Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

REBETOL 200 mg
Denumire REBETOL 200 mg
Descriere Rebetol este indicat în tratamentul hepatitei cronice C numai în asociere cu peginterferon alfa-2b (adulţi) sau interferon alfa-2b (adulţi, copii (cu vârsta de 3 ani sau mai mari) şi adolescenţi). Nu trebuie să se administreze Rebetol în monoterapie. Nu există informaţii privind siguranţa sau eficacitatea utilizării Rebetol împreună cu alte forme de interferon (adică alt interferon decât alfa-2b), sau asupra utilizării Rebetol în asociere cu peginterferon alfa-2b la pacienţi copii şi adolescenţi. Vă rugăm să consultaţi şi Rezumatele caracteristicilor produsului (RCP) pentru peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b în vederea obţinerii unor informaţii specifice privind administrarea acestor produse. Pacienţi netrataţi anterior Adulţi: Rebetol este indicat, în asociere cu interferon alfa-2b, în tratamentul pacienţilor adulţi care prezintă hepatită cronică C, netrataţi anterior, care nu prezintă decompensare hepatică, au valori crescute de alanin aminotransferază (ALT) şi prezintă ARN-VHC pozitiv (vezi pct. 4.4). Suplimentar, Rebetol este indicat în asociere cu peginterferon alfa-2b, în tratamentul pacienţilor adulţi cu hepatită cronică C, care nu au fost trataţi în trecut, fără decompensare hepatică, cu valori crescute ale alanin – aminotransferazei (ALT) crescută, care sunt pozitivi la testarea plasmatică pentru ARNVHC, inclusiv pentru pacienţii cu infecţie concomitentă cu HIV, stabili din punct de vedere clinic. Copii şi adolescenţi: Rebetol este indicat, în asociere cu interferon alfa-2b, pentru tratamentul hepatitei cronice C la copii cu vârsta de 3 ani şi peste şi adolescenţi, netrataţi anterior, fără decompensare hepaticăşi care prezintă ARN-VHC pozitiv în ser. Decizia de instituire a tratamentului trebuie luată pentru fiecare caz în parte, având în vedere orice dovadă de progresie a bolii, cum sunt inflamaţia şi fibroza hepatică, precum şi factorii prognostici pentru răspuns, genotipul VHC şi încărcătura virală. Beneficiul aşteptat al tratamentului trebuie pus în balanţă cu profilul de siguranţă observat în studiile clinice pentru copii . Pacienţi cu recădere Adulţi: Rebetol este indicat, în asociere cu interferon alfa-2b, în tratamentul pacienţilor adulţi cu hepatită cronică C, care au răspuns în prealabil la monoterapia cu interferon alfa (cu normalizarea ALT la sfârşitul tratamentului), dar care au prezentat ulterior recădere. Suplimentar, Rebetol este indicat în asociere cu peginterferon alfa-2b în tratamentul pacienţilor adulţi cu hepatită cronică C care au răspuns anterior la monoterapie cu interferon alfa (cu normalizarea valorilor ALT la sfârşitul tratamentului), dar care ulterior au suferit o recădere
Denumire comuna internationala RIBAVIRINUM
Actiune terapeutica ANTIVIRALE CU ACTIUNE DIRECTA NUCLEOZIDE SI NUCLEOTIDE excl INHIBITORI REVERSTRANSCRIPTAZA
Prescriptie P-RF/R
Forma farmaceutica Capsule
Concentratia 200mg
Ambalaj Cutie x 112caps. ( blist. PVC/PE/PVDC )
Valabilitate ambalaj 2 ani
Cod ATC J05AB04
Firma - Tara producatoare SP LABO NV - BELGIA
Autorizatie de punere pe piata SP EUROPE - BELGIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre REBETOL 200 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> raducan stefan (vizitator) : Unde pit gasi Rebetol ? La ce pret este o folie de Rebetol? Bx
>> dr. Oana Iordache : Nu avem aceasta informatie.
>> Dr. Toth Noemi : REBETOL 200 mg (ribavirin) 168x buc fabricat de Merck Sharp & Dohme 770 EUR Despre achizitionarea me...
Rezumatul caracteristicilor produsului       

ANEXA I
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Rebetol 200 mg capsule

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂŞI CANTITATIVĂ

Fiecare capsulăconţine ribavirină 200 mg.

Excipienţi: fiecare capsulăconţine lactoză monohidrat 40 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Capsulă

Capsule opace, de culoare albăşi inscripţionate cu cerneală albastră.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Rebetol este indicat în tratamentul infecţiei cu virusul hepatitei cronice C (VHC) la adulţi, copii cu vârsta de minim 3 ani şi adolescenţi numai în asociere cu peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b. Nu trebuie să se administreze Rebetol în monoterapie.

Nu există informaţii privind siguranţa sau eficacitatea utilizării Rebetol împreună cu alte forme de interferon (adică alt interferon decât alfa-2b).

Pacienţi netrataţi anterior Adulţi: Rebetol este indicat, în asociere cu interferon alfa-2b sau peginterferon alfa-2b, în tratamentul pacienţilor adulţi care prezintă hepatită cronică C, netrataţi anterior, care nu prezintă decompensare hepatică, au valori crescute de alanin aminotransferază (ALT) şi prezintă acid ribonucleic viral al hepatitei C (ARN-VHC) pozitiv. În asociere cu peginterferon alfa-2b, sunt incluşi şi pacienţii cu ciroză compensatăşi/sau cu infecţie concomitentă cu HIV, stabili din punct de vedere clinic (vezi pct. 4.4).

Copii cu vârsta de minim 3 ani şi adolescenţi: Rebetol este indicat, în asociere cu interferon alfa-2b sau peginterferon alfa-2b, în tratamentul copiilor cu vârsta de minim 3 ani şi adolescenţilor cu hepatită cronică C, netrataţi anterior, fără decompensare hepaticăşi care au ARN-VHC pozitiv. Când este luată decizia de a nu întârzia tratamentul până la vârsta adultă, este important de luat în considerare faptul că terapia în asociere induce o inhibare a creşterii. Reversibilitatea inhibării creşterii este nesigură. Decizia de tratament trebuie luată pentru fiecare caz în parte (vezi pct. 4.4).

Pacienţi trataţi anterior Adulţi: Rebetol este indicat, în asociere cu interferon alfa-2b, în tratamentul pacienţilor adulţi cu hepatită cronică C, care au răspuns în prealabil la monoterapia cu interferon alfa (cu normalizarea ALT la sfârşitul tratamentului), dar care au prezentat ulterior recădere. Rebetol este indicat în asociere cu peginterferon alfa-2b în tratamentul pacienţilor adulţi cu hepatită cronică C care nu au răspuns unui tratament anterior cu interferon alfa (pegilat sau non-pegilat) singur sau în asociere cu ribavirină (vezi pct. 5.1).

4.2 Doze şi mod de administrare

Tratamentul trebuie iniţiat şi monitorizat de către un medic cu experienţă în tratamentul hepatitei cronice C.

Rebetol trebuie utilizat în asociere cu peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b.

Vă rugăm să consultaţi şi Rezumatele caracteristicilor produsului (RCP) pentru peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b în vederea obţinerii unor informaţii specifice privind administrarea acestor medicamente.

Doza care trebuie administrată

Doza de Rebetol se calculează pe baza greutăţii corporale a pacientului. Capsulele de Rebetol se administrează zilnic, oral, fracţionat în două prize (dimineaţa şi seara), cu alimente.

Adulţi: Doza de Rebetol se calculează pe baza greutăţii corporale a pacientului (Tabelul 1). Rebetol trebuie utilizat în asociere, fie cu peginterferon alfa-2b (1,5 micrograme/kg şi săptămână), fie cu interferon alfa-2b (3 milioane unităţi internaţionale [MIU] de trei ori pe săptămână). Alegerea regimului combinat se bazează pe caracteristicile pacientului. Doza administrată trebuie să fie stabilită pe baza eficacităţii şi siguranţei anticipate a terapiei combinate pentru un anumit pacient (vezi pct. 5.1).

 

Tabelul 1 Doza de Rebetol în funcţie de greutatea corporală la pacienţi infectaţi doar cu VHC sau care au infecţie concomitentă VHC/HIV şi orice genotip

Greutatea corporală a pacientului (kg)

Doza zilnică de Rebetol

Număr de capsule a 200 mg

< 65

800 mg

4 a

65 – 80

1000 mg

5 b

81 -105

1200 mg

6 c

> 105

1400 mg

7 d

 

a: 2 dimineaţa, 2 seara

b: 2 dimineaţa, 3 seara

c: 3 dimineaţa, 3 seara

d: 3 dimineaţa, 4 seara

Rebetol capsule în asociere cu peginterferon alfa-2b:

Durata tratamentului - Pacienţi netrataţi anterior Predictibilitatea răspunsului virologic susţinut: La pacienţii infectaţi cu genotipul 1 de virus care nu au obţinut nivelurile nedetectabile de ARN-VHC sau nu au demonstrat răspuns virologic adecvat la săptămâna 4 sau 12, este foarte puţin probabil să prezinte răspuns virologic susţinut şi trebui evaluaţi pentru întreruperea tratamentului (vezi şi pct. 5.1).

Genotip 1:

1.      Pentru pacienţii care prezintă niveluri nedetectabile ARN-VHC la săptămâna 12, tratamentul trebuie continuat o perioadă de încă nouă luni (adică, în total 48 săptămâni).

2.      Pacienţii cu o scădere detectabilă, dar ≥ 2 log a nivelurilor ARN-VHC faţă de la valorile iniţiale la săptămâna 12 de tratament, vor fi reevaluaţi la săptămâna 24 de tratament şi, dacă ARN-VHC este nedetectabil, trebuie să continue tratamentul complet (adică, un total de 48 de săptămâni). Totuşi, dacă ARN-VHC este încă detectabil la săptămâna 24, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului.

3.      În subgrupul de pacienţi cu infecţie cu genotipul 1 şi încărcătură virală mică (< 600000 UI/ml), care au devenit ARN-VHC negativ în săptămâna 4 de tratament şi au rămas ARN-VHC negativ la 24 săptămâni, tratamentul poate fi întrerupt după aceste 24 săptămâni de terapie sau se poate continua pentru încă 24 săptămâni (adică în total 48 săptămâni de tratament). Totuşi, o durată totală de 24 săptămâni de tratament poate fi asociată cu un risc crescut de recădere faţă de un tratament de 48 săptămâni (vezi pct. 5.1).

Genotipuri 2 sau 3: Se recomandă ca toţi pacienţii să fie trataţi 24 săptămâni, cu excepţia pacienţilor cu infecţie concomitentă cu VHC/HIV, care trebuie să primească tratament 48 săptămâni.

Genotip 4: În general, pacienţii infectaţi cu genotipul 4 sunt consideraţi mai greu de tratat şi datele limitate din studii (n=66) arată că aceştia sunt compatibili cu o durată a tratamentului ca cea pentru genotipul 1.

Durata tratamentului – pacienţi infectaţi concomitent cu VHC/HIV

Durata tratamentului cu Rebetol în funcţie de greutatea corporală (vezi Tabelul 1) recomandată în cazul pacienţilor cu infecţie concomitentă cu VHC/HIV este de 48 săptămâni, indiferent de genotip.

Predictibilitatea răspunsului şi lipsei de răspuns în infecţia concomitentă cu VHC/HIV

Răspunsul virologic precoce din săptămâna 12, definit ca scăderea încărcăturii virale cu log 2 sau valori nedetectabile de ARN-VHC, s-a demonstrat a fi predictiv pentru un răspuns susţinut la tratament. Valoarea predictivă negativă pentru răspunsul susţinut al pacienţilor cu infecţie concomitentă cu VHC/HIV trataţi cu Rebetol în asociere cu peginterferon alfa-2b a fost de 99 % (67/68; Studiul 1) (vezi pct. 5.1). O valoare predictivă pozitivă de 50 % (52/104; Studiul 1) a fost observată la pacienţii cu infecţie concomitentă cu VHC/HIV cărora li s-a administrat terapie asociată.

Durata tratamentului – Reiniţierea tratamentului

Predictibilitatea răspunsului virologic susţinut: toţi pacienţii, indiferent de genotip, care au avut o valoare serică a ARN-VHC sub limita inferioară de detecţie în săptămâna 12, trebuie să urmeze 48 de săptămâni de tratament. Pacienţii retrataţi care nu au obţinut răspunsul virologic (adică, ARN-VHC sub limita de detecţie) la săptămâna 12, este puţin probabil să obţină un răspuns virusologic susţinut după 48 de săptămâni de tratament (vezi şi pct. 5.1). Nu a fost studiată reluarea tratamentului cu interferon alfa-2b pegilat în asociere cu ribavirină pentru o perioadă mai mare de 48 de săptămâni la pacienţi infectaţi cu genotip 1 şi care nu au răspuns anterior la tratament.

Rebetol capsule în asociere cu interferon alfa-2b:

Durata tratamentului: Pe baza rezultatelor studiilor clinice, se recomandă ca pacienţilor să li se administreze tratament cel puţin şase luni. În cursul acelor studii clinice în care pacienţii au fost trataţi un an, pacienţii care nu au avut un răspuns virologic dupăşase luni de tratament (ARN-VHC sub limita inferioară a detectării) a fost puţin probabil să dezvolte răspunsuri virologice susţinute (ARN-VHC sub limita inferioară a detectării la şase luni după întreruperea tratamentului).

Genotip 1: Tratamentul trebuie continuat pentru încăşase luni (adică în total un an) la pacienţii care prezintă ARN-VHC negativ după 6 luni de tratament.

Genotip Non-1: Decizia de prelungire a tratamentului până la un an la pacienţii cu ARN-VHC negativ dupăşase luni de tratament trebuie să se facă în funcţie de alţi factori prognostici (de exemplu, vârsta > 40 ani, sex masculin, fibroză în punţi).

Copii cu vârsta de minimum 3 ani şi adolescenţi:

Notă: pentru pacienţi cu greutate < 47 kg sau care nu pot înghiţi capsulele, consultaţi RCP pentru Rebetol soluţie orală 40 mg/ml.

Doza de Rebetol pentru copii şi adolescenţi se calculează pe baza greutăţii corporale şi doza de peginterferon alfa-2b şi interferon alfa-2b pe baza ariei suprafeţei corporale.

Doza care trebuie administrată pentru tratamentul în asociere cu peginterferon alfa-2b:

Doza recomandată de peginterferon alfa-2b este de 60 µg/m2 şi săptămână administrată subcutanat în asociere cu Rebetol 15 mg/kg şi zi (Tabelul 2).

Doza care trebuie administrată pentru tratamentul în asociere cu interferon alfa-2b:

În studiile clinice efectuate la această categorie de pacienţi ribavirina şi interferon alfa-2b au fost administrate în doze de 15 mg/kg şi zi, respectiv de 3 milioane unităţi internaţionale (MUI)/m2 de trei ori pe săptămână (Tabelul 2).

 

Tabelul 2 Doza de Rebetol în funcţie de greutatea corporală în cazul utilizării în asociere cu interferon alfa-2b sau peginterferon alfa-2b la copii şi adolescenţi

Greutatea corporală a pacientului (kg)

Doza zilnică de Rebetol

Număr de capsule a 200 mg

47 - 49

600 mg

3 capsule a

50 - 65

800 mg

4 capsule b

> 65

Vezi tabelul de dozaj pentru adulţi (Tabelul 1)

 

a1 dimineaţa, 2 seara b2 dimineaţa, 2 seara

Durata tratamentului la copii şi adolescenţi

 

Genotip 1: durata recomandată a tratamentului este de 1 an. Prin extrapolarea datelor clinice

 

referitoare la tratamentul în asociere cu interferon standard la pacienţii copii şi adolescenţi

 

(valoare predictivă negativă 96% pentru interferon alfa-2b/Rebetol), este foarte puţin probabil

 

ca la pacienţii la care nu se obţine răspuns virologic la 12 săptămâni să se înregistreze răspuns

 

virologic susţinut. Ca urmare, se recomandă întreruperea tratamentului cu asocierea interferon

 

alfa-2b (pegilat sau non-pegilat)/Rebetol la copii şi adolescenţi dacă ARN-VHC la

 

săptămâna 12 a scăzut < 2 log10 comparativ cu perioada anterioară tratamentului sau dacă

 

prezintă ARN-VHC detectabil la săptămâna 24 de tratament.

Genotipuri 2 sau 3: durata recomandată a tratamentului este de 24 săptămâni.

Genotip 4: în studiul clinic cu peginterferon alfa-2b/Rebetol au fost trataţi doar 5 copii şi

 

adolescenţi cu genotipul 4. Durata recomandată a tratamentului este de 1 an. Este recomandată

 

întreruperea tratamentului cu asocierea peginterferon alfa-2b/Rebetol la copii şi adolescenţi dacă

 

ARN-VHC la săptămâna 12 a scăzut < 2 log10 comparativ cu perioada anterioară tratamentului,

 

sau dacă prezintă ARN-VHC detectabil la săptămâna 24.

 

Modificări ale dozelor pentru toţi pacienţii

Dacă în timpul tratamentului cu Rebetol şi peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b apar reacţii adverse severe sau valori anormale ale testelor de laborator, dacă este cazul, se modifică dozele fiecărui medicament, până la remiterea reacţiilor adverse. În studiile clinice au fost stabilite recomandări pentru modificarea dozelor (vezi Recomandări pentru modificarea dozelor, Tabelul 3). Având în vedere că aderenţa ar putea juca un rol important în ceea ce priveşte rezultatul tratamentului, doza ar trebui menţinută cât mai aproape de doza standard recomandată. Nu poate fi exclus potenţialul impact negativ al reducerii dozei de ribavirină asupra eficacităţii.

 

Tabelul 3 Recomandări pentru modificarea dozelor pe baza parametrilor de laborator

Valori ale testelor de laborator

Se reduce numai doza zilnică de Rebetol (vezi nota 1), dacă:

Se reduce numai doza de peginterferon alfa-2b sau doza de interferon alfa-2b (vezi nota 2) dacă:

Se întrerupe administrarea asocierii terapeutice, când este raportată valoarea test de mai jos:**

Hemoglobină

< 10 g/dl

-

< 8,5 g/dl

Adulţi: Hemoglobina la: pacienţii cu antecedente de cardiopatie stabilă Copii şi adolescenţi: nu este cazul (vezi pct. 4.4)

scade hemoglobina ≥ 2 g/dl, în timpul oricărei perioade de 4 săptămâni de tratament (reducere permanentă a dozelor)

< 12 g/dl după 4 săptămâni de la reducerea dozelor

Leucocite

-

< 1,5 x 109/l

< 1,0 x 109/l

Neutrofile

-

< 0,75 x 109/l

< 0,5 x 109/l

 

Trombocite

-

< 50 x 109/l (adulţi) < 70 x 109/l (copii şi adolescenţi)

25 x 109/l (adulţi) < 50 x 109/l (copii şi adolescenţi)

Bilirubină directă

-

-

2,5 x LSVN*

Bilirubină indirectă

> 5 mg/dl

-

> 4 mg/dl (adulţi) > 5 mg/dl (timp de > 4 săptămâni) (copii şi adolescenţi trataţi cu interferon alfa-2b) sau > 4 mg/dl (timp de > 4 săptămâni) (copii şi adolescenţi trataţi cu peginterferon alfa-2b)

Creatinină serică

-

-

> 2,0 mg/dl

Clearance-ul creatininei

 

 

Întrerupeţi tratamentul cu Rebetol dacă ClCr < 50ml/minut

Alanin aminotransferază (ALT) sau Aspartat aminotransferază (AST)

-

-

2 x valoarea iniţială şi > 10 x LSVN* sau 2 x valoarea iniţială şi > 10 x LSVN*

*

Limita superioară a valorilor normale
** Consultaţi RCP pentru interferon alfa-2b pegilat şi interferon alfa-2b pentru modificarea dozei şi întreruperea
tratamentului.

Nota 1: la pacienţii adulţi, prima reducere a dozei de Rebetol este cu 200 mg pe zi (cu excepţia pacienţilor trataţi cu 1400 mg pe zi, la care reducerea dozei trebuie să se efectueze cu 400 mg pe zi). Dacă este necesar, o a doua reducere a dozei de Rebetol se va face cu încă 200 mg pe zi. La pacienţii la care doza de Rebetol este redusă la 600 mg zilnic, se va administra o capsulă de 200 mg dimineaţa şi două capsule de 200 mg seara. La copiii şi adolescenţii trataţi cu Rebetol şi peginterferon alfa-2b, prima reducere a dozei de Rebetol este la 12 mg/kg şi zi, a doua reducere a dozei de Rebetol este la 8 mg/kg şi zi. La copiii şi adolescenţii trataţi cu Rebetol şi interferon alfa-2b, reduceţi doza de Rebetol la 7,5 mg/kg şi zi.

