Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

REMICADE 100 mg
Denumire REMICADE 100 mg
Descriere Poliartrită reumatoidă: Remicade, în asociere cu metotrexatul, este indicat pentru: diminuarea semnelor şi a simptomelor, precum şi îmbunătăţirea stării fizice la:
· pacienţi care prezintă boala în formă activă, în cazul în care răspunsul terapeutic a fost inadecvat după administrarea medicamentelor modificatoare ale bolii, inclusiv metotrexat.
· pacienţi cu boală severă, activăşi progresivă, netrataţi anterior cu metotrexat sau alte DMARDs. La aceste grupuri de pacienţi s-a demonstrat prin determinări radiografice, o reducere a vitezei de progresie a leziunilor articulare.
· Boala Crohn la adulţi: Remicade este indicat pentru:
· tratamentul bolii Crohn severăşi activă, la pacienţi care nu au prezentat răspuns terapeutic în ciuda efectuării unei cure terapeutice complete şi adecvate cu un corticosteroid şi/sau un imunosupresor; sau care nu tolerează sau prezintă contraindicaţii pentru astfel de terapii.
· tratamentul bolii Crohn active, fistulizante, la pacienţi care nu au prezentat răspuns terapeutic în ciuda efectuării unei cure terapeutice complete şi adecvate cu tratament convenţional (inclusiv antibiotice, drenaj şi terapie imunosupresoare).
Boala Crohn la copii: Remicade este indicat pentru: Tratamentul bolii Crohn severe, active, în cazul copiilor cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani, care nu au prezentat răspuns la terapia convenţională cu corticosteroid administrat în asociere cu un imunosupresor şi la terapia nutriţională primară; sau care prezintă o intoleranţă, sau le sunt contraindicate aceste terapii. Remicade a fost studiat doar în administrare concomitentă cu terapie imunosupresoare convenţională. Colita ulcerativă: Remicade este indicat pentru: Tratamentul colitei ulcerative moderate până la severă la pacienţi care au prezentat răspuns terapeutic inadecvat la terapia convenţională care include corticosteroizi şi 6-MP sau AZA, sau care nu tolerează sau prezintă contraindicaţii pentru astfel de terapii. Spondilita ankilopoetică: Remicade este indicat pentru: Tratamentul spondilitei ankilopoetice, la pacienţi care prezintă simptome axiale severe, valori crescute ale markerilor serologici ai activităţii inflamatorii şi care au prezentat răspuns terapeutic inadecvat la terapia convenţională. Artrita psoriazică: Remicade este indicat pentru: Tratamentul artritei psoriazice active şi progresive la adulţi în cazul în care răspunsul terapeutic a fost inadecvat după administrarea medicamentelor modificatoare ale bolii. Remicade trebuie administrat
în asociere cu metotrexat sau în monoterapie la pacienţi care prezintă intoleranţă la metotrexat sau la care este contraindicată administrarea metotrexatului
Psoriazis: Remicade este indicat pentru: Tratamentul psoriazisului în plăci moderat până la sever la adulţi care nu au răspuns terapeutic, prezintă contraindicaţie sau nu tolerează alte terapii sistemice inclusiv cele cu ciclosporină, metotrexat sau PUVA
Denumire comuna internationala INFLIXIMABUM
Actiune terapeutica IMUNOSUPRESOARE INHIBITORI DE FACTOR DE NECROZA (TNF)TUMORALA ALFA
Prescriptie S - Medicamente si produse medicamentoase care se utilizeaza numai in spatii cu destinatie speciala (spitale, dispensare medicale etc.)
Forma farmaceutica Pulbere pentru concentrat pentru solutie perfuzabila
Concentratia 100mg
Ambalaj Cutie x 3 flac. din sticla cu liof. pt. conc. pt. sol. perf.
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC L04AB02
Firma - Tara producatoare CENTOCOR BV - OLANDA
Autorizatie de punere pe piata CENTOCOR B.V. - OLANDA

Ai un comentariu sau o intrebare despre REMICADE 100 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> dr. Oana Iordache : Nu avem aceasta informatie.
>> mihaela : buna ziua ,as dori sa stiu dupa cat timp isi face efectul in cazul rcuh ,tatal meu este la a doua doza...
>> dr. Oana Iordache : Eficienta tratamentului este dependenta de felul in care reactioneaza pacientul.
>> alina (vizitator) : mai exista pe stoc remicade?
>> ana : Cumpar urgent remicade pentru incepere tratament.
>> Dr. Toth Noemi : Daca nu gasiti acest medicament, va stam la dispozitie: REMICADE 100 mg pt. perfuzie ATC: Infliximab...
>> dr. Oana Iordache : Pt Ana. Incercati la farmacia Academiei.
>> bobo (vizitator) : ce se intampla daca din greseala nu mi s-a administrat toata doza?fac tratament de 3 ani
>> dr. Oana Iordache : Cat vi s-a administrat?
>> Dr. Vladoiu Mirela : nimic, stati linistita; urmati dozele prescrise.
>> REMICADE 100 mg Pulbere pentru concentrat pentru solutie perfuzabila, 100mg
Prospect si alte informatii despre REMICADE 100 mg, pulbere pentru concentrat pentru solutie perfuzabila       

ANEXA I
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

 

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Remicade 100 mg pulbere pentru concentrat pentru soluţie perfuzabilă.

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂŞI CANTITATIVĂ

Fiecare flacon conţine infliximab 100 mg. Infliximab este un anticorp monoclonal IgG1 chimeric uman-murinic produs prin tehnologia ADN-ului recombinat. După reconstituire, fiecare ml conţine 10 mg infliximab.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere pentru concentrat pentru soluţie perfuzabilă.

Pulberea este o peletă albă liofilizată.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Poliartrită reumatoidă:
Remicade, în asociere cu metotrexatul, este indicat pentru diminuarea semnelor şi a simptomelor, precum şi îmbunătăţirea stării fizice la: pacienţi adulţi care prezintă boala în formă activă, în cazul în care răspunsul terapeutic a fost inadecvat după administrarea medicamentelor antireumatice modificatoare ale bolii (DMARDs), inclusiv metotrexat;pacienţi adulţi cu boală severă, activăşi progresivă, netrataţi anterior cu metotrexat sau alte

DMARDs. La aceste grupuri de pacienţi, s-a demonstrat prin determinări radiografice, o reducere a vitezei de progresie a leziunilor articulare (vezi pct. 5.1).

Boala Crohn la adulţi: Remicade este indicat pentru:

1.       tratamentul bolii Crohn activăşi severă, la pacienţi adulţi care nu au prezentat răspuns terapeutic în ciuda efectuării unei cure terapeutice complete şi adecvate cu un corticosteroid şi/sau un imunosupresor; sau care nu tolerează sau prezintă contraindicaţii pentru astfel de terapii.

2.       tratamentul bolii Crohn active, fistulizate, la pacienţi adulţi care nu au prezentat răspuns terapeutic în ciuda efectuării unei cure terapeutice complete şi adecvate cu tratament convenţional (inclusiv antibiotice, drenaj şi terapie imunosupresoare).

Boala Crohn la copii: Remicade este indicat pentru tratamentul bolii Crohn active, severe în cazul copiilor cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani, care nu au prezentat răspuns la terapia convenţională cu corticosteroid administrat în asociere cu un imunosupresor şi la terapia nutriţională primară; sau care prezintă o intoleranţă, sau le sunt contraindicate aceste terapii. Remicade a fost studiat doar în administrare concomitentă cu terapie imunosupresoare convenţională.

Colita ulcerativă: Remicade este indicat pentru tratamentul colitei ulcerative moderate până la severă la pacienţi adulţi care au prezentat răspuns terapeutic inadecvat la terapia convenţională care include corticosteroizi şi 6 mercaptopurină (6-MP) sau azatioprina (AZA), sau care nu tolerează sau prezintă contraindicaţii pentru astfel de terapii.

Spondilita ankilozantă:
Remicade este indicat pentru tratamentul spondilitei ankilozante active, severe la pacienţi adulţi care au prezentat răspuns terapeutic inadecvat la terapia convenţională.

Artrita psoriazică:
Remicade este indicat pentru tratamentul artritei psoriazice active şi progresive la pacienţi adulţi încazul în care răspunsul terapeutic a fost inadecvat după administrarea DMARDs.

Remicade trebuie administrat:

-în asociere cu metotrexat

-sau în monoterapie la pacienţi care prezintă intoleranţă la metotrexat sau la care este contraindicată administrarea metotrexatului.

 S-a demonstrat că Remicade ameliorează funcţia fizică la pacienţii cu artrită psoriazicăşi reduce rata de progresie a afectării articulaţiilor periferice după cum o demonstrează examenul radiologic la pacienţii cu subtipurile articulare simetrice ale bolii (vezi pct. 5.1).

Psoriazis:
Remicade este indicat pentru tratamentul psoriazisului în plăci moderat până la sever la pacienţi adulţi care nu au răspuns terapeutic, prezintă contraindicaţie sau nu tolerează alte terapii sistemice inclusiv cele cu ciclosporină, metotrexat sau PUVA (vezi pct. 5.1).

4.2 Doze şi mod de administrare

Tratamentul cu Remicade trebuie iniţiat şi supravegheat de către medici specializaţi, cu experienţă în diagnosticarea şi tratarea poliartritei reumatoide, bolilor inflamatorii intestinale, spondilitei ankilozante, artritei psoriazice sau psoriazisului. Perfuziile cu Remicade trebuie administrate de către personal medical calificat, instruit pentru a detecta orice probleme legate de perfuzii. Pacienţii trataţi cu Remicade trebuie să primească prospectul şi Cardul Special de Alertare.

Remicade trebuie administrat intravenos. Durata recomandată a perfuziei pentru fiecare indicaţie este prezentată mai jos, sub indicaţia respectivă. Toţi pacienţii cărora li se administrează Remicade trebuie ţinuţi sub observaţie timp de cel puţin 1-2 ore după perfuzie, pentru a se observa reacţiile adverse acute legate de perfuzie. Echipamentul pentru intervenţie de urgenţă, cum ar fi adrenalina, antihistaminicele, corticosteroizii şi aparatura pentru intubare, trebuie să fie disponibile. Pacienţii pot fi pretrataţi, de exemplu, cu un antihistaminic, hidrocortizon şi/sau paracetamol şi ritmul perfuziei trebuie încetinit pentru a scădea riscul de apariţie a unor reacţii adverse legate de perfuzie mai ales dacă acestea au apărut anterior (vezi pct. 4.4).

Pe durata tratamentului cu Remicade, alte terapii concomitente, de exemplu cele cu corticosteroizi şi imunosupresoare trebuie optimizate.

Pentru instrucţiuni de preparare şi administrare, vezi pct. 6.6.

Adulţi (cu vârsta 18 ani)

Poliartrita reumatoidă Pacienţi netrataţi anterior cu Remicade: Doza recomandată este de 3 mg/kg administrată în perfuzie intravenoasă, timp de 2 ore, urmată de doze suplimentare de perfuzie de 3 mg/kg, la intervale de 2 şi 6 săptămâni după prima perfuzie şi apoi o dată la 8 săptămâni. La pacienţi cu poliartrită reumatoidă selectaţi cu atenţie, care au tolerat 3 perfuzii iniţiale cu Remicade cu durată de 2 ore, poate fi luată în considerare administrarea perfuziilor următoare într-o perioadă cu durată nu mai mică de 1 oră. Scurtarea periodei de perfuzie la doze > 6 mg/kg nu a fost studiată.

Remicade trebuie administrat concomitent cu metotrexatul.

Datele disponibile sugerează că răspunsul clinic este obţinut, de obicei, în decurs de 12 săptămâni de tratament. Dacă un pacient prezintă un răspuns inadecvat sau nu mai răspunde după această perioadă, trebuie luată în considerare creşterea treptată a dozei cu aproximativ 1,5 mg/kg, până la maxim 7,5 mg/kg la fiecare 8 săptămâni. Alternativ, poate fi luată în considerare administrarea unei doze de 3 mg/kg la intervale de 4 săptămâni. Dacă se obţine un răspuns adecvat, pacienţii trebuie să continue cu aceeaşi doză, la aceleaşi intervale. Continuarea terapiei trebuie reevaluată cu atenţie la pacienţii care nu prezintă semne ale beneficiului terapeutic în primele 12 săptămâni de tratament sau după ajustarea dozei.

Boala Crohn activă, severă Doza recomandată este de 5 mg/kg administrată în perfuzie intravenoasă, timp de 2 ore, urmată de o perfuzie suplimentară a câte 5 mg/kg la 2 săptămâni după prima perfuzie. Dacă un pacient nu prezintă răspuns terapeutic după 2 doze, nu trebuie administrat în continuare tratament cu infliximab. Datele disponibile în prezent nu susţin continuarea tratamentului cu infliximab la pacienţii care nu răspund în 6 săptămâni după perfuzia iniţială.

La pacienţii care prezintă răspuns terapeutic, strategiile alternative pentru continuarea tratamentului sunt:

Întreţinere: Perfuzii suplimentare cu 5 mg/kg la 6 săptămâni după doza iniţială, urmate de perfuzii la fiecare 8 săptămâni sau

Readministrare: Perfuzie a câte 5 mg/kg dacă semnele şi simptomele de boală reapar (vezi mai jos ,,Readministrarea” şi pct. 4.4).

Deşi date comparative lipsesc, datele limitate de la pacienţii care au răspuns iniţial la doza de 5 mg/kg, dar la care ulterior a dispărut răspunsul, indică faptul că unii pacienţi pot prezenta din nou răspuns la creşterea dozei (vezi pct. 5.1). Continuarea tratamentului trebuie să fie atent reevaluată la pacienţii care nu prezintă nicio dovadă de beneficiu terapeutic după ajustarea dozei.

Boala Crohn activă, fistulizată Doza recomandată este de 5 mg/kg, sub formă de perfuzie intravenoasă, timp de 2 ore, urmată de perfuzii suplimentare cu 5 mg/kg, la intervale de 2 şi 6 săptămâni după prima perfuzie. Dacă pacientul nu prezintă răspuns terapeutic după administrarea acestor 3 doze, nu trebuie administrat în continuare tratament cu infliximab.

La pacienţii care prezintă răspuns terapeutic, strategiile alternative pentru continuarea tratamentului sunt:

Întreţinere: Perfuzii suplimentare a câte 5 mg/kg la fiecare 8 săptămâni sau

Readministrare: Perfuzie cu 5 mg/kg dacă semnele şi simptomele de boală reapar, urmată de perfuzii suplimentare a câte 5 mg/kg la fiecare 8 săptămâni (vezi mai jos ,,Readministrarea” şi pct. 4.4).

Deşi date comparative lipsesc, datele limitate de la pacienţii care au răspuns iniţial la doza de 5 mg/kg, dar la care ulterior a dispărut răspunsul, indică faptul că unii pacienţi pot prezenta din nou răspuns la creşterea dozei (vezi pct. 5.1). Continuarea tratamentului trebuie să fie atent reevaluată la pacienţii care nu prezintă nicio dovadă de beneficiu terapeutic după ajustarea dozei.

În boala Crohn, experienţa privind readministrarea, în cazul reapariţiei semnelor şi simptomelor de boală, este limitată, iar datele comparative referitoare la raportul beneficiu/risc ale strategiilor alternative de continuare a tratamentului sunt insuficiente.

Colita ulcerativă Doza recomandată este de 5 mg/kg administrată în perfuzie intravenoasă, timp de 2 ore, urmată de perfuzii suplimentare a câte 5 mg/kg la intervale de 2 şi 6 săptămâni după prima perfuzie, apoi la fiecare 8 săptămâni.

Datele disponibile sugerează că răspunsul clinic este obţinut, de obicei, în 14 săptămâni de tratament, adică după 3 doze. Continuarea tratamentului trebuie reevaluată cu atenţie la pacienţii care nu prezintă semne ale beneficiului terapeutic în această perioadă.

Spondilita ankilozantă Doza recomandată este de 5 mg/kg administrată în perfuzie intravenoasă, timp de 2 ore, urmată de perfuzii suplimentare a câte 5 mg/kg la intervale de 2 şi 6 săptămâni după prima perfuzie, apoi la fiecare 6 sau 8 săptămâni. Dacă pacientul nu prezintă răspuns terapeutic în 6 săptămâni (adică după administrarea a 2 doze), nu trebuie continuat tratamentul cu infliximab.

Artrita psoriazică Doza recomandată este de 5 mg/kg administrată în perfuzie intravenoasă, timp de 2 ore, urmată de perfuzii suplimentare a câte 5 mg/kg la intervale de 2 şi 6 săptămâni după prima perfuzie, apoi la fiecare 8 săptămâni.

Psoriazis Doza recomandată este de 5 mg/kg administrată sub formă de perfuzie intravenoasă, timp de 2 ore, urmată de perfuzii suplimentare a câte 5 mg/kg la intervale de 2 şi 6 săptămâni după prima perfuzie şi apoi la fiecare 8 săptămâni. Dacă pacientul nu prezintă răspuns terapeutic după 14 săptămâni (adică după administrarea a 4 doze), nu trebuie continuat tratamentul cu infliximab.

Readministrarea în cazul bolii Crohn şi al poliartritei reumatoide Dacă semnele şi simptomele bolii reapar, Remicade poate fi readministrat în decurs de 16 săptămâni după ultima perfuzie. În studiile clinice, reacţiile de hipersensibilitate de tip întârziat au fost mai puţin frecvente şi au apărut după intervale libere de administrare a Remicade de mai puţin de 1 an (vezi pct. 4.4 şi 4.8). Nu s-au stabilit siguranţa şi eficacitatea readministrării Remicade după un interval liber de peste 16 săptămâni. Aceasta se referă atât la pacienţii cu boală Crohn, cât şi la pacienţii cu poliartrită reumatoidă.

Readministrarea în cazul colitei ulcerative Nu s-au stabilit siguranţa şi eficacitatea readministrării, alta decât la fiecare 8 săptămâni (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

Readministrarea în cazul spondilitei ankilozante
Nu s-au stabilit siguranţa şi eficacitatea readministrării, alta decât la fiecare 6 – 8 săptămâni (vezi pct.

4.4 şi 4.8).

Readministrarea în cazul artritei psoriazice Nu s-au stabilit siguranţa şi eficacitatea readministrării, alta decât la fiecare 8 săptămâni (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

Readministrarea în cazul psoriazisului
Experienţa limitată privind retratamentul cu o doză unică de Remicade în caz de psoriazis, după un interval de 20 săptămâni, sugerează o eficacitate scăzutăşi o incidenţă crescută a reacţiilor la perfuzie, uşoare până la moderate, comparativ cu regimul iniţial de inducţie (vezi pct. 5.1).

Experienţa limitată obţinută din retratamentul pacienţilor cu un regim de administrare de re-inducţie, ca urmare a episoadelor de acutizare a bolii, sugerează o incidenţă mai mare a reacţiilor la perfuzie, inclusiv a celor grave, comparativ cu tratamentul de întreţinere de 8 săptămâni (vezi pct. 4.8)

Readministrarea în diferite indicaţii În cazul în care tratamentul de întreţinere este întrerupt şi este necesară reînceperea tratamentului, nu este recomandată utilizarea unui regim de re-inducţie (vezi pct. 4.8). În această situaţie, tratamentul cu Remicade va fi reiniţiat sub formă de doză unică, urmată de dozele de întreţinere recomandate, descrise mai sus.

Pacienţi vârstnici (>65 de ani):

Nu au fost conduse studii specifice cu Remicade la pacienţi vârstnici. În studiile clinice nu au fost observate diferenţe majore ale clearance-ului sau volumului de distribuţie, datorate vârstei. Nu sunt necesare ajustări ale dozei (vezi pct. 5.2). Pentru informaţii suplimentare cu privire la siguranţa utilizării Remicade la pacienţii vârstnici vezi pct. 4.4 şi 4.8.

Populaţia pediatrică

Boala Crohn (vârsta între 6 şi 17 ani) Doza recomandată este de 5 mg/kg administrată sub formă de perfuzie intravenoasă, timp de 2 ore, urmată de două perfuzii suplimentare a câte 5 mg/kg, la intervale de 2 şi 6săptămâni după prima perfuzie, apoi la fiecare 8 săptămâni. Unii pacienţi pot să necesite un interval mai scurt de administrare pentru a menţine beneficiile clinice, în timp ce altora le poate fi suficient un interval mai lung de administrare. Datele disponibile nu susţin continuarea administrării de infliximab copiilor care nu au răspuns la tratament în primele 10 săptămâni (vezi pct. 5.1).

Remicade nu a fost studiat la pacienţi cu boala Chron, cu vârsta mai mică de 6 ani.

Din cauza datelor insuficiente referitoare la eficacitate şi siguranţă, Remicade nu este recomandat pentru utilizare în orice altă indicaţie pediatrică (vezi pct. 4.8 „artrita reumatoidă juvenilă”).

Afectarea funcţiei renale şi/sau hepatice:

Remicade nu a fost studiat la aceste grupe de pacienţi. Nu pot fi făcute recomandări de administrare (vezi pct. 5.2).

