Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

PEGINTRON 50 µg
Denumire PEGINTRON 50 µg
Descriere PegIntron este indicat pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu hepatită cronică C, care prezintă valori crescute ale concentraţiilor plasmatice de transaminaze fără a avea decompensare hepaticăşi care sunt pozitivi la detectarea plasmatică pentru ARN-VHC sau anticorpi anti-VHC, inclusiv pentru pacienţii netrataţi anterior, cu infecţie concomitentă cu HIV, stabili din puncte de vedere clinic. Tratamentul optim pentru această indicaţie constă în administrarea unei asocieri de PegIntron şi ribavirină.
Această asociere este indicată atât la pacienţii netrataţi anterior, inclusiv pentru pacienţii cu infecţie concomitentă cu HIV, stabili din punct de vedere clinic. Această asociere de PegIntron şi ribavirină este de asemenea indicatăşi la pacienţii care au răspuns la tratament cu interferon alfa în monoterapie (cu normalizarea valorilor ALT la sfârşitul tratamentului), dar care au prezentat ulterior recădere. Monoterapia cu interferon, inclusiv PegIntron, este indicată în special în caz de intoleranţă sau contraindicaţie la ribavirină. A se consulta şi Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP) pentru ribavirină în cazul în care PegIntron urmează să fie utilizat în asociere cu ribavirina.
Denumire comuna internationala PEGINTERFERON alfa-2b
Actiune terapeutica IMUNOSTIMULANTE INTERFERONI
Prescriptie P-RF/R
Forma farmaceutica Pulbere si solvent pentru solutie injectabila
Concentratia 50µg
Ambalaj Cutie x 1 flac. cu pulb. pt. sol. inj. + 1 fiola solv.
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC L03AB10
Firma - Tara producatoare SP (BRINNY) COMPANY - IRLANDA
Autorizatie de punere pe piata SP EUROPE - BELGIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre PEGINTRON 50 µg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> PEGINTRON Pulbere si solvent pentru solutie injectabila, 80µg/0.5ml >> PEGINTRON 100 µg Pulbere si solvent pentru solutie injectabila, 100µg >> PEGINTRON 120 µg Pulbere si solvent pentru solutie injectabila, 120µg >> PEGINTRON 150 µg Pulbere si solvent pentru solutie injectabila, 150µg >> PEGINTRON 50 µg Pulbere si solvent pentru solutie injectabila, 50µg >> PEGINTRON 80µg/0.5ml PULB.+SOLV. PT. SOL. INJ. IN STILOU INJ. PREUMPLUT, 80µg/0,5ml
Prospect si alte informatii despre PEGINTRON 50 µg, pulbere si solvent pentru solutie injectabila       

ANEXA I
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

PegIntron 50 micrograme pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂŞI CANTITATIVĂ

Fiecare flacon de PegIntron pulbere conţine peginterferon alfa-2b 50 micrograme măsurat pe proteină cabază. După reconstituire conform recomandării fiecare flacon conţine peginterferon alfa-2b 50 micrograme/0,5 ml.

Substanţa activă este un conjugat covalent de interferon alfa-2b recombinant* cu monometoxipolietilenglicol. Potenţa acestui produs nu trebuie comparată cu cea a unei alte proteine pegilate sau non-pegilate din aceiaşi clasă terapeutică (vezi pct. 5.1).

*produs prin tehnologie cu ADNr în celule de E.coli care conţin o plasmidă hibridă modificată genetic care cuprinde o genă de interferon alfa-2b din leucocite umane

Excipienţi:

PegIntron conţine zahăr 40 mg per 0,5 ml.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă.

Pulbere albă.
Solvent limpede şi incolor.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Pacienţi adulţi:

PegIntron este indicat pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu hepatită cronică C, care sunt pozitivi pentru ARN-ul virusului hepatitic C (ARN-VHC), incluzând pacienţii cu ciroză compensatăşi/sau coinfectaţi cu HIV, stabili din puncte de vedere clinic (vezi pct. 4.4).

Tratamentul optim pentru această indicaţie constă în administrarea unei asocieri de PegIntron şi ribavirină.

Această asociere este indicată atât la pacienţii netrataţi anterior, inclusiv pacienţii cu infecţie concomitentă cu HIV, stabili din punct de vedere clinic cât şi la pacienţii la care în urma tratamentului anterior cu asocierea interferon alfa (pegilat sau non-pegilat) şi ribavirină sau în urma monoterapiei cu interferon alfa nu s-a obţinut beneficiul terapeutic aşteptat (vezi pct. 5.1).

Monoterapia cu interferon, inclusiv PegIntron, este indicată în special în caz de intoleranţă sau contraindicaţie la ribavirină.

Copii cu vărsta de cel puţin 3 ani şi adolescenţi

PegIntron este indicat în asociere cu ribavirină în tratamentul copiilor cu vârsta de 3 ani şi peste şi adolescenţilor cu hepatită cronică C, netrataţi anterior, fără decompensare hepaticăşi care au ARNVHC pozitiv.

Când este luată decizia de a nu întârzia tratamentul până la vârsta adultă, este important să fie luat în considerare faptul că terapia în asociere induce o inhibare a creşterii. Reversibilitatea inhibării creşterii este nesigură. Decizia de tratament trebuie luată pentru fiecare caz în parte (vezi pct. 4.4).

A se consulta şi Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP) pentru ribavirină capsule şi soluţie orală, în cazul în care PegIntron urmează să fie utilizat în asociere cu ribavirină.

4.2 Doze şi mod de administrare

Tratamentul trebuie instituit şi monitorizat numai de către un medic cu experienţă în tratarea pacienţilor cu hepatită C.

 Doze PegIntron trebuie administrat săptămânal, sub formă de injecţie subcutanată. Doza administrată la adulţi se stabileşte în funcţie de utilizarea sa în asociere cu ribavirină sau în monoterapie.

Terapie asociată cu PegIntron şi ribavirină

-Pacienţi adulţi:

PegIntron 1,5 micrograme/kg şi săptămână în asociere cu ribavirină capsule.

Doza recomandată 1,5 µg/kg PegIntron, utilizat în asociere cu ribavirină, poate fi stabilită pe categorii de greutate în funcţie de concentraţiile pe stilou injector (pen)/flacon, conform Tabelului 1. Ribavirină capsule se administrează oral în două doze zilnice, odată cu mesele (dimineaţa şi seara).

 

Tabel 1 – Dozaj în tratamentul asociat

 

Greutate (kg)

PegIntron

Ribavirină Capsule

Concentraţie pe flacon/stilou injector (pen) (μg/0,5 ml)

Administrare o dată pe săptămână (ml)

Doza zilnică totală (mg)

Număr de capsule (200 mg)

< 40

50

0,5

800

4a

40-50

80

0,4

800

4a

51-64

80

0,5

800

4a

65-75

100

0,5

1000

5b

76-80

120

0,5

1000

5b

81-85

120

0,5

1200

6c

86 -105

150

0,5

1200

6c

> 105

150

0,5

1400

7d

 

a: 2 dimineaţa, 2 seara

b: 2 dimineaţa, 3 seara

c: 3 dimineaţa, 3 seara

d: 3 dimineaţa, 4 seara

Durata tratamentului - Pacienţi netrataţi anterior Predictabilitatea răspunsului virologic susţinut: la pacienţii infectaţi cu genotipul 1 viral la care nu s-au obţinut valori nedetectabile ale ARN-VHC sau au prezentat răspuns virologic adecvat la săptămâna 4 sau 12, este puţin probabil să apară un răspuns virologic susţinut şi trebuie evaluaţi pentru întreruperea tratamentului (vezi şi pct. 5.1). -Genotip 1: -La pacienţii care prezintă valori nedetectabile ale ARN-VHC la săptămâna 12, tratamentul trebuie continuat o perioadă de încă nouă luni (adică, în total 48 săptămâni).

Pacienţii cu o scădere detectabilă dar mai mare ≥ 2 log a valorilor ARN-VHC comparativ cu valorile de bază, la săptămâna 12 de tratament, vor fi re-evaluaţi la săptămâna 24 şi, dacă ARN-VHC este nedetectabil, trebuie să continue tratamentul complet (adică un total de 48 de săptămâni). Totuşi, dacă ARN-VHC este încă detectabil la săptămâna 24, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului.

În subgrupul de pacienţi infectaţi cu genotipul 1 şi cu încărcătură virală mică (< 600000 UI/ml), care devin ARN-VHC negativ la săptămâna 4 de tratament şi rămân ARNVHC negativ la 24 săptămâni, tratamentul poate fi întrerupt după aceste 24 săptămâni de tratament sau se poate continua pentru încă 24 săptămâni (adică în total 48 săptămâni de tratament). Totuşi, o durată totală de tratament de 24 săptămâni poate fi asociată cu un risc crescut de recădere faţă de un tratament cu durata de 48 săptămâni (vezi pct. 5.1).

Genotipurile 2 sau 3: Se recomandă ca toţi pacienţii să fie trataţi 24 săptămâni, cu excepţia pacienţilor cu infecţie concomitentă VHC/HIV, care trebuie să urmeze tratamentul, timp de 48 săptămâni.

Genotip 4:În general, pacienţii infectaţi cu genotipul 4 sunt consideraţi mai greu de tratat, iar datele clinice limitate (n=66) arată că aceştia ar fi compatibili cu aceeaşi durată a tratamentului ca şi pentru genotipul 1.

Durata tratamentului - Infecţia concomitentă VHC/HIV

Durata tratamentului recomandată în cazul pacienţilor cu infecţie concomitentă VHC/HIV este de 48 de săptămâni, indiferent de genotip.

Predictibilitatea răspunsului şi lipsei de răspuns în infecţia concomitentă VHC/HIV

Răspunsul viral precoce din săptămâna 12, definit ca înregistrarea unei scăderi cu 2 log a încărcăturii virale sau nivele nedetectabile de ARN-VHC, s-a demonstrat a fi predictiv pentru un răspuns susţinut la tratament. Valoarea predictivă negativă pentru răspunsul susţinut al pacienţilor cu infecţie concomitentă VHC/HIV trataţi cu PegIntron în asociere cu ribavirină a fost de 99 % (67/68; Studiul 1) (vezi pct. 5.1). O valoare predictivă pozitivă de 50 % (52/104; Studiul 1) a fost observată pentru pacienţii cu infecţie concomitentă VHC/HIV la care s-a administrat terapie asociată.

Durata tratamentului – Reiniţierea tratamentului Predictibilitatea răspunsului virologic susţinut: toţi pacienţii, indiferent de genotip, care au avut o valoare serică a ARN- VHC sub limita inferioară de detecţie în săptămâna 12, trebuie să urmeze 48 de săptămâni de tratament. Pacienţii retrataţi care nu au obţinut răspunsul virologic la săptămâna 12 (adică ARN-VHC sub limita de detecţie), este puţin probabil să obţină un răspuns virologic susţinut după 48 de săptămâni de tratament (vezi şi pct. 5.1). Nu a fost studiată reluarea tratamentului cu interferon alfa-2b pegilat în asociere cu ribavirină pentru o perioadă mai mare de 48 de săptămâni la pacienţi infectaţi cu genotip 1 şi care nu au răspuns anterior la tratament.

Copii cu vărsta de cel puţin 3 ani şi adolescenţi:

Doza la pacienţii copii şi adolescenţi se calculează pe baza ariei suprafeţei corporale pentru PegIntron şi pe baza greutăţii corporale pentru ribavirină. Doza recomandată de PegIntron este de 60 μg/m2 şi săptămână, administrată subcutanat, în asociere cu ribavirină 15 mg/kg şi zi administrată oral, în două prize separate, împreună cu alimente (dimineaţa şi seara).

Durata tratamentului

Genotip 1: durata recomandată a tratamentului este de 1 an. Prin extrapolarea datelor clinice referitoare la tratamentul în asociere cu interferon standard la copii şi adolescenţi (valoare predictivă negativă 96% pentru interferon alfa-2b/ribavirină), este foarte puţin probabil ca la pacienţii la care nu se obţine răspuns virologic la 12 săptămâni să se înregistreze răspuns virologic susţinut. Ca urmare, se recomandă întreruperea tratamentului cu asocierea PegIntron/ribavirină la copii şi adolescenţi, dacă ARN-VHC la săptămâna 12 a scăzut < 2 log10 comparativ cu perioada anterioarătratamentului sau dacă prezintă ARN-VHC detectabil la săptămâna 24.

Genotip 2 sau 3: durata recomandată a tratamentului este de 24 săptămâni.

Genotip 4:
în studiul clinic cu PegIntron/ribavirină au fost trataţi doar 5 copii şi adolescenţi cu Genotipul 4. Durata recomandată a tratamentului este de 1 an. Este recomandată întreruperea tratamentului cu asocierea PegIntron/ribavirină la copii şi adolescenţi, dacă ARN-VHC la săptămâna 12 a scăzut <2 log10 comparativ cu perioada anterioară tratamentului sau dacă prezintă ARN-VHC detectabil la săptămâna 24.

PegIntron administrat în monoterapie - Adulţi La administrarea în monoterapie, doza de PegIntron este de 0,5 sau 1,0 µg/kg şi săptămână. Cea mai mică concentraţie pe flacon sau stilou injector (pen) disponibilă este 50 µg/0,5 ml; de aceea, pentru pacienţii cărora li s-a prescris 0,5 µg/kg şi săptămână, dozele trebuie ajustate la volum, după cum se arată în Tabelul 2. Pentru doza de 1,0 µg/kg, se pot face modificări de volum similare sau se pot utiliza concentraţii alternative pe flacon, după cum se arată în Tabelul 2. Monoterapia cu PegIntron nu a fost studiată la pacienţii cu infecţie concomitentă VHC/HIV.

 

Tabel 2- Dozaj în monoterapie

 

0,5 μg/kg

1,0 μg/kg

Greutate (kg)

Concentraţie pe flacon/stilou injector (pen) (μg/0,5ml)

Administrare o dată pe săptămână (ml)

Concentraţie pe flacon/stilou injector (pen) (μg/0,5ml)

Administrare o dată pe săptămână (ml)

30-35

50*

0,15

50

0,3

36-45

50*

0,2

50

0,4

46-56

50*

0,25

50

0,5

57-72

50

0,3

80

0,4

73-88

50

0,4

80

0,5

89-106

50

0,5

100

0,5

106-120**

80

0,4

120

0,5

* Trebuie utilizat flaconul. Doza minimă furnizată de stiloul injector (pen) este 0,3 ml. ** Pentru pacienţi > 120 kg, doza de PegIntron se calculează pe baza greutăţii individuale a pacientului

 

Durata tratamentului

Pentru pacienţii care prezintă răspuns virologic în săptămâna 12, tratamentul trebuie continuat încă cel puţin trei luni (adică în total şase luni). Decizia de a prelungi tratamentul până la un an trebuie să se bazeze pe factorii prognostici (de exemplu genotip, vârsta > 40 ani, sex masculin, fibroză în punţi).

Modificări ale dozelor la toţi pacienţii Dacă în timpul tratamentului cu PegIntron administrat în monoterapie sau PegIntron administrat în asociere cu ribavirină, apar reacţii adverse severe sau se constată modificări ale rezultatelor testelor de laborator, se vor modifica dozele fiecărui medicament după caz, până la ameliorarea acestor reacţii adverse. Deoarece complianţa poate fi importantă pentru rezultatul tratamentului, doza trebuie menţinută pe cât posibil cât mai aproape de doza standard recomandată. În studiile clinice, au fost elaborate instrucţiuni pentru modificarea dozelor.

Instrucţiuni de reducere a dozelor în tratamentul asociat

 

 

Tabel 2a Instrucţiuni de modificare a dozelor în tratamentul asociat (cu ribavirină) pe baza parametrilor de laborator

 

Rezultatele testelor de laborator

Se reduce numai doza zilnică de ribavirină (vezi nota 1) dacă:

Se reduce numai doza de PegIntron (vezi nota 2) dacă:

Se întrerupe tratamentul asociat dacă:

 

Hemoglobină

< 10 g/dl

-

< 8,5 g/dl

 

Adulţi: Hemoglobină: Pacienţii cu istoric de afecţiune cardiacă stabilă Copii şi adolescenţi: nu este aplicabil

se înregistrează o scădere ≥ 2 g/dl a hemoglobinei în cursul oricărei perioade de 4 săptămâni din timpul tratamentului (reducere permanentă a dozelor)

< 12 g/dl după patru săptămâni de la reducerea dozei

 

Leucocite

-

< 1,5 x 109/l

< 1,0 x 109/l

 

Neutrofile

-

< 0,75 x 109/l

< 0,5 x 109/l

 

Trombocite

-

< 50 x 109/l (adulţi) <70 x 109/l (copii şi adolescenţi)

< 25 x 109/l (adulţi) <50 x 109/l (copii şi adolescenţi)

 

Bilirubină directă

-

-

2,5 x LSN*

 

Bilirubină indirectă

> 5 mg/dl

-

> 4 mg/dl (timp de > 4 săptămâni)

 

Creatinină serică

-

-

> 2,0 mg/dl

 

Clearance creatinină

-

-

Întrerupeţi administrarea Ribavirină dacă ClCr < 50ml/min

 

Alanin aminotransferază (ALT) sau Aspartat aminotransferază (AST)

-

-

2 x valoarea iniţială şi > 10 x LSN* 2 x valoarea iniţială şi > 10 x LSN*

*

Limita superioară a valorilor normale

Nota 1: la pacienţii adulţi, prima reducere a dozei de ribavirină este de 200mg pe zi (cu excepţia pacienţilor trataţi cu 1400 mg pe zi, la care reducerea dozei trebuie să se efectueze cu 400 mg pe zi). Dacă este necesar, o a 2-a reducere a dozei va fi mai mare, cu 200 mg pe zi. La pacienţii la care doza de ribavirină este redusă la 600 mg zilnic, se va administra o capsulă de 200 mg dimineaţa şi două capsule de 200 mg seara. La copii şi adolescenţi, prima reducere a dozei de ribavirină este la 12 mg/kg şi zi, a doua reducere a dozei de ribavirină este la 8 mg/kg şi zi.

Nota 2: la pacienţii adulţi, prima reducere a dozei de PegIntron este la 1 µg/kg şi săptămână. Dacă este necesar, o a 2-a reducere a dozei de PegIntron este la 0,5 µg/kg şi săptămână. Pentru pacienţii trataţi doar cu PegIntron: pentru a reduce doza, consultaţi ghidul referitor la reducerea dozelor. La copii şi adolescenţi, prima reducere a dozei de PegIntron este la 40 µg/m2 şi săptămână, a doua reducere a dozei de PegIntron este la 20 µg/m2 şi săptămână.

Reducerea dozei de PegIntron la adulţi se poate face prin reducerea volumului recomandat sau utilizând o concentraţie mai mică, aşa cum este prezentat în Tabelul 2b. Reducerea dozei de PegIntron la copii şi adolescenţi este realizată prin modificarea dozei recomandate în cadrul unui proces în două etape, de la doza iniţială de start de 60 µg/m2 şi săptămână la 40 µg/m2 şisăptămână, apoi la 20 µg/m2 şi săptămână, dacă este necesar.

Trebuie utilizat flaconul. Doza minimă furnizată de stiloul injector (pen) este 0,3 ml. Instrucţiuni de reducere a dozelor de PegIntron administrat în monoterapie la adulţi Instrucţiunile de modificare a dozelor la pacienţii adulţi la care se administrează PegIntron în

monoterapie sunt prezentate în Tabelul 3a.

 

Tabel 3a Instrucţiuni de modificare a dozelor de PegIntron administrat în monoterapie la adulţi, pe baza parametrilor de laborator

Rezultatele testelor de laborator

Se reduce la jumătate doza de PegIntron dacă:

Se întrerupe terapia cu PegIntron dacă:

Neutrofile

< 0,75 x 109/l

< 0,5 x 109/l

Trombocite

< 50 x 109/l

< 25 x 109/l

 

Reducerea dozei la pacienţii adulţi la care se administrează PegIntron 0,5 µg/kg în monoterapie trebuie realizată prin reducerea volumului cu jumătate. Dacă este necesar, trebuie utilizat flaconul a 50 µg/0,5 ml având în vedere că stiloul injector (pen-ul) poate furniza numai un volum minim de 0,3 ml.

La pacienţii adulţi la care se administrează PegIntron 1,0 µg/kg în monoterapie, reducerea dozei poate fi realizată prin scăderea volumului cu jumătate sau utilizând o concentraţie mai mică, aşa cum este prezentat în Tabelul 3b.