Nota 2: la pacienţii adulţi, trataţi cu Rebetol şi peginterferon alfa-2b, prima reducere a dozei de peginterferon alfa-2b este la 1 μg/kg şi săptămână. Dacă este necesar, o a doua reducere a dozei de peginterferon alfa-2b este la 0,5 μg/kg şi săptămână. La copiii şi adolescenţii trataţi cu Rebetol şi peginterferon alfa-2b, prima reducere a dozei de peginterferon alfa-2b este la 40 µg/m2 şi săptămână, a doua reducere a dozei de peginterferon alfa-2b este la 20 µg/m2 şi săptămână. La pacienţii adulţi, copii şi adolescenţi trataţi cu Rebetol şi interferon alfa-2b, reduceţi doza de interferon alfa-2b la jumătate.

Grupuri speciale de populaţie

Utilizare la pacienţi cu insuficienţă renală: Farmacocinetica ribavirinei este modificată la pacienţii cu disfuncţie renală din cauza reducerii clearance-ului aparent al creatininei (vezi pct. 5.2). De aceea, se recomandă ca înaintea începerii tratamentului cu Rebetol, să fie evaluată funcţia renală la toţi pacienţii. Pacienţii cu un clearance al creatininei < 50 ml/minut nu trebuie trataţi cu Rebetol (vezi pct. 4.3). Subiecţii cu insuficienţă renală ar trebui monitorizaţi cu mai mare atenţie având în vedere posibilitatea apariţiei anemiei. Dacă creatinina plasmatică creşte > 2,0 mg/dl (Tabelul 3), administrarea de Rebetol şi peginterferon alfa-2b/interferon alfa-2b trebuie întreruptă.

Utilizare la pacienţi cu insuficienţă hepatică: Funcţia hepatică nu influenţează farmacocinetica ribavirinei (vezi pct. 5.2). De aceea, la pacienţii cu insuficienţă hepatică nu este necesară ajustarea dozei de Rebetol. Utilizarea ribavirinei este contraindicată la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă sau ciroză decompensată (vezi pct. 4.3).

Utilizare la pacienţii vârstnici (cu vârsta 65 ani): Vârsta nu pare să influenţeze semnificativ farmacocinetica ribavirinei. Cu toate acestea, la fel ca şi în cazul pacienţilor mai tineri, funcţia renală trebuie controlată înaintea administrării Rebetol (vezi pct. 5.2).

Utilizare la pacienţii cu vârstă sub 18 ani: Rebetol poate fi utilizat în asociere cu peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b la copiii cu vârsta de minimum 3 ani şi adolescenţi. Alegerea formei farmaceutice potrivite se va face în funcţie de caracteristicile individuale ale pacientului. La aceşti pacienţi nu au fost evaluate siguranţa şi eficacitatea Rebetol în asociere cu alt tip de interferon (adică non alfa-2b).

Pacienţi infectaţi concomitent cu VHC/HIV: Pacienţii trataţi cu inhibitori nucleozidici ai revers transcriptazei (INRT) în asociere cu ribavirinăşi interferon alfa-2b sau peginterferon alfa-2b pot prezenta un risc crescut de toxicitate mitocondrială, acidoză lacticăşi decompensare hepatică (vezi pct. 4.4). Consultaţi şi informaţiile referitoare la medicamentele antiretrovirale.

4.3 Contraindicaţii

1.      Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi. -Sarcină (vezi pct. 4.4, 4.6 şi 5.3). Tratamentul cu Rebetol nu trebuie iniţiat până nu există un test de sarcină negativ, efectuat imediat înainte.

2.      Alăptare.

3.      Afecţiuni cardiace severe în antecedente, incluzând cardiopatie instabilă sau necontrolată, în ultimele 6 luni (vezi pct. 4.4). Pacienţi cu afecţiuni medicale severe, debilitante.

4.      Pacienţi cu insuficienţă renală cronică sau un clearance al creatininei < 50 ml/minut şi/sau hemodializă.

5.      Insuficienţă hepatică severă (Clasa B sau C în clasificarea Child-Pugh) sau ciroză hepatică decompensată.

6.      Hemoglobinopatii (de exemplu, talasemie, siclemie).

7.      Iniţierea tratamentului cu peginterferon alfa-2b este contraindicată în cazul pacienţilor cu VHC/HIV cu cirozăşi un scor Child-Pugh ≥ 6.

Copii şi adolescenţi:

1.      Afecţiuni psihice severe, în prezent sau în antecedente, îndeosebi depresie severă, idei suicidare sau tentativă de suicid. Datorită administrării concomitente cu peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b:

2.      Hepatită autoimună sau antecedente de afecţiune autoimună.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Tulburări psihice şi ale sistemului nervos central (SNC):

În cursul administrării asocierii terapeutice Rebetol şi peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b şi chiar după întreruperea tratamentului, mai ales în perioada de urmărire de 6 luni, la unii pacienţi s-au observat efecte severe la nivelul SNC, în special depresie, idei suicidare şi tentativă de suicid. Ideile suicidare sau tentativele de suicid au fost raportate mai frecvent printre pacienţii copii şi adolescenţi comparativ cu cei adulţi (2,4 % faţă de 1 %), în timpul tratamentului cu Rebetol asociat cu interferon alfa-2b şi a celor 6 luni de urmărire după tratament. Ca şi la pacienţii adulţi, copiii şi adolescenţii au prezentat alte reacţii adverse psihice (de exemplu, depresie, labilitate emoţionalăşi somnolenţă). Alte efecte la nivelul SNC, manifestate prin comportament agresiv (uneori îndreptat împotriva altora, cum ar fi ideaţie de omucidere), boală bipolară, manie, stare de confuzie şi alterări ale statusului mental, au fost observate la pacienţii cărora li s-au administrat interferoni alfa. Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru observarea oricăror semne sau simptome de tulburări psihice. Dacă apar astfel de simptome, medicul care a prescris tratamentul trebuie să aibă în vedere gravitatea potenţială a acestor reacţii adverse, precum şi necesitatea instituirii unor măsuri terapeutice adecvate. Dacă simptomele psihice persistă sau se agravează sau se semnalează idei suicidare, se recomandă întreruperea administrării asocierii terapeutice Rebetol şi peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b, iar pacientul trebuie urmărit şi tratat psihiatric, după cum este cazul.

Pacienţii cu boală psihică severă prezentă sau în antecedente: Dacă tratamentul cu Rebetol în asociere cu peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b este considerat necesar la pacienţii adulţi cu boală psihică severă prezentă sau în antecedente, acesta trebuie iniţiat numai după ce au fost asigurate un diagnostic individual şi o abordare terapeutică adecvate ale bolii psihice. Este contraindicată utilizarea Rebetol şi a interferonului alfa-2b sau peginterferonului alfa-2b la copii şi adolescenţi cu boală psihică severă prezentă sau în antecedente (vezi pct. 4.3).

Creşterea şi dezvoltarea (copii şi adolescenţi):

În timpul tratamentului cu asocierea ribavirină/interferon (standard şi pegilat) care durează până la 48 de săptămâni la pacienţi cu vârsta cuprinsă între 3 şi 17 ani, au fost observate frecvent scădere în greutate şi inhibarea creşterii (vezi pct. 4.8 şi 5.1). Datele pe termen lung disponibile la copii trataţi cu asocierea interferon standard/ribavirină indică, de asemenea, o întârziere substanţială a creşterii (o scădere > 15 percentilăa percentilei înălţimii comparativ cu valorile de referinţă) la 21% dintre copii, deşi aceştia nu mai urmau tratamentul de mai mult de 5 ani.

Evaluarea raportului beneficiu/risc la copii în funcţie de fiecare caz în parte:
Beneficiul aşteptat al tratamentului trebuie evaluat cu atenţie în funcţie de datele de siguranţă observate la copii şi adolescenţi în studiile clinice (vezi pct. 4.8 şi 5.1)

 

 

Este important să fie luat în considerare că tratamentul în asociere induce o inhibare a creşterii, a cărei

 

reversibilitate este nesigură.

 

Riscul trebuie evaluat în funcţie de caracteristicile bolii la copil, cum sunt datele evidente de progresie

 

a bolii (în special fibroză), afecţiuni concomitente care pot influenţa negativ progresia bolii (cum este

 

infecţia concomitentăcu HIV), precum şi factorii de prognostic ai răspunsului la tratament (genotipul

 

VHC şi încărcarea virală).

Oricând este posibil, copilul trebuie tratat după debutul creşterii pubertale, pentru a reduce riscul de inhibare a creşterii. Nu sunt disponibile date despre efectele pe termen lung asupra maturării sexuale.

Pe baza rezultatelor studiilor clinice, utilizarea ribavirinei în monoterapie nu este eficace şi Rebetol nu trebuie utilizat singur. Siguranţa şi eficacitatea asocierii au fost stabilite numai folosind ribavirină capsule împreună cu peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b soluţie injectabilă.

Tuturor pacienţilor din studiile specifice privind hepatita cronică C, li s-a efectuat biopsie hepatică înainte de includere, dar în anumite cazuri (de exemplu, pacienţi cu genotipuri 2 şi 3), tratamentul poate fi făcut fără o confirmare histologică. Ghidurile actuale de tratament trebuie consultate pentru a stabili dacă este necesară o biopsie hepatică înainte de începerea tratamentului.

Hemoliză: În studiile clinice, scăderea valorilor hemoglobinei la < 10 g/dl a fost observată la o proporţie de până la 14 % dintre pacienţii adulţi şi 7 % dintre pacienţii copii şi adolescenţi trataţi cu Rebetol în asociere cu peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b. Deşi ribavirină nu are efecte cardiovasculare directe, anemia asociată cu utilizarea de Rebetol poate determina deteriorarea funcţiei cardiace, exacerbarea simptomelor unei boli coronariene sau ambele. De aceea, Rebetol trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu boli cardiace preexistente (vezi pct. 4.3). Funcţia cardiacă trebuie evaluată înaintea începerii tratamentului şi supravegheată pe parcursul acestuia; dacă apar tulburări, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.2).

Tulburări cardiovasculare: Pacienţii adulţi cu antecedente de insuficienţă cardiacă congestivă, infarct miocardic şi/sau cu aritmii în antecedente sau manifeste, trebuie monitorizaţi cu atenţie. Se recomandă ca la pacienţii cu tulburări cardiace preexistente să se efectueze electrocardiograme înaintea şi în timpul tratamentului. Aritmiile cardiace (în special cele supraventriculare) răspund, de regulă, la terapia uzuală, dar pot impune întreruperea tratamentului. Nu există date referitoare la pacienţii copii sau adolescenţi cu antecedente de boală cardiacă.

Hipersensibilitate acută: În cazul apariţiei unei reacţii acute de hipersensibilitate (de exemplu, urticarie, edem angioneurotic, bronhoconstricţie, anafilaxie), tratamentul cu Rebetol trebuie întrerupt imediat şi se instituie tratamentul medical adecvat. Erupţiile cutanate trecătoare nu necesită întreruperea tratamentului.

Modificări oculare: Ribavirina este utilizată în terapie asociată împreună cu interferonii alfa. În rare cazuri, în cadrul terapiei asociate cu interferoni alfa s-au raportat retinopatie, incluzând hemoragii retiniene, exsudate retiniene, edem papilar, neuropatie opticăşi ocluzia venei sau arterei retiniene care poate duce la pierderea vederii. La toţi pacienţii trebuie să se efectueze iniţial un examen oftalmologic. Orice pacient care acuză scăderea acuităţii vizuale sau pierderea vederii trebuie supus imediat unei examinări oftalmologice complete. La pacienţii cu afecţiuni oftalmologice preexistente (de exemplu, retinopatie diabetică sau hipertensivă) trebuie să se efectueze examinări oftalmologice periodice în timpul terapiei asociate cu interferoni alfa. Terapia asociată cu interferoni alfa trebuie întreruptă la pacienţii la care apar tulburări oftalmologice sau se agravează tulburările oftalmologice preexistente.

Funcţie hepatică: Orice pacient care în timpul tratamentului prezintă tulburări semnificative ale funcţiei hepatice trebuie monitorizat cu atenţie. Se întrerupe tratamentul în cazul pacienţilor la care se înregistrează prelungirea markerilor de coagulare, ceea ce ar putea indica o decompensare hepatică.

Potenţial de exacerbare a imunosupresiei: În literatura de specialitate, a fost raportată apariţia pancitopeniei şi supresia măduvei osoase, în decurs de 3 până la 7 săptămâni după administrarea peginterferonului şi a ribavirinei concomitent cu azatioprina. Această mielotoxicitate a fost reversibilă în decurs de 4 până la 6 săptămâni după întreruperea tratamentului antiviral al HVC şi a tratamentului concomitent cu azatioprinăşi nu a revenit după reintroducerea niciunuia dintre tratamente în monoterapie (vezi pct. 4.5).

Monitorizare suplimentară tiroidiană specifică pentru copii şi adolescenţi: Aproximativ 12 până la 21% dintre copiii trataţi cu Rebetol şi interferon alfa-2b (pegilat şi nonpegilat) prezintă creşteri ale hormonului stimulant tiroidian (TSH). Alţi aproximativ 4 % au avut o scădere temporară sub limita inferioară a valorilor normale. Înainte de iniţierea tratamentului cu interferon alfa-2b, trebuie evaluate valorile TSH şi orice modificare la nivel tiroidian detectată la acel moment trebuie tratată cu terapia convenţională. Tratamentul cu interferon alfa-2b (pegilat şi nonpegilat) poate fi iniţiat dacă valorile TSH pot fi menţinute în limite normale prin medicaţie. S-au observat disfuncţii tiroidiene pe durata tratamentului cu Rebetol şi interferon alfa-2b şi în timpul tratamentului cu Rebetol şi peginterferon alfa-2b. Dacă se depistează modificări la nivel tiroidian, statusul tiroidian al pacientului trebuie evaluat şi tratat clinic adecvat. Copiii şi adolescenţii trebuie monitorizaţi la fiecare 3 luni pentru determinarea unei disfuncţii tiroidiene (de exemplu, TSH).

Infecţie concomitentă cu VHC/HIV: Toxicitatea mitocondrialăşi acidoza lactică: Trebuie luate precauţii speciale în cazul pacienţilor HIV-pozitiv infectaţi concomitent cu VHC trataţi cu inhibitori nucleozidici de revers transcriptază (INRT) (mai ales ddI şi d4T) asociat cu interferon alfa-2b sau ribavirină. În cazul pacienţilor HIV-pozitiv care sunt trataţi cu INRT, medicii trebuie să monitorizeze cu atenţie markerii de toxicitate mitocondrialăşi acidoza lactică atunci când este asociată şi ribavirina. În mod special:

1.      nu este recomandată administrarea concomitentă de Rebetol şi didanozină, datorită riscului de toxicitate mitocondrială (vezi pct. 4.5).

2.      trebuie evitată administrarea concomitentă de Rebetol şi stavudină pentru a limita riscul de exacerbare a toxicităţii mitocondriale.

Decompensarea hepatică în cazul pacienţilor infectaţi concomitant cu VHC/HIV cu ciroză avansată: Pacienţii infectaţi concomitent cu ciroză avansată, trataţi cu terapie antiretrovirală foarte activă(HAART), pot prezenta risc crescut de decompensare hepaticăşi deces. Adăugarea tratamentului cu interferoni alfa în monoterapie sau în asociere cu ribavirină poate creşte riscul la această categorie depacienţi. Alţi factori iniţiali, care se pot asocia cu un risc mai mare de decompensare hepatică în cazul pacienţilor cu infecţie concomitentă, sunt tratamentul cu didanozinăşi concentraţia plasmatică crescută
de bilirubină. Pacienţii cu infecţie concomitentă cărora li se administrează atât tratament antiretroviral (ARV) cât şi
tratament antihepatitic, trebuie monitorizaţi atent, prin evaluarea scorului Child-Pugh pe durata tratamentului.
La pacienţii care evoluează către decompensare hepatică, tratamentul antihepatitic trebuie întrerupt imediat, iar tratamentul ARV trebuie reevaluat.

Anomalii hematologice la pacienţii cu infecţie concomitentă cu VHC/HIV:
Pacienţii cu infecţie concomitentă cu VHC/HIV cărora li se administrează tratament cu peginterferon alfa-2b/ribavirinăşi HAART pot prezenta un risc crescut de a dezvolta anomalii hematologice (cum sunt neutropenie, trombocitopenie şi anemie) în comparaţie cu pacienţii infectaţi numai cu VHC. Deşi majoritatea acestor reacţii pot fi controlate prin reducerea dozelor, în cazul acestui grup de pacienţi trebuie urmat un protocol de urmărire a parametrilor hematologici (vezi pct. 4.2, precum şi mai jos “Investigaţii de laborator” şi pct. 4.8). Pacienţii trataţi cu ribavirinăşi zidovudină prezintă un risc mai mare de a dezvolta anemie; de aceea, nu se recomandă utilizarea concomitentă a ribavirinei şi zidovudinei (vezi pct. 4.5).

Pacienţii cu număr mic de celule CD4:
În cazul pacienţilor cu infecţie concomitentă cu VHC/HIV, sunt disponibile date limitate (N = 25) în ceea ce priveşte eficacitatea şi siguranţa în cazul subiecţilor cu CD4 sub 200 celule/μl. Se recomandăastfel prudenţă la administrarea tratamentului în cazul pacienţilor cu număr mic de celule CD4.

Vă rugăm să citiţi şi Rezumatul caracteristicilor produsului al celorlalte medicamente antiretrovirale care vor fi administrate în asociere cu terapia VHC, pentru atenţionări privind toxicitatea specifică, precum şi abordarea terapeutică a toxicităţii specifice fiecărui medicament, cât şi a potenţialelor suprapuneri ale efectelor toxice ale Rebetol în asociere cu peginterferon alfa-2b.

Tulburări dentare şi paradentare: Tulburările dentare şi paradentare care pot conduce la pierderea danturii au fost raportate la pacienţii la care s-a administrat asocierea terapeutică Rebetol şi peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b. În plus, uscăciunea cavităţii bucale poate avea un efect dăunător asupra danturii şi mucoasei bucale pe durata tratamentului de lungă durată cu asocierea Rebetol şi peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b. Pacienţii trebuie să se spele cu grijă pe dinţi de două ori pe zi şi să facă examene dentare regulate. În plus, unii pacienţi pot prezenta vărsături. Dacăaceastă reacţie apare, trebuie sfătuiţi să-şi clătească bine cavitatea bucală după episod.

Teste de laborator: Înaintea începerii tratamentului, tuturor pacienţilor trebuie să li se efectueze teste hematologice şi teste sanguine biochimice standard (hemogramă completă [CBC] şi diferenţială, numărătoarea trombocitelor, electroliţi, creatinină serică, teste funcţionale hepatice, acid uric). Înaintea începerii tratamentului cu Rebetol pot fi considerate ca valori iniţiale acceptabile:

1.      Hemoglobină Adulţi: ≥ 12 g/dl (sex feminin); ≥ 13 g/dl (sex masculin)

2.      Copii şi adolescenţi: ≥ 11 g/dl (sex feminin); ≥ 12 g/dl (sex masculin)

3.      Trombocite ≥ 100000/mm3

4.      Neutrofile ≥ 1500/mm3

Testele de laborator trebuie efectuate la 2 şi 4 săptămâni de tratament, apoi periodic, în funcţie de necesităţile clinice. Valorile ARN-VHC trebuie măsurate periodic în timpul tratamentului (vezi pct. 4.2).

Femei aflate la vârsta fertilă: Pe parcursul tratamentului şi patru luni după întreruperea acestuia, pacientele trebuie să efectueze lunar un test de sarcină uzual. Partenerele pacienţilor trebuie să efectueze lunar un test de sarcină în cursul tratamentului acestora şi timp de 7 luni după tratament (vezi pct. 4.6).

Datorită hemolizei, Rebetol poate creşte concentraţia de acid uric; de aceea, la pacienţii cu predispoziţie trebuie monitorizat cu atenţie potenţialul de a dezvolta gută.

Utilizare la pacienţii cu afecţiuni ereditare rare: Fiecare capsulă de Rebetol conţine 40 mg de lactoză. Pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficienţă de lactază Lapp sau malabsorbţie de glucoză-galactoză nu trebuie să ia acest medicament.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Rezultatele studiilor in vitro care au utilizat preparate microzomale hepatice umane şi de şobolan au indicat că metabolizarea ribavirinei nu este mediată de citocromul P450. Ribavirina nu inhibă enzimele citocromului P450. Studii de toxicitate nu au evidenţiat un efect de inducţie a enzimelor hepatice de către ribavirină. De aceea, potenţialul de interacţiuni dependente de citocromul P450 este minim.