4.3 Contraindicaţii

Pacienţi cu antecedente de hipersensibilitate la infliximab (vezi pct. 4.8), la alte proteine murine sau la oricare dintre excipienţi.

Pacienţi cu tuberculoză sau alte infecţii severe cum ar fi sepsis, abcese şi infecţii cu germeni oportunişti (vezi pct. 4.4).

Pacienţi cu insuficienţă cardiacă moderată sau severă (clasa III/IV NYHA) (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

4.4 Atenţionări speciale şi precauţii pentru utilizare

Reacţii legate de perfuzie şi hipersensibilitatea
Administrarea de infliximab s-a asociat cu apariţia unor reacţii adverse acute legate de perfuzie, inclusiv şoc anafilactic şi reacţii de hipersensibilitate de tip întârziat (vezi pct. 4.8).

Reacţiile adverse acute legate de perfuzie, inclusiv şocul anafilactic, pot să apară în timpul (în decurs de câteva secunde) sau în decurs de câteva ore după administrarea perfuziei. Dacă apar reacţii adverse acute legate de perfuzie, aceasta trebuie întreruptă imediat. Echipamentul, cum ar fi adrenalina, antihistaminicele, corticosteroizii şi aparatură pentru intubare, trebuie să fie disponibile. Pentru a preveni apariţia efectelor uşoare şi tranzitorii, pacienţii pot fi pretrataţi cu antihistaminice, hidrocortizon şi/sau paracetamol. Pot să apară anticorpi faţă de infliximab şi apariţia lor s-a asociat cu o creştere a frecvenţei reacţiilor legate de perfuzie. Un procent mic de reacţii legate de perfuzie a fost reprezentat de reacţii alergice grave. De asemenea, s-a observat şi o asociere între apariţia anticorpilor la infliximab şi scăderea duratei răspunsului terapeutic. Administrarea concomitentă de imunomudulatoare s-a asociat cu o incidenţă mai mică de apariţie a anticorpilor la infliximab şi cu reducerea frecvenţei reacţiilor legate de perfuzie. Efectul terapiei concomitente cu imunomodulatoare a fost mai evident la pacienţii trataţi episodic decât la pacienţii cărora li se administrează tratament de întreţinere. Pacienţii care întrerup tratamentul cu imunosupresoare înainte sau în timpul tratamentului cu Remicade prezintă un risc mai mare de apariţie a acestor anticorpi. Anticorpii faţă de infliximab nu pot fi detectaţi întotdeauna în probele de ser. Dacă apar reacţii grave, trebuie să se administreze tratament simptomatic, iar administrarea ulterioară a perfuziilor cu Remicade trebuie întreruptă (vezi pct. 4.8).

În studiile clinice s-au raportat reacţii de hipersensibilitate de tip întârziat. Datele disponibile sugerează un risc crescut de apariţie a hipersensibilităţii de tip întârziat odată cu creşterea intervalului liber dintre administrările Remicade. Pacienţii trebuie sfătuiţi să se adreseze imediat medicului dacă apare orice eveniment advers de tip întârziat (vezi pct. 4.8). Dacă pacienţilor li se readministrează tratament după o perioadă îndelungată de întrerupere, aceştia trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru a se observa apariţia eventualelor semne şi simptome ale hipersensibilităţii de tip întârziat.

Infecţii Pacienţii trebuie monitorizaţi strict în ceea ce priveşte apariţia infecţiilor, inclusiv a tuberculozei înainte, în timpul şi după tratamentul cu Remicade. Deoarece, eliminarea infliximabului poate să dureze până la 6 luni, monitorizarea trebuie continuată de-a lungul acestei perioade. În plus, tratamentul cu Remicade nu trebuie continuat dacă pacientul prezintă o infecţie severă sau sepsis.

Utilizarea Remicade la pacienţii cu infecţii cronice sau cu antecedente de infecţii recurente, inclusiv cu terapia imunosupresoare concomitentă, trebuie să se facă cu precauţie. Pacienţii trebuie sfătuiţi să evite în mod adecvat expunerea la factorii de risc potenţiali pentru apariţia infecţiilor.

Factorul de necroză tumorală alfa (TNFα) este un mediator al inflamaţiei şi modulează răspunsul imunitar. Date experimentale arată că TNFα este esenţial pentru combaterea infecţiilor intracelulare. Experienţa clinică arată că apărarea gazdei împotriva infecţiilor este compromisă la unii pacienţi trataţi cu infliximab.

Trebuie menţionat că supresia TNFα poate masca, de asemenea, simptome ale infecţiei cum ar fi febra. Recunoaşterea precoce a prezenţei clinice atipice a infecţiilor grave şi a prezenţei clinice tipice a infecţiilor rare şi neobişnuite, este de extremă importanţă pentru a reduce la minimum întârzierile de diagnostic şi tratament.

Pacienţii care iau tratament cu blocanţi TNF sunt mai susceptibili la apariţia infecţiilor grave. La pacienţii trataţi cu infliximab s-a raportat apariţia tuberculozei, infecţiilor bacteriene, inclusiv a sepsisului şi pneumoniei, a infecţiilor fungice invazive, virale şi altor infecţii cu germeni oportunişti. Unele dintre aceste infecţii au evoluat cu deces; cel mai frecvent raportate infecţii oportunistice cu o rată a mortalităţii de > 5% au inclus pneumocistoza, candidoza, listerioza si aspergiloza. Pacienţii care dezvoltă o infecţie nouă în timpul tratamentului cu Remicade trebuie urmăriţi îndeaproape şi trebuie să urmeze o evaluare diagnostică completă. Administrarea Remicade trebuie întreruptă dacă un pacient dezvoltă o nouă infecţie gravă sau sepsis, şi trebuie iniţiat tratament antimicrobial şi antifungic corespunzător până la controlarea infecţiei. Beneficiile şi riscurile administrării Remicade trebuie luate în calcul cu atenţie înainte de iniţierea tratamentului cu Remicade la pacienţii care locuiesc sau călătoresc în zone în care infecţiile fungice invazive cum ar fi histoplasmoza, coccidioidomicoza sau blastomicoza sunt endemice.

La pacienţii la care s-a administrat Remicade s-a raportat apariţia de tuberculoză activă. Trebuie specificat faptul că în majoritatea cazurilor tuberculoza a fost extrapulmonară, prezentă fie cu localizare locală sau ca boală diseminată.

În studiile clinice, infecţiile au fost raportate mai frecvent în rândul copiilor, decât în cel al adulţilor (vezi pct. 4.8).

Înaintea începerii tratamentului cu Remicade este necesară o evaluare atentă a pacienţilor, atât pentru depistarea tuberculozei active cât şi a celei inactive (,,latente”). Această evaluare trebuie să includă o anamneză detaliată care să conţină antecedentele personale de tuberculoză sau posibilele contacte anterioare cu focare de tuberculozăşi tratamentul anterior şi/sau curent cu imunosupresoare. Efectuarea testelor de screening adecvate, adică testul cutanat la tuberculinăşi radiografia toracică, trebuie efectuate la toţi pacienţii (pot să existe recomandări locale referitoare la acestea). Se recomandă ca rezultatele acestor teste să fie consemnate în Cardul Special de Alertare al pacientului. Medicii care prescriu sunt atenţionaţi că la pacienţii cu boli severe sau la cei imunodeprimaţi pot să apară rezultate fals negative ale testului la tuberculină.

Dacă s-a diagnosticat tuberculoză activă, tratamentul cu Remicade nu trebuie început (vezi pct. 4.3).

Dacă se suspectează tuberculoză latentă, trebuie consultat un medic cu experienţă în tratarea tuberculozei. În toate situaţiile descrise mai jos, trebuie evaluat cu foarte mare atenţie raportul beneficiu/risc al tratamentului cu Remicade.

Dacă s-a diagnosticat tuberculoză inactivă (,,latentă”), trebuie început tratamentul tuberculozei latente cu terapie antituberculoasă înaintea începerii tratamentului cu Remicade şi în concordanţă cu recomandările locale.

La pacienţii care au mai mulţi factori de risc sau factori de risc semnificativi pentru tuberculozăşi au un test negativ pentru tuberculoză latentă, trebuie avută în vedere terapia antituberculoasă înainte de începerea tratamentului cu Remicade.

Utilizarea terapiei antituberculoase trebuie de asemenea avută în vedere înainte de începerea tratamentului cu Remicade la pacienţii cu antecedente de tuberculoză activă sau latentă la care nu poate fi confirmat faptul că au urmat un regim terapeutic adecvat. Toţi pacienţii trebuie informaţi să solicite asistenţă medicală dacă apar semne/simptome sugestive pentru tuberculoză (de exemplu, tuse persistentă, scădere/pierdere în greutate, subfebrilitate), în timpul şi după tratamentul cu Remicade.

Pacienţii cu boală Crohn fistulizată, cu fistule acute supurative, nu trebuie să înceapă tratamentul cu Remicade până când nu sunt excluse sursele posibile de infecţii, în special abcesele (vezi pct. 4.3).

Reactivarea Hepatitei B (VHB) Reactivarea hepatitei B a apărut în cazul pacienţilor care primeau tratament cu un antagonist TNF, inclusiv infliximab şi care erau purtători cronici ai acestui virus. Unele cazuri au fost letale. Pacienţii care au risc de infecţie cu VHB, trebuie evaluaţi în ce priveşte o infecţie anterioară cu virusul hepatitic B (VHB), înainte de a se iniţia tratamentul cu Remicade. Purtătorii de VHB care necesită tratament cu Remicade trebuie urmăriţi atent pentru orice semne şi simptome ale unei infecţii active cu VHB, pe toată durata tratamentului, cât şi mai multe luni după încheierea acestuia. Nu există date disponibile în ce priveşte tratamentul pacienţilor care sunt purtători de VHB şi care primesc terapie anti-virală în asociere cu terapie cu antagonişti-TNF, pentru a împiedica reactivarea VHB. În cazul pacienţilor la care apare reactivarea VHB, tratamentul cu Remicade trebuie întrerupt şi trebuie iniţiată o terapie antivirală eficace, cu un tratament suportiv adecvat.

Evenimente hepatobiliare Conform experienţei acumulate după punerea pe piaţă a Remicade s-au observat cazuri foarte rare de icter şi hepatită non-infecţioasă, unele cu caracter de hepatită autoimună. Au apărut cazuri izolate de insuficienţă hepatică care au condus la transplant hepatic sau deces. Pacienţii cu simptome sau semne de disfuncţie hepatică trebuie evaluaţi pentru evidenţierea lezării hepatice. Dacă apare icterul şi/sau creşteri ale ALT ≥ 5 ori peste limita superioară a valorilor normalului, trebuie întreruptă administrarea Remicade şi trebuie efectuată o investigaţie amănunţită a acestor anomalii.

Administrarea concomitentă de inhibitor al TNF-alfa şi anakinra În studiile clinice în care s-a administrat concomitent anakinra şi alt medicament blocant al TNFα, etanercept, s-au observat infecţii grave şi neutropenie, fără a se observa un beneficiu clinic suplimentar comparativ cu administrarea de etanercept în monoterapie. Datorită naturii evenimentelor adverse observate în cazul tratamentului asociat cu etanercept şi anakinra, este posibil să apară efecte toxice similare în urma asocierii anakinra şi a altor medicamente blocante ale TNFα. De aceea, nu se recomandă asocierea dintre Remicade şi anakinra.

Administrarea concomitentă a inhibitorilor de TNF alfa şi abatacept În cadrul studiilor clincie, administrarea concomitentă a antagonistilor TNF-alfa şi abatacept a fost asociată cu o creştere a riscului de infecţii, inclusiv infecţii severe, comparativ cu antagoniştii TNF în monoterapie, fără creşterea beneficiului clinic. Nu este recomandată asocierea Remicade şi abatacept.

Trecerea de la o terapie biologică DMARD la alta Pentru cazul trecerii de la o terapie biologică la alta, pacienţii trebuie să fie monitorizaţi cu privire la semnele de infecţie.

Vaccinări Nu sunt disponibile date privind răspunsul imunologic la vaccinarea cu vaccinuri cu germeni vii sau referitoare la transmiterea secundară a infecţiilor după administrarea vaccinurilor cu germeni vii, pacienţilor care primesc tratament anti-TNF. Nu se recomandă administrarea concomitentă de vaccinuri cu germeni vii. Este recomandat, dacă este posibil, ca pacienţii copii cu boală Crohn să fie aduşi la zi cu toate vaccinurile folosite în schema locală de vaccinare, înainte de începerea tratamentului cu Remicade.

Procese autoimune Deficienţa relativă a TNFα determinată de terapia cu anti-TNF poate avea drept consecinţă iniţierea unui proces autoimun. Dacă un pacient prezintă simptome sugestive de sindrom lupoid după tratamentul cu Remicade şi prezintă anticorpi anti-ADN dublu catenar, nu trebuie administrat în continuare tratament cu Remicade (vezi pct. 4.8).

Evenimente neurologice Administrarea infliximabului şi a altor medicamente care inhibă TNFα s-a asociat în cazuri rare cu nevrită optică, convulsii şi debutul sau agravarea simptomelor clinice şi/sau parametrilor radiologici ai sistemului nervos central, ai tulburărilor de demielinizare, incluzând scleroză multiplăşi tulburări de demielinizare periferice, inclusiv sindromul Guillain-Barré. La pacienţii cu tulburări de demielinizare preexistente sau care au debutat recent, înainte de a începe tratamentul cu Remicade, trebuie luate în considerare cu multă atenţie beneficiile şi riscurile asociate tratamentului cu Remicade.

Afecţiuni maligne şi tulburări limfoproliferativeÎn fazele controlate ale studiilor clinice cu medicamente blocante ale TNFα, s-au observat mai multe cazuri de afecţiuni maligne, inclusiv limfom, la pacienţii care utilizau un blocant TNF comparativ cu pacienţii din grupul de control. Pe parcursul studiilor clinice cu Remicade efectuate pentru toate indicaţiile aprobate, incidenţa limfomului la pacienţii trataţi cu Remicade a fost mai mare decât cea preconizată în cadrul populaţiei generale, dar apariţia acestuia a fost rară. În perioada de după punerea pe piaţă au fost raportate cazuri de leucemie la pacienţi trataţi cu antagonişti ai TNF. Există un risc de fond crescut de apariţie a limfomului şi leucemiei la pacienţii cu poliartrită reumatoidă cu boală inflamatorie veche, intens activă, ceea ce complică estimarea riscului.

Într-un studiu clinic de cercetare care a evaluat utilizarea Remicade la pacienţii cu boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC) moderată până la severă, s-au raportat mai multe cazuri de afecţiuni maligne la pacienţii trataţi cu Remicade comparativ cu pacienţii din grupul de control. Toţi pacienţii au fumat mult. Decizia de tratare a pacienţilor cu risc crescut de apariţie a afecţiunilor maligne datorită fumatului în exces, trebuie luată cu precauţie.

Pe baza datelor disponibile până în prezent, nu poate fi exclus riscul de apariţie a limfoamelor sau a altor afecţiuni maligne la pacienţii trataţi cu blocanţi TNFα (vezi pct. 4.8). Decizia de tratare cu blocante ale TNF a pacienţilor cu antecedente de afecţiuni maligne sau de continuare a tratamentului la pacienţii care au prezentat afecţiuni maligne, trebuie luată cu precauţie.

De asemenea, se recomandă prudenţă la pacienţii cu psoriazis care au urmat tratament imunosupresor intensiv în antecedente sau tratament PUVA prelungit.

Afecţiuni maligne, unele letale, au fost raportate la copii, adolescenţi şi adulţi tineri (în vârstă de pânăla 22 de ani) trataţi cu agenţi blocanţi ai TNF (iniţierea tratamentului la o vârstă≤ de 18 ani), inclusivîn perioada de după punerea pe piaţă a Remicade. Aproximativ jumătate din aceste cazuri au fost limfoame. Alte cazuri au fost reprezentate de diverse afecţiuni maligne, inclusiv unele rare asociate de regulă cu imunosupresia. Riscul apariţiei afecţiunilor maligne la copii şi adolescenţi trataţi cu agenţi blocanţi ai TNF nu poate fi exclus.

După punerea pe piaţă s-au raportat cazuri rare de limfom hepatosplenic cu celule T la pacienţi care auprimit agenţi blocanţi ai TNF, inclusiv infliximab. Acest tip rar de limfom cu celule T are o evoluţiefoarte agresivăşi conduce, de obicei, la deces. Toate cazurile care au implicat Remicade au apărut la pacienţi cu boală Crohn sau colită ulcerativăşi majoritatea au fost raportate la adolescenţi şi adulţi tineri. Toţi aceşti pacienţi au primit tratament cu AZA sau 6-MP concomitent cu sau imediat înainte de tratamentul cu Remicade. Riscul potenţial al asocierii de AZA sau 6-MP şi Remicade trebuie evaluat cu atenţie. Riscul de apariţie a limfomului hepatosplenic cu celule T la pacienţii aflaţi în tratament cu Remicade nu poate fi exclus (vezi pct. 4.2 şi 4.8).

Toţi pacienţii cu colită ulcerativă cu risc crescut de displazie sau carcinom de colon (de exemplu pacienţi cu colită ulcerativă de durată sau colangită sclerozantă primară) sau care au antecedente de displazie sau carcinom de colon, trebuie investigaţi pentru evidenţierea eventualei displazii, la intervale regulate înainte de tratament sau pe durata bolii. Această evaluare trebuie să includă colonoscopie şi biopsie, în funcţie de recomandările locale. Pe baza datelor existente, nu se ştie dacă tratamentul cu infliximab influenţează riscul de apariţie a displaziei sau cancerului de colon (vezi pct. 4.8).

Deoarece nu s-a stabilit posibilitatea de existenţă a unui risc crescut de apariţie a cancerului la pacienţii cu displazie nou diagnosticată, trataţi cu Remicade, trebuie reevaluate cu atenţie riscurile şi beneficiile tratamentului pentru fiecare pacient în parte şi trebuie avută în vedere întreruperea terapiei.

Insuficienţă cardiacă
Remicade trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă cardiacă uşoară (clasa I/II NYHA).
Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie, iar tratamentul cu Remicade nu trebuie continuat la pacienţii care prezintă simptome noi sau agravarea insuficienţei cardiace (vezi pct. 4.3 şi 4.8).

Reacţii hematologice La pacienţii ce primeau blocanţi de TNF, inclusiv Remicade, au fost rapoarte pentru pancitopenie, leucopenie, neutropenie şi trombocitopenie. Toţi pacienţii trebuie sfătuiţi să beneficieze de supraveghere medicală atentă dacă prezintă semne şi simptome sugestive pentru discrazie sanguină (de exemplu febră persistentă, echimoze, sângerări, paloare). La pacienţii cu tulburări hematologice semnificative, confirmate, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu Remicade.

Alte precauţii Există o experienţă limitată în ceea ce priveşte siguranţa tratamentului cu Remicade la pacienţii care au efectuat intervenţii chirurgicale, inclusiv artroplastii. Trebuie avut în vedere timpul de înjumătăţire lung al infliximabului dacă se planifică efectuarea unei intervenţii chirurgicale. Dacă această intervenţie este necesară la un pacient aflat în tratament cu Remicade, acesta trebuie monitorizat cu atenţie în ceea ce priveşte apariţia infecţiilor şi trebuie luate măsurile adecvate.

Lipsa de răspuns terapeutic în cazul bolii Crohn poate indica prezenţa stricturilor fibroase fixe care pot necesita tratament chirurgical. Datele existente sugerează că infliximabul nu agraveazăşi nu determină apariţia stricturilor.

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi vârstnici (vârsta ≥ 65 de ani)

În cazul pacienţilor trataţi cu Remicade, incidenţa infecţiilor grave a fost mai mare la pacienţii cu vârste egale sau mai mari de 65 de ani faţă de cei cu vârste sub 65 de ani. Câţiva dintre aceşti pacienţi au decedat. Când se tratează pacienţi vârstnici, trebuie acordată o atenţie specială riscului pentru infecţie (vezi pct. 4.8).

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

La pacienţii cu poliartrită reumatoidă, artrită psoriazicăşi boală Crohn, există indicii conform cărora utilizarea concomitentă a metotrexatului şi a altor imunomodulatoare determină diminuarea formării de anticorpi faţă de infliximab şi creşterea concentraţiilor plasmatice de infliximab. Cu toate acestea, rezultatele sunt incerte datorită deficienţelor metodelor utilizate pentru analizele serice ale infliximabului şi ale anticorpilor faţă de infliximab.

Corticosteroizii nu par să afecteze farmacocinetica infliximabului într-o măsură relevantă din punct de vedere clinic.

Nu se recomandă asocierea dintre Remicade şi anakinra sau abatacept (vezi pct. 4.).

Se recomandă ca vaccinurile cu germeni vii să nu se administreze concomitent cu Remicade (vezi pct. 4.4).

