Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

ESTROFEM 1 mg
Denumire ESTROFEM 1 mg
Descriere Terapia hormonală de substituţie (THS) pentru sindromul de deficienţă estrogenică la femeile aflate în perioada postmenopauză.Estrofem este destinat, în special, femeilor histerectomizate şi de aceea, terapia combinată estro-progestativă nu este necesară. Experienţa privind tratarea femeilor cu vârsta > 65 ani este limitată.
Denumire comuna internationala ESTRADIOLUM
Actiune terapeutica ESTROGENI NATURALI SI SEMISINTETICI
Prescriptie P-6L - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala valabila 6 luni
Forma farmaceutica Comprimate filmate
Concentratia 1 mg
Ambalaj Cutie x 1 disc tip calendar x 28 compr.film.
Valabilitate ambalaj 4 ani
Cod ATC G03CA03
Firma - Tara producatoare NOVO NORDISK A/S - DANEMARCA
Autorizatie de punere pe piata NOVO NORDISK A/S - DANEMARCA

Ai un comentariu sau o intrebare despre ESTROFEM 1 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> Eu (vizitator) : se gaseste in farmacii?
>> Stefanescu Violeta (vizitator) : In urma unei operatii de histerectomie totala mi-a fost indicat acest medicament bineinteles cu reteta...
>> vale (vizitator) : la ce farmacie din judetul cluj pot gasi acest medicament ESTROFEM 1mg?
Prospect si alte informatii despre ESTROFEM 1 mg, comprimate filmate       

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 6855/2006/01                                                         Anexa 2

Rezumatul Caracteristicilor Produsului

 

 

 

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

 

 

1.      DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

 

Estrofem 1 mg, comprimate filmate

 

 

2.      COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

 

Un comprimat filmat conţine estradiol 1 mg sub formă de estradiol hemihidrat.

 

Excipient: lactoză monohidrat.

Pentru excipienţi, vezi pct. 6.1.

 

 

3.      FORMA FARMACEUTICĂ

 

Comprimate filmate roşii, biconvexe, inscripţionate cu “NOVO 282”. Diametrul 6 mm.

 

 

4.      DATE CLINICE

 

4.1    Indicaţii terapeutice

 

Terapia hormonală de substituţie (THS) pentru sindromul de deficienţă estrogenică la femeile aflate în perioada postmenopauză.

 

Estrofem este destinat, în special, femeilor histerectomizate şi de aceea, terapia combinată estro-progestativă nu este necesară.

 

Experienţa privind tratarea femeilor cu vârsta > 65 ani este limitată.

 

4.2    Doze şi mod de administrare

 

Estrofem este un medicament mono-estrogenic pentru terapia hormonală continuă de substituţie. Estrofem nu trebuie administrat femeilor cu uter intact decât în asociere cu un progestativ adecvat, cel puţin în ultimele 12-14 zile ale fiecărui ciclu menstrual.

Pentru începerea şi continuarea tratamentului simptomelor din menopauză trebuie utilizată cea mai mică doză eficace (vezi şi pct. 4.4) pentru cea mai scurtă perioadă de timp. 

 

Trecerea la doze mai mari sau mai mici de Estrofem poate fi recomandată dacă răspunsul terapeutic după 3 luni de tratament nu duce la o ameliorare satisfăcătoare a simptomatologiei sau dacă tolerabilitatea nu este satisfăcătoare

 

Estrofem se administrează oral, un comprimat pe zi fără întrerupere.

Tratamentul cu Estrofem poate fi început în oricare zi a lunii, atât la femeile cu amenoree şi care nu urmează terapie hormonală de substituţie, cât şi la cele la care se face trecerea de la un alt medicament mono-estrogenic sau de la un medicament THS combinat continuu. La femeile la care se face trecerea de la un medicament THS secvenţial,  tratamentul cu Estrofem trebuie iniţiat în ziua a 5-a a ciclului menstrual. La femeile cu uter intact trebuie luat în considerare tratamentul combinat, continuu sau secvenţial, cu progestogen, timp de cel puţin 12-14 zile ale fiecărui ciclu. Tipul şi doza de progestogen trebuie să reducă suficient riscul de hiperplazie endometrială indus de estrogen. (vezi şi pct. 4.4).