Ribavirina, prin efectul său inhibitor asupra inozin-monofosfat dehidrogenazei, poate interfera cu metabolizarea azatioprinei ducând posibil la acumularea 6-metiltioinozinei monofosfat (6-MTIMP), care a fost asociată cu mielotoxicitate la pacienţii trataţi cu azatioprină. Trebuie evitată administrarea interferonilor alfa pegilaţi şi a ribavirinei concomitent cu azatioprina. În cazurile individuale în care beneficiul administrării ribavirinei concomitent cu azatioprina depăşeşte riscul potenţial, se recomandă ca monitorizarea hematologică atentă să fie realizată în timpul administrării concomitente de azatioprină, pentru a identifica semnele de mielotoxicitate, moment în care tratamentul cu aceste medicamente trebuie întrerupt (vezi pct. 4.4).

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile Rebetol cu alte medicamente, exceptând peginterferonul alfa-2b, interferonul alfa-2b şi antiacidele.

Interferon alfa-2b: Într-un studiu farmacocinetic în care s-au administrat doze multiple, nu s-au observat interacţiuni farmacocinetice între Rebetol şi peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b.

Antiacide: Biodisponibilitatea ribavirinei 600 mg a fost diminuată prin administrarea concomitentă a unui antiacid conţinând magneziu, aluminiu şi simeticonă; ASCtf a scăzut la 14 %. Este posibil ca biodisponibilitatea scăzută semnalată în acest studiu să fi fost determinată de tranzitul întârziat al ribavirinei sau de pH-ul modificat. Această interacţiune nu este considerată ca relevantă clinic.

Analogi nucleozidici: Utilizarea analogilor nucleozidici în monoterapie sau în asociere cu alte nucleozide determină acidoză lactică. Farmacologic, ribavirina determină creşterea metaboliţilor fosforilaţi ai purinelor nucleozidice in vitro. Această acţiune poate creşte riscul de acidoză lactică indusă de analogii nucleozidici purinici (de exemplu, didanozină sau abacavir). Nu se recomandă administrarea concomitentă de Rebetol şi didanozină. Au fost raportate cazuri de toxicitate mitocondrială, în special acidoză lacticăşi pancreatită, uneori letale (vezi pct. 4.4).

A fost raportată exacerbarea anemiei determinate de ribavirină, atunci când zidovudina face parte din regimul terapeutic al HIV, deşi mecanismele exacte rămân încă neelucidate. Utilizarea concomitentă a ribavirinei cu zidovudina nu este recomandată datorită unui risc crescut de anemie (vezi pct. 4.4). Trebuie luată în considerare înlocuirea zidovudinei într-un tratament combinat antiretroviral (TAR), dacă acesta a fost stabilit deja. Acest fapt este important, în special în cazul pacienţilor cu antecedente cunoscute de anemie indusă de zidovudină.

Datorită timpului de înjumătăţire plasmatică prelungit, posibilitatea interacţiunilor medicamentoase poate persista până la două luni (de cinci ori timpul de înjumătăţire plasmatică pentru ribavirină) după oprirea tratamentului cu Rebetol (vezi pct. 5.2).

Nu există dovezi că ribavirina interacţionează cu inhibitorii de revers transcriptază non-nucleozidici sau inhibitorii de protează.

În literatura de specialitate sunt prezentate date discordante în ceea ce priveşte administrarea concomitentă de abacavir şi ribavirină. Unele date sugerează că pacienţii cu infecţii concomitente HIV/HCV, cărora li se administrează TAR care cuprinde abacavir, pot prezenta risc pentru o rată scăzută de răspuns la terapia cu interferon pegilat/ribavirină. Se impune precauţie atunci când cele două medicamente se administrează în asociere.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Rebetol este contraindicat în timpul sarcinii.

Date preclinice:

1.      Fertilitate: În studiile la animale, ribavirina a produs efecte reversibile asupra spermatogenezei (vezi pct. 5.3).

2.      Teratogenicitatea: La toate speciile de animale la care au fost efectuate studii adecvate s-a demonstrat că ribavirina are potenţial teratogen şi/sau embriocid semnificativ, la doze de douăzeci de ori mai mici decât cele recomandate la om (vezi pct. 5.3).

3.      Genotoxicitatea: Ribavirina induce genotoxicitate (vezi pct. 5.3).

Paciente: Rebetol nu trebuie utilizat de femeia gravidă (vezi pct. 4.3 şi 5.3). Se recomandă grijă extremă pentru a evita sarcina la paciente (vezi pct. 5.3). Tratamentul nu trebuie început până nu se obţine imediat înainte un test de sarcină negativ. În timpul tratamentului şi patru luni după terminarea acestuia, atât femeile cu potenţial fertil, cât şi partenerii lor trebuie să utilizeze un mijloc contraceptiv eficace; în această perioadă trebuie efectuate lunar, de rutină, teste de sarcină. Dacă sarcina apare în timpul tratamentului sau al celor patru luni după oprirea acestuia, pacienta trebuie prevenită asupra riscului teratogen semnificativ al ribavirinei asupra fătului.

Pacienţi bărbaţi şi partenerele lor: Este necesară o grijă extremă din partea pacienţilor bărbaţi trataţi cu Rebetol pentru a evita sarcina la partenere (vezi pct. 4.3 şi 5.3). Ribavirina se acumulează intracelular şi se elimină foarte lent din organism. Nu se ştie dacă ribavirina care este prezentă în spermă exercită efectele teratogene potenţiale sau genotoxice asupra embrionului sau fătului uman. Deşi datele de la aproximativ 300 naşteri urmărite prospectiv care prezentau expunere paternă la ribavirină nu au arătat un risc crescut de malformaţii congenitale comparativ cu populaţia generalăşi niciun tip specific de malformaţie congenitală, pacienţii şi partenerele lor aflaţi la vârsta fertilă trebuie sfătuiţi să utilizeze fiecare un contraceptiv eficace pe durata tratamentului cu Rebetol şi timp de şapte luni după tratament. Bărbaţii ale căror partenere sunt gravide trebuie instruiţi să folosească prezervativul pentru a reduce la minimum pătrunderea de ribavirină la partenere.

Alăptarea: Nu se ştie dacă ribavirina se excretă în laptele uman. Datorită riscului de reacţii adverse la sugarii alăptaţi, alăptarea trebuie întreruptă înaintea începerii tratamentului.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Rebetol nu are nicio influenţă sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje; cu toate acestea, peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b utilizat în asociere cu Rebetol pot avea un efect. De aceea, pacienţii care prezintă oboseală, somnolenţă sau stare de confuzie în timpul tratamentului trebuie avertizaţi săevite conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.

4.8 Reacţii adverse

Pacienţii adulţi:

Siguranţa administrării Rebetol capsule a fost evaluată din datele furnizate de patru studii clinice efectuate la pacienţi care nu au fost expuşi anterior la interferon (pacienţi cărora nu li s-a administrat interferon): în două studii s-a evaluat Rebetol administrat în asociere cu interferon alfa-2b, iar în alte două studii s-a analizat Rebetol în asociere cu peginterferon alfa-2b.

În cazul pacienţilor care sunt trataţi cu interferon alfa-2b şi ribavirină după o recădere anterioară după administrarea unei terapii cu interferon sau a celor cărora li se administrează tratament o perioadă mai scurtă de timp există o mai mare probabilitate să se obţină un profil de siguranţă mai bun decât cel descris mai jos.

Reacţiile adverse enumerate în Tabelul 4 se bazează pe experienţa din studiile clinice la pacienţi adulţi, cărora nu li s-a administrat anterior tratament, trataţi timp de un an şi pe utilizarea după punerea pe piaţă. O parte din reacţiile adverse, atribuite, în general, terapiei cu interferon dar care au fost raportate în contextul tratamentului hepatitei C (în asociere cu ribavirină) sunt, de asemenea, enumerate pentru referinţă în Tabelul 4. Pentru reacţiile adverse atribuibile monoterapiei cu interferoni rugăm să consultaţi RCP-urile peginterferon alfa-2b şi interferon alfa-2b. În cadrul clasificării pe aparate, sisteme şi organe, reacţiile adverse sunt enumerate utilizând următoarele categorii de frecvenţă: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

 

Tabelul 4 Reacţiile adverse raportate în cursul studiilor clinice sau după punerea pe piaţă, privind Rebetol cu interferon alfa-2b sau interferon alfa-2b pegilat

Clasificare pe aparate, sisteme şi organe

Reacţii adverse

Infecţii şi infestări

Foarte frecvente:

Infecţii virale, faringită

Frecvente:

Infecţiie bacteriană (incluzând septicemie), infecţie fungică, gripă, infecţia tractului respirator, bronşită, herpes simplex, sinuzită, otită medie, rinită, infecţie de tract urinar

Mai puţin frecvente:

Infecţie la locul injectării, infecţia tractului respirator inferior

Rare:

Pneumonie*

Tumori benigne, maligne şi nespecificate (incluzând chisturi şi polipi)

Frecvente:

Neoplasm nespecificat

Tulburări hematologice şi limfatice

Foarte frecvente:

Anemie, neutropenie

Frecvente:

Anemie hemolitică, leucopenie, trombocitopenie, limfadenopatie, limfopenie

Foarte rare:

Anemie aplastică*

Cu frecvenţă necunoscută:

Aplazie exclusivă a liniei eritrocitare, purpură trombocitopenică idiopatică, purpură trombotică trombocitopenică

Tulburări ale sistemului imunitar

Mai puţin frecvente:

Hipersensibilitate la medicament

Rare:

Sarcoidoză*, poliartrită reumatoidă (nouă sau agravată)

Cu frecvenţă necunoscută:

Sindrom Vogt-Koyanagi-Harada, lupus eritematos sistemic, vasculită, reacţii acute de hipersensibilitate incluzând urticarie, edem angioneurotic, bronhoconstricţie, anafilaxie

 

Tulburări endocrine

 

Frecvente:

Hipotiroidism, hipertiroidism

 

 

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Foarte frecvente:

Anorexie

Frecvente:

Hiperglicemie, hiperuricemie, hipocalcemie, deshidratare, creşterea apetitului alimentar

Mai puţin frecvente:

Diabet zaharat, hipertrigliceridemie*

Tulburări psihice

Foarte frecvente:

Depresie, anxietate, labilitate emoţională, insomnie

Frecvente:

Ideaţie suicidară, psihoză, comportament agresiv, confuzie, agitaţie, furie, tulburări ale dispoziţiei, comportament anormal, nervozitate, tulburări de somn, libidou scăzut, apatie, vise anormale, plâns

Mai puţin frecvente:

Tentative de suicid, atacuri de panică, halucinaţii

Rare:

Boală bipolară*

Foarte rare:

Sinucidere*

Cu frecvenţă necunoscută:

Ideaţie de omucidere*, manie*, tulburări ale statusului mental

Tulburări ale sistemului nervos

Foarte frecvente:

Cefalee, ameţeli, uscăciunea mucoasei bucale, tulburări de concentrare

Frecvente:

Amnezie, afectarea memoriei, sincopă, migrenă, ataxie, parestezii, disfonie, pierderea gustului, hipoestezii, hiperestezii, hipertonie, somnolenţă, afectarea atenţiei, tremor, disgeuzie

Mai puţin frecvente:

Neuropatie, neuropatie periferică

Rare:

Convulsii*

Foarte rare:

Hemoragie cerebrovasculară*, ischemie cerebrovasculară*, encefalopatie*, polineuropatie*

Cu frecvenţă necunoscută:

Pareză facială, mononeuropatii

Tulburări oculare

Frecvente:

Tulburări de vedere, vedere înceţoşată, conjunctivită, iritaţie oculară, durere oculară, tulburări de vedere, tulburări ale glandei lacrimale, uscăciune oculară

Rare:

Hemoragii retiniene*, retinopatii (incluzând edem macular)*, ocluzia arterei retiniene*, ocluzia venei retiniene*, nevrită optică*, edem papilar*, pierderea acuităţii vizuale sau defecte de câmp vizual*, exsudate retiniene

Tulburări acustice şi vestibulare

Frecvente:

Vertij, afectarea/pierderea auzului, tinitus, otalgii

Tulburări cardiace

Frecvente:

Palpitaţii, tahicardie

Mai puţin frecvente:

Infarct miocardic

Rare:

Cardiomiopatie, aritmii*

Foarte rare:

Ischemie cardiacă*

Cu frecvenţă necunoscută:

Exsudat pericardic*, pericardită*

Tulburări vasculare

Frecvente:

Hipotensiune arterială, hipertensiune arterială, eritem facial

Rare:

Vasculită

Foarte rare:

Ischemie periferică*

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Foarte frecvente:

Dispnee, tuse

Frecvente:

Epistaxis, tulburări respiratorii, congestia tractului

 

 

respirator, congestie sinuzală, congestie nazală, rinoree, secreţii abundente în căile aeriene superioare, durere faringo-laringiană, tuse neproductivă

Foarte rare:

Infiltrate pulmonare*, pneumonie*, pneumonie interstiţială*

Tulburări gastro-intestinale

 

Foarte frecvente:

Diaree, vărsături, greaţă, dureri abdominale

Frecvente:

Stomatită ulcerativă, stomatită, ulceraţii bucale, colită, durere la nivelul cadranului superior drept, dispepsie, reflux gastroesofagian*, glosită, cheilită, distensie abdominală, sângerări gingivale, gingivită, scaune moi, afecţiuni ale dinţilor, constipaţie, meteorism

Mai puţin frecvente:

Pancreatită, dureri bucale

Rare:

Colită ischemică

Foarte rare:

Colită ulcerativă*

Cu frecvenţă necunoscută:

Tulburări periodontale, afecţiuni dentare

Tulburări hepatobiliare

 

Frecvente:

Hepatomegalie, icter, hiperbilirubinemie*

Foarte rare:

Hepatotoxicitate (incluzând fatală)*

 

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Foarte frecvente:

Alopecie, prurit, uscăciunea pielii, erupţie cutanată tranzitorie

Frecvente:

Psoriazis, agravarea psoriazisului, eczeme, reacţii de fotosensibilitate, erupţie maculopapulară, erupţie eritematoasă, transpiraţii nocturne, hiperhidroză, dermatită, acnee, furuncule, eritem, urticarie, afecţiuni ale pielii, echimoze, hipersudoraţie, textură anormală a părului, afecţiuni ale unghiilor*

Rare:

Sarcoidoză cutanată

Foarte rare:

Sindrom Stevens Johnson*, necroliză epidermică toxică*, eritem polimorf*

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Foarte frecvente:

Artralgii, mialgii, durere musculoscheletică

Frecvente:

Boală artrozică, durere de spate, spasm muscular, dureri ale extremităţilor

Mai puţin frecvente:

Durere osoasă, slăbiciune musculară

Rare:

Rabdomioliză*, miozită*

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Frecvente:

Micţiuni frecvente, poliuria, anomalii ale urinei

Rare:

Disfuncţie renală, insuficienţă renală*

Foarte rare:

Sindrom nefrotic*

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Frecvente:

Femei: amenoree, menoragie, tulburări menstruale, dismenoree, mastodinie, tulburări ovariene, tulburări vaginale. Bărbaţi: impotenţă, prostatită, disfuncţie erectilă. Disfuncţie sexuală (neprecizată)*

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Foarte frecvente:

Inflamaţie la locul injectării, reacţie la locul injectării, oboseală, frisoane, febră, afecţiuni pseudo-gripale, astenie, iritabilitate

Frecvente:

Durere toracică, disconfort toracic, edeme periferice, stare generală de rău, durere la locul injectării, senzaţie de anormalitate, sete

Mai puţin frecvente:

Edem facial

 

Foarte rare:

Necroză la locul injectării

Investigaţii diagnostice

 

Foarte frecvente:

Scădere în greutate

Frecvente:

Murmur cardiac

 

* Deoarece ribavirină este prescrisă întotdeauna cu un interferon alfa şi reacţiile adverse medicamentoase enumerate incluzând cele din experienţa după punerea pe piaţă nu permit cuantificarea exactă a frecvenţei, frecvenţa raportată mai sus provine din studiile clinice care au utilizat ribavirină în asociere cu interferon alfa-2b (pegilat sau non-pegilat).

La 30 % dintre pacienţii trataţi cu Rebetol şi peginterferon alfa-2b şi la 37 % dintre cei trataţi cu Rebetol şi interferon alfa-2b s-a observat o scădere a concentraţiei de hemoglobină cu > 4 g/dl. Valorile hemoglobinei au scăzut sub 10 g/dl la o proporţie de până la 14 % dintre pacienţii adulţi şi 7 % dintre copiii şi adolescenţii trataţi cu Rebetol asociat fie cu peginterferon alfa-2b, fie cu interferonalfa-2b.

Cele mai multe cazuri de anemie, neutropenie şi trombocitopenie au fost uşoare (OMS gradele 1 sau 2). Au existat câteva cazuri de neutropenie mai severă la pacienţii trataţi cu Rebetol asociat cu peginterferon alfa-2b (OMS gradul 3: 39 din 186 [21 %]; şi OMS gradul 4: 13 din 186 [7 %]; leucopenie gradul 3 OMS a fost raportată, de asemenea, la 7 % dintre pacienţii din acest grup de tratament.

La unii pacienţi trataţi cu Rebetol utilizat în asociere cu peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b în studiile clinice, s-a observat o creştere a valorilor acidului uric şi bilirubinei indirecte asociate cu hemoliză, dar s-a revenit la valorile iniţiale la patru săptămâni după terminarea tratamentului. Printre aceşti pacienţi cu valori ridicate ale acidului uric, numai câţiva pacienţi care au primit tratamentul combinat au dezvoltat gută, niciunul necesitând modificarea tratamentului sau retragerea din studiile clinice.

Pacienţii cu infecţie concomitentă cu VHC/HIV:
În cazul pacienţilor cu infecţie concomitentă cu VHC/HIV cărora li se administrează tratament cuRebetol în asociere cu peginterferon alfa-2b, alte reacţii adverse (care nu au fost raportate în cadrul grupului de pacienţi cu mono-infecţie) care au fost raportate în studii cu o frecvenţă > 5 % au fost: candidoza orală (14 %), lipodistrofia dobândită (13 %), scăderea numărului de limfocite CD4 (8 %), inapetenţă (8 %), creşterea gama-glutamil transferazei (9 %), dorsalgii (5 %), creşterea amilazemiei
(6 %), creşterea valorii acidului lactic în sânge (5 %), citoliză hepatică (6 %), creşterea lipazei (6 %) şi dureri la nivelul membrelor (6 %).

Toxicitate mitocondrială:
Toxicitatea mitocondrialăşi acidoza lactică au fost raportate în cazul pacienţilor HIV-pozitivi cărora li s-a administrat regim INRT în asociere cu ribavirină pentru infecţia concomitentăcu VHC (vezi pct. 4.4).

Valori ale parametrilor de laborator la pacienţii cu infecţie concomitentă cu VHC/HIV:
Deşi efectele toxice hematologice cum sunt neutropenia, trombocitopenia şi anemia au apărut mai frecvent în rândul pacienţilor cu infecţie concomitentă cu VHC/HIV, majoritatea au putut fi controlate prin modificarea dozelor şi rar au necesitat o întrerupere prematurăa tratamentului (vezi pct. 4.4). Anomaliile hematologice au fost raportate mai frecvent printre pacienţii cărora li s-a administrat Rebetol în asociere cu peginterferon alfa-2b, în comparaţie cu cei cărora li s-a administrat Rebetol în asociere cu interferon alfa-2b. În Studiul 1 (vezi pct. 5.1), scăderea numărului absolut de neutrofile sub 500 celule/mm3 a fost
observată la 4 % (8/194) dintre pacienţi şi scăderea numărului de trombocite sub 50000 celule/mm3 a fost observată la 4 % (8/194) dintre pacienţii cărora li s-a administrat Rebetol în asociere cu peginterferon alfa-2b. Anemia (hemoglobina < 9,4 g/dl) a fost raportată la 12 % (23/194) dintre pacienţii trataţi cu Rebetol în asociere cu peginterferon alfa-2b.

Scăderea numărului limfocitelor CD4:
Tratamentul cu Rebetol în asociere cu peginterferon alfa-2b a fost asociat cu scăderea numărului absolut de celule CD4+ în primele 4 săptămâni, fără a fi însoţit şi de o scădere a procentului de celule CD4+. Scăderea numărului absolut de celule CD4+ a fost reversibilă în urma reducerii dozelor sau întreruperii tratamentului. Utilizarea Rebetol în asociere cu peginterferon alfa-2b nu a avut un impact negativ observabil asupra controlului viremiei HIV pe perioada tratamentului sau a urmăririi după tratament. Sunt disponibile date limitate în ceea ce priveşte siguranţa (N = 25) în cazul pacienţilor cu infecţie concomitentă cu număr de celule CD4+ < 200/μl (vezi pct. 4.4).