 

Tabel 3b – Reducerea dozei de PegIntron în regimul de monoterapie cu 1,0 μg/kg la adulţi

Greutate (kg)

Doza redusă propusă (μg)

Concentraţie pe flacon/stilou injector (pen) (μg/0,5 ml)

Administrare o dată pe săptămână (ml)

Cantitate eliberată (μg)

30-35

15

50*

0,15

15

 

36-45

20

50*

0,20

 

20

46-56

25

50*

0,25

 

25

57-72

32

50

0,3

 

30

73-89

40

50

0,4

 

40

90-106

50

50

0,5

 

50

> 106

60

80

0,4

 

64

*Trebuie utilizat flaconul. Doza minimă furnizată de stiloul injector (pen) este 0,3 ml.

 

 

Grupe speciale de pacienţi

Utilizare la pacienţi cu insuficienţă renală:

Monoterapie:

PegIntron trebuie utilizat cu atenţie la pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă. La pacienţii cu disfuncţie renală moderată (clearance al creatininei 30-50 ml/min.), doza iniţială de PegIntron trebuie scăzută cu 25 %. La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei 15-29 ml/min), doza iniţială de PegIntron trebuie scăzută cu 50 %. Nu există date disponibile privind utilizarea PegIntron la pacienţii cu clearance al creatininei < 15 ml/min. (vezi pct. 5.2). Pacienţii cu insuficienţă renală severă, inclusiv cei hemodializaţi, trebuie monitorizaţi cu atenţie. Dacă funcţia renală se alterează pe durata tratamentului, tratamentul cu PegIntron trebuie întrerupt.

Tratamentul asociat:

pacienţii cu clearance al creatininei < 50 ml/minut nu trebuie trataţi cu PegIntron în asociere curibavirină (vezi RCP pentru ribavirină). Pacienţii cu insuficienţă renală trebuie monitorizaţi cu mai multă atenţie în ceea ce priveşte apariţia anemiei, atunci când PegIntron este administrat în asociere cu ribavirină.

Utilizare la pacienţi cu insuficienţă hepatică:
Siguranţa şi eficacitatea tratamentului cu PegIntron nu au fost evaluate la pacienţii cu disfuncţie hepatică severă, de aceea PegIntron nu trebuie utilizat la aceşti pacienţi.

Utilizare la vârstnici (cu vârsta ≥ 65 ani):
Pentru PegIntron nu există modificări farmacocinetice aparente determinate de vârsta pacienţilor. Datele obţinute la pacienţii vârstnici cărora li s-a administrat o singură doză de PegIntron nu sugereazănecesitatea modificării dozei de PegIntron în funcţie de vârstă (vezi pct. 5.2).

Utilizare la copii şi adolescenţi
PegIntron poate fi utilizat în asociere cu ribavirină la copii cu vârsta de cel puţin 3 ani şi adolescenţi.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare interferon sau la oricare dintre excipienţi; Istoric de afecţiune cardiacă pre-existentă severă, inclusiv afecţiune cardiacă instabilă sau necontrolată, în ultimele şase luni (vezi pct. 4.4); Afecţiuni medicale severe debilitante; Hepatită autoimună sau istoric de boală autoimună; Disfuncţie hepatică severă sau ciroză hepatică decompensată; Afecţiune tiroidiană preexistentă, dacă aceasta nu poate fi controlată prin terapie convenţională; Epilepsie şi/sau funcţie compromisă a sistemului nervos central (SNC); -În cazul pacienţilor cu VHC/HIV cu cirozăşi un scor Child-Pugh ≥ 6.

Copii şi adolescenţi:

- Afecţiuni psihice severe, în prezent sau în antecedente, îndeosebi depresie severă, idei suicidare sau tentativă de suicid.

Tratament asociat cu ribavirină: a se citi şi Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP) pentru ribavirină în cazul în care PegIntron urmează să fie utilizat în asociere cu ribavirină la pacienţi cu hepatită cronică C.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Tulburări psihice şi ale Sistemului Nervos Central (SNC):

În cursul administrării PegIntron şi chiar după întreruperea tratamentului, mai ales în perioada de urmărire de 6 luni, la unii pacienţi s-au observat reacţii adverse severe la nivelul SNC, în special depresie, ideaţie suicidalăşi tentativă de suicid. Alte reacţii adverse la nivelul SNC, manifestate prin comportament agresiv (uneori îndreptat împotriva altora, cum ar fi ideaţie de omucidere), tulburări bipolare, furie, stare de confuzie sau alte tipuri de alterare a statusului mental au fost observate la pacienţii cărora li s-au administrat interferoni alfa. Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru a se putea observa orice semne sau simptome de tulburări psihice. Dacă apar astfel de simptome, medicul care a prescris tratamentul trebuie să aibă în vedere severitatea potenţială a acestor reacţii adverse, precum şi necesitatea instituirii unor măsuri terapeutice adecvate. Dacă simptomele psihice persistă sau se agravează sau se semnalează ideaţie suicidală, se întrerupe administrarea PegIntron, iar pacientul trebuie urmărit şi tratat psihiatric dacă este nevoie. Pacienţii care prezintă actual sau au istoric de boală psihică severă: Dacă tratamentul cu peginterferon alfa-2b este considerat necesar la pacienţii adulţi cu boală psihică severă actuală sau în antecedente, acesta trebuie iniţiat numai după ce au fost asigurate un diagnostic individualizat corespunzător şi un control terapeutic al bolii psihice. Utilizarea PegIntron la copii şi adolescenţi cu boli psihice severe prezente sau în antecedente este contraindicată (vezi pct. 4.3). La copiii şi adolescenţii trataţi cu interferon alfa-2b în asociere cu ribavirină, au fost raportate mai frecvent idei suicidare şi tentative de suicid comparativ cu pacienţii adulţi (2,4% comparativ cu 1%) în timpul tratamentului şi în perioada de 6 luni după tratament. Ca şi la pacienţii adulţi, copiii şi adolescenţii au prezentat şi alte reacţii adverse psihice (de exemplu depresie, labilitate emoţionalăşi somnolenţă).

Creşterea şi dezvoltarea (copii şi adolescenţi):
În timpul terapiei care durează pânăla 48 de săptămâni, la pacienţi cu vârsta cuprinsă între 3 şi 17 ani, au fost observate frecvent scădere în greutate şi inhibare a creşterii (vezi pct. 4.8 şi 5.1). Datele pe termen lung disponibile la copii trataţi cu asocierea interferon standard/ribavirină indică, de asemenea, o scădere substanţială a creşterii (o scădere>15 procente a creşterii în înălţime, comparativ cu valorile de referinţă) la 21% dintre copii, deşi aceştia nu mai urmau tratamentul de mai mult de 5 ani.

Evaluarea raportului beneficiu/risc la copii în funcţie de fiecare caz în parte:
Beneficiul aşteptat al tratamentului trebuie evaluat cu atenţie în funcţie de datele de siguranţă observate lacopii şi adolescenţi în studiile clinice (vezi pct. 4.8 şi 5.1)
Este important de luat în considerare faptul că tratamentul asociat induce o inhibare a creşterii, acărei reversibilitate este nesigură. Riscul trebuie evaluat în funcţie de caracteristicile bolii la copil, cum sunt datele evidente de progresie a bolii (în special fibroză), afecţiunile concomitente care pot influenţa negativ progresia bolii (cum este infecţia concomitentă cu HIV), precum şi factorii de prognostic ai răspunsului la tratament (genotipul VHC şi încărcarea virală).

Oricând este posibil, copilul trebuie tratat după debutul creşterii pubertale, pentru a reduce riscul de inhibare a creşterii. Nu sunt disponibile date despre efectele pe termen lung asupra maturării sexuale.

Cazuri semnificative de obnubilare şi comă, inclusiv de encefalopatie, au fost observate la unii pacienţi, mai ales vârstnici, trataţi cu doze mai mari pentru afecţiuni oncologice. Deşi aceste reacţii sunt în general reversibile, la câţiva pacienţi remiterea completă a acestora a necesitat până la 3 săptămâni. Foarte rar, au apărut convulsii după administrarea unor doze mari de interferon alfa.

Tuturor pacienţilor cu hepatităcronică C participanţi la studiile selectate li s-a efectuat o puncţie hepatică înainte de includere, dar în anumite cazuri (de exemplu pacienţi cu genotip 2 şi 3), tratamentul poate fi posibil fără confirmare histologică. Trebuie consultate schemele actuale de tratament în vederea necesităţii efectuării unei puncţii hepatice înainte de începerea tratamentului.

Hipersensibilitate acută: Reacţiile de hipersensibilitate acută (de exemplu urticarie, angioedem, bronhoconstricţie, anafilaxie) s-au observat rar în timpul tratamentului cu interferon alfa-2b. Dacă în timpul tratamentului cu PegIntron apare o astfel de reacţie, tratamentul trebuie întrerupt şi instituită imediat terapie medicală corespunzătoare. Erupţiile cutanate tranzitorii nu necesită întreruperea tratamentului.

Aparat cardio-vascular: La fel ca în cazul interferonului alfa-2b, pacienţii adulţi cu istoric de insuficienţă cardiacă congestivă, infarct miocardic şi/sau aritmii în antecedente sau prezente trataţi cu PegIntron, necesită o monitorizare atentă. Se recomandă ca pacienţilor care prezintă tulburări cardiace preexistente să li se efectueze electrocardiograme înaintea şi în cursul tratamentului. Aritmiile cardiace (în special supraventriculare) răspund de obicei la terapia convenţională, dar pot necesita întreruperea tratamentului cu PegIntron. Nu sunt disponibile date la copiii şi adolescenţii cu antecedente de boală cardiacă.

Funcţie hepatică: La fel ca în cazul tuturor tipurilor de interferon, tratamentul cu PegIntron trebuie întrerupt la pacienţii la care se semnalează prelungirea markerilor coagulării, ceea ce poate indica decompensarea hepatică.

Pirexie: Deşi febră poate fi asociată sindromului pseudogripal, semnalat în mod frecvent în cursul terapiei cu interferon, trebuie eliminate alte cauze ale febrei persistente.

Hidratare: Pacienţilor aflaţi în tratament cu PegIntron trebuie să li se menţină o hidratare adecvată, deoarece la unii pacienţi trataţi cu interferon alfa s-a observat hipotensiune arterială produsă de depleţie lichidiană. Uneori poate fi necesară refacerea necesarului de fluide.

Modificări pulmonare: În rândul pacienţilor trataţi cu interferon alfa, s-au semnalat rar infiltrate pulmonare, pneumonităşi pneumonie, ocazional cu consecinţe letale. La orice pacient care prezintă pirexie, tuse, dispnee sau alte simptome respiratorii este necesară radiografia pulmonară. Dacăradiografia toracică arată infiltrate pulmonare sau dacă există dovezi de insuficienţă pulmonară, pacientul va fi monitorizat cu atenţie, iar, dacă este cazul, tratamentul cu interferon alfa se va întrerupe. Întreruperea promptă a administrării interferonului alfa şi tratamentul cu corticosteroizi par să determine dispariţia reacţiilor adverse pulmonare.

Boli autoimune: În cursul tratamentului cu interferoni alfa, a fost semnalată apariţia de autoanticorpi sau afecţiuni autoimune. Pacienţii predispuşi la apariţia de afecţiuni autoimune pot prezenta un risc crescut. Pacienţii care prezintă semne şi simptome compatibile cu afecţiuni autoimune trebuie evaluaţi cu atenţie şi trebuie restabilit raportul beneficiu-risc al tratamentului continuu cu interferoni (vezi de asemenea pct. 4.4 Modificări tiroidiene şi pct. 4.8). La pacienţii cu hepatită cronică C trataţi cu interferon, au fost raportate cazuri de sindrom Vogt-Koyanagi-Harada (sindrom VKH). Acest sindrom este o afecţiune inflamatorie granulomatoasă care afectează ochii, aparatul auditiv, meningele şi tegumentul. Dacă se suspectează sindromul VKH, tratamentul antiviral trebuie întrerupt şi trebuie luat în considerare tratamentul cu corticosteroizi (vezi pct. 4.8).

Modificări oculare: Tulburări oftalmologice, incluzând hemoragii retiniene, exudate retiniene şi ocluzia arterei sau venei retiniene, au fost semnalate rar după tratamentul cu interferoni alfa (vezi pct. 4.8). Toţi pacienţii trebuie să facă un examen oftalmologic la începutul tratamentului. Orice pacient care acuză simptome oculare, inclusiv pierderea acuităţii vizuale şi a câmpului vizual, trebuie supus imediat unui examen oftalmologic complet. Este necesară examinarea periodică în cursul tratamentului cu PegIntron la pacienţii care prezintă afecţiuni care pot fi asociate cu retinopatia, cum ar fi diabetul zaharat sau hipertensiunea arterială. Trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu PegIntron la pacienţii la care apar afecţiuni oculare noi sau agravarea celor existente.

Modificări tiroidiene: Rar, pacienţii adulţi cărora li se administrează interferon alfa pentru tratarea hepatitei cronice C dezvoltă tulburări tiroidiene, fie hipotiroidie, fie hipertiroidie. Aproximativ 21 % din copiii trataţi cu tratamentul de asociere PegIntron/ribavirină au prezintată creşteri ale hormonului stimulant tiroidian (TSH). Alţi aproximativ 2 % au avut o scădere temporară sub limita inferioară a valorilor normale. Înainte de iniţierea tratamentului cu PegIntron, trebuie evaluate valorile TSH şi orice modificare la nivel tiroidian detectată trebuie tratată cu terapia convenţională. Dacă, în cursul tratamentului, un pacient dezvoltă simptome care evidenţiază o posibilă disfuncţie tiroidiană, este necesară determinarea valorilor concentraţiei plasmatice a TSH. În prezenţa disfuncţiei tiroidiene, tratamentul cu PegIntron poate fi continuat dacă valorile concentraţiei plasmatice de TSH pot fi menţinute în limite normale ca urmare a administrării unui tratament medicamentos. Copiii şi adolescenţii trebuie monitorizaţi la fiecare 3 luni pentru determinarea unei disfuncţii tiroidiene (de exemplu TSH).

Tulburări metabolice: Au fost semnalate cazuri de hipertrigliceridemie şi agravarea uneori severă a acesteia. De aceea, se recomandă monitorizarea valorilor concentraţiilor plasmatice de lipide.

Infecţie concomitentă HIV/VHC

Toxicitatea mitocondrialăşi acidoza lactică:

Pacienţii care prezintă infecţie concomitentă cu HIV şi la care se administrează Terapie Anti-Retrovirală cu Activitate Intensă (HAART), pot prezenta risc crescut de apariţie a acidozei lactice. Adăugarea PegIntron şi ribavirinei la terapia HAART trebuie să se facă cu precauţie (vezi RCP pentru ribavirină).

Decompensarea hepatică în cazul pacienţilor cu infecţie concomitentă VHC/HIV cu ciroză avansată:

Pacienţii cu infecţie concomitentă, cu ciroză avansată, cărora li se administrează HAART pot prezenta risc crescut de decompensare hepatică sau deces. Tratamentul suplimentar cu interferoni alfa în monoterapie sau în asociere cu ribavirină poate creşte riscul la aceşti pacienţi. Alţi factori care se pot asocia cu un risc mai mare de decompensare hepatică în cazul pacienţilor cu infecţie concomitentă, sunt tratamentul cu didanozinăşi concentraţia plasmatică crescută de bilirubină. Pacienţii cu infecţie concomitentă care urmează atât tratament antiretroviral (ARV), cât şi tratament antihepatitic, trebuie urmăriţi îndeaproape, prin evaluarea scorului Child-Pugh pe durata tratamentului. La pacienţii care evoluează către decompensare hepatică, tratamentul antihepatitic trebuie întrerupt imediat iar tratamentul ARV trebuie reevaluat.

Anomalii hematologice la pacienţii cu infecţie concomitentă VHC/HIV:

Pacienţii cu infecţie concomitentă VHC/HIV care urmează tratament cu peginterferon alfa-2b/ribavirinăşi HAART pot prezenta un risc crescut de a dezvolta anomalii hematologice (cum ar fi neutropenie, trombocitopenie şi anemie) în comparaţie cu pacienţii care au doar monoinfecţie cu VHC. Deşi majoritatea acestor reacţii pot fi controlate prin reducerea dozelor, în cazul acestui grup de pacienţi trebuie urmat un protocol de urmărire a parametrilor hematologici (vezi pct. 4.2 şi mai jos “Investigaţii de laborator” şi pct. 4.8). Pacienţii la care se administrează asocierea terapeutică PegIntron şi ribavirină împreună cu zidovudină prezintă un risc crescut de a dezvolta anemie şi, prin urmare, utilizarea concomitentă a acestei asocieri cu zidovudina nu este recomandată (vezi pct. 4.5).

Pacienţii cu număr scăzut de CD4:

În cazul pacienţilor cu infecţie concomitentă VHC/HIV, sunt disponibile date limitate (N = 25) în ceea ce priveşte eficacitatea şi siguranţa în cazul subiecţilor cu CD4 sub 200 celule/µl. Se recomandă astfel prudenţă la administrarea tratamentului în cazul pacienţilor cu număr scăzut de CD4.

A se consulta şi Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru celelalte medicamente antiretrovirale care vor fi administrate în asociere cu terapia anti VHC, pentru stabilirea şi gestionarea toxicităţii specifice fiecărui medicament, cât şi a potenţialelor suprapuneri ale efectelor toxice ale PegIntron în asociere cu ribavirină.

Tulburări dentare şi periodontale: Tulburările dentare şi periodontale care pot conduce la pierderea danturii au fost raportate la pacienţii la care s-a administrat tratament asociat PegIntron şi ribavirină. În plus, uscăciunea gurii poate avea un efect dăunător asupra danturii şi mucoasei bucale în cazul administrării pe termen lung a tratamentului asociat cu PegIntron şi ribavirină. Pacienţii trebuie să se spele pe dinţi de două ori pe zi şi să facă examene dentare regulate. În plus, unii pacienţi pot să prezinte vărsături. Dacă această reacţie apare, pacienţii trebuie sfătuiţi să-şi clătească bine gura după fiecare episod.

Transplant de organe: Nu au fost studiate siguranţa şi eficacitatea administrării PegIntron în monoterapie sau în asociere cu ribavirină pentru tratamentul hepatitei C, la pacienţii cu transplant hepatic sau de alte organe. Date preliminarii arată că tratamentul cu interferon alfa poate fi asociat cu o rată crescută a rejetului de grefă renală. De asemenea, s-a raportat şi rejet de grefă hepatică.

Alte modificări: Având în vedere raportările care semnaleazăagravarea bolii psoriazice preexistente şi a sarcoidozei de către interferonul alfa, utilizarea PegIntron la pacienţii cu psoriazis sau sarcoidoză se recomandă numai dacă beneficiul potenţial justifică riscul potenţial.

Teste de laborator: Înaintea începerii tratamentului, la toţi pacienţii trebuie efectuate teste hematologice standard, ale biochimiei sângelui şi ale funcţiei tiroidiene. Valorile bazale considerate acceptabile înaintea începerii tratamentului cu PegIntron sunt:

Trombocite ≥ 100000/mm3

Neutrofile ≥ 1500/mm3

Valoarea concentraţiei plasmatice a TSH trebuie să fie în limite normale

Testele de laborator se vor efectua în săptămânile a 2-a şi a 4-a de tratament şi, ulterior, periodic, conform indicaţiilor clinice. Valorile ARN-VHC trebuie măsurate periodic în timpul tratamentului (vezi pct. 4.2).

Informaţii importante privind unele componente ale PegIntron:
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză – galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei, nu trebuie să utilizeze acest medicament. Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol sodiu (23 mg) per 0,7 ml, adică "nu conţine sodiu".

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Rezultatele unui studiu cu administrare de doze multiple, care a evaluat substraturile P450 la pacienţi cu hepatita cronică C cărora li se administrează PegIntron (1,5 µg/kg) o dată pe săptămână timp de 4 săptămâni, au demonstrat o creştere a activităţii CYP2D6 şi CYP2C8/9. Nu au fost observate modificări ale activităţii CYP1A2, CYP3A4 sau N-acetiltransferazei.

Administrarea peginterferon alfa-2b împreună cu medicamente metabolizate de către CYP2D6 şi CYP2C8/9, în special aceea cu indice terapeutic îngust, cum sunt warfarina şi fenitoina (CYP2C9) şi flecainida (CYP2D6), trebuie făcută cu prudenţă.