 

Dacă pacienta a omis să utilizeze un comprimat, acesta trebuie administrat cât mai curând posibil, pe parcursul următoarelor 12 ore. În caz contrar, comprimatul omis trebuie înlăturat, iar pacienta trebuie sfătuită să continue cu comprimatul pentru ziua următoare. La femeile nehisterectomizate, omiterea unei doze poate creşte posibilitatea apariţiei sângerării de întrerupere sau a unor mici sângerări.

 

Dacă nu există un diagnostic anterior de endometrioză nu se recomandă adăugarea unui progestogen la femeile histerectomizate.

 

4.3    Contraindicaţii

 

- Cancer de sân cunoscut, suspectat sau în antecedente;

- Tumori maligne estrogeno-dependente cunoscute sau suspectate (de exemplu, carcinom endometrial);

- Hemoragii genitale de etiologie neprecizată;

- Hiperplazie endometrială netratată;

- Tromboembolism venos idiopatic prezent sau în antecedente (de exemplu, tromboză venoasă profundă, embolism pulmonar);

- Afecţiuni tromboembolice arteriale recente sau active (de exemplu, angină pectorală, infarct miocardic);

- Afecţiuni hepatice acute sau boli hepatice în antecedente, atât timp cât rezultatele testelor funcţionale hepatice nu s-au normalizat;

- Porfirie.

 

4.4    Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

 

În tratamentul simptomelor din postmenopauză, terapia hormonală de substituţie trebuie iniţiată doar pentru simptomele care influenţează negativ calitatea vieţii. În toate situaţiile, o atentă evaluare a riscurilor şi beneficiilor trebuie realizată cel puţin anual, iar terapia hormonală de substituţie trebuie continuată numai atât timp cât beneficiile terapeutice depăşesc riscurile potenţiale.

 

Examen medical/urmărire

Înainte de iniţierea sau reinstituirea terapiei hormonale de substituţie trebuie efectuată o anamneză completă care să cuprindă antecedentele personale patologice şi antecedentele heredocolaterale, împreună cu un examen general (incluzând examen ginecologic şi al sânilor), concentrat pe contraindicaţii şi precauţii. În timpul tratamentului, se recomandă examinări periodice, a căror natură şi frecvenţă sunt adaptate individual. Pacientele trebuie sfătuite să informeze medicul sau asistenta asupra oricăror modificări apărute la nivelul sânilor (vezi sbpct. Cancer de sân prezent mai jos). Investigaţiile, inclusiv mamografia, trebuie efectuate în conformitate cu practicile de screening actuale, acceptate, adaptate necesarului clinic individual.

 

Condiţii care necesită supraveghere

Dacă oricare dintre următoarele situaţii sunt prezente, dacă au apărut anterior şi/sau s-au agravat în timpul sarcinii sau în timpul unui tratament hormonal anterior, pacienta trebuie supravegheată atent. Trebuie luat în considerare că aceste afecţiuni pot reapărea sau se pot agrava în timpul tratamentului cu Estrofem, în special:

 

- Leiomiom (fibrom uterin) sau endometrioză;

- Afecţiuni tromboembolice în antecedente sau prezenţa unor factori de risc pentru aceste afecţiuni (vezi mai jos);

- Prezenţa unor factori de risc pentru tumorile estrogeno-dependente, de exemplu, gradul I de rudenie pentru cancerul de sân;

- Hipertensiune arterială;

- Afecţiuni hepatice (de exemplu, adenom hepatic);

- Diabet zaharat cu sau fără complicaţii vasculare;

- Colelitiază;

- Migrene sau cefalee (severă);

- Lupus eritematos sistemic;

- Hiperplazie endometrială în antecedente (vezi mai jos);

- Epilepsie;

- Astm bronşic;

- Otoscleroză.

 

Motive pentru întreruperea imediată a terapiei

Tratamentul trebuie întrerupt imediat în cazul în care sunt descoperite contraindicaţii şi în următoarele situaţii:

- Icter sau deteriorarea funcţiei hepatice;

- Creştere semnificativă a tensiunii arteriale;

- Debut nou al cefaleei tip migrenă;

- Sarcină.

 

Hiperplazie endometrială

Femeile cu uter intact şi cu sângerări anormale de etiologie necunoscută sau femeile cu uter intact care au fost tratate anterior cu estrogeni în monoterapie trebuie examinate cu atenţie pentru a se descoperi o posibilă hiperstimulare/malignizare a endometrului înaintea începerii tratamentului cu Estrofem.

