Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

ZIAGEN 20 mg/ml
Denumire ZIAGEN 20 mg/ml
Descriere Ziagen este indicat în terapia antiretrovirală asociată pentru tratamentul infecţiei cu virusul imunodeficienţei umane (HIV). Demonstrarea beneficiului administrării Ziagen se bazează în principal pe rezultatele studiilor efectuate cu regimul de administrare de două ori pe zi, la pacienţi netrataţi anterior, în cadrul terapiei asociate
Denumire comuna internationala ABACAVIRUM
Actiune terapeutica ANTIVIRALE CU ACTIUNE DIRECTA INHIB. NUCLEOZIDICI SI NUCLEOTIDICI AI REVERSTRANSCRIPTAZEI
Prescriptie P-RF/R
Forma farmaceutica Solutie orala
Concentratia 20mg/ml
Ambalaj Cutie x 1 flacon PEID x 240 ml sol. orala + seringa dozatoare PP x 10 ml + adaptor PE
Valabilitate ambalaj 2 ani; dupa prima deschidere a flac.: 2 luni
Cod ATC J05AF06
Firma - Tara producatoare GLAXO WELLCOME GMBH & CO. KG - GERMANIA
Autorizatie de punere pe piata GLAXO GROUP LTD. - MAREA BRITANIE

Ai un comentariu sau o intrebare despre ZIAGEN 20 mg/ml ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre ZIAGEN 20 mg/ml, solutie orala       

ANEXA I
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Ziagen 20 mg/ml soluţie orală

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂŞI CANTITATIVĂ

Fiecare ml de soluţie orală conţine abacavir 20 mg/ml (sub formă de sulfat).

Excipienţi:

Sorbitol (E420) 340 mg/ml Metilparahidroxibenzoat (E218) 1,5 mg/ml Propilparahidroxibenzoat (E216) 0,18 mg/ml

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie orală

Soluţia orală este o soluţie apoasă limpede până la uşor opalescentă, incoloră până la gălbuie.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Ziagen este indicat în terapia antiretrovirală asociată pentru tratamentul infecţiei cu virusul imunodeficienţei umane (HIV).

Demonstrarea beneficiului administrării Ziagen se bazează în principal pe rezultatele studiilor efectuate cu regimul de administrare de două ori pe zi, la pacienţi netrataţi anterior, în cadrul terapiei asociate (vezi pct. 5.1).

Înaintea începerii tratamentului cu abacavir, trebuie realizată o evaluare pentru depistarea alelei HLAB*5701 la toţi pacienţii infectaţi cu HIV, indiferent de originea rasială. Evaluarea este, de asemenea, recomandată înaintea reluării tratamentului cu abacavir, la pacienţii cu depistare neefectuată a HLAB*5701, dar cu toleranţă anterioară la abacavir (vezi “Tratamentul după întreruperea terapiei cu Ziagen”). Abacavir nu trebuie utilizat în cazul pacienţilor cunoscuţi ca purtători ai alelei HLAB*5701, exceptând cazul în care, pe baza istoricului tratamentului şi testării rezistenţei, nu există altă opţiune terapeutică (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

4.2 Doze şi mod de administrare

Ziagen trebuie prescris de către medici cu experienţă în abordarea terapeutică a infecţiei cu virusul HIV.

Adulţi şi adolescenţi: doza recomandată de Ziagen este de 600 mg pe zi (30 ml). Aceasta poate fi administrată sub forma unei doze de 300 mg (15 ml) de două ori pe zi sau a unei doze de 600 mg (30 ml) o dată pe zi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).

Pacienţii care trec la regimul de administrare de o dată pe zi trebuie să ia 300 mg (15 ml) de două ori pe zi şi să treacă la noul regim de administrare a 600 mg (30 ml) o dată pe zi în dimineaţa următoare. Când se preferă regimul de administrare o dată pe zi seara, trebuie să se ia o doză de 300 mg (15 ml) Ziagen doar în prima dimineaţă, urmând apoi administrarea a 600 mg (30 ml) seara. Când se revine la regimul de administrare de două ori pe zi, pacienţii trebuie să efectueze tratamentul complet în cadrul unei zile şi să înceapă administrarea a 300 mg (15 ml) de două ori pe zi în dimineaţa următoare.

Copii cu vârsta de la trei luni la 12 ani: doza recomandată este de 8 mg/kg de două ori pe zi până la o doză maximă de 600 mg (30 ml) zilnic.

Copii cu vârsta sub trei luni: experienţa utilizării la copii cu vârsta sub trei luni este limitată (vezi pct. 5.2).

Ziagen poate fi luat cu sau fără alimente.

Ziagen este, de asemenea, disponibil sub formă de comprimate.

Insuficienţă renală: nu este necesară ajustarea dozelor de Ziagen la pacienţii cu disfuncţie renală. Cu toate acestea, nu este recomandată administrarea Ziagen la pacienţii cu boală renală în stadiu terminal (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă hepatică: abacavir este metabolizat în primul rând la nivel hepatic. Nu se pot face recomandări de dozaj pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară. În cazul administrării la pacienţi cu insuficienţă hepatică moderată nu sunt disponibile date, de aceea utilizarea abacavirului nu este recomandată decât dacă este considerată necesară. Dacă abacavir este administrat pacienţilor cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată, atunci este necesară o monitorizare atentăşi, dacă este posibil, se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de abacavir (vezi pct. 5.2). Administrarea abacavirului este contraindicată la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Vârstnici: până în prezent nu sunt disponibile date de farmacocinetică la pacienţii cu vârstă peste 65 de ani.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate cunoscută la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi. Vezi INFORMAŢIILE PREZENTATE ÎN CHENAR, REFERITOARE LA REACŢIILE DE HIPERSENSIBILITATE, la pct. 4.4 şi 4.8.

Insuficienţă hepatică severă.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Reacţie de hipersensibilitate (vezi, de asemenea, pct. 4.8):

În cadrul unui studiu clinic, 3,4% dintre subiecţi cu alela HLA-B*5701 absentă, aflaţi sub tratament cu abacavir, au dezvoltat o reacţie de hipersensibilitate. Studiile au demonstrat că prezenţa alelei HLA-B*5701 este asociată cu un risc semnificativ crescut de a dezvolta o reacţie de hipersensibilitate la abacavir. Pe baza studiului prospectiv CNA106030 (PREDICT 1), depistarea alelei HLA-B*5701 înaintea începerii tratamentului şi evitarea utilizării ulterioare a abacavirului în cazul pacienţilor cu această alelă, a redus semnificativ incidenţa reacţiilor de hipersensibilitate la abacavir. În cazul populaţiilor similare celor recrutate în studiul PREDICT 1, s-a estimat că 48% până la 61% dintre pacienţii cu alela HLA-B*5701 vor prezenta o reacţie de hipersensibilitate în cursul tratamentului cu abacavir, comparativ cu 0% până la 4% dintre pacienţii care nu au alela HLA-B*5701.

Aceste rezultate sunt concordante cu cele din studiile retrospective anterioare.

În consecinţă, înaintea începerii tratamentului cu abacavir, trebuie realizată o evaluare pentru depistarea alelei HLA-B*5701 pentru toţi pacienţii infectaţi cu HIV, indiferent de originea rasială. Evaluarea este, de asemenea, recomandată înaintea reluării tratamentului cu abacavir, la pacienţii cu depistare neefectuată a HLA-B*5701, dar cu toleranţă anterioară la abacavir (vezi “Tratamentul după întreruperea terapiei cu Ziagen”). Abacavir nu trebuie utilizat în cazul pacienţilor cunoscuţi ca purtători ai alelei HLA-B*5701, exceptând cazul în care, pe baza istoricului tratamentului şi testării rezistenţei, nu există altă opţiune terapeutică (vezi pct. 4.1). În cazul oricărui pacient tratat cu abacavir, diagnosticul clinic al reacţiei de hipersensibilitate suspectate trebuie să rămână baza luării deciziei clinice. Este de remarcat că printre pacienţii suspectaţi de a prezenta o reacţie de hipersensibilitate, o parte nu erau purtători ai HLA-B*5701. Prin urmare, chiar în absenţa alelei HLA-B*5701, este important să se întrerupă definitiv tratamentul cu abacavir şi să nu se mai reia niciodată administrarea abacavir în cazul în care hipersensibilitatea nu poate fi exclusă pe bază clinică, deoarece există posibilitatea apariţiei unei reacţii de hipersensibilitate severe sau chiar letale.

Testarea cu plasturi cutanaţi a fost utilizată ca instrument de cercetare în cadrul studiului PREDICT-1, dar nu are nici o utilitate în managementul clinic al pacienţilor; de aceea nu trebuie utilizată în condiţii clinice.

Descriere clinică

Reacţiile de hipersensibilitate se caracterizează prin apariţia simptomelor care indică afectarea mai multor organe şi sisteme. În aproximativ toate reacţiile de hipersensibilitate se manifestă febrăşi / sau erupţie cutanată ca părţi ale sindromului.

Alte semne şi simptome pot să includă semne şi simptome respiratorii cum ar fi dispnee, durere în gât, tuse şi modificări radiologice pulmonare (în mod predominant infiltrate pulmonare, care pot fi localizate), simptome gastro-intestinale, cum ar fi greaţă, vărsături, diaree sau durere abdominală, şi pot determina diagnosticarea greşită a reacţiei de hipersensibilitate ca boală respiratorie (pneumonie, bronşită, faringită) sau gastroenterită. Alte semne sau simptome ale reacţiei de hipersensibilitate observate frecvent pot să includă letargie sau stare generală de rău şi simptome musculo-scheletice (mialgii, rareori mioliză, artralgii).

Simptomele asociate aceastei reacţii de hipersensibilitate se agravează odată cu continuarea terapiei şi pot pune viaţa în pericol. De obicei, aceste simptome dispar după întreruperea administrării Ziagen.

Abordare clinică

Simptomele reacţiei de hipersensibilitate apar, de obicei, în primele şase săptămâni după începerea tratamentului cu abacavir, deşi aceste reacţii pot să apară în orice moment în timpul terapiei. Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie, mai ales în primele două luni de tratament cu Ziagen, prin efectuarea unui consult medical la fiecare două săptămâni.

Pacienţii care sunt diagnosticaţi cu o reacţie de hipersensibilitate în timp ce se află sub terapie, indiferent de prezenţa sau absenţa alelei HLA-B*5701, TREBUIE să întrerupă imediat administrarea Ziagen.

NU TREBUIE reîncepută administrarea Ziagen sau a oricărui alt medicament care conţine abacavir (de exemplu, Kivexa, Trizivir), pacienţilor care au întrerupt tratamentul datorită unei reacţii de hipersensibilitate. Reînceperea administrării abacavirului după producerea unei reacţii de hipersensibilitate are drept consecinţă reapariţia imediată a simptomelor, în decurs de câteva ore. De obicei, recurenţa este mai severă decât manifestarea iniţială, şi poate include hipotensiune arterială care pune în pericol viaţa şi deces.

Pentru a se evita întârzierea diagnosticului şi a se reduce la minim riscul de apariţie a unei reacţii de hipersensibilitate care pune în pericol viaţa, administrarea Ziagen trebuie întreruptă definitiv dacă reacţia de hipersensibilitate nu poate fi infirmată, chiar şi în cazul în care sunt posibile alte diagnostice diferenţiale (boli respiratorii, stări pseudo - gripale, gastroenterită sau reacţii adverse produse de alte medicamente).

O atenţie deosebită trebuie acordată acelor pacienţi care încep simultan tratamentul cu Ziagen şi cu alte medicamente despre care se ştie că determină toxicitate cutanată (cum ar fi inhibitorii non -nucleozidici ai reverstranscriptazei – INNRT). Această măsură se impune deoarece în practica medicală curentă este dificil să se facă diferenţa între erupţiile cutanate determinate de aceste medicamente şi reacţiile de hipersensibilitate asociate administrării abacavirului.

Abordare terapeutică după întreruperea tratamentului cu Ziagen

Indiferent de prezenţa sau absenţa alelei HLA-B*5701 la un pacient, dacă tratamentul cu Ziagen a fost întrerupt din orice motiv şi se ia în considerare reînceperea acestuia, trebuie stabilit motivul întreruperii pentru a evalua dacă pacientul a prezentat vreun simptom al reacţiei de hipersensibilitate. Dacă reacţia de hipersensibilitate nu poate fi infirmată, administrarea Ziagen sau a oricărui alt medicament care conţine abacavir (de exemplu, Kivexa, Trizivir) nu trebuie reîncepută.

După reînceperea administrării Ziagen la pacienţii care au prezentat doar unul dintre simptomele principale ale reacţiei de hipersensibilitate (erupţie cutanată, febră, simptome gastro-intestinale, respiratorii sau generale, cum ar fi letargie sau stare generală de rău) înainte de întreruperea tratamentului cu Ziagen, au apărut reacţii de hipersensibilitate cu debut rapid, inclusiv reacţii care pun în pericol viaţa. Cel mai frecvent simptom izolat al reacţiei de hipersensibilitate a fost erupţia cutanată. În plus, s-au raportat cazuri foarte rare de reacţii de hipersensibilitate la pacienţii care au reînceput tratamentul şi nu au prezentat anterior simptome ale unei reacţii de hipersensibilitate (adică pacienţi consideraţi anterior ca tolerând abacavirul). În ambele cazuri, dacă se ia decizia reînceperii tratamentului cu Ziagen, aceasta trebuie efectuată într-un cadru în care asistenţa medicală este imediat la îndemână.