Aceste rezultate pot fi parţial în legătură cu îmbunătăţirea capacităţii de metabolizare determinată de reducerea inflamaţiei hepatice la aceşti pacienţi în tratament cu PegIntron. De aceea, este necesară atenţie la iniţierea tratamentului cu PegIntron la pacienţi cu hepatită cronică la care se administrează medicamente cu indice terapeutic îngust şi sensibile la o insuficienţă metabolică uşoară a ficatului.

Într-un studiu farmacocinetic cu doze multiple, nu s-au observat interacţiuni între PegIntron şi ribavirină.

Metadonă: La pacienţii cu hepatită cronică netrataţi anterior cu peginterferon alfa-2b şi care erau în tratament de întreţinere cu doză stabilă de metadonă, asocierea de PegIntron 1,5 micrograme/kg şi săptămână subcutanat timp de 4 săptămâni, a crescut ASC a R-metadonei cu aproximativ 15 % (IÎ 95 % pentru rata estimativă a ASC 103 – 128 %). Semnificaţia clinică a acestui fapt este necunoscută; totuşi, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor cauzate de accentuarea efectului sedativ, cât şi pentru depresia respiratorie. Riscul de prelungire a QTc trebuie luat în considerare mai ales la pacienţii la care se administrează doze mari de metadonă.

Infecţia concomitentă VHC/HIV: Analogi nucleozidici: Utilizarea analogilor nucleozidici în monoterapie sau în asociere cu alte nucleozide determină acidoză lactică. Farmacologic, ribavirină stimulează formarea metaboliţilor fosforilaţi ai purinelor nucleozidice in vitro. Această acţiune poate creşte riscul de acidoză lactică indusă de analogii nucleozidici purinici (de exemplu: didanozină sau abacavir). Nu se recomandă administrarea concomitentă de ribavirinăşi didanozină. Au fost raportate cazuri de toxicitate mitocondrială, în special acidoză lacticăşi pancreatită, uneori letale (vezi RCP pentru ribavirină).

A fost raportată exacerbarea anemiei determinate de ribavirină, atunci când zidovudina face parte din regimul terapeutic al HIV, deşi mecanismele exacte rămân încă neelucidate. Utilizarea concomitentă a ribavirinei cu zidovudina nu este recomandată datorită unui risc crescut de anemie (vezi pct. 4.4). Trebuie luată în considerare înlocuirea zidovudinei într-un tratament combinat antiretroviral (TAR), dacă acesta a fost stabilit deja. Acest fapt este important în special în cazul pacienţilor cu antecedente cunoscute de anemie indusă de zidovudină.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Femei aflate la vârsta fertilă/Contracepţia la bărbaţi şi femei PegIntron se recomandă la femeile cu potenţial fertil numai dacă utilizează mijloace de contracepţie eficace pe durata tratamentului.

Tratamentul asociat cu ribavirină:

Se impune precauţie extremă la pacientele şi partenerele pacienţilor cărora li se administrează PegIntron în asociere cu ribavirină pentru a evita sarcina. În timpul tratamentului şi 4 luni după terminarea acestuia, atât femeile aflate la vârsta fertilă, cât şi partenerii lor trebuie săutilizeze metode contraceptive eficace. Pacienţii de sex masculin şi partenerele lor trebuie să utilizeze o metodă contraceptivă eficace pe durata tratamentului şi timp de 7 luni după terminarea tratamentului (vezi RCP pentru Ribavirină).

Sarcina Nu există date adecvate privind utilizarea interferon alfa-2b la femeile gravide. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). S-a constatat că interferonul alfa-2b provoacă avort la primate. Un astfel de efect este probabil şi pentru PegIntron. Riscul potenţial pentru om este necunoscut. PegIntron se va utiliza în timpul sarcinii numai dacă beneficiul potenţial justifică riscul potenţial pentru făt.

Tratamentul asociat cu ribavirină:

Ribavirina determină malformaţii congenitale grave când este administrată în timpul sarcinii; ca urmare, tratamentul cu ribavirină este contraindicat la gravide.

Alăptarea Nu se cunoaşte dacă componentele acestui medicament se excretă în laptele matern. Ca urmare a posibilelor reacţii adverse la sugari, alăptarea trebuie întreruptă înaintea instituirii tratamentului.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Pacienţii care dezvoltă oboseală, somnolenţă sau stare de confuzie în timpul tratamentului cu PegIntron trebuie avertizaţi să evite conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.

4.8 Reacţii adverse

Adulţi

Cele mai frecvente reacţii adverse legate de tratament raportate în timpul studiilor clinice cu PegIntron în asociere cu ribavirină la adulţi, întâlnite la mai mult de jumătate din subiecţii studiului, au fost oboseală, cefalee, şi reacţii la nivelul locului de administrare. Alte reacţii adverse raportate la peste 25 % dintre subiecţi au fost greaţă, frisoane, insomnie, anemie, febră, mialgii, astenie, durere, alopecie, anorexie, scădere ponderală, depresie, erupţie şi iritabilitate. Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate au avut o intensitate uşoară până la -moderatăşi au putut fi tratate fără a fi necesară modificarea dozelor sau întreruperea terapiei. Oboseala, alopecia, pruritul, greaţa, anorexia, scăderea ponderală, iritabilitatea şi insomnia au apărut cu o rată semnificativ mai mică la pacienţii trataţi cu PegIntron în monoterapie comparativ cu cei trataţi cu terapie combinată (vezi Tabelul 4).

Următoarele reacţii adverse asociate tratamentului au fost raportate în studiile clinice sau în cadrul supravegherii post-comercializare la pacienţii trataţi cu peginterferon alfa-2b, inclusiv monoterapia cu PegIntron sau PegIntron/ribavirină. Aceste reacţii sunt prezentate în tabelul 4 conform clasificării pe aparate sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă (foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000), foarte rare (< 1/10000) sau frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)).În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

 

Tabelul 4 Reacţiile adverse raportate în studii clinice sau în cursul monitorizării după punerea pe piaţă la pacienţii trataţi cu peginterferon alfa-2b, incluzând monoterapia cu PegIntron sau asocierea PegIntron + ribavirină.

Infecţii şi infestări

Foarte frecvente:

Infecţie virală*, faringită*

Frecvente:

Infecţie bacteriană (incluzând sepsis), infecţie fungică, gripă, infecţii ale tractului respirator superior, bronşită, herpes simplex, sinuzită, otită medie, rinită

Mai puţin frecvente:

Infecţii la locul injectării, infecţii ale tractului respirator inferior

Tulburări hematologice şi limfatice

Foarte frecvente:

Anemie, neutropenie

Frecvente:

Anemie hemolitică, leucopenie, trombocitopenie, limfadenopatie

Foarte rare:

Anemie aplastică

Necunoscute:

Aplazie exclusiv a liniei eritrocitare

Tulburări ale sistemului imunitar

Mai puţin frecvente:

Hipersensibilitate la medicament

Rare:

Sarcoidoză

Necunoscute:

Reacţii de hipersensibilitate acută, incluzând angioedem, anafilaxie şi reacţii anafilactice, incluzând şoc anafilactic, purpură trombocitopenică idiopatică, purpură trombocitopenică trombotică, lupus eritematos sistemic

Tulburări endocrine

Frecvente:

Hipotiroidism, hipertiroidism

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Foarte frecvente:

Anorexie

Frecvente:

Hipocalcemie, hiperuricemie, deshidratare, creşterea apetitului alimentar

Mai puţin frecvente:

Diabet zaharat, hipertrigliceridemie

Rare

Cetoacidoză diabetică

Tulburări psihice

Foarte frecvente:

Depresie, anxietate*, labilitate emoţională*, tulburări de concentrare, insomnie

Frecvente:

Agresivitate, agitaţie, furie, alterare a dispoziţiei, tulburări de comportament, nervozitate, tulburări ale somnului, scădere a libidoului, apatie, vise anormale, plâns

Mai puţin frecvente:

Suicid, tentative de suicid, idei suicidare, psihoză, halucinaţii, atacuri de

 

 

panică

Rare:

Boală bipolară

Necunoscute:

Ideaţie de omucidere, furie

Tulburări ale sistemului nervos

Foarte frecvente:

Cefalee, ameţeli

Frecvente:

Amnezie, afectarea memorie, sincopă, migrenă, ataxie, confuzie, nevralgie, parestezie, hipotestezie, hiperestezie, hipertonie, somnolenţă, perturbarea atenţiei, tremor, disgeuzie

Mai puţin frecvente:

Neuropatie, neuropatie periferică

Rare:

Convulsii

Foarte rare:

Hemoragie cerebrovasculară, ischemie cerebrovasculară, encefalopatie

Necunoscute:

Paralizie facială, mononeuropatii

Tulburări oculare

Frecvente:

Tulburări de vedere, vedere înceţoşată, fotofobie, conjunctivită, iritaţie oculară, tulburări ale glandelor lacrimale, durere oculară, xeroftalmie

Mai puţin frecvente:

Exudate retiniene

Rare:

Pierdere a acuităţii vizuale sau în ceea ce priveşte câmpul vizual, hemoragie retiniană, retinopatie, ocluzie a arterei retiniene, ocluzie a venei retiniene, nevrită optică, edem papilar, edem macular

Tulburări acustice şi vestibulare

Frecvente:

Tulburări/pierderi ale auzului, tinitus, vertij

Mai puţin frecvente

Durere auriculară

Tulburări cardiace

Frecvente:

Palpitaţii, tahicardie

Mai puţin frecvente:

Infarct miocardic

Rare:

Insuficienţă cardiacă congestivă, cardiomiopatie, aritmii, pericardită

Foarte rare:

Ischemie cardiacă

Necunoscute:

Efuzie pericardică

Tulburări vasculare

Frecvente:

Hipotensiune arterială, hipertensiune arterială, hiperemie facială

Rare:

Vasculită

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Foarte frecvente:

Dispnee* , tuse *

Frecvente:

Disfonie, epistaxis, tulburări respiratorii, congestie a tractului respirator, congestie sinusală, congestie nazală, rinoree, creştere a secreţiei la nivelul căilor aeriene superioare, durere faringo-laringiană

Foarte rare:

Boală pulmonară interstiţială

Tulburări gastro-intestinale

Foarte frecvente:

Vărsături* , greaţă, durere abdominală, diaree, xerostomie*

Frecvente:

Dispepsie, boală de reflux gastroesofagian, stomatită, ulceraţie bucală, glosodinie, sângerare gingivală, constipaţie, flatulenţă, hemoroizi, cheilită, distensie abdominală, gingivită, glosită, tulburări ale dinţilor

Mai puţin frecvente:

Pancreatită, durere la nivelul cavităţii bucale

Rare:

Colită ischemică

Foarte rare:

Colită ulcerativă

Tulburări hepatobiliare

Frecvente:

Hiperbilirubinemie, hepatomegalie

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Foarte frecvente:

Alopecie, prurit*, xerodermie* , erupţie cutanată tranzitorie*

 

Frecvente:

Psoriazis, reacţie de fotosensibilitate, erupţie maculo-papulară, dermatită, erupţie eritematoasă, eczemă, transpiraţii nocturne, hiperhidroză, acnee, furuncule, eritem, urticarie, textură anormală a părului, afecţiuni ale unghiilor

Rare:

Sarcoidoză cutanată

Foarte rare:

Sindrom Stevens Johnson, necroliză epidermicătoxică, eritem polimorf

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Foarte frecvente:

Mialgie, artralgie, durere musculoscheletală

Frecvente:

Artrită, durere lombară, spasme musculare, dureri ale extremităţilor

Mai puţin frecvente:

Dureri osoase, slăbiciune musculară

Rare:

Rabdomioliză, miozită, artrită reumatoidă

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Frecvente:

Micţiuni frecvente, poliurie, anomalii ale urinii

Rare:

Insuficienţă renală, alterare a funcţiei renale

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Frecvente:

Amenoree, mastodinie, menoragie, tulburări menstruale, tulburări ovariene, tulburări vaginale, disfuncţie sexuală, prostatită, disfuncţie erectilă

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Foarte frecvente:

Reacţie la locul injectării*, inflamaţie la locul injectării, oboseală, astenie, iritabilitate, frisoane, febră, simptome asemănătoare gripei, durere

Frecvente:

Durere toracică, disconfort toracic, durere la locul injectării, stare generală de rău, edem facial, edem periferic, stare anormală, sete

Rare:

Necroză la locul injectării

Investigaţii diagnostice

Foarte frecvente:

Scădere în greutate

 

*Aceste reacţii adverse au fost frecvente (1/100 şi < 1/10) în studiile clinice la pacienţii trataţi cu PegIntron în monoterapie

Majoritatea cazurilor de neutropenie şi trombocitopenie au fost uşoare (OMS gradele 1 sau 2). Au existat câteva cazuri de neutropenie mai severă la pacienţii trataţi cu doza recomandată de PegIntron în asociere cu ribavirină (OMS gradul 3:39 din 186 [21 %]; şi OMS gradul 4:13 din 186 [7 %]).

Într-un studiu clinic, la aproximativ 1,2 % din pacienţii trataţi cu PegIntron sau interferon alfa-2b în asociere cu ribavirină au fost raportate în timpul tratamentului evenimente psihice care pun în pericol viaţa pacienţilor. Aceste evenimente au inclus ideaţie suicidalăşi tentativă de suicid (vezi pct. 4.4).

Evenimentele adverse cardiovasculare (CDV), mai ales aritmia, au fost aparent corelate în principal cu afecţiuni CDV preexistente şi tratamente anterioare cu agenţi cardiotonici (vezi pct. 4.4). La pacienţii fără dovezi de afectare cardiacă anterioară a fost raportată rar cardiomiopatie care poate fi reversibilă după întreruperea interferonului alfa.

Alte afecţiuni oftalmologice rar raportate după interferoni alfa includ retinopatii (inclusiv edem macular), hemoragii retiniene, ocluzia arterei sau venei retiniene, exudate retiniene, pierderea acuităţii vizuale sau a câmpului vizual, nevrită opticăşi edem papilar (vezi pct. 4.4).

Tratamentul cu interferoni alfa a fost asociat cu o varietate largă de tulburări imune sau mediate imun, incluzând tulburări tiroidiene, lupus eritematos sistemic, poliartrită reumatoidă (nouă sau agravată), purpură trombocitopenică idiopaticăşi trombotică, vasculită, neuropatii inclusiv mononeuropatii şi sindrom Vogt-Koyanagi-Harada (vezi şi pct. 4.4, Boli autoimune).

Pacienţii cu infecţie concomitentă VHC/HIV În cazul pacienţilor cu infecţie concomitentă VHC/HIV care urmeazătratament cu PegIntron în asociere cu ribavirină, alte reacţii adverse (care nu au fost raportate în cadrul grupului de pacienţi cu mono-infecţie) care au fost raportate în studii largi cu o frecvenţă > 5 % au fost: candidoza orală (14 %), lipodistrofia dobândită (13 %), scăderea numărului de limfocite CD4 (8 %), reducerea apetitului alimentar (8 %), creşterea concentraţiei gama-glutamil transferazei (9 %), dorsalgii (5 %), creşterea concentraţiei amilazei serice (6 %), creşterea concentraţiei acidului lactic în sânge (5 %), citoliză hepatică (6 %), creşterea concentraţiei serice a lipazei (6 %) şi dureri la nivelul membrelor (6 %).

Toxicitatea mitocondrială:
Toxicitatea mitocondrialăşi acidoza lactică au fost raportate în cazul pacienţilor HIV-pozitivi la care s-au
administrat INRT, în asociere cu ribavirină pentru infecţia concomitentă cu VHC (vezi pct. 4.4).

Valori de laborator pentru pacienţii cu infecţie concomitentă VHC/HIV:

Deşi efectele toxice hematologice cum ar fi neutropenia, trombocitopenia şi anemia au apărut mai frecvent în rândul pacienţilor cu infecţie concomitentă VHC/HIV, majoritatea au putut fi controlate prin modificarea dozelor şi rar au necesitat o întrerupere prematurăa tratamentului (vezi pct. 4.4). Anomaliile hematologice au fost raportate mai frecvent printre pacienţii trataţi cu PegIntron în asociere cu ribavirină, în comparaţie cu cei trataţi cu interferon alfa-2b în asociere cu ribavirină. În Studiul 1 (vezi pct. 5.1), scăderea numărului absolut de neutrofile sub 500 celule/mm3 a fost observată la 4 % (8/194) dintre pacienţi şi scăderea numărului de trombocite sub 50000 celule/mm3 a fost observată la 4 % (8/194) dintre pacienţii care au primit PegIntron în asociere cu ribavirină. Anemia (hemoglobina < 9,4 g/dl) a fost raportatăla 12 % (23/194) dintre pacienţii trataţi cu PegIntron în asociere cu ribavirină.

Scăderea numărului limfocitelor CD4: Tratamentul cu PegIntron în asociere cu ribavirină a fost asociat cu o scădere a numărului absolut de celule CD4+ în primele 4 săptămâni, fără a fi însoţit şi de o scădere a procentului de celule CD4+. Scăderea numărului absolut de celule CD4+ a fost reversibilă în urma reducerii dozelor sau întreruperii tratamentului. Utilizarea PegIntron în asociere cu ribavirină nu a avut un impact negativ observabil asupra controlului viremiei HIV pe perioada tratamentului sau a urmăririi post-tratament. Sunt disponibile date limitate în ce priveşte siguranţa (N = 25) în cazul pacienţilor cu infecţie concomitentă cu număr de celule CD4+ < 200/μl (vezi pct. 4.4).

Vă rugăm să citiţi şi Rezumatul Caracteristicilor Produsului al celorlalte medicamente antiretrovirale care vor fi administrate în asociere cu terapia VHC, pentru stabilirea şi gestionarea toxicităţii specifice fiecărui produs, cât şi a potenţialelor suprapuneri ale efectelor toxice ale PegIntron în asociere cu ribavirină.

Copii şi adolescenţi

Într-un studiu clinic cu 107 pacienţi copii şi adolescenţi (cu vârsta de la 3 la 17 ani) care au primit tratamentul în asociere PegIntron şi ribavirină, au fost necesare modificări ale dozei la 25% dintre pacienţi, cel mai frecvent din cauza scăderii în greutate, anemiei şi neutropeniei. În general, profilul reacţiilor adverse la copii şi adolescecenţi a fost similar cu cel observat la adulţi, deşi există probleme specifice pediatrice referitoare la inhibarea creşterii. În timpul tratamentului în asociere cu PegIntron şi ribavirină pentru o perioadă de până la 48 de săptămâni, a fost observată inhibarea creşterii, a cărei reversibilitate este nesigură (vezi pct. 4.4). Scăderea în greutate şi inhibarea creşterii au fost observate foarte frecvente în timpul tratamentului (la terminarea tratamentului, scădere medie a ratei de creştere în greutate de 15 procente, scădere medie de la valorile iniţiale pentru greutate şi înălţime a fost de 15 procente respectiv 8 procente) şi viteza de creştere a fost inhibată (<3 procente la 70% dintre pacienţi).

La terminarea perioadei de urmărire de 24 de săptămâni post-tratament, scăderea medie de la valorile iniţiale pentru greutate şi înălţime era încă de 3 respectiv 7 procente şi la 20% dintre copii creşterea era în continuare inhibată (viteza de creştere <3 procente). Pe baza datelor interimare din etapa de urmărire pe termen lung a acestui studiu, 22% (16/74) dintre copii au avut o scădere >15 procente a ratei de creştere în înălţime, din care 3 (4%) dintre copii au avut o scădere >30 procente deşi tratamentul se terminase de mai mult de 1 an. În particular, scăderea procentajului de creştere în înălţime de la valorile initiale până la terminarea perioadei de urmărire a fost mai proeminentă la copiii de vârstă prepubertală (vezi pct. 4.4).

În acest studiu, cele mai frecvente reacţii adverse în toţi subiecţii au fost febră (80%), cefaleea, (62%), neutropenia (33%), oboseala (30%), anorexia (29%) şi eritemul la locul injectării (29%). Numai 1 pacient a întrerupt tratmentul ca urmare a unei reacţii adverse (trombocitopenia). Majoritatea reacţiilor adverse raportate în acest studiu au fost de intensitate uşoară sau moderată. Reactiile adverse grave au fost raportate la 7% (8/107) din toţi pacienţii şi au inclus durere la locul injectării (1%), dureer în extremităţi (1%), cefalee (1%), neutropenie (1%) şi febră (45). Reacţiile adverse importante ca urmare a tratamentului care au apărut la acestă populaţie de pacienţi au fost nervozitatea (8%), agresiunea (3%), mânia (2%), depresie/stare depresivă (4%) şi hipotiroidismul (3%) şi 5 pacienţi au fost trataţi cu levotiroxină pentru hipotiroidism/valori crescute ale TSH.