4.6 Sarcina şi alăptarea

Sarcina Raportările făcute după punerea pe piaţă a medicamentului, de la aproximativ 300 cazuri de sarcină expuse la infliximab, nu au indicat reacţii adverse asupra evoluţiei sarcinii. Datorită inhibiţiei TNFα, administrarea de infliximab în timpul sarcinii ar putea afecta răspunsurile imune normale la nou-născut. Într-un studiu de toxicitate asupra dezvoltării, efectuat la şoareci prin utilizarea unui anticorp analog care inhibă selectiv activitatea funcţională a TNFα la animal, nu s-au obţinut date privind toxicitatea maternă, embriotoxicitatea sau teratogenitatea infliximabului (vezi pct. 5.3). Experienţa clinică disponibilă este prea limitată pentru a exclude un astfel de risc şi, de aceea, infliximab nu trebuie utilizat în timpul sarcinii.

Femeile aflate în perioada fertilă Femeile aflate în perioada fertilă trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficace în timpul şi cel puţin 6 luni după ultimul tratament cu Remicade.

Alăptarea Nu se cunoaşte dacă infliximabul este excretat la om în laptele matern sau dacă este absorbit sistemic după ingestie. Deoarece imunoglobulinele umane sunt excretate în lapte, femeile nu trebuie să alăpteze timp de cel puţin 6 luni după tratamentul cu Remicade.

Fertilitatea:
Nu există date preclinice suficiente care să permită formularea unor concluzii privind efectele infliximabului asupra fertilităţii şi a funcţiei generale de reproducere (vezi pct. 5.3)

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Remicade poate avea o influenţă minoră asupra capacităţii de a conduce maşini şi de a folosi utilaje. După administrarea Remicade poate să apară ameţeală (vezi pct. 4.8).

4.8 Reacţii adverse

În studiile clinice efectuate cu infliximab, s-au observat reacţii adverse la aproximativ 60% dintre pacienţii trataţi cu infliximab şi la 40% dintre pacienţii care au utilizat placebo. Reacţiile legate de perfuzie au fost cele mai frecvente reacţii adverse raportate. Reacţiile legate de perfuzie (dispnee, urticarie şi cefalee) au fost cele mai frecvente cauze de întrerupere a tratamentului.

In tabelul 1 sunt enumerate reacţiile adverse rezultate din studiile clinice, cât şi reacţiile adverse, unele cu rezultate letale, raportate ca urmare a experienţei acumulate după punerea pe piaţă. În cadrul clasificării pe aparate, sisteme şi organe, reacţiile adverse sunt prezentate în funcţie de frecvenţa de apariţie, utilizând următoarea clasificare: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi < 1/100), rare (≥1/10 000 şi < 1/1000), foarte rare (<1/10 000), necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile). Deoarece evenimentele adverse rezultate ca urmare a experienţei acumulate după punerea pe piaţă au fost raportate voluntar la populaţie a cărei mărime este necunoscută, este imposibil de estimat frecvenţa lor. Prin urmare, frecvenţa acestor reacţii adverse este încadrată ca necunoscută. În cadrul fiecărei categorii de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tabel 1 Reacţii adverse în studiile clinice şi din raportările de după punerea pe piaţă a medicamentului

 

Infecţii şi infestări Frecvente: Mai puţin frecvente: Frecvenţă necunoscută:

Infecţii virale (de exemplu gripă, infecţii virale herpetice) Tuberculoză, infecţie bacteriană (de exemplu sepsis, celulită, abces) infecţie fungică (de exemplu candidoză ) Infecţii cu germeni oportunişti (cum ar fi infecţii fungice invazive, [pneumocistoză, histoplasmoză, aspergiloză, coccidioidomicoză, criptococoză, blastomicoză], infecţii bacteriene [cu micobacterii atipice, listerioza, salmoneloza], şi infecţii virale [cu citomegalovirus], infecţii parazitare, reactivarea hepatitei B.

Tumori benigne, maligne şi nespecificate (incluzând chisturi şi polipi) Rare: Frecvenţă necunoscută:

Limfom. Limfom hepatosplenic cu celule T (în special la pacienţi adolescenţi şi adulţi tineri cu boală Crohn şi colită ulcerativă), limfom non-Hodgkin şi boală Hodgkin, leucemie.

Tulburări hematologice şi limfatice Mai puţin frecvente: Frecvenţă necunoscută:

Neutropenie, leucopenie, trombocitopenie, anemie, limfopenie, limfadenopatie, limfocitoză. Agranulocitoză, purpură trombocitopenică trombotică, pancitopenie, anemie hemolitică, purpură trombocitopenică idiopatică.

Tulburări ale sistemului imunitar Frecvente: Mai puţin frecvente: Rare: Frecvenţă necunoscută:

Reacţii asemănătoare bolii serului. Reacţii anafilactice, sindrom de tip lupus, simptome alergice respiratorii. Reacţie de tip sarcoidoză. Şoc anafilactic, boala serului, vasculită.

Tulburări psihice Mai puţin frecvente:

Depresie, amnezie, agitaţie, confuzie, insomnie, somnolenţă, nervozitate, apatie.

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente: Mai puţin frecvente:

Cefalee, vertij, ameţeli. Boli demielinizante ale sistemului nervos central (boli de tipul sclerozei multiple).

 

Rare: Meningită. Frecvenţă necunoscută: Tulburări de demielinizare periferice (cum este Sindromul Guillain-Barré, polineuropatie cronică inflamatorie de demielinizare şi neuropatie motorie multifocală), tulburări de demielinizare ale sistemului nervos central (cum este nevrita optică), mielită transversă, convulsii, neuropatie, hipoestezie, parestezie.

Tulburări oculare Mai puţin frecvente: Frecvenţă necunoscută: Endoftalmită, keratită, conjunctivită, edem periorbital, orjelet. Pierderea temporară a vederii în timpul perfuziei sau în timpul a două ore de la perfuzie.

Tulburări cardiace Mai puţin frecvente: Agravarea insuficienţei cardiace, aritmie, sincopă, bradicardie, cianoză, palpitaţii. Rare: Tahicardie. Frecvenţă necunoscută: Ischemie miocardică/infarct miocardic care se produce la perfuzie sau în timpul a două ore de la perfuzie, insuficienţa cardiacă, revărsat lichidian pericardic.

Tulburări vasculare Frecvente: Înroşirea tegumentelor. Mai puţin frecvente: Hipotensiune arterială, ischemie periferică, hipertensiune, tromboflebită, hematoame, echimoze, peteşii, vasospasm, bufeuri. Rare: Insuficienţă circulatorie.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Frecvente: Infecţii ale tractului respirator inferior (de exemplu bronşită, pneumonie), infecţii ale tractului respirator superior, sinuzită, dispnee. Mai puţin frecvente: Edem pulmonar, bronhospasm, pleurezie, epistaxis. Rare: Hidrotorax. Frecvenţă necunoscută:Boală pulmonară interstiţială (inclusiv boală pulmonară interstiţială rapid progresivă, fibroză pulmonară şi pneumonie).

Tulburări gastro-intestiale Frecvente: Dureri abdominale, diaree, greaţă, dispepsie. Mai puţin frecvente: Diverticulită, reflux gastroesofagian, constipaţie, cheilită. Rare: Perforaţie intestinală, hemoragie gastrointestinală, stenoză intestinală. Frecvenţă necunoscută: Pancreatită.

Tulburări hepatobiliare Frecvente: Valori crescute ale transaminazelor hepatice. Mai puţin frecvente: Colecistită, funcţie hepatică anormală. Rare: Hepatită. Frecvenţă necunoscută: Insuficienţă hepatică, hepatită autoimună, afectare hepatocelulară, icter.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Frecvente: Urticarie, erupţii cutanate, prurit, hiperhidroză, piele uscată. Mai puţin frecvente: Erupţie buloasă, furunculoză, dermatită micotică, onicomicoză, eczemă, seboree, acnee rozacee, papilomatoză, hiperkeratoză, alopecie, pigmentare anormală a pielii.

 

Frecvenţă necunoscută:

Necroliză toxică epidermică, sindrom Steven-Johnson, psoriazis la debut sau agravat, inclusiv psoriazis pustular (în principal palmar/plantar), eritem multiform.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Mai puţin frecvente:

Artralgii, mialgii, dureri dorsale.

Tulburări renale şi ale căilor urinare Mai puţin frecvente:

Pielonefrită, infecţii ale tractului urinar.

Tulburări ale aparatului genital şi sânului Mai puţin frecvente:

Vaginită.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Frecvente: Mai puţin frecvente: Rare:

Reacţii legate de perfuzie, dureri în piept, oboseală, febră. Tulburări de cicatrizare, reacţii la locul de administrare, frisoane/tremurături, edem, durere. Leziuni granulomatoase.

Investigaţii diagnostice Mai puţin frecvente:

Autoanticorpi prezenţi, modificări ale complementului seric.

 

Reacţii legate de perfuzie: În studiile clinice, reacţia legată de perfuzie a fost definită ca fiind orice reacţie adversă care apare în timpul unei perfuzii sau în decurs de 1 până la 2 ore după administrarea perfuziei. În studiile clinice, aproximativ 20% dintre pacienţii cărora li s-a administrat infliximab, comparativ cu aproximativ 10% dintre pacienţii trataţi cu placebo, au prezentat o reacţie adversă legată de perfuzie. Aproximativ 3% dintre pacienţi au întrerupt tratamentul datorită reacţiilor legate de perfuzie şi toţi pacienţii au fost recuperaţi cu sau fără tratament medical. Într-un studiu clinic cu pacienţi cu poliartrită reumatoidă (ASPIRE), şaizeci şi şase la sută dintre pacienţi (686 din 1040) au primit cel puţin o perfuzie cu durată redusă de 90 minute sau mai puţin şi 44% dintre pacienţi (454 din 1040) au primit cel puţin o perfuzie cu durată redusă de 60 minute sau mai puţin. La pacienţii trataţi cu infliximab care au primit cel puţin o perfuzie cu durată redusă, reacţiile legate de perfuzie au apărut la 15% dintre pacienţi, iar reacţiile grave legate de perfuzie au apărut la 0,4% dintre pacienţi.

Conform experienţei dobândite după punerea pe piaţă a medicamentului, apariţia de cazuri de reacţii anafilactice, incluzând edem laringian/faringian, bronhospasm sever şi convulsii, au fost asociate cu administrarea Remicade. Pe durata a două ore de perfuzie au fost raportate foarte rar cazuri de pierdere temporară a vederii şi ischemie miocardică sau infarct.

Reacţiile legate de perfuzie ca urmare a readministrării Remicade: A fost conceput un studiu clinic, la pacienţi cu psoriazis de intensitate moderată până la severă, pentru evaluarea eficacitaţii si siguranţei tratamentului de întreţinere pe termen lung, comparativ cu retratamentul cu un regim de inducţie cu Remicade (maxim 4 perfuzii la 0, 2, 6 şi 14săptămâni) în urma episoadelor de acutizare a bolii. Pacienţii nu au primit niciun tratament imunosupresor concomitent. În braţul de re-tratament, 4% (8/219) pacienţi au avut o reacţie adversă gravă legată de perfuzie, comparativ cu 1% (1/222) dintre cei care urmau tratament de întreţinere. Majoritatea reacţiilor adverse grave legate de perfuzie au apărut în timpul celei de-a 2-a perfuzii în Săptămâna 2. Intervalul de timp între ultima doză de întreţinere şi prima doză de re-inducţie a fost de 35-231 de zile. Simptomele au inclus, fără a fi limitate la, dispnee, urticarie, edem facial şi hipotensiune. În toate cazurile, tratamentul cu Remicade a fost întrerupt şi/sau iniţiat alt tratament cu rezoluţia completă a semnelor şi simptomelor.

Hipersensibilitatea de tip întârziat: În studiile clinice, reacţiile de hipersensibilitate de tip întârziat au fost mai puţin frecvente şi au apărut după intervale libere de administrare a Remicade de mai puţin de 1 an. În studiile privind psoriazisul, reacţiile de hipersensibilitate de tip întârziat au apărut precoce în timpul tratamentului. Semnele şi simptomele au inclus: mialgii şi/sau artralgii, febrăşi/sau erupţii cutanate, iar unii pacienţi au prezentat prurit, lipoedem facial, lipoedem al mâinilor sau al buzelor, disfagie, urticarie, dureri în gât şi cefalee.

Nu sunt disponibile date suficiente privind incidenţa reacţiilor de hipersensibilitate de tip întîrziat după intervale libere de administrare a Remicade de peste 1 an, dar date limitate din studii clinice sugerează un risc crescut de apariţie a hipersensibilităţii de tip întârziat, odată cu creşterea intervalului liber de administrare a Remicade.

Într-un studiu clinic de 1 an cu perfuzii repetate administrate la pacienţii cu boală Crohn (studiul ACCENT I), incidenţa reacţiilor asemănătoare bolii serului a fost de 2,4%.

Imunogenitate: Pacienţii care au prezentat anticorpi la infliximab au fost mai predispuşi (aproximativ de 2 - 3 ori) la reacţii legate de perfuzie. Utilizarea concomitentă a imunosupresoarelor se pare că a scăzut frecvenţa reacţiilor legate de perfuzie. În studiile clinice în care s-au utilizat doze unice şi multiple de infliximab, variind între 1 – 20 mg/kg, anticorpii faţă de infliximab au fost detectaţi la 14% dintre pacienţi, cărora li s-a administrat orice tip de terapie imunosupresoare şi la 24% dintre pacienţi care nu au utilizat terapie imunosupresoare. Dintre pacienţii cu poliartrită reumatoidă la care s-au utilizat în schemele terapeutice recomandate doze repetate de metotrexat, 8% dintre pacienţi au dezvoltat anticorpi faţă de infliximab. La pacienţii cu artrită psoriazică care au primit 5 mg/kg cu sau fără metotrexat, au apărut anticorpi în total la 15% dintre pacienţi (anticorpii au apărut la 4% dintre pacienţii care au primit metotrexat şi la 26% dintre pacienţii care nu au primit metotrexat la start). Dintre pacienţii cu boală Crohn care au utilizat tratament de întreţinere, aproximativ 6 – 13% au prezentat anticorpi faţă de infliximab. Incidenţa apariţiei anticorpilor a fost de 2 – 3 ori mai mare la pacienţii care au fost trataţi episodic. Datorită metodologiei limitate, o dozare negativă nu poate exclude prezenţa anticorpilor faţă de infliximab. La unii pacienţi care au prezentat titruri crescute de anticorpi faţă de infliximab s-a evidenţiat o eficacitate scăzută. La pacienţii cu psoriazis, trataţi cu infliximab ca tratament de întreţinere în absenţa tratamentului imunomodulator concomitent, aproximativ 28% au dezvoltat anticorpi faţă de infliximab (vezi pct. 4.4: ,,Reacţii legate de perfuzie şi hipersensibilitatea”).

Infecţii: La pacienţii care au primit Remicade s-au observat tuberculoză, infecţii bacteriene, inclusiv sepsis şi pneumonie, infecţii fungice invazive, virale şi alte infecţii cu germeni oportunişti. Unele dintre acestea au evoluat cu deces: cel mai frecvent s-au raportat infecţiile oportunistice cu o rată a mortalităţii de > 5% incluzând pneumocistoza, candidoza, listerioza şi aspergiloza (vezi pct. 4.4).

În studiile clinice, 36% dintre pacienţii trataţi cu infliximab au fost trataţi pentru infecţii, comparativ cu 25% dintre cei trataţi cu placebo.

În studiile clinice pentru poliartrită reumatoidă, incidenţa infecţiilor grave, inclusiv pneumonie, a fost mai mare la pacienţii trataţi cu infliximab în asociere cu metotrexat comparativ cu cei trataţi cu metotrexat în monoterapie, în special în doze de 6 mg/kg sau mai mari (vezi pct. 4.4).

Infecţiile reprezintă cea mai frecventă reacţie adversă gravă semnalată în raportările spontane de după punerea pe piaţă a medicamentului. În unele cazuri au evoluat cu deces. Aproape 50% dintre decesele raportate, au fost asociate cu infecţii. Au fost raportate cazuri de tuberculoză, uneori letală, incluzând tuberculoză miliarăşi tuberculoză cu localizare extrapulmonară (vezi pct. 4.4).

Tulburări limfoproliferative şi maligne: În studiile clinice cu infliximab în care au fost trataţi 5780 pacienţi, reprezentând 5494 pacienţi-an, au fost detectate 5 cazuri de limfom şi 26 cazuri de afecţiuni maligne non-limfom, comparativ cu neapariţia niciunui limfom şi a unui caz de afecţiune malignă non-limfom în rândul celor 1600 pacienţi trataţi cu placebo, reprezentând 941 pacienţi-an.

În studiile clinice cu infliximab de urmărire pe termen lung până la 5 ani reprezentând 6234 pacienţi-an (3210 pacienţi), au fost raportate 5 cazuri de limfom şi 38 cazuri de afecţiuni maligne non-limfom.

Începând cu luna august 1998 până în luna august 2005, în studiile clinice şi de înregistrare precum şi după punerea pe piaţă au fost observate 1909 cazuri de suspiciune de afecţiuni maligne (321 la pacienţii cu boală Crohn, 1302 la pacienţii cu poliartrită reumatoidăşi 286 la pacienţii cu alte indicaţii necunoscute). Printre aceştia, au fost 347 de cazuri de limfom. Pe parcursul acestei perioade se estimează că expunerea a fost de 1909941 pacienţi-an (vezi pct. 4.4).

Într-un studiu clinic explorator care a inclus pacienţi cu BPOC moderat până la sever, care sunt fumători sau au fost, 157 pacienţi au fost trataţi cu Remicade în doze similare cu cele utilizate în poliartrita reumatoidăşi boala Crohn. Nouă dintre aceşti pacienţi au dezvoltat afecţiuni maligne incluzând un caz de limfom. Durata medie de urmărire a fost de 0,8 ani (incidenţă 5,7% [95% IC 2,65% - 10,6%]). Dintre 77 de pacienţi din lotul control s-a raportat un caz de malignitate (durata medie de urmărire a fost de 0,8 ani; incidenţă 1,3% [95% IC 0,03% - 7,0%]). Majoritatea acestor afecţiuni maligne s-au dezvoltat la nivelul plămânului, capului şi gâtului.

La pacienţii cu boală Crohn şi colită ulcerativă tratate cu Remicade, după punerea pe piaţă s-au raportat cazuri ale unui tip rar de limfom hepatosplenic cu celule T, majoritatea pacienţilor fiind adolescenţi sau adulţi tineri (vezi pct. 4.4).

Insuficienţă cardiacă: Într-un studiu de fază II care a avut drept scop evaluarea administrării Remicade în caz de insuficienţă cardiacă congestivă (ICC), s-a observat o incidenţă crescută a mortalităţii datorate agravării insuficienţei cardiace, la pacienţii trataţi cu Remicade, în special la cei trataţi cu cea mai mare doză de 10 mg/kg (adică de 2 ori doza maximă admisă). În acest studiu, 150 pacienţi cu ICC clasele III-IV NYHA (fracţie de ejecţie a ventriculului stâng ≤ 35%) au fost trataţi cu 3 perfuzii cu Remicade 5 mg/kg, 10 mg/kg sau placebo, timp de 6 săptămâni. La 38 săptămâni, 9 dintre cei 101 pacienţi trataţi cu Remicade (2 cu 5 mg/kg şi 7 cu 10 mg/kg) au decedat comparativ cu un deces înregistrat printre cei 49 pacienţi trataţi cu placebo. La pacienţii care utilizează Remicade, au existat după punerea pe piaţă raportări de agravare a insuficienţei cardiace, cu sau fără identificarea unor factori precipitanţi. De asemenea, au existat după punerea pe piaţă raportări rare de apariţie a insuficienţei cardiace, inclusiv insuficienţă cardiacă la pacienţii fără boli cardiovasculare preexistente cunoscute. Unii dintre aceşti pacienţi aveau vârsta sub 50 de ani.

Evenimente hepatobiliare: În studiile clinice s-au observat creşteri uşoare până la moderate ale valorilor ALT/AST – la pacienţii care au utilizat Remicade, fără progresie la boală hepatică severă. Au fost observate creşteri ale ALT ≥ 5 x Limita Superioară a valorilor Normale (LSN) (vezi tabelul 2). Când Remicade a fost utilizat în monoterapie şi când a fost utilizat în asociere cu alte imunosupresoare, s-au observat creşteri ale aminotransferazelor (ALT mai frecvent decât AST), într-o proporţie mai mare la pacienţii care au utilizat Remicade comparativ cu lotul control. Majoritatea valorilor anormale ale aminotransferazelor au fost tranzitorii; cu toate acestea, un număr mic de pacienţi au prezentat valori crescute timp îndelungat. În general, pacienţii care au prezentat creşteri ale ALT şi AST au fost asimptomatici, iar aceste valori anormale au scăzut sau au dispărut la oprirea sau continuarea tratamentului cu Remicade sau la modificarea terapiilor concomitente. În studiile după punerea pe piaţă, au fost raportate foarte rar cazuri de icter şi hepatită, unele cu caracter de hepatită autoimună, la pacienţi care au utilizat Remicade (vezi pct. 4.4).