 

Riscul apariţiei hiperplaziei endometriale şi a carcinomului creşte când estrogenii sunt administraţi în monoterapie pe perioade lungi de timp (vezi pct. 4.8). La femeile nehisterectomizate, adăugarea progestogenului timp de cel puţin 12 zile pe lună reduce esenţial acest risc.

 

Nu a fost studiată siguranţa endometrială a progestativului adăugat pentru doze > 2 mg estradiol.

 

În timpul primelor luni de tratament pot să apară sângerare de întrerupere sau mici sângerări, care, dacă continuă să apară după un timp de la începutul sau după întreruperea tratamentului, trebuie investigată cauza, inclusiv prin biopsie endometrială, pentru a exclude malignitatea endometrială.

 

Stimularea mono-estrogenică poate conduce la transformare malignă sau premalignă a endometriozei. De aceea, adăugarea progestogenului la terapia hormonală de substituţie trebuie considerată la femeile supuse histerectomiei datorată endometriozei, dacă ştiu că au endometrioză reziduală.

 

Cancer de sân

Din studiul clinic randomizat, controlat cu placebo, The Women’s Health Initiative (WHI) şi studii epidemiologice, inclusiv The Million Women Study (MSW), s-a raportat un risc crescut al cancerului de sân la femeile tratate cu estrogen, combinaţii estro-progestative sau tibolonă timp de câţiva ani (vezi pct. 4.8).

 

Pentru toate medicamentele de terapie hormonală de substituţie, riscul crescut devine evident în câţiva ani de tratament şi creşte odată cu durata tratamentului, însă revine la starea iniţială după câţiva ani (cel puţin 5 ani) de la întreruperea tratamentului.

 

În studiul MWS, riscul relativ al cancerului de sân cu estrogeni equini conjugaţi (EEC) sau cu estradiol (E2) a crescut odată cu adăugarea de progestogen, indiferent de tipul terapiei secvenţiale sau continue şi indiferent de tipul de progestogen. Nu există diferenţe ale riscului în funcţie de calea diferită de administrare.

 

În studiul WHI, medicamentul combinat continuu de estrogeni equini conjugaţi şi acetat de medroxiprogesteron (EEC+AMD) utilizat a fost asociat cu cancerele de sân, care au fost uşor mai mari ca dimensiune şi au prezentat mai frecvent noduli limfatici locali metastazaţi, comparativ cu placebo. 

 

Terapia hormonală de substituţie, în special terapia combinată estro-progestativă, creşte densitatea imaginilor mamografice, care influenţează nefavorabil detecţia radiologică a cancerului de sân.

 

Tromboembolism venos

Terapia hormonală de substituţie este asociată cu un risc relativ crescut de dezvoltare a tromboembolismului venos (TEV), de exemplu, tromboză venoasă profundă sau embolism pulmonar. Un studiu clinic randomizat, controlat şi studii epidemiologice au evidenţiat un risc de 2-3 ori mai mare la femeile care utilizează terapie de substituţie comparativ cu neutilizatoare. Pentru neutilizatoare, se estimează că numărul cazurilor de TEV care apar după 5 ani este de aproximativ 3 cazuri la 1000 femei cu vârsta cuprinsă între 50 - 59 ani şi de 8 cazuri la 1000 femei cu vârsta cuprinsă între 60 - 69 ani.  Se estimează că la femeile sănătoase care utilizează terapia hormonală de substituţie timp de 5 ani, numărul suplimentar de cazuri TEV după perioada de 5 ani va fi între 2 şi 6 cazuri (cea mai bună estimare = 4)  la 1000 femei cu vârsta cuprinsă între 50 - 59 ani şi între 5 şi 15 cazuri (cea mai bună estimare = 9)  la 1000 femei cu vârsta cuprinsă între 60 - 69 ani. Apariţia unui asemenea eveniment este mai frecventă în primul an de tratament decât mai târziu.

 

În general, factorii de risc pentru tromboembolismul venos includ antecedente personale sau familiale, obezitate severă (indicele masei corporale > 30 kg/m2) şi lupus eritematos sistemic (LES). Nu există un consens în ceea ce priveşte posibilul rol al bolii varicoase în etiologia TEV.

