Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

EDICIN
Denumire EDICIN
Denumire comuna internationala VANCOMYCINUM
Actiune terapeutica ALTE ANTIBIOTICE ANTIBACTERIENE GLICOPEPTIDICE
Prescriptie PR
Forma farmaceutica Pulbere liofilizat pentru solutie perfuzabila/injectabila
Concentratia 1g
Ambalaj Cutie x 1 flac. din sticla incolora cu pulb. liof. pt. sol. perf./inj.
Valabilitate ambalaj 2 ani
Cod ATC J01XA01
Firma - Tara producatoare LEK PHARMACEUTICALS D.D. - SLOVENIA
Autorizatie de punere pe piata LEK PHARMACEUTICALS D.D. - SLOVENIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre EDICIN ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre EDICIN, pulbere liofilizat pentru solutie perfuzabila/injectabila       

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

Edicin 500 mg, pulbere pentru soluţie perfuzabilă/injectabilă
Edicin 1 g, pulbere pentru soluţie perfuzabilă/injectabilă
Vancomicină

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament deoarece conţine informaţii importante pentru dumneavoastră.
- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
- Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
- Acest medicament a fost prescris numai pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi semne de boală ca dumneavoastră.
- Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. Vezi pct. 4.

Ce găsiţi în acest prospect:
1. Ce este Edicin şi pentru ce se utilizează
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizați Edicin
3. Cum să utilizați Edicin
4. Reacţii adverse posibile
5. Cum se păstrează Edicin
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii

1. Ce este Edicin şi pentru ce se utilizează.

Vancomicina este un antibiotic cu structură glicopeptidică. Acţionează prin inhibarea sintezei peretelui bacterian. Se leagă de capătul C terminal al reziduurilor de D-alanină-D-alanină ale precursorilor de peptidoglicani UDP-N-acetil-muramil-pentapeptid, pe suprafaţa externă a membranei citoplasmatice.
De asemenea, inhibă activitatea transpeptidazelor şi carboxipeptidazelor, care leagă adiacent lanţurile de peptidoglicani cu lanţurile de pentaglicină. Liza celulară care are loc este rezultatul acţiunii necontrolate a enzimelor autolitice. Vancomicina acţionează mai devreme decât antibioticele betalactamice în sinteza peretelui celular. Probabil inhibă, de asemenea, producţia acizilor ribonucleici, dar acest mecanism de acţiune este mai puţin important.
Vancomicina este un antibiotic bactericid activ în special împotriva multor bacterii Gram-pozitiv şi bacteriostatic faţă de enterococi. Acţiunea bactericidă faţă de enterococi poate fi obţinută prin administrarea combinată a vancomicinei cu aminoglicozidele.
Bacteriile sensibile la vancomicină includ stafilococi (vancomicina acţionează faţă de tulpini rezistente la meticilin ale Staphylococcus aureus, Staphylococcus haemolyticus şi Staphylococcus epidermis), streptococci (Streptococcus pyogenes, Streptococcus pneumoniae, Streptococcus agalactiae şi altele, independente de sensibilitatea la penicilină), enterococi (Enterococcus faecalis, Enterococcus faecium), Listeria monocytogenes, Corynebacterii (Corynebacterium diphtheriae, Corynebacterium jeikeium), Bacillus spp., Clostridium spp., Propionibacterium acnes, Actinomyces spp., tulpini rare de Lactobacillus spp. şi Rhodococcus equi. In vitro, Borrelia burgdorferi este sensibilă la vancomicină.
In vitro, tulpini individuale de Neisseria gonorrhoeae pot fi sensibile la vancomicină. In vitro, nu este sigură sensibilitatea Flavobacterium spp. la vancomicină. Toate celelalte bacterii aerobe şi anaerobe Gram-negativ sunt rezistente la vancomicină.
În timpul tratamentului cu vancomicină, stafilococii pot deveni mai puţin sensibili la aceasta, deşi se întâmplă foarte rar (Staphylococcus aureus are sensibilitate intermediară la vancomicină -VISA).