Tabelul 2: Proporţia pacienţilor care au prezentat o activitate crescută a ALT în cadrul studiilor clinice

 

Indicaţie

Numărul pacienţilor3

Perioada medie de urmărire (săptămâni)4

≥3 x LSN

≥5 x LSN

 

placebo

infliximab

placebo

infliximab

placebo

infliximab

placebo

infliximab

Artrita reumatoidă1

375

1087

58,1

58,3

3,2%

3,9%

0,8%

0,9%

Boala Crohn2

173

703

54,1

54,1

3,5%

5,1%

0,0%

1,7%

 

Boala Crohn la copii

N/A

139

N/A

53,0

N/A

4,4%

N/A

1,5%

Colita ulcerativă

242

482

30,1

30,8

1,2%

2,5%

0,4%

0,6%

Spondilita anchilozantă

76

275

24,1

101,9

0,0%

9,5%

0,0%

3,6%

Artrita psoriazică

98

191

18,1

39,1

0,0%

6,8%

0,0%

2,1%

Placa psoriazică

281

1175

16,1

50,1

0,4%

7,7%

0,0%

3,4%

 

1 Pacienţii din grupul placebo au primit metotrexat, în timp ce pacienţii din grupul infliximab au primit atât infliximab, cât şi metotrexat.

2 Pacienţii din grupul placebo din cele 2 studii de Fază III cu boală Crohn, ACCENT I şi ACCENT II, au primit o doză iniţială de 5 mg/kg de infliximab la iniţierea studiului şi apoi au primit placebo în perioada de menţinere. Pacienţii care au fost alocaţi grupului cu placebo în perioada de menţinere şi care au fost ulterior trecuţi pe infliximab sunt incluşi în grupul infliximab, în ceea ce priveşte analiza ALT.

3 Numărul pacienţilor evaluaţi pentru ALT.
4 Perioada medie de urmărire se bazează pe pacienţii trataţi.

Anticorpi antinucleari (ANA)/Anticorpi anti-ADN dublu catenar (ADNdc): Aproximativ jumătate dintre pacienţii trataţi cu infliximab în studiile clinice şi care au avut ANA negativ iniţial, au devenit ANA pozitiv în timpul studiului, comparativ cu aproximativ 1/5 dintre pacienţii trataţi cu placebo. Anticorpii anti-ADNdc au fost nou detectaţi la aproximativ 17% dintre pacienţii trataţi cu infliximab, comparativ cu 0% dintre pacienţi trataţi cu placebo. La ultima evaluare, 57% pacienţi trataţi cu infliximab au rămas anti-ADNdc pozitivi. Raportările privind apariţia lupusului sau sindroame asemănătoare lupusului au fost, totuşi, mai puţin frecvente.

Informaţii suplimentare despre grupele speciale de pacienţi

Paceinţi vârstnici (vârstă≥ 65 de ani)

În studii clinice pentru poliartrită reumatoidă, incidenţa infecţiilor grave a fost mai mare la pacienţii trataţi cu infliximab asociat cu metotrexat şi care aveau vârtsă mai mare sau egală cu 65 de ani (11,3%) comparativ de toţi cei cu vârste sub 65 de ani (4,6%). În cazul pacienţilor trataţi cu metotrexat în monoterapie, incidenţa infecţiilor grave a fost de 5,2% la pacienţii cu vârstă egală sau mai mare de 65 de ani comparativ cu 2,7% la pacienţii cu vârstă sub 65 de ani.

Populaţia pediatrică

Pacienţii cu artrită reumatoidă juvenilă:
Remicade a fost evaluat într-un studiu clinic cu 120 pacienţi (cu vârste cuprinse între 4 şi 17 ani) cuartrită reumatoidă juvenilă activă în pofida tratamentului cu metotrexat. Pacienţii au primit 3 sau 6 mg/kg de infliximab sub forma unui tratament de inducţie cu 3 doze (în săptămânile 0, 2, 6 sau, respectiv, în săptămânile 14, 16, 20) urmat de tratament de întreţinere o dată la 8 săptămâni, în combinaţie cu metotrexat.

Reacţiile legate de perfuzie Reacţiile legate de perfuzie au apărut la 35% dintre pacienţii cu artrita reumatoidă juvenilă care au primit 3 mg/kg comparativ cu 17,5% dintre pacienţii care au primit 6 mg/kg. În grupul cu Remicade 3 mg/kg, 4 pacienţi din 60 au prezentat o reacţie gravă legată de perfuzie şi 3 pacienţi au raportat o posibilă reacţie anafilactică (2 dintre aceştia erau dintre cei cu reacţii grave legate de perfuzie). În grupul cu 6 mg/kg, 2 pacienţi din 75 au prezentat o reacţie gravă legată de perfuzie, dintre care unul a avut o posibilă reacţie anafilactică.

Antigenicitate
Au apărut anticorpi la infliximab la 38% dintre pacienţii care au primit 3 mg/kg comparativ cu 12% dintre pacienţii care au primit 6 mg/kg. Titrul de anticorpi a fost semnificativ mai mare în cazul lotului cu 3 mg/kg comparativ cu cel cu 6 mg/kg.

Infecţii
Infecţiile au apărut la 68% (41/60) dintre copiii care au primit 3 mg/kg timp de 52 săptămâni, la 65%(37/57) dintre copiii care au primit infliximab 6 mg/kg timp de 38 săptămâni şi la 47% (28/60) dintre copiii care au primit placebo timp de 14 săptămâni.

Pacienţii pediatrici cu boală Crohn:
Următoarele reacţii adverse au fost raportate cu frecvenţă mai mare în rândul copiilor cu boală Crohn incluşi în studiul REACH, decât în cel al adulţilor (vezi pct. 5.1): anemie (10,7%), melenă (9,7%), leucopenie (8,7%), înroşirea tegumentelor cu senzaţie de căldură locală (8,7%), infecţii virale (7,8%), neutropenie (6,8%), fracturi osoase (6,8%), infecţii bacteriene (5,8%) şi reacţii alergice la nivelul
tractului respirator (5,8%). Alte consideraţii speciale sunt discutate mai jos.

Reacţiile legate de perfuzie
În total, în cadrul studiului REACH, 17,5% dintre pacienţii împărţiţi aleatoriu au prezentat 1 sau mai multe reacţii la perfuzie. Nu au existat reacţii grave la perfuzie, iar 2 subiecţi din studiul REACH auprezentat reacţii anafilactice uşoare.

Imunogenitate
Anticorpii anti-infliximab au fost depistaţi în 3 cazuri (2,9%) la copii.

Infecţii
În studiul REACH, infecţiile au fost raportate la 56,3% dintre subiecţii care au primit tratament cuinfliximab. Infecţiile au fost raportate mai frecvent în rândul subiecţilor care primeau tratamentul odată la 8săptămâni, comparativ cu cei care primeau tratamentul o dată la 12 săptămâni (73,6%,respectiv 38,0%), în timp ce infecţiile grave au fost raportate la 3 cazuri de pacienţi care primeau tratamentul o dată la 8 săptămâni şi la 4 cazuri de pacienţi care primeau tratamentul o dată la 12 săptămâni. Cele mai frecvente infecţii raportate au fost infecţiile acute de tract respirator superior şi faringitele, în timp ce infecţia cea mai gravă care a fost raportată a fost abcesul. Au fost raportate trei
cazuri de pneumonie (dintre care unul grav) şi două cazuri de herpes zoster (ambele uşoare).

Reacţiile adverse spontane grave apărute în urma punerii pe piaţă a infliximab, au inclus afecţiuni maligne printre care limfoamele cu celule T hepatosplenice, anomalii tranzitorii ale enzimelor hepatice, sindroame asemănătoare lupusului şi autoanticorpi pozitivi (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

4.9 Supradozaj

Nu s-a raportat niciun caz de supradozaj. S-au administrat doze unice de până la 20 mg/kg, fără a se constata efecte toxice.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antineoplazice şi imunomodulatoare, imunosupresoare selective, cod ATC: L04AB02.

Infliximab este un anticorp monoclonal chimeric uman-murin, care se leagă cu o afinitate mare de formele solubile şi de cele transmembranare ale TNFα, dar nu şi de limfotoxina α (TNFβ). Infliximabul inhibă activitatea funcţională a TNFα într-o mare varietate de teste biologice in vitro. Infliximab a prevenit boala la şoarecii transgenici care prezintă poliartrită, ca o consecinţă a exprimării TNFα uman constituţional, iar când a fost administrat după debutul bolii, a permis vindecarea articulaţiilor erodate. In vivo, infliximab formează rapid complexe stabile cu TNFα uman, proces care merge paralel cu pierderea bioactivităţii TNFα.

În articulaţiile pacienţilor cu poliartrită reumatoidă, s-au observat concentraţii mari de TNFα care s-au corelat cu o activitate crescută a bolii. În poliartrita reumatoidă, tratamentul cu infliximab a redus infiltrarea celulelor inflamatorii în zonele inflamate ale articulaţiei, precum şi expresia moleculelor care mediază adeziunea celulară, chemotactismul şi degradarea tisulară. După tratamentul cu infliximab, pacienţii au prezentat niveluri plasmatice scăzute de interleukină 6 (IL-6) şi de proteină C reactivă (PCR), precum şi concentraţii crescute ale hemoglobinei la pacienţii cu poliartrită reumatoidă având concentraţii plasmatice scăzute de hemoglobină, în comparaţie cu valorile iniţiale. Limfocitele din sângele periferic nu au prezentat o scădere numerică semnificativă sau a răspunsurilor proliferative la stimularea mitogenă in vitro, comparativ cu celulele pacienţilor netrataţi. La pacienţii cu psoriazis trataţi cu infliximab s-a obţinut scăderea inflamaţiei epidermale şi normalizarea diferenţierii keratinocitelor la nivelul plăcii psoriazice. În artrita psoriazică, tratamentul pe termen scurt cu Remicade a redus numărul celulelor T şi a vaselor de sânge în sinovialăşi pielea psoriazică.

Evaluarea histologică a biopsiilor de colon, obţinute înainte şi la 4 săptămâni de la administrarea de infliximab, a evidenţiat o diminuare substanţială a TNFα detectabil. Tratamentul cu infliximab administrat pacienţilor cu boală Crohn a fost, de asemenea, asociat cu o reducere substanţială a markerului seric de inflamaţie, PCR, care în mod obişnuit este crescut. Numărul total de leucocite a fost foarte puţin afectat la pacienţii trataţi cu infliximab, cu toate acestea, modificările de la nivelul limfocitelor, monocitelor şi neutrofilelor au reflectat treceri spre valorile normale. Celulele mononucleare din sângele periferic (PBMC) al pacienţilor trataţi cu infliximab au evidenţiat un răspuns proliferativ la stimuli nediminuat, comparativ cu pacienţii netrataţi; după tratamentul cu infliximab nu s-a observat nicio modificare substanţială în sinteza de citokine de către PBMC stimulate. Analiza celulelor laminei propria din celulele mononucleare, obţinute prin biopsie de la nivelul mucoasei intestinale, a arătat că tratamentul cu infliximab a determinat o scădere a numărului de celule capabile să exprime TNFαşi interferon γ. Studii histologice suplimentare au demonstrat că tratamentul cu infliximab diminuează infiltrarea cu celule inflamatorii în zonele afectate ale intestinului, precum şi prezenţa markerilor inflamaţiei la acest nivel. Examinarea endoscopică a mucoasei intestinale a evidenţiat vindecarea mucoasei la pacienţii trataţi cu infliximab.

Eficacitatea clinică

Poliartrită reumatoidă

Eficacitatea infliximabului a fost evaluată în două studii clinice pilot, multicentrice, randomizate, dublu-orb: ATTRACT şi ASPIRE. În ambele studii a fost permisă utilizarea concomitentă a unor doze stabile de acid folic, corticosteroizi orali (≤ 10 mg/zi) şi/sau a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).

Obiectivele primare au fost reducerea semnelor şi a simptomelor, în conformitate cu criteriile Colegiului American de Reumatologie (ACR20 pentru ATTRACT, landmark ACR-N pentru ASPIRE), prevenirea leziunilor structurale articulare precum şi îmbunătăţirea funcţiei fizice. O reducere a semnelor şi a simptomelor a fost definită ca fiind cel puţin o ameliorare cu 20% (ACR20) atât a numărului articulaţiilor dureroase cât şi a numărului articulaţiilor tumefiate şi a cel puţin 3 dintre următoarele 5 criterii: (1) estimarea globală a evaluatorului, (2) evaluarea generală a pacientului, (3) evaluarea funcţionalităţii/invalidităţii, (4) scala vizuală analogă a durerii şi (5) valorile vitezei de sedimentare a hematiilor sau proteinei C reactivă. ACR-N utilizează aceleaşi criterii ca şi ACR20, calculate prin considerarea celui mai mic procent de îmbunătăţire în numărătoarea articulaţiilor tumefiate, a celor dureroase şi media celor 5 componente rămase ale răspunsului ACR. Leziunile structurale articulare (prezenţa eroziunilor şi a îngustării spaţiului articular) atât la nivelul mâinii cât şi al piciorului au fost măsurate prin evaluarea faţă de valoarea iniţială a scorului total Sharp modificat de van der Heijde (0–440). Chestionarul de Evaluare a Sănătăţii (HAQ; scala 0 – 3) a fost utilizat pentru a măsura în timp modificarea medie faţă de valoarea iniţială a scorului funcţiei fizice.

Studiul ATTRACT a evaluat răspunsurile la 30, 54 şi 102 săptămâni, obţinute într-un studiu controlat cu placebo, la 428 pacienţi care prezentau poliartrită reumatoidă activă, deşi utilizaseră tratament cu metotrexat. Aproximativ 50% dintre pacienţi au aparţinut Clasei funcţionale III. Pacienţii au utilizat placebo, infliximab 3 mg/kg sau 10 mg/kg în săptămânile 0, 2 şi 6, iar apoi la fiecare 4 sau 8 săptămâni. Tuturor pacienţilor li s-au administrat doze stabile de metotrexat (în medie 15 mg/săptămână), timp de 6 luni înainte de includerea în studiu, doze care s-au păstrat constante pe toată durata studiului. Rezultatele din săptămâna 54 (ACR20, scorul total Sharp modificat de van der Heijde şi HAQ) sunt prezentate în Tabelul 3. Grade înalte de răspuns clinic (ACR50 şi ACR70) au fost observate la toate grupurile tratate cu infliximab la 30 şi 54săptămâni, comparativ cu grupul tratat cu metotrexat în monoterapie.

Reducerea ratei de progresie a leziunilor structurale articulare (eroziuni şi îngustarea spaţiului articular) a fost observată în săptămâna 54 la toate grupurile de pacienţi trataţi cu infliximab (Tabelul 3).

Efectele observate în săptămâna 54 s-au menţinut pe perioada a 102 săptămâni. Datorită unui număr de retrageri din studiu, magnitudinea diferenţelor de efect între grupurile tratate cu infliximab şi monoterapie cu metotrexat, nu poate fi evaluată.

Tabel 3 Efecte asupra ACR20, Leziunilor Structurale Articulare şi Funcţiei Fizice la săptămâna 54, ATTRACT infliximabbÎntreg

 

grupul

cu

Controla

3 mg/kg q 8 săpt

3 mg/kg q 4 săpt

10 mg/kg q 8 săpt

10 mg/kg q 4 săpt

inflixim abb

Pacienţii cu răspuns ACR20/

15/88

36/86

41/86

51/87

48/81

176/340

Pacienţii evaluaţi (%)c

(17%)

(42%)

(48%)

(59%)

(59%)

(52%)

 

Scor totald (scor Sharp-modificat de van der Heijde) Modificare faţă de valoarea iniţială

(Medie ± DSc ) 7,0± 10,3 1,3 ± 6,0 1,6 ± 8,5 0,2 ± 3,6 -0,7 ± 3,8 0,6 ± 5,9

Medianăc 4,0 0,5 0,1 0,5 -0,5 0,0 (Interval de confidenţă) (0,5;9,7) (-1,5;3,0) (-2,5;3,0) (-1,5;2,0) (-3,0;1,5) (1,8;2,0)

 

Pacienţi fără deteriorare/pacienţi

13/64

34/71

35/71

37/77

44/66

150/285

evaluaţi (%)c

(20%)

(48%)

(49%)

(48%)

(67%)

(53%)

Modificare HAQ faţă de valoarea iniţială în timpe (pacienţi evaluaţi)

87

86

85

87

81

339

Medie ± DSc

0,2 ± 0,3

0,4 ± 0,3

0,5 ± 0,4

0,5 ± 0,5

0,4 ± 0,4

0,4 ± 0,4

 

a: control = Toţi pacienţii prezentau AR activă deşi se aflau în tratament cu doze stabile de metotrexat timp de 6 luni înainte de înrolare, doze care au rămas stabile pe întreaga perioadă a studiului. A fost permisă administrarea concomitentă a unor doze stabile de corticosteroizi orali (≤ 10 mg/zi) şi/sau AINS, precum şi suplimentarea cu acid folic.

b: toate dozele de infliximab administrate în asociere cu metotrexat şi acid folic dintre care unele cu corticosteroizi şi/sau AINS

c: p < 0,001, pentru fiecare grup de tratament cu infliximab comparativ cu grupul de control

d: valori mai înalte au indicat leziuni articulare mai mari.

e: HAQ = Health Assessment Questionnaire; valori mai înalte au indicat grad de disabilitate mai scăzut.

Studiul ASPIRE a evaluat răspunsurile la 54 săptămâni la 1004 pacienţi care nu au fost trataţi anterior cu metotrexat (durata bolii ≤ 3 ani, media 0,6 ani) cu poliartrită reumatoidă activă precoce (numărul mediu de articulaţii tumefiate şi dureroase de 19 şi respectiv, 31). Toţi pacienţii au utilizat metotrexat (optimizat la 20 mg/săptămână începând cu săptămâna 8) şi, fie placebo 3 mg/kg, fie infliximab 6 mg/kg în săptămânile 0, 2 şi 6 şi apoi la fiecare 8 săptămâni. Rezultatele din săptămâna 54 sunt prezentate în Tabelul 4.

După 54 săptămâni de tratament, dozele de infliximab + metotrexat au arătat o ameliorare semnificativ mai mare statistic, a semnelor şi simptomelor comparativ cu metotrexatul în monoterapie, măsurate prin proporţia de pacienţi care prezintă răspuns ACR20, 50 şi 70.

În studiul ASPIRE, peste 90% din pacienţi au avut cel puţin două radiografii evaluabile. Scăderea ratei progresiei afectării structurale a fost observată în săptămânile 30 şi 54 la grupurile cu infliximab + metotrexat comparativ cu metotrexatul în monoterapie.

Tabel 4 Efecte asupra ACRn, Leziunilor Structurale Articulare şi Funcţiei Fizice în săptămâna 54, ASPIRE

Infliximab + MTX

 

Placebo + MTX

3 mg/kg

6 mg/kg

Combinat

Subiecţi randomizaţi

282

359

363

722

Procent de ameliorare

 

 

 

 

Media ± DSa Modificare faţă de valoarea iniţială a scorului total Sharpb modificat de van der Heijde

24,8 ± 59,7

37,3 ± 52,8

42,0 ± 47,3

39,6 ± 50,1

Medie ± DSa

3,70 ± 9,61

0,42 ± 5,82

0,51 ± 5,55

0,46 ± 5,68

MedianăAmeliorare faţă de valoarea iniţială a

0,43

0,00

0,00

0,00

HAQ medie din săptămâna 30 până în săptămâna 54c Medie ± DSd

0,68 ± 0,63

0,80 ± 0,65

0,88 ± 0,65

0,84 ± 0,65

 

a: p < 0,001, pentru fiecare grup de tratament cu infliximab comparativ cu grupul de control

b: valori mai înalte au indicat leziuni articulare mai mari.

c: HAQ = Health Assessment Questionnaire; valori mai înalte au indicat grad de disabilitate mai scăzut.

d: p = 0,030 şi < 0,001 pentru grupurile de tratament cu 3 mg/kg şi respectiv, 6 mg/kg comparativ cu placebo + MTX.

Datele care susţin creşterea treptată a dozei în poliartrita reumatoidă provin din studiile ATTRACT, ASPIRE şi START. START a fost un studiu randomizat, multicentric, dublu-orb, cu 3 braţe, pe grupe paralele, pentru evaluarea siguranţei. Într-unul dintre braţele studiului (lotul 2, nr=329), la pacienţii cu un răspuns inadecvat s-a permis creşterea treptată a dozei cu câte 1,5 mg/kg, de la 3 până la 9 mg/kg. Majoritatea acestor pacienţi (67%) nu au necesitat nicio creştere a dozei. Dintre pacienţii care au necesitat o creştere a dozei, la 80% s-a obţinut răspuns clinic şi majoritatea acestor pacienţi (64%) au necesitat doar o creştere de 1,5 mg/kg.