Evaluarea pentru depistarea alelei HLA-B*5701 este recomandată înaintea reluării tratamentului cu abacavir la pacienţii cu depistare neefectuată a HLA-B*5701, dar cu toleranţă anterioară la abacavir. Reluarea tratamentului cu abacavir, la pacienţii cu alela HLA-B*5701 prezentă, nu este recomandatăşi trebuie luată în considerare numai în circumstanţe excepţionale, unde beneficiul potenţial depăşeşte riscul posibil, şi sub supraveghere medicală atentă.

Informaţii esenţiale pentru pacient

Medicii care prescriu acest medicament trebuie să se asigure că pacienţii sunt pe deplin informaţi asupra următoarelor date privind reacţia de hipersensibilitate:

-pacienţii trebuie preveniţi asupra posibilităţii apariţiei unei reacţii de hipersensibilitate la abacavir care poate să pună în pericol viaţa sau să ducă la deces şi despre creşterea riscului apariţiei unei reacţii de hipersensibilitate dacă au prezentă alela HLA-B*5701.

-pacienţii trebuie de asemenea informaţi asupra posibilităţii ca şi un pacient cu alela HLAB*5701 absentă, să poată prezenta o reacţie de hipersensibilitate la abacavir. Ca urmare, ORICE pacient care dezvoltă semne sau simptome asociate cu o posibilă reacţie de hipersensibilitate la abacavir TREBUIE SĂ SE ADRESEZE IMEDIAT MEDICULUI SĂU.

-pacienţilor care prezintă hipersensibilitate la abacavir trebuie să li se reamintească că nu trebuie să ia vreodată Ziagen sau orice alt medicament care conţine abacavir (de exemplu, Kivexa,

Trizivir) indiferent de prezenţa sau absenţa alelei HLA-B*5701.

- pentru a evita reînceperea administrării Ziagen, pacienţilor care au prezentat o reacţie de hipersensibilitate trebuie sa li se ceară să înapoieze la farmacie comprimatele sau soluţia orală de Ziagen rămase.

-pacienţii care au întrerupt administrarea Ziagen din orice motiv, în special ca urmare a unor posibile reacţii adverse sau afecţiuni, trebuie sfătuiţi să se adreseze medicului lor înainte de a reîncepe tratamentul.

-fiecărui pacient trebuie să i se reamintească să citească prospectul inclus în cutia de Ziagen.

Trebuie să li se reamintească faptul că este important să detaşeze Cardul de Alertare existent în cutie şi să-l păstreze în permanenţă asupra lor.

Acidoza lactică: s-a raportat apariţia acidozei lactice, de obicei asociată cu hepatomegalie şi steatoză hepatică, în cazul utilizării analogilor nucleozidici. Simptomele precoce (hiperlactatemie simptomatică) includ simptome digestive uşoare (greaţă, vărsături şi durere abdominală), stare generală nespecifică de rău, inapetenţă, scădere în greutate, simptome respiratorii (mişcări respiratorii rapide şi / sau ample) sau simptome neurologice (inclusiv deficit motor).

Acidoza lactică are o rată crescută a mortalităţii şi se poate asocia cu pancreatită, insuficienţă hepatică sau insuficienţă renală.

Acidoza lactică a apărut în general după câteva sau mai multe luni de tratament.

Tratamentul cu analogi nucleozidici trebuie întrerupt în cazul apariţiei hiperlactatemiei simptomatice şi acidozei metabolice / lactice, a hepatomegaliei progresive sau creşterii rapide a concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor.

Se impune administrarea cu precauţie a analogilor nucleozidici la oricare pacient (în special la femei cu obezitate) care prezintă hepatomegalie, hepatită sau alţi factori de risc cunoscuţi pentru boală hepaticăşi steatoză hepatică (inclusiv anumite medicamente şi alcool). Pacienţii infectaţi concomitent cu virusul hepatitic C şi trataţi cu interferon alfa şi ribavirin pot constitui un grup special de risc.

Pacienţii care prezintă un risc crescut trebuie urmăriţi cu atenţie.

Disfuncţie mitocondrială: in vitro şi in vivo s-a demonstrat că utilizarea analogilor nucleozidici şi nucleotidici determină un grad variabil de lezare mitocondrială. La copiii HIV - negativ expuşi in utero şi / sau postnatal la analogi nucleozidici s-a raportat disfuncţie mitocondrială. Principalele reacţii adverse raportate sunt tulburările hematologice (anemie, neutropenie) şi tulburările metabolice (hiperlactatemie, hiperlipazemie). Aceste evenimente sunt adeseori tranzitorii. S-au raportat unele tulburări neurologice cu debut tardiv (hipertonie, convulsii, tulburări de comportament). În prezent nu se cunoaşte dacă tulburările neurologice au caracter permanent sau tranzitor. Orice copil – chiar HIV - negativ – expus in utero la analogi nucleozidici şi nucleotidici trebuie să fie urmărit din punct de vedere clinic şi paraclinic şi trebuie să fie investigat complet pentru evidenţierea posibilei disfuncţii mitocondriale în cazul în care prezintă semne sau simptome relevante. Aceste observaţii nu afectează recomandările naţionale privind utilizarea terapiei antiretrovirale la femeile gravide în scopul prevenirii transmiterii verticale a virusului HIV.

Lipodistrofie: la pacienţii infectaţi cu virusul HIV, terapia antiretrovirală asociată s-a asociat cu redistribuirea ţesutului adipos (lipodistrofie). În prezent nu se cunosc consecinţele pe termen lung ale acestor evenimente. Mecanismul de producere al acesteia nu este pe deplin cunoscut. S-a susţinut ipoteza unei asocieri între lipomatoza visceralăşi administrarea inhibitorilor de proteaze (IP) şi între lipoatrofie şi administrarea inhibitorilor nucleozidici ai reverstranscriptazei (INRT). Un risc mai mare de lipodistrofie s-a asociat cu factorii individuali, cum ar fi vârsta mai înaintată, şi cei medicamentoşi, cum ar fi durata prelungită a tratamentului antiretroviral şi tulburările metabolice asociate. Examenul medical trebuie să includă evaluarea semnelor fizice de redistribuţie a ţesutului adipos. Trebuie avută în vedere determinarea concentraţiilor plasmatice ale lipidelor şi glicemiei în condiţii de repaus alimentar. Dislipidemiile trebuie abordate terapeutic într-o manieră adecvată clinics- (vezi pct. 4.8).

Pancreatită: s-au raportat cazuri de pancreatită, dar relaţia de cauzalitate între acestea şi tratamentul cu abacavir este incertă.

Tripla terapie nucleozidică: în cazul pacienţilor cu viremie mare (>100000 copii/ml), alegerea triplei terapii cu abacavir, lamivudinăşi zidovudină necesită o atenţie specială (vezi pct. 5.1).

Când s-au asociat abacavir, disproxil-fumarat de tenofovir şi lamivudină în cadrul unui regim de administrare o dată pe zi, s-au raportat cazuri de creştere a frecvenţei eşecului virusologic şi de apariţie a rezistenţei în stadii timpurii.

Boală hepatică: nu s-a stabilit profilul de siguranţăşi eficacitate al administrării Ziagen la pacienţii cu tulburări hepatice subiacente severe. Administrarea Ziagen este contraindicată la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.3). Pacienţii cu hepatită cronică B sau C care sunt trataţi cu terapie combinată antiretrovirală asociată au un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse hepatice severe şi care pun viaţa în pericol. În cazul efectuării concomitente a unui tratament antiviral pentru hepatita B sau C, rugăm să revedeţi informaţiile relevante despre aceste medicamente.

În timpul terapiei antiretrovirale asociate, pacienţii cu disfuncţie hepatică preexistentă, inclusiv hepatită cronică activă, au o frecvenţă crescută a tulburărilor funcţiei hepatice şi trebuie monitorizaţi conform ghidurilor de practică medicală curente. Dacă la aceşti pacienţi există dovezi de agravare a afecţiunilor hepatice, trebuie avută în vedere întreruperea sau oprirea tratamentului.

S-a efectuat un studiu de farmacocinetică la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară. Cu toate acestea, nu este posibilă o recomandare definitivă privind ajustarea dozei datorită variabilităţii substanţiale a expunerii la medicament în cadrul aceastui grup de pacienţi (vezi pct. 5.2). Datele clinice privind siguranţa administrării abacavirului la pacienţii cu insuficienţă hepatică sunt foarte reduse. Datorită posibilelor creşteri ale expunerii (ASC) în cazul anumitor pacienţi, este necesară o monitorizare atentă. Nu sunt disponibile date referitoare la administrarea medicamentului la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată sau severă. Se aşteaptă ca la aceşti pacienţi concentraţiile plasmatice ale abacavirului să crească în mod substanţial. De aceea, nu se recomandă utilizarea abacavirului la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată decât dacă aceasta este considerată absolut necesarăşi este necesară monitorizarea atentă a acestor pacienţi.

Boală renală: Ziagen nu trebuie administrat pacienţilor cu boală renală în stadiu terminal (vezi pct. 5.2).

Excipienţi: Ziagen soluţie orală conţine 340 mg sorbitol /ml. Când se administrează conform recomandărilor de dozaj, fiecare doză de 15 ml conţine aproximativ 5 g sorbitol. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. Sorbitolul poate avea un efect laxativ uşor. Conţinutul caloric este de 2,6 kcal/g sorbitol.

Ziagen soluţie orală conţine, de asemenea, parahidroxibenzoat de metil şi parahidroxibenzoat de propil care pot provoca reacţii alergice (eventual întârziate).

Sindromul reactivării imune: În cazul pacienţilor infectaţi cu HIV care prezintă un deficit imunitar sever în momentul începerii terapiei antiretrovirale asociate (TARA), poate să apară o reacţie inflamatorie la agenţi patogeni asimptomatici sau reziduali oportunişti care determină afecţiuni clinice severe sau agravarea simptomelor. De obicei, astfel de reacţii au fost observate în primele săptămâni sau luni după începerea TARA. Exemple relevante sunt retinita cu virus citomegalic, infecţiile micobacteriene generalizate şi / sau localizate şi pneumonia cu Pneumocystis carinii. Orice simptom inflamator trebuie evaluat şi trebuie început tratamentul atunci când este necesar.

Osteonecroză: Cu toate că etiologia este considerată a fi multifactorială (incluzând utilizarea de corticosteroizi, consumul de alcool etilic, imunosupresia severă, indicele de masă corporală crescut), s-au raportat cazuri de osteonecroză mai ales la pacienţii cu boală HIV avansatăşi/sau expunere îndelungată la terapie combinată antiretrovirală (TARC). Pacienţii trebuie îndrumaţi să ceară sfatul medicului în cazul în care prezintă artralgii, redoare articulară sau dificultate la mişcare.

Infecţii cu germeni oportunişti: pacienţii cărora li se administrează Ziagen sau orice alt tratament antiretroviral pot totuşi să facă infecţii cu germeni oportunişti şi alte complicaţii ale infecţiei cu HIV. De aceea, pacienţii trebuie să rămână sub observaţia clinică atentă a unor medici experimentaţi în tratamentul acestor boli asociate infecţiei cu HIV.

Transmitere: pacienţii trebuie avertizaţi că nu s-a dovedit că terapia antiretrovirală actuală, inclusiv cea cu Ziagen, previne riscul transmiterii HIV la alte persoane prin contact sexual sau contaminare sanguină. Trebuie să fie luate în continuare măsuri corespunzătoare de protecţie .

Infarct miocardic: studiile observaţionale au evidenţiat o relaţie între infarctul miocardic şi utilizarea abacavirului. Subiecţii studiului au fost în principal pacienţi trataţi anterior cu antiretrovirale. Datele obţinute în urma studiilor clinice au evidenţiat un număr limitat de cazuri de infarct miocardic, neputându-se astfel exclude o uşoară creştere a riscului. În ansamblu, datele obţinute din studii observaţionale şi studii clinice randomizate prezintă unele neconcordanţe, neputând confirma sau infirma o relaţie cauzală între tratamentul cu abacavir şi riscul de infarct miocardic. Până în prezent nu a fost stabilit un mecanism biologic care să explice o potenţială creştere a riscului. În momentul prescrierii Ziagen se vor lua măsuri pentru reducerea la minim a factorilor de risc care pot fi modficaţi (de exemplu fumat, hipertensiune arterială, dislipidemie).

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Pe baza rezultatelor experimentelor efectuate in vitro şi a cunoaşterii principalelor căi de metabolizare a abacavirului, se poate afirma că probabilitatea de apariţie a interacţiunilor între abacavir şi alte medicamente, care implică citocromul P450, este mică. Citocromul P450 nu are un rol important în metabolizarea abacavirului, iar abacavirul nu inhibă metabolizarea prin intermediul CYP 3A4. De asemenea, s-a demonstrat in vitro că izoenzimele CYP 3A4, CYP2C9 sau CYP2D6 nu sunt inhibate de abacavir în concentraţii plasmatice relevante clinic. În studiile clinice nu s-a observat inducţia metabolizării hepatice .De aceea, există o probabilitate mică de interacţiune cu antiretroviralele IP şi alte medicamente metabolizate de principalele enzime ale citocromului P450. Studiile clinice au demonstrat că nu există interacţiuni semnificative clinic între abacavir, zidovudinăşi lamivudină.

