Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

REOPRO 2mg/ml
Denumire REOPRO 2mg/ml
Descriere ReoPro este indicat ca adjuvant al heparinei şi acidului acetilsalicilic:
- la pacienţii supuşi intervenţiilor coronariene percutanate (PTCA), pentru prevenirea complicaţiilor ischemice cardiace ale intervenţiilor coronariene percutanate (angioplastie cu balon, aterectomie şi implantare de stent) (vezi pct. 5.1 Proprietăţi farmacodinamice);
- la pacienţii cu angină instabilă, pentru micşorarea riscului de infarct miocardic pe termen scurt (o lună), la pacienţii cu angină instabilă, care nu răspund la tratamentul uzual complet şi care au fost planificaţi pentru intervenţie coronariană percutanată.
Denumire comuna internationala ABCIXIMABUM
Actiune terapeutica ANTITROMBOTICE ANTIAGREGANTE PLACHETARE
Prescriptie S - Medicamente si produse medicamentoase care se utilizeaza numai in spatii cu destinatie speciala (spitale, dispensare medicale etc.)
Forma farmaceutica Solutie injectabila/perfuzabila
Concentratia 2mg/ml
Ambalaj Cutie x 1 flac. din sticla incolora x 5ml sol. inj/perf.
Valabilitate ambalaj 3 ani
Volum ambalaj 5ml
Cod ATC B01AC13
Firma - Tara producatoare CENTOCOR B.V. - OLANDA
Autorizatie de punere pe piata CENTOCOR B.V. - OLANDA

Ai un comentariu sau o intrebare despre REOPRO 2mg/ml ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre REOPRO 2mg/ml, solutie injectabila/perfuzabila   Rezumatul caracteristicilor produsului   Prospect       

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 6925/2006/01                                                               Anexa 2

                                                                                                                  Rezumatul caracteristicilor produsului                                                                                                      

 

 

 

 

 

 

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

 

 

1.       DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

 

ReoPro 2 mg/ml, soluţie injectabilă/perfuzabilă.

 

 

2.       COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

 

ReoPro 2 mg/ml, soluţie injectabilă/perfuzabilă

1 ml soluţie injectabilă/perfuzabilă conţine 2 mg Abciximab.

Un flacon soluţie injectabilă/perfuzabilă 5 ml conţine 10 mg Abciximab.

Abciximab este fragmentul Fab al anticorpului monoclonal himeric IgG1 produs dintr-o linie celulară recombinată genetic cultivată prin perfuzie continuă.

 

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

 

 

3.       FORMA FARMACEUTICĂ

 

ReoPro 2 mg/ml, soluţie injectabilă/perfuzabilă

Soluţie injectabilă/perfuzabilă, limpede, incoloră.

 

 

4.       DATE CLINICE

 

4.1     Indicaţii terapeutice

 

ReoPro este indicat ca adjuvant al heparinei şi acidului acetilsalicilic:

 

-        la pacienţii supuşi intervenţiilor coronariene percutanate (PTCA), pentru prevenirea complicaţiilor ischemice cardiace ale intervenţiilor coronariene percutanate (angioplastie cu balon, aterectomie şi implantare de stent) (vezi pct. 5.1 Proprietăţi farmacodinamice);

 

-        la pacienţii cu angină instabilă, pentru micşorarea riscului de infarct miocardic pe termen scurt (o lună), la pacienţii cu angină instabilă, care nu răspund la tratamentul uzual complet şi care au fost planificaţi pentru intervenţie coronariană percutanată.

 

4.2     Doze şi mod de administrare

 

ReoPro se administrează intravenos sau în perfuzie, la pacienţii adulţi.

 

Doza recomandată de ReoPro este de 0,25 mg/kg în bolus intravenos, urmată imediat de administrarea în perfuzie intravenoasă continuă a unei doze de 0,125 μg/kg şi minut (până la cel mult 10 μg/minut).

Pentru stabilizarea pacienţilor cu angină instabilă, administrarea în bolus, urmată de perfuzie, trebuie începută cu până la 24 de ore înaintea posibilei intervenţii chirurgicale şi trebuie oprită la 12 ore după aceasta.

