 este asociat cu un risc crescut de boli cardiovasculare. Într-un studiu epidemiologic, în grupul tratat cu repaglinidă a fost raportată o incidenţă crescută a sindromului coronarian acut. Oricum, o relaţie cauzală nu a fost stabilită (vezi pct.4.4 şi 5.1).

Tulburări hepato-biliare Foarte rare: disfuncţii hepaticeÎn cazuri foarte rare au fost raportate disfuncţii hepatice grave. Totuşi, o relaţie cauzală între acestea şi repaglinidă nu a fost stabilită. Foarte rare: creşterea enzimelor hepatice În timpul tratamentului cu repaglinidă au fost raportate cazuri izolate de creştere a valorilor enzimelor hepatice. Majoritatea cazurilor au fost moderate şi tranzitorii şi numai la câţiva pacienţi a fost întrerupt tratamentul cu repaglinidă ca urmare a creşterii valorilor acestor enzime.

4.9 Supradozaj

Repaglinida a fost administrată cu o creştere săptămânală a dozei de 4 - 20 mg, de 4 ori pe zi, timp de 6 săptămâni. Nu au apărut probleme legate de siguranţă. Deoarece, în cazurile studiate hipoglicemia a fost evitată prin creşterea aportului caloric, supradozajul relativ poate să determine un efect de scădere exagerată a glicemiei, cu apariţia simptomelor de hipoglicemie (ameţeli, transpiraţii, tremor, cefalee etc.). Când apar aceste simptome, trebuie luate mǎsuri adecvate de corectare a valorii mici a glicemiei (administrare pe cale orală de carbohidraţi). Cazurile mai grave de hipoglicemie, cu convulsii, pierderea conştienţei sau coma, trebuie tratate prin administrarea intravenoasă de glucoză.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: derivat al acidului carbamoilmetilbenzoic, Cod ATC: A10B X02

Repaglinida este un secretagog oral nou cu acţiune de scurtă durată. Repaglinida scade rapid glicemia prin stimularea eliberării insulinei din pancreas, efect dependent de funcţionarea celulelor β din insulele pancreatice.

Repaglinida închide canalele de potasiu ATP-dependente din membrana celulelor β prin intermediul unei proteine ţintă, într-un mod diferit de alte secretagoge. Aceasta depolarizează celula β conducând la deschiderea canalelor de calciu. Fluxul crescut de calciu rezultat induce secreţia insulinei din celula β.

La pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, răspunsul insulinotrop la o masă apare în decurs de 30 minute după administrarea orală a unei doze de repaglinidă. Acest lucru conduce la scăderea glicemiei pe durata mesei. Valorile ridicate de insulină nu persistă dincolo de timpul afectat mesei. Concentraţiile plasmatice de repaglinidă scad rapid la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, observându-se concentraţii plasmatice mici ale medicamentului după 4 ore de la administrare. La pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 cărora li s-au administrat doze de 0,5 - 4 mg repaglinidă a fost demonstrată scăderea glicemiei în funcţie de doză. Studiile clinice au evidenţiat că administrarea optimă a repaglinidei este în relaţie cu mesele principale (administrare preprandială). De regulă, dozele se administrează cu 15 minute înainte de masă, dar intervalul poate varia de la administrarea chiar înainte de masă la administrarea cu 30 minute înainte de masă.

Un studiu epidemiologic a indicat un risc crescut de sindrom coronarian acut la pacienţii trataţi cu repaglinidă, comparativ cu cei aflaţi sub tratament cu sulfoniluree (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Repaglinida este rapid absorbită din tractul gastro-intestinal, ceea ce conduce la o creştere rapidă a concentraţiei plasmatice a medicamentului. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă în decurs de o oră de la administrare. După atingerea valorii maxime, concentraţia plasmatică scade rapid şi repaglinida este eliminată în decurs de 4 - 6 ore. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ o oră. Farmacocinetica repaglinidei este caracterizată de o biodisponibilitate absolută medie de 63% (VC 11%), un volum mic de distribuţie, de 30 l (concordant cu distribuţia în lichidul intracelular) şi o eliminare rapidă din sânge. În studiile clinice a fost observată o variabilitate interindividuală mare (60%) a concentraţiilor plasmatice de repaglinidă. Variabilitatea intraindividuală este mică până la moderată (35%) şi, deoarece doza de repaglinidǎ trebuie stabilită în funcţie de răspunsul clinic, eficacitatea nu este afectată de variabilitatea interindividuală.