Inductorii enzimatici puternici, cum ar fi rifampicina, fenobarbitalul şi fenitoina, pot să determine scăderea uşoară a concentraţiei plasmatice a abacavirului prin acţiunea lor asupra UDP -glucuroniltransferazei.

Etanol: metabolizarea abacavirului este modificată de consumul de alcool etilic, determinând o creştere de aproximativ 41% a ASC a abacavir. Aceste observaţii nu sunt considerate semnificative clinic. Abacavir nu are niciun efect asupra metabolizării etanolului.

Metadonă: în cadrul unui studiu farmacocinetic, administrarea în asociere a 600 mg abacavir de două ori pe zi şi metadonă a determinat o reducere de 35% a Cmax a abacavirului şi o prelungire de o oră a Tmax, însă ASC a rămas nemodificată. Modificările apărute în farmacocinetica abacavirului nu sunt considerate relevante clinic. În acest studiu, abacavirul a determinat creşterea valorii medii a clearance-ului sistemic al metadonei cu 22%. De aceea, inducţia enzimelor necesare metabolizării medicamentelor nu poate fi exclusă. Pacienţii trataţi cu metadonăşi abacavir trebuie monitorizaţi pentru depistarea simptomelor sindromului de întrerupere care indică subdozaj, deoarece poate fi necesară uneori recalcularea dozelor de metadonă.

Retinoizi: retinoizii sunt metabolizaţi pe calea alcool-dehidrogenazei. Interacţiunea lor cu abacavir este posibilă, dar nu a fost studiată.

4.6 Sarcina şi alăptarea

Ziagen nu este recomandat în timpul sarcinii. Nu s-a stabilit modul de utilizare la om în condiţii de siguranţă terapeutică a abacavirului în timpul sarcinii. La animale s-a demonstrat că are loc transferul placentar al abacavir şi/sau al metaboliţilor săi. La şobolani, au apărut efecte toxice asupra dezvoltării embrionare şi fetale, dar nu şi la iepuri (vezi pct. 5.3). Potenţialul teratogen al abacavirului nu s-a putut stabili în urma studiilor efectuate la animale.

Abacavirul şi produşii săi de metabolism sunt excretaţi în laptele femelelor de şobolan. Este de aşteptat ca aceştia să fie excretaţi şi în laptele uman, deşi această ipoteză nu a fost confirmată. Nu sunt disponibile date privind siguranţa administrării abacavir la copii cu vârsta sub 3 luni. De aceea,se recomandă ca mamele să nu alăpteze copiii la sân în timpul tratamentului cu abacavir. În plus, se recomandă ca femeile infectate cu HIV să nu-şi alăpteze niciodată copiii la sân, pentru a se evita transmiterea HIV.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Hipersensibilitate (vezi, de asemenea, pct. 4.4):

În cadrul unui studiu clinic, 3,4% dintre subiecţi cu alela HLA-B*5701 absentă, aflaţi sub tratament cu abacavir, au dezvoltat o reacţie de hipersensibilitate. În studiile clinice în care s-a administrat o doză de 600 mg abacavir o dată pe zi, frecvenţa de apariţie a reacţiilor de hipersensibilitate raportată a rămas între aceleaşi limite înregistrate în cazul administrării dozei de 300 mg abacavir de două ori pe zi.

Unele reacţii de hipersensibilitate au pus în pericol viaţa şi au determinat deces, în ciuda măsurilor de precauţie care au fost luate. Acestă reacţie se caracterizează prin apariţia unor simptome care indică afectarea mai multor organe şi sisteme.

Aproximativ toţi pacienţii care dezvoltă reacţii de hipersensibilitate vor prezenta febrăşi/sau erupţie cutanată (de obicei, de tip maculo-papular sau urticarian) ca parte a sindromului, cu toate acestea întâlnindu-se şi reacţii de hipersensibilitate fără erupţie cutanată sau febră.

Semnele şi simptomele acestei reacţii de hipersensibilitate sunt enumerate mai jos. Ele au fost identificate fie în studiile clinice, fie în timpul supravegherii de după punerea pe piaţă a medicamentului. Cele raportate la cel puţin 10% din pacienţii cu reacţie de hipersensibilitate sunt scrise cu litere îngroşate.

 

 

Piele

Erupţie cutanată (de obicei, de tip maculo-papular sau urticarian)

Tract gastro-intestinal

Greaţă, vărsături, diaree, durere abdominală, ulceraţii bucale

Tract respirator

Dispnee, tuse, durere în gât, sindrom de detresă respiratorie,

 

insuficienţă respiratorie

Tulburări diverse

Febră, letargie, stare generală de rău, edeme, limfadenopatie,

 

hipotensiune arterială, conjunctivită, reacţii anafilactice

Sistem nervos/tulburări

Cefalee, parestezii

psihice

 

Sistem vascular

Limfopenie

Ficat/pancreas

Creşteri ale valorilor testelor funcţionale hepatice, hepatită,

 

insuficienţă hepatică

Sistem musculo-scheletic

Mialgii, rareori mioliză, artralgii, concentraţie crescută a

 

creatinfosfokinazei

Tulburări urologice

Hipercreatininemie, insuficienţă renală

 

Erupţia cutanată (81% faţă de, respectiv, 67%) şi manifestările gastrointestinale (70% faţă de, respectiv, 54%,) s-au raportat mai frecvent la copii, comparativ cu adulţii.

Unii pacienţi cu reacţii de hipersensibilitate au fost diagnosticaţi iniţial cu gastroenterită, boli respiratorii (pneumonie, bronşită, faringită) sau stări pseudogripale. Această întârziere a diagnosticării reacţiei de hipersensibilitate a avut drept consecinţă continuarea tratamentului cu Ziagen sau reînceperea acestuia, ceea ce a condus la agravarea reacţiilor de hipersensibilitate sau la deces. De aceea, diagnosticul de reacţie de hipersensibilitate trebuie avut în vedere în cazul pacienţilor care prezintă simptome ale acestor boli.

De obicei, simptomele au apărut în primele şase săptămâni (mediana duratei până la debut, 11 zile) după începerea tratamentului cu abacavir, dar aceste reacţii pot surveni oricând pe parcursul terapiei. Este necesară o monitorizare atentă în primele două luni de tratament, cu efectuarea unui consult medical la fiecare două săptămâni.

Este probabil ca terapia intermitentă să crească riscul dezvoltării unei sensibilităţi şi, prin urmare, al apariţiei reacţiilor de hipersensibilitate semnificative din punct de vedere clinic. În consecinţă, pacienţii trebuie atenţionaţi asupra importanţei administrării regulate a Ziagen.

Reînceperea tratamentului cu Ziagen după producerea unei reacţii de hipersensibilitate are drept consecinţă reapariţia imediată a simptomelor, în decurs de câteva ore. De obicei, această recurenţă a reacţiei de hipersensibilitate este mai severă comparativ cu manifestarea iniţială, şi poate fi însoţită de hipotensiune arterială care pune în pericol viaţa şi deces. Indiferent de prezenţa sau absenţa alelei HLA-B*5701,pacienţii care prezintă această reacţie de hipersensibilitate trebuie să întrerupă tratamentul cu Ziagen şi să nu li se readministreze niciodată acest medicament sau oricare alt medicament care conţine abacavir (de exemplu, Kivexa, Trizivir).

Pentru a evita întârzierea diagnosticului şi a minimiza riscul de apariţie a unei reacţii de hipersensibilitate care pune în pericol viaţa, administrarea Ziagen trebuie întreruptă definitiv dacă reacţia de hipersensibilitate nu poate fi infirmată, chiar şi în cazul în care sunt posibile alte diagnostice (boli respiratorii, stări pseudogripale, gastroenterită sau reacţii adverse determinate de alte medicamente).

După reînceperea administrării Ziagen la pacienţii care au prezentat doar unul dintre simptomele principale ale reacţiei de hipersensibilitate (erupţie cutanată, febră, simptome gastrointestinale, respiratorii sau generale, cum ar fi letargie sau stare generală de rău) înainte de întreruperea tratamentului cu Ziagen, au apărut reacţii de hipersensibilitate cu debut rapid, inclusiv reacţii care pun în pericol viaţa. Cel mai frecvent simptom izolat al reacţiei de hipersensibilitate a fost erupţia cutanată. În plus, s-au raportat cazuri foarte rare de reacţii de hipersensibilitate la pacienţii care au reînceput tratamentul şi nu au prezentat anterior simptome ale unei reacţii de hipersensibilitate. În ambele cazuri, dacă se ia decizia reînceperii tratamentului cu Ziagen, aceasta trebuie efectuată într-un cadru în care asistenţa medicală este imediat la îndemână.

Fiecare pacient trebuie prevenit asupra posibilităţii apariţiei acestei reacţii de hipersensibilitate la abacavir.

Pentru multe dintre celelalte reacţii adverse raportate, nu s-a stabilit dacă sunt determinate de Ziagen, de diversele medicamente utilizate în abordarea terapeutică a infecţiei cu HIV sau dacă sunt rezultatul procesului patologic.

Multe dintre cele enumerate mai jos apar frecvent (greaţă, vărsături, diaree, febră, letargie, erupţie cutanată) la pacienţii care prezintă hipersensibilitate la abacavir. De aceea, pacienţii care se prezintă cu oricare dintre aceste simptome trebuie evaluaţi atent pentru depistarea unei eventuale reacţii de hipersensibilitate. Dacă tratamentul cu Ziagen a fost întrerupt ca urmare a apariţiei unuia dintre aceste simptome şi se ia decizia reluării terapiei cu un produs medicamentos ce conţine abacavir, aceasta trebuie efectuată într-un cadru în care asistenţa medicală este imediat la îndemână (vezi pct. 4.4). Foarte rar, când hipersensibilitatea la abacavir nu a putut fi infirmată, s-au raportat cazuri de eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson sau necroliză epidermică toxică. În astfel de cazuri, administrarea medicamentelor care conţin abacavir trebuie întreruptă definitiv.

Multe dintre aceste reacţii adverse nu au impus limitarea tratamentului. Pentru clasificarea lor s-a utilizat următoarea convenţie: foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100), rare (>1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000).

Tulburări metabolice şi de nutriţie Frecvente: anorexie

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente: cefalee

Tulburări gastro-intestinale Frecvente: greaţă, vărsături, diaree Rare: pancreatită

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Frecvente: erupţie cutanată (fără simptomatologie sistemică) Foarte rare: eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Frecvente: febră, letargie, fatigabilitate

În cazul utilizării analogilor nucleozidici, s-au raportat cazuri de acidoză lactică, care a evoluat uneori cu deces, de obicei asociate cu hepatomegalie severăşi steatoză hepatică (vezi pct. 4.4).

La pacienţii infectaţi cu virusul HIV, terapia antiretrovirală asociată s-a asociat cu redistribuirea ţesutului adipos (lipodistrofie), inclusiv cu diminuarea ţesutului adipos subcutanat facial şi periferic, hipertrofia ţesutului adipos intraabdominal şi perivisceral, hipertrofia sânilor şi acumularea de ţesut adipos în regiunea dorsocervicală (ceafă de bivol).

Terapia antiretrovirală asociată s-a asociat cu tulburări de metabolism, cum ar fi hipertrigliceridemia, hipercolesterolemia, rezistenţa la insulină, hiperglicemia şi hiperlactatemia (vezi pct. 4.4).

La pacienţii infectaţi cu HIV care prezintă un deficit imunitar sever în momentul începerii terapiei combinate antiretrovirale (TARA), poate să apară o reacţie inflamatorie în cadrul infecţiei cu agenţi patogeni asimptomatici sau reziduali oportunişti (vezi pct. 4.4).

Au fost raportate cazuri de osteonecroză, mai ales la pacienţii cu factori generali de risc dovediţi, boală HIV avansată sau după expunere îndelungată la terapia combinată antiretrovirală (TARC). Frecvenţa acestora este necunoscută (vezi pct. 4.4).

Modificări ale rezultatelor testelor de laborator

În studiile clinice controlate, modificările rezultatelor testelor de laborator asociate tratamentului cu Ziagen au fost mai puţin frecvente, neînregistrându-se diferenţe între incidenţa observată la pacienţii trataţi cu Ziagen şi cea observată în cadrul braţelor de control.