 

Pacientele cu TEV în antecedente sau stări trombofilice cunoscute prezintă un risc crescut de TEV. Terapia hormonală de substituţie se poate adăuga acestui risc. Pentru a exclude predispoziţia pentru tromboză, trebuie investigate tromboembolismul în antecedente personale şi familiale sau avortul spontan recurent. Terapia hormonală de substituţie trebuie considerată contraindicată până la evaluarea definitivă a factorilor predispozanţi pentru tromboză sau până la iniţierea tratamentului anticoagulant. Pacientele aflate sub tratament anticoagulant, necesită o evaluare atentă a raportului beneficiu/risc pentru terapia hormonală de substituţie.

 

Riscul de TEV poate fi crescut temporar în caz de imobilizare prelungită, traumatisme majore sau intervenţii chirurgicale majore. Similar cu cazul tuturor pacienţilor în stări post-operatorii, o atenţie deosebită trebuie acordată măsurilor profilactice de prevenire a TEV după intervenţii chirurgicale. Dacă o imobilizare prelungită este de aşteptat după anumite intervenţii chirurgicale, în special abdominale sau ortopedice la nivelul membrelor inferioare, trebuie luată în considerare întreruperea temporară a terapiei hormonale de substituţie cu 4-6 săptămâni înaintea intervenţiei. Tratamentul nu trebuie reînceput înainte ca pacienta să fie complet mobilizată.

 

Dacă TEV se dezvoltă după începerea tratamentului hormonal de substituţie, acesta trebuie întrerupt. Pacientele trebuie sfătuite să-şi informeze imediat medicul când prezintă un potenţial simptom de tromboembolism (de exemplu, edem dureros la nivelul unui membru inferior, durere precordială acută, dispnee).

 

Boală coronariană

Din studii clinice randomizate, controlate nu există evidenţe privind beneficiul cardiovascular cu estrogeni conjugaţi combinat continuu şi acetat de medroxiprogesteron. Două mari studii clinice (WHI şi HERS - Heart and Estrogen/Progestin Replacement Study) au evidenţiat un posibil risc crescut de morbiditate cardiovasculară în primul an de tratament, fără alte beneficii. Pentru alte medicamente de terapie hormonală de substituţie există numai date limitate din studii clinice randomizate, controlate referitoare la incidenţa morbidităţii sau mortalităţii cardiovasculare. De aceea, este incert dacă acestea sunt valabile şi pentru alte medicamente de terapie hormonală de substituţie.

 

Accident vascular cerebral

Un mare studiu clinic randomizat (WHI) a evidenţiat, ca o concluzie secundară, un risc ischemic crescut de accident vascular cerebral la femeile sănătoase în timpul tratamentului cu estrogeni conjugaţi combinat continuu şi medroxiprogesteron. La femeile care nu utilizează terapia hormonală de substituţie se estimează că numărul cazurilor de accident vascular cerebral care vor apărea după o perioadă de 5 ani este de aproximativ 3 cazuri la 1000 femei cu vârsta cuprinsă între 50 - 59 ani şi de 11 cazuri la 1000 femei cu vârsta cuprinsă între  60 - 69 ani. La femeile care utilizează estrogeni conjugaţi şi medroxiprogesteron timp de 5 ani, se estimează că numărul suplimentar de cazuri va fi între 0 şi 3 cazuri (cea mai bună estimare = 1) la 1000 femei cu vârsta cuprinsă între 50 - 59 ani şi între 1 şi 9 cazuri (cea mai bună estimare = 4) la 1000 femei cu vârsta cuprinsă între 60 - 69 ani. Este incert dacă riscul crescut se extinde şi la alte medicamente de terapie hormonală de substituţie.

Cancer ovarian

În unele studii epidemiologice, utilizarea pe termen lung a monoterapiei estrogenice (cel puţin 5 - 10 ani) la femeile histerectomizate a fost asociată cu un risc crescut de cancer ovarian. Este incert dacă utilizarea terapiei combinate pe termen lung conferă un risc diferit faţă de monoterapia estrogenică.

 

Alte condiţii

Estrogenii pot determina retenţie de lichide şi, de aceea, pacientele cu afecţiuni cardiace sau renale trebuie supravegheate atent. Pacientele cu insuficienţă renală în stadiu terminal trebuie monitorizate atent, deoarece se aşteaptă creşterea concentraţiei plasmatice a substanţelor active din Estrofem.

 

Femeile cu hipertrigliceridemie familială în antecedente trebuie monitorizate atent în timpul terapiei estrogenice de substituţie sau terapiei hormonale de substituţie, deoarece, au fost raportate cazuri rare de creştere importantă a trigliceridelor plasmatice, ducând la pancreatită sau alte complicaţii, în relaţie cu terapia estrogenică.