Vă rugăm să citiţi şi Rezumatul caracteristicilor produsului al celorlalte medicamente antiretrovirale care vor fi administrate în asociere cu terapia pentru VHC, pentru atenţionări privind toxicitatea specifică, precum şi abordarea terapeutică a toxicităţii specifice fiecărui medicament, cât şi a potenţialelor suprapuneri ale efectelor toxice ale Rebetol în asociere cu peginterferon alfa-2b.

Copii şi adolescenţi:

În asociere cu peginterferon alfa-2b

Într-un studiu clinic cu 107 pacienţi copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 3 şi 17 ani) cărora li s-a administrat tratament în asociere cu peginterferon alfa-2b şi Rebetol, au fost necesare modificări ale dozei la 25% dintre pacienţi, cel mai frecvent din cauza scăderii în greutate, anemiei şi neutropeniei. În general, profilul reacţiilor adverse la copii şi adolescecenţi a fost similar cu cel observat la adulţi, deşi există probleme specifice pediatrice referitoare la inhibarea creşterii. În timpul tratamentului în asociere cu Rebetol şi interferon pegilat alfa-2b pentru o perioadă de până la 48 de săptămâni, a fost observată inhibarea creşterii, a cărei reversibilitate este nesigură (vezi pct. 4.4). Scăderea în greutate şi inhibarea creşterii au fost observate foarte frecvent în timpul tratamentului (la terminarea tratamentului, scădere medie faţă de debut a percentilelor greutăţii şi înălţimii au fost de 15 percentile, respectiv de 8 percentile), iar viteza de creştere a fost inhibată (< 3 percentile la 70% dintre pacienţi).

La terminarea perioadei de urmărire de 24 de săptămâni după tratament, scăderea medie faţă de debut a percentilelor greutăţii şi înălţimii a continuat să existe, cu 3 percentile, respectiv 7 percentile, iar la 20% dintre copii creşterea era în continuare inhibată (viteza de creştere < 3 percentile). Pe baza datelor interimare din etapa de urmărire pe termen lung a acestui studiu, 22% (16/74) dintre copii au avut o scădere > 15 percentile a ratei de creştere în înălţime, din care 3 (4%) dintre copii au avut o scădere > 30 percentile, deşi tratamentul se terminase de mai mult de 1 an. În special, scăderea valorii medii a percentilei creşterii în înălţime la 1 an din perioada de urmărire pe termen lung a fost mai proeminentă la copiii de vârstă prepubertară (vezi pct. 4.4).

În acest studiu, cele mai frecvente reacţii adverse la toţi subiecţii au fost febra (80%), cefaleea (62%), neutropenia (33%), oboseala (30%), anorexia (29%) şi eritemul la locul injectării (29%). Numai 1 pacient a întrerupt tratmentul ca urmare a unei reacţii adverse (trombocitopenie). Majoritatea reacţiilor adverse raportate în acest studiu au fost de intensitate uşoară sau moderată. Reacţiile adverse severe au fost raportate la 7% (8/107) dintre toţi pacienţii şi au inclus durere la locul injectării (1%), durere în extremităţi (1%), cefalee (1%), neutropenie (1%) şi febră (4%). Reacţiile adverse importante ca urmare a tratamentului care au apărut la această populaţie de pacienţi au fost nervozitatea (8%), agresivitatea (3%), mânia (2%), depresia/starea depresivă (4%) şi hipotiroidismul (3%) şi 5 pacienţi au fost trataţi cu levotiroxină pentru hipotiroidism/valori crescute ale TSH.

În asociere cu interferon alfa-2b

În studii clinice din 118 pacienţi copii şi adolescenţi cu vârsta între 3 şi 16 ani cărora li s-a administrat tratament în asociere cu interferon alfa-2b şi Rebetol, 6 % au întrerupt tratamentul datorită reacţiilor adverse. În general, profilul reacţiilor adverse la populaţia de copii şi adolescenţi limitată studiată a fost similar cu cel observat la adulţi, deşi există probleme specifice pediatrice referitor la inhibarea creşterii, cum sunt stagnarea percentilei înălţimii(scădere medie a percentilei de 9 ) şi a percentilei greutăţii (scădere medie de 13) care au fost observate pe durata tratamentului. În perioada de urmărire de 5 ani după tratament, copiii au avut o creştere medie a înălţimii de 44 percentile, care este sub media populaţiei standard şi mai puţin decât creşterea iniţială medie (48 percentile). Douăzeci şi unu (21%) din 97 copii au avut o scădere >15 percentile a ratei de creştere în înălţime, dintre care, 10 din 20 de copii au avut o scădere >30 percentile a ratei de creştere în înălţime de la debutul tratamentului până la terminarea perioadei de urmărire (până la 5 ani). Pe durata tratamentului de asociere cu interferon alfa-2b şi Rebetol pentru o perioadă de până la 48 de săptămâni, a fost observată inhibarea creşterii, a cărei reversibilitate este nesigură. În special, scăderea valorii medii a percentilei de creştere în înălţime de la valorile iniţiale până la terminarea perioadei de urmărire a fost mai proeminentă la copiii de vârstă prepubertară (vezi pct. 4.4).

În plus, ideile suicidare sau tentativa de suicid au fost raportate mai frecvent, comparativ cu pacienţii adulţi (2,4 % faţă de 1 %) pe durata tratamentului şi timp de 6 luni de urmărire după tratament. Ca şi la pacienţii adulţi, copiii şi adolescenţii au manifestat şi alte reacţii adverse psihice (de exemplu, depresie, labilitate emoţionalăşi somnolenţă) (vezi pct. 4.4). În plus, reacţiile de la locul de injectare, febra, anorexia, vărsăturile şi labilitatea emoţională au apărut mai frecvent la copii şi adolescenţi comparativ cu pacienţii adulţi. La 30 % dintre pacienţi au fost necesare modificări ale dozelor, cel mai frecvent pentru anemie şi neutropenie.

Reacţiile adverse enumerate în Tabelul 5 se bazează pe experienţa din două studii clinice multicentrice la copii şi adolescenţi utilizând Rebetol în asociere cu interferon alfa-2b sau peginterferon alfa-2b. În cadrul clasificării pe aparate, sisteme şi organe, reacţiile adverse sunt enumerate utilizând următoarele categorii de frecvenţă: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10) şi mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

 

Tabelul 5 Reacţiile adverse raportate foarte frecvent, frecvent şi mai puţin frecvent în cursul studiilor clinice la copii şi adolescenţi privind Rebetol în asociere cu interferon alfa-2b sau peginterferon alfa-2b

Clasificare pe aparate, sisteme şi organe

Reacţii adverse

Infecţii şi infestări

Foarte frecvente:

Infecţii virale, faringită

Frecvente:

Infecţie fungică, infecţii bacteriene, infecţii pulmonare, nazofaringită, faringită streptococică, otită medie, sinuzită, abcese dentare, gripă, herpes oral, herpes simplex, infecţii de tract urinar, vaginită, gastroenterită

Mai puţin frecvente:

Pneumonie, ascaridioză, enterobiază, herpes zoster, celulită

Tumori benigne, maligne şi nespecificate (incluzând chisturi şi polipi)

Frecvente:

Neoplasm nespecificat

Tulburări hematologice şi limfatice

Foarte frecvente:

Anemie, neutropenie

Frecvente:

Trombocitopenie, limfadenopatie

Tulburări endocrine

Foarte frecvente:

Hipotiroidism

Frecvente:

Hipertiroidism, virilism

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Foarte frecvente:

Anorexie, creşterea apetitului alimentar, scăderea apetitului alimentar

Frecvente:

Hipertrigliceridemie, hiperuricemie

Tulburări psihice

Foarte frecvente:

Depresie, insomnie, labilitate emoţională

Frecvente:

Ideaţie suicidară, agresivitate, confuzie, tulburări de afect, tulburări de comportament, agitaţie, somnambulism, anxietate, alterarea dispoziţiei, nelinişte, nervozitate, tulburări de somn, vise anormale, apatie

Mai puţin frecvente:

Comportament anormal, stare depresivă, tulburări emoţionale, frică, coşmaruri

Tulburări ale sistemului nervos

Foarte frecvente:

Cefalee, ameţeli

Frecvente:

Hiperkinezie, tremor, disfonie, parestezii, hipoestezii, hiperestezii, tulburări de concentrare, somnolenţă, tulburări ale atenţiei, calitate slabă a somnului

Mai puţin frecvente:

Nevralgia, letargie, hiperactivitate psihomotorie

 

Tulburări oculare

 

Frecvente:

Conjunctivită, durere oculară, tulburări de vedere, tulburări ale glandei lacrimale

Mai puţin frecvente:

Hemoragie conjuctivală, prurit ocular, keratită, înceţoşarea vederii, fotofobie

Tulburări ale auzului şi de echilibru

Frecvente:

Vertij

Tulburări cardiace

Frecvente:

Tahicardie, palpitaţii

Tulburări vasculare

Frecvente:

Paloare, eritem facial

Mai puţin frecvente:

Hipotensiune arterială

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Frecvente:

Dispnee, tahipnee, epistaxis, tuse, congestie nazală, iritaţie nazală, rinoree, strănut, durere faringolaringiană

Mai puţin frecvente:

Wheezing, disconfort nazal

Tulburări gastro-intestinale

Foarte frecvente:

Dureri abdominale, dureri abdominale superioare, vărsături, diaree, greaţă

Frecvente:

Ulceraţii bucale, stomatită ulcerativă, stomatită, stomatită aftoasă, dispepsie, cheiloză, glosită, reflux gastroesofagian, tulburări rectale, tulburări gastro-intestinale, constipaţie, scaune moi, durere de dinţi, afecţiuni dentare, discomfort gastric, durere orală.

Mai puţin frecvente:

Gingivită

Tulburări hepatobiliare

Frecvente:

Anomalii ale funcţiei hepatice

Mai puţin frecvente:

Hepatomegalie

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Foarte frecvente:

Alopecie, erupţie cutanată tranzitorie

Frecvente:

Prurit, reacţii de fotosensibilitate, erupţie maculopapulară, eczeme, hiperhidroză, acnee, afecţiuni ale pielii, afecţiuni ale unghiilor, modificări de culoare ale pielii, xerodermie, eritem, echimoze

Mai puţin frecvente:

Tulburări de pigmentare, dermatită atopică, exfolierea tegumentului

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Foarte frecvente:

Artralgii, mialgii, durere musculoscheletică

Frecvente:

Dureri la extremităţi, dureri de spate, contractură musculară

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Frecvente:

Enurezis, tulburări micţionale, incontinenţă urinară, proteinurie

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Frecvente:

Femei: amenoree, menoragie, tulburări menstruale, tulburări vaginale. Bărbaţi: durere testiculară

Mai puţin frecvente:

Femei: dismenoree

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Foarte frecvente:

Inflamaţie la locul injectării, reacţie la locul injectării, eritem

 

 

la locul injectării, durere la locul injectării, oboseală, frisoane, febră, boală pseudo-gripală, astenie, stare generală de rău, iritabilitate

Frecvente:

Durere toracică, edeme, durere, prurit la locul injectării, erupţii cutanate la locul injectării, uscarea zonei locului injectării, senzaţie de frig

Mai puţin frecvente:

Disconfort toracic, durere facială, induraţie la locul injectării

Investigaţii diagnostice

 

Foarte frecvente:

Scăderea vitezei de creştere (înălţime şi/sau greutate scăzută pentru vârstă)

Frecvente:

Creşterea nivelului sanguin al hormonului stimulant tiroidian, creşterea tiroglobulinei

Mai puţin frecvente:

Valori pozitive ale anticorpilor antitiroidieni

Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate

 

Frecvente:

Laceraţii cutanate

Mai puţin frecvente:

Contuzii

 

Cele mai multe dintre modificările valorilor de laborator în studiile clinice cu Rebetol/peginterferon alfa-2b au fost uşoare sau moderate. Scăderea valorilor hemoglobinei, a celulelor albe, plachetelor sanguine, neutrofilelor şi creşterea bilirubinei pot necesita reducerea dozei sau întreruperea permanentă a tratamentului (vezi pct. 4.2). În timp ce modificări ale valorilor de laborator au fost observate la anumiţi pacienţi trataţi cu Rebetol în asociere cu peginterferon alfa-2b în studiile clinice, acestea au revenit la valorile iniţiale în câteva săptămâni de la terminarea tratamentului.

4.9 Supradozaj

În studiile clinice efectuate cu Rebetol utilizat în asociere cu peginterferon alfa-2b sau interferon alfa2b, supradoza maximă raportată a fost de 10 g Rebetol (50 capsule a câte 200 mg) şi 39 milioane UI de interferon alfa-2b (13 injecţii subcutanate a câte 3 milioane UI fiecare), administrată într-o singură zi, de către un pacient într-o tentativă suicidară. Pacientul a fost ţinut sub observaţie timp de două zile în serviciul de urgenţă, timp în care nu a fost semnalat nici o reacţie adversă datorată supradozei.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antivirale cu acţiune directă, nucleozide şi nucleotide (exclusiv inhibitori de revers transcriptază), codul ATC: J05A B04.

Ribavirina (Rebetol) este un analog nucleozidic de sinteză care a demonstrat activitate in vitro împotriva unor virusuri ARN şi ADN. Nu se cunoaşte mecanismul prin care Rebetol în asociere cu peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b îşi exercită efectele împotriva VHC. În cadrul mai multor studii clinice, preparatele orale de Rebetol administrate în monoterapie au fost investigate în tratarea hepatitei cronice C. Rezultatele acestor studii au arătat că monoterapia cu Rebetol nu a avut efect asupra eliminării virusului hepatitei (ARN-VHC) sau nu a produs ameliorarea histologiei hepatice după 6 până la 12 luni de tratament şi 6 luni de urmărire consecutivă.

Studii clinice cu Rebetol la adulţi Utilizarea asocierii terapeutice Rebetol şi peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b a fost evaluată într-un număr de studii clinice. Pacienţii eligibili pentru includerea în aceste studii prezentau hepatită cronică C confirmată printr-o valoare pozitivă la testul reacţiei în lanţ a polimerazei ARN-VHC (PCR) (> 30 UI/ml), o biopsie hepatică care concorda cu un diagnostic histologic de hepatită cronică, în absenţa unei alte cauze pentru hepatita cronică, şi prezentau valori serice anormale ale ALT.

Pacienţi netrataţi anterior

Într-un număr de trei studii s-a analizat utilizarea interferonului la pacienţii netrataţi anterior, două dintre acestea s-au referit la Rebetol + interferon alfa-2b (C95-132 şi I95-143), iar cel de-al treilea la Rebetol + peginterferon alfa-2b (C/I98-580). În toate cazurile, tratamentul a avut o durată de un an, urmat de o perioadă de urmărire a pacienţilor de şase luni. Răspunsul susţinut la sfârşitul perioadei de urmărire a fost semnificativ mai mare prin asocierea Rebetol la tratamentul cu interferon alfa-2b (41 % faţă de 16 %, p < 0,001).

În studiile clinice C95-132 şi I95-143, asocierea terapeutică Rebetol + interferon alfa-2b s-a dovedit semnificativ mai eficace decât monoterapia cu interferon alfa-2b (o dublare a răspunsului susţinut). Terapia asociată a diminuat, totodată, rata recăderii. Acest aspect a fost valabil în cazul tuturor genotipurilor VHC, îndeosebi pentru Genotipul 1, la care rata recăderii a fost diminuată cu 30 %, în comparaţie cu cea produsă de interferonul alfa-2b administrat în monoterapie.

În studiul clinic C/I98-580 au fost trataţi 1530 pacienţi netrataţi anterior timp de un an cu una din următoarele scheme terapeutice:

1.      Rebetol (800 mg pe zi) + peginterferon alfa-2b (1,5 micrograme/kg şi săptămână) (n = 511).

2.      Rebetol (1000/1200 mg pe zi) + peginterferon alfa-2b (1,5 micrograme/kg şi săptămână, timp de o lună, urmate de 0,5 micrograme/kg şi săptămână, timp de 11 luni) (n = 514).

3.      Rebetol (1000/1200 mg pe zi) + interferon alfa-2b (3 milioane UI, de trei ori pe săptămână) (n = 505).

În acest studiu, asocierea terapeutică Rebetol şi peginterferon alfa-2b (1,5 micrograme/kg şi săptămână) a fost mai eficace decât asocierea terapeutică Rebetol + interferon alfa-2b, în special în cazul pacienţilor infectaţi cu Genotip 1. Răspunsul susţinut a fost evaluat prin rata de răspuns la şase luni după terminarea tratamentului.

Genotipul VHC şi încărcătura virală iniţială sunt factori de prognostic cunoscuţi care afectează ratele de răspuns. Totuşi, ratele de răspuns în acest studiu au fost dependente şi de doza de Rebetol asociată cu peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b. La acei pacienţi care au au fost trataţi cu > 10,6 mg/kg Rebetol (800 mg pentru un pacient de 75 kg), indiferent de genotip sau încărcătura virală, ratele de răspuns au fost semnificativ mai mari decât la pacienţii trataţi cu ≤ 10,6 mg/kg Rebetol (Tabel 6), în timp ce ratele de răspuns la pacienţii care au fost trataţi cu > 13,2 mg/kg Rebetol au fost chiar mai mari.

 

Tabel 6 Ratele de răspuns susţinut cu Rebetol + peginterferon alfa-2b (în funcţie de doza de Rebetol [mg/kg], genotipul şi încărcătura virală)

 

Genotip VHC

Doza de Rebetol (mg/kg)

P 1,5/R

P 0,5/R

I/R

Toate genotipurile

Toate ≤ 10,6 > 10,6

54 % 50 % 61 %

47 % 41 % 48 %

47 % 27 % 47 %

Genotip 1

Toate ≤ 10,6 > 10,6

42 % 38 % 48 %

34 % 25 % 34 %

33 % 20 % 34 %

Genotip 1 ≤ 600000 UI/ml

Toate ≤ 10,6 > 10,6

73 % 74 % 71 %

51 % 25 % 52 %

45 % 33 % 45 %

Genotip 1 > 600000 UI/ml

Toate ≤ 10,6 > 10,6

30 % 27 % 37 %

27 % 25 % 27 %

29 % 17 % 29 %

Genotip 2/3

Toate ≤ 10,6 > 10,6

82 % 79 % 88 %

80 % 73 % 80 %

79 % 50 % 80 %

 

P1,5/R Rebetol (800 mg) + peginterferon alfa-2b (1,5 micrograme/kg)
P0,5/R Rebetol (1000/1200 mg) + peginterferon alfa-2b (1,5 la 0,5 micrograme/kg)
I/R Rebetol (1000/1200 mg) + interferon alfa-2b (3 milioane UI)

Într-un studiu clinic separat, 224 pacienţi cu genotipurile 2 sau 3 au fost trataţi cu peginterferon alfa2b 1,5 micrograme/kg subcutanat, o dată pe săptămână, în asociere cu ribavirină 800 mg – 1400 mg p.o. timp de 6 luni (în funcţie de greutatea corporală, numai 3 pacienţi care cântăreau > 105 kg au fost trataţi cu doza de 1400 mg) (Tabelul 7). douăzeci şi patru % aveau fibroză în punţi sau ciroză (Knodell 3/4).

 

Tabelul 7. Răspuns virologic la sfârşitul tratamentului, răspunsul virologic susţinut şi recăderea în funcţie de genotipul VHC şi încărcătura virală*

 

Rebetol 800-1400 mg pe zi plus peginterferon alfa-2b 1,5 μg/kg o dată pe săptămână

Răspunsul la sfârşitul tratamentului

Răspunsul virologic susţinut

Recăderea

Toţi pacienţii

94 % (211/224)

81 % (182/224)

12 % (27/224)

VHC 2 ≤ 600000 UI/ ml > 600000 UI/ ml

100 % (42/42) 100 % (20/20) 100 % (22/22)

93 % (39/42) 95 % (19/20) 91 % (20/22)

7 % (3/42) 5 % (1/20) 9 % (2/22)

VHC 3 ≤ 600000 UI/ ml > 600000 UI/ ml

93 % (169/182) 93 % (92/99) 93 % (77/83)

79 % (143/182) 86 % (85/99) 70 % (58/83)

14 % (24/166) 8 % (7/91) 23 % (17/75)

 

* Orice subiect cu valori nedectabile de ARN-VHC, în săptămâna a 12-a de urmărire şi fără date în săptămâna 24 de
urmărire, a fost considerat ca având un răspuns susţinut. Orice subiect fără date înainte şi după săptămâna 12 de
urmărire a fost considerat ca neavând răspuns la săptămâna 24 de urmărire.

