Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

Denumire PEGINTRON
Descriere PegIntron este indicat pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu hepatită cronică C, care prezintă valori crescute ale concentraţiilor plasmatice de transaminaze fără a avea decompensare hepaticăşi care sunt pozitivi la detectarea plasmatică pentru ARN-VHC sau anticorpi anti-VHC, inclusiv pentru pacienţii netrataţi anterior, cu infecţie concomitentă cu HIV, stabili din puncte de vedere clinic. Tratamentul optim pentru această indicaţie constă în administrarea unei asocieri de PegIntron şi ribavirină.
Această asociere este indicată atât la pacienţii netrataţi anterior, inclusiv pentru pacienţii cu infecţie concomitentă cu HIV, stabili din punct de vedere clinic. Această asociere de PegIntron şi ribavirină este de asemenea indicatăşi la pacienţii care au răspuns la tratament cu interferon alfa în monoterapie (cu normalizarea valorilor ALT la sfârşitul tratamentului), dar care au prezentat ulterior recădere. Monoterapia cu interferon, inclusiv PegIntron, este indicată în special în caz de intoleranţă sau contraindicaţie la ribavirină. A se consulta şi Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP) pentru ribavirină în cazul în care PegIntron urmează să fie utilizat în asociere cu ribavirina.
Denumire comuna internationala PEGINTERFERON alfa-2b
Actiune terapeutica IMUNOMODULATOR
Prescriptie S - Medicamente si produse medicamentoase care se utilizeaza numai in spatii cu destinatie speciala (spitale, dispensare medicale etc.)
Forma farmaceutica Pulbere si solvent pentru solutie injectabila
Concentratia 80µg/0.5ml
Ambalaj Cutie x 12 pen-uri + 12 ace ptr. injectie + 24 tampoane dezinfectante
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC L03AB10
Firma - Tara producatoare SCHERING PLOUGH - BELGIA
Autorizatie de punere pe piata SCHERING PLOUGH - BELGIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre PEGINTRON ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> nicolae anca (vizitator) : daca am tinut pegintronul 14 ore la tempertura d e 20 grade mai este bun?
>> carmen (vizitator) : cat costa pegintron 120 alfa2b
>> dr. Oana Iordache : Intre 350- 5oo RON .
>> iacob (vizitator) : Va rog sa-mi dati cateva detalii cu privire la aspectul medicamentului original PEGIINTERFERON ALFA 2B...
>> PEGINTRON Pulbere si solvent pentru solutie injectabila, 80µg/0.5ml >> PEGINTRON 100 µg Pulbere si solvent pentru solutie injectabila, 100µg >> PEGINTRON 120 µg Pulbere si solvent pentru solutie injectabila, 120µg >> PEGINTRON 150 µg Pulbere si solvent pentru solutie injectabila, 150µg >> PEGINTRON 50 µg Pulbere si solvent pentru solutie injectabila, 50µg >> PEGINTRON 80µg/0.5ml PULB.+SOLV. PT. SOL. INJ. IN STILOU INJ. PREUMPLUT, 80µg/0,5ml
Prospect si alte informatii despre PEGINTRON, pulbere si solvent pentru solutie injectabila       

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

PegIntron 80 micrograme pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare flacon PegIntron pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă conţine peginterferon alfa-2b 80 micrograme măsurat pe proteină ca bază. După reconstituire conform recomandării fiecare flacon conţine peginterferon alfa-2b 80 micrograme/0,5 ml.

Substanţa activă este un conjugat covalent de interferon alfa-2b recombinant* cu monometoxipolietilenglicol. Potenţa acestui produs nu trebuie comparată cu cea a unei alte proteine pegilate sau non-pegilate din aceiaşi clasă terapeutică. Pentru mai multe informaţii, vezi pct. 5.1.

*produs prin tehnologie cu ADNr în celule de E.coli care conţin o plasmidă hibridă modificată genetic care cuprinde o genă de interferon alfa-2b din leucocite umane

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. PegIntron conţine zahăr 40 mg pe 0,5 ml.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă Pulbere albă. Solvent limpede şi incolor.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

PegIntron este indicat pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu hepatită cronică C, care prezintă valori crescute ale concentraţiilor plasmatice de transaminaze fără a avea decompensare hepaticăşi care sunt pozitivi la detectarea plasmatică pentru ARN-VHC sau anticorpi anti-VHC, inclusiv pentru pacienţii netrataţi anterior, cu infecţie concomitentă cu HIV, stabili din puncte de vedere clinic (vezi pct. 4.4).

Tratamentul optim pentru această indicaţie constă în administrarea unei asocieri de PegIntron şi ribavirină.

Această asociere este indicată atât la pacienţii netrataţi anterior, inclusiv pentru pacienţii cu infecţie concomitentă cu HIV, stabili din punct de vedere clinic. Această asociere de PegIntron şi ribavirină este de asemenea indicatăşi la pacienţii care au răspuns la tratament cu interferon alfa în monoterapie (cu normalizarea valorilor ALT la sfârşitul tratamentului), dar care au prezentat ulterior recădere.

Monoterapia cu interferon, inclusiv PegIntron, este indicată în special în caz de intoleranţă sau contraindicaţie la ribavirină.

A se consulta şi Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP) pentru ribavirină în cazul în care PegIntron urmează să fie utilizat în asociere cu ribavirina.

4.2 Doze şi mod de administrare

Tratamentul trebuie instituit şi monitorizat numai de către un medic cu experienţă în tratarea pacienţilor cu hepatită C.

Doze

PegIntron trebuie administrat săptămânal, sub formă de injecţie subcutanată. Doza se stabileşte în funcţie de utilizarea sa în asociere cu ribavirină sau în monoterapie.

Terapie asociată

PegIntron 1,5 micrograme/kg şi săptămână în asociere cu ribavirină capsule.

Doza recomandată 1,5 µg/kg PegIntron, utilizat în asociere cu ribavirina, poate fi stabilită pe categorii de greutate în funcţie de concentraţiile pe stilou injector (pen)/flacon, conform Tabelului 1. Ribavirina capsule se administrează oral în două doze zilnice odată cu mesele (dimineaţa şi seara).

Tabel 1 – Dozaj în terapia asociată

Greutate (kg)

PegIntron

Ribavirină Capsule

 

Concentraţie pe flacon/stilou injector (pen) (µg/0,5 ml)

Administrare o dată pe săptămână (ml)

Doza zilnică totală (mg)

Număr de capsule (200 mg)

< 40

50

0,5

800

4a

40-50

80

0,4

800

4a

51-64

80

0,5

800

4a

65-75

100

0,5

1.000

5b

76-85

120

0,5

1.000

5b

> 85

150

0,5

1.200

6c

a: 2 dimineaţa, 2 seara

b: 2 dimineaţa, 3 seara

c: 3 dimineaţa, 3 seara

Durata tratamentului Predictabilitatea răspunsului virusologic susţinut: La pacienţii infectaţi cu genotipul 1 viral care nu au obţinut răspuns virusologic la săptămâna 12, este puţin probabil să apară un răspuns virusologic susţinut (vezi şi pct. 5.1).

·                     Genotip 1: Pentru pacienţii care prezintă un răspuns virusologic în săptămâna 12, tratamentul trebuie continuat o perioadă de încă nouă luni (adică, în total 48 săptămâni). În subgrupul de pacienţi infectaţi cu genotipul 1 şi cu încărcătură virală mică (< 600.000 UI/ml), care devin ARN-VHC negativ la săptămâna 4 de tratament şi rămân ARN-VHC negativ la 24 săptămâni, tratamentul poate fi întrerupt după aceste 24 săptămâni de tratament sau se poate continua pentru încă 24 săptămâni (adică în total 48 săptămâni de tratament). Totuşi, o durată totală de tratament de 24 săptămâni poate fi asociată cu un risc crescut de recădere faţă de un tratament cu durata de 48 săptămâni (vezi pct. 5.1).

·                     Genotipurile 2 sau 3: Se recomandă ca toţi pacienţii să fie trataţi 24 săptămâni, cu excepţia pacienţilor cu infecţie concomitentă VHC/HIV, care trebuie să urmeze tratamentul timp de 48 săptămâni.

·                     Genotip 4: În general, pacienţii infectaţi cu genotipul 4 sunt consideraţi mai greu de tratat, iar datele clinice limitate (n=66) arată că aceştia ar fi compatibili cu aceeaşi durată a tratamentului ca şi pentru genotipul 1.

Infecţia concomitentă VHC/HIV

Durata tratamentului recomandată în cazul pacienţilor cu infecţie concomitentă VHC/HIV este de 48 săptămâni, indiferent de genotip.

Predictibilitatea răspunsului şi lipsei de răspuns în infecţia concomitentă VHC/HIV

Răspunsul viral precoce din Săptămâna 12, definit ca înregistrarea unei scăderi cu 2 log a încărcăturii virale sau nivele nedetectabile de ARN-VHC, s-a demonstrat a fi predictiv pentru un răspuns susţinut la tratament. Valoarea predictivă negativă pentru răspunsul susţinut al pacienţilor cu infecţie concomitentă VHC/HIV trataţi cu PegIntron în asociere cu ribavirină a fost de 99 % (67/68; Studiul 1) (vezi pct. 5.1). O valoare predictivă pozitivă de 50 % (52/104; Studiul 1) a fost observată pentru pacienţii cu infecţie concomitentă VHC/HIV la care s-a administrat terapie asociată.