Pentru prevenirea complicaţiilor ischemice cardiace la pacienţii la care se practică o intervenţie coronariană percutanată şi care nu sunt sub tratatment cu ReoPro în perfuzie, bolusul trebuie administrat cu 10 până la 60 de minute înaintea intervenţiei, urmat de perfuzie timp de 12 ore.

 

Instrucţiuni de administrare:

 

-        Înaintea administrării, produsele medicamentoase parenterale trebuie controlate vizual. Nu se utilizează ReoPro dacă prezintă particule vizibile.

-        Ori de câte ori se administrează soluţii proteice, cum este ReoPro, trebuie luată în considerare posibilitatea reacţiilor de hipersensibilitate. Trebuie să fie disponibile, pentru uz imediat, adrenalină, dopamină, teofilină, antihistaminice şi glucocorticoizi. Dacă apar simptomele unei reacţii alergice sau simptome de anafilaxie, perfuzia trebuie întreruptă imediat.

          Sunt esenţiale administrarea subcutanată a 0,3 până la 0,5 ml de soluţie apoasă de adrenalină (diluţie 1:1000) şi folosirea glucocorticoizilor, asistarea respiraţiei şi alte măsuri de resuscitare.

-        Ca pentru toate produsele medicamentoase parenterale, în timpul administrării ReoPro trebuie folosite proceduri aseptice.

-        Cantitatea de ReoPro necesară pentru administrarea în bolus se aspiră în seringă. Soluţia se trece printr-un filtru de seringă de 0,2/0,22 μm sau de 5 µm, steril, apirogen, cu capacitate mică de legare a proteinelor. Bolusul trebuie administrat în decurs de 1 minut.

-        Cantitatea de ReoPro necesară pentru perfuzia continuă se aspiră într-o seringă. Se introduce într-o pungă cu soluţie salină 0,9% sau glucoză 5% şi se administrează cu ajutorul unei pompe de perfuzie continuă, cu viteza calculată. Soluţia pentru perfuzie continuă trebuie filtrată fie în momentul preparării amestecului de perfuzie, folosind un filtru de seringă de 0,2/0,22 μm sau de 5 µm, steril, apirogen, cu capacitate mică de legare a proteinelor, fie în timpul administrării în perfuzie, folosind un fi1tru pe tubul de perfuzie, de 0,2/0,22 μm, steril, apirogen, cu capacitate mică de legare a proteinelor. Cantitatea de lichid rămasă neutilizată la sfârşitul perfuziei se aruncă.

-        Deşi nu s-au demonstrat incompatibilităţi cu lichidele de perfuzie intravenoasă sau cu medicamentele cardiovasculare folosite frecvent, se recomandă ca ReoPro să se administreze, ori de câte ori este posibil, pe linie venoasă separată şi să nu se amestece cu alte medicamente.

-        Nu s-au observat incompatibilităţi cu f1acoanele de sticlă, cu sacii de policlorură de vinil sau cu seturile de administrare.

 

4.3     Contraindicaţii

 

ReoPro nu trebuie administrat pacienţilor cu hipersensibilitate cunoscută la abciximab, la oricare dintre componentele produsului sau la anticorpii monoclonali murinici.

Deoarece inhibarea agregării plachetelor creşte riscul hemoragiilor, ReoPro este contraindicat în următoarele situaţii clinice:

-        hemoragie internă activă;

-        antecedente de accident vascular cerebral în ultimii 2 ani;

-        intervenţie chirurgicală sau traumatism la nivelul creierului sau măduvei spinării, recente (în ultimele 2 luni);

-        intervenţie chirurgicală majoră recentă (în ultimele 2 luni);

-        neoplasm intracranian; malformaţie arteriovenoasă sau anevrism;

-        diateză hemoragică cunoscută

-        hipertensiune arterială severă necontrolată;

-        trombocitopenie preexistentă;

-        vasculită;

-        retinopatie hipertensivă;

-        insuficienţă hepatică severă.

-        deoarece există puţine date disponibile, utilizarea ReoPro la pacienţii cu insuficienţă renală severă ce necesită hemodializă este contraindicată (vezi pct. 4.4).

 

 

 

 

4.4     Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

 

Înaintea instituirii tratamentului cu ReoPro, trebuie efectuată evaluarea individuală atentă a raportului risc/beneficiu.