Tratamentul pe perioada de 6 luni a acestui studiu a fost mai bine tolerat decât tratamentul pe un an din studiul pivot cu asocierea terapeutică; pentru întrerupere 5 % faţă de 14 %, pentru modificarea dozei 18 % faţă de 49 %.

Într-un studiu non-comparativ, 235 pacienţi cu genotip 1 şi încărcătură virală mică (< 600000 UI/ml) au fost trataţi cu peginterferon alfa-2b, 1,5 micrograme/kg subcutanat, o dată pe săptămână, în asociere cu Rebetol administrat în funcţie de greutatea corporală. Rata globală de răspuns virologic susţinut (RVS) după 24 săptămâni de tratament a fost de 50 %. Patruzeci şi unu % dintre subiecţi (97/235) au prezentat valori plasmatice nedetectabile de ARN-VHC la săptămâna 4 şi săptămâna 24 de tratament. În acest subgrup, rata de răspuns virologic susţinut a fost 92 % (89/97). Rata crescută de răspuns virologic susţinut în acest subgrup de pacienţi a fost identificată într-o analiza interimară (n=49) şi confirmată prospectiv (n=48). Date istorice limitate indică faptul că tratamentul de 48 săptămâni poate fi asociat cu o rată mai mare de răspuns susţinut (11/11) şi cu un risc mai mic de recădere (0/11 comparativ cu 7/96 după 24 săptămâni de tratament).

Un studiu randomizat de mari dimensiuni a comparat siguranţa şi eficacitatea tratamentului pentru 48 de săptămâni cu două regimuri peginterferon alfa-2b/Rebetol [peginterferon alfa-2b 1,5 μg/kg şi 1 μg/kg subcutanat o dată pe săptămână, ambele în asociere cu Rebetol în doză zilnică de 800 până la 1400 mg p.o. (divizată în două prize)] şi peginterferon alfa-2a 180 μg subcutanat o dată pe săptămână cu ribavirină în doză zilnică de 1000 până la 1200 mg p.o. (divizată în două prize), la 3070 de pacienţi adulţi netrataţi anterior, cu hepatită cronică de tip C genotipul 1. Răspunsul la tratament a fost măsurat prin Răspunsul Virologic Susţinut (RVS) definit ca ARN-VHC nedetectabil la 24 săptămâni după tratament (vezi tabelul 8).

Tabelul 8. Răspunsul virologic la săptămâna 12 de tratament, răspunsul la terminarea tratamentului, rata de recidivă* şi Răspunsul Virologic Susţinut (RVS).

 

Grupul de tratament

 

% (numărul) pacienţilor

 

 

peginterferon alfa-2b 1,5 µg/kg + Rebetol

peginterferon alfa-2b 1 µg/kg + Rebetol

peginterferon alfa-2a 180 µg + ribavirină

ARN-VHC nedetectabil la săptămâna 12

40 (407/1019)

36 (366/1016)

45 (466/1035)

Răspunsul la sfârşitul tratamentului*

53 (542/1019)

49 (500/1016)

64 (667/1035)

Recidivă*

24 (123/523)

20 (95/475)

32 (193/612)

RVS*

40 (406/1019)

38 (386/1016)

41 (423/1035)

RVS* la pacienţii cu ARN-VHC nedetectabil la săptămâna 12 de tratament

81 (328/407)

83 (303/366)

74 (344/466)

 

* Test PCR ARN-VHC, cu o limită cantitativă inferioară de 27 UI/ml Lipsa răspunsului virologic precoce la săptămâna 12 de tratament (ARN-VHC detectabil cu o reducere < 2 log10 faţă de debut) a reprezentat un criteriu de întrerupere a tratamentului.

Ratele de răspunsul virologic susţinut au fost similare în toate cele trei grupuri de tratament. La pacienţii de origine afro-americană (cunoscuţi a avea un factor de prognostic rezervat pentru eradicarea VHC), tratamentul cu asocierea terapeutică peginterferon alfa-2b (1,5 μg/kg)/Rebetol a rezultat într-o rată a răspunsului virologic susţinut mai mare comparativ cu doza de peginterferon alfa2b de 1 μg/kg. Pentru doza de peginterferon alfa-2b de 1,5 μg/kg plus Rebetol, ratele răspunsului virologic susţinut au fost mai mici la pacienţii cu ciroză, la cei cu nivele normale ale ALT, la pacienţii cu o încărcătură virală la debut > 600000 UI/ml şi la pacienţii > 40 de ani. Pacienţii caucazieni au avut o rată a răspunsului virologic susţinut mai mare comparativ cu afro-americanii. Rata de recidivă pentru pacienţii cu ARN-VHC nedetectabil la sfârşitul tratamentului a fost de 24%.

Predictabilitatea răspunsului virologic susţinut la pacienţii netrataţi anterior

Răspunsul virologic la săptămâna 12 este definit ca cel puţin o scădere cu 2-log a încărcăturii virale sau nivele nedectabile de ARN-VHC. Răspunsul virologic la săptămâna 4 este definit ca o scădere de cel puţin 1-log a încărcăturii virale sau nivele nedetectabile de ARN-VHC. Aceste repere temporale (săptămânile de tratament 4 şi 12) s-au dovedit a avea valoare predictivă pentru răspunsul susţinut (Tabelul 9).

 

Tabelul 9 Valoarea predictivă a răspunsului virologic din timpul tratamentului cu asocierea terapeutică peginterferon alfa-2b 1,5 µg/kg/Rebetol 800-1400 mg

 

Negativ

Pozitiv

Fără răspuns la săptămâna de tratament Fără răspuns susţinut Valoare predictivă

Fără răspuns la săptămâna de tratament Fără răspuns susţinut Valoare predictivă

Genotip 1*

Săptămâna 4*** (n= 950)

 

 

ARN-VHC negativ

834 539 65% (539/834)

116 107 92% (107/116)

 

ARN-VHC negativ sau scădere ≥ 1 log a încărcăturii virale

220

210

95% (210/220)

730

392

54% (392/730)

Săptămâna 12***

 

 

 

 

 

 

(n= 915)

 

 

 

 

 

 

ARN-VHC negativ

508

433

85% (433/508)

407

328

81% (328/407)

ARN-VHC negativ sau scădere ≥ 2 log a încărcăturii virale

206

205

N/A†

709

402

57% (402/709)

Genotip 2, 3**

 

 

 

 

 

 

Săptămâna 12 (n=215)

 

 

 

 

 

 

ARN-VHC negativ sau scădere ≥ 2 log a încărcăturii virale

2

1

50% (1/2)

213

177

83% (177/213)

 

*Genotipul 1 a primit 48 de săptămâni de tratament.
** Genotipurile 2 şi 3 au primit 24 de săptămâni de tratament.
*** Rezultatele prezentate corespund unui singur moment de timp. Un pacient ar fi putut să lipsească sau să aibă rezultate diferite la săptămâna 4 sau 12.

†Aceste criterii au fost folosite în protocol: dacă ARN-VHC la săptămâna 12 este pozitiv şi scade <2 log10 faţă de debut, pacienţii opresc tratamentul. Dacă ARN-VHC la săptămâna 12 este pozitiv şi scade ≥ 2 log10 faţă de debut, atunci retestaţi ARN-VHC la săptămâna 24 şi, dacă este pozitiv, pacienţii opresc tratamentul.

Pacienţii cu infecţie concomitentă cu VHC/HIV

Au fost efectuate două studii la pacienţi cu infecţie concomitentă cu VHC şi HIV. Răspunsul la tratament în ambele studii este prezentat în Tabelul 10. Studiul 1 (RIBAVIC ; P01017) a fost un studiu randomizat, multicentric, în care au fost înrolaţi 412 pacienţi adulţi, netrataţi anterior, cu hepatită cronică C, care aveau infecţie concomitentă cu HIV. Pacienţii au fost împărţiţi aleator, unii fiind trataţi cu Rebetol (800 mg pe zi) plus peginterferon alfa-2b (1,5 μg/kg şi săptămână), iar ceilalţi cu Rebetol (800 mg pe zi) plus interferon alfa-2b (3 milioane UI de trei ori pe săptămână) timp de 48 săptămâni, cu o perioadă de urmărire după tratament de 6 luni. Studiul 2 (P02080) a fost un studiu randomizat, monocentric, în care au fost înrolaţi 95 pacienţi adulţi, netrataţi anterior, cu hepatită cronică C care aveau infecţie concomitentă cu HIV. Pacienţii au fost împărţiţi aleator, unii fiind trataţi cu Rebetol (800-1200 mg pe zi în funcţie de greutate) plus peginterferon alfa-2b (100 sau 150 μg pe săptămână în funcţie de greutate), iar ceilalţi cu Rebetol (800-1200 mg pe zi, în funcţie de greutate) plus interferon alfa-2b (3 milioane UI de trei ori pe săptămână). Tratamentul a durat 48 săptămâni, iar perioada de urmărire după tratament a fost de 6 luni, cu excepţia pacienţilor infectaţi cu genotipurile 2 sau 3 şi cu încărcătură virală < 800000 UI/ml (Amplicor) cărora li s-a administrat tratament timp de 24 săptămâni şi au avut o perioadă de urmărire după tratament de 6 luni.  

 

Tabelul 10

Răspunsul virologic susţinut, în funcţie de genotip, după administrarea Rebetol în asocierecu peginterferon alfa-2b la pacienţi cu infecţie concomitentă cu VHC/HIV

 

Studiul 11

Studiul 22

 

Rebetol (800 mg pe zi) + peginterferon alfa-2b (1,5 µg/kg şi

Rebetol (800 mg pe zi) + interferon alfa2b (3 milioane UI de trei ori

Valoa rea pa

Rebetol (8001200 mg pe zi)d + peginterferon alfa-2b (100 sau 150cµg pe

Rebetol (8001200 mg pe zi)d + interferon alfa-2b

Valoar ea pb

 

 

săptămână)

pe săptămână)

 

săptămână)

(3 milioane UI de trei ori pe săptămână)

 

Toate genotipurile

27 % (56/205)

20 % (41/205)

0,047

44 % (23/52)

21 % (9/43)

0,017

Genotip 1, 4

17 % (21/125)

6 % (8/129)

0,006

38 % (12/32)

7 % (2/27)

0,007

Genotip 2, 3

44 % (35/80)

43 % (33/76)

0,88

53 % (10/19)

47 % (7/15)

0,730

 

Milioane UI = milioane unităţi internaţionale.

a: valoarea p calculată pe baza testului Chi pătrat al lui Cochran-Mantel Haenszel.

b: valoarea p calculată pe baza testului chi-pătrat.

c: pacienţii < 75 kg au fost trataţi cu 100 µg pe săptămână peginterferon alfa-2b şi pacienţii ≥ 75 kg au fost trataţi cu 150 µg pe săptămână peginterferon alfa-2b.

d: doza de Rebetol a fost de 800 mg pentru pacienţii < 60 kg, 1000 mg pentru pacienţii între 60-75 kg şi 1200 mg pentru pacienţii > 75 kg.

1Carrat F, Bani-Sadr F, Pol S et al. JAMA 2004; 292(23): 2839-2848.2Laguno M, Murillas J, Blanco J.L et al. AIDS 2004; 18(13): F27-F36.

Răspunsul histologic

Au fost obţinute biopsii hepatice înainte şi după tratament în Studiul 1 şi au fost disponibile pentru 210 din cei 412 subiecţi (51 %). Atât scorul Metavir, cât şi gradul Ishak au scăzut printre subiecţii cărora li s-a administrat tratament cu Rebetol în asociere cu peginterferon alfa-2b. Această scădere a fost semnificativă printre cei care au răspuns la tratament (-0,3 pentru Metavir şi –1,2 pentru Ishak) şi stabilă (-0,1 pentru Metavir şi –0,2 pentru Ishak) printre cei care nu au răspuns la tratament. În termeni de activitate, aproximativ o treime dintre cei care au prezentat un răspuns susţinut au arătat o îmbunătăţire şi nici unul dintre pacienţi nu a arătat un regres al bolii. Nu s-a observat o ameliorare a fibrozei în acest studiu. Steatoza s-a ameliorat semnificativ în cazul pacienţilor infectaţi cu VHC genotipul 3.

Pacienţi trataţi anterior

 Retratarea eşecurilor terapeutice anterioare (pacienţi cu recădere sau non-responsivi) cu peginterferon alfa-2b în asociere cu Rebetol: Într-un studiu non-comparativ, 2293 pacienţi cu fibroză moderată până la severă, care nu au răspuns la tratamentul anterior cu interferon alfa în asociere cu ribavirină, au fost retrataţi cu peginterferon alfa2b, 1,5 micrograme/kg subcutanat, o dată pe săptămână, în asociere cu Rebetol în doză ajustată în funcţie de greutatea corporală. Eşecul la terapia anterioară a fost definit ca recădere sau lipsa răspunsului (ARN-VHC pozitiv la sfârşitul perioadei minime de tratament de 12 săptămâni).

Pacienţii care au prezentat ARN-VHC negativi în săptămâna 12 de tratament, au continuat tratamentul timp de 48 săptămâni şi au fost urmăriţi 24 săptămâni de la terminarea tratamentului. Răspunsul la săptămâna 12 a fost definit ca ARN-VHC nedetectabil după 12 săptămâni de tratament. Răspunsul virusologic susţinut (RVS) a fost definit ca ARN-VHC nedetectabil la 24 săptămâni după tratament (Tabelul 11).

 

Tabelul 11 Ratele de răspuns la reluarea tratamentului în cazul eşecului tratamentului anterior

 

Pacienţi cu ARN-VHC nedetectabil la săptămâna 12 de tratament şi RVS, în cazul reluării tratamentului

 

 

interferon alfa/ribavirină

peginterferon alfa/ribavirină

Populaţia globală*

 

Răspunsul la săptămâna 12 % (n/N)

RVS % (n/N) IÎ 99 %

Răspunsul la săptămâna 12 % (n/N)

RVS % (n/N) IÎ 99 %

RVS % (n/N) IÎ 99 %

Raspuns global

38,6 (549/1423)

59,4 (326/549)

31,5 (272/863)

50,4 (137/272)

21,7 (497/2293)

 

 

 

54,0; 64,8

 

42,6; 58,2

19,5; 23,9

Răspuns anterior

 

 

 

 

 

Recădere

67,7 (203/300)

59,6 (121/203) 50,7; 68,5

58,1 (200/344)

52,5 (105/200) 43,4; 61,6

37,7 (243/645) 32,8, 42,6

Genotip 1/4

59,7 (129/216)

51,2 (66/129) 39,8; 62,5

48,6 (122/251)

44,3 (54/122) 32,7; 55,8

28,6 (134/468) 23,3; 34,0

Genotip 2/3

88,9 (72/81)

73,6 (53/72) 60,2; 87,0

83,7 (77/92)

64,9 (50/77) 50,9; 78,9

61,3 (106/173) 51,7; 70,8

NR

28,6 (258/903)

57,0 (147/258)

12,4 (59/476)

44,1 (26/59)

13,6 (188/1385)

 

 

49,0; 64,9

 

27,4; 60,7

11,2; 15,9

Genotip 1/4

23,0 (182/790)

51,6 (94/182) 42,1, 61,2

9,9 (44/446)

38,6 (17/44) 19,7; 57,5

9,9 (123/1242) 7,7; 12,1

Genotip 2/3

67,9 (74/109)

70,3 (52/74) 56,6; 84,0

53,6 (15/28)

60,0 (9/15) 27,4; 92,6

46,0 (63/137) 35,0; 57,0

Genotip

 

 

 

 

 

1

30,2 (343/1.135)

51,3 (176/343)

23,0 (162/704)

42,6 (69/162)

14,6 (270/1846)

 

 

44,4; 58,3

 

32,6; 52,6

12,5; 16,7

2/3

77,1 (185/240)

73,0 (135/185) 64,6; 81,4

75,6 (96/127)

63,5 (61/96) 50,9; 76,2

55,3 (203/367) 48,6; 62,0

4

42,5 (17/40)

70,6 (12/17) 42,1; 99,1

44,4 (12/27)

50,0 (6/12) 12,8; 87,2

28,4 (19/67) 14,2; 42,5

Scor de fibroză

 

 

 

 

 

METAVIR

 

 

 

 

 

F2

46,0 (193/420)

66,8 (129/193)

33,6 (78/232)

57,7 (45/78)

29,2 (191/653)

 

 

58,1; 75,6

 

43,3; 72,1

24,7; 33,8

F3

38,0 (163/429)

62,6 (102/163) 52,8; 72,3

32,4 (78/241)

51,3 (40/78) 36,7; 65,9

21,9 (147/672) 17,8; 26,0

F4

33,6 (192/572)

49,5 (95/192) 40,2; 58,8

29,7 (116/390)

44.8 (52/116) 32,9; 56,7

16,5 (159/966) 13,4; 19,5

Încărcătură virală

 

 

 

 

 

iniţială

 

 

 

 

 

ÎV mare (>600000 UI/ml)

32,4 (280/864)

56,1 (157/280) 48,4; 63,7

26,5 (152/573)

41,4 (63/152) 31,2; 51,7

16,6 (239/1441) 14,1; 19,1

ÎV mică (≤600000 UI/ml)

48,3 (269/557)

62.8 (169/269) 55,2; 70,4

41,0 (118/288)

61,0 (72/118) 49,5; 72,6

30,2 (256/848) 26,1; 34,2

 

NR: Lipsa răspunsului definită ca ARN-VHC seric/plasmatic pozitiv la sfârşitul perioadei minime de tratament de 12 săptămâni. Concentraţia plasmatică a ARN-VHC este măsurată cu ajutorul unui test cantitativ bazat pe cercetare, a reacţiei de polimerizare în lanţ (PCR), într-un laborator central. *Populatia în intenţie de tratament a inclus 7 pacienţi la care nu au putut fi confirmate cel puţin 12 săptămâni de tratament anterior.

Per total, aproximativ 36 % (821/2286) dintre pacienţi au avut concentraţii plasmatice de ARN-VHC nedetectabile în săptămâna 12 de tratament, măsurate cu ajutorul unui test bazat pe cercetare (limita de detecţie fiind de 125 UI/ml). În cadrul acestui subgrup, a existat o rată de răspuns virusologic susţinut de aproximativ 56 % (463/823). În cazul pacienţilor care au suferit un eşec anterior al terapiei cu interferon non-pegilat sau cu interferon pegilat şi care au prezentat ARN-VHC negativ în săptămâna 12, ratele de răspuns susţinut au fost de 59 %, respectiv de 50 %. Dintre cei 480 de pacienţi cu reducerea încărcăturii virale > 2 log, dar cu virus detectabil în săptămâna 12, 188 de pacienţi au continuat tratamentul. La aceşti pacienţi, RVS a fost 12 %. Pacienţii care nu au răspuns la un tratament anterior cu interferon pegilat alfa/ribavirină au avut şanse mai mici de a obţine un răspuns la săptămâna 12 la reluarea tratamentului, comparativ cu cei care nu au răspuns la tratamentul cu interferon non-pegilat alfa/ribavirină (12,4 % comparativ cu 28,6 %). Totuşi, dacă s-a obţinut un răspuns la săptămâna 12, a existat o diferenţă mică în ceea ce priveste RVS indiferent de tratamentul anterior sau răspunsul anterior la tratament.

 Retratamentul pacienţilor cu recădere, cu Rebetol în asociere cu interferon alfa-2b În două studii a fost examinată utilizarea asocierii terapeutice Rebetol + interferon alfa-2b la pacienţii cu recăderi (C95-144 şi 195-145); 345 pacienţi cu hepatită cronică care au avut o recădere după tratament anterior cu interferon au fost trataţi timp de şase luni şi au fost urmăriţi alte şase luni. Terapia asociată Rebetol + interferon alfa-2b a avut drept rezultat un răspuns virologic susţinut, de zece ori mai mare decât cel produs de interferon alfa-2b administrat în monoterapie (49 % faţă de 5 %, p < 0,0001). Acest beneficiu terapeutic s-a menţinut indiferent de factorii standard de predicţie a răspunsului la interferon alfa-2b, cum ar fi valoarea viremiei, genotipul VHC şi stadializarea histologică.