Rezistenţa stafilococilor coagulazo-rezistenţi poate fi stabilă sau reversibilă. În VISA îngroşarea peretelui celular este probabil importantă; vancomicina se acumulează la acest nivel, astfel legarea sa de precursorii peptidoglicanilor este prevenită. Adiţional administrării vancomicinei, administrarea altor antibiotice, în special a acelora care acţionează pe germeni anaerobi intestinali cum sunt metronidazolul, clindamicina, imipenem, ciprofloxacina şi a 3-a generaţie de cefalosporine, este, de asemenea, importantă pentru dezvoltarea rezistenţei vancomicinei la enterococi (VRE). Apariţia VRE este asociată, de asemenea, cu utilizarea avoparcinei, a antibioticelor glicopeptidice, care se utilizează în medicina veterinară. Rezistenţa genelor codifică diferite enzime, care alterează precursorii peptidoglicanilor, la care vancomicina se leagă de obicei. Aceasta se poate transmite prin plasmide sau prin legarea de cromozomi. În Slovenia până acum s-au izolat doar tulpini individuale VRE.
Bacteriile Gram-negativ sunt rezistente la vancomicină datorită impermeabilităţii membranei celulare externe.
Este posibilă rezistenţa încrucişată a vancomicinei şi teicoplaninei; nu se cunoaşte rezistenţă încrucişată cu alte antibiotice. MIC pentru majoritatea bacteriilor susceptibile este mai mic de 5 mg/l şi MIC pentru rezistenţa stafilococului auriu la vancomicină este 10 spre 20 mg/l.
Studiile experimentale in vitro la animale au demonstrat că la concentraţii ale vancomicinei mai mici de 1,5 mg/l, efectul bactericid depinde de concentraţii, în timp ce la concentraţii mai mari depinde de timp. Eficacitatea este mai serios afectată la concentraţii serice mai mici decât la concentaţii serice mai mari. De asemenea, s-a descoperit că vancomicina are un efect post-antibiotic (PAE) şi un efect post-antibiotic al concentraţiilor sub-inhibitorii (efect post-antibiotic MIC, PA-SME). Concentraţiile serice privind eficacitatea la om nu se cunosc. Pe baza experienţei obţinută în urma administrării dozelor uzuale, probabil că pentru obţinerea efectului terapeutic sunt necesare concentraţii între maxim 20-30 mg/l şi 5-10 mg/l.

Vancomicina este indicată în tratamentul infecţiilor severe determinate de microorganisme Gram-pozitiv rezistente la alte antibiotice şi pacienţilor cu alergie cunoscută la peniciline şi cefalosporine:
-endocardite;
-septicemie;
-osteomielite;
-infecţii ale sistemului nervos central;
-infecţii ale tractului respirator inferior (pneumonie);
-infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi.

Se administrează oral în:
- enterocolite stafilococice;
- colite pseudomembranoase.

Vancomicina este eficace în prevenirea:
- endocarditelor, la pacienţii cu hipersensibilitate la peniciline;
- unor infecţii (post-operatorii la nivelul cavităţii bucale sau a tractului respirator superior şi a celor apărute în urma unor proceduri medicale) atunci când există un risc înalt de dezvoltare a infecţiilor cu bacterii rezistente Gram-pozitiv.

2. Ce trebuie să știți înainte de a utiliza Edicin

Nu utilizaţi Edicin
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la teicoplamină sau vancomicină, sau la oricare dintre celelalte componenete ale Edicin enumerate la punctual 6.1.


Atenționări și precauții

Administrarea Edicin nu se va face rapid și direct în venă datorită riscului mare de apariție a reacțiilor adverse alergice severe. Edicin trebuie administrat în 60 minute, diluat. În cazul apariției celui mai mic semn de alergie, administrarea se va opri imediat.

Dacă sunteți alergic la teicoplanină este important să spuneți medicului dumneavoastră înainte de a vă administra acest medicament.

Deaorece este toxică pentru urechi și rinichi, este foarte important ca pe durata tratamentului cu vancomicină să vă fie măsurat permanent concentrația medicamentului în sânge. Pacienții cu probleme de auz sau renale anterioare trebuie să fie evaluați riguros înainte de a începe tratamentul cu vancomicină iar funcția lor renală și auditivă trebuie monitorizate periodic.

Vârstnicii sunt mai predispuși la afectare a funcției urechilor și rinichilor.

Administrarea la copii și nou-născuți poate fi făcută numai dacă este posibilă monitorizarea nivelului seric al vancomicinei. Administrarea concomitentă cu anestezice poate conduce la înroșirea pielii și feței.

Administrarea Edicin intramuscular poate conduce la afectarea locului de injectare, până la necroză și inflamarea însoțită de formarea de cheaguri la nivelul venei în care este administrat. De aceea, este important ca Edicin să fie administrat intravenos, diluat sub formă de soluție. Diluarea Edicin și administrarea lentă, intravenoasă poate reduce riscul de infalamație a venei în care este administrat.