Nu s-a stabilit un raport risc/beneficiu favorabil pentru pacienţii cu risc mic, în vârstă de peste 65 de ani.

 

Necesitatea dotării specializate:

 

ReoPro trebuie administrat numai de către medici şi personal medical cu experienţă de specialitate.

Pe lângă aceasta, trebuie să fie accesibile testele hematologice precum şi facilităţile pentru administrarea produselor de sânge.

Tratamentul concomitent cu acid acetilsalicilic şi heparină:

 

ReoPro trebuie folosit ca adjuvant al tratamentului cu acid acetilsalicilic şi heparină.

 

Tratamentul concomitent cu acid acetilsalicilic

Acidul acetilsalicilic trebuie administrat oral, în doză zilnică de aproximativ 300 mg; nu se recomandă administrarea dozelor mai mici.

 

Tratamentul concomitent cu heparină

1. Intervenţie coronariană percutanată (PTCA)

Dacă timpul de coagulare activat (ACT) al bolnavului este sub 200 de secunde înaintea începerii PTCA, la obţinerea accesului arterial trebuie administrată iniţial heparină în bolus după cum urmează:

ACT < 150 secunde-se administrează 70 UI/kg;

ACT între 150–199 secunde-se administrează 50 UI/kg;

Bolusul iniţial de heparină nu trebuie să depăşească 7000 UI.

ACT trebuie controlat la cel puţin 2 minute după bolusul de heparină.

Dacă ACT este < 200 de secunde, se pot administra bolusuri suplimentare de heparină a câte 20 UI/kg.

Dacă ACT rămâne < 200 de secunde, se administrează bolusuri suplimentare a câte 20 UI/kg, până se ajunge la ACT ≥ 200 secunde.

În situaţiile în care se consideră clinic că sunt necesare doze de heparină mai mari, deşi există posibilitatea unui risc hemoragic crescut, se recomandă ca dozele de heparina să fie ajustate atent, în funcţie de greutatea bolnavului şi având grijă ca ACT să nu depăşească 300 de secunde.

În timpul PTCA, controlul ACT trebuie să se efectueze la fiecare 30 de minute.

Dacă ACT este < 200 de secunde, se pot administra suplimentar bolusuri de heparină de câte 20 UI/kg. Dacă ACT rămâne < 200 de secunde, se pot administra bolusuri suplimentare de câte 20 UI/kg până la obţinerea unui ACT ≥ 200 secunde.

ACT trebuie controlat înainte şi la cel puţin 2 minute după administrarea fiecărui bolus de heparină.

Ca alternativă la administrarea de bolusuri suplimentare descrisă mai sus, după bolusul de heparină iniţial se poate institui o perfuzie continuă cu heparină 7 UI/kg şi oră până realizarea ACT ţintă ≥ 200 de secunde, apoi în continuare pe toată durata intervenţiei.

Se recomandă insistent întreruperea perfuziei cu heparină imediat după terminarea procedurii, cu îndepărtarea cateterului arterial în decurs de 6 ore.

La anumiţi bolnavi, dacă se foloseşte tratamentul prelungit cu heparină după PTCA sau se îndepărtează cateterul mai târziu, se recomandă o viteză iniţială de perfuzare a heparinei de 7 UI/kg şi oră, (vezi Precauţii antihemoragice, Scoaterea cateterului din artera femurală).

În toate circumstanţele, heparina trebuie întreruptă cu cel puţin 2 ore înaintea înlăturării cateterului arterial.

2. Stabilizarea anginei instabile

Tratamentul anticoagulant trebuie iniţiat cu heparină, urmărindu-se obţinerea unui APTT ţintă de

60-85 secunde.

Perfuzia cu heparină trebuie menţinută în cursul perfuziei cu ReoPro.

După angioplastie, tratamentul cu heparină este cel expus anterior, la punctul 1.

 

 

Precauţii antihemoragice:

 

Accesul prin artera femurală

ReoPro se asociază cu o creştere a frecvenţei sângerării, în special la locul de acces al cateterului în artera femurală.

Recomandările următoare sunt specifice pentru tehnica de acces:

-        Inserţia cateterului în artera femurală

Atunci când este cazul, amplasaţi numai un cateter arterial pentru accesul vascular (evitaţi amplasarea unui cateter venos).