Date privind eficacitatea pe termen lung - Adulţi În două studii mari pe termen lung, de urmărire, au fost înrolaţi 1071 pacienţi şi 567 pacienţi după un tratament în studii anterioare cu interferon alfa-2b nonpegilat (cu sau fără Rebetol), respectiv interferon alfa-2b pegilat (cu sau fără Rebetol). Scopul acestor studii a fost de a evalua durabilitatea răspunsului virologic susţinut (RVS) şi de a evalua impactul persistenţei negativării viremiei asupra evoluţiilor clinice. Au fost completaţi cel puţin 5 ani de urmărire de lungă durată după tratamentul a 462 pacienţi, respectiv a 327 pacienţi. În cadrul studiilor, doisprezece din 492 răspunsuri susţinute, respectiv doar 3 din 366 răspunsuri susţinute au prezentat recăderi. Estimarea Kaplan-Meier pentru răspunsul susţinut continuu pe o perioadă de 5 ani este de 97% (IÎ 95%: 95 – 99%) pentru pacienţii cărora li s-a administrat interferon alfa-2b nonpegilat (cu sau fără Rebetol) şi de 99% (IÎ 95%: 98 – 100%) pentru pacienţii cărora li s-a administrat interferon alfa-2b pegilat (cu sau fără Rebetol). RVS după tratamentul VHC cronic cu interferon alfa-2b (pegilat şi non-pegilat, cu sau fără Rebetol) are ca rezultat eliminarea pe termen lung a virusului, oferind o vindecare a infecţiei hepatice şi o vindecare clinică a VHC. Totuşi, aceasta nu exclude apariţia unor evenimente hepatice la pacienţii cu ciroză (incluzând carcinom hepatocelular).

Studii clinice cu Rebetol la pacienţii copii şi adolescenţi:

Rebetol în asociere cu peginterferon alfa-2b

Pe baza genotipului VHC şi a încărcării virale iniţiale, într-un studiu multicentric au fost înrolaţi copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 3 şi 17 ani cu hepatită cronică C compensatăşi ARN-VHC detectabil şi au fost trataţi cu Rebetol 15 mg/kg şi zi plus interferon alfa-2b pegilat 60 µg/m2 o dată pe săptămână pentru o perioadă de 24 săptămâni sau 48 săptămâni. Toţi pacienţii au fost urmăriţi pentru o perioadă de 24 de săptămâni după tratament. Tratamentul a fost administrat la un număr total de 107 pacienţi dintre care 52% au fost femei, 89% caucazieni, 67% au avut VHC Genotipul 1 şi 63% au avut o vârstă mai mică de 12 ani. Populaţia înrolată a inclus în principal copii cu hepatită C de intensitate uşoară sau moderată. Din cauza lipsei datelor la copii cu progresie severă a bolii şi a riscului potenţial de reacţii adverse, raportul beneficiu/risc al asocierii terapeutice dintre Rebetol şi interferonul pegilat alfa-2b trebuie evaluat cu atenţie în această populaţie (vezi pct. 4.1, 4.4 şi 4.8). Rezultatele studiului sunt sumarizate în Tabelul 12.

Tabelul 12 Ratele de răspuns virologic susţinut (na,b (%)) la copii şi adolescenţi netrataţi anterior, în funcţie de genotip şi durata tratamentului – Toţi subiecţii

 

n = 107

24 săptămâni

48 săptămâni

Toate genotipurile

26/27 (96 %)

44/80 (55 %)

Genotipul 1

-

38/72 (53 %)

Genotipul 2

14/15 (93 %)

-

Genotipul 3c

12/12 (100 %)

2/3 (67 %)

Genotipul 4

-

4/5 (80 %)

 

a: Răspunsul la tratament a fost definit ca valoare nedetectabilă a ARN-VHC la 24 săptămâni după tratament, limita inferioară de detecţie = 125 UI/ml.

b: n = numărul de respondenţi/numărul de subiecţi cu un anumit genotip şi durata de tratament alocată.

c: Pacienţilor cu genotip 3 şi încărcătură virală mică (< 600000 UI/ml) li s-a administrat tratament pentru o perioada de 24 săptămâni în timp ce acelor pacienţi cu genotipul 3 şi încărcătură virală mare (≥ 600000 UI/ml) li s-a administrat tratament pentru o perioadă de 48 săptămâni.

Rebetol în asociere cu interferon alfa-2b

Pacienţii copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 3 şi 16 ani cu hepatită cronică C, compensată, şi valori detectabile ARN-VHC (evaluate prin laboratorul central utilizând un test de cercetare TC PCR), au fost înrolaţi în două studii multicentrice şi au fost trataţi cu Rebetol 15 mg/kg şi zi şi interferon alfa2b 3 milioane UI/m2 de 3 ori pe săptămână timp de 1 an urmat de 6 luni de urmărire. Un total de 118 pacienţi au fost înrolaţi: 57 % de sex masculin, 80 % caucazieni şi 78 % genotip 1, 64 % cu vârsta ≤ 12 ani. Populaţia înrolată a constat în principal din copii cu hepatită cronică C uşoară spre moderată. În cele două studii clinice multicentrice, ratele de răspuns virologic susţinut la copii şi adolescenţi au fost similare cu cele ale adulţilor. Datorită lipsei datelor din aceste două studii clinice multicentrice la copii cu progresie severă a bolii şi potenţialului reacţiilor adverse, raportul beneficiu/risc al asocierii de Rebetol şi interferon alfa-2b trebuie evaluat cu atenţie la această populaţie de pacienţi (vezi pct. 4.1, 4.4 şi 4.8).

Rezultatele studiului sunt sumarizate în Tabelul 13.

 

Tabelul 13 Răspunsul virologic susţinut la pacienţii copii şi adolescenţi netrataţi anterior

 

Rebetol 15 mg/kg şi zi + interferon alfa-2b 3 milioane UI/m2 de 3 ori pe săptămână

Răspuns Globala (n = 118)

54 (46 %)*

Genotip 1 (n = 92)

33 (36 %)*

Genotip 2/3/4 (n = 26)

21 (81 %)*

*

Număr (%) de pacienţi

a.

Definit ca ARN-VHC sub limita de detecţie utilizând un test de cercetare TC PCR la sfârşitul tratamentului şi pe perioada de urmărire

Date privind eficacitatea pe termen lung – Copii şi adolescenţi Un studiu observaţional de urmărire pe termen lung cu durata de 5 ani a înrolat 97 de pacienţi copii şi adolescenţi cu hepatită cronică C după tratament în două studii multicentrice menţionate anterior. Şaptezeci la sută (68/97) dintre subiecţii înrolaţi au terminat acest studiu, dintre care 75% (42/56) au avut răspuns susţinut. Obiectivul acestui studiu a fost de a evalua anual durabilitatea răspunsului virologic susţinut (RVS) şi de a estima impactul negativităţii virale continue asupra rezultatelor clinice pentru pacienţii care au avut răspuns susţinut la 24 săptămâni după tratamentul de 48 de săptămâni cu asocierea interferon alfa-2b şi ribavirină. Toţi, cu excepţia unui pacient pediatric, au rămas în categoria cu răspuns virologic susţinut în timpul perioadei de urmărire pe termen lung după terminarea tratamentului cu interferon alfa-2b plus ribavirină. Valoarea estimată Kaplan-Meier pentru răspunsul virologic susţinut pe o perioadă de 5 ani este 98% [IÎ 95%: 95%, 100%], pentru pacienţii copii şi adolescenţi trataţi cu interferon alfa-2b şi ribavirină. În plus, 98% dintre pacienţi (51/52) cu niveluri ALT normale la săptămâna 24 de urmărire au menţinut niveluri ALT normale la ultima vizită.

RVS după tratamentul infecţiei cronice cu VHC cu interferon alfa-2b non-pegilat asociat cu Rebetol determină îndepărtarea pe termen lung a virusului, asigurând rezolvarea infecţiei hepatice şi “vindecarea” clinică a infecţiei cronice cu VHC. Totuşi, aceasta nu elimină apariţia evenimentelor hepatice la pacienţi cu ciroză (incluzând carcinomul hepatic).

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Ribavirina se absoarbe rapid după administrarea orală a unei singure doze (valoarea medie a Tmax = 1,5 ore), urmând o distribuire rapidăşi faze de eliminare prelungite (timpii de înjumătăţire în cazul unei singure doze, pentru absorbţie, distribuţie şi eliminare sunt de 0,05, 3,73, respectiv, 79 ore). Absorbţia este foarte bună; aproximativ 10 % dintr-o doză de compus radioactiv se excretă prin scaun. Totuşi, biodisponibilitatea absolută este de aproximativ 45 %-65 %, probabil datorită metabolizării la primul pasaj hepatic. Există o relaţie liniară între dozăşi ASCtf după doze unice de 200-1200 mg ribavirină. Volumul aparent de distribuţie este de aproximativ 5000 l. Ribavirina nu se leagă de proteinele plasmatice.

Ribavirina prezintă o variabilitate farmacocinetică mare inter- şi intraindividuală după administrarea unor doze orale unice (variabilitatea intraindividuală fiind de aproximativ 30 %, atât în ceea ce priveşte ASC, cât şi Cmax), ceea ce se poate datora metabolizării extensive la primul pasaj şi transferului în interiorul şi în afara compartimentului intravascular.

Transportul ribavirinei în compartimentele non-plasmatice a fost studiat mai ales la nivelul hematiilor şi a fost identificat ca fiind realizat în principal prin intermediul unui transportor nucleozidic de echilibrare de tip es. Acest tip de transportor este prezent practic pe aproape toate tipurile de celule şi poate fi responsabil de volumul mare de distribuţie al ribavirinei. Raportul dintre concentraţiile de ribavirină din sângele integral:plasmă este de aproximativ 60:1; ribavirina se găseşte în exces în sângele integral sub forma de nucleotide ale ribavirinei sechestrate în eritrocite.

Ribavirina prezintă două căi de metabolizare: 1) o cale de fosforilare reversibilă; 2) o cale de degradare, implicând deribozilarea şi hidroliza amidică, cu formarea unui metabolit de tip triazol carboxiacid. Ribavirina, cât şi metaboliţii săi triazol carboxamid şi triazol acid carboxilic, sunt excretaţi, de asemenea, renal.

La doze multiple, ribavirina se acumulează extensiv în plasmă, cu un raport ASC12h pentru doze multiple de şase ori mai mare faţă de valoarea ariei pentru doza unică. În cazul administrării orale a 600 mg de două ori pe zi, concentraţia plasmatică la starea de echilibru a fost atinsă după aproximativ patru săptămâni, valoarea medie a acesteia fiind de aproximativ 2200 ng/ml. După întreruperea administrării, timpul de înjumătăţire a fost de aproximativ 298 ore, ceea ce reflectă, probabil, eliminare lentă din compartimentele non-plasmatice.

Efectul alimentelor: Biodisponibilitatea unei doze unice de ribavirină administrată pe cale orală a fost crescută prin administrarea concomitentă a unor alimente bogate în lipide (atât ASCtf, cât şi Cmax au crescut cu 70 %.). Este posibil ca biodisponibilitatea crescută observată în acest studiu să se fi datorat tranzitului întârziat al ribavirinei sau pH-ului modificat. Nu se cunoaşte relevanţa clinică a rezultatelor acestui studiu cu doză unică. În cadrul studiilor pivot privind eficacitatea clinică, pacienţii au fost instruiţi să îşi administreze ribavirina împreună cu alimentele pentru a atinge concentraţia plasmatică maximă de ribavirină.

Funcţie renală: Parametrii farmacocinetici după administrarea dozelor unice de ribavirină au fost modificaţi (ASCtf şi Cmax crescute) la pacienţii cu disfuncţie renală, în comparaţie cu cei din grupul martor (clearance al creatininei > 90 ml/minut). Acest fenomen pare să fie datorat diminuării clearance-ului aparent la aceşti pacienţi. Concentraţiile de ribavirină nu sunt modificate esenţial de hemodializă.

Funcţie hepatică: Parametrii farmacocinetici după administrarea dozelor unice de ribavirină la pacienţii cu disfuncţie hepatică uşoară, moderată sau severă (clasificarea Child-Pugh A, B sau C) sunt similari cu cei de la grupul martor.

Pacienţi vârstnici (cu vârsta ≥ 65 ani): Nu au fost efectuate studii farmacocinetice la pacienţii vârstnici. Cu toate acestea, într-un studiu farmacocinetic populaţional, vârsta nu a constituit factorul cheie în cinetica ribavirinei; funcţia renală este factorul determinant.

Analize farmacocinetice populaţionale au fost efectuate utilizând valori ale concentraţiilor serice aleatoriu alese din patru studii clinice controlate. Modelul de clearance rezultat a arătat că greutatea corporală, sexul, vârsta şi valoarea creatininei serice au fost principalele variabile concomitente. La bărbaţi, clearance-ul a fost cu aproximativ 20 % mai mare decât la femei. Clearance-ul a crescut în funcţie de greutatea corporalăşi a fost mai mic pentru vârste peste 40 ani. Efectele acestor variabile concomitente asupra clearance-lui ribavirinei par să aibă o semnificaţie clinică limitată datorită variabilităţii reziduale substanţiale pe care modelul nu le include.

Copii şi adolescenţi:

Rebetol în asociere cu peginterferon alfa-2b

Proprietăţile farmacocinetice ale Rebetol şi peginterferon alfa-2b după administrarea în doze repetate la copii şi adolescenţi cu hepatită cronică C au fost evaluate în timpul unui studiu clinic. La copii şi adolescenţi cărora li s-a administrat o doză de 60 µg/m2 şi săptămânăpeginterferon alfa-2b ajustată pe baza suprafeţei corporale, raportul estimat al expunerii în timpul intervalului de administrare, transformat logaritmic, se preconizează a fi cu 58% (IÎ 90%: 144-177%) mai mare decât cel observat la adulţi cărora li se administrează 1,5 µg/kg şi săptămână. Datele farmacocinetice ale Rebetol (standardizat conform schemei de dozare) în acest studiu au fost similare cu cele raportate într-un studiu anterior cu Rebetol în asociere cu interferon alfa-2b la copii şi adolescenţi şi la pacienţii adulţi.

Rebetol în asociere cu interferon alfa-2b

Proprietăţile farmacocinetice în cazul administrării de doze repetate de Rebetol capsule şi interferon alfa-2b la pacienţi copii şi adolescenţi cu hepatită cronică C cu vârsta cuprinsă între 5 şi 16 ani sunt prezentate pe scurt în Tabelul 14. Farmacocinetica Rebetol şi interferon alfa-2b (normalizare doze) sunt similare la adulţi şi copii sau adolescenţi.

 

Tabelul 14. Valorile medii ale parametrilor farmacocinetici după doze repetate (VC%) pentru interferon alfa-2b şi Rebetol capsule când sunt administrate la pacienţi copii şi adolescenţi cu hepatită cronică C

Parametrii

Rebetol 15 mg/kg şi zi fracţionat în 2 doze (n = 17)

Interferon alfa-2b 3 milioane UI/m2 de 3 ori pe săptămână (n = 54)

Tmax (h)

1,9 (83)

5,9 (36)

Cmax (ng/ml)

3275 (25)

51 (48)

ASC*

29774 (26)

622 (48)

Clearance aparent l/h şi kg

0,27 (27)

Nu s-a efectuat

 

*ASC12 (ng.h/ml) pentru Rebetol; ASC0-24 (UI.h/ml) pentru interferon alfa-2b

5.3 Date preclinice de siguranţă

Ribavirină: La toate speciile de animale la care s-au efectuat studii, s-a observat că ribavirina este embriotoxicăşi/sau teratogenă, la doze cu mult sub cele recomandate la om. S-au observat malformaţii ale craniului, palatului, ochilor, maxilarului, membrelor, scheletului şi tractului gastro-intestinal. Incidenţa şi severitatea efectelor teratogene au crescut cu creşterea dozei de ribavirină. Supravieţuirea fătului şi puilor a fost scăzută. Într-un studiu privind toxicitatea juvenilă efectuat la şobolani, s-a demonstrat că puii la care s-au administrat doze de 10, 25 şi 50 mg/kg de ribavirină în perioada postnatală, în zilele 7 până la 63, au dezvoltat o scădere dependentă de doză a creşterii globale, care s-a manifestat în consecinţă printr-o scădere uşoară a greutăţii corporale, a distanţei vertex–coccis şi a lungimii osului. La sfârşitul perioadei de recuperare, modificările de la nivelul tibiei şi femurului au fost minime, deşi în ansamblu semnificative statistic, comparativ cu grupul de control la masculi la toate mărimile de doză, iar la femele la cele mai mari două doze, comparativ cu grupul de control. Nu au fost observate efecte histopatologice asupra osului. Nu au fost observate efecte ale ribavirinei privind dezvoltarea neuro– comportamentală sau reproductivă. Concentraţiile plasmatice atinse la puii de şobolan au fost mai mici decât concentraţiile plasmatice înregistrate la om la doze terapeutice.

În studiile efectuate la animale, principala ţintă a toxicităţii ribavirinei au fost eritrocitele. Anemia apare la scurt timp de la iniţierea tratamentului, dar este rapid reversibilă după încetarea sa.

În cadrul unor studii cu o durată de 3 şi 6 luni la şoareci în scopul investigării efectelor induse de ribavirină asupra testiculelor şi spermei, s-au observat anomalii spermatice în cazul administrării unor doze de 15 mg/kg şi zi şi mai mari. La animale, aceste doze produc expuneri sistemice cu mult sub cele obţinute la om prin administrarea unor doze terapeutice. După întreruperea tratamentului, recuperarea practic totală faţă de toxicitatea testiculară a ribavirinei s-a produs în decurs de 1-2 cicluri de spermatogeneză (vezi pct. 4.6).

Studiile privind genotoxicitatea au demonstrat că ribavirina are o oarecare acţiune genotoxică. Ribavirina s-a dovedit activă în testul de transformare in vitro Balb/3T3. Acţiunea genotoxică a fost observată în testul limfomului la şoarece şi, la doze de 20-200 mg/kg, în testul micronucleilor la şoarece. Testarea letalităţii dominante la şobolan a fost negativă, ceea ce arată că dacă se produc mutaţii, acestea nu se transmit prin gameţii masculini.

Studii convenţionale de carcinogenitate la rozătoare, cu expuneri mici – comparativ cu expunerea umană în condiţii terapeutice (factor 0,1 la şobolani şi 1 la şoareci), nu au arătat un potenţial carcinogen al ribavirinei. În plus, într-un studiu de carcinogenitate de 26 săptămâni, care a folosit modelul de şoarece heterozigot p53 (+/-) ribavirina nu a indus tumori la doza maximă tolerată de 300 mg/kg (factorul de expunere plasmatică de aproximativ 2,5 comparativ cu expunerea umană). Aceste studii sugerează că este puţin probabil ca ribavirina să aibă un potenţial carcinogen la oameni.

Ribavirină plus interferon: Administrarea asocierii ribavirinăşi peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b nu au produs nici o manifestare toxică neaşteptată faţă de administrarea fiecărui medicament în parte. Modificarea majoră produsă de tratament a fost o anemie uşoară până la moderată reversibilă, a cărei severitate a fost mai mare decât cea produsă de fiecare dintre substanţele active administrate în monoterapie.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

1.      Conţinutul capsulelor: Celuloză microcristalină, Lactoză monohidrat, Croscarmeloză sodică, Stearat de magneziu.

2.      Capsula: Gelatină, Dioxid de titan.

3.      Cerneala pentru inscripţionarea capsulelor: Shellac, Propilenglicol, Hidroxid de amoniu, Agent colorant (E 132).

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 30 °C.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Capsulele de ribavirină sunt ambalate în blistere din clorură de polivinil (PVC)/polietilenă (PE)/clorurăde
poliviniliden (PVdC).

Cutie a 84, 112, 140 şi 168 capsule.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Fără cerinţe speciale.

SP Europe 73, rue de Stalle B-1180 Bruxelles Belgia

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/99/107/001 84 capsule EU/1/99/107/005 112 capsule EU/1/99/107/002 140 capsule EU/1/99/107/003 168 capsule

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 07 Mai 1999 Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 08 Mai 2009

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu/

 

ANEXA II

 

A. DEŢINĂTORII AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABILI PENTRU ELIBERAREA SERIEI

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

A. DEŢINĂTORII AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABILI PENTRU ELIBERAREA SERIEI

Numele şi adresa fabricantului responsabil pentru eliberarea seriei pentru capsule

SP Labo N.V. Industriepark 30 2220 Heist op den Berg Belgia

Numele şi adresa fabricantului responsabil pentru eliberarea seriei pentru soluţia orală

SP S.A. 2, rue Louis Pasteur 14200 Hérouville St Clair Franţa

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

• CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA IMPUSE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Medicament cu eliberare pe bază de prescripţie medicală restrictivă (Vezi Anexa I: Rezumatul caracteristicilor produsului, pct. 4.2)

• CONDIŢII SAU RESTRICŢII CU PRIVIRE LA SIGURANŢA ŞI EFICACITATEA UTILIZĂRII MEDICAMENTULUI

Nu este cazul.

• ALTE CONDIŢII

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă trebuie să depună RPAS-uri ale medicamentului autorizat prin această decizie la intervale anuale, până la o nouă revizuire de către CHMP.