PegIntron administrat în monoterapie

La administrarea în monoterapie, doza de PegIntron este de 0,5 sau 1,0 micrograme/kg şi săptămână. Cea mai mică concentraţie pe flacon sau stilou injector (pen) disponibilă este 50 µg/0,5 ml; de aceea, pentru pacienţii cărora li s-a prescris 0,5 µg/kg şi săptămână, dozele trebuie ajustate la volum, după cum se arată în Tabelul 2. Pentru doza de 1,0 µg/kg, se pot face modificări de volum similare sau se pot utiliza concentraţii alternative pe flacon, după cum se arată în Tabelul 2. Monoterapia cu PegIntron nu a fost studiată la pacienţii cu infecţie concomitentă VHC/HIV.

Tabel 2- Dozaj în monoterapie

 

0,5 µg/kg

1,0 µg/kg

Greutate (kg)

Concentraţie pe flacon/stilou injector (pen) (µg/0,5ml)

Administrare o dată pe săptămână (ml)

Concentraţie pe flacon/stilou injector (pen) (µg/0,5ml)

Administrare o dată pe săptămână (ml)

30-35

50*

0,15

50

0,3

36-45

50*

0,2

50

0,4

46-56

50*

0,25

50

0,5

57-72

50

0,3

80

0,4

73-88

50

0,4

80

0,5

89-106

50

0,5

100

0,5

> 106**

80

0,4

120

0,5

* Trebuie utilizat flaconul. Doza minimă furnizată de stiloul injector (pen) este 0,3 ml. ** Pentru pacienţi > 120 kg, a se utiliza flacon a 80 µg/0,5 ml

Durata tratamentului

Pentru pacienţii care prezintă răspuns virusologic în săptămâna 12, tratamentul trebuie continuat încă cel puţin trei luni (adică în total şase luni). Decizia de a prelungi tratamentul până la un an trebuie să se bazeze pe factorii prognostici (de exemplu genotip, vârsta > 40 ani, sex masculin, fibroză în punţi).

Modificări ale dozelor la toţi pacienţii

Dacă în timpul tratamentului cu PegIntron administrat în monoterapie sau PegIntron administrat în asociere cu ribavirina, apar reacţii adverse severe sau se constată modificări ale rezultatelor testelor de laborator, se vor modifica dozele fiecărui medicament după caz, până la ameliorarea acestor reacţii adverse. Deoarece complianţa poate fi importantă pentru rezultatul tratamentului, doza trebuie menţinută pe cât posibil cât mai aproape de doza standard recomandată. În studiile clinice, au fost elaborate instrucţiuni pentru modificarea dozelor.

Instrucţiuni de reducere a dozelor în terapia asociată

Tabel 2a Instrucţiuni de modificare a dozelor în terapia asociată (cu ribavirină)

Rezultatele testelor de laborator

Se reduce numai doza de ribavirină la 600 mg/zi* dacă:

Se reduce la jumătate numai doza de PegIntron dacă:

Se întrerupe terapia asociată dacă:

Hemoglobină

< 10 g/dl

-

< 8,5 g/dl

Hemoglobină:

 

 

 

a 200 mg seara.** Limita superioară a valorilor normalului

Pacienţii cu istoric de afecţiune cardiacă stabilă

se înregistrează o scădere ≥ 2 g/dl a hemoglobinei în cursul oricărei perioade de 4 săptămâni din timpul tratamentului (reducere permanentă a dozelor)

< 12 g/dl după patru săptămâni de la reducerea dozei

Leucocite

-

< 1,5 x 109/l

< 1,0 x 109/l

Neutrofile

-

< 0,75 x 109/l

< 0,5 x 109/l

Trombocite

-

< 50 x 109/l

< 25 x 109/l

Bilirubină directă

-

-

2,5 x LSN**

Bilirubină indirectă

> 5 mg/dl

-

> 4 mg/dl (timp de > 4 săptămâni)

Creatinină

-

-

> 2,0 mg/dl

ALT/AST

-

-

2 x valoarea iniţială şi > 10 x LSN**

* Pacienţii la care doza de ribavirină este redusă la 600 mg pe zi primesc o capsulă a 200 mg dimineaţa şi două capsule

Reducerea dozei de PegIntron se poate face fie prin reducerea volumului la jumătate, fie utilizând o concentraţie mai mică, aşa cum este prezentat în Tabelul 2b.

Tabel 2b – Reducerea dozelor de PegIntron în terapia asociată

Greutate (kg)

Doza redusă propusă (µg)

Concentraţie pe flacon/stilou injector (pen) (µg/0,5 ml)

Administrare o dată pe săptămână (ml)

Cantitate eliberată (µg)

< 40

25

50*

0,25

25

40-50

32

50

0,3

30

51-64

40

50

0,4

40

65-75

50

50

0,5

50

76-85

60

80

0,4

64

> 85

75

100

0,4

80

*Trebuie utilizat flaconul. Doza minimă furnizată de stiloul injector (pen) este 0,3 ml.

Instrucţiuni de reducere a dozelor de PegIntron administrat în monoterapie

Instrucţiunile de modificare a dozelor pentru pacienţii la care se administrează PegIntron în monoterapie sunt prezentate în Tabelul 3a.

Tabel 3a Instrucţiuni de modificare a dozelor de PegIntron administrat în monoterapie

Rezultatele testelor de laborator

Se reduce la jumătate doza de PegIntron dacă:

Se întrerupe terapia cu PegIntron dacă:

Neutrofile

< 0,75 x 109/l

< 0,5 x 109/l

Trombocite

< 50 x 109/l

< 25 x 109/l

Reducerea dozei la pacienţii la care se administrează PegIntron 0,5 µg/kg în monoterapie trebuie realizată prin reducerea volumului cu jumătate. Dacă este necesar, trebuie utilizat flaconul a 50 µg/0,5 ml având în vedere că stiloul injector (pen-ul) poate furniza numai un volum minim de 0,3 ml.

La pacienţii la care se administrează PegIntron 1,0 µg/kg în monoterapie, reducerea dozei poate fi realizată prin scăderea volumului cu jumătate sau utilizând o concentraţie mai mică, aşa cum este prezentat în Tabelul 3b.

Tabel 3b – Reducerea dozei de PegIntron în regimul de monoterapie cu 1,0 µg/kg

Greutate (kg)

Doza redusă propusă (µg)

Concentraţie pe flacon/stilou injector (pen) (µg/0,5 ml)

Administrare o dată pe săptămână (ml)

Cantitate eliberată (µg)

30-35

15

50*

0,15

15

36-45

20

50*

0,20

20

46-56

25

50*

0,25

25

57-72

32

50

0,3

30

73-89

40

50

0,4

40

90-106

50

50

0,5

50

> 106

60

80

0,4

64

*Trebuie utilizat flaconul. Doza minimă furnizată de stiloul injector (pen) este 0,3 ml.

Grupe speciale de pacienţi

Utilizare la pacienţi cu insuficienţă renală: Monoterapie: PegIntron trebuie utilizat cu atenţie la pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă. La pacienţii cu disfuncţie renală moderată (clearance al creatininei 30-50 ml/min.), doza iniţială de PegIntron trebuie scăzută cu 25 %. La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei 15-29 ml/min), doza iniţială de PegIntron trebuie scăzută cu 50 %. Nu există date disponibile privind utilizarea PegIntron la pacienţii cu clearance al creatininei < 15 ml/min. (vezi pct. 5.2). Pacienţii cu insuficienţă renală severă, inclusiv cei hemodializaţi, trebuie monitorizaţi cu atenţie. Dacă funcţia renală se alterează pe durata tratamentului, tratamentul cu PegIntron trebuie întrerupt.

Terapia asociată : Pacienţii cu clearance al creatininei < 50 ml/minut nu trebuie trataţi cu PegIntron în asociere cu ribavirină (vezi RCP pentru ribavirină). Pacienţii cu insuficienţă renală trebuie monitorizaţi cu mai multă atenţie în ceea ce priveşte apariţia anemiei, atunci când PegInron este administrat în asociere cu ribavirina.

Utilizare la pacienţi cu insuficienţă hepatică: Siguranţa şi eficacitatea tratamentului cu PegIntron nu au fost evaluate la pacienţii cu disfuncţie hepatică severă, de aceea PegIntron nu trebuie utilizat la aceşti pacienţi.

Utilizare la vârstnici (cu vârsta 65 ani): Pentru PegIntron nu există modificări farmacocinetice aparente determinate de vârsta pacienţilor. Datele obţinute la pacienţii vârstnici cărora li s-a administrat o singură doză de PegIntron nu sugerează necesitatea modificării dozei de PegIntron în funcţie de vârstă (vezi pct. 5.2).

Utilizare la pacienţi cu vârstă sub 18 ani: Nu există experienţă privind utilizarea la copii (vezi pct. 5.2).

4.3 Contraindicaţii

- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare interferon sau la oricare dintre excipienţi;

- Istoric de afecţiune cardiacă pre-existentă severă, inclusiv afecţiune cardiacă instabilă sau necontrolată, în ultimele şase luni (vezi pct. 4.4);

- Afecţiuni medicale severe debilitante;

- Hepatită autoimună sau istoric de boală autoimună;

- Disfuncţie hepatică severă sau ciroză hepatică decompensată;

- Afecţiune tiroidiană preexistentă, dacă aceasta nu poate fi controlată prin terapie convenţională;

- Epilepsie şi/sau funcţie compromisă a sistemului nervos central (SNC).