La pacienţii cu insuficienţă hepaticăşi la pacienţii vârstnici cu diabet zaharat de tip 2, expunerea la repaglinidă este crescută. După expunerea la o doză unică de 2 mg (4 mg la pacienţii cu insuficienţă hepatică) ASC (DS) a fost de 31,4 ng/ml x oră (28,3) la voluntarii sănătoşi, de 304,9 ng/ml x oră (228,0) la pacienţii cu insuficienţă hepaticăşi de 117,9 ng/ml x oră (83,8) la pacienţii vârstnici cu diabet zaharat de tip 2. La pacienţii cu insuficienţǎ renalǎ gravǎ (clearance-ul creatininei: 20-39 ml/min) după 5 zile de tratament cu repaglinidă (2 mg de 3 ori pe zi), rezultatele au evidenţiat o creştere semnificativă, de 2 ori, a expunerii (ASC) şi a timpul de înjumătăţire plasmatică (t1/2), comparativ cu subiecţii cu funcţie renală normală.

La om, repaglinida se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (peste 98%).

Nu au fost observate diferenţe semnificative clinic în farmacocinetica repaglinidei, atunci când a fost administrată cu 0, 15 sau 30 minute înaintea unei mese sau pe nemâncate.

Repaglinida este metabolizată aproape complet şi nu a fost identificat nici un metabolit cu efecte de scădere a glicemiei semnificative clinic. Repaglinida şi metaboliţii săi se elimină în principal prin bilă. Numai o proporţie mică din doza administrată (mai puţin de 8%) apare în urină, în principal sub formă de metaboliţi. Mai puţin de 1% din medicamentul nemodificat se regăseşte în materiile fecale.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om, pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi carcinogenitatea.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Celuloză microcristalină (E460) Hidrogenofosfat de calciu anhidru Amidon de porumb Amberlit (Polacrilin potasic) Povidonă (polividonă) Glicerol 85% Stearat de magneziu Meglumină Poloxamer Oxid roşu de fer (E172)

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

5 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutia cu blistere (Al/Al) conţine 30, 90, 120 sau 270 comprimate. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Instrucţiuni pentru îndepărtarea reziduurilor

Nu sunt necesare.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Novo Nordisk A/S Novo Allé DK-2880 Bagsværd Danemarca

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/98/076/018-020, EU/1/98/076/022

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 17 August 1998 Data ultimei reînnoiri: 23 Iulie 2008

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI ANEXA II

A. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

A. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI

Numele şi adresa producătorului responsabil pentru eliberarea seriei

Novo Nordisk A/S Novo Allé DK-2880 Bagsværd Danemarca

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

• CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA IMPUSE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Medicament cu eliberare pe bază de prescripţie medicală.

• CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND SIGURANŢA ŞI EFICACITATEA MEDICAMENTULUI

Nu este cazul.

ANEXA III ETICHETAREA ŞI PROSPECTUL

A. ETICHETAREA

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR CUTIE

DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

NovoNorm 0,5 mg comprimate

Repaglinidă

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVĂ(E)

Fiecare comprimat conţine: Repaglinidă 0,5 mg;

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Glicerol 85% este unul dintre excipienţi

4. FORMA FARMACEUTICĂŞI CONŢINUTUL

30 comprimate

90 comprimate
120 comprimate
270 comprimate

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

A se citi prospectul înainte de utilizare.