Boala Crohn la adulţi

Tratamentul de inducţie în boala Crohn activă severă

Eficacitatea tratamentului cu o singură doză de infliximab a fost evaluată la 108 pacienţi cu boală Crohn activă, (Indicele de Activitate a Bolii Crohn (CDAI) ≥ 220 ≤ 400) într-un studiu doză-răspuns, randomizat, dublu orb, controlat cu placebo. Dintre aceşti 108 pacienţi, 27 au fost trataţi cu doza recomandată de 5 mg infliximab/kg. Toţi pacienţii au prezentat anterior un răspuns inadecvat la terapia convenţională. A fost permisă utilizarea concomitentă a unor medicamente convenţionale în doze

stabile, 92% dintre pacienţi continuând să utilizeze aceste terapii.

Obiectivul final primar a fost proporţia pacienţilor care au prezentat un răspuns clinic, definit ca o scădere a CDAI cu ≥ 70 puncte faţă de valoarea iniţială, în cursul evaluării efectuate după 4 săptămâni,fără o creştere a utilizării medicamentelor sau a intervenţiilor chirurgicale pentru boala Crohn. Pacienţii care au răspuns în săptămâna a 4-a au fost urmăriţi până în săptămâna a 12-a. Obiective finale secundare ale studiului au inclus proporţia de pacienţi în remisie clinică în săptămâna a 4-a (CDAI < 150) şi răspunsul clinic în timp.

În săptămâna a 4-a, după administrarea unei doze unice, 22/27 (81%) dintre pacienţii trataţi cu infliximab 5 mg/kg au prezentat un răspuns clinic, faţă de 4/25 (16%) dintre pacienţii trataţi cu placebo (p < 0,001). De asemenea, în săptămâna a 4-a, 13/27 (48%) dintre pacienţii trataţi cu infliximab auobţinut o remisie clinică (CDAI < 150) faţă de 1/25 (4%) dintre pacienţii trataţi cu placebo. Răspunsul
a apărut în decurs de două săptămâni şi a fost maxim la 4 săptămâni. În cursul ultimei observaţii efectuate la 12 săptămâni, 13/27 (48%) dintre pacienţii trataţi cu infliximab continuau să răspundă la tratament.

Tratamentul de întreţinere în boala Crohn activă severă

Eficacitatea perfuziilor repetate cu infliximab au fost studiate într-un studiu clinic cu durata de 1 an (ACCENT I). Un număr de 573 pacienţi cu boală Crohn activă, moderată până la severă (CDAI ≥ 220 ≤ 400) au primit o singură perfuzie de 5 mg/kg în săptămâna 0. 178 dintre cei 580 de pacienţi incluşi în studiu (30,7%) au avut boală Crohn severă (scorul CDAI > 300 şi corticosteroid şi/sau imunosupresor concomitent) au corespuns populaţiei precizată în indicaţii (vezi pct. 4.1). În săptămâna 2, toţi pacienţii au fost evaluaţi în privinţa răspunsului clinic şi au fost repartizaţi aleatoriu într-unul din cele 3 grupuri de tratament; un grup de tratament de întreţinere cu placebo, un grup de tratament de întreţinere cu 5 mg/kg şi un grup de tratament de întreţinere cu 10 mg/kg. Toate cele 3 grupuri au primit perfuzii repetate în săptămânile 2, 6 şi apoi la fiecare 8 săptămâni.

Dintre cei 573 de pacienţi randomizaţi, la 335 (58%) s-a înregistrat răspuns clinic până în săptămâna 2. Aceşti pacienţi au fost clasificaţi ca pacienţi care au răspuns la tratament până în săptămâna 2 şi au fost incluşi în analiza primară (vezi Tabel 5). Dintre pacienţii clasificaţi ca nerăspunzând la tratament până în săptămâna 2, la 32% (26/81) din grupul de întreţinere cu placebo şi la 42% (68/163) din grupul cu infliximab, s-a înregistrat răspuns clinic până în săptămâna 6. Nu a existat nicio diferenţă între grupuri, în ceea ce priveşte numărul de pacienţi care au răspuns tardiv la tratament după acest moment. Alte obiective finale primare au fost procentul de pacienţi în remisie clinică (CDAI < 150) la săptămâna 30 şi intervalul de timp până la pierderea răspunsului la săptămâna 54. Scăderea treptată a dozei de corticosteroizi a fost permisă după săptămâna 6.

Tabel 5: Efectele asupra ratei de răspuns şi remisie, datele din studiul ACCENT I (pacienţi care au răspuns la tratament până în săptămâna 2)

ACCENT I (pacienţi care au răspuns la tratament până în

 

săptămâna 2)

% de pacienţi

Întreţinere

Întreţinere Infliximab

Întreţinere

Placebo

5 mg/kg (nr = 113)

Infliximab

(nr = 110)

(valoare p)

10 mg/kg (nr = 112)

 

 

(valoare p)

 

Durata de timp mediană până la dispariţia răspunsului până la finalul săptămânii 54

19 săptămâni

38 de săptămâni (0,002)

>54 săptămâni (<0,001)

Săptămâna 30

 

 

 

 

22

 

 

 

 

27,3

51,3

59,1

Răspuns clinica

 

(<0,001)

(<0,001)

Remisiune clinică

20,9

38,9

45,5

 

 

(0,003)

(<0,001)

Remisiune fără steroizi

10,7 (6/56)

31,0 (18/58)

36,8 (21/57)

Săptămâna 54 Răspuns clinica

15,5

(0,008) 38,1 (<0,001)

(0,001) 47,7 (<0,001)

Remisiune clinică

13,6

28,3

38,4

Remisiune susţinută fără steroizib

5,7 (3/53)

(0,007) 17,9 (10/56) (0,075)

(<0,001) 28,6 (16/56) (0,002)

 

a: Reducerea CDAI (Indicele de Activitate al Bolii Crohn) ≥25% şi ≥70 puncte.

b: CDAI<150 atât în săptămâna 30 şi 54 şi care nu au primit corticosteroizi în ultimele 3 luni anterioare săptămânii 54 la
pacienţii care primeau corticoterapie la momentul iniţial.

Începând cu săptămâna 14, pacienţilor care au răspuns la tratament, dar la care ulterior efectul benefic clinic a dispărut, li s-a permis să treacă la o doză de infliximab cu 5 mg/kg mai mare decât doza care le-a fost repartizată iniţial. 89% (50/56) de pacienţi la care s-a înregistrat dispariţia răspunsului clinic cu terapia de întreţinere cu infilximab 5 mg/kg după săptămâna 14, au răspuns la tratamentul cu infliximab 10 mg/kg.

Ameliorări ale parametrilor calităţii vieţii, o reducere a internărilor legate de boalăşi o reducere a utilizării de corticosteroizi, au fost observate în grupurile cu infliximab ca tratament de întreţinere comparativ cu grupul care a primit placebo ca întreţinere în săptămânile 30 şi 54.

Tratamentul de inducţie în boala Crohn activă fistulizată

Eficacitatea a fost evaluată în cadrul unui studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, efectuat la un număr de 94 pacienţi cu boală Crohn fistulizată care prezentau fistule de cel puţin 3 luni. Treizeci şi unu dintre aceşti pacienţi au fost trataţi cu infliximab 5 mg/kg. Aproximativ 93% dintre pacienţi primiseră anterior antibiotice sau tratament imunosupresor. A fost permisă utilizarea concomitentă a unor doze stabile de medicamente convenţionale şi 83% din pacienţi au continuat să primească cel puţin unul dintre aceste medicamente. Pacienţii au primit trei doze de placebo sau infliximab în săptămânile 0, 2 şi 6. Pacienţii au fost urmăriţi timp de până la 26 săptămâni. Parametrul principal a fost proporţia de pacienţi care au răspuns clinic, prin reducerea cu ≥ 50% faţă de valoarea iniţială, a numărului de fistule care drenau la o compresiune uşoară, în decursul a cel puţin două vizite consecutive (la distanţă de 4 săptămâni), fără creşterea utilizării medicamentelor sau o intervenţie chirurgicală pentru boala Crohn. Şaizeci şi opt la sută (21/31) dintre pacienţi trataţi cu 5 mg/kg infliximab au prezentat răspuns clinic, comparativ cu 26% (8/31) dintre pacienţii care au utilizat placebo (p = 0,002). În grupul de pacienţi trataţi cu infliximab, timpul mediu pentru apariţia răspunsului a fost de 2 săptămâni. Durata medie a răspunsului a fost de 12 săptămâni. În plus, la 55% dintre pacienţii trataţi cu infliximab s-a produs închiderea tuturor fistulelor, în comparaţie cu 13% la cei care au utilizat placebo (p = 0,001).

Tratamentul de întreţinere în boala Crohn activă fistulizată

Eficacitatea perfuziilor repetate cu infliximab la pacienţii cu boală Crohn fistulizată au fost studiate într-un studiu clinic cu durata de 1 an (ACCENT II). Un total de 306 pacienţi au primit 3 doze de infliximab de 5 mg/kg în săptămânile 0, 2 şi 6. Iniţial, 87% dintre pacienţi au prezentat fistule perianale, 14% au prezentat fistule abdominale, iar 9% au prezentat fistule rectovaginale. Scorul CDAImedian a fost 180. În săptămâna 14, 282 pacienţi au fost evaluaţi în ceea ce priveşte răspunsul clinic şi au fost randomizaţi pentru a primi fie placebo, fie 5 mg/kg infliximab la fiecare 8 săptămâni până în săptămâna 46.

Pacienţii care au răspuns la tratament până în săptămâna 14 (195/282) au fost analizaţi în ceea ce priveşte criteriul principal de evaluare, care a fost reprezentat de durata de timp de la randomizare până la dispariţia răspunsului (vezi Tabelul 6). Scăderea treptată a dozelor de corticosteroizi a fost permisă după săptămâna 6.

Tabelul 6: Efectele asupra ratei de răspuns, datele din studiul ACCENT II (pacienţii care au răspuns la tratament până în săptămâna 14) ACCENT II (pacienţii care au răspuns la tratament până în săptămâna 14)

 

Placebo

Infliximab

valoarea p

întreţinere

întreţinere

 

(nr = 99)

(5 mg/kg) (nr = 96)

 

Durata de timp mediană până la

14 săptămâni

>40 săptămâni

< 0,001

dispariţia răspunsului până la finalul

 

 

 

săptămânii 54

 

 

 

Săptămâna 54

 

 

 

Răspunsul privind fistula (%)a

23,5

46,2

0,001

Răspuns complet privind fistula (%) b

19,4

36,3

0,009

 

a: O reducere ≥50% faţă de momentul iniţial în ceea ce priveşte numărul de fistule care prezintă drenaj într-o perioadă ≥4 săptămâni

b: Absenţa oricărei fistule care prezintă drenaj

Începând cu săptămâna 22, pacienţii la care iniţial s-a înregistrat răspunsul la tratament, iar apoi nu au mai răspuns, au fost eligibili pentru trecerea la readministrarea tratamentului activ, o dată la 8 săptămâni, într-o doză cu 5 mg/kg mai mare decât doza care le-a fost repartizată iniţial. Dintre pacienţii din grupul cu infliximab 5 mg/kg care au trecut pe noua doză din cauza dispariţiei răspunsului privind fistula după săptămâna 22, 57% (12/21) au răspuns la readministrarea tratamentului cu infliximab 10 mg/kg la fiecare 8 săptămâni.

Nu s-a observat vreo diferenţă între placebo şi infliximab în ceea ce priveşte procentul pacienţilor la care s-au închis fistulele până la săptămâna 54 pentru simptome cum sunt proctalgia, abcese şi infecţii ale tractului urinar sau pentru numărul de fistule noi dezvoltate în timpul tratamentului.

Boala Crohn la copii (cu vârsta între 6 şi 17 ani)

În studiul REACH, 112 pacienţi (cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani, cu vârsta medie de 13 ani), cu boală Crohn moderată până la severă, activă (PCDAI mediu 40) şi cu răspuns inadecvat la terapia convenţională, au fost trataţi cu 5 mg/kg infliximab în săptămânile 0, 2 şi 6. Toţi pacienţii trebuiau să primească o doză stabilă de 6-MP, AZA sau MTX (35% dintre ei primeau de asemenea şi corticosteroizi la iniţierea studiului). Pacienţii care au fost evaluaţi de către investigator ca prezentând un răspuns clinic la tratament în săptămâna 10, au fost împărţiţi aleatoriu şi au fost trataţi cu 5 mg/kg infliximab fie la un interval de 8 săptămâni, fie la 12 săptămâni, ca tratament de întreţinere. Dacă răspunsul clinic dispărea pe parcursul tratamentului de întreţinere, era permisă trecerea pe o doză mai mare (10 mg/kg) şi/sau scurtarea intervalului de administrare (8 săptămâni). Treizeci şi doi (32) de pacienţi pediatrici au trecut pe o doză mai mare (9 subiecţi din grupul cu tratament de întreţinere o dată la 8săptămâni şi 23 subiecţi din grupul cu tratament de întreţinere o dată la 12 săptămâni). Douăzeci şi patru (24) dintre aceşti pacienţi (75%) au recuperat răspunsul clinic după trecerea pe doza mai mare. Proporţia subiecţilor care prezentau răspuns clinic în săptămâna 10-a fost de 88,4% (99/112). Proporţia subiecţilor care au intrat în remisiune clinică a fost mai mare în grupa cu tratament o dată la 8 săptămâni (59,6%, 31/52), decât în cea cu tratament de întreţinere o dată la 12 săptămâni (35,3%, 18/51; p=0,013). În săptămâna 54, valorile au fost de 55,8% (29/52) şi 23,5% (12/51) pentru grupul cu tratament de întreţinere o dată la 8 săptămâni, respectiv pentru cel cu tratament o dată la 12 săptămâni (p<0,001).

Datele despre fistule au provenit din scorurile PCDAI. Din 22 subiecţi care aveau fistule la începerea studiului, 63,6% (14/22), 59,1% (13/22) şi 68,2% (15/22) se aflau în remisiune completă a fistulei în săptămâna 10, 30, şi respectiv 54, în cadrul grupurilor cu tratament o dată la 8 săptămâni şi la 12 săptămâni, combinate.

În plus, s-au observat îmbunătăţiri semnificative din punct de vedere statistic şi clinic în ceea ce priveşte calitatea vieţii şi înălţimea, cât şi o reducere semnificativă a utilizării corticosteroizilor, faţă de momentul începerii studiului.

Colita ulcerativă

Siguranţa şi eficacitatea Remicade au fost stabilite în două studii randomizate, dublu-orb, placebo controlate (ACT 1 şi ACT 2) la pacienţii adulţi cu colită ulcerativă moderată sau severă (scor Mayo6 până la 12; subscor Endoscopic ≥ 2) cu răspuns inadecvat la terapia convenţională [corticosteroizi orali, aminosalicilaţi şi/sau imunomodulatoare (6-MP, AZA)]. Au fost permise doze stabile concomitente de aminosalicilaţi oral, corticosteroizi şi/sau imunomodulatoare. Pacienţii au fost randomizaţi în ambele studii pentru a primi fie placebo, fie 5 mg/kg Remicade, fie 10 mg/kg Remicade la săptămâna 0, 2, 6, 14 şi 22, şi în ACT 1la săptămâna 30, 38 şi 46. Corticosteroizii au fost permişi după săptămâna 8.

Tabel 7
Efectul asupra răspunsului clinic, remisiei clinice şi vindecări ale mucoasei la săptămâna 8 şi 30.
Date combinate din ACT 1 & 2.

 

Infliximab

 

Placebo

5 mg/kg

10 mg/kg

Combinat

Subiecţi randomizaţi

244

242

242

484

Procentul subiecţilor în răspunsul clinic şi răspunsul clinic susţinut Răspuns clinic la săptămâna 8a 33,2% 66,9% 65,3% Răspuns clinic la săptămâna 30a 27,9% 49,6% 55,4% Răspuns susţinut (răspuns clinic atât la săptămâna 8 cât şi la săptămâna 30)a 19,3% 45,0% 49,6%

66,1% 52,5% 47,3%

Procentul subiecţilor în remisie clinică şi remisie susţinută

 

Remisie clinică la săptămâna 8a Remisie clinică la săptămâna 30a Remisie susţinută

10,2% 13,1%

36,4% 29,8%

29,8% 36,4%

33,1% 33,1%

(remisie atât la săptămâna 8 cât şi la săptămâna 30)a

5,3%

19,0%

24,4%

21,7%

Procentul subiecţilor cu vindecarea mucoasei

 

Vindecarea mucoasei la

 

săptămâna 8a

32,4%

61,2%

60,3%

60,7%

Vindecarea mucoasei la

 

săptămâna 30a

27,5%

48,3%

52,9%

50,6%

 

a: p < 0,001, pentru fiecare grup tratat cu infliximab vs. placebo

Eficacitatea Remicade până la săptămâna 54 a fost stabilită în studiul ACT 1. La săptămâna 54, 44,9% dintre pacienţii din grupul de tratament asociat cu infliximab au avut răspuns clinic, faţă de 19,8% în grupul de tratament placebo (p<0,001). Remisia clinicăşi vindecarea mucoasei au apărut la o proporţie mai mare de pacienţi în grupul de tratament asociat cu infliximab faţă de grupul de tratament placebo la săptămâna 54 (34,6% vs. 16,5%, p < 0,001 şi, respectiv, 46,1% vs. 18,2%, p < 0,001). Proporţia de pacienţi cu răspuns susţinut şi remisie susţinută la săptămâna 54 a fost mai mare în grupul de tratament asociat cu infliximab faţă de grupul de tratament placebo (37,9% vs. 14,0%, p < 0,001 şi respectiv 20,2% vs. 6,6%, p < 0,001).

O proporţie mai mare de pacienţi din grupul de tratament asociat cu infliximab au putut să întrerupă tratamentul cu corticosteroizi şi să rămână în acelaşi timp în remisie clinică, faţă de grupul de tratament cu placebo atât la săptămâna 30 (22,3% vs. 7,2%, p < 0,001, date comasate din ACT 1 şi ACT 2) cât şi la săptămâna 54 (21,0% vs. 8,9%, p = 0,022, date din ACT 1).

Analiza comasată a datelor din studiile ACT 1 şi ACT 2 şi a extensiilor lor, analizate de la iniţierea studiului timp de 54 săptămâni, a demonstrat o reducere a spitalizărilor şi a intervenţiilor chirurgicale datorate colitei ulcerative, pe perioada tratamentului cu infliximab. Numărul spitalizărilor datorate CU a fost semnificativ mai scăzut în cadrul grupurilor de tratament cu infliximab în doze de 5 şi 10 mg/kg comparativ cu grupul care a primit placebo (numărul mediu de spitalizări per 100 subiecţi-ani; 21 şi 19 vs 40 în cadrul grupului placebo; p= 0,019 şi, respectiv p=0,007). Numărul de intervenţii chirurgicale datorate CU a fost, de asemenea, mai scăzut în cadrul grupurilor de tratament cu infliximab în doze de 5 şi 10 mg/kg comparativ cu grupul care a primit placebo (numărul mediu de intervenţii chirurgicale per 100 subiecţi-ani; 22 şi 19 vs 34 în cadrul grupului placebo; p=0,145 şi respectiv p=0,022).

Proporţia subiecţilor care au suferit o colectomie în orice moment în intervalul de 54 săptămâni care au urmat primei perfuzii cu agentul din studiu, a fost colectatăşi comasată pentru studiile ACT 1 şi ACT 2 şi pentru extensiile lor. Mai puţini subiecţi au suferit o colectomie în cadrul grupurilor cu infliximab în doze de 5 mg/kg (28/242 sau 11,6% [N.S]) şi 10 mg/kg (18/242 sau 7,4% [ p=0,011]), comparativ cu grupul care a primit placebo (36/244; 14,8%).

Reducerea incidenţei colectomiei a fost examinată, de asemenea, şi într-un alt studiu randomizat, dublu-orb ( C0168Y06) efectuat la pacienţi spitalizaţi (n=45) cu colită ulcerativă activă moderată până la severă care nu au răspuns la tratamentul cu corticosteroizi i.v. şi care aveau, prin urmare, un risc crescut de colectomie. Colectomiile au fost semnificativ mai puţine pe parioada celor 3 luni de administrare de perfuzii din studiu, în cazul pacienţilor care au primit o singură doză de 5 mg/kg infliximab, comparativ cu pacienţii care au primit placebo (29,2% vs 66,7%, p=0,017)

În studiile ACT 1 şi ACT 2, infliximab a ameliorat calitatea vieţii, confirmată prin ameliorarea semnificativ statistic atât a măsurii specifice a bolii, IBDQ, cât şi a ameliorării rezultatelor chestionarului scurt cu 36 puncte, SF-36.

Spondilita ankilozantă

Eficacitatea şi siguranţa infliximab au fost evaluate în două studii multicentrice, dublu-orb, placebocontrolate, la pacienţi cu spondilită ankilozantă activă (Indexul de Activitate a Spondilitei Ankilozante [BASDAI] scor ≥ 4 şi durere spinală≥ 4 pe o scală de la 1-10).