Dacă vancomicina este administrată pe termen lung pot să apară infecții cu germeni rezistenți. De aceea este important ca pe durata tratamentului cu vancomicină să fie monitorizat orice potențial semn de suprainfecție.
La unii pacienți au fost raportate forme grave de infecție a intestinului gros – colită pseudomembranoasă.


Edicin împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente.

În special spuneți medicului dumneavoastră dacă luați :
- anestezice – dacă urmează să faceți o intervenție chirurgicală spuneți medicului dumneavoastră că luați vancomicină
- gentamicină,
- amfotericină B,
- streptomicină,
- neomicină,
- kanamicină,
- amikacină,
- tobramicină,
- bacitracin,
- polimixină B,
- colistin,
- viomicină,
- cisplatin,
- medicamente blocante ale activității mușchilor.


Utilizarea Edicin împreună cu alimente şi băuturi
Nu este cazul.


Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.

Sarcina
Dacă sunteți gravidă, ați putea fi gravidă sau intenționați să deveniți gravidă administrarea Edicin se va face numai dacă v-a permis medicul dumneavoastră și numai după ce acesta va face o evaluare corectă a rsicurilor și beneficiilor acestui tratament.

Alăptarea
Edicin se va administra la femeile care alăptează numai dacă nu mai există alte opțiuni de tratament.

Acestea trebuie avertizate asupra potențialului toxic al antibioticului asupra copilului.


Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Vancomicina are o influență neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

3. Cum să utilizați Edicin

Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Vancomicina se administrează prin perfuzia intravenoasă şi nu trebuie administrată prin injecţie sub formă de bolus sau intramuscular. În anumite cazuri se poate administra oral.

Utilizare parenterală


Adulţi
Doza uzuală intravenoasă zilnică este de 2 g vancomicină administrată în două sau patru doze egale, adică 500 mg la fiecare 6 ore sau 1g la 12 ore.
Fiecare doză trebuie administrată încet, nedepăşindu-se 10 mg/min într-un interval de 60 de minute sau mai mult. Concentraţia soluţiei reconstituite de vancomicină nu trebuie să depăşească 5 mg/ml.
La pacienţii vârstnici, de obicei este necesară reducerea dozei.

Copii
Nou-născuţi sub 7 zile: doza iniţială este de 15 mg/kg, urmată de 10 mg/kg la fiecare 12 ore.
Nou-născuţi între 7 zile şi 1 lună: doza iniţială este de 15 mg/kg, urmată de 10 mg/kg la fiecare 8 ore.
Copii peste 1 lună: 10 mg/kg la fiecare 6 ore (40 mg/kg şi zi).
Concentraţia în soluţia reconstituită de vancomicină pentru copii nu trebuie să depăşească 2,5-5 mg/ml. Trebuie administrată în interval de 60 de minute sau mai mult.
Doza maximă pentru copii este de 15 mg/kg, doza maximă zilnică este de 60 mg/kg şi nu trebuie să depăşească doza pentru adulţi de 2 g zilnic.
La nou-născuţi se recomandă monitorizarea concentraţiilor serice de vancomicină. La nou-născuţii prematuri, doza trebuie redusă datorită funcţiei renale reduse.

Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală, ajustarea dozelor şi/sau intervalul între administrări trebuie făcută în concordanţă cu severitatea insuficienţei renale. La pacienţii cu insuficienţă renală, datorită variabilităţii proprietăţilor farmacocinetice ale vancomicinei, tratamentul trebuie monitorizat prin determinări ale concentraţiilor serice ale medicamentului.

Doza de vancomicină este în relaţie liniară cu clearance-ul creatininei. Doza zilnică de vancomicină poate fi determinată din tabelul următor, bazat pe clearance-ul creatininei:


Dozele de 250 şi 1000 mg pot fi, de asemenea, utilizate. Doza iniţială este de 15 mg/kg, la care se obţine repede concentraţia serică terapeutică. Intervalul dintre administrări se determină pe baza măsurărilor concentraţiei serice a vancomicinei. La pacienţii cu anurie, administrarea a 1000 mg la fiecare 7-10 zile este de obicei suficientă.

Prepararea soluţiei perfuzabile

Se dizolvă o doză de 500 mg vancomicină în 10 ml apă sau o doză de 1 g vancomicină în 20 ml apă pentru preparate injectabile. 1 ml de soluţie reconstituită conţine 50 mg vancomicină. Soluţia astfel preparată se poate păstra 24 de ore la temperaturi sub 25ºC sau 96 de ore la frigider, la temperaturi între 2-8ºC. Această soluţie trebuie diluată în continuare în funcţie de metoda de administrare.