- Iniţierea tratamentului cu PegIntron este contraindicată în cazul pacienţilor cu VHC/HIV cu

cirozăşi un scor Child-Pugh ≥ 6. Tratament asociat cu ribavirină: A se citi şi Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP) pentru ribavirină în cazul în care PegIntron urmează să fie utilizat în asociere cu ribavirina la pacienţi cu hepatită cronică C.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Tulburări psihice şi ale Sistemului Nervos Central (SNC): În cursul administrării PegIntron şi chiar după întreruperea tratamentului, mai ales în perioada de urmărire de 6 luni, la unii pacienţi s-au observat reacţii adversesevere la nivelul SNC, în special depresie, ideaţie suicidalăşi tentativă de suicid. Alte reacţii adverse la nivelul SNC, manifestate prin comportament agresiv (uneori îndreptat împotriva altora), stare de confuzie sau alte tipuri de alterare a statusului mental au fost observate la pacienţii cărora li s-au administrat interferoni alfa. Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru a se putea observa orice semne sau simptome de tulburări psihice. Dacă apar astfel de simptome, medicul care a prescris tratamentul trebuie să aibă în vedere severitatea potenţială a acestor reacţii adverse, precum şi necesitatea instituirii unor măsuri terapeutice adecvate. Dacă simptomele persistă sau se agravează sau se semnalează ideaţie suicidală, se întrerupe administrarea PegIntron, iar pacientul trebuie urmărit şi tratat psihiatric dacă este nevoie. Pacienţii care prezintă actual sau au istoric de boală psihică severă: Dacă tratamentul cu peginterferon alfa-2b este considerat necesar la pacienţii adulţi cu boală psihică severă actuală sau în antecedente, acesta trebuie iniţiat numai după ce au fost asigurate un diagnostic individualizat corespunzător şi un control terapeutic al bolii psihice.

La pacienţii care au prezentat recădere după tratamentul cu interferon alfa + ribavirină, nu există experienţă pentru terapia cu PegIntron în asociere cu ribavirină.

Tuturor pacienţilor cu hepatităcronică C participanţi la studii li s-a efectuat o puncţie hepatică înainte de includere, dar în anumite cazuri (de exemplu pacienţi cu genotip 2 şi 3), tratamentul poate fi posibil fără confirmare histologică. Trebuie consultate schemele actuale de tratament în vederea necesităţii efectuării unei puncţii hepatice înainte de începerea tratamentului.

Hipersensibilitate acută: Reacţiile de hipersensibilitate acută (de exemplu urticarie, angioedem, bronhoconstricţie, anafilaxie) s-au observat rar în timpul tratamentului cu interferon alfa-2b. Dacă în timpul tratamentului cu PegIntron apare o astfel de reacţie, tratamentul trebuie întrerupt şi instituită imediat terapie medicală corespunzătoare. Erupţiile cutanate tranzitorii nu necesită întreruperea tratamentului.

Aparat cardio-vascular: La fel ca în cazul interferonului alfa-2b, pacienţii cu istoric de insuficienţă cardiacă congestivă, infarct miocardic şi/sau aritmii în antecedente sau prezente trataţi cu PegIntron, necesită o monitorizare atentă. Se recomandă ca pacienţilor care prezintă tulburări cardiace preexistente să li se efectueze electrocardiograme înaintea şi în cursul tratamentului. Aritmiile cardiace (în special supraventriculare) răspund de obicei la terapia convenţională, dar pot necesita întreruperea tratamentului cu PegIntron.

Cazuri semnificative de obnubilare şi comă, inclusiv de encefalopatie, au fost observate la unii pacienţi, mai ales vârstnici, trataţi cu doze mai mari pentru afecţiuni oncologice. Deşi aceste reacţii sunt în general reversibile, la câţiva pacienţi remiterea completă a lor a necesitat până la 3 săptămâni. Foarte rar, au apărut convulsii dupădoze mari de interferon alfa.

Funcţie hepatică: La fel ca în cazul tuturor tipurilor de interferon, tratamentul cu PegIntron trebuie întrerupt la pacienţii la care se semnalează prelungirea markerilor coagulării, ceea ce poate indica decompensarea hepatică.

Febră: Deşi febra poate fi asociată sindromului pseudogripal, semnalat în mod frecvent în cursul terapiei cu interferon, trebuie eliminate alte cauze ale febrei persistente.

Hidratare: Pacienţilor aflaţi în tratament cu PegIntron trebuie să li se menţină o hidratare adecvată, deoarece la unii pacienţi trataţi cu interferon alfa s-a observat hipotensiune arterială produsă de depleţie lichidiană. Uneori poate fi necesară refacerea necesarului de fluide.

Modificări pulmonare: În rândul pacienţilor trataţi cu interferon alfa, s-au semnalat rar infiltrate pulmonare, pneumonităşi pneumonie, ocazional cu consecinţe letale. La orice pacient care prezintă febră, tuse, dispnee sau alte simptome respiratorii este necesară radiografia pulmonară. Dacă radiografia toracică arată infiltrate pulmonare sau dacă există dovezi de insuficienţă pulmonară, pacientul va fi monitorizat cu atenţie, iar, dacă este cazul, tratamentul cu interferon alfa se va întrerupe. Întreruperea promptăa administrării interferonului alfa şi tratamentul cu corticosteroizi par să determine dispariţia reacţiilor adverse pulmonare.

Boli autoimune: În cursul tratamentului cu interferoni alfa, a fost semnalată apariţia de autoanticorpi sau afecţiuni autoimune. Pacienţii predispuşi la apariţia de afecţiuni autoimune pot prezenta un risc crescut. Pacienţii care prezintă semne şi simptome compatibile cu afecţiuni autoimune trebuie evaluaţi cu atenţie şi trebuie restabilit raportul beneficiu-risc al tratamentului continuu cu interferoni (vezi de asemenea pct. 4.4 Modificări tiroidiene şi 4.8).

Modificări oculare: Tulburări oftalmologice, incluzând hemoragii retiniene, scotoame şi obstrucţia arterei sau venei retiniene, au fost semnalate rar după tratamentul cu interferoni alfa (vezi pct. 4.8). Toţi pacienţii trebuie să facă un examen oftalmologic la începutul tratamentului. Orice pacient care acuză simptome oculare, inclusiv pierderea acuităţii vizuale şi a câmpului vizual trebuie supus imediat unui examen oftalmologic complet. Este necesară examinarea periodică în cursul tratamentului cu PegIntron la pacienţii care prezintă afecţiuni care pot fi asociate cu retinopatia, cum ar fi diabetul zaharat sau hipertensiunea arterială. Trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu PegIntron la pacienţii la care apar afecţiuni oculare noi sau agravarea celor existente.

Modificări tiroidiene: Rar, pacienţii cărora li se administrează interferon alfa pentru tratarea hepatitei cronice C dezvoltă tulburări tiroidiene, fie hipotiroidie, fie hipertiroidie. Dacă, în cursul tratamentului, un pacient dezvoltă simptome care evidenţiază o posibilă disfuncţie tiroidiană, este necesară determinarea valorilor concentraţiei plasmatice a hormonului de stimulare tiroidiană (TSH). În prezenţa disfuncţiei tiroidiene, tratamentul cu PegIntron poate fi continuat dacă valorile concentraţiei plasmatice de TSH pot fi menţinute în limite normale prin medicaţie.

Tulburări metabolice: Au fost semnalate cazuri de hipertrigliceridemie şi agravarea uneori severă a acesteia. De aceea, se recomandă monitorizarea valorilor concentraţiilor plasmatice de lipide.

Infecţie concomitentă HIV/VHC

Toxicitatea mitocondrialăşi acidoza lactică: Pacienţii care prezintă infecţie concomitentă cu HIV şi la care se administrează Terapie Anti-Retrovirală cu Activitate Intensă (HAART), pot prezenta risc crescut de apariţie a acidozei lactice. Adăugarea PegIntron şi ribavirinei la terapia HAART trebuie să se facă cu precauţie (vezi RCP pentru ribavirină). În plus, pacienţii la care se administrează asocierea terapeutică PegIntron şi ribavirinăşi zidovudină, prezintă un risc crescut de anemie.

Decompensarea hepatică în cazul pacienţilor cu infecţie concomitentă VHC/HIV cu ciroză avansată: Pacienţii cu infecţie concomitentă, cu ciroză avansată, cărora li se administrează HAART pot prezenta risc crescut de decompensare hepatică sau deces. Tratamentul suplimentar cu interferoni alfa în monoterapie

sau în asociere cu ribavirină poate creşte riscul la aceşti pacienţi. Alţi factori care se pot asocia cu un risc mai mare de decompensare hepatică în cazul pacienţilor cu infecţie concomitentă, sunt tratamentul cu didanozinăşi concentraţia plasmatică crescută de bilirubină. Pacienţii cu infecţie concomitentă care urmează atât tratament antiretroviral (ARV), cât şi tratament antihepatitic, trebuie urmăriţi îndeaproape, prin evaluarea scorului Child-Pugh pe durata tratamentului. La pacienţii care evoluează către decompensare hepatică, tratamentul antihepatitic trebuie întrerupt imediat iar tratamentul ARV trebuie reevaluat.

Anomalii hematologice la pacienţii cu infecţie concomitentă VHC/HIV: Pacienţii cu infecţie concomitentă VHC/HIV care urmează tratament cu peginterferon alfa-2b/ribavirinăşi HAART pot prezenta un risc crescut de a dezvolta anomalii hematologice (cum ar fi neutropenie, trombocitopenie şi anemie) în comparaţie cu pacienţii care au doar monoinfecţie cu VHC. Deşi majoritatea acestor reacţii pot fi controlate prin reducerea dozelor, în cazul acestui grup de pacienţi trebuie urmat un protocol de urmărire a parametrilor hematologici (vezi pct. 4.2 şi mai jos “Investigaţii de laborator” şi pct. 4.8).

Pacienţii cu număr scăzut de CD4: În cazul pacienţilor cu infecţie concomitentă VHC/HIV, sunt disponibile date limitate (N = 25) în ceea ce priveşte eficacitatea şi siguranţa în cazul subiecţilor cu CD4 sub 200 celule/µl. Se recomandă astfel prudenţă la administrarea tratamentului în cazul pacienţilor cu număr scăzut de CD4.