Pentru accesul vascular, puncţionaţi numai peretele anterior al arterei sau venei.

Folosirea altor tehnici de acces vascular este strict contraindicată.

-        Atunci când cateterul arterial este introdus 

Verificaţi locul de inserţie al cateterului şi pulsul distal al membrului inferior respectiv, la fiecare 15 minute timp de o oră, apoi la fiecare oră timp de 6 ore.

Menţineţi bolnavul în repaus total la pat, cu capul patului ridicat la ≤ 30°.

Menţineţi piciorul respectiv drept cu ajutorul unui rulou sau fixator din pânză.

Prescrieţi dacă este necesar medicaţia adecvată pentru durerile lombare/inghinale.

Informaţi verbal pacientul privitor la perioada de îngrijire post-PTCA.

-        Scoaterea cateterului din artera femurală

          Se întrerupe heparina cu cel puţin 2 ore înaintea scoaterii cateterului din arteră.

Se controlează APTT sau ACT înaintea îndepărtării cateterului; cateterul se scoate numai dacă APTT≤ 50 de secunde sau ACT ≤175 de secunde.

După scoaterea cateterului, se comprimă locul de acces timp cel puţin 30 de minute, fie manual, fie cu un dispozitiv mecanic.

După ce s-a realizat hemostaza se aplică un pansament compresiv.

-        După scoaterea cateterului din artera femurală

Se controlează regiunea inghinală pentru sângerare/hematom şi pulsul distal la fiecare 15 minute în cursul primei ore sau până la stabilizare, apoi la fiecare oră timp de 6 ore.

Se continuă repausul total la pat, cu capul patului ridicat la ≤ 30° şi cu membrul  inferior respectiv în poziţie dreaptă, timp de 6-8 ore după scoaterea cateterului arterial, 6-8 ore după întreruperea ReoPro sau 4 ore după întreruperea heparinei (timpul este valabil pentru ultima acţiune).

Se îndepărtează pansamentul compresiv înaintea mobilizării bolnavului.

Se continuă medicaţia adresată stării de disconfort.

 

Măsuri în caz de hematom/sângerare la locul de acces în artera femurală

În caz de hemoragie inghinală, cu sau fără formarea de hematom, se recomandă următoarele măsuri:

-        Se coboară capul patului la 0°.

-        Se face compresie manuală sau mecanică până la obţinerea hemostazei.

-        Orice hematom apărut trebuie măsurat şi supravegheat în privinţa creşterii dimensiunii.

-        Pansamentul compresiv se schimbă la nevoie.

-        Dacă se administrează heparină, se măsoară APTT şi se ajustează doza de heparină după nevoie.

-        Se menţine accesul intravenos dacă a fost îndepărtat cateterul arterial

Dacă în timpul perfuziei cu ReoPro, în pofida măsurilor de mai sus, hemoragia inghinală continuă sau hematoamele se măresc, perfuzia cu ReoPro trebuie întreruptă imediat iar cateterul arterial trebuie scos, în conformitate cu indicaţiile anterioare.

După îndepărtarea cateterului, accesul intravenos trebuie menţinut până la controlarea hemoragiei (vezi pct. Supradozaj, Hemoragie necontrolată).

 

Locuri posibile de hemoragie

Trebuie să li se acorde atenţie deosebită locurilor în care se pot produce hemoragii: locurile puncţiilor arterială sau venoasă, locurile de introducere a cateterelor, locurile de incizie şi injecţie.

 

Hemoragii retroperitoneale

Administrarea de ReoPro asociată cu puncţionarea vasculară femurală creşte riscul hemoragiei retroperitoneale. Folosirea cateterelor venoase trebuie redusă la minim, iar pentru stabilirea accesului vascular trebuie puncţionat numai peretele anterior al arterei sau venei (vezi pct. Precauţii antihemoragice, Accesul prin artera femurală).

 

Hemoragie pulmonară (aproape de nivelul alveolar)

ReoPro a fost asociat rar cu hemoragie pulmonară (aproape de nivelul aleveolar).

Aceasta poate apare la asocierea ReoPro cu una sau cu toate situaţiile următoare: hipoxemie, infiltrate alveolare evidenţiate radiologic, hemoptizie sau scăderea inexplicabilă a hemoglobinei.