4.9 Supradozaj

Pacienţilor înrolaţi în studii clinice, li s-au administrat doze unice de până la 1200 mg şi doze zilnice de până la 1800 mg de Ziagen. Nu s-au raportat reacţii adverse suplimentare faţă de cele raportate în cazul dozelor uzuale. Nu se cunosc efectele determinate de doze mai mari. Dacă se produce un supradozaj, pacientul trebuie monitorizat pentru depistarea semnelor de toxicitate (vezi pct. 4.8) şi, dacă este necesar, trebuie administrat tratamentul standard de susţinere a funcţiei vitale. Nu se ştie dacă abacavirul poate fi îndepărtat prin dializă peritoneală sau hemodializă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: inhibitori nucleozidici şi nucleotidici ai reverstranscriptazei, codul ATC: J05AF06

Mecanism de acţiune: Abacavirul este un INRT. Este un inhibitor potent selectiv al HIV-1 şi HIV-2. Abacavirul este metabolizat intracelular pentru a se obţine fracţiunea activă, 5′ - trifosfat (TF) carbovir. Studiile in vitro au demonstrat că mecanismul său de acţiune asupra HIV este reprezentat de blocarea enzimei revers-transcriptază a HIV, eveniment care are ca efect încetarea sintezei catenei ADN şi întreruperea ciclului de replicare virală. In vitro, s-a demonstrat că abacavirul are o acţiune sinergică în cazul administrării în asociere cu nevirapina şi zidovudina. S-a demonstrat că acesta are efect aditiv în cazul administrării în asociere cu didanozina, lamivudina şi stavudina.

Rezistenţa in vitro: In vitro s-au selectat izolate ale HIV-1 rezistente la abacavir, care se caracterizează prin modificări genotipic specifice la nivelul regiunii codonilor reverstranscriptazei (RT) (codonii M184V, K65R, L74V şi Y115F). In vitro, rezistenţa virală la abacavir se dezvoltă relativ lent, necesitând multiple mutaţii pentru a atinge o creştere relevantă clinic a CI50 comparativ cu cea observată la virusurile sălbatice.

Rezistenţa in vivo (Pacienţi care nu au urmat tratament anterior) Izolatele de la majoritatea pacienţilor care au prezentat eşec virusologic cu un regim conţinând abacavir în studiile clinice pivot au demonstrat fie modificări nelegate de INRT faţă de momentul iniţial (45%), fie numai selecţia mutaţilor M184V sau a M184I (45%). Frecvenţa globală de selectare a M184V sau a M184I a fost mare (54%) şi mai puţin frecventă a fost selecţia L74V (5%), K65R (1%) şi a Y115F (1%). Includerea zidovudinei în regimul de tratament a demonstrat reducerea frecvenţei de selectare a L74V şi a K65R în prezenţa abacavir (cu zidovudină: 0/40, fără zidovudină: 15/192, 8%).

 

Tratament

Abacavir + Combivir1

Abacavir + lamivudină + NNRTI

Abacavir + lamivudină + IP (sauIP/ritonavi r)

Total

Număr de subiecţi

282

1094

909

2285

Număr de eşecuri virusologice

43

90

158

306

Număr de genotipuri în tratament

40 (100%)

51 (100%)2

141 (100%)

232 (100%)

K65R

0

1 (2%)

2 (1%)

3 (1%)

L74V

0

9 (18%)

3 (2%)

12 (5%)

Y115F

0

2 (4%)

0

2 (1%)

M184V/I

34 (85%)

22 (43%)

70 (50%)

126 (54%)

TAMs3

3 (8%)

2 (4%)

4 (3%)

9 (4%)

 

Combivir este o combinaţie în doză fixă de lamivudinăşi zidovudină

Include trei eşecuri non-virusologice şi patru eşecuri virusologice neconfirmate.

Numărul de subiecţi cu ≥1 mutaţii ale analogului de timidină (MAT).

MAT pot fi selectate când analogii de timidină au fost asociaţi cu abacavir. Într-o meta-analiză a şase studii clinice, MAT nu s-au selectat în cazul regimurilor care conţineau abacavir fără zidovudină (0/127), dar au fost selectate în regimurile conţinând abacavir şi analogul timidinei, zidovudina (22/86, 26%).

Rezistenţa in vivo (Pacienţi care au urmat un tratament anterior): A fost demonstrată o reducere clinic semnificativă a sensibilităţii la abacavir în izolatele clinice ale pacienţilor cu replicare virală necontrolată, care au fost trataţi anterior cu, şi care sunt rezistenţi la, alţi inhibitori nucleozidici. Într-o meta-analiză a cinci studii clinice în care abacavir a fost adăugat pentru intensificarea tratamentului, din 166 de subiecţi, 123 (74%) au avut M184V/I, 50 (30%) au avut T215Y/F, 45 (27%) au avut M41L, 30 (18%) au avut K70R şi 25 (15%) au avut D64N. K65R a fost absentă, iar L74V şi Y115F au fost mai puţin frecvente (≤3%). Modelul regresiei logistice a valorii predictive pentru genotip (ajustat pentru valorile iniţiale ale HIV-1 ARN [vARN] plasmatic, numărul de celule CD4+, numărul şi durata terapiilor antiretrovirale anterioare), a arătat că prezenţa a 3 sau mai multe mutaţii asociate rezistenţei la INRT a fost asociată cu un răspuns redus în săptămâna 4 (p=0,015) sau a 4 sau mai multe mutaţii în medie în săptămâna 24 (p≤0,012). În plus, complexul inserat în poziţia 69 sau mutaţia Q151M, care de obicei se găseşte în asociere cu A62V, V75I, F77L şi F116Y, determină o creştere a rezistenţei la abacavir.

 

Mutaţii ale revers transcriptazei la momentul iniţial

 

Săptămâna 4 (n=166)

n

Valoarea mediană a modificării ARNv (log10c/ml)

Procentul pacienţilor cu <400 copii/ml ARN

Nici una

15

-0,96

40%

Numai M184V

75

-0,74

64%

O singură mutaţie asociată cu INRT

82

-0,72

65%

Oricare două mutaţii associate cu INRT

22

-0,82

32%

Oricare trei mutaţii associate cu INRT

19

-0,30

5%

Patru sau mai multe mutaţii asociate cu INRT

28

-0,07

11%

 

Rezistenţa fenotipicăşi rezistenţa încrucişată: Rezistenţa fenotipică la abacavir necesită prezenţa mutaţiei M184V cu cel puţin o altă mutaţie selectivă la abacavir, sau a mutatiei M184V cu multiple MAT.Rezistenţa fenotipică încrucişată cu alţi INRT asociată doar cu mutaţia M184V sau M184I este limitată. Zidovudina, didanozina, stavudina şi tenofovirul îşi menţin proprietăţile lor antivirale împotriva acestor variante ale HIV-1. Prezenţa M184V cu K65R determină rezistenţă încrucişată între abacavir, tenofovir, didanozinăşi lamivudină iar prezenţa M184V cu L74V determină rezistenţă încrucişată între abacavir, didanozinăşi lamivudină. Prezenţa M184V cu Y115F determină rezistenţă încrucişată între abacavir şi lamivudină. Abacavirul poate fi utilizat adecvat luând în considerare algoritmii de rezistenţă recomandaţi în prezent.

Este puţin probabilă apariţia rezistenţei încrucişate între abacavir şi antiretrovirale din alte clase (de exemplu: IP sau INNRT).

Experienţă clinică

Demonstrarea beneficiului administrării Ziagen se bazează în principal pe rezultatele studiilor efectuate la pacienţi adulţi netrataţi urmat anterior şi în cadrul cărora s-a utilizat un regim de administrare a Ziagen 300 mg de două ori pe zi în asociere cu zidovudinăşi lamivudină.

Administrare (a 300 mg) de două ori pe zi:

Adulţi netrataţi anterior

La adulţii trataţi cu abacavir în asociere cu lamivudinăşi zidovudină, proporţia pacienţilor cu viremie nedetectabilă (< 400 de copii/ml) a fost de aproximativ 70% (analiza în intenţie de tratament la 48 de săptămâni) cu o creştere corespunzătoare a numărului celulelor CD4.

Un studiu clinic efectuat la adulţi, randomizat, dublu - orb, controlat placebo a comparat asocierea abacavir, lamivudinăşi zidovudină cu cea alcătuită din indinavir, lamivudinăşi zidovudină. Din cauza proporţiei mari a întreruperilor premature (42% din pacienţi au întrerupt tratamentul randomizat până în săptămâna 48), nu s-au putut stabili concluzii definitive privind echivalenţa celor două scheme de tratament după 48 de săptămâni. Deşi în ceea ce priveşte proporţia pacienţilor cu viremie nedetectabilă s-a observat un efect antiviral similar pentru regimurile de tratament care conţin abacavir şi cele care conţin indinavir (≤400 copii/ml; analiza în intenţie de tratament (AIT), 47% comparativ cu 49%; analiza în tratamentul aplicat (ATA), 86% comparativ cu 94%, pentru regimul de tratament cu abacavir şi, respectiv, cel cu indinavir), rezultatele finale au fost în favoarea regimului de tratament cu indinavir, în special în cazul grupului de pacienţi cu viremie mare (>100000 copii/ml iniţial; AIT, 46% comparativ cu 55%; ATA, 84% comparativ cu 93%, pentru abacavir şi, respectiv, indinavir).

În cadrul unui studiu multicentric, dublu orb, controlat (CNA30024), 654 de pacienţi infectaţi cu HIV, netrataţi anterior cu antiretroviral, au fost randomizaţi pentru a li se administra fie 300 mg abacavir de două pe zi, fie 300 mg zidovudină de două ori pe zi, ambele în asociere cu 150 mg lamivudină de două ori pe zi şi 600 mg efavirenz o dată pe zi. Durata tratamentului dublu orb a fost de cel puţin 48 de săptămâni. În cadrul grupului de intenţie de tratament (AIT), 70% din pacienţii cărora li s-a administrat abacavir, comparativ cu 69% din pacienţii cărora li s-a administrat zidovudină, au obţinut în săptămâna 48 un răspuns virusologic al concentraţiei plasmatice a ARN HIV-1 ≤ 50 copii/ml (estimare punctuală a diferenţelor terapeutice: 0,8, IÎ 95% -6,3, 7,9). În cadrul analizei în tratamentul aplicat, diferenţele între cele două braţe de tratament au fost mai evidente (88% din pacienţi grupului căruia i s-a administrat abacavir, comparativ cu 95% din pacienţi în cel care a primit zidovudină (estimare punctuală a diferenţelor terapeutice: -6,8, IÎ 95% -11,8; -1,7). Cu toate acestea, ambele analize au stabilit non-inferioritatea între cele două braţe de tratament.

ACTG5095 a fost un studiu randomizat (1:1:1), dublu orb, placebo-controlat în care au fost incluşi 1147 pacienţi adulţi, infectaţi HIV-1, netrataţi anterior cu antiretrovirale, ce a comparat trei regimuri de tratament: zidovudina (ZDV), lamivudina (3TC), abacavir (ABC), efavirenz (EFV) versus ZDV/3TC/EFV versus ZDV/3TC/ABC. După o perioadă de urmărire cu mediana de 32 de săptămâni, terapia triplă cu cele trei nucleozide ZDV/3TC/ABC s-a arătat inferioară virusologic comparativ cu celelalte două braţe de tratament indiferent de încarcătura virală iniţială (sau 100000 copii/ml) cu 26% dintre pacienţii din braţul ZDV/3TC/ABC, 16% din braţul ZDV/3TC/EFV şi 13% din braţul cu terapie cvadruplă raportaţi ca având eşec virusologic (ARN HIV>200 copii/ml ). În săptămâna 48, procentele de subiecţi cu ARN HIV<50 copii/ml au fost: 63%, 80% şi 86% pentru braţele de tratament cu ZDV/3TC/ABC, ZDV/3TC/EFV şi respectiv ZDV/3TC/ABC/EFV. În acest moment, Comisia de monitorizare a datelor privind siguranţa (Data Safety Monitoring Board) a luat decizia de stopare a braţului de tratament cu ZDV/3TC/ABC bazându-se pe proporţia mare de pacienţi cu eşec virusologic. Pacienţii aflaţi în celelalte braţe de tratament au continuat studiul în regimul dublu orb. După o perioadă de urmărire cu mediana de 144 de săptămâni, 25% din subiecţii aflaţi în braţul de tratament ZDV/3TC/ABC/EFV şi 26% din cei aflaţi în braţul de tratament ZDV/3TC/EFV au fost raportaţi ca având eşec virusologic. Nu a existat nicio diferenţă semnificativă între timpul scurs până la apariţia eşecului virusologic (p=0,73, log-rank test) între cele două braţe de tratament. În acest studiu, adăugarea de abacavir la regimul ZDV/3TC/EFV nu a îmbunătăţit semnificativ eficienţa.

 

 

 

ZDV/3TC/ABC

ZDV/3TC/EFV

ZDV/3TC/ABC/EFV

Eşec virusologic (ARN HIV>200 copii/ml)

32 săptămâni

26%

16%

13%

144 săptămâni

-

26%

25%

Succes virusologic (48 săptămâni ARN HIV<50 copii/ml)

 

63%

80%

86%

 

Copii netrataţi anterior

În cadrul unui studiu deschis, efectuat la copii pentru a compara diferite asocieri de INRT (cu sau fără administrare în regim orb a nelfinavir), o proporţie mai mare din cei trataţi cu abacavir şi lamivudină (71%) sau abacavir şi zidovudină (60%) a prezentat în săptămâna 48 o concentraţie plasmatică a ARN HIV-1 ≤ cu 400 copii/ml, comparativ cu cei trataţi cu lamivudinăşi zidovudină (47%) [p = 0,09, analiza în intenţia de tratament]. În mod similar, proporţii mai mari de copii trataţi cu asocieri medicamentoase care conţin abacavir au prezentant în săptămâna 48 o concentraţie plasmatică a ARN HIV-1 ≤ cu 50 copii/ml (53%, 42% şi respectiv 28%, p = 0,07).