 

Estrogenii cresc globulina care leagă hormonii tiroidieni (TBG - thyroid binding globulin), determinând creşterea hormonilor tiroidieni circulanţi, măsurată prin iodul legat de proteine (PBI – protein-bound iodine), nivelele de T4 (pe coloana cromatografică sau RIA) sau nivelele de T3 (prin RIA). Captarea T3 este scăzută, ceea ce reflectă creşterea TBG. Concentraţiile de T4 şi T3 libere nu sunt modificate. Alte proteine transportoare pot fi crescute în ser, de exemplu globulina care leagă hormonii corticosteroizi (CBG- corticoid binding globulin), globulina care leagă hormonii sexuali (SHBG – sex hormone binding globulin) aceasta determinând creşterea corticosteroizilor circulanţi şi, respectiv a steroizilor sexuali circulanţi. Concentraţiile hormonilor liberi sau activi biologic sunt nemodificate. Alte proteine plasmatice pot fi crescute (substratul angiotensinogen/renină, alfa-I antitripsină, ceruloplasmină).

 

Nu există concluzii evidente cu privire la îmbunătăţirea funcţiei cognitive. Din studiul WHI există unele evidenţe privind riscul crescut de demenţă probabilă la femeile care au început tratamentul cu estrogeni equini conjugaţi şi acetat de medroxiprogesteron (AMP) după vârsta de 65 ani. Nu se cunoaşte dacă acestea sunt valabile în cazul femeilor mai tinere aflate în perioada post-menopauză sau altor produse de terapie hormonală de substituţie.

 

Comprimatele de Estrofem conţin lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

 

4.5    Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

 

Metabolizarea estrogenilor poate fi crescută prin asocierea cu medicamente inductoare enzimatic, specific, enzimele citocromului P450, cum sunt anticonvulsivante (de exemplu, fenobarbital, fenitoină, carbamazepină) şi antiinfecţioase (rifampicină, rifabutină, nevirapină, efavirenz).

Ritonavir şi nelfinavir, deşi cunoscuţi ca inhibitori puternici ai enzimelor hepatice, au proprietăţi inductoare când sunt utilizate concomitent cu hormonii steroizi. Preparatele vegetale pe bază de sunătoare (Hypericum perforatum) pot induce metabolizarea estrogenilor.

 

Semnificaţia clinică a creşterii metabolizării estrogenilor este scăderea efectului şi modificări ale profilului sângerărilor uterine în timpul tratamentului.

 

4.6    Sarcina şi alăptarea

 

Nu se recomandă utilizarea de Estrofem în timpul sarcinii. Dacă femeia devine gravidă în timpul tratamentului, administrarea de Estrofem trebuie întreruptă imediat. Datele obţinute până în prezent din studiile epidemiologice sugestive pentru expunerea involuntară a produsului de concepţie la estrogeni, nu indică efecte teratogene sau fetotoxice.

Alăptare

Estrofem nu este recomandat în timpul alăptării.

 

4.7    Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

 

Nu se cunosc.

 

4.8    Reacţii adverse

 

Experienţa clinică:

În studiile clinice, mai puţin de 10% dintre paciente au prezentat reacţii adverse la medicament. Cele mai frecvente reacţii adverse raportate sunt: tensiune mamară/dureri la nivelul sânilor, dureri abdominale, edeme şi cefalee. Simptomele sunt, de obicei, tranzitorii.

Reacţiile adverse prezentate mai jos au apărut în studiile clinice în timpul tratamentului cu Estrofem.

 

Organ, Sistem

Foarte frecvente

> 1/10

Frecvente

> 1/100;

< 1/10

Mai puţin frecvente

>1/1000;

< 1/100

Rare

> 1/10000;

< 1/1000

Tulburări psihice

 

Depresie

 

 

Tulburări ale sistemului nervos

 

Cefalee

 

 

Tulburări oculare

 

 

Tulburări de vedere nespecifice

 

Tulburări vasculare

 

 

Embolism venos nespecific

 

Tulburări gastro-intestinale

 

Dureri abdominale Greaţă

Dispepsie

Vărsături

Flatulenţă

Balonare

 

Tulburări hepatobiliare

 

 

Colelitiază

 

Tulburări cutanate şi ale ţesutului subcutanat

 

 

Erupţii cutanate

Urticarie

 

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

 

Crampe musculare

 

 

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

 

Tensiune mamară, mărire a sânilor, dureri la nivelul sânilor

 

 

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

 

Edeme

 

 

Investigaţii diagnostice

 

Creştere în greutate

 

 

 

Cancer de sân

 

Conform evidenţelor dintr-un număr mare de studii epidemiologice şi un studiu clinic randomizat, controlat cu placebo-WHI, riscul general de cancer de sân creşte cu creşterea duratei terapiei hormonale de substituţie la femeile care utilizează în mod obişnuit sau au utilizat recent această terapie.