Administrare orală

    1. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR
    2. A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor
  1. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)
  2. DATA DE EXPIRARE

EXP/

    1. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE
    2. A se păstra în ambalajul original
  1. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL
  2. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Novo Nordisk A/S Novo Allé DK-2880 Bagsværd Danemarca

  1. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
  2. SERIA DE FABRICAŢIE
EU/1/98/076/004 30 comprimate
EU/1/98/076/005 90 comprimate
EU/1/98/076/006 120 comprimate
EU/1/98/076/023 270 comprimate

Serie:

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală

  1. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE
  2. INFORMAŢII ÎN BRAILLE

novonorm 0,5 mg

MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE BLISTERE

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

NovoNorm 0,5 mg comprimate

Repaglinidă

2. NUMELE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Novo Nordisk A/S

3. DATA DE EXPIRARE

EXP/

4. SERIA DE FABRICAŢIE

Serie:

5. ALTE INFORMAŢII

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR CUTIE

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

NovoNorm 1 mg comprimate

Repaglinidă

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVĂ(E)

Fiecare comprimat conţine: Repaglinidă 1 mg;

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Glicerol 85% este unul dintre excipienţi

4. FORMA FARMACEUTICĂŞI CONŢINUTUL

30 comprimate

90 comprimate
120 comprimate
270 comprimate

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

A se citi prospectul înainte de utilizare

Administrare orală

    1. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR
    2. A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor
  1. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)
  2. DATA DE EXPIRARE

EXP/

    1. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE
    2. A se păstra în ambalajul original
  1. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL
  2. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Novo Nordisk A/S Novo Allé DK-2880 Bagsværd Danemarca

  1. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
  2. SERIA DE FABRICAŢIE
EU/1/98/076/011 30 comprimate
EU/1/98/076/012 90 comprimate
EU/1/98/076/013 120 comprimate
EU/1/98/076/024 270 comprimate

Serie:

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală

  1. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE
  2. INFORMAŢII ÎN BRAILLE

novonorm 1 mg

MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE BLISTERE

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

NovoNorm 1 mg comprimate

Repaglinidă

2. NUMELE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Novo Nordisk A/S

3. DATA DE EXPIRARE

EXP/

4. SERIA DE FABRICAŢIE

Serie:

5. ALTE INFORMAŢII

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR CUTIE

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

NovoNorm 2 mg comprimate

Repaglinidă

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVĂ(E)

Fiecare comprimat conţine: Repaglinidă 2 mg;

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Glicerol 85% este unul dintre excipienţi

4. FORMA FARMACEUTICĂŞI CONŢINUTUL

30 comprimate

90 comprimate
120 comprimate
270 comprimate

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

A se citi prospectul înainte de utilizare

Administrare orală

    1. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR
    2. A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor
  1. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)
  2. DATA DE EXPIRARE

EXP/

    1. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE
    2. A se păstra în ambalajul original
  1. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL
  2. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Novo Nordisk A/S Novo Allé DK-2880 Bagsværd Danemarca

  1. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
  2. SERIA DE FABRICAŢIE
EU/1/98/076/018 30 comprimate
EU/1/98/076/019 90 comprimate
EU/1/98/076/020 120 comprimate
EU/1/98/076/022 270 comprimate

Serie:

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală

  1. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE
  2. INFORMAŢII ÎN BRAILLE

novonorm 2 mg

MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE BLISTERE

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

NovoNorm 2 mg comprimate

Repaglinidă

2. NUMELE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Novo Nordisk A/S

3. DATA DE EXPIRARE

EXP/

4. SERIA DE FABRICAŢIE

Serie:

5. ALTE INFORMAŢII

B. PROSPECTUL

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

NovoNorm 0.5 mg comprimate 1 mg comprimate 2 mg comprimate

Repaglinidă

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament.

Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi. Dacă aveţi întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră. Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

În acest prospect găsiţi:

  1. Ce este NovoNorm şi pentru ce se utilizează
  2. Înainte să luaţi NovoNorm
  3. Cumsă luaţi NovoNorm
  4. Reacţii adverse posibile
  5. Cum se păstrează NovoNorm
  6. Informaţii suplimentare

1. CE ESTE NOVONORM ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

NovoNorm este un antidiabetic oral care conţine repaglinidă. Aceasta vă ajută pancreasul să producă mai multă insulină, scăzând astfel cantitatea de zahăr (glucoză) din sânge.