Următoarele reacţii adverse în legătură cu tratamentul au fost raportate în studiul la copii şi adolescenţi trataţi cu PegIntron în asociere cu ribavirină. Aceste reacţii sunt prezentate în Tabelul 5 în cadrul clasificării pe aparate, sisteme şi organe (foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 to < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000), foarte rare (< 1/10000) sau frecvenţă necunoscută(care nu poate fi estimată din datele disponibile)). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

 

Tabelul 5 Reacţiile adverse raportate foarte frecvent, frecvent şi mai puţin frecvent în cursul studiilor clinice la copii şi adolescenţi trataţi cu PegIntron în asociere cu ribavirină.

Infecţii şi infestări

Frecvente:

Infecţii fungice, gripă, herpes oral, otită medie, faringită streptococică, nazofaringită, sinuzită

Mai puţin frecvente:

Pneumonie, ascaridioză, enterobiază, herpes zoster, celulită, infecţie a tractului urinar, gastroenterită

Tulburări hematologice şi limfatice

Foarte frecvente:

Anemie, leucopenie, neutropenie

Frecvente:

Trombocitopenie, limfadenopatie

Tulburări endocrine

Frecvente:

Hipotiroidism

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Foarte frecvente:

Anorexie, scăderea apetitului alimentar

Tulburări psihice

Frecvente:

Ideaţie suicidară§, tentativă de suicid§, depresie, agresivitate, labilitate emoţională, furie, agitaţie, anxietate, afectarea dispoziţiei psihice, nelinişte, nervozitate, insomnie

Mai puţin frecvente:

Tulburări de comportament, stare depresivă, tulburări emoţionale, teamă, coşmaruri

Tulburări ale sistemului nervos

Foarte frecvente:

Cefalee, ameţeli

Frecvente:

Disgeuzie, sincopă, tulburări ale atenţiei, somnolenţă, tulburări ale somn neodihnitor

Mai puţin frecvente:

Nevralgie, letargie, parestezie, hipoestezie, hiperactivitate psihomotorie, tremor

Tulburări oculare

Frecvente:

Durere oculară

Mai puţin frecvente:

Hemoragie conjunctivală, prurit ocular, cheratită, vedere înceţoşată, fotofobie

Tulburări ale auzului şi de echilibru

Frecvente:

Vertij

Tulburări cardiace

Frecvente:

Palpitaţii, tahicardie

Tulburări vasculare

Frecvente:

Eritem facial

Mai puţin frecvente:

Hipotensiune arterială, paloare

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Frecvente:

Tuse, epistaxis, durere fangolaringiană

 

Mai puţin frecvente:

Wheezing, discomfort nasal, rinoree

Tulburări gastrointestinale

Foarte frecvente:

Dureri abdominale, dureri abdominale superioare, vărsături, greată

Frecvente:

Diaree, stomatită aftoasă, cheilită, ulceraţii orale, discomfort gastric, durere la nivelul cavităţii bucale

Mai puţin frevente:

Dispepsie, gingivită

Tulburări hepatobiliare

Mai puţin frecvente:

Hepatomegalie

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Foarte frecvente:

Alopecie, tegument uscat

Frecvente:

Prurit, erupţie cutanată tranzitorie, erupţie cutanată eritematoasă, eczemă, acne, eritem

Mai puţin frecvente:

Reacţii de fotosensibilitate, erupţie maculopapulară, exfolierea tegumentului, tulburări de pigmentare, dermatită atopică, decolorarea tegumentului

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Foarte frecvente:

Mialgie, artralgie

Frecvente:

Durere musculoscheletală, dureri ale extremitaţilor, lombalgie

Mai puţin frecvente:

Contractură musculară, fasciculaţii musculare

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Mai puţin frecvente:

Proteinurie

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Mai puţin frecvente:

Femei: Dismenoree

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Foarte frecvente:

Eritem la locul injectării, fatigabilitate, febră, frisoane, simptome pseudo-gripale, astenie, durere, stare generală de rău, iritabilitate

Frecvente:

Reacţie la locul injectării, prurit la locul injectării, eritem la locul injectării, uscăciune la nivelul locului injectării, durere la locul injectării, senzaţie de frig

Mai puţin frecvente:

Durere toracică, discomfort toracic, durere facială

Investigaţii diagnostice

Foarte frecvente:

Scădere a ratei de creştere (comparativ cu talia şi/sau greutatea corespunzătoare vârstei)

Frecvente:

Creşterea nivelului sanguin al hormonului stimulant tiroidian, creşterea tiroglobulinei

Mai puţin frecvente:

Prezenţa anticorpilor antitiroidieni

Leziuni şi intoxicaţii

Mai puţin frecvente:

Contuzie

 

§efect de clasă pentru medicamentele care conţin alfa-interferon – raportat în cazul tratamentului standard cu interferon la pacienţi adulţi şi la copii şi adolescenţi; cu PegIntron raportat la pacienţi adulţi.

Cele mai multe dintre modificarile valorilor de laborator în studiile clinice cu PegIntron/ribavirină au fost uşoare sau moderate. Scăderea valorilor hemoglobinei, a celulelor albe, plachetelor sanguine, neutrofilelor şi scăderea bilirubinei pot necesita reducerea dozei sau întreruperea permanentă a tratamentului (vezi pct. 4.2). În timp ce modificări ale valorilor de laborator au fost observate la anumiţi pacienţi trataţi cu PegIntron utilizat în asociere cu ribavirină în studiile clinice, acestea au revenit la valorile iniţiale în câteva săptămâni de la terminarea tratamentului.

4.9 Supradozaj

S-a raportat administrarea unor doze mai mari de până la 10,5 ori decât doza prescrisă. Doza zilnică maximă raportată este de 1200 μg, pentru o singură zi. În general, evenimentele adverse descrise în cazurile de supradozaj cu PegIntron sunt concordante cu profilul de siguranţă cunoscut pentru PegIntron; totuşi, severitatea evenimentelor poate fi crescută. Metodele standard de creştere a eliminării medicamentului, de exemplu dializa, nu s-au dovedit utile. Nu este disponibil nici un antidot specific pentru PegIntron; de aceea, în caz de supradozaj se recomandă tratament simptomatic şi observaţia atentă a pacienţilor. Dacă este posibil, medicii sunt sfătuiţi să se adreseze unui centru de toxicologie (CT).

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Interferoni, codul ATC: L03AB10.

Interferonul alfa-2b recombinant este conjugat covalent cu monometoxipolietilenglicol la un grad mediu de substituţie de 1 mol de polimer/mol de proteină. Masa moleculară medie este de aproximativ 31300 daltoni din care jumătatea proteică reprezintă aproximativ 19300 daltoni.

Interferon alfa-2b Studii in vitro şi in vivo sugerează că activitatea biologică a PegIntron este determinată de componenta sa interferon alfa-2b.

Interferonii îşi exercită activitatea celulară prin legare de receptori membranari specifici de pe suprafaţa celulei. Studii cu alţi interferoni au demonstrat o specificitate de specie. Cu toate acestea, anumite specii de maimuţe, de exemplu maimuţele Rhesus, sunt susceptibile la stimulare farmacodinamică prin expunere la interferoni umani de tip 1.

Odată legat de membrana celulară, interferonul iniţiază o secvenţă complexă de evenimente intracelulare, care includ inducţia anumitor enzime. Se crede că acest proces este responsabil, cel puţin parţial, de diferite răspunsuri celulare la interferon, incluzând: inhibarea replicării virale în celulele infectate de virus, supresia proliferării celulare şi unele activităţi imunomodulatoare, cum ar fi: creşterea activităţii fagocitare a macrofagelor şi mărirea citotoxicităţii specifice a limfocitelor pentru celulele ţintă. Oricare sau toate aceste activităţi pot contribui la efectele terapeutice ale interferonului.

Interferonul alfa-2b recombinant inhibă, de asemenea, replicarea virală in vitro şi in vivo. Deşi nu se cunoaşte modul exact de acţiune antivirală a interferonului alfa-2b recombinant, acesta pare să modifice metabolismul celulei gazdă. Această acţiune inhibă replicarea virală, iar dacă replicarea apare, virionii rezultaţi nu sunt capabili să părăsească celula.

PegIntron

Farmacodinamia PegIntron a fost evaluată la subiecţi sănătoşi, în cadrul unui studiu folosind doze unice crescătoare, prin examinarea modificărilor temperaturii orale, concentraţiilor proteinelor efectoare, cum ar fi neopterina sericăşi 2’5’-oligoadenilatsintetaza (2’5’-OAS), precum şi a numărului de leucocite şi neutrofile. Subiecţii trataţi cu PegIntron au prezentat creşteri moderate dependente de doză ale temperaturii corporale. După administrarea unor doze unice de PegIntron, cuprinse între 0,252,0 micrograme/kg şi săptămână, concentraţia serică de neopterină a crescut în funcţie de doză. Reducerea numărului de neutrofile şi leucocite la sfârşitul săptămânii a 4-a s-a corelat cu doza de PegIntron.

Rezultatele studiilor clinice privind PegIntron – adulţi

Pacienţi netrataţi anterior Au fost efectuate două studii pivot, unul (C/I97-010) privind PegIntron administrat în monoterapie, celălalt (C/I98-580) privind PegIntron administrat în asociere cu ribavirină. Pacienţii eligibili pentru includere în aceste studii prezentau hepatită cronică C confirmată de ARN-VHC pozitiv prin reacţia de polimerizare în lanţ (PCR) (> 30 UI/ml), biopsie hepatică care confirmă diagnosticul histologic de hepatită cronică, în absenţa unei alte cauze de hepatită cronicăşi valori anormale ale concentraţiei plasmatice de ALT.

În studiul efectuat cu PegIntron administrat în monoterapie, un număr total de 916 pacienţi netrataţi anterior, care prezentau hepatită cronică C, au fost trataţi cu PegIntron timp de un an (0,5, 1,0 sau 1,5 micrograme/kg şi săptămână), după care a urmat de o perioadă de urmărire de şase luni. În plus, unui număr de 303 pacienţi i s-a administrat, pentru comparaţie, interferon alfa-2b (3 milioane Unităţi Internaţionale [MIU], de trei ori pe săptămână). Acest studiu a arătat că PegIntron este superior interferonului alfa-2b (Tabelul 6).

În studiul efectuat cu PegIntron administrat în asociere, unui număr de 1530 pacienţi netrataţi anterior i s-a administrat timp de un an una din următoarele scheme terapeutice:

PegIntron (1,5 micrograme/kg şi săptămână) + ribavirină (800 mg/zi), (n = 511).

PegIntron (1,5 micrograme/kg şi săptămână timp de o lună urmat de 0,5 micrograme/kg şi săptămână timp de 11 luni) + ribavirină (1000/1200 mg/zi), (n = 514).

Interferon alfa-2b (3 milioane UI de trei ori pe săptămână) + ribavirină (1000/1200 mg/zi) (n = 505).

În acest studiu, asocierea PegIntron (1,5 micrograme/kg şi săptămână) şi ribavirină este semnificativ superioară asocierii interferon alfa-2b şi ribavirină (Tabelul 6), în special la pacienţii infectaţi cu Genotipul 1 (Tabelul 7). Răspunsul susţinut a fost evaluat prin rata de răspuns la şase luni după întreruperea tratamentului.

Genotipul VHC şi încărcătura virală iniţială reprezintă factori prognostici care afectează rata de răspuns. Totuşi, în acest studiu, ratele de răspuns au fost dependente şi de doza de ribavirină administrată în asociere cu PegIntron sau interferon alfa-2b. La pacienţii la care s-au administrat > 10,6 mg/kg ribavirină (doză de 800 mg pentru un pacient de 75 kg), rata de răspuns a fost semnificativ mai mare decât la pacienţii la care s-au administrat ≤ 10,6 mg/kg ribavirină (Tabelul 7), indiferent de genotip sau încărcătura virală, în timp ce la pacienţii la care s-au administrat > 13,2 mg/kg ribavirină, rata de răspuns a fost chiar mai mare.

 

Tabel 6 Răspuns virologic susţinut (% pacienţi VHC negativ)

 

PegIntron administrat în monoterapie

PegIntron + ribavirină

Schema terapeutică Numărul pacienţilor

P 1,5 304

P 1,0 297

P 0,5 315

I 303

P 1,5/R 511

P 0,5/R 514

I/R 505

Răspuns la sfârşitul tratamentului Răspuns susţinut

49 % 23 %*

41 % 25 %

33 % 18 %

24 % 12 %

65 % 54 %**

56 % 47 %

54 % 47 %

 

P 1,5 PegIntron 1,5 micrograme/kg P 1,0 PegIntron 1,0 microgram/kg P 0,5 PegIntron 0,5 micrograme/kg I Interferon alfa-2b 3 milioane UI P 1,5/R PegIntron (1,5 micrograme/kg) + ribavirină (800 mg) P 0,5/R PegIntron (1,5 până la 0,5 micrograme/kg) + ribavirină (1000/1200 mg) I/R Interferon alfa-2b (3 milioane UI) + ribavirină (1000/1200 mg)

* p < 0,001 P 1,5vs. I ** p = 0,0143 P 1,5/R vs. I/R

 

Tabel 7

Rata de răspuns susţinut la tratament PegIntron + ribavirină (doza de ribavirină , genotip şi încărcătură virală)

Genotip VHC

 

Doza de Ribavirină (mg/kg)

P 1,5/R

P 0,5/R

I/R

Toate genotipurile

 

Toate ≤ 10,6 > 10,6

54 % 50 % 61 %

47 % 41 % 48 %

47 % 27 % 47 %

Genotip 1

 

Toate

42 %

34 %

33 %

 

 

≤ 10,6 > 10,6

38 % 48 %

25 % 34 %

20 % 34 %

Genotip 1 ≤ 600000 UI/ml

Toate ≤ 10,6 > 10,6

73 % 74 % 71 %

51 % 25 % 52 %

45 % 33 %45 %

Genotip 1 > 600000 UI/ml

Toate ≤ 10,6 > 10,6

30 % 27 % 37 %

27 % 25 % 27 %

29 % 17 %29 %

Genotip 2/3

Toate ≤ 10,6 > 10,6

82 % 79 % 88 %

80 % 73 % 80 %

79 % 50 % 80 %

 

P 1,5/R PegIntron (1,5 micrograme/kg) + ribavirină (800 mg)
P 0,5/R PegIntron (1,5 până la 0,5 micrograme/kg) + ribavirină (1000/1200 mg)
I/R Interferon alfa-2b (3 milioane UI) + ribavirină (1000/1200 mg)

În studiul cu PegIntron administrat în monoterapie, calitatea vieţii pacienţilor a fost, în general, mai puţin afectată de administrarea dozelor de 0,5 micrograme/kg PegIntron, decât de administrarea dozelor de1,0 micrograme/kg PegIntron, o datăpe săptămână sau 3 milioane UI interferon alfa-2b, de trei ori pesăptămână.

Într-un studiu clinic separat, 224 de pacienţi cu genotip 2 sau 3 au primit PegIntron 1,5 micrograme/kg subcutanat, o dată pe săptămână, în asociere cu ribavirină 800 mg - 1400 mg p.o. timp de 6 luni (în funcţie de greutate, numai 3 pacienţi care cântăreau > 105 kg au primit doza de 1400 mg)


(Tabelul 8). 24 % aveau fibroză în punţi sau ciroză (Knodell 3/4).

 

Tabel 8. Răspuns virologic la sfârşitul tratamentului, Răspuns virologic susţinut şi Recădere în funcţie de Genotipul VHC şi Încărcătura Virală*

 

PegIntron 1,5 μg/kg O dată pe săptămână plus Ribavirină 8001400 mg/zi

Răspuns la sfârşitul tratamentului

Răspuns virologic susţinut

Recădere

Toţi pacienţii

94 % (211/224)

81 % (182/224)

12 % (27/224)

VHC 2 ≤ 600000 UI/m l > 600000 UI/m l

100 % (42/42) 100 % (20/20) 100 % (22/22)

93 % (39/42) 95 % (19/20) 91 % (20/22)

7 % (3/42) 5 % (1/20) 9 % (2/22)

VHC 3 ≤ 600000 UI/m l > 600000 UI/m l

93 % (169/182) 93 % (92/99) 93 % (77/83)

79 % (143/182) 86 % (85/99) 70 % (58/83)

14 % (24/166) 8 % (7/91) 23 % (17/75)

 

* Orice subiect cu nivele nedetectabile de ARN-VHC la vizita din săptămâna 12 de urmărire şi fără date la săptămâna 24 de urmărire, a fost considerat ca fiind un răspuns susţinut. Orice subiect fără date înainte şi după săptămâna 12 de urmărire a fost considerat ca fiind fără răspuns la săptămâna 24 de urmărire.

Tratamentul pe perioada de 6 luni din acest studiu a fost mai bine tolerat decât tratamentul de un an în studiul pivot cu asocierea medicamentoasă; pentru întrerupere 5 % vs. 14 %, pentru modificare a dozei 18 % vs. 49 %.

Într-un studiu non-comparativ, unui număr de 235 pacienţi cu genotip 1 şi încărcătură virală mică (< 600000 UI/ml) i s-a administrat PegIntron, 1,5 micrograme/kg subcutanat, o dată pe săptămână, în asociere cu ribavirină administrată în funcţie de greutate. Rata globală a răspunsului virologic susţinut după 24 săptămâni de tratament a fost de 50 %. 41 % din subiecţi (97/235) au avut nivele nedetectabile de ARN-VHC la săptămâna 4 şi săptămâna 24 de tratament. În acest subgrup, rata de răspuns virologic susţinut a fost 92 % (89/97). Rata crescută de răspuns virologic susţinut în acest subgrup de pacienţi a fost identificată în analiza interim (n=49) şi confirmată prospectiv (n=48). Date retrospective limitate indică faptul că tratamentul de 48 săptămâni poate fi asociat cu rată crescută de răspuns virologic susţinut (11/11) şi cu un risc mai mic de recădere (0/11 comparativ cu 7/96 după 24 săptămâni de tratament).

Un studiu randomizat de mari dimensiuni a comparat siguranţa şi eficacitatea tratamentului pentru 48 de săptămâni cu două regimuri PegIntron/ribavirină [PegIntron 1,5 μg/kg şi 1 μg/kg subcutanat o dată pe săptămână, ambele în combinaţie cu ribavirină în doză zilnică de 800 până la 1400 mg p.o. (divizată în două prize)] şi peginterferon alfa-2a 180 μg subcutanat o dată pe săptămână cu ribavirină în doză zilnică de 1000 până la 1200 mg p.o. (divizată în două prize), la 3070 de pacienţi adulţi netrataţi anterior, cu hepatită C de genotip 1. Răspunsul la tratament a fost măsurat cu Răspunsul Virologic Susţinut (RVS) definit ca ARN-VHC nedetectabil la 24 de săptămâni post-tratament (vezi Tabelul 9).

 

Tabelul 9. Răspunsul Virologic la săptămâna 12 de tratament, răspunsul la terminarea tratamentului, rata de recidivă* şi Răspunsul Virologic Susţinut (RVS).

Grupul de tratament

% (numărul) pacienţilor

 

PegIntron 1,5 μg/kg + ribavirină

PegIntron 1 μg/kg + ribavirină

Peginterferon alfa-2a 180 μg/kg + ribavirină

ARN-VHC nedetectabil la spt 12

40 (407/1019)

36 (366/1016)

45 (466/1035)

Răspunsul la sfârşitul tratamentului

53 (542/1019)

49 (500/1016)

64 (667/1035)

Recidivă

24 (123/523)

20 (95/475)

32 (193/612)

RVS

40 (406/1019)

38 (386/1016)

41 (423/1035)

RVS la pacienţii cu ARN-VHC nedetectabil la spt 12 de tratament

81 (328/407)

83 (303/366)

74 (344/466)

 

*(Test PCR ARN-VHC, cu o limită cantitativă inferioară de 27 UI/ml)
Lipsa răspunsului virologic precoce la săptămâna 12 de tratament (ARN-VHC detectabil cu o reducere < 2 log10
faţă de debut) a reprezentat un criteriu de întrerupere a tratamentului.