A se consulta şi Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru celelalte medicamente antiretrovirale care vor fi administrate în asociere cu terapia VHC, pentru stabilirea şi gestionarea toxicităţii specifice fiecărui medicament, cât şi a potenţialelor suprapuneri ale efectelor toxice ale PegIntron în asociere cu ribavirină.

Tulburări dentare şi periodontale: Tulburările dentare şi periodontale care pot conduce la pierderea danturii au fost raportate la pacienţii la care s-a administrat tratament asociat PegIntron şi ribavirină. În plus, uscăciunea gurii poate avea un efect dăunător asupra danturii şi mucoasei bucale în cazul administrării pe termen lung a tratamentului asociat cu PegIntron şi ribavirină. Pacienţii trebuie să se spele pe dinţi de două ori pe zi şi să facă examene dentare regulate. În plus, unii pacienţi pot să prezinte vărsături. Dacă această reacţie apare, pacienţii trebuie sfătuiţi să-şi clătească bine gura după fiecare episod.

Transplant de organe: Nu au fost studiate siguranţa şi eficacitatea administrării PegIntron în monoterapie sau în asociere cu ribavirina pentru tratamentul hepatitei C, la pacienţii cu transplant hepatic sau de alte organe. Date preliminarii arată că tratamentul cu interferon alfa poate fi asociat cu o rată crescută a rejetului de grefă renală. De asemenea, s-a raportat şi rejet de grefă hepatică.

Alte modificări: Având în vedere raportările care semnaleazăagravarea bolii psoriazice preexistente şi a sarcoidozei de către interferonul alfa, utilizarea PegIntron la pacienţii cu psoriazis sau sarcoidoză se recomandă numai dacă beneficiul potenţial justifică riscul potenţial.

Teste de laborator: Înaintea începerii tratamentului, la toţi pacienţii trebuie efectuate teste hematologice standard, ale biochimiei sângelui şi ale funcţiei tiroidiene. Valorile bazale considerate acceptabile înaintea începerii tratamentului cu PegIntron sunt:

·                     Trombocite ≥ 100.000/mm3

·                     Neutrofile ≥ 1.500/mm3

·                     Valoarea concentraţiei plasmatice a TSH trebuie să fie în limite normale

Testele de laborator se vor efectua în săptămânile a 2-a şi a 4-a de tratament şi, ulterior, periodic, conform indicaţiilor clinice.

Informaţii importante privind unele componente ale PegIntron

Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol sodiu (23 mg) per 0,7 ml, adică "nu conţine sodiu".

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză – galactoză sau insuficienţă azaharazei-izomaltazei, nu trebuie să utilizeze acest medicament.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Rezultatele unui studiu cu administrare de doze multiple, care a evaluat substraturile P450 la pacienţi cu hepatita cronică C cărora li se administrează PegIntron (1,5 µg/kg) o dată pe săptămână timp de 4 săptămâni, au demonstrat o creştere a activităţii CYP2D6 şi CYP2C8/9. Nu au fost observate modificări ale activităţii CYP1A2, CYP3A4 sau N-acetiltransferazei.

Administrarea peginterferon alfa-2b împreună cu medicamente metabolizate de către CYP2D6 şi CYP2C8/9, în special aceea cu indice terapeutic îngust, cum sunt warfarina şi fenitoina (CYP2C9) şi flecainida (CYP2D6), trebuie făcută cu prudenţă.

Aceste rezultate pot fi parţial în legătură cu îmbunătăţirea capacităţii de metabolizare determinată de reducerea inflamaţiei hepatice la aceşti pacienţi în tratament cu PegIntron. De aceea, este necesară atenţie la iniţierea tratamentului cu PegIntron la pacienţi cu hepatită cronică la care se administrează medicaţie cu indice terapeutic îngust şi sensibilă la o insuficienţă metabolică uşoară a ficatului.

Într-un studiu farmacocinetic cu doze multiple, nu s-au observat interacţiuni între PegIntron şi ribavirină.

Metadonă: La pacienţii cu hepatită cronică netrataţi anterior cu peginterferon alfa-2b şi care erau în tratament de întreţinere cu doză stabilă de metadonă, asocierea de PegIntron 1,5 micrograme/kg şi săptămână subcutanat timp de 4 săptămâni, a crescut ASC a R-metadonei cu aproximativ 15 % (IÎ95 % pentru rata estimativă a ASC 103 – 128 %). Semnificaţia clinică a acestui fapt este necunoscută; totuşi, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor cauzate de accentuarea efectului sedativ, la fel ca şi pentru depresia respiratorie. Riscul de prelungire a QTc trebuie luat în considerare mai ales la pacienţii la care se administrează doze mari de metadonă.

Infecţia concomitentă VHC/HIV Analogi nucleozidici: In vitro, s-a demonstrat că ribavirina inhibă fosforilarea zidovudinei şi stavudinei. Nu se cunoaşte semnificaţia clinică a acestor rezultate. Cu toate acestea, rezultatele in vitro indică posibilitatea ca administrarea concomitentă de ribavirină fie cu zidovudină, fie cu stavudină poate determina o viremie HIV crescută. De aceea, se recomandă ca valorile plasmatice de ARN-HIV să fie monitorizate cu atenţie la pacienţii trataţi concomitent cu ribavirinăşi unul dintre aceşti doi analogi nucleozidici. Dacă valorile ARN-HIV cresc, trebuie reevaluată utilizarea de ribavirină concomitent cu inhibitorii de revers transcriptază(vezi RCP pentru ribavirină).

Utilizarea analogilor nucleozidici în monoterapie sau în asociere cu alte nucleozide determină acidoză lactică. Farmacologic, ribavirina stimulează formarea metaboliţilor fosforilaţi ai purinelor nucleozidice in vitro. Această acţiune poate creşte riscul de acidoză lactică indusă de analogii nucleozidici purinici (de exemplu: didanozină sau abacavir). Nu se recomandă administrarea concomitentă de ribavirinăşi didanozină. Au fost raportate cazuri de toxicitate mitocondrială, în special acidoză lacticăşi pancreatită, uneori letale (vezi RCP pentru ribavirină).

4.6 Sarcina şi alăptarea

PegIntron se recomandă la femeile cu potenţial fertil numai dacă utilizează mijloace de contracepţie eficiace pe durata tratamentului.

Nu există date adecvate privind utilizarea interferon alfa-2b la femeile gravide. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). S-a constatat că interferonul alfa-2b provoacă avort la primate. Un astfel de efect este probabil şi pentru PegIntron. Riscul potenţial pentru om este necunoscut. PegIntron se va utiliza în timpul sarcinii numai dacă beneficiul potenţial justifică riscul potenţial pentru făt.

Alăptarea: Nu se cunoaşte dacă componentele acestui medicament se excretă în laptele matern. Ca urmare a posibilelor reacţii adverse la sugari, alăptarea trebuie întreruptă înaintea instituirii tratamentului.

Terapia asociată cu ribavirină:

Ribavirina determină malformaţii congenitale grave atunci când se administrează în timpul sarcinii. Tratamentul cu ribavirină este contraindicat în timpul sarcinii. Este necesară precauţie extremă la pacienţii de sex feminin şi la partenerii acestora pentru a evita sarcina la acestea atunci când se administrează PegIntron în asociere cu ribavirina. În timpul tratamentului şi încă 4 luni după terminarea acestuia, atât femeile cu potenţial fertil cât şi partenerii lor trebuie săutilizeze un mijloc contraceptiv eficace. Pacienţii de sex masculin şi partenerele lor trebuie să utilizeze un contraceptiv eficace pe durata tratamentului şi timp de 7 luni după terminarea tratamentului (vezi RCP pentru Ribavirină).

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Pacienţii care dezvoltă oboseală, somnolenţă sau stare de confuzie în timpul tratamentului cu PegIntron trebuie avertizaţi să evite conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.

4.8 Reacţii adverse

Datele despre siguranţa PegIntron au fost evaluate în urma a două studii clinice: unul cu PegIntron administrat în monoterapie, celălalt cu PegIntron în asociere cu ribavirină. În ambele cazuri, pacienţii au fost trataţi timp de un an.

Tabelul 4 prezintă schemele terapeutice şi expunerea pacienţilor în cursul unui an de tratament, la pacienţii cărora nu li s-a administrat anterior interferon (pacienţi netrataţi anterior cu interferon). Datorită unei suprapuneri semnificative a caracterului raportării reacţiilor adverse cu PegIntron administrat în monoterapie, grupele de pacienţi au fost incluse împreună în Tabelul 5 pentru a prezenta tipul reacţiilor adverse raportate la toate grupele cărora li s-a administrat monoterapie.