 

Estimările riscului relativ (RR) pentru monoterapia estrogenică, din reanaliza datelor originale din 51 studii epidemiologice (în care > 80% utilizatoare de monoterapie estrogenică) şi din studiul epidemiologic MWS sunt similare, de 1,35 (95% IC 1,21 - 1,49) şi respectiv, 1,30 (95 % IC 1,21 - 1,40).

 

Pentru terapia combinată estro-progestativă, câteva studii epidemiologice au raportat un risc general crescut pentru cancerul de sân comparativ cu monoterapia estrogenică.

Din studiul MWS s-a raportat că utilizarea diferitelor tipuri de terapii combinate estro-progestative a fost asociată cu un risc mai mare de cancer de sân (RR = 2,00, 95 % IC: 1,88 – 2,12) comparativ cu utilizatoarele de monoterapie estrogenică (RR = 1,30, 95 % IC: 1,21 – 1,40) sau decât utilizarea tibolonei (RR = 1,45, 95 % IC: 1,25 – 1,68), comparativ cu pacientele care nu au utilizat niciodată terapia hormonală de substituţie.

 

Din studiul WHI s-a raportat pentru toate utilizatoarele un risc estimat de 1,24 (95 % IC: 1,01 – 1,54) după 5 - 6 ani de utilizare a terapiei combinate estro-progestative, comparativ cu placebo.

 

Riscurile absolute calculate din studiile MWS şi WHI sunt prezentate mai jos:

Studiul MWS a estimat, pornind de la incidenţa medie cunoscută a cancerului de sân în ţările dezvoltate, că:

- La femeile neutilizatoare de terapie hormonală de substituţie, se estimează că aproximativ 32 femei la 1000 vor prezenta cancer de sân diagnosticat la vârsta cuprinsă între 50 – 64 ani.

- La 1000 femei utilizatoare în mod obişnuit sau recent de terapie hormonală de substituţie, numărul cazurilor suplimentare în aceeaşi perioadă de timp va fi:

- Utilizatoare de monoterapie estrogenică

- Între 0 şi 3 (cea mai bună estimare = 1,5) la 5 ani de tratament

- Între 3 şi 7 (cea mai bună estimare = 5) la 10 ani de tratament.

- Utilizatoare de terapie combinată estro-progestativă

- Între 5 şi 7 (cea mai bună estimare = 6) la 5 ani de tratament

- Între 18 şi 20 (cea mai bună estimare = 19) la 10 ani de tratament.

 

Studiul WHI a estimat că după 5 - 6 ani de urmărire a femeilor cu vârsta cuprinsă între 50 - 79 ani, un număr de 8 cazuri suplimentare de cancer de sân invaziv vor fi datorate terapiei combinate estro-progestative (EEC+AMP) la 10000 femei pe an.

Conform calculelor efectuate cu datele din studiu, s-a estimat că:

- La 1000 femei din grupul placebo

- Vor fi diagnosticate aproximativ 16 cazuri de cancer de sân invaziv în 5 ani.

- La 1000 femei care au utilizat terapia combinată estro-progestativă (EEC+AMP) numărul suplimentar de cazuri va fi

- Între 0 şi 9 (cea mai bună estimare = 4) la 5 ani de tratament.

 

Numărul suplimentar de cazuri de cancer mamar la femeile care folosesc THS este similar pentru toate femeile la care se iniţiază terapia hormonală de substituţie indiferent de vârsta la care se începe terapia (între 45-65 ani) (vezi pct. 4.4).

 

Cancer endometrial

La femeile cu uter intact riscul hiperplaziei endometriale şi al cancerului de endometru creşte odată cu durata tratamentului nerestrictiv estrogenic. Conform datelor din studii epidemiologice, cea mai bună estimare a riscului de cancer endometrial este de aproximativ 5 femei la 1000 femei neutilizatoare care vor prezenta cancer endometrial diagnosticat la vârste cuprinse între 50 şi 65 ani.