Ratele de răspunsul virologic susţinut au fost similare în toate cele trei grupuri de tratament. La pacienţii de origine afro-americană (cunoscuţi a avea un factor de prognostic rezervat pentru eradicarea VHC), tratamentul cu combinaţia terapeutică PegIntron(1,5 μg/kg)/ribavirină a rezultat într

o rată a răspunsului virologic susţinut mai mare comparativ cu doza de PegIntron de 1 μg/kg. Pentru doza de PegIntron 1,5 μg/kg plus ribavirină, ratele răspunsului virologic susţinut au fost mai mici la pacienţii cu ciroză, la cei cu nivele normale ale ALT, la pacienţii cu o încărcătură virala la debut > 600000 UI/ml şi la pacienţii > 40 de ani. Pacienţii caucazieni au avut o rată a răspunsului virologic susţinut mai mare comparativ cu pacienţii afro-americani. Rata de recidivă pentru pacienţii cu ARNVHC nedetectabil la sfârşitul tratamentului a fost de 24%.

Predictabilitatea răspunsului virologic susţinut - Pacienţi netrataţi anterior

Răspunsul virologic la săptămâna 12 este definit ca cel puţin o scădere cu 2-log a încărcăturii virale sau nivele nedectabile de ARN-VHC. Răspunsul virologic la săptămâna 4, este definit ca o scădere de cel puţin 1-log a încărcăturii virale sau nivele nedetectabile ale ARN-VHC. Aceste repere temporale (săptămânile de tratament 4 şi 12) s-au dovedit a avea valoare predictivă pentru răspunsul susţinut (vezi Tabelul 10).

 

Tabelul 10. Valoarea predictivă a răspunsului virologic din timpul tratamentului cu combinaţia terapeutică PegIntron 1,5 μg/kg/ribavirină 800-1400 mg

 

Negativ

Pozitiv

 

Fără răspuns la spt de tratament

Fără răspuns susţinut

Valoare predictivă negativă

Fără răspuns la spt de tratament

Fără răspuns susţinut

Valoare predictivă pozitivă

Genotip 1*

La săptămâna 4*** (n=950)

 

 

ARN-VHC negativ

834

539

65% (539/834)

116

107

92% (107/116)

ARN-VHC negativ sau scădere a încărcăturii virale ≥ 1 log

220

210

95% (210/220)

730

392

54% (392/730)

La săptămâna 12*** (n=915)

 

 

ARN-VHC negativ

508

433

85% (433/508)

407

328

81% (328/407)

ARN-VHC negativ sau scădere a încărcăturii virale ≥ 2 log

206

205

N/A†

709

402

57% (402/709)

Genotip 2,3**

La săptămâna 12 (n=215)

 

 

 

 

 

 

ARN-VHC negativ sau scădere a încărcăturii virale ≥ 2 log

2

1

50% (1/2)

213

177

83% (177/213)

 

* Genotipul 1 a primit 48 de săptămâni de tratament.
** Genotipurile 2 şi 3 au primit 24 de săptămâni de tratament.
*** Rezultatele prezentate corespund unui singur moment de timp. Un pacient ar fi putut să lipsească sau să aibă
rezultate diferite la săptămâna 4 sau 12.

†Aceste criterii au fost folosite în protocol: dacă ARN-VHC la săptămâna 12 este pozitiv şi scade < 2 log10 faţă de debut, pacienţii opresc tratamentul. Dacă ARN-VHC la săptămâna 12 este pozitiv şi scade ≥ 2 log10 faţă de debut, atunci retestaţi ARN-VHC la săptămâna 24 şi, dacă este pozitiv, pacienţii opresc tratamentul.

La pacienţii trataţi cu PegIntron în monoterapie, valoarea predictivă negativă pentru răspunsul susţinut a fost de 98 %.

Pacienţii cu infecţie concomitentă VHC/HIV Au fost efectuate două studii la pacienţi cu infecţie concomitentă VHC şi HIV. Răspunsul la tratament în ambele studii este prezentat în Tabelul 11. Studiul 1 (RIBAVIC ; P01017) a fost un studiu randomizat, multicentric, în care s-au înscris 412 pacienţi adulţi, netrataţi anterior, cu hepatită cronică C, care aveau infecţie concomitentă cu HIV. Pacienţii au fost împărţiţi aleator, unii fiind trataţi cu PegIntron (1,5 μg/kg şi săptămână) plus ribavirină (800 mg/zi), iar ceilalţi cu interferon alfa-2b (3 milioane UI de trei ori pe săptămână) plus ribavirină (800 mg/zi) timp de 48 săptămâni, cu o perioadă de urmărire post-terapie de 6 luni. Studiul 2 (P02080) a fost un studiu randomizat, monocentric, în care s-au înscris 95 de pacienţi adulţi netrataţi anterior, cu hepatită cronică C, care aveau infecţie concomitentă cu HIV. Pacienţii au fost împărţiţi aleator, unii fiind trataţi cu PegIntron (100 sau 150 μg/săptămână în funcţie de greutate) plus ribavirină (800-1200 mg/zi în funcţie de greutate), iar ceilalţi cu interferon alfa-2b (3 milioane UI de trei ori pe săptămână) plus ribavirină (800-1200 mg/zi în funcţie de greutate). Tratamentul a durat 48 săptămâni, iar perioada de urmărire post-tratament a fost de 6 luni, cu excepţia pacienţilor infectaţi cu genotipurile 2 sau 3 şi cu încărcătură virală < 800000 UI/ml (Amplicor) care au urmat tratamentul timp de 24 săptămâni şi au avut o perioadă de urmărire post tratament de 6 luni.

 

Tabel 11

Răspunsul virologic susţinut în funcţie de genotip după administrarea PegIntron în asociere cu Ribavirină la pacienţi cu infecţie concomitentă VHC/HIV

 

 

Studiul 11

Studiul 22

 

 

PegIntron (1,5 µg/kg şi săptămână) + ribavirină (800 mg)

Interferon alfa-2b (3 milioane UI TIW) + ribavirină (800 mg)

Valoa rea p

PegIntron (100 sau 150cµg/săptă mână) + ribavirină (800-1,200 mg)d

Interferon alfa-2b (3 milioane UI TIW) + ribavirină (800-1,200 mg)d

Valoar ea p

Toate

27 % (56/205)

20 % (41/205)

0,047

44 % (23/52)

21 % (9/43)

0,017

Genotip 1, 4

17 % (21/125)

6 % (8/129)

0,006

38 % (12/32)

7 % (2/27)

0,007

Genotip 2, 3

44 % (35/80)

43 % (33/76)

0,88

53 % (10/19)

47 % (7/15)

0,730

 

Milioane UI = milioane unităţi internaţionale; TIW = trei ori pe săptămână.

a: valoarea p bazat pe testul Chi pătrat al lui Cochran-Mantel Haenszel.

b: valoarea p bazată pe testul chi-pătrat.

c: pacienţii < 75 kg au primit 100 µg/săptămână PegIntron şi pacienţii ≥ 75 kg au primit 150 µg/săptămână PegIntron.

d: doza de ribavirină a fost de 800 mg pentru pacienţii < 60 kg, 1000 mg pentru pacienţii între 60-75 kg, şi 1200 mg pentru pacienţii > 75 kg.

1Carrat F, Bani-Sadr F, Pol S et al. JAMA 2004; 292(23): 2839-2848. 2Laguno M, Murillas J, Blanco J.L et al. AIDS 2004; 18(13): F27-F36.

Răspunsul histologic

Au fost obţinute biopsii hepatice înainte şi dupătratament în Studiul 1 şi au fost disponibile pentru 210 din cei 412 subiecţi (51 %). Atât scorul Metavir, cât şi gradul Ishak au scăzut printre subiecţii care au primit tratament cu PegIntron în asociere cu ribavirină. Aceastăscădere a fost semnificativă printre cei care au răspuns la tratament (-0,3 pentru Metavir şi –1,2 pentru Ishak) şi stabilă (-0,1 pentru Metavir şi – 0,2 pentru Ishak) printre cei care nu au răspuns la tratament. În termeni de activitate, aproximativ o treime dintre cei care au prezentat un răspuns susţinut au arătat o îmbunătăţire şi nici unul dintre pacienţi nu a arătat un regres al bolii. Nu s-a observat o ameliorare a fibrozei în acest studiu. Steatoza s-a ameliorat semnificativ în cazul pacienţilor infectaţi cu VHC Genotipul 3.

-Retratamentul cu PegIntron/ribavirină în cazul eşecurilor terapeutice anterioare Într-un studiu non-comparativ, 2293 pacienţi cu fibroză moderată până la severă, care nu au răspuns la tratamentul anterior cu interferon alfa în asociere cu ribavirină, au fost retrataţi cu PegIntron, 1,5 micrograme/kg subcutanat, o dată pe săptămână, în asociere cu ribavirină în doză ajustată în funcţie de greutatea corporală. Eşecul la terapia anterioară a fost definit ca recădere sau lipsa răspunsului (ARNVHC pozitiv la sfârşitul perioadei minime de tratament de 12 săptămâni).

Pacienţii care au prezentat ARN-VHC negativ în săptămâna 12 de tratament, au continuat tratamentul timp de 48 săptămâni şi au fost urmăriţi 24 săptămâni de la terminarea tratamentului. Răspunsul la săptămâna 12 a fost definit ca ARN-VHC nedetectabil după 12 săptămâni de tratament. Răspunsul virologic susţinut (RVS) a fost definit ca ARN-VHC nedetectabil la 24 săptămâni post-tratament (Tabelul 12).

 

Tabelul 12

Ratele de răspuns la reluarea tratamentului în cazul eşecului tratamentului anterior

 

 

Pacienţi cu ARN-VHC nedetectabil la săptămâna 12 de tratament şi RVS, în cazul reluării tratamentului

 

 

 

interferon alfa/ribavirină

peginterferon alfa/ribavirină

Populaţia globală*

 

 

Răspunsul la

RVS % (n/N)

Răspunsul la

RVS % (n/N)

RVS % (n/N)

 

 

săptămâna 12 % (n/N)

IÎ 99 %

săptămâna 12 % (n/N)

IÎ 99 %

IÎ 99 %

Răspuns global

38,6 (549/1423)

59,4 (326/549) 54,0; 64,8

31,5 (272/863)

50,4 (137/272) 42,6; 58,2

21,7 (497/2293) 19,5; 23,9

Răspuns anterior

 

 

 

 

 

Recădere

67,7 (203/300)

59,6 (121/203)

58,1 (200/344)

52,5 (105/200)

37,7 (243/645)

 

 

50,7; 68,5

 

43,4; 61,6

32,8, 42,6

Genotip 1/4

59,7 (129/216)

51,2 (66/129) 39,8; 62,5

48,6 (122/251)

44,3 (54/122) 32,7; 55,8

28,6 (134/468) 23,3; 34,0

Genotip 2/3

88,9 (72/81)

73,6 (53/72) 60,2; 87,0

83,7 (77/92)

64,9 (50/77) 50,9; 78,9

61,3 (106/173) 51,7; 70,8

NR

28,6 (258/903)

57,0 (147/258) 49,0; 64,9

12,4 (59/476)

44,1 (26/59) 27,4; 60,7

13,6 (188/1385) 11,2; 15,9

Genotip 1/4

23,0 (182/790)

51,6 (94/182) 42,1, 61,2

9,9 (44/446)

38,6 (17/44) 19,7; 57,5

9,9 (123/1242) 7,7; 12,1

Genotip 2/3

67,9 (74/109)

70,3 (52/74) 56,6; 84,0

53,6 (15/28)

60,0 (9/15) 27,4; 92,6

46,0 (63/137) 35,0; 57,0

Genotip

 

 

 

 

 

1

30,2 (343/1.135)

51,3 (176/343) 44,4; 58,3

23,0 (162/704)

42,6 (69/162) 32,6; 52,6

14,6 (270/1846) 12,5; 16,7

2/3

77,1 (185/240)

73,0 (135/185) 64,6; 81,4

75,6 (96/127)

63,5 (61/96) 50,9; 76,2

55,3 (203/367) 48,6; 62,0

4

42,5 (17/40)

70,6 (12/17) 42,1; 99,1

44,4 (12/27)

50,0 (6/12) 12,8; 87,2

28,4 (19/67) 14,2; 42,5

Scor de fibroză

 

 

 

 

 

METAVIR

 

 

 

 

 

F2

46,0 (193/420)

66,8 (129/193)

33,6 (78/232)

57,7 (45/78)

29,2 (191/653)

 

 

58,1; 75,6

 

43,3; 72,1

24,7; 33,8

F3

38,0 (163/429)

62,6 (102/163) 52,8; 72,3

32,4 (78/241)

51,3 (40/78) 36,7; 65,9

21,9 (147/672) 17,8; 26,0

F4

33,6 (192/572)

49,5 (95/192) 40,2; 58,8

29,7 (116/390)

44.8 (52/116) 32,9; 56,7

16,5 (159/966) 13,4; 19,5

Încărcătură virală

 

 

 

 

 

iniţială

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ÎV mare (>600000 UI/ml)

32,4 (280/864)

56,1 (157/280) 48,4; 63,7

26,5 (152/573)

41,4 (63/152) 31,2; 51,7

16,6 (239/1441) 14,1; 19,1

ÎV mică (≤600000 UI/ml)

48,3 (269/557)

62.8 (169/269) 55,2; 70,4

41,0 (118/288)

61,0 (72/118) 49,5; 72,6

30,2 (256/848) 26,1; 34,2

 

NR: Lipsa răspunsului definită ca ARN-VHC seric/plasmatic pozitiv la sfârşitul perioadei minime de tratament de 12 săptămâni. Concentraţia plasmatică a ARN-VHC este măsurată cu ajutorul unui test cantitativ bazat pe cercetare, a reacţiei de polimerizare în lanţ (PCR) într-un laborator central. *Populatia în intenţie de tratament a inclus 7 pacienţi la care nu au putut fi confirmate cel puţin 12 săptămâni de tratament anterior.

Per total, aproximativ 36 % (821/2286) dintre pacienţi au avut concentraţii plasmatice de ARN-VHC nedetectabile în săptămâna 12 de tratament, măsurate cu ajutorul unui test bazat pe cercetare (limita de detecţie fiind de 125 UI/ml). În cadrul acestui subgrup, a existat o rată de răspuns virologic susţinut de aproximativ 56 % (463/823). În cazul pacienţilor care au suferit un eşec anterior al terapiei cu interferon non-pegilat sau cu interferon pegilat şi care au prezentat ARN-VHC negativ în săptămâna 12, ratele de răspuns susţinut au fost de 59 %, respectiv de 50 %. Dintre cei 480 de pacienţi cu reducerea încărcăturii virale > 2 log, dar cu virus detectabil în săptămâna 12, 188 de pacienţi au continuat tratamentul. La aceşti pacienţi, RVS a fost 12 %.

Pacienţii care nu au răspuns la un tratament anterior cu interferon pegilat alfa/ribavirină, au avut şanse mai mici de a obţine un răspuns la săptămâna 12 la reluarea tratamentului, comparativ cu cei care nu au răspuns la tratamentul cu interferon non-pegilat alfa/ribavirină (12,4 % comparativ cu 28,6 %). Totuşi, dacă s-a obţinut un răspuns la săptămâna 12, a existat o diferenţă mică în ceea ce priveste RVS indiferent de tratamentul anterior sau răspunsul anterior la tratament.

Date referitoare la eficacitatea pe termen lungÎntr-un studiu extins, de urmărire, pe termen lung, au fost înrolaţi 567 pacienţi după ce au fost trataţi într-un studiu anterior cu PegIntron (cu sau fără ribavirină). Scopul studiului a fost de a evalua durabilitatea răspunsului viral susţinut (RVS) şi de a evalua impactul negativităţii virale continue asupra evoluţiilor clinice. 327 pacienţi au încheiat cel puţin 5 ani de urmărire pe termen lung şi doar 3 dintre cei 366 pacienţi cu răspunsuri susţinute au prezentat recăderi pe parcursul studiului. Estimarea Kaplan-Meier pentru răspunsul susţinut continuu pe perioada celor 5 ani pentru toţi pacienţii este de 99 % (IÎ 95 %: 98 – 100 %). RVS după tratamentul infecţiei cronice cu VHC cu PegIntron (cu sau fără ribavirină) determină înlăturarea pe termen lung a virusului furnizând o rezoluţie a infecţiei hepatice şi “vindecare” clinică faţă de infecţia VHC cronică. Cu toate acestea, acest fapt nu împiedică apariţia evenimentelor la nivel hepatic în cazul pacienţilor cu ciroză (inclusiv hepatocarcinom).

Studii clinice cu PegIntron – copii şi adolescenţi

Pe baza genotipului HCV şi a încărcării virale iniţiale, într-un studiu multicentric au fost înrolaţi copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 3 şi 17 ani cu hepatită cronică C compensatăşi ARN-VHC detectabil şi au fost trataţi cu ribavirină 15mg/kg pe zi plus PegIntron 60 µg/m2 o datăpe săptămână pentru o perioadăde 24 săptămâni sau 48 săptămâni. Toţi pacienţii au fost urmăriţi pentru o perioadă de 24 de săptămâni post-tratament. Tratamentul a fost primit de un număr total de 107 pacienţi dintre care 52% au fost femei, 89% caucazieni, 67% au avut VHC Genotipul 1 şi 63% au avut o vârstă mai micăde 12 ani. Populaţia înrolată a inclus în principal copii cu hepatită C de intensitate uşoară sau moderată. Din cauza lipsei datelor la copii cu progresie severă a bolii şi a riscului potenţial de reacţii adverse, raportul beneficiu/risc al asocierii terapeutice dintre PegIntron şi ribavirină trebuie evaluat cu atenţie în această populaţie (vezi pct. 4.1, 4.4 şi 4.8). Rezultatele studiului sunt sumarizate în Tabelul 13.

Tabelul 13 Ratele de răspuns virologic susţinut (na,b (%)) la copii şi adolescenţi netrataţi anterior în funcţie de genotip şi durata tratamentului – Toţi subiecţii

n = 107 24 săptămâni 48 săptămâni

Toate genotipurile 26/27 (96 %)

44/80 (55 %) Genotipul 1

38/72 (53 %) Genotipul 2

14/15 (93 %)

-Genotipul 3c

12/12 (100 %)

2/3 (67 %) Genotipul 4

-4/5 (80 %)

a: Răspunsul la tratament a fost definit ca valoare nedetectabilă a ARN-VHC la 24 săptămâni post-tratament, limita inferioară de detecţie = 125 UI/ml.

b: n = numărul de responderi/numărul de subiecţi cu un anumit genotip şi durata de tratament alocată.

c: Pacienţii cu genotip 3 şi încărcătură virală redusă (< 600000 IU/ml) au primit tratament pentru o perioada de 24 săptămâni în timp ce acei pacienţi cu genotipul 3 şi încărcătură virală crescută (≥ 600000 IU/ml) au primit tratament pentru o perioada de 48 săptămâni.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

PegIntron este un derivat de interferon alfa-2b polietilenglicat-modificat (“pegilat”), bine caracterizat, compus predominant din specii monopegilate. Timpul de înjumătăţire plasmatică al PegIntron este mai mare, în comparaţie cu cel al interferonului alfa-2b non-pegilat. PegIntron are capacitatea de a se depegila, eliberând interferon alfa-2b liber. Activitatea biologică a izomerilor pegilaţi este similară calitativ, dar mai slabă decât a interferonului alfa-2b liber.

Concentraţiile plasmatice maxime se obţin în 15 - 44 ore de la administrarea subcutanatăşi se menţin 48 - 72 ore.

Valorile Cmax şi ASC ale PegIntron cresc în funcţie de doză. Volumul aparent de distribuţie mediu este 0,99 l/kg.

La doze multiple, are loc o acumulare a interferonilor imunoreactivi. Totuşi, măsurătorile indică doar o creştere modestă a activităţii biologice.

Media (DS) timpului de înjumătăţire prin eliminare al PegIntron este de aproximativ 40 ore (13,3 ore), cu un clearance aparent de 22,0 ml/orăşi kg. Mecanismele implicate în clearance-ul interferonilor la om nu au fost încă total elucidate. Totuşi, o mică parte (aproximativ 30 %) din clearance-ul aparent al PegIntron se realizează pe cale renală.

Funcţia renală: 30 % din clearance-ul total al PegIntron se realizează pe cale renală. În cadrul unui studiu privind administrarea unei doze unice (1,0 microgram/kg), la pacienţi cu insuficienţă renală, Cmax, ASC şi timpul de înjumătăţire plasmatică au crescut în funcţie de gradul de insuficienţă renală.

După administrarea de doze multiple de PegIntron (1,0 micrograme/kg administrat subcutanat o dată pe săptămână timp de 4 săptămâni), clearance-ul PegIntron este redus în medie cu 17 % la pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance al cretininei 30-49 ml/min) şi în medie cu 44 % la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei 15-29 ml/min), comparativ cu pacienţii cu funcţie renală normală. Pe baza datelor rezultate în urma administrării unei singure doze, clearance-ul a fost similar la pacienţii cu insuficienţă renală severă nedializaţi faţă de cei dializaţi. Doza de PegIntron în monoterapie trebuie redusă la pacienţii cu insuficienţă renală moderată sau severă (vezi pct. 4.2 şi 4.4). Pacienţii cu clearance al creatininei < 50 ml/minut nu trebuie trataţi cu PegIntron în asociere cu ribavirină (vezi pct. 4.3).