Tabel 4

Scheme terapeutice şi expunerea pacienţilor

 

Tratament

Schema terapeutică

Numărul pacienţilor trataţi timp de un an

PegIntron + ribavirină

PegIntron (1,5 micrograme/kg şi săptămână) + ribavirină (> 10,6 mg/kg şi zi)

188

Interferon alfa-2b + ribavirină

Interferon alfa-2b (3 milioane UI de trei ori pe săptămână) + ribavirină (1.000/1.200 mg/zi)

505

PegIntron administrat în monoterapie

PegIntron (0,5 micrograme/kg şi săptămână)

315

PegIntron (1,0 micrograme/kg şi săptămână)

297

PegIntron (1,5 micrograme/kg şi săptămână)

304

 

Tabel 5 Reacţii adverse foarte frecvente raportate în studiile clinice > 10 % dintre pacienţii din grupul PegIntron + ribavirină Foarte frecvente (> 1/10)

 

PegIntron + ribavirină

Interferon alfa2b + ribavirină

PegIntron administrat în monoterapie

Infecţii şi infestări Infecţii virale Tulburări metabolice şi de nutriţie Scădere în

10 %

5 %

4-5 %

 

greutate Tulburări psihice

30 %

19 %

8-18 %

Depresie

34 %

32 %

26 %

Iritabilitate

32 %

34 %

19 %

Insomnie

37 %

41 %

16-19 %

Anxietate Afectarea capacităţii

14 %

14 %

8 %

de concentrare

18 %

21 %

9-10 %

Labilitate emoţională Tulburări ale sistemului nervos

11 %

10 %

5 %

Cefalee

58 %

57 %

57-63 %

Uscăciunea gurii Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

10 %

8 %

4-8 %

Faringită

10 %

7 %

3 %

Tuse

14 %

11 %

4 %

Dispnee Tulburări gastro-intestinale

26 %

22 %

5 %

Greaţă

43 %

31 %

20-23 %

Anorexie

35 %

26 %

10-25 %

Diaree

20 %

13 %

14-17 %

Durere abdominală

12 %

9 %

11 %

Vărsături Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

16 %

10 %

4-7 %

Alopecie

45 %

32 %

20-34 %

Prurit

27 %

27 %

7-9 %

Tegumente uscate

23 %

21 %

6-9 %

Erupţie cutanată tranzitorie Tulburări musculoscheletice şi ale ţesutului

21 %

21 %

5-7 %

conjunctiv

49 %

49 %

46-60 %

Mialgii

31 %

26 %

23-28 %

Artralgii Dureri musculoscheletice Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

15 %

11 %

11-13 %

Inflamaţie la locul injectării

20 %

17 %

39-44 %

Reacţie la locul de

54 %

36 %

7-9 %

injectare

56 %

59 %

43 %

Oboseală

42 %

40 %

33-43 %

Frison Febră

39 %

32 %

29-43 %

Simptome

21 %

23 %

18-25 %

pseudogripale

28 %

17 %

12-14 %

Astenie Ameţeli

17 %

16 %

7-12 %

 

Tabel 6 Reacţii adverse raportate frecvent în studiile clinice la pacienţi trataţi cu PegIntron + ribavirină sau PegIntron administrat în monoterapie frecvente (> 1/100, < 1/10)

Corpul ca întreg

5-10 %

1-<5 %

Infecţii şi infestări

 

otită medie, infecţii fungice, infecţii bacteriene, herpes simplex

Tulburări hematologice şi limfatice

Anemie, leucopenie

Trombocitopenie, limfadenopatie

Tulburări endocrine

hipotiroidism

hipertiroidism

Tulburări metabolice şi de nutriţie

 

hiperuricemie, hipocalcemie, sete

Tulburări psihice

agitaţie, nervozitate

comportament agresiv, somnolenţă, tulburări de comportament, apatie, apetit alimentar crescut, tulburări de somn, coşmaruri, libido scăzut

Tulburări ale sistemului nervos

parestezie, transpiraţii abundente

hipoestezie, hiperestezie, hipertonie, confuzie, tremor, vertij, migrenă, ataxie, nevralgie

Tulburări oculare

 

vedere neclară, conjunctivită, tulburări ale glandelor lacrimale, durere oculară

Tulburări cardiace

 

tahicardie, palpitaţii

Tulburări vasculare

 

hipotensiune arterială, hipertensiune arterială, sincopă, hiperemie facială

Tulburări acustice şi vestibulare

 

tinitus, afectarea/pierderea auzului

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

 

tuse neproductivă, rinită, sinuzită, bronşită, tulburări respiratorii, congestie nazală, rinoree, disfonie, epistaxis

Tulburări gastro-intestinale

dispepsie

constipaţie, pervertirea gustului, scaune moi, stomatită, stomatită ulcerativă, sângerări gingivale, glosită, flatulenţă, hemoroizi, reflux gastroesofagian, gingivită, deshidratare

Tulburări hepatobiliare

 

hepatomegalie, hiperbilirubinemie

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

 

erupţie cutanată eritematoasă, eczeme, reacţie de fotosensibilitate, erupţie cutanată maculopapulară, deteriorarea texturii părului, acnee, dermatită, furunculoză, afecţiuni la nivelul unghiilor, psoriazis, urticarie, eritem, edem facial şi periferic

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

 

artrită

Tulburări renale şi ale căilor urinare

 

urinare frecventă, modificări ale urinii

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

tulburări menstruale, menoragie

tulburări ovariene, tulburări vaginale, disfuncţie sexuală (nespecifică), impotenţă, mastodinie, amenoree, prostatită

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

durere în QSD, maleză, dureri toracice

dureri la locul de injecţie

Majoritatea cazurilor de neutropenie şi trombocitopenie au fost uşoare (OMS gradele 1 sau 2). Au existat câteva cazuri de neutropenie mai severă la pacienţii trataţi cu doza recomandată de PegIntron în asociere cu ribavirină (OMS gradul 3:39 din 186 [21 %]; şi OMS gradul 4:13 din 186 [7 %]).

Într-un studiu clinic, la aproximativ 1,2 % din pacienţii trataţi cu PegIntron sau interferon alfa-2b în asociere cu ribavirină au fost raportate în timpul tratamentului evenimente psihice care pun în pericol viaţa pacienţilor. Aceste efecte includ ideaţie suicidalăşi tentativă de suicid (vezi pct. 4.4). După punerea pe piaţă, au fost raportate rar psihozăşi halucinaţii.

Reacţiile adverse rare (> 1/10.000, < 1/1.000) sau foarte rare (< 1/10.000) raportate cu interferon alfa2b, inclusiv PegIntron, includ:

Tulburări hematologice şi limfatice:

Foarte rar, administrarea interferon alfa-2b sau PegIntron în monoterapie sau în asociere cu ribavirina se poate însoţi de anemie aplastică. S-a raportat aplazie pură a seriei eritrocitare.

Tulburări ale sistemului imunitar:

foarte rar: sarcoidoză sau exacerbarea sarcoidozei

Tulburări endocrine:

rar: diabet zaharat

Tulburări ale sistemului nervos:

rar: convulsii, neuropatie periferică foarte rar: ischemie cerebrovasculară, hemoragie cerebrovasculară, encefalopatie

Tulburări cardiace:

rar: aritmie foarte rar: ischemie cardiacă, infarct miocardic

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:

Foarte rar: boală interstiţială pulmonară

Tulburări gastro-intestinale:

rar: pancreatită foarte rar: colită ulcerativăşi ischemică

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:

foarte rar: eritem multiform, sindrom Stevens Johnson, necroliză epidermicătoxică, necrozăla locul de injecţie

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv:

rar: rabdomioliză, miozită

Tulburări renale şi ale căilor urinare:

rar: insuficienţă renalăşi afectare renală

Evenimentele adverse cardiovasculare (CDV), mai ales aritmia, au fost aparent corelate în principal cu afecţiuni CDV preexistente şi tratamente anterioare cu agenţi cardiotonici (vezi pct. 4.4). La pacienţii fără dovezi de afectare cardiacă anterioară a fost raportată rar cardiomiopatie care poate fi reversibilă după întreruperea interferonului alfa.

Alte afecţiuni oftalmologice rar raportate după interferoni alfa includ retinopatii (inclusiv edem macular), hemoragii retiniene, obstrucţia arterei sau venei retiniene, scotoame, pierderea acuităţii vizuale sau a câmpului vizual, nevrită opticăşi edem papilar (vezi pct. 4.4).

Au fost raportate o varietate largă de tulburări imune sau imun-mediate după tratamentul cu interferoni alfa, incluzând tulburări tiroidiene, lupus eritematos sistemic, artrită reumatoidă (nouă sau agravată), purpură trombocitopenică idiopaticăşi trombotică, vasculită, neuropatii inclusiv mononeuropatii (vezi de asemenea pct. 4.4, Boli autoimune).

Pacienţii cu infecţie concomitentă VHC/HIV:

În cazul pacienţilor cu infecţie concomitentă VHC/HIV care urmeazătratament cu PegIntron în asociere cu ribavirină, alte reacţii adverse (care nu au fost raportate în cadrul grupului de pacienţi cu mono-infecţie) care au fost raportate în studii largi cu o frecvenţă > 5 % au fost: candidoza orală (14 %), lipodistrofia dobândită (13 %), scăderea numărului de limfocite CD4 (8 %), reducerea apetitului alimentar (8 %), creşterea concentraţiei gama-glutamil transferazei (9 %), dorsalgii (5 %), creşterea concentraţiei amilazei serice (6 %), creşterea concentraţiei acidului lactic în sânge (5 %), citoliză hepatică (6 %), creşterea concentraţiei serice a lipazei (6 %) şi dureri la nivelul membrelor (6 %).

Toxicitatea mitocondrială: Toxicitatea mitocondrialăşi acidoza lacticăau fost raportate în cazul pacienţilor HIV-pozitivi la care s-au administrat INRT, în asociere cu ribavirină pentru infecţia concomitentă cu VHC (vezi pct. 4.4).

Valori de laborator pentru pacienţii cu infecţie concomitentă VHC/HIV:

Deşi efectele toxice hematologice cum ar fi neutropenia, trombocitopenia şi anemia au apărut mai frecvent în rândul pacienţilor cu infecţie concomitentă VHC/HIV, majoritatea au putut fi controlate prin modificarea dozelor şi rar au necesitat o întrerupere prematură a tratamentului (vezi pct. 4.4). Anomaliile hematologice au fost raportate mai frecvent printre pacienţii trataţi cu PegIntron în asociere cu ribavirina, în comparaţie cu cei trataţi cu interferon alfa-2b în asociere cu ribavirina. În Studiul 1 (vezi pct. 5.1), scăderea numărului absolut de neutrofile sub 500 celule/mm3 a fost observată la 4 % (8/194) dintre pacienţi şi scăderea numărului de trombocite sub 50.000 celule/mm3 a fost observată la 4 % (8/194) dintre pacienţii care au primit PegIntron în asociere cu ribavirina. Anemia (hemoglobina < 9,4 g/dl) a fost raportatăla 12 % (23/194) dintre pacienţii trataţi cu PegIntron în asociere cu ribavirina.