În primul studiu (P01522), care a avut o fază de 3 luni, dublu-orb, 70 pacienţi au primit fiecare 5 mg/kg infliximab sau placebo în săptămânile 0, 2, 6 (35 pacienţi în fiecare grup). Din săptămâna 12, pacienţii din grupul placebo au fost trecuţi pe infliximab 5 mg/kg la intervale de 6 săptămâni până în săptămâna 54. După primul an de studiu, 53 pacienţi au continuat într-o extensie deschisă a studiului, până în săptămâna 102.

În al doilea studiu clinic (ASSERT), 279 pacienţi care au fost randomizaţi să primească fie placebo (grupul 1, nr. = 78) sau 5 mg/kg infliximab (grupul 2, nr. = 201) în săptămânile 0, 2 şi 6 şi la intervale de 6 săptămâni până în săptămâna 24. După aceea, toţi subiecţii au continuat cu infliximab la intervale de 6 săptămâni până în săptămâna 96. Grupul 1 a primit 5 mg/kg infliximab. În grupul 2, începând cu perfuzia din săptămâna 36, pacienţii care au avut BASDAI ≥ 3, la 2 vizite consecutive, au primit 7,5 mg/kg infliximab la intervale de 6 săptămâni până în săptămâna 96.

În ASSERT, îmbunătăţirea semnelor şi simptomelor a fost observată începând cu săptămâna 2.

În săptămâna 24, numărul de pacienţi care au răspuns ASAS 20 a fost de 15/78 (19%) în grupul placebo şi 123/201 (61%) în grupul care a primit 5 mg/kg infliximab (p < 0,001 ). Au existat 95 de subiecţi din grupul 2 care au continuat cu 5 mg/kg la intervale de 6 săptămâni. În săptămâna 102 au existat 80 de subiecţi care continuau tratamentul cu infliximab şi dintre aceştia, 71 (89%) au avut răspuns ASAS 20.

În P01522, îmbunătăţirea semnelor şi simptomelor a fost observată începând din săptămâna 2. În săptămâna 12, numărul de pacienţi care au răspuns BASDAI 50 a fost de 3/35 (9%) în grupul placebo, şi de 20/35 (57%) în grupul care a primit 5 mg /kg infliximab (p < 0,01). Au existat 53 de subiecţi care au continuat cu 5 mg/kg la intervale de 6 săptămâni. În săptămâna 102 au existat 49 de subiecţi care continuau tratamentul cu infliximab şi dintre aceştia, 30 (61%) au avut răspuns BASDAI 50.

În ambele studii, funcţia fizicăşi calitatea vieţii măsurate prin BASFI şi scorul de componentă fizică a SF-36, s-au îmbunătăţit semnificativ.

Artrita psoriazică Eficacitatea şi siguranţa au fost studiate în două studii multicentrice dublu-orb, placebo controlat, la pacienţi cu artrită psoriazică activă.

În primul studiu clinic (IMPACT), eficacitatea şi siguranţa infliximab au fost studiate la 104 pacienţi cu artrită psoriazică activă poliarticulară. În decursul celor 16 săptămâni ale fazei dublu-orb, pacienţii au utilizat fie 5 mg/kg infliximab sau placebo în săptămânile 0, 2, 6 şi 14 (52 pacienţi în fiecare grup). Începând cu săptămâna 16, pacienţii din grupul placebo au fost trecuţi pe infliximab şi toţi pacienţii au utilizat deci 5 mg/kg infliximab la fiecare 8 săptămâni până în săptămâna 46. După primul an de studiu, 78 pacienţi au prelungit în mod deschis tratamentul până la săptămâna 98.

În al doilea studiu clinic (IMPACT 2), eficacitatea şi siguranţa infliximab au fost studiate la 200 pacienţi cu artrită psoriazică activă (≥ 5 articulaţii tumefiate ≥ 5 articulaţii dureroase). 46% pacienţi au continuat tratamentul cu o doză stabilă de metotrexat (≤ 25 mg/săptămână). Pe durata fazei dublu-orb de 24-săptămâni pacienţii au primit fie 5 mg/kg infliximab sau placebo la săptămânile 0, 2, 6, 14, şi 22 (100 pacienţi în fiecare grup). La săptămâna 16, 47 pacienţi placebo cu ameliorare atât a articulaţiilor tumefiate cât şi a celor dureroase de < 10% faţă de start, au fost trecuţi pe inducţie cu infliximab (evadare timpurie). La săptămâna 24, toţi pacienţii trataţi cu placebo au fost trecuţi pe inducţie cu infliximab. Dozarea a continuat pentru toţi pacienţii până la săptămâna 46.

Rezultatele cheie privind eficacitatea pentru studiile IMPACT şi IMPACT 2 sunt prezentate în tabelul 8 mai jos:

Tabel 8: Efecte pe ACR şi PASI în studiile IMPACT şi IMPACT 2 IMPACT IMPACT 2*

 

Placebo

Infliximab

Infliximab

Placebo

Infliximab

Infliximab

(săptămân

(săptămâna

(săptămân

(săptămâna

(săptămâna

(săptămâna

a 16)

16)

a 98)

24)

24)

54)

Pacienţi randomizaţi

52

52

N/Aa

100

100

100

Răspuns ACR

 

 

 

 

 

 

(% pacienţi)

 

 

 

 

 

 

N

52

52

78

100

100

100

Răspuns*ACR 20

5(10%)

34 (65%)

48 (62%)

16 (16%)

54 (54%)

53 (53%)

Răspuns*ACR 50

0(0%)

24 (46%)

35 (45%)

4 (4%)

41(41%)

33 (33%)

Răspuns*ACR 70

0(0%)

15 (29%)

27 (35%)

2 (2%)

27 (27%)

20 (20%)

Răspuns PASI

 

 

 

 

 

 

(% pacienţi)b

 

 

 

 

 

 

N

 

 

 

87

83

82

 

Răspuns** PASI 75 1 (1%) 50 (60%) 40 (48,8%)

* analiza ITT unde subiecţii cu date incomplete au fost incluşi ca non-respondenţi aSăptămâna 98 pentru IMPACT include încrucişare combinată pentru pacienţii cu placebo şi infliximab care au avut prelungire a tratamentului în sistem deschis. bBazat pe pacienţii cu PASI ≥ 2,5 la start pentru IMPACT, şi pacienţi cu ≥ 3% BSA implicare a tegumentelor psoriazice la start în IMPACT 2 ** Răspunsul PASI 75 pentru IMPACT nu a fost inclus datorită N scăzut; p<0,001 pentru infliximab vs. placebo la săptămâna 24 pentru IMPACT 2

În IMPACT şi IMPACT 2, răspunsurile clinice au fost observate precoce chiar în săptămâna 2 şi s-au menţinut până la săptămâna 98 şi, respectiv 54. Eficacitatea a fost demonstrată cu sau fără utilizarea concomitentă a metotrexatului. Scăderea parametrilor activităţii periferice caracteristice artritei psoriazice (cum sunt numărul de articulaţii tumefiate, numărul de articulaţii dureroase, dactilităşi prezenţa entezopatiei) au fost observate la pacienţii trataţi cu infliximab.

Modificările radiografice au fost evaluate în studiul IMPACT 2. Au fost colectate radiografii ale mâinilor şi picioarelor la momentul iniţial, la săptămâna 24 şi 54. Tratamentul cu infliximab a redus rata de progresie a afectării articulare periferice comparativ cu tratamentul cu placebo, obiectivul final primar la săptămâna 24, măsurat prin modificarea faţă de momentul iniţial a scorului vdH-S modificat total (scorul mediu ± DS a fost de 0,82 ± 2,62 în grupul cu placebo comparativ cu -0,70 ± 2,53 îngrupul cu infliximab; p<0,001). În grupul cu infliximab, modificarea medie a scorului vdH-S modificat total a rămas sub 0 la momentul săptămâna 54.

La pacienţii trataţi cu infliximab s-a demonstrat o îmbunătaţire semnificativă a stării fizice conform evaluării HAQ. În IMPACT 2 ameliorarea semnificativă a calităţii vieţii legată de sănătate a fost de asemenea demonstrată prin măsurători ale componentelor fizice şi mentale ale scorului SF-36.

Psoriazis

Eficacitatea infliximabului a fost evaluată în două studii multicentrice randomizate dublu-orb: SPIRIT şi EXPRESS. În ambele studii pacienţii prezentau plăci psoriazice (Suprafaţa Corporală [BSA] ≥ 10% şi Arii de Psoriazis şi Indexul de Severitate (Scor [PASI] ≥ 12). Obiectivul final primar în ambele studii l-a reprezentat procentul de pacienţi care au obţinut o ameliorare a PASI ≥ 75% în săptămâna 10 faţă de momentul iniţial.

SPIRIT a evaluat eficacitatea terapiei de inducţie cu infliximab la 249 pacienţi cu plăci psoriazice care au utilizat anterior PUVA sau tratament sistemic. La pacienţi s-au efectuat perfuzii cu 3 sau cu 5 mg infliximab/kg sau cu placebo în săptămânile 0, 2 şi 6. Pacienţii cu un scor PGA ≥ 3 au îndeplinit condiţiile pentru a li se administra o perfuzie suplimentară cu acelaşi tratament în săptămâna 26.

În SPIRIT, proporţia de pacienţi care au obţinut PASI 75 în săptămâna 10 a fost de 71,7% în grupul care a utilizat 3 mg infliximab/kg, 87,9% în grupul care a utilizat 5 mg infliximab/kg şi 5,9% în grupul care a utilizat placebo (p < 0,001). În săptămâna 26, la 20 săptămâni după prima doză de inducţie, 30% dintre pacienţii din grupul tratat cu 5 mg/kg şi 13,8% din grupul tratat cu 3 mg/kg au obţinut PASI 75. Între săptămânile 6 şi 26 simptomele de psoriazis au cedat treptat cu un interval mediu de recădere a bolii > 20 săptămâni. Nu s-au observat fenomene de rebound. EXPRESS a evaluat eficacitatea terapiei de inducţie şi de întreţinere cu infliximab la 378 pacienţi cu psoriazis în plăci. Pacienţilor li s-au administrat perfuzii cu 5 mg infliximab/kg sau placebo în săptămânile 0, 2 şi 6 urmate de terapie de întreţinere la fiecare 8 săptămâni până în săptămâna 22 în grupul tratat cu placebo şi până în săptămâna 46 în grupul tratat cu infliximab. În săptămâna 24, grupul tratat cu placebo a fost trecut pe terapie de inducţie cu infliximab (5 mg/kg), urmat de terapie de întreţinere cu infliximab (5 mg/kg). Leziunile psoriazice la nivelul unghiilor au fost evaluate folosind Scala de Severitate a Psoriazisului Unghiilor (NAPSI – Nail Psoriazis Severity Index). Cu toate că nu au prezentat rezistenţă, 71,4% dintre pacienţi utilizaseră anterior tratament cu PUVA, metotrexat, ciclosporină sau acitretină. Rezultatele principale sunt prezentate în Tabelul 9. La subiecţii trataţi cu infliximab răspunsuri semnificative PASI 50 au apărut la prima vizită medicală (săptămâna 2) şi răspunsuri PASI 75 la a doua vizită medicală (săptămâna 6). Eficacitatea a fost similară în subgrupul de pacienţi care au utilizat anterior terapii sistemice comparativ cu populaţia de studiu totală.

Tabel 9

Rezumatul răspunsului PASI, scorului PGA şi procentului de pacienţi la care au dispărut leziunile

unghiilor, la Săptămânile 10, 24 şi 50. EXPRESS.

Placebo → Infliximab

5 mg/kg Infliximab

(la săptămâna 24) 5 mg/kg

Săptămâna 10

N 77 301 ameliorare ≥ 90% 1 (1,3%) 172 (57,1%)a ameliorare ≥ 75% 2 (2,6%) 242 (80,4%)a ameliorare ≥ 50% 6 (7,8%) 274 (91,0%) Scor PGA fără leziuni (0) sau cu leziuni minime (1) 3 (3,9%) 242 (82,9%)ab

Scor PGA fără leziuni (0) sau cu leziuni minime (1) sau cu leziuni moderate (2) 14 (18,2%) 275 (94,2%)ab

Săptămâna 24

N 77 276 ameliorare ≥ 90% 1 (1,3%) 161 (58,3%)a ameliorare ≥ 75% 3 (3,9%) 227 (82,2%)a ameliorare ≥ 50% 5 (6,5%) 248 (89,9%) Scor PGA fără leziuni (0) sau cu leziuni minime (1) 2 (2,6%) 203 (73,6%)a Scor PGA fără leziuni (0) sau cu leziuni minime (1) sau cu leziuni moderate (2) 15 (19,5%) 246 (89,1%)a

Săptămâna 50

N 68 281 ameliorare ≥ 90% 34 (50,0%) 127 (45,2%) ameliorare ≥ 75% 52 (76,5%) 170 (60,5%) ameliorare ≥ 50% 61 (89,7%) 193 (68,7%) Scor PGA fără leziuni (0) sau cu leziuni minime (1) 46 (67,6%) 149 (53,0%) Scor PGA fără leziuni (0), sau cu leziuni minime (1) sau cu leziuni moderate (2) 59 (86,8%) 189 (67,3%)

 

Toate unghiile curate c

 

 

Săptămâna 10

1-65 (1,5%)

16/235 (6,8%)

Săptămâna 24

3/65 (4,6%)

58/223 (26,0%)

Săptămâna 50

27/64 (42,2%)

92/226 (40,7%)

a: p < 0,001, pentru fiecare grup tratat cu infliximab comparativ cu grupul control

b: n = 292

c: Analiza a avut la bază subiecţii cu psoriazis al unghiilor la iniţierea studiului (81,8% din subiecţi). Scorurile medii NAPSI la iniţierea studiului au fost de 4,6 în cadrul grupului cu infliximab, respectiv 4,3 în cadrul grupului cu placebo

Au fost demonstrate îmbunătăţiri semnificative faţă de momentul iniţierii în ceea ce priveşte scorurile DLQI (p<0,001) şi scorurile componentei fizice şi mentale ale SF 36 ( p<0,001 pentru fiecare componentă în parte)

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Administrarea unor perfuzii intravenoase unice de 1, 3, 5, 10 sau 20 mg/kg infliximab a produs creşteri ale concentraţiei plasmatice maxime (Cmax) şi ale ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) proporţionale cu doza. Volumul de distribuţie (Vd median de 3 - 4,1 litri) la starea de echilibru nu a fost dependent de doza administratăşi a indicat distribuţia infliximab cu preponderenţă în compartimentul vascular. Nu s-a observat o dependenţă de timp a farmacocineticii. Căile de eliminare a infliximab nu au fost caracterizate. În urină nu s-a detectat infliximab nemodificat. La pacienţii cu poliartrită reumatoidă, nu s-au observat diferenţe majore în clearance-ul sau volumul de distribuţie dependente de vârstă sau greutate. Nu a fost studiată farmacocinetica infliximabului la pacienţii vârstnici. Nu s-au efectuat studii la pacienţii cu afecţiuni hepatice sau renale.

La doze unice de 3,5 sau 10 mg/kg, valorile mediane ale Cmax au fost de 77, 118 şi, respectiv 277 micrograme/ml. Timpii mediani de înjumătăţire prin eliminare la aceste doze au variat între 8 şi 9,5 zile. La majoritatea pacienţilor, infliximab a putut fi detectat în ser timp de cel puţin 8 săptămâni după administrarea dozei unice recomandate de 5 mg/kg pentru boala Crohn şi doza de întreţinere de 3 mg/kg, o dată la 8 săptămâni pentru poliartrita reumatoidă.

Administrarea repetată de infliximab (5 mg/kg în săptămânile 0, 2 şi 6, în boala Crohn cu fistule, 3 sau 10 mg/kg, o dată la 4 sau 8 săptămâni, în poliartrita reumatoidă) a avut drept consecinţă o acumulare slabă a infliximabului în ser, după cea de-a doua doză. Nu s-au observat acumulări relevante din punct de vedere clinic. La majoritatea pacienţilor care prezentau boala Crohn cu fistule, infliximab a fost detectat în ser timp de 12 săptămâni (între 4 şi 28 săptămâni) după administrarea tratamentului.

În total, nivelul seric în cazul copiilor cu boală Crohn (53 pacienţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani; 8 pacienţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 10 ani) a fost similar cu cel înregistrat la pacienţii adulţi cu boală Crohn. Timpul de înjumătăţire terminal mediu pentru doza de 5 mg/kg în cazul copiilor cu boală Crohn, este de 10,9 zile.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Infliximab nu reacţionează încrucişat cu TNFα aparţinând altor specii decât cea umanăşi cea a cimpanzeilor. De aceea, datele preclinice de siguranţă convenţionale privind infliximab sunt limitate. Studiile de toxicitate asupra dezvoltării, efectuate la şoarece, prin utilizarea unui anticorp analog care inhibă selectiv activitatea funcţională a TNFα murin, nu au indicat efecte toxice la mamă, embriotoxicitate sau teratogenitate. Într-un studiu privind fertilitatea şi funcţia generală de reproducere, numărul de femele de şoarece gestante a fost redus după administrarea aceluiaşi anticorp analog. Nu se cunoaşte dacă această constatare s-a datorat efectelor asupra masculilor şi/sau femelelor. Într-un studiu de toxicitate după doze repetate la şoarece, cu durată de 6 luni, folosind acelaşi anticorp analog împotriva TNFα de şoarece, s-au observat depuneri pe capsula cristalinului la o parte a populaţiei masculine tratate. Nu s-au efectuat examene oftalmologice specifice pentru a investiga relevanţa acestui efect la om. Nu au fost efectuate studii pe termen lung de evaluare a potenţialului carcinogen al infliximabului. Studiile efectuate la şoarece cu deficit de TNFα nu au demonstrat o creştere a tumorilor la stimularea cu iniţiatori şi/sau promotori tumorali cunoscuţi.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Zahăr Polisorbat 80 Fosfat de sodiu monobazic Fosfat de sodiu dibazic.

6.2 Incompatibilităţi

În absenţa studiilor privind compatibilitatea, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

Stabilitatea fizico-chimică pentru soluţia reconstituită în uz, s-a demonstrat pentru 24 ore la 25°C. Din punct de vedere microbiologic, se recomandă ca administrarea soluţiei perfuzabile să înceapă cât mai repede posibil, în decurs de 3 ore după reconstituire şi diluare. Dacă nu este utilizat imediat, timpul şi condiţiile de păstrare înainte de utilizare sunt în responsabilitatea utilizatorului şi nu trebuie să depăşească 24 ore la temperaturi între 2 - 8°C.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la frigider (2°C - 8°C).

Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentelor reconstituite, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Flacon din sticlă tip 1 cu dop din cauciuc şi capsă de aluminiu, protejate cu capac din plastic, care conţine 100 mg infliximab.

Remicade este disponibil în cutii cu 1, 2, 3, 4 sau 5 flacoane.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale privind manipularea şi eliminarea reziduurilor

Se calculează doza şi numărul de flacoane de Remicade necesare. Fiecare flacon de Remicade conţine 100 mg infliximab. Se calculează volumul total necesar de soluţie reconstituită de Remicade.

În condiţii aseptice, se reconstituie în fiecare flacon de Remicade, 10 ml apă pentru preparate injectabile, utilizând o seringă prevăzută cu un ac de calibrul 21 (0,8 mm) sau mai mic. Se îndepărtează sigiliul flaconului şi se şterge suprafaţa cu un tampon îmbibat cu alcool 70%. Se introduce acul seringii în flacon prin partea centrală a dopului de cauciuc şi se îndreaptă jetul de apă pentru preparate injectabile către peretele de sticlă al flaconului. Nu se utilizează flaconul dacă nu este vidat. Se agită uşor soluţia, cu o mişcare circulară, pentru dizolvarea liofilizatului. Se evită agitarea prelungită sau energică. A NU SE SCUTURA FLACONUL. Spumarea soluţiei reconstituite nu este neobişnuită. Se lasă soluţia reconstituită în repaus timp de 5 minute. Se verifică dacă soluţia este incoloră până la galben deschis şi opalescentă. În soluţie pot apărea câteva particule fine translucide, deoarece infliximab este o proteină. Nu se utilizează soluţia dacă prezintă particule opace în suspensie, modificări de culoare sau alte particule străine.

Se diluează volumul total al dozei de soluţie reconstituită de Remicade până la 250 ml cu soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%). Pentru aceasta se extrage un volum de soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) din flaconul sau punga pentru perfuzie de 250 ml egal cu volumul de soluţie reconstituită de Remicade. Se adaugă uşor restul soluţiei reconstituite de Remicade la cei 250 ml soluţie perfuzabilă din flacon sau punga pentru perfuzie. Se agită uşor.

Se administrează soluţia perfuzabilă într-un interval de timp cel puţin egal cu durata recomandată pentru indicaţia specifică. Se utilizează un set de perfuzie cu filtru steril, apirogen, care leagă puţin proteinele (dimensiunea porilor de 1,2 micrometri sau mai puţin). Întrucât soluţia nu conţine conservanţi, se recomandă ca administrarea perfuziei să fie începută cât mai repede posibil, în decurs de 3 ore de la momentul reconstituirii şi al diluării. Când reconstituirea şi diluarea au loc în condiţii aseptice, soluţia perfuzabilă de Remicade poate fi utilizată în interval de 24 ore dacă este păstrată între 2°C şi 8°C. A nuse păstra niciun rest de soluţie perfuzabilă în vederea reutilizării.