Datorită variabilităţii farmacocineticii interferonului în cadrul populaţiei, se recomandă ca pacienţii cu insuficienţă renală severă să fie monitorizaţi cu atenţie pe durata tratamentului cu PegIntron (vezi pct. 4.2).

Funcţia hepatică: Farmacocinetica PegIntron nu a fost evaluată la pacienţii cu disfuncţie hepatică severă.

Pacienţi vârstnici cu vârsta ≥ 65 : La doză unică de 1,0 microgram/kg, subcutanat, farmacocinetica PegIntron nu a fost influenţată de vârsta pacienţilor. Datele sugerează că nu este necesară modificarea dozelor de PegIntron în funcţie de vârstă.

Copii şi adolescenţi: Proprietăţile farmacocinetice ale PegIntron şi ribavirinei (capsule şi soluţie orală) după administrarea în doze multiple la copii şi adolescenţi cu hepatită cronică C au fost evaluate în timpul unui studiu clinic. La copii şi adolescenţi care au primit o doză de 60 µg/m2 şi săptămână PegIntron ajustată pe baza suprafeţei corporale, raportul estimat al expunerii în timpul intervalului de administrare, transformat logaritmic, se preconizează a fi cu 58% (IÎ 90%: 144-177%) mai mare decât cel observat la adulţi care primesc 1,5 µg/kg şi săptămână.

Factori de neutralizare a interferonului: În studiile clinice s-au efectuat teste asupra factorilor de neutralizare a interferonului, pe probe de ser recoltate de la pacienţi cărora li s-a administrat PegIntron. Factorii de neutralizare a interferonului sunt anticorpi care neutralizează activitatea antiviralăa interferonului. Frecvenţa apariţiei factorilor de neutralizare la pacienţii care au primit doze de PegIntron de 0,5 microgame/kg este de 1,1 %.

5.3 Date preclinice de siguranţă

PegIntron: Evenimentele adverse neobservate în studiile clinice, nu au fost semnalate nici în studiile de toxicitate la maimuţe. Ca urmare a apariţiei anticorpilor anti-interferon la majoritatea maimuţelor, durata acestor studii s-a limitat la patru săptămâni.

Nu au fost efectuate studii privind efectul PegIntron asupra funcţiei de reproducere. S-a arătat că interferonul alfa-2b este abortiv la primate. Un astfel de efect este probabil şi pentru PegIntron. Nu au fost studiate efectele asupra fertilităţii. Nu se cunoaşte dacă elementele componente ale acestui medicament se excretă în laptele animalelor de experienţă sau cel uman (vezi pct. 4.6 pentru informaţii relevante la om privind sarcina şi alăptarea). PegIntron nu are potenţial genotoxic.

Relativa non-toxicitate a monometoxipolietilenglicolului (mPEG), care este eliberat din PegIntron prin metabolizare in vivo, a fost demonstrată în studiile preclinice de toxicitate după administrarea de doză unicăşi după administrare de doze repetate la rozătoare şi maimuţe, în studii standard privind dezvoltarea embrio-fetalăşi în studii de mutagenitate in vitro.

PegIntron plus ribavirină: Utilizat în asociere cu ribavirină, PegIntron nu a provocat nici un alt efect în afara celor observate la administrarea în monoterapie a fiecăreia dintre aceste substanţe. Efectul major produs de tratament a constat în apariţia unei anemii reversibile, uşoară până la moderată, a cărei severitate a fost mai pronunţată decât cea produsă de fiecare dintre substanţe administrată în monoterapie.

Nu au fost efectuate studii la animale tinere pentru examinarea efectelor tratamentului cu PegIntron asupra creşterii, dezvoltării, maturării sexuale şi comportamentului. Rezultatele studiilor de toxicitate preclinice juvenile au demonstrat un efect minor, în funcţie de doză asupra creşterii generale la şobolan nou născut care a primit ribavirină (vezi pct. 5.3 din RCP pentru Rebetol dacă PegIntron va fi administrat în asociere cu ribavirină).

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Pulbere pentru soluţie injectabilă:

-Fosfat disodic anhidru

-Dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat

-Zahăr

- Polisorbat 80

Solvent:

-Apă pentru preparate injectabile

6.2 Incompatibilităţi

Acest medicament trebuie reconstituit numai utilizând solventul pus la dispoziţie (vezi pct. 6.6). În absenţa studiilor privind compatibilitatea, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

6.3 Perioada de valabilitate

Înainte de reconstituire:

3 ani.

După reconstituire:

-Stabilitate fizico-chimică pentru soluţia în uz s-a demonstrat pentru 24 ore la 2°C - 8ºC.

-Din punct de vedere microbiologic, produsul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat, condiţiile şi perioada de păstrare până la utilizare constituie responsabilitatea utilizatorului şi, de obicei, nu trebuie să depăşească 24 ore la 2ºC - 8ºC.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la frigider (2°C – 8°C).

Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentelor reconstituite, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Pulberea este conţinută într-un flacon a 2 ml (din sticlă flint tip I) cu dop de cauciuc butilic, sigiliu de aluminiu şi capac din polipropilen. Solventul este conţinut într-o fiolă a 2 ml (din sticlă flint de tip 1). PegIntron 50 micrograme este disponibil ca:

1 flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilăşi 1 fiolăcu solvent pentru administrare parenterală;

1 flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă, 1 fiolă cu solvent pentru administrare parenterală, 1 seringă, 2 ace pentru injecţie şi 1 tampon dezinfectant;

4 flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilăşi 4 fiole cu solvent pentru administrare parenterală;

4 flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilă, 4 fiole cu solvent pentru administrare parenterală, 4 seringi, 8 ace pentru injecţie şi 4 tampoane dezinfectante;

-6 flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilăşi 6 fiole cu solvent pentru administrare parenterală.

 12 flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilă, 12 fiole cu solvent pentru administrare parenterală, 12 seringi, 24 ace pentru injecţie şi 12 tampoane dezinfectante.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Fiecare flacon va fi reconstituit cu 0,7 ml apă pentru preparate injectabile pentru a se administra o cantitate de până la 0,5 ml soluţie. În timpul pregătirii PegIntron pentru injectare, la măsurarea dozei şi la injectare, se pierde o mică cantitate. De aceea, fiecare flacon conţine un exces de solvent şi PegIntron pulbere pentru a asigura eliberarea dozei înscrise pe etichetă în 0,5 ml PegIntron soluţie injectabilă. Soluţia reconstituită are o concentraţie de 50 micrograme/0,5 ml.

Utilizând o seringă sterilăşi un ac pentru injecţie, 0,7 ml apă pentru preparate injectabile este injectatăîn flaconul de PegIntron. Dizolvarea completă a pulberii este obţinută prin agitare uşoară. Doza necesară poate fi extrasăşi injectată cu o seringă sterilă. Instrucţiuni detaliate sunt furnizate în Anexa la Prospect.

Similar tuturor medicamentelor cu administrare parenterală, soluţia reconstituită trebuie inspectată vizual înainte de administrare. Soluţia reconstituită trebuie să fie limpede şi incoloră. Dacă există particule şi dacă apar modificări de culoare, soluţia reconstituitănu trebuie utilizată. Orice produs rămas neutilizat trebuie aruncat.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

SP Europe 73, rue de Stalle B-1180 Bruxelles Belgia

8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/00/131/001 EU/1/00/131/002 EU/1/00/131/003 EU/1/00/131/004 EU/1/00/131/005 EU/1/00/131/026

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 25 mai 2000 Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 25 mai 2010

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu/

 

ANEXA II

A. FABRICANTUL SUBSTANŢEI BIOLOGIC ACTIVE ŞI DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

A. FABRICANTUL SUBSTANŢEI BIOLOGIC ACTIVE ŞI DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI

Numele şi adresa fabricantului substanţei biologic active

SP (Brinny) Company Innishannon - County Cork Irlanda

Numele şi adresa fabricantului responsabil pentru eliberarea seriei

SP Labo N.V. Industriepark 30 B-2220 Heist-op-den-Berg Belgia

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA IMPUSE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Medicament cu eliberare pe bază de prescripţie medicală restrictivă (Vezi Anexa I: Rezumatul caracteristicilor produsului, pct. 4.2).

CONDIŢII SAU RESTRICŢII CU PRIVIRE LA SIGURANŢA ŞI EFICACITATEA UTILIZĂRII MEDICAMENTULUI

Nu este cazul.

ALTE CONDIŢII

Planul de management al riscului

DAPP se angajază să efectueze studiile şi activităţile de farmacovigilentă suplimentare detaliate în Planul de farmacovigilenţă, conform celor stabilite în versiunea 1.5 a Planului de management al riscului (PMR) prezentată în modulul 1.8.2 al Cererii de autorizare de punere pe piaţă şi orice actualizări ulterioare ale PMR aprobate de CHMP.

Conform recomandărilor CHMP privind Sistemele de management ale riscului pentru medicamentele de uz uman, orice versiune actualizată a PMR trebuie depusă în acelaşi timp cu următorul Raport periodic actualizat referitor la siguranţă (RPAS).

În plus, versiunea actualizată a RMP trebuie depusă

1.      când se primesc informaţii noi care pot avea impact asupra Specificaţiei de siguranţă actuale, Planului de farmacovigilenţă sau activităţilor de reducere la minimum a riscului

2.      în decurs de 60 de zile de la atingerea unui obiectiv important (de farmacovigilenţă sau de reducere la minimum a riscului)

3.      la cererea Agenţiei Europene a Medicamentului

ANEXA III
ETICHETAREA ŞI PROSPECTUL

A. ETICHETAREA

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR Cutie PegIntron 50 micrograme

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

PegIntron 50 micrograme pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă peginterferon alfa-2b

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

Un flacon cu pulbere conţine peginterferon alfa-2b 50 micrograme şi eliberează peginterferon alfa-2b 50 micrograme/0,5 ml, după reconstituire conform recomandării.

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Excipienţi: fosfat disodic anhidru; dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat, zahăr şi polisorbat 80. O fiolă solvent conţine 0,7 ml apă pentru preparate injectabile

4. FORMA FARMACEUTICĂŞI CONŢINUTUL

1 flacon cu pulbere, 1 fiolă cu solvent 1 flacon cu pulbere, 1 fiolă cu solvent, 1 seringă, 2 ace pentru injecţie şi 1 tampon dezinfectant 4 flacoane cu pulbere, 4 fiole cu solvent 4 flacoane cu pulbere, 4 fiole cu solvent, 4 seringi , 8 ace pentru injecţie şi 4 tampoane dezinfectante 6 flacoane cu pulbere, 6 fiole cu solvent 12 flacoane cu pulbere, 12 fiole cu solvent, 12 seringi , 24 ace pentru injecţie şi 12 tampoane dezinfectante 50 micrograme/0,5 ml

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

Subcutanată
A se citi prospectul înainte de utilizare.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

DATA DE EXPIRARE

EXP După reconstituire, a se utiliza soluţia reconstituită imediat sau în timp de 24 ore dacă este păstrată la frigider (2°C - 8°C).

CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

A se păstra la frigider.

PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

După extragerea dozei, orice soluţie rămasă neutilizată trebuie aruncată.

11. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă: SP Europe, 73, rue de Stalle, B-1180 Bruxelles, Belgia

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/00/131/001 (1 flacon cu pulbere, 1 fiolă cu solvent)
EU/1/00/131/002 (1 flacon cu pulbere, 1 fiolă cu solvent, 1 seringă, 2 ace pentru injecţie şi 1 tampon
dezinfectant)
EU/1/00/131/003 (4 flacoane cu pulbere, 4 fiole cu solvent)
EU/1/00/131/004 (4 flacoane cu pulbere, 4 fiole cu solvent, 4 seringi , 8 ace pentru injecţie
şi 4 tampoane dezinfectante)
EU/1/00/131/005 (6 flacoane cu pulbere, 6 fiole cu solvent)
EU/1/00/131/026 (12 flacoane cu pulbere, 12 fiole cu solvent, 12 seringi, 24 ace pentru injecţie
şi 12 tampoane dezinfectante)

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Serie

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

INFORMAŢII ÎN BRAILLE

PegIntron 50 mcg

MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJELE PRIMARE MICI

PegIntron 50 micrograme – flacon cu pulbere

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

PegIntron 50 micrograme pulbere pentru soluţie injectabilă peginterferon alfa-2b SC

2. MODUL DE ADMINISTRARE

A se citi prospectul înainte de utilizare.

3. DATA DE EXPIRARE

EXP

4. SERIA DE FABRICAŢIE

Serie

5. CONŢINUTUL PE MASĂ, VOLUM SAU UNITATEA DE DOZĂ

50 micrograme/0,5 ml

6. ALTE INFORMAŢII

B. PROSPECTUL

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

 

PegIntron 50 micrograme pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

peginterferon alfa-2b

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament. Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi. Dacă aveţi întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.  Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră. Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

În acest prospect găsiţi:

Ce este PegIntron şi pentru ce se utilizează

Înainte să utilizaţi PegIntron

Cumsă utilizaţi PegIntron

Reacţii adverse posibile

Cum se păstrează PegIntron

Informaţii suplimentare

1. CE ESTE PEGINTRON ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Substanţa activă din PegIntron este o proteină numită peginterferon alfa-2b, care aparţine clasei de medicamente denumite interferoni. Interferonii sunt produşi de către sistemul imunitar al organismului dumneavoastră pentru a ajuta la combaterea infecţiilor şi a bolilor severe. Acest medicament este injectat în corpul dumneavoastră pentru a lucra împreună cu sistemul dumneavoastră imunitar. PegIntron este utilizat pentru tratamentul hepatitei cronice C, o infecţie virală hepatică.

Utilizarea optimă a PegIntron pentru acest tratament este în asociere cu ribavirină.

Pacienţi adulţi: Asocierea dintre PegIntron şi ribavirină este recomandată la adulţii care nu au fost trataţi anterior cu aceste medicamente. Sunt incluşi şi adulţii infectaţi cu HIV (virusul imunodeficienţei umane) cu stare clinică stabilă. Asocierea poate fi, de asemenea, utilizată pentru tratamentul adulţilor la care s-a înregistrat eşecul tratamentului cu un interferon alfa sau peginterferon alfa în asociere cu ribavirinăsau numai cu interferon alfa.

Dacă aveţi o afecţiune medicală care face utilizarea ribavirinei să fie periculoasă sau dacă aţi avut o
problemă când aţi luat acest medicament, este posibil ca medicul dumneavoastrăsă vă recomande numai
PegIntron.

Copii şi adolescenţi:
PegIntron este utilizat în asociere cu ribavirină la copii cu vârsta de minim 3 ani şi adolescenţi cu hepatită
cronică C netratată anterior.

2. ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI PEGINTRON

Nu utilizaţi PegIntron
Trebuie să spuneţi medicului dumneavoastră dacă dumneavoastră sau copilul de care aveţi grijă:

1.      sunteţi alergic (hipersensibil) la peginterferon alfa-2b sau la oricare dintre celelalte componente ale PegIntron (vezi punctul „Ce conţine PegIntron”).

2.      sunteţi alergic (hipersensibil) la orice interferon.

3.      în trecut aţi avut afecţiuni cardiace severe.

4.      aveţi o afecţiune cardiacă care în cursul ultimelor 6 luni nu a fost bine controlată.

5.      aveţi afecţiuni medicale severe care vă fac să vă simţiţi foarte slăbit.

6.      aveţi hepatită autoimună sau orice altă afecţiune la nivelul sistemului imunitar.

7.      utilizaţi medicamente care suprimă (slăbesc) sistemul dumneavoastră imunitar.

8.      aveţi o afecţiune hepatică în stadiu avansat, necontrolată (în afară de hepatita C).

9.      aveţi o afecţiune tiroidiană care nu este bine controlată prin medicamente.

10.  aveţi epilepsie, o afecţiune care provoacă convulsii (accese sau „crize”).

Copiii şi adolescenţii nu trebuie să utilizeze PegIntron dacă au avut afecţiuni nervoase sau mintale grave, cum sunt depresie severă sau gânduri de sinucidere.

Atenţionare: Înainte de utilizarea în asociere cu PegIntron, rugăm să citiţi şi punctul „Nu luaţi” din prospectul pentru ribavirină.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi PegIntron

Solicitaţi imediat asistenţă medicală dacă apar simptome de reacţie alergică severă (cum sunt dificultate în respiraţie, respiraţie şuierătoare sau urticarie).

Înainte de a începe să luaţi acest medicament, trebuie să spuneţi medicului dumneavoastră dacă dumneavoastră sau copilul de care aveţi grijă:

1.      aţi avut tulburări nervoase sau mintale severe. Nu este permisăutilizarea PegIntron la copii şi adolescenţi care prezintăsau au avut istoric de afecţiuni psihiatrice severe (vezi punctul „Nu utilizaţi PegIntron”)

2.      aţi avut vreodată depresie sau prezentaţi simptome asociate cu depresia (de exemplu stare de tristeţe, respingere, etc.) în timpul tratamentului cu PegIntron (vezi punctul 4 „REACŢII ADVERSE POSIBILE”).  

3.      aţi fost tratat pentru depresie sau orice altă tulburare nervoasă sau mintală.

4.      aţi avut infarct miocardic sau o problemă cu inima.

5.      aveţi o boală renală, medicul dumneavoastrăvă poate prescrie o doză mai mică decât în mod obişnuit şi văva urmări valorile sanguine ale testelor renale pe durata tratamentului. Dacă utilizaţi PegIntron în asociere cu ribavirină, medicul dumneavoastră trebuie săvă urmăreascăpe dumneavoastră sau pe copilul de care aveţi grijă cu mai multă atenţie pentru a observa o eventuală scădere a numărului de globule roşii din sânge.

6.      aţi avut probleme hepatice (altele decât hepatita C).

7.      prezentaţi simptome de răceală sau alte infecţii respiratorii, cum sunt febră, tuse sau orice dificultate în respiraţie.

8.      aveţi diabet zaharat sau tensiune arterială mare, medicul vă poate solicita dumneavoastră sau copilului de care aveţi grijă, să efectuaţi un examen oftalmologic.

9.      aţi avut vreo boală severă care afectează respiraţia sau sângele.

10.  aveţi psoriazis, acesta se poate agrava în cursul tratamentului cu PegIntron.

11.  intenţionaţi să rămâneţi gravidă, discutaţi acest aspect cu medicul dumneavoastră înainte de a începe să utilizaţi PegIntron.

12.  aţi primit un transplant de organ, fie de rinichi sau de ficat, tratamentul cu Interferon poate creşte riscul de respingere a organului transplantat. Nu uitaţi să discutaţi despre acest lucru cu medicul dumneavoastră.

13.  urmaţi un tratament pentru HIV (vezi punctul „Utilizarea altor medicamente”).

Atenţionare: Înainte de utilizarea în asociere cu PegIntron, rugăm să citiţi şi punctul „Aveţi grijă deosebită” din prospectul pentru ribavirină.

PegIntron nu este recomandat să fie utilizat la pacienţi cu vârsta sub 3 ani.

Tulburările dentare şi ale gurii

Acestea au fost raportate la pacienţi la care s-a administrat PegIntron în asociere cu ribavirină. Puteţi să prezentaţi afecţiuni ale gingiilor care pot determina pierderea danturii. Puteţi să prezentaţi uscăciunea gurii sau vărsături, ambele afecţiuni putând să vă afecteze dinţii. Este important să vă periaţi bine dinţii de două ori pe zi, să vă clătiţi gura dacă prezentaţi vărsături şi să efectuaţi periodic controale stomatologice.

Tulburări oculare În timpul tratamentului, unii pacienţi pot prezenta tulburări oculare sau în situaţii rare, orbire. Medicul dumneavoastră trebuie să efectueze un examen oftalmologic înainte de începerea tratamentului dumneavoastră. În cazul oricărei tulburări de vedere, trebuie să vă adresaţi medicului dumneavoastrăşi să efectuaţi imediat un examen oftalmologic complet. Dacă aveţi o afecţiune medicală care poate determina pe viitor probleme oculare (de exemplu diabet zaharat sau hipertensiune arterială), pe parcursul tratamentului trebuie să efectuaţi examinări oftalmologice periodice. Dacă tulburările oculare se agravează sau dacă prezentaţi tulburări oculare noi, tratamentul trebuie întrerupt.