Planul de management al riscului

DAPP se angajază să efectueze studiile şi activităţile de farmacovigilentă suplimentare detaliate în Planul de farmacovigilenţă, conform celor stabilite în versiunea 2.0 a Planului de management al riscului (RMP) prezentată în modulul 1.8.2 al Cererii de autorizare de punere pe piaţăşi orice actualizări ulterioare ale RMP aprobate de CHMP.

În ceea ce priveşte ghidurile CHMP privind Sistemele de management ale riscului pentru medicamentele de uz uman, orice versiune actualizată a RMP trebuie depusă în acelaşi timp cu următorul Raport periodic actualizat referitor la siguranţă (RPAS).

În plus, versiunea actualizată a RMP trebuie depusă

- Când se primesc informaţii noi care pot avea impact asupra Specificaţiei de siguranţă actuale, Planului de farmacovigilenţă sau activităţilor de reducere la minimum a riscului.

- În decurs de 60 de zile de la atingerea unui obiectiv important (de farmacovigilenţă sau de reducere la minimum a riscului)

- la cererea EMA

 

ANEXA III
ETICHETAREA ŞI PROSPECTUL

 

A. ETICHETAREA

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR REBETOL – 84, 112, 140, 168 capsule

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Rebetol 200 mg capsule ribavirină

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

Fiecare capsulă conţine ribavirină 200 mg.

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Conţine lactoză Vezi prospectul pentru informaţii suplimentare

4. FORMA FARMACEUTICĂŞI CONŢINUTUL

84 capsule

112 capsule 140 capsule 168 capsule

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

Administrare orală
A se citi prospectul înainte de utilizare.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

DATA DE EXPIRARE

CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

EXP

A se păstra la temperaturi sub 30°C.

PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

SP Europe 73, rue de Stalle B-1180 Bruxelles Belgia

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/99/107/001 (84 capsule)

EU/1/99/107/005 (112 capsule)

EU/1/99/107/002 (140 capsule)

EU/1/99/107/003 (168 capsule)

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Serie

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

INFORMAŢII ÎN BRAILLE

Rebetol

MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE TERMOSUDATĂ

Ambalaj primar (blister)

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Rebetol 200 mg ribavirină

2. NUMELE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

SP Europe

3. DATA DE EXPIRARE

EXP

4. SERIA DE FABRICAŢIE

Serie

5. ALTE INFORMAŢII

 

B. PROSPECTUL

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

Rebetol 200 mg capsule

ribavirină

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament. Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră. Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

În acest prospect găsiţi:

1.      Ce este Rebetol şi pentru ce se utilizează

2.      Înainte să utilizaţi Rebetol

3.      Cumsă utilizaţi Rebetol

4.      Reacţii adverse posibile

5.      Cum se păstrează Rebetol

6.      Informaţii suplimentare

1. CE ESTE REBETOL ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Rebetol capsule conţine substanţa activă ribavirină. Rebetol opreşte multiplicarea multor tipuri de virusuri, incluzând virusul hepatitei C. Rebetol nu trebuie utilizat fără peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b, adică Rebetol nu trebuie utilizat de unul singur.

Pacienţi netrataţi anterior:

Asocierea Rebetol cu peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b este utilizată în tratamentul pacienţilor cu vârsta de cel puţin 3 ani care au infecţie cronică cu virusului hepatitei C (VHC). Este disponibilăşi o formulare sub formă de soluţie pentru copiii şi adolescenţii care au o greutate mai mică de 47 kg.

Asocierea Rebetol şi peginterferon alfa-2b este utilizatăşi în tratamentul pacienţilor cu vârsta peste 18 ani care au hepatită cronică C, incluzând al celor care au infecţie concomitentă cu HIV stabilă din punct de vedere clinic.

Pacienţi adulţi trataţi anterior:

Asociereai Rebetol cu interferon alfa-2b este utilizată în tratamentul pacienţilor adulţi cu hepatită cronică de tip C, care au răspuns anterior la tratament doar cu un interferon alfa, dar la care boala a prezentat recădere.

Tratamentul în asociere cu Rebetol şi peginterferon alfa-2b este utilizat în tratamentul pacienţilor adulţi cu hepatită cronică C care au răspuns anterior la tratament cu un interferon alfa (pegilat sau nonpegilat), de unul singur sau în asociere terapeutică cu ribavirină, dar la care boala a prezentat recădere.

Tratamentul în asociere cu Rebetol şi peginterferon alfa-2b este utilizat pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu hepatită cronică C, care în trecut nu au răspuns la tratamentul cu un interferon alfa (pegilat sau non-pegilat), de unul singur sau în asociere terapeutică cu ribavirină.

Nu sunt informaţii disponibile despre siguranţa sau eficacitatea utilizării Rebetol cu alte tipuri de interferon (adică, altele decât alfa-2b).

2. ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI REBETOL

Rebetol nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta mai mică de 3 ani.

Nu utilizaţi Rebetol Dacă oricare din următoarele vi se potrivesc dumneavoastră sau copilului de care aveţi grijă, nu luaţi Rebetol, şi informaţi imediat medicul dacă:

1.      sunteţi alergic (hipersensibil) la ribavirină sau la oricare dintre celelalte componente ale Rebetol.

2.      sunteţi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă (vezi secţiunea "Sarcina şi alăptarea").

3.      alăptaţi.

4.      aţi avut probleme cardiace în ultimele 6 luni.

5.      aveţi afecţiuni medicale severe care vă fac să vă simţiţi foarte slăbit.

6.      aveţi afecţiuni renale severe şi/sau urmaţi hemodializă.

7.      aveţi o altă afecţiune hepatică gravă, în afară de hepatita cronică C.

8.      prezentaţi orice tulburări ale sângelui, cum ar fi anemie (număr mic de celule sanguine roşii), talasemie, siclemie.

9.      aveţi hepatită autoimună sau orice altă afecţiune la nivelul sistemului imunitar.

10.  folosiţi medicamente care produc inhibarea sistemului imunitar (care vă protejează împotriva infecţiilor şi a altor afecţiuni).

Copiii şi adolescenţii nu trebuie să utilizeze asocierea terapeutică Rebetol şi interferon alfa dacă au tulburări nervoase sau mintale grave prezente sau în antecedente, cum ar fi depresie severă, gânduri de suicid sau încercări de sinucidere.

Atenţionare: Vă rugăm să citiţi subpunctul “Nu utilizaţi” din Prospectul pentru peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b înainte de a începe tratamentul în asociere cu Rebetol.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Rebetol Solicitaţi imediat ajutor medical dacă apar simptome de reacţie alergică severă (cum ar fi dificultăţi în respiraţie, respiraţie şuierătoare sau urticarie) în timp ce urmaţi acest tratament.

Copii şi adolescenţi care au o greutate mai mică de 47 kg: Nu este recomandată utilizarea Rebetol capsule. Pentru copiii cu vârsta de cel puţin 3 ani şi adolescenţii care au o greutate mai mică de 47 kg este disponibilă o soluţie orală de Rebetol.

Trebuie să informaţi medicul dacă dumneavoastră sau copilul de care aveţi grijă:

1.      sunteţi adult care are sau a avut tulburări nervoase sau mintale severe, confuzie, stare de inconştienţă, sau aţi avut gânduri de suicid sau aţi încercat să vă sinucideţi.

2.      aţi avut vreodată depresie sau simptome asociate cu depresia (de exemplu, stare de tristeţe, respingere, etc) în timpul tratamentului cu Rebetol.

3.      sunteţi femeie la vârsta fertilă (vezi subpunctul „Sarcina şi alăptarea”)

4.      sunteţi bărbat şi partenera dumneavoastră este la vârsta fertilă (vezi subpunctul „Sarcina şi alăptarea”).

5.      aţi avut anterior o boală cardiacă gravă sau aveţi o boală cardiacă.

6.      aveţi mai mult de 65 de ani sau dacă aveţi probleme cu rinichii.

7.      aveţi sau aţi avut orice boală gravă.

8.      aveţi probleme cu tiroida.

În timpul tratamentului cu Rebetol în asociere cu un interferon alfa, au fost raportate tulburări dentare şi paradentare, care pot conduce la pierderea danturii. În plus, a fost raportată uscăciunea gurii care poate avea un efect dăunător asupra danturii şi mucoasei bucale pe durata tratamentului asociat cu Rebetol şi un interferon alfa. Este necesar să vă spălaţi pe dinţi de două ori pe zi şi să faceţi examene dentare regulate. În plus, unii pacienţi pot prezenta vărsături. Dacă aveţi această reacţie, asiguraţi-vă că v-aţi clătit bine gura după episod.

În timpul tratamentului în asociere cu Rebetol şi un interferon alfa, pacienţii pot avea probleme oculare sau în cazuri rare, pierderea vederii. Dacă sunteţi tratat cu ribavirină în asociere cu un interferon alfa, trebuie să vi se efectueze o examinare standard a ochilor. Fiecare pacient care semnalează probleme de scădere sau pierdere a vederii trebuie să fie examinat prompt şi complet pentru evaluarea parametrilor funcţiei vizuale. Pacienţilor care au afecţiuni oculare preexistente (de exemplu, retinopatie diabetică sau hipertensivă) trebuie să li se efectueze examene oculare periodice în timpul tratamentului în asociere cu un interferon alfa şi ribavirină. Tratamentul în asociere cu ribavirinăşi un interferon alfa trebuie întrerupt la pacienţii care prezintă noi afecţiuni oculare sau înrăutăţirea afecţiunilor oculare.

Atenţionare: rugăm să citiţi subpunctul “Aveţi grijă deosebită” din prospectul pentru peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b înainte de a începe tratamentul în asociere.

Utilizarea altor medicamente

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă dumneavoastră sau copilul de care aveţi grijă: luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, incluzând dintre cele eliberate fără prescripţie medicală,sunteţi trataţi cu azatioprină în asociere cu ribavirinăşi interferoni alfa pegilaţi şi, în consecinţă, poate fi un risc crescut de a dezvolta tulburări sanguine severe.

-sunteţi infectaţi cu Virusul Imunodeficienţei Umane (HIV - pozitiv) şi cu Virusul Hepatitei C (VHC) şi sunteţi în tratament cu medicamente anti-HIV - [inhibitori nucleozidici ai revers transcriptazei (INRT) şi/sau terapie antiretrovirală foarte activă (HAART)]:

-Rebetol în asociere cu un interferon alfa şi cu medicamente anti-HIV poate creşte riscul de acidoză lactică, insuficienţă hepaticăşi apariţia de anomalii sanguine (reducerea numărului de celule roşii care transportă oxigen, a anumitor celule albe care luptă împotriva infecţiilor şi a celulelor pentru coagularea sanguină, denumite plachete).

-În ce priveşte tratamentul cu zidovudină sau stavudină, nu este sigur dacă Rebetol nu va modifica modul în care acţionează aceste medicamente. De aceea, trebuie să vă faceţi în mod regulat teste sanguine, pentru a vă asigura că infecţia cu HIV nu se agravează. Dacă infecţia se agravează, medicul dumneavoastră va decide dacă tratamentul cu Rebetol trebuie sau nu să fie schimbat. În plus, pacienţii cărora li se administrează zidovudină şi ribavirină în asociere cu interferoni alfa pot prezenta un risc crescut de a dezvolta anemie (număr scăzut de celule sanguine roşii). Astfel, nu este recomandată utilizarea zidovudinei şi ribavirinei în asociere cu interferoni alfa.Din cauza riscului de acidoză lactică (o acumulare de acid lactic în corp) şi pancreatită, utilizarea ribavirinei şi didanozinei nu este recomandatăşi utilizarea ribavirinei şi stavudinei trebuie evitată.

-Pacienţii cu infecţie concomitentă cu HIV cu boală hepatică avansatăşi cărora li se administrează HAART pot avea un risc crescut de înrăutăţire a funcţiei hepatice. Adăugarea tratamentului cu un interferon alfa de unul singur sau în asociere cu ribavirină poate creşte riscul la aceşti pacienţi.

Atenţionare: Vă rugăm să citiţi subpunctul “Utilizarea altor medicamente” din prospectul pentru peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b înainte de a începe tratamentul în asociere cu Rebetol.

Utilizarea Rebetol cu alimente şi băuturi

Rebetol trebuie luat cu alimente.

Sarcina şi alăptarea Dacă sunteţi gravidă, nu trebuie să luaţi Rebetol. Rebetol poate fi foarte dăunător pentru copilul dumneavoastră nenăscut (embrion).

Atât pacienţii, cât şi pacientele trebuie să fie deosebit de precauţi în activitatea lor sexuală, dacă există vreo probabilitate de sarcină:

1.      Fete sau femei aflate la vârsta fertilă: Trebuie să aveţi un test de sarcină negativ înainte de începerea tratamentului, în fiecare lună din cursul tratamentului şi 4 luni după oprirea acestuia. Puteţi discuta acest aspect cu medicul dumneavoastră.

2.      Bărbaţi: Nu trebuie să aveţi raporturi sexuale cu o femeie gravidă, decât dacă folosiţi prezervativ. Aceasta va diminua posibilitatea ca ribavirina să ajungă în organismul partenerei dumneavoastră. Dacă partenera dumneavoastră nu este gravidă în prezent, dar este de vârstă fertilă, trebuie să facă teste de sarcină în fiecare lună în cursul tratamentului dumneavoastrăşi timp de 7 luni după oprirea acestuia. Atât dumneavoastră, cât şi partenera dumneavoastră trebuie să utilizaţi mijloace contraceptive sigure în timpul tratamentului cu Rebetol şi 7 luni după terminarea acestuia. Acest aspect trebuie discutat cu medicul dumneavoastră (vezi punctul "Nu utilizaţi Rebetol").

Dacă sunteţi o femeie care alăptează, nu trebuie să luaţi Rebetol. Întrerupeţi alăptarea înainte de a începe tratamentul cu Rebetol.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Rebetol nu afectează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje; cu toate acestea, peginterferonul alfa-2b sau interferonul alfa-2b poate afecta capacitatea dumneavoastră de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Astfel, nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje dacă asocierea terapeutică provoacă stare de oboseală, somnolenţă sau confuzie.

Informaţii importante privind unele componente ale Rebetol
Fiecare capsulă de Rebetol conţine o cantitate mică de lactoză.

Dacă vi s-a spus de către medicul dumneavoastră că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, discutaţi cu el înainte de a lua acest medicament.

3. CUM SĂ UTILIZAŢI REBETOL

Informaţii generale despre administrarea Rebetol:
Nu administraţi Rebetol copilului pe care îl aveţi în grijă, dacă acesta are vârsta mai mică de 3 ani.

Luaţi întotdeauna Rebetol exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Nu luaţi mai mult decât doza recomandatăşi luaţi medicamentul pentru perioada prescrisă. Medicul dumneavoastră a stabilit doza adecvată de Rebetol, în funcţie de greutatea dumneavoastră sau a copilului pe care îl aveţi în grijă.

Vi se vor face în mod regulat teste sanguine pentru a verifica funcţia rinichiului, a ficatului sau a sângelui dumneavoastră. -Testele sanguine for fi efectuate regulat pentru a ajuta medicul săştie dacă acest tratament are efect. În funcţie de rezultatele acestor teste, medicul dumneavoastră poate modifica/ajusta numărul de capsule pe care dumneavoastră sau copilul pe care îl aveţi în grijă trebuie să le luaţi, vă poate prescrie o altă mărime de ambalaj de Rebetol şi/sau modifica perioada de timp în care trebuie să luaţi acest tratament. Dacă prezentaţi sau dezvoltaţi afecţiuni renale sau hepatice severe, acest tratament va fi oprit.

Doza obişnuită, calculată în funcţie de greutatea pacientului, este prezentată în tabelul de mai jos:

Căutaţi linia care arată greutatea adultului sau copilului/adolescentului.
Atenţionare: Nu administraţi dacă vârsta copilului este mai mică de 3 ani.

Citiţi conform acelei linii numărul de capsule pe care trebuie să le luaţi.

Atenţionare: Dacă instrucţiunile primite de la medicul dumneavoastră sunt diferite de cantităţile menţionate în tabelul de mai jos, urmaţi instrucţiunile medicului.

Dacă aveţi orice întrebare referitoare la doză, întrebaţi-l pe medicul dumneavoastră.

 

Rebetol capsule pentru administrare orală – doza în funcţie de greutatea corporală

Dacă greutatea persoanei adulte este (kg)

Doza obişnuită zilnică de Rebetol

Numărul de capsule de 200 mg

< 65

800 mg

2 capsule dimineaţa şi 2 capsule seara

65 – 80

1000 mg

2 capsule dimineaţa şi 3 capsule seara

81 - 105

1200 mg

3 capsule dimineaţa şi 3 capsule seara

> 105

1400 mg

3 capsule dimineaţa şi 4 capsule seara

 

Dacă greutatea copilului/ adolescentului este (kg)

Doza obişnuită zilnică de Rebetol

Numărul de capsule de 200 mg

47 – 49

600 mg

1 capsulă dimineaţa şi 2 capsule seara

50 – 65

800 mg

2 capsule dimineaţa şi 2 capsule seara

> 65

Vezi doza la adulţi şi numărul corespunzător de capsule

 

Capsulele de Rebetol se beau cu apă, în timpul mesei. Nu mestecaţi capsulele. Pentru pacienţii copii sau adolescenţi care nu pot înghiţi capsule, este disponibilă soluţia orală de Rebetol.

Atenţionare: Rebetol se foloseşte în asociere cu peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b pentru tratamentul infecţiei cu virusul hepatitei C. Pentru informaţii complete aveţi grijă să citiţi

“Cum să utilizaţi“ din prospectul pentru peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b.

Medicamentul cu interferon care este utilizat în asociere cu Rebetol poate provoca o stare neobişnuită de oboseală; dacă vă autoinjectaţi acest medicament sau îl injectaţi unui copil, este recomandabil să o faceţi înainte de culcare.

Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Rebetol

Informaţi-l pe medicul dumneavoastră sau pe farmacist cât mai curând posibil.

Dacă uitaţi să utilizaţi Rebetol

Dacă autoadministraţi tratamentul sau dacă aveţi în îngrijire un copil care ia Rebetol în asociere cu interferon alfa-2b sau peginterferon alfa-2b, luaţi/administraţi doza de Rebetol omisă cât mai curând posibil în cursul aceleiaşi zile. Dacă a trecut o zi întreagă, întrebaţi-l pe medicul dumneavoastră. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Vă rugăm să aveţi grijă să citiţi subpunctul “Reacţii adverse posibile” din prospectul pentru peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b.

Ca toate medicamentele, Rebetol utilizat în asociere cu un interferon alfa poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Deşi este posibil să nu apară toate aceste reacţii adverse, dacă apar, ele pot necesita asistenţă medicală.

Tulburări psihice şi ale sistemului nervos central: Unii pacienţi prezintă depresie atunci când iau Rebetol în asociere cu un interferon şi, în unele cazuri, aceştia au prezentat gânduri de a atenta la viaţa altora, de suicid sau comportament agresiv (uneori îndreptat împotriva altora). Unii pacienţi chiar s-au sinucis. Dacă vi se pare că deveniţi depresiv, aveţi gânduri de suicid sau modificări de comportament, cereţi ajutor de urgenţă. Aţi putea ruga un membru al familiei sau prieten apropiat să vă ajute să fiţi atent la semnele de depresie sau modificările de comportament.

Copiii şi adolescenţii au o predispoziţie specială de a dezvolta depresie în timpul tratamentului cu Rebetol şi interferon alfa. Contactaţi-l imediat pe medicul dumneavoastră sau solicitaţi tratament de urgenţă în cazul în care copilul prezintă simptome de comportament neobişnuit, se simte deprimat sau doreşte să-şi facă rău singur sau altora.

Creşterea şi dezvoltarea (copii şi adolescenţi):

În timpul unui an de tratament cu Rebetol în asociere cu peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b, anumiţi copii şi adolescenţi nu au crescut sau nu au câştigat în greutate atât cât era aşteptat. Câţiva copii nu au atins înălţimea aşteptată pe o perioadă de 1-5 ani de la terminarea tratamentului.

Contactaţi-l imediat pe medicul dumneavoastră dacă observaţi oricare dintre reacţiile adverse care apar în timpul tratamentului în asociere cu un interferon alfa:

1.      durere toracică sau tuse persistentă;

2.      modificări ale bătăilor inimii, leşin,
stare de confuzie;

3.      stare de depresie; gânduri de suicid sau comportament agresiv; tentativă desuicid, ideaţie de a atenta la viaţa altora,

4.      senzaţie de amorţeală sau furnicătură,

5.      insomnie, tulburări de gândire sau de concentrare,

6.      durere severă de stomac, scaune negre sau de culoare închisă, sânge în scaun sau în urină, dureri lombare sau toracice laterale, -senzaţie de durere sau dificultate la urinare,

7.      sângerare nazală severă,

8.      febră sau frisoane care încep să apară după câteva săptămâni de tratament,

9.      afecţiuni oculare sau auditive,

10.  erupţii pe piele severe sau roşeaţă.