Diabetul zaharat de tip 2 este o boală în care pancreasul nu produce suficientă insulină pentru a controla cantitatea de zahăr din sângele dumneavoastră, sau în care corpul nu prezintă un răspuns normal faţă de insulina secretată.(diabetul zaharat de tip 2 este cunoscut ca diabet zaharat noninsulino-dependent sau diabet zaharat cu debut la maturitate).

NovoNorm este folosit pentru a controla diabetul zaharat de tip 2 ca o completare a dietei şi a exerciţiului fizic: tratamentul cu NovoNorm se iniţiază de regulă dacă dieta, exerciţiul fizic şi scăderea în greutate singure nu au reuşit să controleze (sau să reducă) cantitatea de zahăr din sângele dumneavoastră. NovoNorm poate fi administrat în asociere cu metformina, un alt medicament folosit în diabet.

2. ÎNAINTE SĂ LUAŢI NOVONORM

Nu luaţi NovoNorm:

  • Dacă sunteţi hipersensibil (alergic) la repaglinidă sau la oricare alt component al medicamentului
  • Dacă aveţi diabet zaharat de tip 1 (diabet zaharat insulino-dependent)
  • Dacă aciditatea din organismul dumneavoastră este crescută (cetoacidoză diabetică)
  • Dacă aveţi o afecţiune severă a ficatului
  • Dacă luaţi gemfibrozil (un medicament cu rol de reducere a cantităţii de grăsimi din sânge)

Dacă vă încadraţi într-una dintre situaţiile de mai sus, spuneţi-i medicului dumneavoastră şi nu luaţi NovoNorm.

Aveţi grijă deosebită când luaţi NovoNorm:

  • Dacă aveţi probleme cu ficatul. NovoNorm nu este recomandat pacienţilor cu afecţiuni moderate ale ficatului. NovoNorm nu trebuie luat dacă aveţi o afecţiune severă a ficatului (vezi pct. Nu luaţi NovoNorm).
  • Dacă aveţi probleme cu rinichii. NovoNorm trebuie luat cu prudenţă.
  • Dacă sunteţi programat pentru o intervenţie chirurgicală majoră sau aţi avut recent o boală sau o infecţie gravǎ. În aceste cazuri se poate pierde controlul asupra diabetului zaharat.
  • Dacă aveţi vârsta sub 18 sau peste 75 de ani, NovoNorm nu vă este recomandat, deoarece nu a fost studiat la pacienţi din cadrul acestor grupe de vârstă.

Spuneţi-i medicului dumneavoastră dacă vă încadraţi într-una dintre situaţiile de mai sus. S-ar putea ca NovoNorm să nu fie potrivit pentru dumneavoastră. Medicul dumneavoastră vă va sfătui în acest sens.

Dacă aveţi un episod de hipoglicemie

Aveţi hipoglicemie dacă valoarea zahărulului din sânge este prea mică. Aceasta se poate întâmpla în următoarele situaţii:

  • Dacă luaţi prea mult NovoNorm
  • Dacă depuneţi un efort fizic mai mare decât de obicei
    • Dacă luaţi alte medicamente sau dacă suferiţi de afecţiuni ale ficatului sau rinichilor (vezi pct. 2Înainte de a lua NovoNorm)
    • Semnele de avertizare a hipoglicemiei pot să apară brusc şi pot include: transpiraţii reci, piele palidă şi rece, dureri de cap, bătăi rapide ale inimii, senzaţie de rău, senzaţie intensă de foame, tulburări de vedere trecătoare, obosealăşi senzaţie de slăbiciune neobişnuite, nervozitate sau tremor, stare de nelinişte, confuzie, dificultăţi de concentrare. Dacă glicemia dumneavoastră scade sau simţiţi că urmează un episod hipoglicemic: mâncaţi tablete de glucoză sau alimente care conţin mult zahăr (dulciuri, biscuiţi, suc de fructe), apoi odihniţivă. Când simptomele hipoglicemiei au dispărut sau când valorile glicemiei s-au stabilizat, continuaţi tratamentul cu NovoNorm. Informaţi-i pe cei din jur că aveţi diabet zaharat şi că, în cazul în care vă pierdeţi conştienţa datorită unui episod hipoglicemic, trebuie să vă aşeze pe o parte şi să vă acorde imediat asistenţă medicală. Nu trebuie să vă administreze mâncare sau băuturi pentru că vă puteţi îneca.
  • Dacă hipoglicemia severă nu este tratată, aceasta poate provoca leziuni ale creierului (temporare sau permanente) şi chiar moarte.
  • Dacă aţi avut un episod hipoglicemic şi v-aţi pierdut conştienţa sau aveţi frecvent episoade de hipoglicemie, informaţi-l pe medicul dumneavoastră. Doza de NovoNorm, dieta sau exerciţiul fizic pot necesita ajustări.

Dacă zahărul din sânge creşte prea mult

Zahărul din sânge poate creşte prea mult (aceasta se numeşte hiperglicemie). Aceasta se poate întâmpla în următoarele situaţii:

  • Dacă vă administraţi prea puţin NovoNorm
  • Dacă aveţi o infecţie sau febră
  • Dacă mâncaţi mai mult decât de obicei
  • Dacă depuneţi mai puţin efort fizic decât de obicei.

Semnele de avertizare apar treptat. Acestea includ: urinare frecventă, senzaţie de sete, piele uscată, gură uscată. Adresaţi-vă medicului. Doza de NovoNorm, dieta sau exerciţiul fizic pot necesita ajustări.

Utilizarea altor medicamente

Puteţi să luaţi NovoNorm în asociere cu metformina, un alt medicament pentru diabet, dacă medicul dumneavoastră v-a prescris acest tratament. Dacă urmaţi un tratament cu gemfibrozil (utilizat pentru reducerea cantităţii de grăsimi din sânge), nu trebuie să luaţi NovoNorm.

Răspunsul organismului dumneavoastră faţă de NovoNorm se poate modifica dacă utilizaţi alte medicamente şi în special dintre cele enumerate mai jos:

  • Inhibitori ai monoaminooxidazei (IMAO) (utilizaţi în tratamentul depresiilor)
  • Beta-blocante (utilizate în tratamentul hipertensiunii arteriale sau al anumitor afecţiuni cardiace)
  • Inhibitori ai ECA (utilizaţi în tratamentul anumitor afecţiuni cardiace)
  • Salicilaţi (de exemplu acidul acetilsalicilic)
  • Octreotid (utilizat în tratamentul cancerului)
  • Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) (utilizate în diminuarea durerii)
  • Steroizi (steroizi anabolizanţi şi corticosteroizi – utilizaţi în anemie sau pentru tratarea inflamaţiilor)
  • Contraceptive orale (folosite pentru prevenirea sarcinii)
  • Tiazide (diuretice)
  • Danazol (utilizat în tratamentul chisturilor mamare şi al endometriozei)
  • Produşi tiroidieni (folosiţi în tratamentul cantităţilor scăzute de hormoni tiroidieni)
  • Simpatomimetice (folosite în tratamentul astmului bronşic)
  • Claritromicină, trimetoprim, rifampicină (antibiotice)
  • Itraconazol, ketoconazol (medicamente antifungice)
  • Gemfibrozil (utilizat în tratamentul valorilor crescute de grăsimi din sânge)
  • Ciclosporină (folosită pentru suprimarea sistemului imunitar)
  • Fenitoină, carbamazepină, fenobarbital (utilizate în tratamentul epilepsiei)
  • Sunătoare (medicament din plante medicinale)

Vă rugăm să îi spuneţi medicului dumneavoastră dacă aţi luat recent sau intenţionaţi să luaţi oricare dintre aceste medicamente sau medicamente eliberate fără prescripţie medicală.