Dacă hemoragia este confirmată, ReoPro şi toate celelalte tratamente anticoagulante vor fi imediat întrerupte.

 

Profilaxia hemoragiilor gastrointestinale

Pentru a preveni hemoragiile gastrointestinale spontane se recomandă ca pacienţii să fie trataţi anterior cu antagonişti ai receptorilor histaminici H2 sau cu antiacide lichide.

Pentru a preveni vărsăturile trebuie administrate antiemetice după nevoie.

 

Îngrijirea generală a pacientului

 

Trebuie evitate puncţiile arteriale şi venoase, injecţiile intramusculare, folosirea de rutină a cateterelor urinare, intubaţia naso-traheală, sondele naso-gastrice şi manşetele pentru măsurarea automată a tensiunii arteriale, dacă nu sunt necesare.

Pentru obţinerea accesului intravenos trebuie evitate zonele necompresibile (de exemplu venele subclaviculară sau jugulară).

Când se recoltează sânge trebuie luată în considerare folosirea unor dispozitive de blocare a serului fiziologic sau a heparinei.

Locurile puncţionării vaselor de sânge trebuie consemnate în foaia de observaţie şi trebuie supravegheate.

Îndepărtarea pansamentelor trebuie efectuată cu blândeţe.

 

Supravegherea pacientului

 

Înaintea administrării ReoPro trebuie măsurate numărul de plachete, ACT, timpul de protrombină (TP) şi APTT, pentru a identifica eventualele tulburări de coagulare preexistente.

Numărători suplimentare ale trombocitelor trebuie efectuate cu 2 până la 4 ore după administrarea în bolus precum şi la 24 de ore după aceasta.

Valorile hemoglobinei şi hematocritului trebuie verificate înaintea administrării ReoPro, la 12 ore după injectarea bolusului de ReoPro şi din nou la 24 de ore după aceasta.

Trebuie efectuate înregistrări electrocardiografice cu 12 electrozi înaintea administrării bolusului de ReoPro, apoi la întoarcerea pacientului în salonul de spital de la laboratorul de cateterizare şi la 24 de ore după administrarea bolusului de ReoPro.Semnele vitale (inclusiv tensiunea arterială şi pulsul) se vor controla la fiecare oră în decursul primelor 4 ore după injectarea bolusului de ReoPro, apoi la 6, 12, 18 şi 24 de ore după aceasta.

 

Refacerea funcţiei plachetare

 

S-a demonstrat prin studii la animal că transfuzia de plachete de la un donator, reface funcţia plachetară după administrarea ReoPro; pentru refacerea funcţiei plachetare la om, s-au administrat empiric transfuzii de plachete de la donatori întâmplători.

ReoPro trebuie întrerupt în cazul hemoragiilor severe necontrolate sau în cazul necesităţii intervenţiilor chirurgicale de urgenţă.

La majoritatea pacienţilor timpul de sângerare revine la normal în decurs de 12 ore.

Dacă timpul de sângerare rămâne prelungit şi/sau există o inhibare a funcţiei plachetare şi/sau este necesară o hemostază rapidă şi/sau în cazurile în care hemostaza nu este refăcută adecvat, se va avea în vedere consultarea unui medic hematolog cu experienţă în diagnosticul şi managementul afecţiunilor hemoragice.

Dacă este necesară o hemostază rapidă, se pot administra doze terapeutice de plachete (cel puţin 5,5 x 1011 plachete).

Poate apare redistribuirea ReoPro de pe receptorii endogeni plachetari pe plachetele care au fost transfuzate.

O singură transfuzie de plachete poate fi suficientă pentru a reduce blocarea receptorilor la 60%-70%, nivel la care funcţia plachetară este restabilită. Pot fi necesare transfuzii repetate de plachete pentru menţinerea hemostazei.

 

Utilizarea tromboliticelor, anticoagulantelor şi a altor agenţi antiplachetari:

 

Deoarece ReoPro inhibă agregarea plachetelor este necesară prudenţă când se asociază cu alte medicamente care afectează hemostaza, cum ar fi heparina, anticoagulantele orale (warfarina), tromboliticele şi agenţii antiplachetari, alţii decât acidul acetilsalicilic, de exemplu dipiridamolul, ticlopidina sau dextranii cu greutate moleculară mică (vezi pct. 4.5).