Pacienţi trataţi anterior

În cazul adulţilor care urmaseră o terapie antiretrovirală moderată, asocierea abacavirului în tratamentul antiretroviral asociat a determinat rezultate modeste în ceea ce priveşte scăderea viremiei (variaţie mediană 0,44 log10 copii/ml în săptămâna 16).

În cazul pacienţilor trataţi intensiv cu INRT, eficacitatea abacavirului este foarte scăzută. Nivelul beneficiului avut ca parte a regimului de tratament asociat va depinde de natura şi durata terapiei anterioare, în care s-ar fi putut selecta variante HIV-1 cu rezistenţă încrucişată la abacavir.

Administrare (a 600 mg) o dată pe zi:

Adulţi netrataţi anterior

Regimul de administrare o dată pe zi este susţinut de un studiu, multicentric, dublu orb, controlat, cu o durată de 48 de săptămâni (CNA30021), care a inclus 770 adulţi infectaţi cu infecţie HIV, netrataţi anterior. Aceştia erau în special pacienţi cu infecţie HIV asimptomatică (CDC stadiu A). Ei au fost randomizaţi pentru a li se administra 600 mg abacavir o dată pe zi sau 300 mg de două ori pe zi, în asociere cu efavirenz şi lamivudină administrate o dată pe zi. Pentru ambele scheme de tratament s-a obţinut un succes clinic similar (estimare punctuală a diferenţelor terapeutice -1,7, IÎ 95% -8,4, 4,9). Pe baza acestor rezultate poate fi concluzionat cu un interval de încredere de 95% că diferenţa reală nu este mai mare de 8,4% în favoarea regimului de tratament cu două administrări pe zi. Această posibilă diferenţă este suficient de mică pentru a stabili ca o concluzie finală faptul că schema de tratament ce conţine abacavir administrat o dată pe zi nu este inferioară celei cu două administrări zilnice.

Atât în grupurile de studiu în cadrul cărora s-a efectuat o administrare zilnică, cât şi în cele în cadrul cărora s-au efectuat două administrări pe zi a existat o incidenţă mică, similară în ansamblu (10% şi respectiv 8%) a eşecului virusologic (viremie > 50 copii/ml). În eşantionul redus pentru analiza genotipică, a existat tendinţa generală a unei frecvenţe mai mari a mutaţiilor asociate utilizării INRT în regimul de administrare o dată pe zi, comparativ cu cel cu două administrări de abacavir pe zi. Din cauza numărului mic de informaţii obţinute în urma acestui studiu, nu au putut fi stabilite concluzii definitive. Datele privind utilizarea pe termen lung (peste 48 de săptămâni) a abacavir în cadrul regimului de administrare de o dată pe zi sunt, în prezent, insuficiente.

Pacienţi trataţi anterior

În cadrul studiului CAL30001, 182 de pacienţi trataţi anterior şi cu eşec virusologic au fost randomizaţi şi li s-a administrat tratament fie cu o asociere în doză fixă (ADF) de abacavir/ lamivudină administrată o dată pe zi, fie cu 300 mg abacavir de două ori pe zi, plus 300 mg lamivudină o dată pe zi, ambele în asociere cu tenofovir şi un IP sau un INNRT, pe o durată de 48 de săptămâni. Rezultatele indică faptul că există non-inferioritate între grupul ADF şi cel căruia i s-a administrat abacavir de două ori pe zi, pe baza reducerilor similare ale concentraţiei plasmatice a ARN HIV-1, după cum s-a determinat prin măsurarea ariei medii de sub curbă minus valoarea iniţială (AMSCMVI, -1,65 log10 copii/ml comparativ cu -1,83 log10 copii/ml, respectiv, IÎ 95% -0,13, 0,38). Proporţiile pacienţilor cu ARN HIV-1 < 50 copii/ml (50% comparativ cu 47%) şi < 400 copii/ml (54% comparativ cu 57%) au fost, de asemenea, similare în fiecare grup (grup AIT). Cu toate acestea, deoarece în acest studiu au fost incluşi numai pacienţi trataţi anterior cu o terapie antiretrovirală moderată, existând o inegalitate a viremiei iniţiale între grupurile de studiu, aceste rezultate trebuie interpretate cu precauţie.

În studiul ESS30008, 260 pacienţi cu răspuns virusologic obţinut în urma unui regim terapeutic de primă linie, alcătuit din 300 mg abacavir,,150 mg lamivudină (ambele administrate de două ori pe zi) şi un IP sau un INNRT, au fost randomizaţi să continue aceast regim de tratament sau să-l înlocuiască cu abacavir/lamivudină ADF plus IP sau INNRT, timp de 48 de săptămâni. Rezultatele indică faptul că grupul ADF a obţinut un răspuns virusologic similar (echivalent) cu cel obţinut de grupul în care sa administrat abacavir plus lamivudină, pe baza proporţiilor subiecţilor cu o concentraţie plasmatică a ARN HIV-1 < 50 de copii/ml (90% şi, respectiv, 85%, IÎ 95% -2,7, 13,5).

Informaţii suplimentare:

Nu s-a evaluat încă pe deplin profilul de siguranţă şi eficacitate a utilizării Ziagen în diferite regimuri de tratament ce includ asocieri medicamentoase (în special în combinaţie cu INNRT).

Abacavirul trece în lichidul cefalorahidian (LCR) (vezi pct. 5.2) şi s-a demonstrat că determină scăderea concentraţiei ARN HIV-1 la acest nivel. Cu toate acestea, nu s-a observat vreun efect asupra performanţelor neuropsihice când a fost administrat pacienţilor cu complexul demenţei din cadrul SIDA.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie: abacavir este rapid şi bine absorbit după administrarea orală. La adulţi, biodisponibilitatea absolută a abacavir administrat oral este de aproximativ 83%. După administrarea orală, timpul mediu (Tmax) pentru atingerea concentraţiei plasmatice maxime a abacavirului este de aproximativ 1,5 ore pentru forma farmaceutică de comprimat şi de aproximativ 1 oră pentru forma farmaceutică de soluţie.

Nu există diferenţe între ASC observată în cazul utilizării comprimatelor şi cea observată în cazul utilizării soluţiei. La doze terapeutice de 300 mg de două ori pe zi, Cmax şi Cmin medie (coeficient de variaţie) la starea de echilibru ale abacavirului sunt de aproximativ 3 μg/ml (30%) şi 0,01µg/ml (99%), respectiv. Pentru un interval de administrare de 12 ore, ASC medie (CV) a fost 6,02 μg.h/ml (29%), echivalentă cu ASC zilnică de aproximativ 12,0 μg.h/ml. Valoarea Cmax pentru soluţia orală este uşor mai mare decât cea pentru comprimate. După administrarea unei doze de 600 mg abacavir comprimate, Cmax medie (CV) a abacavirului a fost aproximativ 4,26 μg/ml (28%) şi ASC∞ medie (CV) a fost 11,95 μg.h/ml (21%).

Alimentele au întârziat absorbţia şi au scăzut Cmax, însă nu au afectat concentraţiile plasmatice totale (ASC). De aceea, Ziagen poate fi administrat cu sau fără alimente.

Distribuţie: după administrarea intravenoasă, volumul aparent de distribuţie a fost de aproximativ 0,8 l/kg, indicând faptul că abacavir pătrunde liber în ţesuturi.

Studiile efectuate la pacienţi infectaţi cu HIV au demonstrat o bună distribuţie a abacavir în lichidul cefalorahidian (LCR), cu un raport între ASC din LCR şi cea plasmatică cuprins între 30 şi 44%. Valorile observate ale concentraţiilor maxime sunt de 9 ori mai mari decât CI50 a abacavir de 0,08 µg/ml sau 0,26 µM când abacavir se administrează în doză de 600 mg de două ori pe zi.

Studiile in vitro privind legarea de proteinele plasmatice demonstrează faptul că, la concentraţii terapeutice, abacavir se leagă doar într-o proporţie mică spre moderată (~49%) de proteinele plasmatice umane. Aceasta indică o probabilitate redusă de interacţiune cu alte medicamente prin competiţie pentru locurile de legare de proteinele plasmatice.

Metabolizare: abacavirul este metabolizat în primul rând la nivel hepatic, aproximativ 2% din doza administrată fiind excretată pe care renală, sub formă nemodificată. La om, principalele căi de metabolism sunt cele prin intermediul alcooldehidrogenazei şi al glucuronidării, pentru a produce acid 5′ - carboxilic şi 5′ - glucuronid, formă sub care se elimină aproximativ 66% din doza administrată. Produşii de metabolizare sunt excretaţi în urină.

Eliminare: timpul de înjumătăţire plasmatică mediu al abacavirului este de aproximativ 1,5 ore. După administrări orale a doze multiple de 300 mg abacavir de două ori pe zi, nu se înregistrează o acumulare semnificativă a medicamentului. Eliminarea abacavir se realizează prin metabolizare hepaticăşi excreţie ulterioară a produşilor de metabolizare, îndeosebi în urină. Metaboliţii şi forma nemodificată a abacavirului care se găsesc în urină reprezintă aproximativ 83% din doza de abacavir administrată. Restul se elimină în materiile fecale.

Farmacocinetica intracelulară

În cadrul unui studiu ce a inclus 20 de pacienţi cu infecţie HIV cărora li s-a administrat 300 mg abacavir de două ori pe zi, având administrată doar o singură doză de 300 mg înainte de încheierea perioadei de studiu de 24 de ore, media geometrică a timpului de înjumătăţire intracelular terminal al carbovirului-TP a fost, la starea de echilibru, de 20,6 ore, în comparaţie cu media geometrică a timpului de înjumătăţire plasmatică a abacavirului, care a fost de 2,6 ore în acest studiu. În cadrul unui studiu încrucişat care a inclus 27 de pacienţi cu infecţie HIV, expunerea intracelulară la carbovir-TP a fost mai mare în cazul schemei de tratament cu 600 mg de abacavir administrat o dată pe zi (ASC24,ss + 32 %, Cmax24,ss + 99 % şi Cmin + 18 %), comparativ cu schema de tratament cu 300 mg abacavir, administrat de două ori pe zi. Aceste date susţin administrarea abacavir 600 mg o dată pe zi pentru tratarea pacienţilor infectaţi cu HIV. În plus, eficacitatea şi siguranţa administrării abacavir o dată pe zi a fost demonstrată în cadrul unui studiu clinic pivot (CNA30021 – vezi pct. 5.1 „Experienţă clinică”).

Grupuri speciale de pacienţi

Pacienţi cu insuficienţă hepatică: abacavirul este metabolizat în primul rând la nivel hepatic. S-a studiat farmacocinetica abacavirului la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară (scor Child-Pugh 5-6), cărora li s-a administrat o singură doză de 600 mg. Rezultatele au arătat o creştere medie de 1,89 ori [1,32; 2,70] a ASC a abacavir şi de 1,58 ori [1,22; 2,04] a timpului de înjumătăţire prin eliminare. La pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată, nu se pot face recomandări pentru ajustarea dozei, datorită variabilităţii mari ale expunerii la abacavir.

Pacienţi cu insuficienţă renală: abacavir este metabolizat în primul rând la nivel hepatic, aproximativ 2% din doza de abacavir fiind excretată în urină sub formă nemodificată. Farmacocinetica abacavirului la pacienţii cu boală renală în stadiu terminal este similară celei observate la pacienţii cu funcţie renală normală. De aceea, nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală. Pe baza experienţei limitate, administrarea Ziagen trebuie evitată în cazul pacienţilor cu boală renală în stadiu terminal.

Copii: conform studiilor clinice efectuate la copii, abacavirul este rapid şi bine absorbit după administrarea soluţiei orale. Parametrii farmacocinetici generali pentru copii sunt comparabili cu cei stabiliţi la adulţi, cu o mai mare variabilitate a concentraţiilor plasmatice. Doza recomandată pentru copiii de la 3 luni la 12 ani este de 8 mg/kg de două ori pe zi. Această va asigura la copii concentraţii plasmatice uşor mai mari, oferind garanţia că majoritatea vor obţine concentraţii terapeutice echivalente celor obţinute prin administrarea a 300 mg de două ori pe zi la adulţi.

Nu există date suficiente pentru a se recomanda utilizarea Ziagen la copiii cu vârstă mai mică de trei luni. Datele limitate disponibile indică faptul că doza de 2 mg/kg administrată nou-născuţilor cu vârstă sub 30 de zile asigură ASC similare sau mai mari decât cele obţinute prin administrarea dozei de 8 mg/kg la copiii mai mari.

Vârstnici: nu s-a studiat farmacocinetica abacavirului la pacienţii cu vârsta peste 65 de ani.

5.3 Date preclinice de siguranţă

În testele bacteriene, nu s-a demonstrat că abacavirul determină un efect mutagen, dar in vitro s-a dovedit activ în testul aberaţiilor cromozomiale la limfocite, testul limfomului la şoarece, iar in vivo, în testul micronucleilor. Aceste observaţii sunt în concordanţă cu activitatea cunoscută a altor analogi nucleozidici. Rezultatele indică faptul că la concentraţiile mari utilizate în cadrul testelor, abacavir are un potenţial scăzut de generare a defectelor cromozomiale, atât in vitro, cât şi in vivo.