Reacţiile adverse prezentate mai jos sunt grupate conform frecvenţei de apariţie:

 

Foarte frecvente

(afectează mai mult de 1 utilizator din 10)

Frecvente

(afectează 1 până la 10 utilizatori din 100)

Mai puţin frecvente

(afectează 1 până la 10 utilizatori din 1000)

Rare

(afectează 1 până la 10 utilizatori din 10000)

Foarte rare

(afectează mai puţin de 1 utilizator din 10000)

Cu frecvenţă necunoscută

(frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile).

 

Următoarele reacţii adverse au fost raportate după asocierea Rebetol capsule cu un interferon alfa la adulţi:

Reacţii adverse raportate foarte frecvent:

1.      scăderea numărului de globule roşii (care poate determina oboseală, scurtarea respiraţiei, ameţeală), scăderea numărului de neutrofile (ceea ce vă poate face mai sensibil la anumite infecţii),

2.      dificultăţi de concentrare, anxietate sau nervozitate, modificări ale dispoziţiei, stare de depresie sau iritabilitate, stare de slăbiciune, insomnie sau somnolenţă,

3.      tuse, uscăciunea gurii, faringită (durere în gât),

4.      diaree, ameţeală, febră, simptome asemănătoare gripei, cefalee, greaţă, frisoane, infecţie virală, vărsături, slăbiciune,

5.      pierderea apetitului alimentar, scădere în greutate, durere de stomac,

6.      uscăciunea pielii, iritaţie sau roşeaţă la locul injectării, căderea părului, mâncărime, dureri musculare, înţepături musculare, dureri în încheieturi şi muşchi, erupţii trecătoare pe piele.

Reacţii adverse raportate frecvent:

1.      scăderea numărului celulelor care realizează coagularea sângelui denumite plachete sanguine ceea ce poate face săvă apară mai uşor vânătăi şi să sângeraţi mai uşor, scăderea unor anumite globule albe numite limfocite care ajută în lupta împotriva infecţiilor, scăderea activităţii glandei tiroide (ceea ce poate să vă facă să vă simţiţi obosit, deprimat sau să vă amplifice sensibilitatea la frig şi alte simptome), exces de zahăr sau acid uric (ca în gută) în sânge, valoare mică a calciului în sânge, anemie severă,

2.      infecţii fungice sau bacteriene, plâns, agitaţie, amnezie, afectarea memoriei, nervozitate, comportament anormal, comportament agresiv, furie, stare de confuzie, lipsă de interes, tulburări mintale, tulburări ale dispoziţiei, coşmaruri, dorinţă de a vă face rău, somnolenţă, tulburări de somn, lipsă de interes faţă de sex sau imposibilitatea de a avea activitate sexuală, vertij (stare de ameţeală),

3.      vedere înceţoşată, durere, iritaţie sau infecţie oculară, ochi uscaţi sau hiperlăcrimare, modificări ale auzului sau vocii, sunete în ureche, infecţii auriculare, dureri auriculare, afte (herpes simplex), modificări ale gustului, pierderea gustului, sângerări ale gingiilor sau durere la nivelul gurii, senzaţie de arsuri pe limbă, durere a limbii, inflamarea gingiilor, probleme ale dinţilor, migrenă, infecţii respiratorii, sinuzită, sângerări nazale, tuse neproductivă, respiraţie rapidă sau dificilă, nas înfundat sau rinoree, sete, afecţiuni dentare,

4.      suflu cardiac (sunete anormale ale bătăilor inimii), durere în piept sau disonfort, senzaţie de leşin, stare de rău, înroşirea feţei, transpiraţii abundente, intoleranţă la căldură sau transpiraţii excesive, tensiune arterială scăzută sau crescută, palpitaţii (bătăi neregulate ale inimii), accelerarea bătăilor inimii,

5.      balonare, constipaţie, indigestie, gaze intestinale (flatulenţă), creşterea apetitului alimentar, colon iritabil, iritaţia prostatei, icter (piele galbenă), scaune moi, durere în partea dreaptă în zona coastelor, ficat mărit, jenă în stomac, nevoie frecventă de a urina, eliminarea unor cantităţi mai mari de urină decât în mod obişnuit, infecţii ale tractului urinar, urină anormală,

6.      menstruaţii dificile, neregulate sau absente, perioade menstruale anormal de lungi sau cu pierderi mari de sânge, menstruaţii dureroase, tulburări ovariene sau vaginale, sâni dureroşi, probleme de erecţie,

7.      textură anormală a părului, acnee, artrită, vânătăi, eczemă(tegumente inflamate, roşii, cu senzaţie de mâncărime, posibil cu leziuni zemuinde), urticarie, sensibilitate crescută sau scăzută la atingere, afecţiuni ale unghiilor, spasme musculare, amorţeală sau furnicături, dureri al membrelor, durere la locul injectării, durere în articulaţii, tremor al mâinilor, psoriazis, mâini şi călcâie umflate sau tumefiate, sensibilitate la lumină, erupţii pe piele cu leziuni papulare punctiforme, roşeaţa pielii sau afecţiuni ale pielii, faţă umflată, glande tumefiate (noduli limfatici umflaţi), senzaţie de tensiune în muşchi, tumori (nespecificate), instabilitate la mers, deshidratare.  

Reacţii adverse raportate rar: -convulsii,

-pneumonie,
-poliartrită reumatoidă, tulburări renale,
-scaune sângerânde sau închise la culoare, durere abdominalăintensă,
-sarcoidoză(o boală caracterizată prin febră persistentă, pierdere în greutate, dureri şi umflarea

articulaţiilor, leziuni ale pielii şi umflarea glandelor), -vasculită.

Reacţii adverse raportate foarte rar: -sinucidere.

Reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută:

-ideaţie de a atenta la viaţa altora,
-manie (entuziasm nejustificat sau excesiv),
-pericardită (inflamaţia învelişului cardiac), exsudat pericardic (lichid care apare între pericard –învelişul cardiac -şi inimă).

Următoarele reacţii adverse au fost raportate atunci când a fost folosită asocierea Rebetol şi un produs conţinând interferon alfa-2b la copii şi adolescenţi:

Reacţii adverse raportate foarte frecvent:

-scăderea numărului celulelor roşii (ceea ce vă poate da senzaţie de oboseală, scurtarea respiraţiei, ameţeală), scăderea numărului de neutrofile (ceea ce vă poate face mai susceptibil la diferite infecţii), -scăderea activităţii glandei tiroide (care vă pot da senzaţie de oboseală, vă poate face săvăsimţiţi deprimat sau săaveţi sensibilitate crescutăla frig şi alte simptome), -depresie sau iritabilitate, dureri de stomac, stare generală proastă, tulburări de dispoziţie, senzaţie de oboseală, dificultăţi de adormire sau de menţinere a somnului, infecţii virale, slăbiciune,

-diaree, ameţeli, febră, simptome similare gripei, dureri de cap, pierderea sau creşterea apetitului alimentar, pierdere în greutate, scăderea ratei de creştere (înălţime şi greutate), dureri în partea dreaptă a toracelui, faringită (dureri în gât), frisoane, dureri de stomac, vărsături,

-xerodermie, căderea părului, iritaţie, durere sau roşeată la locul injectării, mâncărime, dureri musculare, durere în articulaţii şi muşchi, erupţii trecătoare pe piele.

Reacţii adverse raportate frecvent:

-scăderea numărului celulelor care realizeazăcoagularea sângelui denumite plachete sanguine (ceea ce poate face săvă apară mai uşor vânătăi şi să sângeraţi mai uşor),

-exces de trigliceride în sânge, de acid uric (ca în gută) în sânge, creşterea activităţii glandei tiroide (care văpoate determina nervozitate, intoleranţă la căldurăşi transpiraţii excesive, pierdere în greutate, palpitaţii, tremurături),

-agitaţie, mânie, comportament agresiv, tulburări de comportament, dificultăţi de concentrare, instabilitate emoţională, leşin, sentimente de de anxietate sau de nervozitate, senzaţie de frig, senzaţie de confuzie, stare de nelinişte, senzaţie de somnolenţă, lipsă de interes sau atenţie, modificări de dispoziţie, durere, somn de calitate slabă, somnambulism, încercări de suicid, tulburări de somn, vise neobişnuite, dorinţa de a-şi face sieşi rău,

-infecţii bacteriene, răceală, infecţii fungice, vedere anormala, ochi uscaţi sau umezi, infecţii ale urechii, dureri, iritaţie sau infecţie oculară, modificări ale gustului, modificări ale vocii, afte, tuse, gingii inflamate, sângerări ale nasului, iritaţia nasului, dureri ale gurii, faringită (durere în gât), respiraţie rapidă, infecţii respiratorii, leziuni ale buzelor şi ulceraţii în colţul gurii, scurtarea respiraţiei, sinuzită, strănut, dureri la nivelul gurii, dureri ale limbii, nas înfundat sau cu secreţii, dureri în gât, dureri de dinţi, abcese dentare, modificări ale dinţilor, ameţeală (senzaţie de rotire), slăbiciune,

-dureri în piept, înroşirea feţei, palpitaţii (bătăi puternice ale inimii), ritm cardiac rapid,
-funcţie hepatică anormală,
-reflux acid, durere de spate, enurezis nocturn, constipaţie, tulburări gastro-esofagiene sau rectale, incontinenţă, apetit alimentar crescut, inflamaţia membranei stomacului şi intestinului, dereglări ale stomacului, scaune moi,

-tulburări urinare, infecţii ale tractului urinar,

-perioadă menstruală dificilă, neregulată sau absentă, perioade menstruale neobişnuit de lungi şi cu sângerări intense, tulburări vaginale, inflamaţia vaginului, dureri testiculare, apariţia de trăsături corporale masculine,

-acnee, vânătăi, eczemă (piele inflamată, roşie, uscatăşi cu mâncărime, posibil cu leziuni zemuinde), sensibilitate la atingere crescută sau scăzută, transpiraţii crescute, creşterea mişcărilor musculare, tensiune musculară, iritaţie sau mâncărime la locul injectării, dureri la nivelul membrelor, afecţiuni ale unghiilor, senzaţii de amorţeală sau furnicături, tegumente palide, erupţii pe piele cu leziuni papulare punctiforme, tremurături ale mâinilor, piele de culoare roşie sau modificări la nivelul pielii, decolorarea pielii, piele sensibilă la lumina soarelui, răni la nivelul pielii, umflături ca urmare a reţinerii apei în ţesuturi, umflarea glandelor (umflarea nodulilor limfatici), tremurături, tumori (nespecificate).

Reacţii adverse raportate mai puţin frecvent

-comportament anormal, tulburări emoţionale, frică, coşmaruri,

-sângerări ale membranei mucoase care acoperă suprafaţa interioară a pleopelor, vedere înceţoşată, somnolenţă, intoleranţă la lumină, mâncărime la nivelul ochilor, durere facială, gingii inflamate,

-discomfort toracic, dificultăţi de respiraţie, infecţii pulmonare, discomfort nazal, pneumonie,respiraţie şuierătoare,

-presiune arterialăscăzută,

-ficat mărit,

-menstruaţii dureroase,

-mâncărime în zona anală (oxiuri sau ascarizi), erupţii sub formăde vezicule (herpes), sensibilitate la atingere scăzută, contracţii musculare, dureri la nivelul pielii, tegumente palide, exfolierea pielii, roşeaţă, umflarea pielii.

De asemenea, a mai fost raportată încercarea de a-şi face rău sieşi, în cazul adulţilor, copiilor şi adolescenţilor.

Rebetol în asociere cu un interferon alfa mai poate determina:

-anemie aplastică, aplazia globulelor roşii (condiţie în care organismul opreşte sau reduce producţia de globule roşii); aceasta determină anemie severă, ale cărei simptome includ oboseală neobişnuităşi lipsă de energie,

-idei delirante,

-infecţii ale tractului respirator superior şi inferior,

-inflamaţia pancreasului,

-erupţii severe pe piele care se pot asocia cu băşici la nivelul gurii, nasului, ochilor sau altor membrane mucoase (eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson), necrolizătoxică a epidermei (băşici şi descuamarea stratului extern al pielii).

Următoarele reacţii adverse au fost raportate, de asemeanea, în cazul asocierii Rebetol cu un interferon alfa:

-gândire anormală, vederea sau auzirea de lucruri care nu sunt reale, alterarea statusului mental, dezorientare,

-edem angioneurotic (umflarea mâinilor, picioarelor, gleznelor, feţei, buzelor, gurii sau gâtului, care poate determina dificultăţi la respiraţie sau la înghiţire), accident vascular cerebral (evenimente vasculare cerebrale)

-sindrom Vogt-Koyanagi-Harada (o boală inflamatorie autoimună care afectează ochii, tegumentele şi membranele urechilor, creierul şi măduva spinării)

-bronhoconstricţie şi anafilaxie (o reacţie alergică gravă, la nivelul întregului organism), tuse constantă

-probleme oculare, incluzând afectare a retinei, obstrucţia arterei retiniene, inflamaţia nervului optic, umflarea ochilor şi puncte retiniene similare firelor de bumbac (depozite albe pe retină),

-mărirea ariei abdominale, arsuri în capul pieptului, tulburări ale mişcărilor intestinale sau mişcări intestinale dureroase

-reacţii de hipersensibilitate acută, incluzând urticarie (băşici), vânătăi, dureri intense în membre, dureri în picioare sau şold, diminuarea distanţei de mişcare, înţepeneală, sarcoidoză (o boală caracterizată prin febră persistentă, scăderea greutăţii corporale, durere articularăşi umflarea articulaţiilor, leziuni cutanate şi ganglioni măriţi).

Rebetol în asociere cu peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b mai poate determina:
-urină închisă la culoare, tulbure sau de culoare anormală,
-dificultăţi respiratorii, modificări ale modului în care bate inima dumneavoastră, durere toracică, durere la nivelul braţului stâng, durere maxilară, pierderea conştienţei, incapacitate de folosire a unor părţi ale corpului, slăbiciune sau pierderea forţei muşchilor faciali, pierderea simţului tactil, pierderea vederii.

Dumneavoastră sau persoana care are grijă de dumneavoastră trebuie să îl sunaţi imediat pe medic dacă prezentaţi oricare dintre aceste simptome.

Dacă sunteţi un pacient adult cu infecţie concomitentă cu virusurile VHC/HIV şi primiţi tratament anti-HIV, adăugarea Rebetol şi peginterferon alfa-2b vă poate creşte riscul de înrăutăţire a funcţiei hepatice (datorat terapiei antiretrovirale foarte active (TARVFA)) şi creşte riscul de a avea acidoză lactică, insuficienţă hepaticăşi dezvoltarea unor anomalii ale sângelui (scăderea numărului de celule roşii care transportă oxigenul, a anumitor celule albe care luptă împotriva infecţiilor şi a celulelor care coagulează sângele, numite plachete) (INRT).

La pacienţii cu infecţie concomitentă cu virusurile VHC/HIV şi care primesc HAART, următoarele reacţii adverse au apărut în urma utilizării asocierii Rebetol şi peginterferon alfa-2b (care nu au fost prezentate mai sus în secţiunea reacţiilor adverse la adulţi):
-scăderea poftei de mâncare,
-dureri de spate,
-scăderea numărului de limfocite CD4,
-metabolizarea deficitară a grăsimilor,
-hepatită,
-dureri la nivelul membrelor,
-candidoză orală (afte),
-diverse valori anormale ale parametrilor sanguini de laborator.

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversănemenţionată în acest prospect, rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

5. CUM SE PĂSTREAZĂ REBETOL

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Nu utilizaţi Rebetol după data de expirare înscrisă pe cutie.

A se păstra la temperaturi sub 30ºC.

Nu utilizaţi Rebetol fără sfatul medicului dumneavoastră sau al farmacistului dacă observaţi orice modificare a aspectului capsulelor.

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Ce conţine Rebetol

-Substanţa activă este ribavirină 200 mg.

-Celelalte componente sunt celuloză microcristalină, lactoză monohidrat (40 mg), croscarmeloză sodică, stearat de magneziu. Capsula conţine gelatină, dioxid de titan. Inscripţia de pe capsulă conţine Shellac, propilenglicol, hidroxid de amoniu, colorant (E 132).

Cum arată Rebetol şi conţinutul ambalajului

Capsulele de Rebetol sunt opace, de culoare albăşi inscripţionate cu cerneală albastră.
Rebetol este disponibil în diferite mărimi de ambalaj conţinând 84, 112, 140 sau 168 capsule a 200 mgcare trebuie înghiţite.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Medicul va prescrie acea mărime de ambalaj care este cea mai bună pentru dumneavoastră.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă: Fabricantul: SP Europe SP Labo N.V. 73, rue de Stalle Industriepark 30 B-1180 Bruxelles B-2220 Heist-op-den-Berg Belgia Belgia

Pentru orice informaţii despre acest medicament, rugăm să contactaţi reprezentanţa locală a deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă:

België/Belgique/Belgien Luxembourg/Luxemburg

Rue de Stalle/Stallestraat 73 Rue de Stalle 73 B-1180 Bruxelles/Brussel/Brüssel B-1180 Bruxelles/Brüssel Tél/Tel: + 32-(0)2 370 92 11 Belgique/Belgien

Tél/Tel: + 32-(0)2 370 92 11

България Magyarország

Ийст Парк Трейд Център Alkotás u. 53. Бул. „Н.Й.Вапцаров” 53А, ет. 2 H-1123 Budapest BG-София 1407 Tel.: +36 1 457-8500 Тел.: +359 2 806 3030

Česká republikaMalta

Ke Štvanici 3 168 Christopher Street CZ-186 00 Praha 8 MT-VLT02 Valletta Tel: +420 221771250 Tel: + 356-21 23 21 75

Danmark

Lautrupbjerg 2 DK-2750 Ballerup Tlf: + 45-44 39 50 00

Deutschland

Thomas-Dehler-Straße 27 D-81737 München Tel: + 49-(0)89 627 31-0

Eesti

Järvevana tee 9 EE-11314 Tallinn Tel: + 372 654 96 86

Ελλάδα

Αγίου Δημητρίου 63 GR-174 55 Άλιμος Tηλ: + 30-210 98 97 300

España

Km. 36, Ctra. Nacional I E-28750 San Agustín de Guadalix – Madrid Tel: + 34-91 848 85 00

France

34 avenue Léonard de Vinci F-92400 Courbevoie Tél: + 33-(0)1 80 46 40 40

Ireland

Shire Park Welwyn Garden City Hertfordshire AL7 1TW Tel: +44-(0)1 707 363 636

Ísland

Hörgatún 2 IS-210 Garðabær

Sími: + 354 535 70 00

Italia

Via fratelli Cervi snc, Centro Direzionale Milano Due Palazzo Borromini I-20090 Segrate (Milano) Tel: + 39-02 21018.1

Κύπρος

Οδός Αγίου Νικολάου, 8 CY-1055 Λευκωσία Τηλ: +357-22 757188

Nederland

Walmolen 1 NL-3994 DL Houten Tel: + 31-(0)800 9999000

Norge

Pb. 398 N-1326 Lysaker Tlf: + 47 67 16 6450

Österreich

Am Euro Platz 2 A-1120 Wien Tel: + 43-(0) 1 813 12 31

Polska

Ul. Taśmowa 7 PL-02-677 Warszawa Tel.: + 48-(0)22 478 41 50

Portugal

Rua Agualva dos Açores 16 P-2735-557 Agualva-Cacém Tel: +351-21 433 93 00

România

Şos. Bucureşti-Ploieşti, nr. 17-21, Băneasa Center, et. 8, sector 1 RO-013682 Bucureşti Tel: + 40 21 233 35 30

Slovenija

Dunajska 22 SI-1000 Ljubljana Tel: + 386 01 3001070

Slovenská republika

Strakova 5 SK-811 01 Bratislava Tel: + 421 (2) 5920 2712

Suomi/Finland

PL 46/PB 46 FIN-02151 Espoo/Esbo Puh/Tel: + 358 -(0)9 804 650

Sverige

Box 7152 S-192 07 Sollentuna Tel: + 46-(0)8 522 21 500

Latvija United Kingdom

Bauskas 58a -401 Shire Park Rīga, LV-1004 Welwyn Garden City Tel: + 371-7 21 38 25 Hertfordshire AL7 1TW - UK

Tel: + 44-(0)1 707 363 636

Lietuva

Kęstučio g. 65/40 LT-08124 Vilnius Tel. + 370 52 101868

Acest prospect a fost aprobat în

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu/

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Mecanismele de aparare impotriva virusurilor hepatice B si C - limba engleza Afla cum raspunde oranismul uman la infectia cu virusurile hepatice B si C.