Utilizarea NovoNorm cu alimente şi băuturi

Administraţi-vă NovoNorm înaintea meselor principale. Alcoolul poate modifica acţiunea NovoNorm de reducere a cantităţii de zahăr din sânge. Fiţi atenţi la semnele de avertizare a hipoglicemiei.

Sarcina şi alăptarea

Nu trebuie să vă administraţi NovoNorm dacă sunteţi gravidă sau doriţi să deveniţi. Mergeţi la un consult medical în cel mai scurt timp posibil dacă rămâneţi gravidă sau dacă doriţi să rămâneţi gravidă pe perioada tratamentului.

Nu trebuie să luaţi NovoNorm dacă alăptaţi.

Conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor

Capacitatea dumneavoastră de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată în cazul în care cantitatea de zahăr din sânge este crescută sau scăzută. Ţineţi cont de faptul că v-aţi putea pune în pericol pe dumneavoastră sau pe cei din jur. Întrebaţi-vă medicul dacă puteţi conduce vehicule în următoarele situaţii:

  • Dacă prezentaţi des episoade de hipoglicemie
  • Dacă aveţi puţine semne de avertizare a hipoglicemiei sau dacă acestea sunt absente

3. CUM SĂ LUAŢI NOVONORM

Medicul dumneavoastră vă va stabili doza.

  • Doza iniţială uzuală este de 0,5 mg administrată înainte de fiecare masă principală. Comprimatele trebuie înghiţite cu un pahar de apă, cu cel mult 30 de minute înainte de masă.
  • Doza poate fi ajustată de către medicul dumneavoastră cu până la 4 mg, iar administrarea se va efectua imediat înainte sau cu cel mult 30 de minute înaintea fiecărei mese principale. Doza maximă recomandată zilnic este de 16 mg.

Nu luaţi mai mult NovoNorm decât v-a recomandat medicul dumneavoastră. Luaţi NovoNorm întotdeauna conform recomadării medicului dumneavoastră. Întrebaţi-vă medicul dacă nu sunteţi sigur.

Dacă aţi luat mai mult NovoNorm decât trebuie

Dacă aţi luat prea multe comprimate, glicemia dumneavoastră poate deveni prea mică, ducând la un eveniment hipoglicemic. Vezi pct. Dacă aveţi un episod de hipoglicemie pentru descrierea hipoglicemiei şi a tratamentului acesteia.

Dacă aţi uitat să luaţi NovoNorm

Dacă aţi uitat să luaţi o doză, administraţi următoarea doză ca de obicei - nu dublaţi doza.

Dacă întrerupeţi tratamentul cu NovoNorm

Ţineţi cont de faptul că efectul dorit nu poate fi atins dacă întrerupeţi tratamentul cu NovoNorm. Diabetul dumneavoastră se poate agrava. Dacă este nevoie de modificarea tratamentului, contactaţi-l întâi pe medicul dumneavoastră.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare despre utilizarea NovoNorm, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, NovoNorm poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Reacţii adverse posibile

Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 pacienţi)

  • Hipoglicemie (vezi pct. Dacă aveţi un episod de hipoglicemie). Riscul apariţiei episoadelor hipoglicemice poate creşte dacă luaţi şi alte medicamente
  • Dureri abdominale
  • Diaree
    • Sindrom coronarian acut (dar poate sa nu fie datorat medicamentului)
    • Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 pacienţi)
  • Alergie (precum umflături, dificultate în respiraţie, bătăi rapide ale inimii, senzaţie de ameţeală, transpiraţii; acestea pot fi semnele unei reacţii anafilactice). Contactaţi-vă imediat medicul.
  • Vărsături
  • Constipaţie
  • Tulburări de vedere
  • Probleme severe la nivelul ficatului, funcţionare anormală a ficatului, creşterea valorilor enzimelor hepatice în sânge.

Rare (pot afecta până la 1 din 1000 pacienţi)

Cu frecvenţă necunoscută

  • Comă hipoglicemică sau pierderea conştienţei (reacţii hipoglicemice foarte grave – vezi pct. Dacă aveţi un episod de hipoglicemie). Contactaţi-vă imediat medicul.
  • Hipersensibilitate (erupţii trecătoare pe piele, mâncărime, roşeaţă, umflături)
  • Senzaţie de rău (greaţă)

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastă.