Perfuzie intermitentă
Se dizolvă cu 100 sau 200 ml soluţie de glucoză 5% sau soluţie de clorură de sodiu 0,9%. Concentraţia vancomicinei în soluţia reconstituită nu trebuie să depăşească 5 mg/ml.

Perfuzie continuă

Trebuie administrată doar dacă tratamentul cu perfuzie intermitentă nu este posibil. Se diluează 1-2 g de vancomicină dizolvată într-o cantitate suficientă de glucoză 5% sau soluţie de clorură de sodiu 0,9% şi se administrează sub forma de perfuzie, picătură cu picătură, astfel încât pacientul să primească doza zilnică în 24 de ore.

Monitorizarea concentraţiilor plasmatice

Concentraţia plasmatică maximă necesară de vancomicină, măsurată la 2 ore după o perfuzie completă este între 20 şi 30 mg/ml. Concentraţia serică minimă necesară de vancomicină, măsurată exact înainte de administrarea dozei următoare, este între 5 şi 10 mg/l.
Nefrotoxicitatea în urma utilizării vancomicinei apare în principal la concentraţii serice mai mici sau mai mari de 10 mg/l. Otoxicitatea apare rar la concentraţii serice mai mici de 30 mg/l.

Utilizare orală

Conţinutul unui flacon se poate utiliza şi pentru prepararea unei soluţii orale. Soluţia orală se prepară prin reconstituirea conţinutului unui flacon (500 mg vancomicină) cu 30 ml apă. Pacientul poate să bea soluţia orală sau aceasta se poate administra printr-un tub nazogastric. Se pot adăuga siropuri obişnuite pentru îmbunătăţirea gustului.

Adulţi
Doza zilnică uzuală este de 500 mg sau 1 g administrată oral în 3 sau 4 prize, timp de 7-10 zile. Doza zilnică maximă este de 2 g şi nu trebuie depăşită.

Copii
Doza zilnică uzuală este de 40 mg/kg administrată în 3 sau 4 prize, timp de 7-10 zile. Doza zilnică maximă este de 2 g şi nu trebuie depăşită.

Dacă utilizaţi mai mult Edicin decât trebuie

Dacă luaţi o doză mai mare de medicament trebuie imediat să contactaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul.

În caz de supradozaj tratamentul trebuie întrerupt sau doza redusă. Este necesară monitorizarea valorilor serice ale vancomicinei. Tratamentul este simptomatic. O bună hidratare a pacientului este importantă pentru menţinerea unui nivel optim al filtrării glomerulare, care este principala cale de excreţie a vancomicinei.
Hemofiltrarea şi hemoperfuzarea cu răşini polisulfonice este mai eficace pentru eliminarea rapidă a vancomicinei din organism faţă de hemodializă şi dializa peritoneală.

Dacă aveţi întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

4. Reacții adverse posibile

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Cele mai importante reacţii adverse includ “sindromul omului roşu”, care apare la 5%-11% din pacienţi. Tratamentul trebuie întrerupt dacă apar semne de reacţii de hipersensibilitate, şoc anafilactic, nefrite interstiţiale acute sau erupţii pe piele buloase sau exfoliative.

Reacții alergice frecvente (afectează mai puțin de 1 din 10 utilizatori):
- respirație dificilă,
- respirație șuierătoare,
- scăderea tensiunii arteriale,
- inflamația și formarea de cheaguri în vena în car este administrat,
- erupții cutanate roșii, ulcerate,
- mâncărimea pielii,
- iritația mucoaselor,
- erupții cutanate tranzitorii,
- afectare a funcției renale marcată de creșterea creatininei,
- inflamația venelor,
- înroșirea jumătății superioare a corpului.

Reacții alergice mai puțin frecvente (afectează mai puțin de 1 din 100 utilizatori):
- pierderea auzului tranzitorie sau permanentă – este mai frecventă la pacienții care aveau anterior probleme cu auzul, cei care au luat doze mai mari decât trebuie sau care iau și alte medicament etoxice pentru urechi.

Reacții adverse rare (afectează mai puțin de 1 din 1000 utilizatori):
- scăderea numărului de celule albe din sânge responsabile de coagularea acestuia,
- scăderea numărului de celule albe din sânge responsabile de apărarea împotriva infecțiilor,
- scăderea numărului de celule din sânge,
- creșterea numărului de celule albe din sânge numite eozinofile,
- reacții alergice de la ușoare la severe,
- amețeli,
- țiuituri în urechi,
- inflamația vaselor mici,
- afectarea rinichilor,
- afectare severă a rinichiului,
- diaree,
- greață,
- febră,
- frisoane,
- durere toracică și la nivelul mușchilor spatelui.