În funcţie de durata tratamentului şi a dozei de estrogen, creşterea raportată a riscului de cancer endometrial la utilizatoarele de estrogeni fără restricţie variază de la de 2 ori până la de 12 ori mai mare decât la neutilizatoare. Adăugarea unui progestogen la monoterapia estrogenică reduce semnificativ creşterea riscului.

 

Experienţa după punerea pe piaţă:

În plus faţă de reacţiile adverse menţionate anterior, cele prezentate mai jos au fost raportate spontan şi sunt considerate a fi posibil legate de tratamentul cu Estrofem. Rata de raportare a acestor reacţii adverse spontane este foarte rară (<1/10000 pacient ani). Din experienţa după punerea pe piaţă s-au raportat, în special, acele reacţii adverse minore şi bine cunoscute. Frecvenţa prezentată trebuie interpretată în acest sens:

- Tulburări ale aparatului genital şi sânului: sângerări vaginale neregulate*);

- Tulburări ale sistemului nervos: migrenă, accident vascular cerebral, ameţeli, depresie;

- Tulburări gastro-intestinale: diaree;

- Tulburări cutanate şi ale ţesutului subcutanat: alopecie;

- Investigaţii diagnostice: hipertensiune arterială.

Următoarele reacţii adverse au fost raportate în asociere cu terapia mono-estrogenică:

- Infarct miocardic, cardiopatie ischemică, accident vascular cerebral;

- Tromboembolism venos (de exemplu, tromboză venoasă profundă la nivelul piciorului sau la nivel pelvin şi embolism pulmonar) apare mai frecvent la utilizatorele de THS comparativ cu cele care nu utilizează terapie hormonală de substituţie. Pentru informaţii suplimentare, vezi pct. 4.3 Contraindicaţii şi 4.4 Atenţionări si precauţii speciale pentru utilizare.

- Tulburări biliare;

- Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: cloasmă, eritem multiform, eritem nodos, purpură vasculară, prurit;

- Candidoză vaginală;

- Neoplasm benign şi malign dependent de estrogen de exemplu, cancer endometrial (vezi pct. 4.4), hiperplazie endometrială sau creşterea mărimii fibroamelor uterine*);

- Insomnie;

- Epilepsie;

- Modificări nespecifice ale libidoului;

- Agravarea astmului bronşic;

- Demenţă apărută probabil în urma administrării de Estrofem (vezi pct. 4.4).

 

*) la femeile nehisterectomizate

 

4.9    Supradozaj

 

Supradozajul se poate manifesta prin greaţă şi vărsături. Nu există antidot specific, iar tratamentul este simptomatic.

 

 

5.      PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

 

5.1    Proprietăţi farmacodinamice

 

Grupa farmacoterapeutică: estrogeni naturali şi semisintetici, codul ATC: G03CA03

 

Substanţa activă, 17b-estradiolul obţinut prin sinteză, este identic din punct de vedere chimic şi biologic cu  estradiolul uman endogen. Substituie estrogenii a căror sinteză este scăzută la femeile în perioada postmenopauză şi atenuează simptomele menopauzei.

 

Ameliorarea simptomelor din menopauză este atinsă în timpul primelor câteva săptămâni de tratament.

 

17b-estradiolul endogen induce şi menţine caracteristicile sexuale primare şi secundare. Efectul biologic al 17b-estradiolului se realizează prin intermediul mai multor receptori estrogenici specifici. Complexul steroid receptor se leagă de ADN-ul celulei şi induce sinteza  unor proteine specifice.

 

17b-estradiolul creşte globulina care leagă hormonii sexuali (SHBG – sex hormone binding globulin) şi globulina care leagă hormonii corticosteroizi (CBG - corticoid binding globulin). Gonadotropinele, hormonul stimulant al foliculului (FSH - follicle stimulating hormone) şi hormonul luteinizant (LH – luteinizing hormone) sunt inhibate.

 

5.2    Proprietăţi farmacocinetice

 

După administrare orală, 17β-estradiolul sub formă micronizată (din Estrofem) este absorbit rapid din tractul gastro-intestinal, atingând concentraţia plasmatică maximă în 4-6 ore. Timpul de înjumătăţire plasmatică al 17β-estradiolului este de aproximativ 14-16 ore. 17β-estradiolul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de peste 90%.