5. CUM SE PĂSTREAZĂ NOVONORM

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor. A se pǎstra NovoNorm la loc uscat pentru a fi protejat de umiditate. A se păstra în ambalajul original.

A nu se folosi după data expirării. Aceasta se referă la ultima zi a lunii respective. Data expirării este înscrisă pe cutie şi pe blister.

Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vă vor ajuta la protejarea mediului.

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Ce conţine NovoNorm

Substanţa activă este repaglinida. Alte componente sunt: celuloză microcristalină (E460), hidrogenofosfat de calciu anhidru, amidon de porumb, polacrilin potasic, povidonă, glicerol 85%, stearat de magneziu, meglumină, poloxamer, oxid galben de fer (E172) numai în comprimatele de 1 mg şi oxid roşu de fer (E172) numai în comprimatele de 2 mg.

Comprimatele sunt disponibile în trei concentraţii. Concentraţiile sunt 0,5 mg, 1 mg şi 2 mg.

Cum arată NovoNorm şi conţinutul ambalajului

Comprimatele de NovoNorm sunt rotunde şi convexe, inscripţionate cu logo-ul Novo Nordisk (boul Apis). Comprimatele de 0,5 mg sunt albe, comprimatele de 1 mg sunt galbene, iar comprimatele de 2 mg sunt de culoarea piersicii. Sunt disponibile patru tipuri de cutii cu blistere. Fiecare cutie conţine 30, 90, 120 sau 270 comprimate. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi producătorul

Novo Nordisk A/S Novo Alle, DK-2880 Bagsværd, Danemarca.

Acest prospect a fost aprobat în

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Fitoterapia in diabet In mod special, in ultimii 10 ani, s-au facut cercetari stiintifice amanuntite asupra plantelor utilizate de diverse popoare pentru actiunea lor hipoglicemianta.
Controlul medical anual poate depista multe afecţiuni, inclusiv diabetul Preşedintele Societăţii Române de Nutriţie şi Boli Metabolice, prof. dr. Radu Lichiardopol, a explicat luni, în cadrul conferinţei de presă prilejuite de lansarea campaniei 'Fă PASul corect: Controlează diabetul', că persoanele care au o predispoziţie genetică spre diabet nu înseamnă că se vor îmbolnăvi...
Persoanele cu diabet pot învăţa cum să aibă o viaţă completă prin intermediul unui portal Persoanele diagnosticate cu diabet pot învăţa cum să aibă o viaţă completă prin intermediul portalului www.complete-life.ro, lansat joi de Sanofi România.
Specialiştii în diabet avertizează: Efectul reclamelor de la tv - mâncăm mai prost şi mai nesănătos Preşedintele Societăţii Române de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice, prof. dr. Maria Moţa, a declarat miercuri, într-o conferinţă la Sibiu, că românii mănâncă din păcate mai mult şi mai nesănătos, sunt victimele ambalajelor frumoase şi ale reclamelor agresive de la televizor şi, în plus, dorm tot mai...
Societatea Română de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice, premiată pentru Campania Naţională „Controlează-ţi Diabetul!” la Gala Medica 2014 Campania Naţională „Controlează-ţi Diabetul”, organizată ştiinţific de Societatea Română de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice – preşedinte: prof. dr. Maria Moţa, management eveniment Sănătatea Press Group, a câştigat premiul publicului pentru „Cea mai bună campanie de sănătate” oferit de Colegiul...
Suferi de diabet? Menține glicemia la un nivel normal cu Glykofit de la Ropharma! În prezent, complicaţiile diabetului reprezintă principala cauză de deces în rândul persoanelor diagnosticate cu această afecţiune devastatoare dacă nu este bine tratată. Conform Federaţiei Romane de Diabet, Nutriţie şi Boli metabolice, peste 800.000 de romani suferă de diabet zaharat şi se...