Nu au fost efectuate studii de compatibilitate fizicăşi biochimică pentru evaluarea posibilităţii administrării Remicade în asociere cu alte substanţe. Nu se administrează Remicade în asociere cu alte substanţe în aceeaşi linie intravenoasă.

Înaintea administrării, se inspectează vizual Remicade pentru a putea identifica prezenţa particulelor suspendate sau a modificărilor de culoare. Nu se utilizează soluţia dacă se observă particule opace, modificări de culoare sau particule străine.

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Janssen Biologics B.V. Einsteinweg 101 2333 CB Leiden Olanda

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/99/116/001 EU/1/99/116/002 EU/1/99/116/003 EU/1/99/116/004 EU/1/99/116/005

DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Data primei autorizări: 13 august 1999.
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 2 iulie 2009.

01/2011

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu

 

ANEXA II

 

A. PRODUCĂTORUL(II) SUBSTANŢEI(LOR) BIOLOGIC ACTIVE ŞI DEŢINĂTORUL(II) AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL(I) PENTRU ELIBERAREA SERIEI

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

A. PRODUCĂTORUL(II) SUBSTANŢEI(LOR) BIOLOGIC ACTIVE ŞI DEŢINĂTORUL

(II) AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL(I) PENTRU ELIBERAREA SERIEI

Numele şi adresa producătorilor substanţei biologic active Janssen Biologics B.V., Einsteinweg 101, 2333 CB Leiden, Olanda Centocor Inc., 200 Great Valley Parkway Malvern, Pennsylvania 19355-1307, Statele Unite ale

Americii Numele şi adresa producătorului responsabil pentru eliberarea seriei Janssen Biologics B.V., Einsteinweg 101, 2333 CB Leiden, Olanda

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

 CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA IMPUSE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Medicament cu eliberare pe bază de prescripţie medicală restrictivă (vezi Anexa I: Rezumatul caracteristicilor produsului, pct. 4.2).

CONDIŢII SAU RESTRICŢII CU PRIVIRE LA SIGURANŢA ŞI EFICACITATEA UTILIZĂRII MEDICAMENTULUI

DAPP trebuie să realizeze un program educaţional pentru Remicade de includere a pacienţilor copii cu boală Crohn şi asigurarea că medicii care intenţionează să prescrie Remicade la aceşti pacienţi sunt în cunoştinţă de:

Riscul infecţiilor oportuniste şi tuberculozei (TBC) la pacienţii trataţi cu Remicade.

Necesitatea evaluării riscului de TBC la pacienţi înainte de tratamentul cu Remicade.

Riscul apariţiei de reacţii acute legate de perfuzie şi a reacţiilor de hipersensibilitate de tip întârziat.

Riscul de limfom şi cel malign.

Cardul de alertare a pacientului, care va fi înmânat pacientului care utilizează Remicade.

Copiii pot prezenta risc crescut de apariţie a infecţiilor şi necesitatea imunizării acestora la zi.

• ALTE CONDIŢII

DAPP se angajază să efectueze studiile şi activităţile de farmacovigilenţă suplimentare detaliate în Planul de farmacovigilenţă, conform celor stabilite în versiunea 2.0 a Planului de management al riscului (PMR) prezentată în modulul 1.8.2 al Cererii de autorizare de punere pe piaţă şi orice actualizări ulterioare ale PMR aprobate de CHMP.

În ceea ce priveşte ghidurile CHMP privind Sistemele de management ale riscului pentru medicamentele de uz uman, orice versiune actualizată a PMR trebuie depusă în acelaşi timp cu următorul Raport periodic actualizat referitor la siguranţă (RPAS).

În plus, versiunea actualizată a PMR trebuie depusă:

Când se primesc informaţii noi care pot avea impact asupra Specificaţiei de siguranţă actuale, Planului de farmacovigilenţă sau activităţilor de reducere la minimum a riscului.

În decurs de 60 de zile de la atingerea unui obiectiv important (de farmacovigilenţă sau de reducere la minimum a riscului.

La cererea Agenţiei Europene a Medicamentului.

DAPP va continua depunerea anuală de RPAS-uri.

ANEXA III
ETICHETAREA ŞI PROSPECTUL

A. ETICHETAREA

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR CUTIE DE CARTON

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Remicade 100 mg pulbere pentru concentrat pentru soluţie perfuzabilă. Infliximab

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

Fiecare flacon conţine infliximab 100 mg.

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Excipienţi: zahăr, polisorbat 80, dihidrogenofosfat de sodiu monohidrat şi hidrogenofosfat de disodiu dihidrat

4. FORMA FARMACEUTICĂŞI CONŢINUTUL

1 flacon 100 mg

2 flacoane 100 mg 3 flacoane 100 mg 4 flacoane 100 mg 5 flacoane 100 mg

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

Perfuzie intravenoasă după reconstituire şi diluare. A se citi prospectul înainte de reconstituire şi utilizare.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

DATA DE EXPIRARE

EXP

9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

A se păstra la frigider (2°C - 8°C).

10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

Orice soluţie rămasă neutilizată trebuie aruncată.

11. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă: Janssen Biologics B.V. Einsteinweg 101 2333 CB Leiden Olanda

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/99/116/001 1 flacon 100 mg

EU/1/99/116/002 2 flacoane 100 mg EU/1/99/116/003 3 flacoane 100 mg EU/1/99/116/004 4 flacoane 100 mg EU/1/99/116/005 5 flacoane 100 mg

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Serie

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

INFORMAŢII ÎN BRAILLE

Justificarea pentru neincluderea informaţiilor în Braille acceptată.

MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJELE PRIMARE MICI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

Remicade 100 mg pulbere pentru concentrat pentru soluţie perfuzabilă. Infliximab. Pentru perfuzie intravenoasă.

2. MODUL DE ADMINISTRARE

Pentru perfuzie intravenoasă după reconstituire şi diluare

3. DATA DE EXPIRARE

EXP

4. SERIA DE FABRICAŢIE

Serie

5. CONŢINUTUL PE MASĂ, VOLUM SAU UNITATEA DE DOZĂ

100 mg

6. ALTELE

A se păstra la frigider (2°C - 8°C).
Janssen Biologics B.V., Einsteinweg 101, 2333 CB Leiden, Olanda

Remicade Insuficienţă Cardiacă

infliximab

Înaintea tratamentului cu Card de Alertare a Pacientului

Remicade:

• Informaţi imediat medicul dacă Pacient: aveţi orice probleme cardiace cum Medic: ar fi insuficienţa cardiacă uşoară. Telefon: Acest Card de Alertare conţine informaţii importante

În timpul tratamentului cu legate de siguranţa produsului pe care trebuie să le ştiţi

Remicade: Inainte şi în timpul tratamentului cu Remicade.

Informaţi imediat medicul dacă observaţi semne de probleme Prezentaţi acest card oricărui medic care tratează. cardiace. Aceste semne includ rugăm citiţi cu atenţie „Prospectul pentru Pacient” respiraţie dificilă sau umflarea pentru Remicade înainte de a începe utilizarea acestui picioarelor sau modificări ale medicament.

Data iniţierii tratamentului cu Remicade:

Vă rugăm să vă asiguraţi că aveţi la dumneavoastră când vă prezentaţi la Administrări curente: medic o listă completă cu toate medicamentele pe care le utilizaţi. În momentul în care începeţi un nou Card, vă rugăm să păstrati acest card pentru următoarele patru luni, ca şi

Păstraţi cu dumneavoastră acest card referinţă.

timp de 4 luni de la administrarea ultimei doze de Remicade. Reacţiile Solicitaţi medicului să înregistreze mai jos tipul şi data

adverse pot apărea mult timp după ultimei evaluări pentru TB:

ultima dumneavoastră doză. Test__________________Test Data__________________Data Rezultat:_______________Rezultat:

Lista alergiilor

Lista altor medicamente

Infecţii

Înainte de a începe tratamentul cu Remicade:

Spuneţi medicului dacă aveţi o infecţie, chiar dacă este minoră.

Este foarte important să spuneţi medicului dumneavoastră dacă aţi avut vreodată TBC sau dacă aţi fost în contact cu o persoană care a avut TBC. Medicul va testa pentru a vedea dacă aveţi TB. Solicitaţi medicului să consemneze mai jos pe card tipul şi datele ultimelor investigaţii pentru TBC:

În timpul tratamentului cu Remicade:

• Informaţi imediat medicul dacă aveţi simptome de infecţie. Aceste simptome includ febră, senzaţie de oboseală, tuse (persistentă), scurtarea respiraţiei, scădere în greutate, transpiraţii nocturne, diaree, răni, probleme dentale, arsuri când urinaţi sau simptome asemănătoare gripei.

 

B. PROSPECTUL

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

Remicade

Infliximab

Remicade 100 mg pulbere pentru concentrat pentru soluţie perfuzabilă

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament.

Păstraţi acest prospect. S-ar putea sa fie necesar să-l recitiţi.

Medicul va înmâna un Card de Alertare a pacientului, care conţine informaţii importante de siguranţă pe care trebuie să le ştiţi înainte şi în timpul tratamentului cu Remicade.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.

Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră.

În acest prospect găsiţi:

Ce este Remicade şi pentru ce se utilizează

Înainte să vi se administreze Remicade

Cum se administrează Remicade

Reacţii adverse posibile

Cum se păstrează Remicade

Informaţii suplimentare

1. CE ESTE REMICADE ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Remicade conţine un compus denumit infliximab. Infliximab este un tip de proteină cunoscută sub denumirea de „anticorp monoclonal”. Proteina provine de la om sau de la şoarece. Remicade aparţine unui grup de medicamente numite „blocante ale TNF”.

Remicade este utilizat la pacienţi adulţi pentru următoarele afecţiuni inflamatorii:

1.       Poliartrita reumatoidă

2.       Artrita psoriazică

3.       Spondilita anchilozantă (boala Bechterew)

4.       Psoriazis

5.       Colita ulcerativă

Remicade este de asemenea utilizat la pacienţi adulţi şi copii cu vârsta mai mare de 6 ani pentru:

Boala Crohn

Remicade funcţionează prin blocarea acţiunii unei proteine specifice numită „factor de necroză tumorală alfa” (TNFα). Această proteină este implicată în procesele inflamatorii din corp, iar blocarea acesteia poate reduce inflamaţia din organism.

Poliartrita reumatoidă

Poliartrita reumatoidă este o boală inflamatorie a articulaţiilor. Dacă aveţi poliartrită reumatoidă activă, vi se vor administra mai întâi alte medicamente. Dacă nu răspundeţi suficient de bine la administrarea acestor medicamente, vi se va administra Remicade pe care îl veţi lua în asociere cu alt medicament numit metotrexat pentru:

Diminuarea semnelor şi a simptomelor bolii dumneavoastră,

Încetinirea deteriorării articulaţiilor dumneavoastră,

Îmbunătăţirea stării dumneavoastră fizice.

Artrita psoriazică

Artrita psoriazică este o boală inflamatorie a articulaţiilor, de obicei asociată psoriazisului. Dacă aveţi artrită psoriazică activă, vi se vor administra mai întâi alte medicamente. Dacă răspunsul terapeutic nu este satisfăcător în cazul administrării acestor medicamente, vi se va administra Remicade pentru:

Diminuarea semnelor şi a simptomelor bolii dumneavoastră,

Încetinirea deteriorării articulaţiilor dumneavoastră,

Îmbunătăţirea stării dumneavoastră fizice.

Spodilita ankilozantă

Spondilita ankilozantă este o boală inflamatorie a coloanei vertebrale. Dacă aveţi spondilită ankilozantă, vi se vor administra mai întâi alte medicamente. Dacă răspunsul terapeutic nu este satisfăcător în cazul administrării acestor medicamente, vi se va administra Remicade pentru:

A reduce semnele şi simptomele bolii dumneavoastră,

Îmbunătăţirea stării dumneavoastră fizice.

Psoriazis

Psoriazisul este o boală inflamatorie a pielii. Dacă aveţi psoriazis în plăci, moderat până la sever, vi se vor administra mai întâi alte medicamente sau tratamente cum ar fi fototerapie. Dacă răspunsul terapeutic nu este satisfăcător la aceste medicamente sau în cazul efectuării acestor tratamente, vi se va administra Remicade pentru diminuarea semnelor şi simptomelor bolii dumneavoastră.

Colită ulcerativă

Colita ulcerativă este o boală inflamatorie a intestinului. Dacă aveţi colită ulcerativă, vi se vor administra mai întâi alte medicamente. Dacă răspunsul terapeutic nu este satisfăcător în cazul administrării acestor medicamente, vi se va administra Remicade pentru tratamentul bolii dumneavoastră.

Boala Crohn

Boala Crohn este o boală inflamatorie a intestinului. Dacă aveţi boală Crohn vi se vor administra mai întâi alte medicamente. Dacă răspunsul terapeutic nu este satisfăcător la acestea, vi se va administra Remicade pentru:

A trata boala Chron severă, activă,

A diminua numărul de orificii anormale (fistule) dintre intestin şi tegument care nu au fost controlate prin administrarea altor medicamente sau prin intervenţie chirurgicală.

2. ÎNAINTE SĂ LUAŢI REMICADE

Nu trebuie să vi se administreze Remicade dacă:

Sunteţi alergic (hipersensibil) la infliximab (substanţa activă din Remicade) sau la oricare dintre celelalte componente ale Remicade (prezentaţi la pct. 6)

Sunterti alergic (hipersensibil) la proteinele obţinute de la şoarece.

Dacă aveţi tuberculoza (TB) sau altă infecţie severă cum sunt pneumonia sau sepsisul.

Dacă aveţi insuficienţă cardiacă care este moderată sau severă.

Nu luaţi Remicade adacă aveţi oricare dintre cele de mai sus. Dacă nu sunteţi sigur, discutaţi cu medicul dumneavoastră înainte să vi se administreze Remicade.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Remicade

Cereţi sfatul medicului înainte de a vi se administra Remicade dacă aveţi:

Tratament anterior cu Remicade

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă aţi avut tratament anterior cu Remicade şi acum reîncepeţi tratamentul cu Remicade. Dacă aţi avut o pauză în administrarea Remicade mai mare de 16 săptămâni, există un risc mai mare de reacţii alergice la reluarea tratamentului.

Infecţii

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă aveţi o infecţie, chiar dacă este minoră, înainte de a vi se administra Remicade.

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă aţi locuit sau călătorit într-o zonă unde sunt întâlnite frecvent boli numite histoplasmoză, coccidioidomicoză sau blastomicoză, înainte de a lua Remicade. Aceste infecţii sunt cauzate de tipuri specifice de ciuperci care pot afecta plămânii sau alte părţi ale corpului.

Este posibil să faceţi mai uşor infecţii atunci când urmaţi tratament cu Remicade. Dacă

sunteţi în vârstă de 65 de ani sau mai mult, aveţi un risk mai mare. Informaţi medicul dumneavoastră imediat dacă aveţi orice simptome de infecţie în timpul tratamentului cu Remicade. Aceste simptome includ febră, tuse, simptome asemănătoare gripei, stare de rău, piele roşie sau fierbinte, răni sau probleme dentare. Medicul dumneavoastră ar putea decide întreruperea temporară a tratamentului cu Remicade.

Tuberculoză (TB)

Este foarte important să spuneţi medicului dacă aţi avut vreodată TB sau dacă aţi venit în contact apropiat cu cineva care a avut sau are TB.

Medicul va face teste pentru a vedea dacă aveţi TB. La pacientii trataţi cu Remicade au fost raportate cazuri de TB. Medicul va consemna aceste teste pe Cardul de Alertare a Pacientului.

Dacă medicul crede că aveţi un risc de a avea TB, este posibil să primiţi medicamente pentru tratamentul TB înainte de a vi se administra Remicade. Informaţi imediat medicul dumneavoastră dacă aveţi simptome de TB în timpul tratamentului cu Remicade. Aceste simptome includ tuse persistentă, scădere în greutate, senzaţie de oboseală, febră, transpiraţii nocturne.

Virusul hepatitei B (HBV)

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă aveţi hepatită B înainte să vi se administreze Remicade.

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă bănuiţi că aveţi un risc de a contacta HBV.

Tratamentul cu medicamente blocante ale TNF cum ar fi Remicade pot determina reactivarea virusului hepatitei B la pacienţii purtători ai acestui virus.

Probleme cardiace

Informaţi medicul dacă aveţi orice probleme cardiace, cum ar fi insuficienţa cardiacă uşoară.

• Medicul va dori să vă supravegheze îndeaproape funcţia cardiacă. Informaţi imediat medicul dumneavoastră dacă aveţi simptome noi sau simptomele existente de insuficienţă cardiacă se înrăutăţesc în timpul tratamentului cu Remicade. Simptomele includ scurtarea respiraţiei sau umflarea picioarelor.

Cancere şi limfoame

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă aveţi sau aţi avut limfom (un tip de cancer al sângelui) sau orice alt tip de cancer înainte de a vi se administra Remicade.

Pacienţii cu poliartrită reumatoidă severă care au afecţiunea de mult timp, pot avea un risc mai mare decât media, de a dezvolta limfoame.

Copiii şi adolescenţii cărora li se administrează Remicade pot avea un risc crescut de apariţie a limfomului sau a unui alt tip de cancer.

Unii pacienţi copii sau adolescenţi care au primit agenţi blocanţi ai TNF precum Remicade au dezvoltat cancere, inclusiv unele cu forme mai neobişnuite, care uneori au condus la deces.

La anumiţi pacienţi cu boala Crohn sau colită ulcerativă care au primit Remicade, a apărut un tip rar de cancer denumit Limfomul Hepatosplenic cu celule T. Cei mai mulţi dintre aceşti pacienţi erau adolescenţi sau adulţi tineri. Acest tip de cancer a determinat de obicei decesul. Toţi aceşti pacienţi au primit medicamente cunoscute sub numele de azatioprină sau 6-mercaptopurină.

Afecţiuni pulmonare sau fumatul intensiv

Informaţi medicul dumneavoastră dacă aveţi o boală a plămânilor numită Boală Pulmonară Obstructivă Cronică (BPOC) sau dacă fumaţi mult, înainte să vi se admninistreze Remicade.

Pacienţii cu BPOC şi pacienţii care fumează mult pot avea un risc crescut de a avea cancer în timpul tratamentului cu Remicade.

Afecţiuni ale sistemului nervos

• Înainte de a vi se administra Remicade informaţi medicul dumneavoastră dacă aveţi sau aţi avut vreodată o afecţiune a sistemului nervos. Acestea includ scleroza multiplă, sindromul Guillain-Barre, convulsiile sau dacă aţi fost diagnosticat cu „nevrită optică”.

Informaţi imediat medicul dumneavoastră dacă în timpul tratamentului cu Remicade aveţi simptome de afectare a nervilor. Aceste simptome includ modificări ale vederii, slăbiciune în braţe sau picioare, amorţeli sau înţepături în orice parte a corpului.

Orificii anormale la nivelul pielii

Înainte de a vi se administra Remicade informaţi medicul dumneavoastră dacă aveţi orice fel de deschidere anormală la nivelul pielii (fistulă).

Vaccinări

Informaţi medicul dumneavoastră dacă aţi avut recent sau sunteţi programat pentru un vaccin.

Nu trebuie să vi se administreze anumite vaccinuri în timp ce luaţi Remicade.

Operaţii sau proceduri dentale

Informaţi medicul dumneavoastră dacă trebuie să urmaţi anumite operaţii sau proceduri dentale.

Spuneţi chirurgului sau medicului stomatolog care va efectua procedura că urmaţi tratament cu Remicade arătându-le Cardul de Alertare al Pacientului.

Dacă nu sunteţi sigur că oricare dintre cele prezentate mai sus vi se aplică, informaţi medicul dumneavoastră înainte să vi se administreze Remicade.

Utilizarea altor medicamente

Pacienţii care au boli inflamatorii iau deja mai multe medicamente pentru tratarea problemei lor. Aceste medicamente pot determina reacţii adverse. Medicul va informa pe care dintre celelalte medicamente trebuie să le luaţi în continuare în timp ce luaţi Remicade.

Informaţi medicul dumneavoastră dacă utilizaţi sau aţi utilizat orice alte medicamente, inclusiv medicamente eliberate fără prescripţie medicală, cum sunt vitaminele şi medicamentele naturiste.

În special, informaţi medicul dacă utilizaţi oricare dintre următoarele medicamente:

Medicamente care afectează sistemul imunitar.

Kineret (anakinra). Remicade şi Kineret nu trebuie utilizate împreună.

Orencia (abatacept). Remicade şi Orencia nu trebuie utilizate împreună.

Dacă nu sunteţi sigur că oricare dintre cele prezentate mai sus vi se aplică, informaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul înainte să vi se administreze Remicade.