Reacții adverse foarte rare (afectează mai puțin de 1 din 10000 utilizatori):
- reacții cutanate severe însoțite de ulcerații, exfoliere, formare de vezicule, febră, afectarea stări generale;
- afectare a mucoasei intestinale severă – enterocolită pseudomembranoasă.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

5. Cum se pătrează Edicin

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.

Stabilitatea soluţiei reconstituite

Soluţiile de Vancomicină diluate cu glucoză 5% sau cu clorură de sodiu 0,9% pot fi păstrate la frigider timp de 14 zile. Soluţiile diluate cu următoarele soluţii pentru perfuzii pot fi păstrate în frigider doar 96 de ore:
- glucoză 5% şi clorură de sodiu 0,9%;
- soluţie Ringer lactat;
- soluţie Ringer acetat;
- soluţie Ringer lactat şi glucoză 5%.

A nu se lăsa la îndemâna si vederea copiilor.

A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj, după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6. Conținutul ambalajului și alte informații

Ce conţine Edicin
- Substanţa activă este vancomicina.

Edicin 500 mg
Fiecare flacon cu pulbere conţine clorhidrat de vancomicină, echivalentul a 500 mg (500000 UI) vancomicină activă.

Edicin 1 g
Fiecare flacon cu pulbere conţine clorhidrat de vancomicină, echivalentul a 1 g (1000000 UI) vancomicină activă.


Cum arată Edicin şi conţinutul ambalajului
Edicin 500 mg
Pulbere de culoare albă sau aproape albă

Edicin 1 g
Pulbere de culoare albă până la brun deschis

Edicin 500 mg
Cutie cu 1 flacon din sticlă incoloră, cu capacitatea de 10 ml, cu 500 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă/injectabilă.

Edicin 1 g

Cutie cu 1 flacon din sticlă incoloră, cu capacitatea de 10 ml, cu 500 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă/injectabilă.


Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul

Lek Pharmaceuticals d.d.
Verovškova 57, Ljubljana, Slovenia


Pentru orice informaţii referitoare la acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţa locală a deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă.

Acest prospect a fost aprobat în februarie 2015.

Alte surse de informaţii
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Ploşniţele sunt purtătoare de patogeni rezistenţi la antibiotice (studiu) Ploşniţele, tot mai răspândite în Statele Unite şi Europa occidentală, pot fi purtătoare de patogeni rezistenţi la antibiotice, arată un studiu desfăşurat în Canada şi publicat miercuri în Staele Unite, informează AFP.
O nouă formă de vaccin pneumococic Infecţiile respiratorii sunt prima cauză de îmbolnăvire a copiilor iar pneumococul este cea mai importantă cauză a infecţiilor respiratorii de cauză bacteriană, a evidenţiat prof. dr. Doina Pleşca, de la Spitalul Clinic de Copii 'Dr. Victor Gomoiu', într-o conferinţă de presă prilejuită de lansarea unei...
Sanatatea dentara – importanta pentru a avea o sarcina usoara si un copil sanatos Venirea pe lume a unui copil reprezinta o veste fericita pentru ambii parinti si totodata inceputul unei perioade speciale din punct de vedere fizic si psihologic pentru mama.
Care este principala noutate a raportului privind rezistența la antibiotice în Europa? a. Principala evoluție privind rezistența bacteriană la antibiotice din ultimii ani este creșterea rezistenței la carbapeneme a Acinetobacter spp la un nivel îngrijorător ceea ce a determinat ECDC (Centrul European pentru Controlul Bolilor Transmisibile) să îl includă începând cu anul 2012 între...
Nou antibiotic eficient în cazul unor bacterii rezistente la alte medicamente (studiu) Un nou tip de antibiotic, numit 'Teixobactin', eficient inclusiv contra unor bacterii care au dezvoltat rezistenţă la alte tratamente, a fost realizat de un colectiv de cercetători din Germania şi SUA, coordonat de profesorul Kim Lewis, de la Universitatea Northeastern din Boston, transmit EFE şi AFP...
Ce trebuie sa stim despre infectia cu Clostridium Difficile? Infecția determinată de Clostridium difficile (ICD) – Ghid pentru public • Clostridium difficile este o bacterie care se întâlnește în intestinul a 1-3% din populația adultă; la cea mai mare parte nu se produc manifestări clinice deoarece existența florei intestinale obișnuite reușește să împiedice multiplicarea Clostridium difficile.