Scăderea numărului limfocitelor CD4: Tratamentul cu PegIntron în asociere cu ribavirina a fost asociat cu o scădere a numărului absolut de celule CD4+ în primele 4 săptămâni, fără a fi însoţit şi de o scădere a procentului de celule CD4+. Scăderea numărului absolut de celule CD4+ a fost reversibilă în urma reducerii dozelor sau întreruperii tratamentului. Utilizarea PegIntron în asociere cu ribavirina nu a avut un impact negativ observabil asupra controlului viremiei HIV pe perioada tratamentului sau a urmăririi post-tratament. Sunt disponibile date limitate în ce priveşte siguranţa (N = 25) în cazul pacienţilor cu infecţie concomitentă cu număr de celule CD4+ < 200/µl (vezi pct. 4.4).

Vărugăm săcitiţi şi Rezumatul Caracteristicilor Produsului al celorlalte medicamente antiretrovirale care vor fi administrate în asociere cu terapia VHC, pentru stabilirea şi gestionarea toxicităţii specifice fiecărui produs, cât şi a potenţialelor suprapuneri ale efectelor toxice ale PegIntron în asociere cu ribavirina.

4.9 Supradozaj

În studiile clinice, s-au raportat cazuri de supradozaj accidental cu doze care nu au depăşit niciodată de două ori doza prescrisă. Nu s-au semnalat reacţii grave. Reacţiile adverse au dispărut în cursul continuării administrării PegIntron.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Imunostimulante, Citokine şi imunomodulatoare, Interferoni, Peginterferon alfa-2b, codul ATC: L03A B10.

Interferonul alfa-2b recombinant este conjugat covalent cu monometoxipolietilenglicol la un grad mediu de substituţie de 1 mol de polimer/mol de proteină. Masa moleculară medie este de aproximativ

31.300 daltoni din care jumătatea proteică reprezintă aproximativ 19.300 daltoni.

Interferon alfa-2b

Studii in vitro şi in vivo sugerează că activitatea biologică a PegIntron este determinată de componenta sa interferon alfa-2b.

Interferonii îşi exercită activitatea celulară prin legare de receptori membranari specifici de pe suprafaţa celulei. Studii cu alţi interferoni au demonstrat o specificitate de specie. Cu toate acestea, anumite specii de maimuţe, de exemplu maimuţele Rhesus, sunt susceptibile la stimulare farmacodinamică prin expunere la interferoni umani de tip 1.

Odată legat de membrana celulară, interferonul iniţiază o secvenţă complexă de evenimente intracelulare, care includ inducţia anumitor enzime. Se crede că acest proces este responsabil, cel puţin parţial, de diferite răspunsuri celulare la interferon, incluzând: inhibarea replicării virale în celulele infectate de virus, supresia proliferării celulare şi unele activităţi imunomodulatoare, cum ar fi: creşterea activităţii fagocitare a macrofagelor şi mărirea citotoxicităţii specifice a limfocitelor pentru celulele ţintă. Oricare sau toate aceste activităţi pot contribui la efectele terapeutice ale interferonului.

Interferonul alfa-2b recombinant inhibă, de asemenea, replicarea virală in vitro şi in vivo. Deşi nu se cunoaşte modul exact de acţiune antivirală a interferonului alfa-2b recombinant, acesta pare să modifice metabolismul celulei gazdă. Această acţiune inhibă replicarea virală, iar dacă replicarea apare, virionii rezultaţi nu sunt capabili să părăsească celula.

PegIntron

Farmacodinamia PegIntron a fost evaluatăla subiecţi sănătoşi, în cadrul unui studiu folosind doze unice crescătoare, prin examinarea modificărilor temperaturii orale, concentraţiilor proteinelor efectoare, cum ar fi neopterina sericăşi 2’5’-oligoadenilatsintetaza (2’5’-OAS), precum şi a numărului de leucocite şi neutrofile. Subiecţii trataţi cu PegIntron au prezentat creşteri moderate dependente de doză ale temperaturii corporale. Dupăadministrarea unor doze unice de PegIntron, cuprinse între 0,252,0 micrograme/kg şi săptămână, concentraţia serică de neopterină a crescut în funcţie de doză. Reducerea numărului de neutrofile şi leucocite la sfârşitul săptămânii a 4-a s-a corelat cu doza de PegIntron.

Rezultatele studiilor clinice privind PegIntron

Au fost efectuate două studii pivot, unul (C/I97-010) privind PegIntron administrat în monoterapie, celălalt (C/I98-580) privind PegIntron administrat în asociere cu ribavirină. Pacienţii eligibili pentru includere în aceste studii prezentau hepatită cronică C confirmată de ARN-VHC pozitiv prin reacţia de polimerizare în lanţ (PCR) (> 30 UI/ml), biopsie hepatică care confirmă diagnosticul histologic de hepatită cronică, în absenţa unei alte cauze de hepatită cronicăşi valori anormale ale concentraţiei plasmatice de ALT.

În studiul efectuat cu PegIntron administrat în monoterapie, un număr total de 916 pacienţi netrataţi anterior, care prezentau hepatită cronică C, au fost trataţi cu PegIntron timp de un an (0,5, 1,0 sau 1,5 micrograme/kg şi săptămână), după care a urmat de o perioadă de urmărire de şase luni. În plus, unui număr de 303 pacienţi i s-a administrat, pentru comparaţie, interferon alfa-2b (3 milioane Unităţi Internaţionale [MIU], de trei ori pe săptămână). Acest studiu a arătat că PegIntron este superior interferonului alfa-2b (Tabelul 8).

În studiul efectuat cu PegIntron administrat în asociere, unui număr de 1530 pacienţi netrataţi anterior i s-a administrat timp de un an una din următoarele scheme terapeutice:

·                     PegIntron (1,5 micrograme/kg şi săptămână) + ribavirină (800 mg/zi), (n = 511).

·                     PegIntron (1,5 micrograme/kg şi săptămână timp de o lună urmat de 0,5 micrograme/kg şi săptămână timp de 11 luni) + ribavirină (1.000/1.200 mg/zi), (n = 514).

·                     Interferon alfa-2b (3 milioane UI de trei ori pe săptămână) + ribavirină (1.000/1.200 mg/zi) (n = 505).

În acest studiu, asocierea PegIntron (1,5 micrograme/kg şi săptămână) şi ribavirină este semnificativ superioară asociaţierii interferon alfa-2b şi ribavirină (Tabelul 7), în special la pacienţii infectaţi cu Genotipul 1 (Tabelul 8). Răspunsul susţinut a fost evaluat prin rata de răspuns la şase luni după întreruperea tratamentului.

Genotipul VHC şi încărcătura virală iniţială reprezintă factori prognostici care afectează rata de răspuns. Totuşi, în acest studiu, ratele de răspuns au fost dependente şi de doza de ribavirină administrată în asociere cu PegIntron sau interferon alfa-2b. La pacienţii la care s-au administrat > 10,6 mg/kg ribavirină (doză de 800 mg pentru un pacient de 75 kg), rata de răspuns a fost semnificativ mai mare decât la pacienţii la care s-au administrat ≤ 10,6 mg/kg ribavirină (Tabelul 8), indiferent de genotip sau încărcătura virală, în timp ce la pacienţii la care s-au administrat > 13,2 mg/kg ribavirină, rata de răspuns a fost chiar mai mare.

Tabel 7 Răspuns virusologic susţinut (% pacienţi VHC negativ)

 

PegIntron administrat în monoterapie

PegIntron + ribavirină

Schema terapeutică Numărul pacienţilor

P 1,5 304

P 1,0 297

P 0,5 315

I 303

P 1,5/R 511

P 0,5/R 514

I/R 505

Răspuns la sfârşitul tratamentului Răspuns susţinut

49 % 23 %*

41 % 25 %

33 % 18 %

24 % 12 %

65 % 54 %**

56 % 47 %

54 % 47 %

P 1,5 PegIntron 1,5 micrograme/kg P 1,0 PegIntron 1,0 microgram/kg P 0,5 PegIntron 0,5 micrograme/kg I Interferon alfa-2b 3 milioane UI P 1,5/R PegIntron (1,5 micrograme/kg) + ribavirină (800 mg) P 0,5/R PegIntron (1,5 până la 0,5 micrograme/kg) + ribavirină (1.000/1.200 mg) I/R Interferon alfa-2b (3 milioane UI) + ribavirină (1.000/1.200 mg)

* p < 0,001 P 1,5vs. I ** p = 0,0143 P 1,5/R vs. I/R

Tabel 8

Rata de răspuns susţinut la tratament PegIntron + ribavirină (doza de ribavirină , genotip şi încărcătură virală)

 

Genotip VHC

 

Doza de Ribavirină (mg/kg)

P 1,5/R

P 0,5/R

I/R

Toate genotipurile

 

Toate ≤ 10,6 > 10,6

54 % 50 % 61 %

47 % 41 % 48 %

47 % 27 % 47 %

Genotip 1

 

Toate ≤ 10,6 > 10,6

42 % 38 % 48 %

34 % 25 % 34 %

33 % 20 % 34 %

Genotip 1 ≤ 600.000 UI/ml

 

Toate ≤ 10,6 > 10,6

73 % 74 % 71 %

51 % 25 % 52 %

45 % 33 % 45 %

Genotip 1 > 600.000 UI/ml

 

Toate ≤ 10,6 > 10,6

30 % 27 % 37 %

27 % 25 % 27 %

29 % 17 % 29 %

Genotip 2/3

 

Toate ≤ 10,6 > 10,6

82 % 79 % 88 %

80 % 73 % 80 %

79 % 50 % 80 %

P 1,5/R PegIntron (1,5 micrograme/kg) + ribavirină (800 mg) P 0,5/R PegIntron (1,5 până la 0,5 micrograme/kg) + ribavirină (1.000/1.200 mg) I/R Interferon alfa-2b (3 milioane UI) + ribavirină (1.000/1.200 mg)

În studiul cu PegIntron administrat în monoterapie, calitatea vieţii pacienţilor a fost, în general, mai puţin afectată de administrarea dozelor de 0,5 micrograme/kg PegIntron, decât de administrarea dozelor de 1,0 micrograme/kg PegIntron, o datăpe săptămână sau 3 milioane UI interferon alfa-2b, de trei ori pe săptămână.