Sarcina şi alăptarea

Informaţi medicul înainte să vi se administreze Remicade dacă sunteţi gravidă sau este posibil să deveniţi gravidă.

Remicade nu este recomandat pentru utilizare în timpul sarcinii.

Trebuie să evitaţi să rămâneţi însărcinată dacă sunteţi tratată cu Remicade şi timp de 6 luni de la oprirea tratamentului. Asiguraţi-vă că utilizaţi metode contraceptive în tot acest timp.

Nu alăptaţi în timp ce vi se administrează Remicade sau timp de 6 luni de la ultimul tratament cu Remicade.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Este improbabil ca Remicade să afecteze capacitatea dumneavoastră de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Dacă simţiţi obosit sau dacă nu vă simţiţi bine după ce vi s-a administrat Remicade, nu conduceţi vehicule sau nu folosiţi instrumente sau utilaje.

3. CUM SE ADMINISTREAZĂ REMICADE

Cum se administrează Remicade

Remicade vi se administrează de către un medic sau o asistentă medicală, într-un spital sau clinică.

Medicul sau asistenta medicală vor pregăti soluţia de Remicade pentru injecţie.

Soluţia de Remicade va fi injectată încet (într-o perioadă de 2 ore) în una dintre vene. Aceasta este de obicei în braţ. Aceasta este denumită „perfuzie intravenoasă” sau perfuzie.

Veţi fi supravegheat în timp ce vi se administrează Remicade şi timp de 1 până la 2 ore după aceea.

Cât de mult Remicade se administrează

Medicul va decide doza (în mg) şi cât de des vi se va administra Remicade. Aceasta depinde de afecţiunea de care suferiţi, greutate şi cât de bine răspundeţi la Remicade.

Tabelul de mai jos vă prezintă cât de des se administrează de obicei acest medicament.

 

Primul tratament

0 săptămâni

Al doilea tratament

La 2 săptămâni după primul tratament

Al treilea tratament

La 6 săptămâni după primul tratament

Tratamente ulterioare

La fiecare 6 sau 8 săptămâni in funcţie de afecţiune

 

Poliartrita reumatoidă

Doza obişnuită este de 3 mg /kg. După al treilea tratament, medicul poate decide să vă administreze Remicade pentru o perioadă de 1 oră.

Artrita psoriazică, spondilita ankilozantă (boala Bechterew), psoriazis, colita ulcerativăşi boala Crohn

Doza obişnuită este de 5 mg/kg.

Copii

Remicade va fi utilizat la copii doar dacă sunt trataţi pentru boala Crohn. Aceşti copii trebuie să aibă o vârstă mai mare de 6 ani.

Dacă vi se administrează prea mult Remicade

Deoarece acest medicament este administrat de către un medic sau o asistentă medicală este improbabil să vi se administreze prea mult. Nu se cunosc reacţii adverse ca urmare a administrării unei cantităţi prea mari de Remicade.

Dacă uitaţi sau rataţi o perfuzie cu Remicade

Dacă uitaţi sau rataţi o programare pentru administrarea Remicade, faceţi altă programare cât mai repede posibil.

Dacă aveţi orice alte întrebări referitoare la utilizare acestui medicament, cereţi sfatul medicului dumneavoastră.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, Remicade poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Majoritatea acestora sunt de intensitate uşoară până la moderată. Totuşi, unii pacienţi pot avea reacţii severe şi pot necesita tratament. Reacţiile adverse pot să aparăşi după ce tratamentul cu Remicade a fost oprit.

Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă observaţi oricare dintre următoarele:

Simptome de reacţie alergică cum ar fi umflarea feţei, buzelor, gurii sau gâtului, care pot determina dificultăţi la înghiţire sau respiraţie dificilă, înroşirea tegumentului, urticarie, umflarea mâinilor, feţei sau încheieturilor. O reacţie alergică poate să apară într-un interval de 2 ore de la injecţie sau mai târziu. Alte semne de reacţii alergice care pot să apară până la 12 zile de la administrare, includ dureri musculare, febră, dureri ale încheieturilor sau maxilarului, dureri de gât sau dureri de cap.

Semne de afectare a inimii cum sunt scurtarea respiraţiei, umflarea picioarelor sau modificări ale bătăilor inimii.

Simptome de infecţie (inclusiv TB) cum ar fi febra, senzaţia de oboseală, tusea (persistentă), scurtarea respiraţiei, simptome asemănătoare gripei, scăderea în greutate, transpiraţii nocturne, diaree, răni, probleme dentare sau senzatie de arsură la urinare.

Semne de afectare a plămânilor cum ar fi tusea, dificultăţi de respiraţie sau senzaţie de constricţie toracică.

Semne de afectare a sistemului nervos (inclusiv probleme oculare) cum sunt convulsiile, furnicături sau amorţeli în oricare parte a corpului, slăbiciune a braţelor sau a picioarelor, modificări ale vederii cum ar fi vederea dublă sau alte probleme ale ochilor.

Semne de afectare a ficatului cum ar fi colorarea în galben a pielii sau a ochilor, urină de culoare maro închis sau durere în partea dreaptăşi superioară a zonei stomacului, febră.

Semne ale unei afecţiuni a sistemului nervos denumită lupus cum ar fi durere articulară sau piele roşie în obraji sau braţe şi care este sensibilă la expunerea la soare.

Semne de scădere a celulelor din sânge cum ar fi febra persistentă, sângerarea sau apariţia mai uşoară a vânătăilor sau paloarea persistentă.

Informaţi imediat medicul dumneavoastră dacă observaţi oricare dintre cele de mai sus.

Reacţii adverse frecvente (afectează între 1 şi 10 pacienţi din 100)

1.       Creşterea nivelului enzimelor hepatice (demonstrată în testele de sânge pe care vi le-a efectuat medicul)

2.       Reacţii alergice la proteine străine

3.       Infecţii ale plămânilor sau pieptului cum ar fi bronşita sau pneumonia

4.       Respiraţie dificilă sau dureroasă, durere de piept

5.       Durere de stomac, diaree, senzaţie de rău sau indigestie

6.       Eritem urzicant (urticarie), eritem descuamativ sau piele uscată

7.       Infecţii virale cum sunt herpesul sau gripa

8.       Probleme de menţinere a echilibrului sau senzaţie de ameţeală

9.       Febră, transpiraţii amplificate,

10.   Piele roşie, caldă (bufeuri)

11.   Senzaţie de oboseală sau slăbiciune

12.   Infecţii ale sinusurilor

13.   Dureri de cap.

Reacţii adverse mai puţin frecvente (afectează între 1 şi 10 pacienţi din 1000):

1.       Probleme circulatorii cum ar fi presiunea arterială scăzută sau crescută, reducerea fluxului de sânge, umflarea sau îngustarea unei vene, vânătăi, senzaţie de căldură sau hemoragii nazale

2.       Probleme ale pielii cum ar fi apariţia veziculelor, abcese, eczeme, negi, colorare sau pigmentare anormală a pielii, căderea părului sau umflarea buzelor

3.       Reacţii alergice severe (de exemplu anafilaxie), o afecţiune a sistemului imunitar denumită lupus

4.       Reacţii la locul injectării cum ar fi durere, umflături, înroşirea pielii sau mâncărime

5.       Creşterea duratei de vindecare a rănilor, frisoane, sau acumularea de lichid sub piele care determină umflarea acesteia

6.       Umflarea vezicii biliare sau modificări în modul de funcţionare a ficatului (demonstrate în analizele de sânge)

7.       Depresie, senzaţie de uitare, iritabilitate, confuzie, nervozitate, lipsa de interes sau de emoţii

8.       Probleme oculare inclusiv vedere redusă sau înceţoşată, ochi roşii sau neclari sau umflături localizate ale pleoapei

9.       Probleme de somn

10.   Infecţii bacteriene cum ar fi infectarea sângelui, abcese sau infecţii sub piele (celulită)

11.   Probleme cardiace (cum ar fi înrăutăţirea semnelor de insuficienţă cardiacă, dacă aveţi)

12.   Afecţiuni ale sistemului nervos (o afecţiune similară sclerozei multiple)

13.   Dureri sau crampe ale stomacului, arsuri la stomac, constipaţie

14.   Infecţii fungice cum ar fi infecţiile cu ciuperci

15.   Probleme ale plămânilor (cum ar fi edemul)

16.   Dureri în încheieturi, muşchi sau spate

17.   Infecţii ale rinichiului sau ale tractului urinar

18.   Probleme ale sângelui cum ar fi anemia

19.   Infecţii ale vaginului.

Reacţii adverse rare (afectează între 1 şi 10 pacienţi din 10000)

1.       Un tip de cancer al sângelui (limfom)

2.       Sângerări, sau un orificiu în jurul zonei stomacului sau blocaj al intestinului

3.       Sângele nu asigură corpului suficient oxigen

4.       Inflamaţie a membranei care acoperă creierul (meningită)

5.       Lichid în exces în jurul plămânilor (revărsat pleural)

6.       Umflare sau creştere anormală a ţesuturilor

7.       Umflarea ficatului (hepatită)

8.       Bătăi cardiace rapide (tahicardie)

9.       Tulburări ale sistemului imunitar care pot afecta plămânii, pielea şi nodulii limfatici (cum este sarcoidoza).

Alte efecte adverse (frecvenţa este necunoscută):

1.       Cancer la copii şi adulţi

2.       Un tip rar de cancer care afectează persoanele tinere (limfomul hepatosplenic cu celule T)

3.       Psoriazis, probleme serioase la nivelul pielii cum ar fi necroliza epidermală toxică, sindromul Stevens-Johnson sau eritemul multiform

4.       Boli grave ale sistemului nervos cum ar fi sindromul Guillain-Barré, nevrita optică sau mielita transversală

5.       Acumulare de lichid între membranele inimii (revărsat pericardic)

6.       Hepatită B dacă aţi avut hepatită B în trecut

7.       Probleme pulmonare grave (cum ar fi boala interstiţială pulmonară)

8.       Infecţii din cauza unui sistem imunitar slăbit

9.       Umflarea vaselor sanguine mici (vasculită)

10.   Umflarea pancreasului (pancreatită)

11.   Infecţii cu o bacterie denumită Salmonella

12.   Insuficienţă hepatică sau afectare hepatică.

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, rugăm să-l informaţi pe medicul dumneavoastră.

5. CUM SE PĂSTREAZĂ REMICADE

Remicade va fi păstrat de către personalul medical în spital sau clinică. Pentru cazul în care aveţi nevoie, detaliile de păstrare ale produsului sunt următoarele:

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Nu utilizaţi Remicade după data de expirare care este înscrisă pe etichetăşi cutie. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

A se păstra la frigider (între 2°C şi 8°C).

Atunci când este pregătită soluţia de Remicade este recomandat ca aceasta să fie utilizată de îndată ce este posibil (în 3 ore). Totuşi, dacă soluţia este pregătită în condiţii care nu conţin bacterii, poate fi păstrată în frigider între 2°C şi 8°C timp de 24 de ore.

Soluţia nu trebuie utilizată dacă are culoarea modificată sau dacă prezintă particule.

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Ce conţine Remicade

Substanţa activă este infliximab. Fiecare flacon conţine infliximab 100 mg. După pregătire, fiecare ml conţine 10 mg infliximab.

Celelalte componente sunt zahăr, polisorbat 80, fosfat de sodiu monobazic şi fosfat de sodiu dibazic.

Cum arată Remicade şi conţinutul ambalajului

Remicade este furnizat în flacon de sticlă care conţine o pulbere pentru concentrat pentru soluţie perfuzabilă. Pulberea este o peletă albă liofilizată. Remicade este furnizat în cutii cu 1, 2, 3, 4 sau 5 flacoane. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă

Janssen Biologics B.V. Einsteinweg 101 2333 CB Leiden Olanda

Fabricantul

Janssen Biologics B.V. Einsteinweg 101 2333 CB Leiden Olanda

Pentru orice informaţii despre acest medicament, rugăm să contactaţi reprezentanţii locali ai deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă:

 

België/Belgique/Belgien

Luxembourg/Luxemburg

Rue de Stalle/Stallestraat 73

Rue de Stalle 73

B-1180 Bruxelles/Brussel/Brüssel

B-1180 Bruxelles/Brüssel

Tél/Tel: + 32-(0)2 370 92 11

Belgique/Belgien

 

Tél/Tel: + 32-(0)2 370 92 11

България

Magyarország

Ийст Парк Трейд Център

Alkotás u. 53

Бул. „Н.Й.Вапцаров” 53А, ет. 2

H-1123 Budapest

BG-София 1407

Tel.:+36 1 457-8500

Тел.: +359 2 806 3030

 

Česká republika Ke Štvanici 3

Malta Triq l-Esportaturi

CZ-186 00 Praha 8

Mrieħel

Tel: +420 221771250

Birkirkara BKR 3000

 

Tel.: +35622778000

Danmark

Nederland

Lautrupbjerg 2

Walmolen 1

DK-2750 Ballerup

NL-3994 DL Houten

Tlf: + 45-44 39 50 00

Tel: + 31-(0)800 999 90 00

Deutschland

Norge

Thomas-Dehler-Straße 27

Pb. 398

D-81737 München

N-1326 Lysaker

Tel: + 49-(0)89 627 31-0

Tlf: + 47 67 16 64 50

Eesti

Österreich

Järvevana tee 9

Am Euro Platz 2

EE-11314 Tallinn

A-1120 Wien

Tel: + 372 654 96 86

Tel: + 43 (0) 1 813 12 31

Ελλάδα

Polska

Αγίου Δημητρίου 63

ul. Taśmowa 7

GR-174 55 Άλιμος

PL-02-677 Warszawa

Τηλ: + 30-210 98 97 300

Tel: + 48-(0)22 478 41 50

España

Portugal

Km. 36, Ctra. Nacional I

Rua Agualva dos Açores 16

E-28750 San Agustín de Guadalix - Madrid

P-2735-557 Agualva-Cacém

Tel: + 34-91 848 85 00

Tel: + 351-21 433 93 00

France

România

34 avenue Léonard de Vinci

Şos. Bucureşti-Ploieşti, nr. 17-21, Băneasa Center,

F-92400 Courbevoie

et. 8, sector 1

Tél: + 33-(0)1 80 46 40 40

Bucureşti, 013682-RO

 

Tel. + 40 21 233 35 30

Ireland

Slovenija

Shire Park

Dunajska 22

Welwyn Garden City

SI-1000 Ljubljana

Hertfordshire AL7 1TW

Tel. + 386 01 3001070

United Kingdom

 

Tel: + 44-(0)1 707 363 636

 

Ísland

Hörgatún 2 IS-210 Garðabær Sími: + 354 535 70 00

Italia

Via fratelli Cervi snc Centro Direzionale Milano Due Palazzo Borromini I-20090 Segrate (Milano) Tel: + 39-02 21018.1

Κύπρος

Οδός ΑγίουΝικολάου, 8 CY-1055 Λευκωσία Τηλ: +357-22 757188

Latvija

Bauskas 58a -401 Rīga LV-1004 Tel: + 371-7 21 38 25

Lietuva

Kęstučio g. 65/40 LT 08124 Vilnius Tel. + 370 52 101 868

Slovenská republika

Strakova 5 SK-811 01 Bratislava Tel.: + 421 (2) 5920 2712

Suomi/Finland

PL 86/PB 86 FIN-02151 Espoo/Esbo Puh/Tel: + 358-(0)20-7570 300

Sverige

Box 6185 S-102 33 Stockholm Tel: + 46-(0)8 522 21 500

United Kingdom

Shire Park Welwyn Garden City Hertfordshire AL7 1TW Tel: + 44-(0)1707 363 636

Acest prospect a fost aprobat în 01/2011.

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului:http://www.ema.europa.eu. Există, de asemenea, link-uri cu alte website-uri despre boli rare şi tratamente.

URMĂTOARELE INFORMAŢII SUNT DESTINATE NUMAI MEDICILOR ŞI PERSONALULUI MEDICAL:

Instrucţiuni privind utilizarea şi manipularea medicamentului – reconstituire, diluare şi administrare

Calculaţi doza şi numărul de flacoane de Remicade necesare. Fiecare flacon de Remicade conţine 100 mg infliximab. Calculaţi volumul total necesar de soluţie reconstituită Remicade.

În condiţii aseptice, reconstituiţi fiecare flacon de Remicade cu 10 ml apă pentru preparate injectabile, utilizând o seringă prevăzută cu un ac de calibrul 21 (0,8 mm) sau mai mic. Îndepărtaţi sigiliul flaconului şi ştergeţi suprafaţa cu un tampon îmbibat cu alcool 70%. Introduceţi acul seringii în flacon prin centrul dopului de cauciuc şi îndreptaţi jetul de apă pentru preparate injectabile către peretele de sticlă al flaconului. Nu utilizaţi flaconul dacă nu este vidat. Agitaţi uşor soluţia, cu o mişcare circulară, pentru dizolvarea pulberii liofilizate. Evitaţi agitarea prelungită sau energică. NU SCUTURAŢI FLACONUL. Spumarea soluţiei reconstituite nu este neobişnuită. Lăsaţi soluţia reconstituită în repaus timp de 5 minute. Verificaţi dacă soluţia este incoloră până la galben deschis şi opalescentă. În soluţie pot apărea câteva particule fine translucide, deoarece infliximab este o proteină. Nu utilizaţi soluţia dacă prezintă particule opace în suspensie, modificări de culoare sau alte particule străine.

Diluaţi volumul total al dozei de soluţie reconstituită de Remicade până la 250 ml cu soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%). Pentru aceasta extrageţi un volum de soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) din flaconul sau punga pentru perfuzie de 250 ml, egal cu volumul de soluţie reconstituită de Remicade. Adăugaţi uşor restul soluţiei reconstituite de Remicade la cei 250 ml soluţie perfuzabilă din flacon sau punga pentru perfuzie. Agitaţi uşor.

Administraţi soluţia perfuzabilă într-un interval de timp de cel puţin durata recomandată pentru indicaţia specifică. Utilizaţi un set de perfuzie cu filtru steril, apirogen, care leagă puţin proteinele (dimensiunea porilor de 1,2 micrometri sau mai puţin). Deoarece soluţia nu conţine conservanţi, se recomandă ca administrarea perfuziei să fie începută cât mai repede posibil, în decurs de 3 ore după momentul reconstituirii şi al diluării. Când reconstituirea şi diluarea au loc în condiţii aseptice, soluţia perfuzabilă de Remicade poate fi utilizată în interval de 24 ore dacă este păstrată la temperaturi între 2°C şi 8°C. Nu păstraţi nicio cantitate de soluţie perfuzabilă pentru a o utiliza mai târziu.

Nu s-au efectuat studii de compatibilitate fizicăşi biochimică pentru evaluarea posibilităţii administrării Remicade în asociere cu alte substanţe. Nu administraţi Remicade în asociere cu alte substanţe în aceeaşi linie de perfuzie intravenoasă.

Înaintea administrării, inspectaţi vizual Remicade pentru a putea identifica prezenţa particulelor în suspensie sau a modificărilor de culoare. Nu utilizaţi soluţia dacă observaţi particule opace, modificări de culoare sau particule străine.

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Uleiurile alimentare Dr. Călin Mărginean și Dr. Gabriela Mărginean, ambii medici specialiști de medicina muncii, medici specialiști medicină generală vă oferă servicii complete de MEDICINA MUNCII și MEDICINĂ GENERALĂ de un înalt profesionalism: - consultații de medicină generală adulți și copii - consiliere pt. normalizarea...
Un nou tratament experimental împotriva psoriazisului are rezultate promiţătoare Un tratament experimental împotriva psoriazisului a permis tratarea plăcilor generate de această maladie în 12 săptămâni, iar starea a peste 90% dintre participanţi s-a îmbunătăţit, potrivit echipei de cercetători de la Universitatea din Manchester care a participat la acest studiu, informează ladepeche...
SRD: Aproximativ 400.000 de români suferă de psoriazis Aproximativ 400.000 de români suferă de psoriazis, incidenţa estimată la nivelul populaţiei României fiind de 2%, arată statisticile Societăţii Române de Dermatologie (SRD).
Poliartrita reumatoidă este una dintre cele mai frecvente boli reumatice Una dintre cele mai frecvente boli reumatice este poliartrita reumatoidă, care are o prevalenţă de aproximativ 1% , ceea ce înseamnă că în România sunt cel puţin 200.000 de cazuri, a declarat marţi, într-o conferinţă de presă organizată cu ocazia Zilei Mondiale a Artritei, dr. Cătălin Codreanu, directorul...
Boala Crohn Boala Crohn este o boală a intestinului gros, constând în îngroşarea peretelui intestinal, dezvoltarea unor ulceraţii, inflamaţii şi fistule locale, fenomene care îngreunează digestia şi duc la absorbţie deficitară.
Pentru psoriazis nu există încă un tratament care să îl vindece Psoriazisul este o afecţiune care afectează în egală măsură bărbaţii şi femeile, iar debutul bolii survine cel mai adesea la vârsta de 15 - 20 de ani.