În timpul tratamentului cu PegIntron

Medicul dumneavoastră poate recomanda să beţi mai multe lichide pentru a preveni hipotensiunea arterială.

Medicul dumneavoastră va măsura tensiunea arterială înainte să începeţi tratamentul şi pe parcursul tratamentului, pentru a se asigura că tratamentul pe care îl luaţi este eficace şi sigur.

Utilizarea altor medicamente

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă dumneavoastră sau copilul de care aveţi grijă:  luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente sau vitamine/suplimente nutritive, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală. sunteţi infectat atât cu virusul imunodeficienţei umane (HIV-pozitivi) cât şi cu virusul hepatitei C (VHC) şi sunteţi tratat cu unul sau mai multe medicamente anti-HIV [inhibitori de revers transcriptază nucleozidică (NRTI), şi/sau Terapia Antiretrovirală cu Activitate Intensă (HAART)]. Medicul dumneavoastră va monitoriza semnele şi simptomele acestor boli.

Utilizarea PegIntron în asociere cu ribavirinăşi cu unul sau mai multe medicamente anti-HIV poate creşte riscul de acidoză lactică, insuficienţă hepaticăşi de anomalii sanguine: reducerea numărului de globule roşii, globule albe şi a celulelor pentru coagularea sanguină, denumite trombocite. Pacienţii cu boală hepatică avansată care urmează tratament cu HAART pot avea un risc crescut de înrăutăţire a funcţiei hepatice, motiv pentru care adăugarea tratamentului cu PegIntron singur sau în asociere cu ribavirină poate creşte riscul lor.

Nu este sigur dacă ribavirina va modifica modul de acţiune a zidovudinei sau stavudinei. De aceea, vi se vor efectua periodic teste ale sângelui pentru a se asigura că infecţia dumneavoastră cu HIV nu se agravează. Dacă se agravează, medicul dumneavoastră va decide dacă tratamentul cu ribavirină trebuie sau nu modificat. În plus, pacienţii trataţi cu PegIntron şi ribavirină în asociere cu zidovudină, pot prezenta risc crescut de a dezvolta anemie (număr scăzut de globule roşii în sânge). Prin urmare, nu se recomandă tratamentul asociat cu zidovudinăşi PegIntron şi, respectiv ribavirină.

Atenţionare: Înainte de utilizarea în asociere cu PegIntron, rugăm să citiţi punctul „Utilizarea altor medicamente” din prospectul pentru ribavirină.

Sarcina şi alăptarea

Sarcină Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.

Studiile la animale gestante au evidenţiat că interferonii au provocat uneori avort. Efectul PegIntron asupra sarcinii la om este necunoscut. În timpul tratamentului cu PegIntron, fetele sau femeile la vârstă fertilă trebuie să utilizeze metode contraceptive eficace (două metode diferite).

Ribavirina poate fi foarte dăunătoare pentru făt. De aceea, atât dumneavoastră cât şi partenerul dumneavoastră trebuie să fiţi deosebit de precauţi în activitatea sexuală, dacă există vreo probabilitate să rămâneţi gravidă:

1.      dacă sunteţi fată sau femeie la vârstă fertilăşi luaţi ribavirină: trebuie să aveţi un test de sarcină negativ înainte de începerea tratamentului, în fiecare lună din cursul tratamentului şi 4 luni după oprirea acestuia. În timpul tratamentului cu ribavirinăşi 4 luni după terminarea acestuia, atât dumneavoastră cât şi partenerul dumneavoastră trebuie să utilizaţi o metodă contraceptivă eficace. Trebuie să discutaţi acest aspect cu medicul dumneavoastră.

2.      dacă sunteţi bărbat şi luaţi ribavirină: nu trebuie să aveţi raporturi sexuale cu o gravidă, decât dacă folosiţi prezervativ. Dacă partenera dumneavoastră nu este gravidă, dar este la vârstă fertilă, trebuie să-şi facă teste de sarcină în fiecare lună în cursul tratamentului dumneavoastrăşi timp de 7 luni după oprirea acestuia. Atât dumneavoastră, cât şi partenera dumneavoastră trebuie să utilizaţi mijloace de contracepţie sigure în timpul tratamentului cu ribavirinăşi 7 luni după terminarea acestuia. Acest aspect trebuie discutat cu medicul dumneavoastră.

Alăptarea Nu se ştie dacă acest medicament se excretă în laptele uman. De aceea, nu alăptaţi în timpul tratamentului cu PegIntron. Atenţionare: Înainte de utilizarea în asociere cu PegIntron, rugăm să citiţi punctul „Sarcina şi

alăptarea” din cadrul prospectului pentru ribavirină.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Nu conduceţi vehicule sau nu folosiţi utilaje dacă PegIntron provoacă somnolenţă, oboseală sau stare de confuzie.

Informaţii importante privind unele componente ale PegIntron

Acest medicament conţine zahăr. Dacă aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, rugăm săîntrebaţi medicul dumneavoastră înainte de a utiliza acest medicament. Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol sodiu (23 mg)/0,7 ml, adică practic „nu conţine sodiu”.

3. CUM SĂ UTILIZAŢI PEGINTRON

Informaţii generale despre modul de administrare al PegIntron:

Medicul v-a prescris PegIntron special pentru afecţiunea de care suferiţi în prezent dumneavoastră sau copilul de care aveţi grijă; nu daţi acest medicament nici unei alte persoane.

Medicul dumneavoastră v-a stabilit exact doza corectă de PegIntron în funcţie de greutatea dumneavoastră sau a copilului de care aveţi grijă. Dacă este necesar, doza poate fi modificată în timpul tratamentului.

PegIntron este indicat pentru administrare subcutanată. Aceasta înseamnă că se administrează în stratul de grăsime de sub piele cu ajutorul unei seringi cu ac scurt. Dacă injectaţi singur acest medicament, veţi fi instruit cum să pregătiţi şi administraţi injecţia. Instrucţiuni detaliate privind modul de administrare subcutanată sunt prezentate la sfârşitul acestui prospect (vezi punctul „CUM SĂ VĂ INJECTAŢI SINGUR PEGINTRON”).

Apa pentru injectare şi pulberea PegIntron sunt furnizate în flacoane separate. Preparaţi doza prin adăugarea apei pentru preparate injectabile peste pulberea PegIntron numai înainte de momentul când doriţi să faceţi injecţia şi folosiţi imediat soluţia preparată. Examinaţi cu atenţie soluţia preparată, înainte de utilizare. Soluţia trebuie să fie clarăşi incoloră. Nu folosiţi soluţia dacă aceasta prezintă modificări de culoare (şi-a schimbat culoarea faţă de cum era la început) sau dacă sunt prezente particule mici în soluţie. Aruncaţi orice soluţie rămasă în flacon după ce v-aţi făcut singur injecţia. Pentru instrucţiuni privind eliminarea, vezi punctul 5 „CUM SE PĂSTREAZĂ PEGINTRON”.

Injectaţi PegIntron o dată pe săptămână, în aceeaşi zi a săptămânii. Injectarea în acelaşi moment al zilei în fiecare săptămână va ajuta să nu uitaţi să vă utilizaţi medicamentul.

Utilizaţi PegIntron exact cum v-a recomandat medicul dumneavoastră. Nu depăşiţi doza recomandată, şi urmaţi tratamentul atât timp cât v-a fost recomandat.

Tratamentul asociat cu ribavirină

-Adulţi:

În asociere cu ribavirină capsule, PegIntron se administrează de obicei în doză de 1,5 micrograme/pe kilogram corp, o dată pe săptămână. Dacă aveţi o afecţiune a rinichilor, doza dumneavoastră poate fi mai mică, în funcţie de starea de funcţionare a acestora.

Capsulele de ribavirină se administrează zilnic, dimineaţa şi seara, cu alimente. Doza uzuală de ribavirină calculată în funcţie de greutatea dumneavoastră, este prezentată în tabelul de mai jos:

Uitaţi-vă după linia care indică greutatea pe care o aveţi.

Citiţi pe aceeaşi linie pentru a vedea câte capsule trebuie să luaţi. Atenţionare: Dacă instrucţiunile primite de la medicul dumneavoastră sunt diferite de numărul indicat în tabelul de mai jos, urmaţi instrucţiunile primite de la medicul dumneavoastră.

Dacă aveţi întrebări cu privire la doza dumneavoastră, întrebaţi-l pe medicul dumneavoastră.

 

Ribavirină capsule pentru administrare orală – doză calculată la greutatea corporală

Dacăadultul cântăresşte (kg)

Doza uzuală zilnică de ribavirină

Număr de capsule de 200 mg

< 65

800 mg

2 capsule dimineaţa şi 2 capsule seara

65 – 80

1000 mg

2 capsule dimineaţa şi 3 capsule seara

81 - 105

1200 mg

3 capsule dimineaţa şi 3 capsule seara

> 105

1400 mg

3 capsule dimineaţa şi 4 capsule seara

 

Pentru pacienţii care folosesc acest tratament pentru prima dată, durata uzuală a tratamentului este de până la un an.Vă rugăm să citiţi prospectul pentru ribavirină înainte de a începe tratamentul asociat cu PegIntron. Dacă prezentaţi infecţie concomitentă VHC/HIV, va trebui să continuaţi tratamentul timp de 48 de săptămâni. Dacă aţi avut recădere la tratament anterior sau nu aţi răspuns la tratamentul cu interferon alfa-2b asociat sau nu cu ribavirină, va trebui să continuaţi tratamentul timp de un an. Acest lucru va depinde de răspunsul dumneavoastră după primele 12 săptămâni de tratament.

- Copii cu vârsta de minim 3 ani şi adolescenţi:

Doza se calculează în funcţie de înălţime şi greutate pentru PegIntron şi în funcţie de greutatea corporală pentru ribavirină. Ribavirina trebuie administrată în cursul dimineţii şi serii, cu alimente. Durata tratamentului este de până la 1 an, în funcţie de evaluarea evoluţiei dumneavoastră copilului de care aveţi grijă, efectuată de către medicul dumneavoastră.

Monoterapia cu PegIntron - Adulţi În monoterapie, PegIntron se administrează, de obicei, în doză de 0,5 sau 1,0 micrograme pe kilogram corp, o dată pe săptămână, timp de 6 luni până la 1 an. Dacă suferiţi de o boală de rinichi, doza dumneavoastră poate să fie mai mică, în funcţie de starea acestora. Monoterapia cu PegIntron nu a fost studiată în cazul pacienţilor cu infecţie concomitentă VHC/HIV.

Pentru toţi pacienţii În cazul în care administraţi singur injecţia de PegIntron, verificaţi dacă doza prescrisă pentru dumneavoastră este cea prevăzută în prospectul medicamentului.

În cazul în care aveţi impresia că efectul PegIntron este prea puternic sau prea slab, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau celui al copilului de care aveţi grijă sau farmacistului.

Dacă utilizaţi mai mult PegIntron decât trebuie

Spuneţi cât mai curând posibil medicului dumneavoastră sau al copilului de care aveţi grijă sau oricărui profesionist din domeniul sănătăţii.

Dacă uitaţi să utilizaţi PegIntron

Utilizaţi/administraţi doza de PegIntron în asociere cu ribavirină de îndată ce vă amintiţi, cu condiţia să nu fie aproape momentul următoarei injecţii. Dacă este foarte aproape de următoarea injecţie, nu trebuie să administraţi o doză mai mare pentru a compensa doza uitată, şi continuaţi apoi tratamentul obişnuit. Dacă este nevoie, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau al copilului de care aveţi grijă sau farmacistului.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, PegIntron poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Deşi este posibil ca nu toate reacţiile adverse să apară, dacă acestea apar, pot necesita îngrijire medicală. Când PegIntron este utilizat în monoterapie, este puţin probabil ca unele dintre aceste reacţii adverse să apară, iar unele nu au apărut deloc.

Tulburări psihice şi ale sistemului nervos central:

Unele persoane pot prezenta depresie atunci când utilizează PegIntron în monoterapie sau în asociere cu ribavirinăşi, în unele cazuri, au avut gânduri de a pune în pericol viaţa altor persoane, de sinucidere sau comportament agresiv (uneori dirijat împotriva altora). Unii pacienţi chiar s-au sinucis. În cazul în care simţiţi că aţi devenit depresiv sau aveţi gânduri de sinucidere sau modificări de comportament, apelaţi de urgenţă la medic. Rugaţi un membru al familiei sau un prieten apropiat să vă ajute să fiţi vigilent în observarea semnelor de depresie sau a modificărilor de comportament.

Copiii şi adolescenţii au o predispoziţie specială de a dezvolta depresie în timpul tratamentului cu PegIntron şi ribavirină. Contactaţi imediat medicul sau solicitaţi tratament de urgenţă în cazul în care copilul prezintă simptome de comportament neobişnuit, se simte deprimat sau doreşte să-şi facăsingur rău sau altora.

Creşterea şi dezvoltarea (copii şi adolescenţi):
Pe parcursul unui an de tratament cu PegIntron administrat în asociere cu ribavirină, unii copii şi adolescenţi nu au crescut sau nu au câştigat în greutate atât cât era aşteptat. Câţiva copii nu au atins înălţimea aşteptată pe o perioadă de 1-5 ani de la terminarea tratamentului.

Luaţi imediat legătura cu medicul dumneavoastră dacă în cursul tratamentului apare vreuna dintre următoarele reacţii adverse:

- durere în piept; modificări ale bătăilor inimii,

- dificultate în respiraţie (inclusiv scurtarea respiraţiei),

- stare de confuzie; stare de depresie, dorinţă de a face rău sau de a face rău altor persoane; halucinaţii; convulsii („crize”),

- tulburări de somn, de gândire sau concentrare; dificultate în a rămâne atent, senzaţie de amorţeală sau furnicături, ameţeli,

- durere de stomac severă sau crampe; sânge sau cheaguri în scaun (sau scaun negru, cu aspect de păcură),

- dureri lombare sau laterale; dificultate sau imposibilitatea de a elimina urina,

- febră sau frisoane care apar după câteva săptămâni de tratament,

- inflamaţie sau durere musculară (uneori severă),

- probleme cu ochii sau vederea sau auzul,

- înroşire severă sau dureroasă a pielii sau mucoaselor,

- sângerare severă de la nivelul nasului, gingiilor sau a oricărei alte părţi a corpului.

Reacţiile adverse posibile, prezentate mai jos sunt grupate în funcţie de frecvenţa de apariţie:

Foarte (afectează cel puţin 1 utilizator din 10)
frecvente
Frecvente (afectează cel puţin 1 dar mai puţin de 10 utilizatori din 100)
Mai puţin (afectează cel puţin 1 dar mai puţin de 10 utilizatori din 1000)
frecvente
Rare (afectează cel puţin 1 dar mai puţin de 10 utilizatori din 10000)
Foarte rare (afectează mai puţin de 1 utilizator din 10000)
Necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile)

Reacţiile adverse care au fost raportate la adulţi trataţi cu PegIntron în monoterapie sau în asocire cu ribavirină capsule, includ:

Reacţii adverse raportate foarte frecvent:

- senzaţie de depresie, iritabilitate, dificultăţi în a adormi sau în a rămâne adormit, teamă fără motiv sau nervozitate, dificultate de concentrare, modificări ale dispoziţiei,

- durere de cap, ameţeală, senzaţie de oboseală, frisoane, febră, simptome asemănătoare gripei, infecţii virale, slăbiciune,

- dificultăţi la respiraţie, faringită (durere în gât), tuse,

- durere de stomac, vărsături, greaţă, diaree, lipsa poftei de mâncare, scădere în greutate, uscăciunea gurii,

- căderea părului, mâncărime, uscăciune a pielii, erupţie trecătoare pe piele, iritaţie sau roşeaţă (şi rar, leziuni la nivelul pielii) la locul de injectare,

- scăderea numărului de globule roşii din sânge (care poate cauza oboseală, senzaţie de lipsă de aer, ameţeală), scăderea numărului anumitor globule albe din sânge (care vă predispune la diferite infecţii),

- durere la nivelul articulaţiilor şi muşchilor, durere muscularăşi osoasă.

Reacţii adverse raportate frecvent:

1.      scăderea numărului celulelor care realizează coagularea sângelui, numite trombocite, care poate determina apariţia cu uşurinţă a vânătăilor şi sângerărilor spontane, exces de acid uric (ca în gută) la nivelul sângelui, valori scăzute ale concentraţiei de calciu în sânge,

2.      scăderea activităţii glandei tiroide (care vă poate face să vă simţiţi obosit, deprimat, creşte sensibilitatea dumneavoastră la frig şi alte simptome), creşterea activităţii glandei tiroide (care poate cauza nervozitate, intoleranţă la căldurăşi transpiraţii excesive, pierdere în greutate, palpitaţii, tremurături), ganglioni măriţi de volum (mărirea nodulilor limfatici), sete,

3.      modificări de comportament sau comportament agresiv (uneori împotriva altor persoane), stare de agitaţie, nervozitate, somnolenţă, dificultate la adormire, vise neobişnuite, scăderea interesului pentru activităţi, lipsa interesului pentru sex, probleme de erecţie, creşterea poftei de mâncare, confuzie, tremurături ale mâinilor, coordonare deficitară, vertij (senzaţie de învârtire), senzaţie de amorţeală, durere sau înţepături, creşterea sau scăderea senzaţiei tactile, tensiune musculară, durere la nivelul extremităţilor, artroză, migrenă, transpiraţii accentuate,

4.      durere sau infecţie la nivelul ochilor, vedere dublă, ochi uscaţi sau înlăcrimaţi, modificări ale auzului/surditate, ţiuituri în urechi,

5.      sinuzită, infecţii respiratorii, nas înfundat sau cu secreţii nazale abundente, dificultate de vorbire, sângerări din nas, vezicule (herpes simplex), infecţii fungice sau bacteriene, infecţii/durere la nivelul urechii,

6.      indigestie (disconfort la nivelul stomacului), arsuri în capul pieptului, roşeaţă sau inflamaţie la nivelul gurii sau afte, senzaţie de arsură la nivelul limbii, înroşire sau sângerare la nivelul gingiilor, constipaţie, gaze intestinale (flatulenţă), balonare, hemoroizi, inflamaţie a limbii, modificări ale gustului, probleme dentare, pierdere excesivă a apei din corp, ficat mărit,

7.      psoriazis, sensibilitate la lumina solară, erupţie pe piele cu leziuni punctiforme, proeminente, roşeaţă a pielii sau modificări la nivelul pielii, umflare a feţei, mâini sau picioare umflate, eczemă (inflamaţie, roşeaţă, mâncărime şi uscăciune a pielii posibil însoţită de leziuni zemuinde), acnee, urticarie, textură anormală a părului, modificări ale unghiilor, durere la locul de injectare,

8.      menstruaţie dureroasă, neregulată sau lipsa menstruaţiei, menstruaţie anormal de abundentăşi prelungită, probleme ale ovarelor şi vaginului, durere la nivelul sânilor, probleme sexuale, iritaţie a prostatei, necesitate de urinare mai frecvent,

9.      durere în piept, durere pe marginea dreaptă în jurul coastelor, stare de rău, tensiune arterială scăzută sau crescută, senzaţie de leşin, înroşire trecătoare a feţei, palpitaţii (perceperea bătăilor inimii), ritm rapid al inimii.

Reacţii adverse raportate mai puţin frecvent:

- sinucidere, tentativă de sinucidere, gânduri de vătămare, atac de panică, deziluzie, halucinaţii,

- reacţii de hipersensibilitate la medicament, infarct miocardic, inflamaţie a pancreasului, durere la

nivelul oaselor, diabet zaharat, -„pete de vată” (depozite albe la nivelul retinei).

Reacţii adverse raportate rar:

- cetoacidoză diabetică (urgenţă medicală cauzată de acumularea de corpi cetonici în corp, ca rezultat al scăpării de sub control a diabetului zaharat),

- convulsii şi tulburare bipolară(tulburări ale dispoziţiei caracterizate prin alternarea stărilor de tristeţe cu cele de exaltare),

- probleme oculare incluzând tulburări de vedere, leziuni la nivelul retinei, obstrucţie a arterei retiniene, inflamaţie a nervului optic, umflare la nivelul ochilor,

- insuficienţă cardiacă congestivă, tulburări ale ritmului inimii, pericardită (inflamaţie a membranei care înveleşte inima), inflamaţie şi degenerarea ţesutului muscular şi a nervilor periferici, probleme cu rinichii,

- sarcoidoză(o boală caracterizată prin febră persistentă, scădere în greutate, durere şi inflamaţie a articulaţiilor, leziuni la nivelul pielii şi ganglioni umflaţi).