Într-un studiu clinic separat, 224 pacienţi cu genotip 2 sau 3 au primit PegIntron 1,5 micrograme/kg subcutanat, o dată pe săptămână, în asociere cu ribavirina 800 mg - 1400 mg p.o. timp de 6 luni (în funcţie de greutate, numai 3 pacienţi care cântăreau > 105 kg au primit doza de 1400 mg, care nu a fost încă validată)(Tabelul 9). 24 % aveau fibroză în punţi sau ciroză (Knodell 3/4).

Tabel 9. Răspuns virusologic la sfârşitul tratamentului, Răspuns virusologic susţinut şi Recădere în funcţie de Genotipul VHC şi Încărcătura Virală*

 

PegIntron 1,5 µg/kg O dată pe săptămână plus Ribavirină 8001400 mg/zi

Răspuns la sfârşitul tratamentului

Răspuns virusologic susţinut

Recădere

Toţi pacienţii

94 % (211/224)

81 % (182/224)

12 % (27/224)

VHC 2 ≤ 600.000 UI/ ml > 600.000 UI/ ml

100 % (42/42) 100 % (20/20) 100 % (22/22)

93 % (39/42) 95 % (19/20) 91 % (20/22)

7 % (3/42) 5 % (1/20) 9 % (2/22)

VHC 3 ≤ 600.000 UI/ ml > 600.000 UI/ ml

93 % (169/182) 93 % (92/99) 93 % (77/83)

79 % (143/182) 86 % (85/99) 70 % (58/83)

14 % (24/166) 8 % (7/91) 23 % (17/75)

* Orice subiect cu nivele nedetectabile de ARN-VHC la vizita din Săptămâna 12 de urmărire şi fără date la Săptămâna 24 de urmărire, a fost considerat ca fiind un răspuns susţinut. Orice subiect fără date înainte şi după Săptămâna 12 de urmărire a fost considerat ca fiind fără răspuns la Săptămâna 24 de urmărire.

Tratamentul pe perioada de 6 luni din acest studiu a fost mai bine tolerat decât tratamentul de un an în studiul pivot cu asocierea medicamentoasă; pentru întrerupere 5 % vs. 14 %, pentru modificare a dozei 18 % vs. 49 %.

Într-un studiu non-comparativ, unui număr de 235 pacienţi cu genotip 1 şi încărcătură virală mică (< 600.000 UI/ml) i s-a administrat PegIntron, 1,5 micrograme/kg subcutanat, o dată pe săptămână, în asociere cu ribavirina administrată în funcţie de greutate. Rata globală a răspunsului virusologic susţinut după 24 săptămâni de tratament a fost de 50 %. 41 % din subiecţi (97/235) au avut nivele nedetectabile de ARN-VHC la săptămâna 4 şi săptămâna 24 de tratament. În acest subgrup, rata de răspuns virusologic susţinut a fost 92 % (89/97). Rata crescută de răspuns virusologic susţinut în acest subgrup de pacienţi a fost identificată în analiza interim (n=49) şi confirmată prospectiv (n=48). Date retrospective limitate indică faptul că tratamentul de 48 săptămâni poate fi asociat cu rată crescută de răspuns virusologic susţinut (11/11) şi cu un risc mai mic de recădere (0/11 comparativ cu 7/96 după 24 săptămâni de tratament).

Predictabilitatea răspunsului virusologic susţinut

Răspunsul virusologic la săptămâna 12, definit ca o scădere cu 2-log a încărcăturii virale sau nivele nedectabile de ARN-VHC, s-a dovedit a fi predictiv pentru răspunsul susţinut (vezi Tabelul 10).

Tabel 10 Predictabilitatea răspunsului susţinut pentru răspunsul virusologic la săptămâna 12 şi genotipul*

Tratament

Genotip

Răspuns virusologic la săptămâna 12

Răspuns susţinut

Valoare predictivă negativă

PegIntron 1,5 + ribavirină (> 10,6 mg/kg) 48-săptămâni de tratament

1

Da 75 % (82/110)

71 % (58/82)

----

Nu 25 % (28/110)

0 % (0/28)

100 %

PegIntron 1,5 + ribavirină

2 şi 3

Da 99 % (213/215)

83 % (177/213)

----

 

800-1.400 mg 24-săptămâni de tratament

 

Nu 1 % (2/215)

50 % (1/2)

50 %

* arată pacienţi care prezintă date disponibile la 12 săptămâni

La pacienţii trataţi cu PegIntron în monoterapie, valoarea predictivă negativă pentru răspunsul susţinut a fost de 98 %.

Pacienţii cu infecţie concomitentă VHC/HIV

Au fost efectuate două studii la pacienţi cu infecţie concomitentă VHC şi HIV. Răspunsul la tratament în ambele studii este prezentat în Tabelul 11. Studiul 1 (RIBAVIC ; P01017) a fost un studiu randomizat, multicentric, în care s-au înscris 412 pacienţi adulţi, netrataţi anterior, cu hepatită cronică C, care aveau infecţie concomitentă cu HIV. Pacienţii au fost împărţiţi aleator, unii fiind trataţi cu PegIntron (1,5 µg/kg şi săptămână) plus ribavirină (800 mg/zi), iar ceilalţi cu interferon alfa-2b (3 milioane UI de trei ori pe săptămână) plus ribavirină (800 mg/zi) timp de 48 săptămâni, cu o perioadă de urmărire post-terapie de 6 luni. Studiul 2 (P02080) a fost un studiu randomizat, monocentric, în care s-au înscris 95 pacienţi adulţi netrataţi anterior, cu hepatită cronică C, care aveau infecţie concomitentă cu HIV. Pacienţii au fost împărţiţi aleator, unii fiind trataţi cu PegIntron (100 sau 150 µg/săptămână în funcţie de greutate) plus ribavirină (800-1200 mg/zi în funcţie de greutate), iar ceilalţi cu interferon alfa-2b (3 milioane UI de trei ori pe săptămână) plus ribavirină (800-1200 mg/zi în funcţie de greutate). Tratamentul a durat 48 săptămâni, iar perioada de urmărire post-tratament a fost de 6 luni, cu excepţia pacienţilor infectaţi cu genotipurile 2 sau 3 şi cu încărcătură virală < 800.000 UI/ml (Amplicor) care au urmat tratamentul timp de 24 săptămâni şi au avut o perioadă de urmărire post tratament de 6 luni.

Tabel 11 asociere

Răspunsul viral susţinut în funcţie de genotip după administrarea PegIntron în cu Ribavirină la pacienţi cu infecţie concomitentă VHC/HIV

 

Studiul 11

Studiul 22

 

PegIntron (1,5 µg/kg şi săptămână) + ribavirină (800 mg)

Interferon alfa-2b (3 milioane UI TIW) + ribavirină (800 mg)

Valoa rea p

PegIntron (100 sau 150cµg/săptă mână) + ribavirină (800-1,200 mg)d

Interferon alfa-2b (3 milioane UI TIW) + ribavirină (800-1,200 mg)d

Valoar ea p

Toate

27 % (56/205)

20 % (41/205)

0,047

44 % (23/52)

21 % (9/43)

0,017

Genotip 1, 4

17 % (21/125)

6 % (8/129)

0,006

38 % (12/32)

7 % (2/27)

0,007

Genotip 2, 3

44 % (35/80)

43 % (33/76)

0,88

53 % (10/19)

47 % (7/15)

0,730

Milioane UI = milioane unităţi internaţionale; TIW = trei ori pe săptămână.

a: valoarea p bazat pe testul Chi pătrat al lui Cochran-Mantel Haenszel.

b: valoarea p bazată pe testul chi-pătrat.

c: pacienţii < 75 kg au primit 100 µg/săptămână PegIntron şi pacienţii ≥ 75 kg au primit 150 µg/săptămână PegIntron.

d: doza de ribavirină a fost de 800 mg pentru pacienţii < 60 kg, 1000 mg pentru pacienţii între 60-75 kg, şi 1200 mg pentru pacienţii > 75 kg.

1Carrato F, Bani-Sadir F, Pol S et al. JAMA 2004; 292(23): 2839-2848. 2Laguno M, Murillas J, Blanco J et al. AIDS 2004; 18(13): F27-F36.