Studiile de carcinogenitate, care s-a administrat oral abacavir la şoareci şi şobolani, au evidenţiat o creştere a incidenţei tumorilor maligne şi benigne. La ambele specii, tumorile maligne s-au dezvoltat la nivelul glandului prepuţial al masculilor şi glandului clitoridian al femelelor, iar la şobolani la nivelul glandei tiroide a masculilor şi la nivel hepatic, al vezicii urinare, al ganglionilor limfatici şi subcutanat la femele.

Majoritatea acestor tumori au apărut în urma administrării dozelor maxime de abacavir, de 330 mg/kg şi zi la şoareci şi 600 mg/kg şi zi la şobolani. Excepţia a fost reprezentată de tumorile glandului prepuţial, care au apărut la şoareci în urma administrării dozei de 110 mg/kg. Expunerea sistemică a şoarecilor şi şobolanilor care nu a determinat efectela a fost de 3 şi respectiv 7 ori mai mare decât expunerea sistemică la om în timpul tratamentului. Deşi potenţialul carcinogen la oameni este necunoscut, aceste date sugerează faptul că posibilul beneficiu clinic depăşeşte riscul carcinogenetic la om.

În cursul studiilor toxicologice non-clinice, s-a observat că tratamentul cu abacavir determină creşterea greutăţii ficatului la şobolani şi maimuţe. Nu este cunoscută relevanţa clinică a acestei observaţii. Nu există dovezi obţinute în urma studiilor clinice care să ateste faptul că abacavir este hepatotoxic. În plus, nu s-a observat la oameni autoinducţia metabolizării abacavirului sau inducţia metabolizării hepatice a altor medicamente.

În urma administrării abacavir timp de doi ani, s-a observat o uşoară degenerare a miocardului la şoareci şi şobolani. Expunerile sistemice au fost de 7 până la 24 de ori mai mari decât expunerile sistemice preconizate la om. Relevanţa clinică a acestei observaţii nu a fost încă determinată.

În studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere, s-a observat embrio- şi fetotoxicitate la şobolani, dar nu şi la iepuri. Aceste observaţii au inclus diminuarea greutăţii fetale, edeme ale fătului, creşterea numărului de anomalii/malformaţii scheletice, moarte intrauterină precoce şi pui născuţi morţi. Datorită acestei toxicităţi embrio-fetale, nu s-au putut stabilite concluzii privind potenţialul teratogen al abacavirului.

Un studiu privind fertilitatea, efectuat la şobolani, a evidenţiat faptul că abacavirul nu are niciun efect asupra fertilităţii masculilor sau femelelor de şobolan.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Sorbitol 70% (E420) Zaharină sodică Citrat de sodiu Acid citric anhidru Parahidroxibenzoat de metil (E218) Parahidroxibenzoat de propil (E216) Propilenglicol (E1520) Maltodextrină Acid lactic Triacetat de gliceril Arome naturale şi sintetice de căpşuni şi banană Apă purificatăşi hidroxid de sodiu şi/sau acid clorhidric pentru ajustarea pH-ului.

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

După prima deschidere a flaconului: 2 luni

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Ziagen soluţie orală este disponibil în flacoane de polietilenă de înaltă densitate, prevăzute cu sistem de închidere securizat pentru copii, care conţin 240 ml soluţie orală.

Cutia conţine de asemenea, un adaptor de seringă din polietilenă și o seringă dozatoare pentru administrare orală, de 10 ml, compusă dintr‐un cilindru de polietilenă cu gradații în ml și un piston de polietilenă.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Adaptorul din plastic şi seringă pentru administrare orală sunt puse la dispoziţie pentru măsurarea exactă a dozei prescrise de soluţie orală. Adaptorul se ataşează la nivelul gâtului sticlei, iar seringa se ataşează la acesta. Se întoarce sticla şi se extrage volumul adecvat. Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

ViiV Healthcare UK Limited 980 Great West Road Brentford Middlesex TW8 9GS Marea Britanie

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/99/112/002

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 8 iulie 1999 Data ultimei reînnoiri: 8 iulie 2004

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu

ANEXA II

A. DEŢINĂTORUL(II) AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL(I) PENTRU ELIBERAREA SERIEI

B CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

A. DEŢINĂTORUL(II) AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL(I) PENTRU ELIBERAREA SERIEI

Numele şi adresa producătorului(ilor) responsabil(i) pentru eliberarea seriei

Comprimate filmate

Glaxo Operations UK Ltd (agent comercial: Glaxo Wellcome Operations) Priory Street Ware Herts SG12 0DJ Marea Britanie

sau

GlaxoSmithKline Pharmaceuticals S.A. ul. Grunwaldzka 189 60-322 Poznan Polonia

Soluţia orală

Glaxo Wellcome GmbH & Co. KG Industriestrasse 32-36 23843 Bad Oldesloe Germania

Prospectul tipărit al medicamentului trebuie să menţioneze numele şi adresa producǎtorului responsabil pentru eliberarea seriei respective.

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

• CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA IMPUSE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Medicament cu eliberare pe bază de prescripţie medicală restrictivă (Vezi Anexa I: Rezumatul caracteristicilor produsului, 4.2).

CONDIŢII SAU RESTRICŢII CU PRIVIRE LA SIGURANŢA ŞI EFICACITATEA UTILIZĂRII MEDICAMENTULUI

ALTE CONDIŢII

Nu este cazul.

Sistemul de farmacovigilenţă

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă (DAPP) trebuie să se asigure că sistemul de farmacovigilenţă, prezentat în Modulul 1.8.1 al Autorizaţiei de punere pe piaţă, este implementat şi funcţional înaintea şi în timpul existenţei medicamentului pe piaţă.

Planul de management al riscului

DAPP se angajează să efectueze studiile şi activităţile de farmacovigilenţă adiţionale prezentate în detaliu în Planul de farmacovigilenţă, aşa cum s-a stabilit în versiunea 03 a Planului de management al riscului, (PMR), prezentată în Modulul 1.8.2 al Cererii de autorizare de punere pe piaţă, precum şi în orice actualizare ulterioară a acestui PMR, acceptată de CHMP.

Conform recomandărilor CHMP privind Sistemele de management al riscului pentru medicamentele de uz uman, un Plan actualizat de management al riscului trebuie depus în acelaşi timp cu Raportul periodic actualizat referitor la siguranţă (RPAS).

În plus, trebuie depus un PMR actualizat:

-Când sunt primite noi informaţii care pot avea impact asupra specificaţiei de siguranţă actuale, Planului de farmacovigilenţă sau a activităţilor de reducere la minimum a riscului

-În decurs de 60 de zile de la atingerea unui reper important (de farmacovigilenţă sau reducere la minimum a riscului)

-La cererea EMA.

Deţinătorul Autorizaţiei de punere pe piaţă va depune anual Rapoarte periodice actualizate referitoare la siguranţă şi alte informaţii privind siguranţa.

ANEXA III
ETICHETAREA ŞI PROSPECTUL

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR ŞI AMBALAJUL PRIMAR

CUTIA ŞI ETICHETA FLACONULUI- SOLUŢIE ORALĂ

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Ziagen 20 mg/ml soluţie orală Abacavir

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

Fiecare ml soluţie orală conţine 20 mg abacavir (sub formă de sulfat)

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Conţine printre altele: sorbitol (340 mg/ml, E420), parahidroxibenzoat de metil (E218) şi parahidroxibenzoat de propil (E216). Vezi prospectul pentru informaţii suplimentare.

4. FORMA FARMACEUTICĂŞI CONŢINUTUL

240 ml soluţie orală

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

A se citi prospectul înainte de utilizare Administrare pe cale orală

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

Desprindeţi Cardul de Alertare inclus în cutie; conţine informaţii importante privind siguranţa în administrare.

AVERTISMENT! În cazul apariţiei oricărui simptom care sugerează o reacţie de hipersensibilitate, adresaţi-vă IMEDIAT medicului dumneavoastră.

“Desprinde aici” (cu Cardul de Alertare ataşat)

TEXTUL CARDULUI DE ALERTARE FAŢA 1

IMPORTANT - CARD DE ALERTARE ZIAGEN (abacavir) soluţie orală Purtaţi în permanenţă acest card asupra dumneavoastră

Pacienţii care iau Ziagen pot face o reacţie de hipersensibilitate (reacţie alergică severă) care poate pune în pericol viaţa dacă tratamentul cu Ziagen este continuat. ADRESAŢI-VĂ IMEDIAT MEDICULUI DUMNEAVOASTRĂ pentru a-i cere sfatul asupra întreruperii tratamentului cu Ziagen dacă:

1)

aveţi o erupţie pe piele SAU

2)

aveţi unul sau mai multe simptome din cel puţin DOUĂ dintre următoarele grupe

 

-febră

 

-senzaţie de lipsă de aer, durere în gât sau tuse

 

-greaţă, vărsături, diaree sau dureri abdominale

 

-oboseală severă, dureri musculare sau stare generală de rău

Dacă aţi întrerupt tratamentul cu Ziagen datorită acestei reacţii, NU TREBUIE SĂ MAI LUAŢI NICIODATĂ Ziagen sau un alt medicament care conţine abacavir (de exemplu, Kivexa, Trizivir), deoarece în decurs de câteva ore se poate produce o scădere a tensiunii arteriale, care vă pune viaţa în pericol, sau deces.

(citeşte pe verso)

FAŢA 2

În cazul în care consideraţi că aveţi o reacţie de hipersensibilitate la Ziagen, trebuie să vă adresaţi imediat medicului dumneavoastră. Notaţi mai jos informaţiile de contact ale medicului dumneavoastră:

Medic: .......................……………… Tel: ...................……………………………………………..

Dacă medicul dumneavoastră nu poate fi contactat, trebuie să căutaţi de urgenţă ajutor medical în altă parte (de exemplu, la camera de gardă a celui mai apropiat spital).

Pentru informaţii generale referitoare la Ziagen, contactaţi ……………Tel …………… (se vor introduce aici denumirea reprezentantului local al companiei şi numărul de telefon al acestuia).

8. DATA DE EXPIRARE

EXP {LL/AAAA}

9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.
A se arunca la două luni după prima deschidere.

PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

ViiV Healthcare UK Limited 980 Great West Road Brentford Middlesex TW8 9GS Marea Britanie

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/99/112/002

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală

INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

INFORMAŢII ÎN BRAILLE

ziagen 20mg/ml

B. PROSPECTUL

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

Ziagen 20 mg/ml soluţie orală

abacavir

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament.

- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.

- Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

- Acest medicament a fost prescris numai pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

IMPORTANT— Reacţii de hipersensibilitate

Ziagen conţine abacavir (care este de asemenea o substanţă activă în medicamente cum ar fi Kivexa şi Trizivir). Unii oameni care iau abacavir pot dezvolta o reacţie de hipersensibilitate ( reacţie alergică severă), care poate pune în pericol viaţa în cazul în care continuaţi să luaţi abacavir.

Trebuie să citiţi cu atenţie toate informaţiile menţionate la punctul ,,Reacţie de hipersensibiliate” din secţiunea 4.

Cutia de Ziagen conţine un Card de Alertare, pentru a vă reaminti dumneavoastrăşi personalului medical despre reacţia de hipersensibilitate la abacavir. Desprindeţi acest card şi păstraţi-l asupra dumneavoastră tot timpul.

În acest prospect găsiţi:

Ce este Ziagen şi pentru ce se utilizează

Înainte să luaţi Ziagen

Cumsă luaţi Ziagen

Reacţii adverse posibile

Cum se păstrează Ziagen

Informaţii suplimentare

1. CE ESTE ZIAGEN ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Ziagen se utilizează pentru tratamentul infecţiei cu HIV (Virusul Imunodeficienţei Umane).

Ziagen conţine substanţa activă abacavir. Abacavir aparţine unuei clase de medicamente antiretrovirale, numite inhibitori nucleozidici ai reverstranscriptazei (INRT).

Ziagen nu vindecă complet infecţia cu HIV; medicamentul reduce încărcătura virală cu HIV şi o menţine la nivel scăzut. De asemenea, creşte numărul de celule CD4. Celulele CD4 reprezintă un tip de globule albe din sânge care au un rol important ajutând organismul dumneavoastră să lupte împotriva infecţiilor.

Răspunsul la tratamentul cu Ziagen este diferit de la un pacient la altul. Medicul dumneavoastră va urmări eficacitatea tratamentului.

2. ÎNAINTE SĂ LUAŢI ZIAGEN

Nu luaţi Ziagen:

dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la abacavir (sau la oricare alt medicament care conţine abacavir — cum sunt Trizivir sau Kivexa) sau la oricare dintre celelalte componente ale Ziagen (listate la pct. 6)

Citiţi cu atenţie toate informaţiile despre reacţia de hipersensibilitate de la punctul 4.

dacă aveţi boală hepatică Spuneţi medicului dumneavoastră dacă vă aflaţi în oricare dintre aceste situaţii.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Ziagen

Unii dintre pacienţii care iau Ziagen sunt mai expuşi riscului de apariţie a reacţiilor adverse. Trebuie să fiţi avizaţi asupra riscurilor adiţionale:

·        dacă aţi avut vreodată boli hepatice, incluzând hepatită B sau C

·        dacă sunteţi obez (în special dacă sunteţi femeie)

·        dacă aveţi diabet şi utilizaţi insulină Spuneţi medicului dumneavoastră dacă oricare dintre cele enumerate mai sus sunt valabile în cazul dumneavoastră. În timpul tratamentului, poate fi necesară efectuarea unor teste suplimentare, incluzând analize ale sângelui. Vezi punctul 4 pentru informaţii suplimentare.