Reacţii adverse raportate foarte rar:

- anemie aplastică, accident vascular cerebral, necroliză epidermică toxică/sindrom Stevens Johnson/eritem multiform (o serie de erupţii pe piele cu diferite grade de severitate incluzând deces, care se poate asocia cu prezenţa de afte la nivelul gurii, nasului, ochilor şi altor mucoase şi descuamarea zonei afectate a pielii).

Pierderea stării de conştienţă a apărut foarte rar în cazul utilizării de alfa interferoni, în majoritatea cazurilor la pacienţi vârstnici trataţi cu doze mari.

Următoarele reacţii adverse au apărut la folosirea PegIntron în monoterapie sau în asociere cu ribavirină, dar frecvenţa lor de apariţie nu este cunoscută:

- aplazie eritrocitară pură (o afecţiune în care organismul nu mai produce sau produce foarte puţin globule roşii). Aceasta determină anemie severă, simptome care includ oboseală neobişnuităşi lipsă de energie.

- paralizie a feţei (slăbiciune şi pierderea unilaterală a tonusului feţei), reacţii alergice severe cum sunt angioedem (o afecţiune alergică a pielii caracterizatăprin zone de tumefacţie circumscrisă a pielii şi a straturilor de sub piele, a mucoaselor şi uneori a organelor interne), manie (entuziasm excesiv sau nemotivat), revărsat pericardic (acumulare de lichid între pericard (membrana care înveleşte inima) şi inimă), sindrom Vogt-Koyanagi-Harada (o boală inflamatorie autoimună care afectează ochii, pielea şi membranele urechilor, creierului şi măduvei spinării).

- gânduri de autovătămare şi de vătămare a altor persoane.

Dacă sunteţi adult cu infecţie asociată VHC/HIV şi urmaţi tratament cu HAART, adăugarea de PegIntron şi ribavirină poate creşte riscul de acidoză lactică, insuficienţă hepaticăşi dezvoltare a unor anomalii la nivelul sângelui (scăderea numărului de globule roşii care transportă oxigenul, a anumitor globule albe care luptă împotriva infecţiilor şi a celulelor care coagulează sângele numite trombocite).

Următoarele reacţii adverse suplimentare (care nu au fost prezentate mai sus) au apărut în urma utilizării asocierii PegIntron şi ribavirină capsule (la adulţi) în cazul pacienţilor cu infecţie asociată VHC/HIV trataţi cu HAART:

- candidoză orală (afte),

- metabolizarea deficitară a grăsimilor,

- scăderea numărului de limfocite CD4,

- scăderea poftei de mâncare,

- dureri de spate,

- hepatită,

- dureri la nivelul membrelor,

- şi diverse modificări ale analizelor de laborator ale sângelui.

Următoarele reacţii adverse au apărut în cazul administrării în asociere PegIntron/ribavirină la copii şi adolescenţi:

Reacţii adverse foarte frecvente:

- pierdere a poftei de mâncare, ameţeli, dureri de cap, vărsături, greaţă, dureri de stomac,

- cădere a părului, uscăciune a pielii, dureri ale muşchilor şi articulaţiilor, înroşire la locul injecţiei,

- iritabilitate, oboseală, stare de rău, durere, tremurături, febră, simptome asemănătoare gripei, slăbiciune, scădere a ratei de creştere (comparativ cu talia şi greutatea corespunzătoare vârstei),

- scădere a numărului globulelor roşii din sânge care poate determina oboseală, scurtare a respiraţiei, ameţeli.

Reacţii adverse raportate frecvent:

- infecţii fungice, răceală, vezicule (herpes simplex), faringită (durere în gât), sinuzită, infecţii ale urechii, tuse, senzaţie de frig, durere la nivelul ochilor,

- scădere a numărului celulelor care realizează coagularea sângelui, numite trombocite, care determină apariţia cu uşurinţă a vânătăilor şi sângerărilor spontane, umflare a ganglionilor (umflare a nodulilor limfatici), rezultate anormale ale testelor de sânge pentru tiroidă, scăderea activităţii glandei tiroide, care poate determina oboseală, depresie, creşterea sensibilităţii la frig şi alte simptome,

- dorinţăşi tentativă de autovătămare, comportament agresiv, agitaţie, mânie, modificări ale dispoziţiei, nervozitate sau nelinişte, depresie, teamă fără motiv, probleme la adormire sau de menţinere a somnului, instabilitate emoţională, somn dificil, somnolenţă, tulburări ale atenţiei,

- modificări ale gustului, diaree, disconfort la nivelul stomacului, durere la nivelul gurii,

- leşin, palpitaţii (perceperea bătăilor inimii), frecvenţă cardiacă crescută, înroşirea trecătoare a feţei, sângerare la nivelul nasului,

-leziuni la nivelul gurii, exfoliere a buzelor şi ulceraţii în colţul gurii, erupţie trecătoare pe piele, înroşirea pielii, mâncărime, eczeme (inflamaţie, roşeaţă, mâncărime şi uscăciune a pielii posibil însoţite de leziuni zemuinde), acnee,

- dureri de spate, dureri ale oaselor şi muşchilor, dureri la nivelul membrelor, uscăciune, durere, erupţie trecătoare pe piele, iritaţie sau mâncărime la locul injectării.

Reacţii adverse raportate mai puţin frecvent:

- urinare dificilă sau dureroasă, urinare frecventă, prezenţa în exces a proteinelor în urină, menstruaţie dureroasă,

- mâncărime la nivelul zonei anale (oxiuri sau ascarizi), inflamaţie a mucoasei stomacului şi intestinelor, inflamaţie a gingiilor, ficat mărit,

- comportament anormal, tulburări emoţionale, frică, coşmaruri, tremurături, scăderea sensibilităţii tactile, senzaţie de amorţeală sau furnicături, durere care iradiază de-a lungul traseului unuia sau mai multor nervi, somnolenţă,

- sângerări la nivelul mucoasei care acoperă suprafaţa internă a pleoapelor, mâncărime la nivelul ochilor, durere oculară, vedere înceţoşată, intoleranţă la lumină,

- hipotensiune arterială, paloare, disconfort nazal, secreţii nazale abundente, respiraţie şuierătoare, dificultăţi la respiraţie, disconfort sau durere în piept,

- roşeaţă, înflamaţie, durere, vezicule (herpes zoster), piele sensibilă la lumina solară, erupţie pe piele cu leziuni punctiforme proeminente, modificări de culoare ale pielii, exfoliere a pielii, fasciculaţii musculare, contracţii musculare, durere la nivelul feţei, vânătăi.

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

5. CUM SE PĂSTREAZĂ PEGINTRON

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Nu utilizaţi PegIntron după data de expirare înscrisă pe cutie.

A se păstra la frigider (2°C - 8°C).

Soluţia reconstituită (soluţia preparată de dumneavoastră prin adăugarea de apă pentru preparate injectabile peste pulberea PegIntron) trebuie utilizată imediat sau în decurs de 24 ore dacă este păstrată la frigider (2°C - 8°C).

Nu utilizaţi PegIntron dacă observaţi modificări de culoare ale pulberii, care trebuie să fie albă. Soluţia reconstituită trebuie să fie limpede şi incoloră. A nu se utiliza dacă prezintă modificări de culoare sau particule în suspensie. Flacoanele de PegIntron sunt pentru o singură utilizare. Orice soluţie neutilizată trebuie aruncată.

Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Ce conţine PegIntron

- Substanţa activă este peginterferon alfa-2b. Fiecare flacon conţine 50 micrograme de peginterferon alfa-2b în 0,5 ml de soluţie când este reconstituită conform instrucţiunilor.

- Celelalte componente sunt: Pulbere: fosfat disodic, anhidru, dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat, zahăr şi polisorbat 80; Solvent: apă pentru preparate injectabile.

Cum arată PegIntron şi conţinutul ambalajului

PegIntron este o pulbere şi solvent (lichid) pentru soluţie injectabilă.
Pulberea albă este conţinută într-un flacon din sticlă de 2 ml, iar solventul este limpede şi incolor şi
este conţinut într-o fiolă din sticlă de 2 ml.

PegIntron 50 micrograme este disponibil în mai multe mărimi de ambalaj:

- 1 flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilăşi 1 fiolă cu solvent pentru administrare injectabilă;

- 1 flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă, 1 fiolă cu solvent pentru administrare injectabilă, 1 seringă , 2 ace pentru injecţie şi 1 tampon dezinfectant;

- 4 flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilăşi 4 fiole cu solvent pentru administrare injectabilă;

- 4 flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilă, 4 fiole cu solvent pentru administrare injectabilă, 4 seringi, 8 ace pentru injecţie şi 4 tampoane dezinfectante;

- 6 flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilăşi 6 fiole cu solvent pentru administrare injectabilă;

- 12 flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilă, 12 fiole cu solvent pentru administrare injectabilă, 12 seringi, 24 ace pentru injecţie şi 12 tampoane dezinfectante. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă

SP Europe, 73, rue de Stalle, B-1180 Bruxelles, Belgia

Fabricantul

SP Labo N.V., Industriepark, 30, B-2220 Heist-op-den-Berg, Belgia

Pentru orice informaţii despre acest medicament, rugăm să contactaţi reprezentanţa locală a deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă:

België/Belgique/Belgien

Rue de Stalle/Stallestraat 73 B-1180 Bruxelles/Brussel/Brüssel Tél/Tel: + 32-(0)2 370 92 11

България

Ийст Парк Трейд Център Бул. „Н.Й.Вапцаров” 53А, ет. 2 BG-София 1407 Тел.: +359 2 806 3030

Česká republika

Ke Štvanici 3 CZ-186 00 Praha 8 Tel: +420 221771250

Danmark

Lautrupbjerg 2 DK-2750 Ballerup Tlf: + 45-44 39 50 00

Deutschland

Thomas-Dehler-Straße 27 D-81737 München Tel: + 49-(0)89 627 31-0

Eesti

Järvevana tee 9 EE-11314 Tallinn Tel: + 372 654 96 86

Ελλάδα

Αγίου Δημητρίου 63 GR-174 55 Άλιμος Tηλ.: + 30-210 98 97 300

España

Josefa Valcárcel, 38 E-28027 Madrid Tel: + 34-91 321 06 00

France

34 avenue Léonard de Vinci F-92400 Courbevoie Tél: + 33-(0)1 80 46 40 40

Luxembourg/Luxemburg

Rue de Stalle 73 B-1180 Bruxelles/Brüssel Belgique/Belgien Tél/Tel: + 32-(0)2 370 92 11

Magyarország

Alkotás u. 53. H-1123 Budapest Tel.: +36 1 457-8500

Malta

168 Christopher Street MT-VLT02 Valletta Tel: + 356-21 23 21 75

Nederland

Waarderweg 39 NL-2031 BN Haarlem Tel: + 31-(0)800 9999000

Norge

Pb. 398 N-1326 Lysaker Tlf: + 47 67 16 64 50

Österreich

Am Euro Platz 2 A-1120 Wien Tel: +43-(0) 1 813 12 31

Polska

Ul. Taśmowa 7 PL-02-677 Warszawa Tel.: + 48-(0)22 478 41 50

Portugal

Rua Agualva dos Açores 16 P-2735-557 Agualva-Cacém Tel: +351-21 433 93 00

România

Şos. Bucureşti-Ploieşti, nr. 17-21, Băneasa Center, et. 8, sector 1 RO-013682 Bucureşti Tel: + 40 21 233 35 30

Ireland

Shire Park Welwyn Garden City Hertfordshire AL7 1TW Tel: +44-(0)1 707 363 636

Ísland

Hörgatún 2 IS-210 Garðabær Sími: + 354 535 70 00

Italia

Via fratelli Cervi snc, Centro Direzionale Milano Due Palazzo Borromini I-20090 Segrate (Milano) Tel: + 39-02 21018.1

Κύπρος

Οδός Αγίου Νικολάου, 8 CY-1055 Λευκωσία Τηλ: +357-22 757188

Latvija

Bauskas 58a -401 Rīga, LV-1004 Tel: + 371-7 21 38 25

Lietuva

Kęstučio g. 65/40 LT-08124 Vilnius Tel: + 370 52 101868

Acest prospect a fost aprobat în Slovenija

Dunajska 22 SI-1000 Ljubljana Tel: + 386 01 3001070

Slovenská republika

Strakova 5 SK-811 01 Bratislava Tel: + 421 (2) 5920 2712

Suomi/Finland

PL 46/PB 46 FIN-02151 Espoo/Esbo Puh/Tel: + 358(0)9 804 650

Sverige

Box 7125 S-192 07 Sollentuna Tel: + 46-(0)8 6261400

United Kingdom

Shire Park Welwyn Garden City Hertfordshire AL7 1TW - UK Tel: + 44-(0)1 707 363 636

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu/

CUM SĂ VĂ ADMINISTRAŢI SINGUR PEGINTRON?

Medicul dumneavoastră sau asistenta medicală va instrui cum să vă administraţi singur
PegIntron. Nu încercaţi să vă injectaţi singur până când nu sunteţi sigur că aţi înţeles procedura
şi cerinţele autoinjectării. Următoarele instrucţiuni explică modul în care vă puteţi injecta singur
PegIntron. Vă rugăm să citiţi instrucţiunile cu atenţie şi să le urmaţi punct cu punct.

Pregătire
Înainte de a începe, pregătiţi articolele necesare:

-un flacon PegIntron cu pulbere pentru soluţie injectabilă; -o fiolă cu solvent apă pentru preparate injectabile pentru prepararea PegIntron injecţie; -o seringă a 1 ml;

- un ac lung (de exemplu 0,8 × 40 mm [calibrul 21, 1,5 inch]) utilizat pentru a adăuga apa pentru preparate injectabile în flaconul cu pulbere PegIntron;

- un ac scurt (de exemplu 0,3 × 13 mm [calibrul 30, 0,5 inch]) pentru injecţie subcutanată;

-un tampon dezinfectant. Spălaţi-vă mâinile cu atenţie.

Reconstituirea pulberii pentru soluţie injectabilă PegIntronÎnainte de reconstituire, PegIntron poate avea aspect de comprimat alb, solid, întreg sau sfărâmat, sau poate fi sub formă de pulbere albă. Când întreaga cantitate de solvent este amestecată cu toată cantitatea de PegIntron pulbere, soluţia rezultată va avea concentraţia corectă din care se va măsura doza (cantitatea înscrisă pe etichetă este conţinută în 0,5 ml). În timpul preparării PegIntron pentru injectare, la măsurarea dozei şi la injectare se pierde o cantitate mică. Prin urmare, fiecare flacon conţine un surplus de solvent şi PegIntron pulbere pentru a asigura administrarea dozei înscrise pe etichetă, în 0,5 ml PegIntron soluţie injectabilă.

- Îndepărtaţi capacul protector al flaconului PegIntron.

- Curăţaţi dopul de cauciuc al flaconului cu un tampon dezinfectant. Puteţi păstra tamponul pentru a curăţa suprafaţa de piele unde veţi injecta doza.

- Scoateţi seringa din ambalaj şi nu atingeţi vârful seringii.

- Luaţi acul lung şi fixaţi-l strâns în vârful seringii.

- Îndepărtaţi învelişul de protecţie al acului fărăsă atingeţi acul şi ţineţi în mânăseringa cu acul fixat.

- Loviţi uşor cu mâna fiola cu solvent pentru ca tot lichidul să rămână la baza fiolei.

- Rupeţi vârful fiolei cu solvent.

- Introduceţi acul în fiola cu solvent şi extrageţi întreaga cantitate de solvent.

- Apoi inseraţi acul prin capacul de cauciuc de deasupra flaconului cu PegIntron. Îndreptaţi cu grijă vârful acului spre peretele de sticlă al flaconului fărăsă atingeţi cu mâinile dopul flaconului curăţat în prealabil.

- Injectaţi ÎNCET solventul îndreptând jetul de lichid spre peretele flaconului. Nu îndreptaţi jetul de lichid direct spre produsul solid sau sub formă de pulbere, şi nu injectaţi lichidul rapid, pentru a evita formarea de bule de aer în exces. Timp de câteva minute soluţia poate prezenta aspect tulbure sau bule de aer. Acest lucru este de aşteptat şi nu reprezintă motiv de îngrijorare.

- Pentru a dizolva întreg conţinutul, răsuciţi uşor flaconul de PegIntron, lăsând în flacon acul cu seringa ataşată.

- Nu agitaţi, ci întoarceţi uşor flaconul cu capul în jos până când toată pulberea din vârful flaconului se dizolvă.

- Conţinutul flaconului este astfel dizolvat complet.

- Lăsaţi flaconul în poziţie verticală pentru a permite eventualelor bule de aer prezente în soluţie să urce la suprafaţa soluţiei. După ridicarea bulelor de aer către suprafaţă, soluţia trebuie să fie clară cu un inel subţire de bule de aer la suprafaţă. Folosiţi imediat această soluţie. Dacă nu poate fi utilizată imediat, soluţia trebuie păstrată la frigider timp de până la maximum 24 de ore.

Măsurarea dozei de PegIntron din soluţia reconstituită Cu o mână, întoarceţi flaconul cu seringa ataşată cu partea superioară în jos. Aveţi grijă ca vârful acului să rămână în soluţia reconstituităde PegIntron. Cu cealaltă mână, veţi putea acţiona pistonul seringii. Trageţi uşor pistonul pentru a extrage în seringă o cantitate puţin mai mare decât doza prescrisă de medicul dumneavoastră. Ţineţi îndreptată în sus seringa cu acul introdus în flacon. Scoateţi seringa din acul lung, fărăsăatingeţi vârful seringii şi lăsaţi acul în flacon. Luaţi acul scurt şi fixaţi-l în vârful seringii. Îndepărtaţi învelişul protector de pe acul seringii şi verificaţi dacă sunt bule de aer în seringă. Dacă observaţi bule, trageţi pistonul uşor înapoi; loviţi uşor seringa, ţinând acul îndreptat în sus până în momentul dispariţiei bulelor. Împingeţi uşor pistonul până ajunge în dreptul dozei corecte. Reaşezaţi învelişul de protecţie pe ac şi puneţi seringa cu acul fixat pe o suprafaţă plană.

Aveţi grijă ca soluţia să aibă temperatura camerei, până la 25°C. Dacă soluţia este rece, încălziţi seringa ţinând-o între palme. Verificaţi vizual soluţia reconstituită înainte de a o administra: nu utilizaţi soluţia dacă apar modificări de culoare (modificarea culorii soluţiei faţă de culoarea originală) sau dacă există particule. În acest moment văputeţi injecta doza.

Injectarea soluţiei Alegeţi locul de injecţie. Cele mai bune locuri de injecţie sunt ţesuturile care au un strat de grăsime între piele şi muşchi. Acestea sunt coapsa, zona exterioară a braţului (puteţi avea nevoie de ajutorul unei alte persoane pentru a administra injecţia la acest loc) şi abdomenul (exceptând zona ombilicului sau a taliei). Dacăsunteţi foarte slab, administraţi-vă injecţia numai în coapsă sau în zona exterioară a braţului.

Schimbaţi de fiecare dată locul unde administraţi injecţia.

Curăţaţi şi dezinfectaţi suprafaţa de piele de la locul în care urmează să faceţi injecţia. Aşteptaţi ca zona să se usuce. Îndepărtaţi învelişul de protecţie al acului. Cu o mână, prindeţi pielea. Cu cealaltă mână, ţineţi seringa în poziţia în care ţineţi un creion. Introduceţi acul în piele într-un unghi de aproximativ 45°. După ce aţi introdus acul, îndepărtaţi mâna care prinde pielea şi folosiţi-o pentru a ţine seringa. Cu o mână trageţi foarte uşor pistonul. Dacă în seringă vine sânge, acul a intrat într-un vas de sânge. Nu faceţi injecţia în acest loc; scoateţi acul şi repetaţi procedura. Injectaţi soluţia, împingând uşor pistonul până la capăt. Scoateţi acul din piele. Apăsaţi locul injecţiei cu un mic bandaj sau tifon steril, dacăeste necesar, câteva secunde. Nu masaţi locul injecţiei. Dacă sângerează, acoperiţi-l cu un bandaj adeziv. Flaconul, fiola şi materialele de unică folosinţă pentru injecţie trebuie aruncate. Aruncaţi seringa şi acele în condiţii de siguranţă, într-un recipient închis.

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Mecanismele de aparare impotriva virusurilor hepatice B si C - limba engleza Afla cum raspunde oranismul uman la infectia cu virusurile hepatice B si C.