Răspunsul histologic

Au fost obţinute biopsii hepatice înainte şi după tratament în Studiul 1 şi au fost disponibile pentru 210 din cei 412 subiecţi (51 %). Atât scorul Metavir, cât şi gradul Ishak au scăzut printre subiecţii care au primit tratament cu PegIntron în asociere cu ribavirina. Această scădere a fost semnificativă printre cei care au răspuns la tratament (-0,3 pentru Metavir şi –1,2 pentru Ishak) şi stabilă (-0,1 pentru Metavir şi –0,2 pentru Ishak) printre cei care nu au răspuns la tratament. În termeni de activitate, aproximativ o treime dintre cei care au prezentat un răspuns susţinut au arătat o îmbunătăţire şi nici unul dintre pacienţi nu a arătat un regres al bolii. Nu s-a observat o ameliorare a fibrozei în acest studiu. Steatoza s-a ameliorat semnificativ în cazul pacienţilor infectaţi cu VHC Genotipul 3.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

PegIntron este un derivat de interferon alfa-2b polietilenglicat-modificat (“pegilat”), bine caracterizat, compus predominant din specii monopegilate. Timpul de înjumătăţire plasmatică al PegIntron este mai mare, în comparaţie cu cel al interferonului alfa-2b non-pegilat. PegIntron are capacitatea de a se depegila, eliberând interferon alfa-2b liber. Activitatea biologică a izomerilor pegilaţi este similară calitativ, dar mai slabă decât a interferonului alfa-2b liber.

Concentraţiile plasmatice maxime se obţin în 15 - 44 ore de la administrarea subcutanatăşi se menţin 48 - 72 ore.

Valorile Cmax şi ASC ale PegIntron cresc în funcţie de doză. Volumul aparent de distribuţie mediu este 0,99 l/kg.

La doze multiple, are loc o acumulare a interferonilor imunoreactivi. Totuşi, măsurătorile indică doar o creştere modestă a activităţii biologice.

Media (DS) timpului de înjumătăţire prin eliminare al PegIntron este de aproximativ 40 ore (13,3 ore), cu un clearance aparent de 22,0 ml/orăşi kg. Mecanismele implicate în clearance-ul interferonilor la om nu au fost încă total elucidate. Totuşi, o mică parte (aproximativ 30 %) din clearance-ul aparent al PegIntron se realizează pe cale renală.

Funcţia renală: 30 % din clearance-ul total al PegIntron se realizează pe cale renală. În cadrul unui studiu privind administrarea unei doze unice (1,0 microgram/kg), la pacienţi cu insuficienţă renală, Cmax, ASC şi timpul de înjumătăţire plasmatică au crescut în funcţie de gradul de insuficienţă renală.

După administrarea de doze multiple de PegIntron (1,0 micrograme/kg administrat subcutanat o dată pe săptămână timp de 4 săptămâni), clearance-ul PegIntron este redus în medie cu 17 % la pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance al cretininei 30-49 ml/min) şi în medie cu 44 % la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei 15-29 ml/min), comparativ cu pacienţii cu funcţie renală normală. Pe baza datelor rezultate în urma administrării unei singure doze, clearance-ul a fost similar la pacienţii cu insuficienţă renală severă nedializaţi faţă de cei dializaţi. Doza de PegIntron în monoterapie trebuie redusă la pacienţii cu insuficienţă renală moderată sau severă (vezi pct. 4.2 şi 4.4). Pacienţii cu clearance al creatininei < 50 ml/minut nu trebuie trataţi cu PegIntron în asociere cu ribavirina (vezi pct. 4.3).

Datorită variabilităţii farmacocineticii interferonului în cadrul populaţiei, se recomandă ca pacienţii cu insuficienţă renală severă să fie monitorizaţi cu atenţie pe durata tratamentului cu PegIntron (vezi pct. 4.2).

Funcţia hepatică: Farmacocinetica PegIntron nu a fost evaluată la pacienţii cu disfuncţie hepatică severă.

Pacienţi vârstnici cu vârsta 65 : La doză unică de 1,0 microgram/kg, subcutanat, farmacocinetica PegIntron nu a fost influenţată de vârsta pacienţilor. Datele sugerează că nu este necesară modificarea dozelor de PegIntron în funcţie de vârstă.

Pacienţi cu vârsta sub 18 ani: Nu au fost efectuate evaluări farmacocinetice specifice pentru aceşti pacienţi. PegIntron este indicat în tratamentul hepatitei cronice C la pacienţi cu vârstă de 18 ani sau peste.

Factori de neutralizare a interferonului: În studiile clinice s-au efectuat teste asupra factorilor de neutralizare a interferonului, pe probe de ser recoltate de la pacienţi cărora li s-a administrat PegIntron. Factorii de neutralizare a interferonului sunt anticorpi care neutralizează activitatea antiviralăa interferonului. Frecvenţa apariţiei factorilor de neutralizare la pacienţii care au primit doze de PegIntron de 0,5 microgame/kg este de 1,1 %.

5.3 Date preclinice de siguranţă

PegIntron: Evenimentele adverse neobservate în studiile clinice, nu au fost semnalate nici în studiile de toxicitate la maimuţe. Ca urmare a apariţiei anticorpilor anti-interferon la majoritatea maimuţelor, durata acestor studii s-a limitat la patru săptămâni.

Nu au fost efectuate studii privind efectul PegIntron asupra funcţiei de reproducere. S-a arătat că interferonul alfa-2b este abortiv la primate. Un astfel de efect este probabil şi pentru PegIntron. Nu au fost studiate efectele asupra fertilităţii. Nu se cunoaşte dacă elementele componente ale acestui medicament se excretă în laptele animalelor de experienţă sau cel uman (vezi pct. 4.6 pentru informaţii relevante la om privind sarcina şi alăptarea). PegIntron nu are potenţial genotoxic.

Relativa non-toxicitate a monometoxipolietilenglicolului (mPEG), care este eliberat din PegIntron prin metabolizare in vivo, a fost demonstrată în studiile preclinice de toxicitate după administrarea de doză unicăşi după administrare de doze repetate la rozătoare şi maimuţe, în studii standard privind dezvoltarea embrio-fetalăşi în studii de mutagenitate in vitro.

PegIntron plus ribavirină: Utilizat în asociere cu ribavirina, PegIntron nu a provocat nici un alt efect în afara celor observate la administrarea în monoterapie a fiecăreia dintre aceste substanţe. Efectul major produs de tratament a constat în apariţia unei anemii reversibile, uşoară până la moderată, a cărei severitate a fost mai pronunţată decât cea produsă de fiecare dintre substanţe administrată în monoterapie.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Pulbere pentru soluţie injectabilă:

Fosfat disodic anhidru,

Dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat,

Zahăr,

Polisorbat 80. Solvent pentru administrare parenterală:

Apă pentru preparate injectabile.

6.2 Incompatibilităţi

Acest medicament trebuie reconstituit numai utilizând solventul pus la dispoziţie (vezi pct. 6.6). În absenţa studiilor privind compatibilitatea, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

După reconstituire:

- Stabilitate fizico-chimică pentru soluţia în uz s-a demonstrat pentru 24 ore la 2°C - 8ºC.

- Din punct de vedere microbiologic, produsul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat, condiţiile şi perioada de păstrare până la utilizare constituie responsabilitatea utilizatorului şi, de obicei, nu trebuie să depăşească 24 ore la 2ºC - 8ºC.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la frigider (2°C – 8°C).

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Pulberea este conţinută într-un flacon a 2 ml din sticlă flint tip I, cu dop de cauciuc butilic, sigiliu de aluminiu şi capac din polipropilen. Solventul este conţinut într-o fiolă a 2 ml din sticlă flint de tip 1. PegIntron 80 micrograme este disponibil ca:

-

1 flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilăşi 1 fiolăcu solvent pentru administrare parenterală;

-

1 flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă, 1 fiolă cu solvent pentru administrare parenterală, 1 seringă, 2 ace pentru injecţie şi 1 tampon dezinfectant;

-

4 flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilăşi 4 fiole cu solvent pentru administrare parenterală;

-

4 flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilă, 4 fiole cu solvent pentru administrare parenterală, 4 seringi, 8 ace pentru injecţie şi 4 tampoane dezinfectante;

- 6 flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilăşi 6 fiole cu solvent pentru administrare parenterală.

- 12 flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilă, 12 fiole cu solvent pentru administrare parenterală, 12 seringi, 24 ace pentru injecţie şi 12 tampoane dezinfectante.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

PegIntron se prezintă ca pulbere conţinând peginterferon alfa-2b în concentraţie de 80 micrograme pentru

o singurăadministrare. Fiecare flacon trebuie reconstituit cu 0,7 ml apă pentru preparate injectabile pentru a se administra o cantitate de până la 0,5 ml soluţie. În timpul pregătirii PegIntron pentru injectare, la măsurarea dozei şi la injectare, se pierde o mică cantitate. De aceea, fiecare flacon conţine un exces de solvent şi PegIntron pulbere pentru a asigura eliberarea dozei înscrise pe etichetă în 0,5 ml PegIntron soluţie injectabilă. Soluţia reconstituită are o concentraţie de 80 micrograme/0,5 ml.

Utilizând o seringă sterilăşi un ac pentru injecţie, se injectează0,7 ml apă pentru preparate injectabile în flaconul de PegIntron. Se agităuşor pentru a facilita dizolvarea completă a pulberii. Doza necesară poate fi extrasăşi injectată cu o seringă sterilă. Instrucţiuni detaliate sunt furnizate în Anexa la Prospect.

La fel ca în cazul tuturor medicamentelor cu administrare parenterală, se verifică vizual soluţia reconstituită înainte de administrare. Soluţia reconstituită trebuie să fie limpede şi incoloră. Nu se utilizează dacă există particule şi dacă apar modificări de culoare. Orice produs rămas neutilizat trebuie aruncat.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

SP Europe 73, rue de Stalle B-1180 Bruxelles Belgia

8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/00/131/006 EU/1/00/131/007 EU/1/00/131/008 EU/1/00/131/009 EU/1/00/131/010 EU/1/00/131/027

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 25 Mai 2000 Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 25 Mai 2005

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului (EMEA) http://www.emea.europa.eu/

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Mecanismele de aparare impotriva virusurilor hepatice B si C - limba engleza Afla cum raspunde oranismul uman la infectia cu virusurile hepatice B si C.