Reacţie de hipersensibilitate

Aproximativ 3 până la 4 pacienţi din 100, trataţi cu abacavir, în cadrul unui studiu clinic, care nu aveau prezentă o genă numită HLA-B*5701, au dezvoltat o reacţie de hipersensibilitate (o reacţie alergică severă).

Citiţi cu atenţie toate informaţiile despre reacţia de hipersensibilitate de la punctul 4 din acest prospect.

Risc de infarct miocardic

Nu se poate exclude posibilitatea ca abacavirul să crescă riscul producerii unui infarct miocardic. Spuneţi medicului dumneavoastră dacă aveţi probleme cardiace, fumaţi, sau aveţi alte boli care pot creşte riscul de boală cardiacă, cum ar fi hipertensiunea arterială sau diabetul zaharat. Nu întrerupeţi administrarea Ziagen decât la indicaţia medicului dumneavoastră.

Alte simptome importante

La unii dintre pacienţii trataţi cu medicamente împotriva infecţiei cu HIV, pot să apară alte afecţiuni, care pot fi grave. Trebuie să fiţi informat asupra semnelor şi simptomelor importante ce pot să apară în timp ce luaţi Ziagen.

Citiţi informaţiile de la punctul ,,Alte reacţii adverse posibile ale terapiei combinate a infecţiei cu HIV” în secţiunea 4 a acestui prospect.

Protejarea altor persoane

Infecţia cu HIV se răspândeşte prin contact sexual cu o persoană care are această infecţie sau prin transfuzii de sânge contaminat (de exemplu, prin folosirea aceloraşi ace). Tratamentul cu Ziagen nu opreşte contaminarea cu HIV a altor persoane. Pentru a proteja alte persoane de posibilitatea infectării cu HIV:

·        utilizaţi prezervativul când aveţi contacte sexuale orale sau cu penetrare.

·        nu vă asumaţi riscuri în cazul transfuziilor - de exemplu nu folosiţi ace în comun.

Alte medicamente şi Ziagen rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi orice alte medicamente sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv medicamente pe bază de plante sau dintre cele eliberate fără prescripţie medicală. Amintiţi-vă să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă începeţi administrarea unui medicament nou în timp ce luaţi Ziagen

Unele medicamente interacţionează cu Ziagen

Acestea includ:

·        fenitoină, pentru tratamentul epilepsiei Spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi fenitoină. Este posibil ca medicul dumneavoastră să vă monitorizeze în timpul tratamentului cu Ziagen.

·        metadonă folosită ca substituent pentru heroină. Abacavirul creşte rata eliminării metadonei din organismul dumneavoastră. Dacă luaţi metadonă, veţi fi monitorizaţi pentru observarea eventualelor simptome ale sindromului de întrerupere. Poate fi necesară modificarea dozei dumneavoastră de metadonă. Spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi metadonă.

Sarcina Nu se recomandă utilizarea Ziagen în timpul sarcinii. Ziagen şi medicamentele similare pot provoca reacţii adverse fătului. Dacă rămâneţi gravidă în timpul tratamentului cu Ziagen, medicul dumneavoastră poate să vă recomande efectuarea de investigaţii suplimentare (incluzând analize ale sângelui) pentru a se asigura că fătul se dezvoltă normal.

Dacă sunteţi gravidă, dacă rămâneţi gravidă sau dacă intenţionaţi să rămâneţi gravidă: Discutaţi imediat cu medicul dumneavoastră despre beneficiul şi riscurile administrării Ziagen sau a altor medicamente pentru tratamentul infecţiei cu HIV, pe perioada sarcinii.

Copiii ale căror mame au luat analogi nucleozidici inhibitori de revers transcriptază (INRT) (medicamente asemănătoare Ziagen) în timpul sarcinii, au un risc scăzut de a fi infectaţi cu HIV. Beneficiul este mai mare decât riscul de a prezenta reacţii adverse.

Alăptarea Femeile infectate cu HIV nu trebuie să alăpteze, pentru că infecţia cu HIV se poate transmite la copil prin laptele matern.

Dacă alăptaţi sau intenţionaţi să alăptaţi:

Spuneţi imediat medicului dumneavoastră.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor Nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje, decât dacă simţiţi bine.

Informaţii importante despre alte ingrediente ale Ziagen soluţie orală

Acest medicament conţine un agent îndulcitor numit sorbitol (aproximativ 5 g în fiecare doză de 15 ml), care poate avea efect uşot laxativ. Nu luaţi medicamente care conţin sorbitol dacă aveţi intoleranţă ereditară la fructoză. Puterea calorică a sorbitolului este de 2,6 kcal/g.

De asemenea Ziagen conţine conservanţi (parahidroxibenzoat) care pot provoca reacţii alergice (posibil întârziate).

3. CUM SĂ LUAŢI ZIAGEN

Luaţi întotdeauna Ziagen exact aşa cum v-a recomandat medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Ziagen poate fi luat cu sau fără alimente.

Luaţi periodic legătura cu medicul dumneavoastră

Ziagen ajută la controlul bolii dumneavoastră. Trebuie să îl luaţi zilnic pentru a opri agravarea afecţiunii dumneavoastră. Este posibil să dezvoltaţi alte infecţii sau boli, legate de infecţia cu HIV. Rămâneţi în legătură cu medicul dumneavoastrăşi nu opriţi administrarea Ziagen fără avizul medicului dumneavoastră.

Doza pe care trebuie să o luaţi

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta mai mare de 12 ani

Doza zilnică uzuală de Ziagen este de 600 mg (30 ml). Aceasta poate fi administrată fie câte 300 mg (15 ml), de două ori pe zi, fie 600 mg (30 ml), o dată pe zi.

Copiii cu vârsta curprinsă între trei luni şi 12 ani

Doza depinde de greutatea corporală a copilului. Doza recomandată este 8 mg/kg, de două ori pe zi, maxim 600 mg zilnic.

Cum se măsoară doza şi cum se administrează medicamentul

Pentru a măsura corect doza, utilizaţi seringa pentru administrare orală existentă în cutie. Când seringa este plină, conţine 10 ml soluţie.

Desfaceţi capacul flaconului. Păstraţi-l în siguranţă.

Tineţi flaconul strâns. Împingeţi adaptorul din plastic în gâtul flaconului.

Ataşaţi seringa bine la adaptor.

Întoarceţi flaconul cu gâtul în jos.

Trageţi de pistonul seringii până când aţi extras prima parte din doza dumneavoastră completă.

Întoarceţi flaconul în poziţie normală. Scoateţi seringa din adaptor.

Administraţi doza direct în gură, sprijinind vârful seringii de partea internă a obrazului. Împingeţi uşor pistonul în jos, făcând pauze pentru a înghiţi. Nu împingeţi prea tare, dacă administraţi soluţia în jet puternic poate face să vă înecaţi.

Reluaţi etapele 3 - 7 în acelaşi fel până când administraţi doza completă. De exemplu, dacă doza dumneavoastră este de 30 ml, trebuie să luaţi trei seringi pline cu medicament.

Detaşaţi seringa de pe flacon şi spălaţi-o bine cu apă curată. Lăsaţi-o să se usuce complet înainte să o utilizaţi iarăşi.

Puneţi capacul flaconului şi fixaţi-l strâns, lăsând adaptorul montat.

Dacă luaţi mai mult decât trebuie din Ziagen

Este puţin probabil ca administrarea accidentală a unei cantităţi mai mari de Ziagen să determine probleme grave. Dacă luaţi prea mult Ziagen, spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului sau adresaţi-vă unităţii de primiri urgenţe a celui mai apropiat spital pentru recomandări ulterioare.

Dacă uitaţi să luaţi Ziagen

Dacă uitaţi să luaţi o doză din medicamentul dumneavoastră, luaţi-o imediat ce vă aduceţi aminte. Continuaţi apoi tratamentul ca înainte. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

Este important să luaţi Ziagen în mod regulat, pentru că administrarea neregulată poate creşte riscul de apariţie a reacţiilor de hipersensibilitate.

Dacă încetaţi să luaţi Ziagen

Dacă aţi încetat să luaţi Ziagen, indiferent de motiv- mai ales dacă dumneavoastră consideraţi că au apărut reacţii adverse sau din cauză că aveţi alte boli:

Trebuie ca, înainte de a reîncepe tratamentul, să vă adresaţi medicului dumneavoastră.

Medicul dumneavoastră va verifica dacă simptomele pe care le aveţi se datorează unei reacţii de hipersensibilitate. Dacă medicul dumneavoastră consideră că acesta ar putea fi motivul, vi se va spune să nu mai luaţi niciodată Ziagen sau oricare alt medicament care conţine abacavir (de exemplu, Trizivir sau Kivexa). Este important să urmaţi acest sfat.

Dacă medicul dumneavoastră va recomanda să reîncepeţi tratamentul cu Ziagen, este posibil să vi se ceară să luaţi prima doză într-un cadru în care se poate acorda, la nevoie, asistenţă medicală de urgenţă.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, Ziagen poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

În timpul tratamentului infecţiei cu HIV, poate fi dificil de stabilit dacă un simptom reprezintă o reacţie adversă a tratamentului cu Ziagen sau este determinat de alte medicamente pe care le luaţi sau reprezintă un simptom al infecţiei cu HIV. Din acest motiv, este foarte important să informaţi medicul dumneavoastră referitor la orice modificări ale stării dumneavoastră de sănătate.

Aproximativ 3 până la 4 pacienţi din 100, trataţi cu abacavir, în cadrul unui studiu clinic, care nu aveau prezentă o genă numită HLA-B*5701, au dezvoltat o reacţie de hipersensibilitate (o reacţie alergică gravă), reacţie descrisă pe cealaltă faţă a acestui prospect, la ,,Reacţie de hipersensibilitate”. Este important să citiţi şi să înţelegeţi informaţiile despre această reacţie gravă.

Pe lângă reacţiile adverse la Ziagen listate mai jos, pot să aparăşi alte afecţiuni în timpul terapiei combinate a infecţiei cu HIV. Este important să citiţi informaţiile de pe cealaltă faţă a prospectului, la ,,Alte reacţii adverse posibile ale terapiei combinate a infecţiei cu HIV”.

Reacţie de hipersensibilitate Ziagen conţine abacavir (care este, de asemenea, substanţa activă din componenţa Trizivir şi Kivexa). Aproximativ 3 până la 4 pacienţi din 100, trataţi cu abacavir, în cadrul unui studiu clinic , care nu aveau prezentă o genă numită HLA-B*5701, au dezvoltat o reacţie de hipersensibilitate (o reacţie alergică severă) .

Cine poate dezvolta această reacţie adversă?

Oricine ia Ziagen poate avea o reacţie de hipersensibilitate la abacavir, care poate pune în pericol viaţa dacă este continuată administrarea Ziagen.

Există un risc mai mare de a dezvolta o astfel de reacţie de hipersensibilitate la abacavir, dacă aveţi o genă numită HLA-B*5701 (dar puteţi dezvolta această reacţie şi în absenţa acestei gene). Dacă este posibil, veţi fi testat pentru prezenţa acestei gene înainte de a vă fi prescris Ziagen. Dacăştiţi că aveţi această genă, spuneţi medicului dumneavoastră înainte de a începe să luaţi Ziagen.

Care sunt simptomele?

Cele mai frecvente simptome sunt: febră (temperatură ridicată) şi erupţie pe piele

Alte simptome frecvente sunt: greaţă (stare de rău), vărsături (stare de rău), diaree sau durere abdominală (de stomac), oboseală severă.

Alte simptome includ:

dureri în încheieturi şi muşchi, inflamaţia gâtului, dificultate în respiraţie, durere în gât, tuse sau durere de cap

ocazional, umflarea ochilor (conjunctivită), ulceraţii în gură, tensiune arterială scăzută.

Dacă continuaţi să luaţi Ziagen, simptomele se vor înrăutăţi şi pot pune în pericol viaţa.

Când apar aceste reacţii adverse?

Reacţiile de hipersensibilitate pot să apară în orice moment al tratamentului cu Ziagen, dar apar, de obicei, în timpul primelor 6 săptămâni după începerea tratamentului.

Ocazional, reacţiile au apărut la pacienţi care au reînceput administrarea de abacavir, pacienţi care prezentaseră doar unul dintre simptomele descrise în Cardul de Alertare, înainte de întreruperea tratamentului.

Foarte rar, pot dezvolta reacţii pacienţii care reîncep tratamentul cu abacavir, dar care nu au simptome înainte de oprirea tratamentului.

Dacă aveţi în grijă un copil care este în tratament cu Ziagen, este important ca dumneavoastrăsă înţelegeţi informaţiile referitoare la această reacţie de hipersensibilitate. Dacă copilul dumneavoastră prezintă simptomele prezentate mai jos este important să urmaţi instrucţiile date.

Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră:
1 dacă aveţi o erupţie pe piele, SAU
2 aveţi cel puţin 2 din următoarele grupuri de simptome:

-febră
-senzaţie de lipsă de aer, durere în gât sau tuse
-greaţă, vărsături, diaree sau durere abdominală
-oboseală severă, dureri în întregul corp sau o stare generală de rău.

Medicul dumneavoastră poate sfătui să întrerupeţi administrarea Ziagen.

Purtaţi întotdeauna la dumneavoastră Cardul de Alertare, pe durata tratamentului cu Ziagen.

Dacă aţi întrerupt tratamentul cu Ziagen

Dacă aţi întrerupt tratamentul cu Ziagen din cauza unei reacţii de hipersensibilitate, nu trebuie să mai luaţi NICIODATĂ Ziagen sau oricare alt medicament care conţine abacavir (de exemplu,Trizivir sau Kivexa). Dacă o faceţi, în decurs de câteva ore, poate apărea o scădere a tensiunii arteriale, care poate conduce la deces.

Dacă aţi încetat să luaţi Ziagen, indiferent de motiv - mai ales dacă motivul este reprezentat de faptul că dumneavoastră consideraţi că au apărut reacţii adverse sau de altă boală: Trebuie ca înainte de a reîncepe tratamentul să vă adresaţi medicului dumneavoastră. Medicul dumneavoastră va verifica dacă simptomele pe care le aveţi se datorează unei reacţii de hipersensibilitate. Dacă medicul dumneavoastră consideră că acesta ar putea fi motivul, vi se va spune să nu mai luaţi niciodată Ziagen, sau oricare alt medicament care conţine abacavir (Trizivir sau Kivexa). Este important să urmaţi acest sfat.

Dacă medicul dumneavoastră va recomanda să reîncepeţi tratamentul cu Ziagen, este posibil să vi se ceară să luaţi prima doză într-un cadru în care se poate acorda, la nevoie, asistenţă medicală de urgenţă.

Dacă sunteţi hipersensibil la Ziagen, returnaţi soluţia orală neutilizată de Ziagen pentru a fi distrusă. Cereţi sfatul medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Reacţii adverse frecvente
Acestea pot afecta până la 1 din 10 pacienţi:

·        reacţie de hipersensibilitate

·        senzaţie de rău (ameţeli)

·        durere de cap

·        stare de rău (vărsături)

·        diaree

·        scăderea poftei de mâncare

·         oboseală, lipsă de energie

·        febră (temperatură mare)

·        erupţii pe piele

Reacţii adverse rare
Acestea pot afecta până la 1 din 1000 de pacienţi:

1.      acidoză lactică (vezi următoarea secţiune, ” Alte posibile reacţii adverse ale terapiei combinate a infecţiei cu HIV”)

2.      inflamaţia pancreasului (pancreatită)

Reacţii adverse foarte rare
Acestea pot afecta până la 1 din 10000 de pacienţi:

1.      erupţii cutanate, care pot forma pustule şi pot arăta ca nişte ţinte ( puncte întunecate, situate central, încercuite de o zonă deschisă la culoare, cu un cerc întunecat la final) (eritem multiformă)

2.      erupţie extinsăşi pustule şi descuamări ale pielii, în mod deosebit, în jurul gurii, nasului, ochilor şi organelor genitale (sindrom Stevens-Johnson) şi o formă mai severă care provoacă descuamare a pielii pe mai mult din 30% din suprafaţa corpului (necroliză toxică epidermală).

Contacţi imediat medicul, dacă observaţi oricare dintre aceste simptome.

Dacă aveţi reacţii adverse Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului, dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect. Alte posibile reacţii adverse ale terapiei combinate a infecţiei cu HIV Tratamentul combinat incluzâ Ziagen, poate crea condiţii pentru dezvoltarea altor afecţiuni în timpul tratamentului infecţiei cu HIV.

Infecţiile vechi se pot reactiva

Pacienţii cu infecţie HIV avansată (SIDA) au un sistem imunizat slăbit şi sunt mai predispuşi sădezvolte infecţii grave (infecţii oportuniste). Când aceşti pacienţi încep tratamentul, pot constata că infecţii vechi, ascunse se pot reactiva, determinând apariţia de semne şi simptome de inflamaţie.Aceste simptome sunt probabil datorate faptului că sistemul imunitar devine mai puternic, astfel încât organismul începe să lupte împotriva acestor infecţii. Dacă aveţi orice simptom de inflamaţie în timp ce luaţi Ziagen: Spuneţi imediat medicului dumneavoastră. Nu luaţi alte medicamente pentru tratarea inflamaţiei fără sfatul medicului dumneavoastră.

Forma corpului dumneavoastră se poate modifica

Pacienţii trataţi cu terapie antiretrovirală combinată, administrată pentru infecţia cu HIV, pot constata modificări ale formei corpului, ca urmare a modificărilor apărute în distribuţia grăsimii:

Dispariţia grăsimii de pe picioare, braţe şi faţă,

Creşterea stratului de grăsime din jurul abdomenului (burtă) sau de la nivelul sânilor sau din jurul altor organe interne.

Pot să apară depuneri de grăsime la nivelul cefei (numită uneori ”ceafă de bizon”). Nu sunt cunoscute în prezent cauzele acestor modificări sau efectele pe termen lung asupra sănătăţii dumneavoastră. Dacă observaţi orice modificări în forma corpului dumneavoastră:

Spuneţi medicului dumneavoastră.

Acidoza lactică este o reacţie adversă rară, dar gravă

Unii pacienţi care au primit Ziagen sau alte medicamente asemănătoare (INRT) au dezvoltat o boală numită acidoză lactică; s-a înregistrat totodatăşi creşterea în dimensiuni a ficatului.

Acidoza lactică este determinată de acumularea de acid lactic în organism. Este o tulburare rară; dacă apare, se dezvoltă de obicei după câteva luni de tratament. Vă poate pune în pericol viaţa, determinând insuficienţa organelor interne. Acidoza lactică apare cu o mai mare probabilitate la pacienţii cu afecţiuni ale ficatului sau la persoanele obeze (cu greutate corporală mare), în special la femei.

Semnele acidozei lactice includ:

·        respiraţie amplă, rapidă, dificilă

·        somnolenţă

·        senzaţie de amorţeală sau slăbiciune la nivelul membrelor exterioare

·        senzaţie de rău (greaţă), stare generală de rău (vărsături)

·        dureri de stomac.

Pe parcursul tratamentului, medicul dumneavoastră va monitoriza pentru semnele acidozei lactice. Dacă aveţi oricare dintre simptomele listate mai sus sau orice alt simptom care îngrijorează:

Adresaţi-vă medicului dumneavoastră cât mai curând posibil.

Este posibil să aveţi probleme osoase

Unii pacienţi trataţi cu terapie combinată împotriva HIV dezvoltă o afecţiune numită osteonecroză. În cadrul acestei boli, o parte din ţesutul osos se distruge din cauza aportului redus de sânge redus către ţesutul osos. Pacienţii sunt mai expuşi riscului de a avea această afecţiune:

·        dacă au luat tratament combinat o perioadă lungă de timp

·        dacă au luat, de asemenea, medicamente antiinflamatorii, numite corticosteroizi

·        dacă consumă alcool etilic

·        dacă sistemul lor imunitar este foarte slăbit

·        dacă sunt supraponderali.

Semnele osteonecrozei includ:

·        rigiditate a articulaţiilor

·        disconfort şi durere (mai ales la nivelul şoldului, genuchiului sau umărului)

·        dificultate la mişcare.
Dacă observaţi oricare dintre aceste simptome:

Spuneţi medicului dumneavoastră.

Alte reacţii adverse pot fi evidenţiate prin analize ale sângelui

Terapia combinată a infecţiei cu HIV poate, de asemenea, determina:

·        nivele crescute de acid lactic în sânge, care, în cazuri rare, pot conduce la acidoză lactică

·        nivele crescute de zahăr şi grăsimi (trigliceride şi colesterol) în sânge

·        rezistenţă la insulină (în cazul în care sunteţi diabetic, este posibil să vă modificaţi doza de insulină pentru a controla concentraţia de zahăr din sânge).

5. CUM SE PĂSTREAZĂ ZIAGEN

A nu se lăsa Ziagen la îndemâna şi vederea copiilor.

Nu utilizaţi Ziagen după data de expirare înscrisă pe cutie.

A se păstra la temperaturi sub 30°C.

Aruncaţi soluţia orală la două luni după prima deschidere a flaconului.

Dacă mai aveţi Ziagen soluţie orală neutilizată, nu o aruncaţi pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Ce conţine Ziagen

Ziagen soluţie orală conţine în fiecare ml de soluţie câte 20 de mg din substanţa activă, abacavir (sub formă de sulfat).

Ceilalţi excipienţi sunt sorbitol 70% (E420), zaharină sodică, citrat de sodiu, acid citric anhidru, parahidroxibenzoat de metil (E218), parahidroxibenzoat de propil (E216), propilenglicol (E1520), maltodextrină, acid lactic, triacetat de gliceril, arome naturale şi sintetice de căpşuni şi banană, apă purificată.

Cum arată Ziagen şi conţinutul ambalajului

Ziagen soluţie orală este incoloră până la gălbuie, cu aromă de căpşuni/banană. Aceasta este disponibilă în cutii de carton conţinând un flacon alb din polietilenă, închis cu un capac securizat pentru copii. Flaconul conţine 240 ml soluţie (20 mg abacavir/ml). O seringă de 10 ml pentru administrare oralăşi un adaptor din plastic sunt incluse în ambalaj.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi producătorul(ii)
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă: ViiV Healthcare UK Limited, 980 Great West Road, Brentford, Middlesex, TW8 9GS, Marea Britanie.

Producător: Glaxo Wellcome GmbH & Co. KG, Industriestrasse 32-36, 23843 Bad Oldesloe, Germania.

Pentru orice informaţii despre acest medicament, rugăm să contactaţi reprezentanţii locali ai deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă

 

België/Belgique/Belgien ViiV Healthcare sprl/bvba Tél/Tel: + 32 (0)2 656 25 11

Luxembourg/Luxemburg ViiV Healthcare sprl/bvba Belgique/Belgien Tél/Tel: + 32 (0)2 656 25 11

България ГлаксоСмитКлайн ЕООД Teл.: + 359 2 953 10 34

Magyarország GlaxoSmithKline Kft. Tel.: + 36 1 225 5300

Česká republika GlaxoSmithKline s.r.o. Tel: + 420 222 001 111 gsk.czmail@gsk.com

Malta GlaxoSmithKline Malta Tel: + 356 21 238131

Danmark GlaxoSmithKline Pharma A/S Tlf: + 45 36 35 91 00 dk-info@gsk.com

Nederland ViiV Healthcare BV Tel: + 31 (0)30 6986060 contact-nl@viivhealthcare.com

Deutschland ViiV Healthcare GmbH Tel.: + 49 (0)89 203 0038-10 viiv.med.info@viivhealthcare.com

Norge GlaxoSmithKline AS Tlf: + 47 22 70 20 00 firmapost@gsk.no

Eesti GlaxoSmithKline Eesti OÜ Tel: + 372 6676 900 estonia@gsk.com

Österreich GlaxoSmithKline Pharma GmbH Tel: + 43 (0)1 97075 0 at.info@gsk.com

 

Ελλάδα

GlaxoSmithKline A.E.B.E. Τηλ: + 30 210 68 82 100

España

GlaxoSmithKline, S.A. Tel: + 34 902 202 700 es-ci@gsk.com

France

ViiV Healthcare SAS Tél.: + 33 (0)1 39 17 6969

Infomed@viivhealthcare.com

Ireland

GlaxoSmithKline (Ireland) Limited Tel: + 353 (0)1 4955000

Ísland

GlaxoSmithKline ehf. Sími: + 354 530 3700

Italia

ViiV Healthcare S.r.l Tel: + 39 (0)45 9212611

Κύπρος

GlaxoSmithKline Cyprus Ltd Τηλ: + 357 22 39 70 00

Latvija

GlaxoSmithKline Latvia SIA Tel: + 371 67312687 lv-epasts@gsk.com

Lietuva

GlaxoSmithKline Lietuva UAB Tel: + 370 5 264 90 00 info.lt@gsk.com

Polska

GSK Commercial Sp. z o.o. Tel.: + 48 (0)22 576 9000

Portugal

VIIV HEALTHCARE, UNIPESSOAL, LDA Tel: + 351 21 094 08 01 FI.PT@gsk.com

România

GlaxoSmithKline (GSK) S.R.L. Tel: + 4021 3028 208

Slovenija

GlaxoSmithKline d.o.o. Tel: + 386 (0)1 280 25 00 medical.x.si@gsk.com

Slovenská republika

GlaxoSmithKline Slovakia s. r. o. Tel: + 421 (0)2 48 26 11 11 recepcia.sk@gsk.com

Suomi/Finland

GlaxoSmithKline Oy Puh/Tel: + 358 (0)10 30 30 30 Finland.tuoteinfo@gsk.com

Sverige

GlaxoSmithKline AB Tel: + 46 (0)8 638 93 00 info.produkt@gsk.com

United Kingdom

ViiV Healthcare UK Limited Tel: + 44 (0)800 221441 customercontactuk@gsk.com

Acest prospect a fost aprobat în {LL/AAAA}

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului: http://www.ema.europa.eu

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.