 

17β-estradiolul este oxidat la estronă, care este transformată apoi în sulfat de estronă. Ambele transformări au loc în principal în ficat. Estrogenii se excretă în bilă şi apoi se reabsorb din intestin. În timpul acestui circuit enterohepatic se produce şi degradarea.

17β-estradiolul şi metaboliţii săi se excretă în urină (90-95%) sub formă de glucuronide biologic inactive şi sub formă de sulfoconjugaţi, sau în materiile fecale, cel mai frecvent sub formă neconjugată.

 

5.3    Date preclinice de siguranţă

 

Toxicitatea estrogenilor după doză unică este scăzută. Din cauza diferenţelor semnificative, atât între speciile animale, cât şi între animale şi om, rezultatele studiilor preclinice au o valoare predictivă  limitată în ceea ce priveşte utilizarea estrogenilor la om.

 

În studiile la animale, estradiolul sau valeratul de estradiol a prezentat un efect embrioletal chiar la doze relativ scăzute; s-au observat malformaţii ale tractului uro-genital şi feminizarea fetuşilor masculini.

 

Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om, cu excepţia celor prezentate în alte puncte ale Rezumatului Caracteristicilor Produsului, pe baza studiilor convenţionale privind toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi carcinogenitatea

 

 

6.      PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

 

6.1    Lista excipienţilor

 

Lactoză monohidrat, amidon de porumb, gelatină, talc, stearat de megneziu, hipromeloză, oxid roşu de fer (E 172), dioxid de titan (E 171), propilenglicol.

 

6.2    Incompatibilităţi

 

Nu este cazul.

 

6.3    Perioada de valabilitate

 

4 ani

 

6.4    Precauţii speciale pentru păstrare

 

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. A nu se congela.

 

6.5    Natura şi conţinutul ambalajului

 

Cutie cu un disc tip calendar a 28 comprimate filmate.

 

6.6    Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

 

Fără cerinţe speciale.

 

 

7.      DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

 

Novo Nordisk A/S

Novo Allé, 2880 Bagsvaerd, Danemarca

 

 

8.      NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

 

6855/2006/01

 

9.      DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

 

Reînnoirea autorizaţiei, Octombrie 2006

 

 

10.    DATA REVIZUIRII TEXTULUI

 

Octombrie 2006

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Menopauza şi tratamentul de substituţie hormonală Ce este menopauza? Menopauza reprezintă momentul care marchează tranziţia de la viaţa activă sexual către perioada de senescenţă şi semnifică acea perioadă care urmează la 1 an de zile după oprirea completă a menstruaţiilor (sau absenţa menstruaţiilor timp de trei luni de zile în condiţiile utilizării...
Menopauza prematura - un pericol neasteptat pentru fertilitate Un proces biologic firesc, menopauza este considerata o etapa de referinta a varstei de mijloc a femeii, care aduce cu sine nu doar schimbari fizice si anatomice drastice, ci si de natura emotionala, comportamentala sau sociala.
Menopauza prematură accelerează îmbătrânirea femeilor (studiu) Menopauza şi tulburările de somn premature care pot rezulta în această perioadă a vieţii femeilor par să explice îmbătrânirea accelerată a acestora, potrivit unor studii publicate în analele Academiei americane de ştiinţe (Proceedings of the National Academy of Sciences, PNAS), citate luni de agenţia...
Femeile cu menopauză precoce prezintă riscuri mai mari de boli cardiovasculare La femeile care au intrat în menopauză înainte de 46 de ani s-a observat un risc de peste două ori mai mare de a dezvolta boli cardiovasculare, scrie site-ul maxisciences.com
Femeile active intră la menopauză mai devreme decât cele sedentare (studiu) Femeile care fac exerciţii fizice şi se hrănesc sănătos intră de obicei mai devreme la menopauză. Un studiu japonez publicat în revista 'Menopause' arată că femeile cu activitate fizică şi care ţin un regim bun pentru inimă au în general o menopauză mai timpurie, scrie canoe.com.
Un test genetic ar putea prezice menopauza precoce (studiu) Cercetători britanici au identificat patru variante genetice a căror prezenţă se asociază cu un risc crescut de menopauză precoce, deschizând astfel calea efectuării unui test genetic ce ar premite femeilor să-şi planifice la timp o sarcină, informează AFP.