Date de la pacienţi trataţi cu trombolitice în doze suficiente pentru a produce o stare fibrinolitică sistemică sugerează creşterea riscului hemoragic la administrarea ReoPro.

Ca urmare, utilizarea ReoPro în angioplastia reparatorie la pacienţi care au primit tratament sistemic cu trombolitice se va face după o atentă evaluare a riscurilor şi beneficiilor pentru fiecare pacient. Riscul de sângerare şi hemoragie intracraniană pare să fie mai mare dacă ReoPro se administrează mai aproape de momentul administrării medicaţiei trombolitice.

Studiul GUSTO V a randomizat 16588 de pacienţi cu infarct miocardic acut fie pe tratament combinat de ReoPro şi doze reduse (înjumătăţite) de reteplase (activator tisular al plasminogenului recombinat genetic) sau pe tratament doar cu reteplase.

Incidenţa sângerărilor non-intracraniene moderate sau severe a fost mai mare în rândul pacienţilor care au primit ReoPro şi doze reduse de reteplase faţă de cei care au primit doar reteplase (4,6% faţă de 2,3%).

 

Dacă este necesară o intervenţie de urgenţă pentru simptome refractare la un pacient tratat cu

ReoPro (sau care a primit acest medicament pe parcursul celor 48 de ore anterioare)

 

Se recomandă încercarea de primă intenţie a PTCA pentru salvarea situaţiei.

Înainte de eventuale intervenţii chirurgicale, trebuie măsurat timpul de sângerare şi menţinut la 12

minute sau mai puţin.

Dacă PTCA sau orice alte proceduri indicate nu au succes, iar aspectul angiografic sugerează că

etiologia se datorează trombozei, poate fi luată în considerare administrarea pe cale intracoronariană a

tratamentului trombolitic adjuvant.

Trebuie evitată, pe cât posibil, inducerea unei stări fibrinolitice sistemice.

 

Trombocitopenia:

 

Pentru a evalua posibilitatea apariţiei trombocitopeniei, plachetele trebuie numărate înaintea tratamentului, la 2-4 ore după bolusul de ReoPro şi la 24 de ore.

Dacă pacientul manifestă o scădere bruscă a plachetelor, se vor efectua numărători suplimentare de plachete. Probele pentru aceste determinări trebuie recoltate în trei eprubete separate, pe acid etilendiaminotetracetic (EDTA), citrat şi respectiv heparină, pentru a exclude pseudotrombocitopenia datorată interacţiunii anticoagulante in vitro.

Dacă se confirmă o trombocitopenie adevărată, administrarea de ReoPro trebuie întreruptă imediat, iar trombocitopenia trebuie monitorizată şi tratată adecvat.

Numărul plachetelor trebuie determinat zilnic, până la revenirea la normal.

Dacă numărul plachetelor scade la 60000 de elemente/µl, se vor întrerupe acidul acetilsalicilic şi heparina.

Dacă numărul scade sub 50000 /µl, trebuie luată în considerare transfuzia de plachete în special la pacientul care sângerează şi/sau care este planificat pentru proceduri invazive.

Dacă numărătoarea plachetelor scade sub 20000 celule/µl, se vor transfuza plachete.

Decizia privind utilizarea transfuziei plachetare se va lua în urma evaluării clinice individuale.

 

 

 

 

Readministrarea ReoPro

 

Administrarea ReoPro poate determina formarea de anticorpi umani antihimerici (HACA) care teoretic pot determina reacţii alergice şi de hipersensibilizare (inclusiv anafilactice), trombocitopenie sau scăderea beneficiului terapeutic la readministrare.

În studii clinice de faza III, după o singură administrare de ReoPro au apărut anticorpi umani antihimerici (HACA), în general cu titru mic, la aproximativ 5%-6% din bolnavi (vezi pct. 4.8 Efecte nedorite).

Dovezile disponibile sugerează că anticorpii umani faţă de alţi anticorpi monoclonali nu reacţionează încrucişat cu ReoPro.

Readministrarea ReoPro la pacienţi cărora li se efectua PCTA a fost evaluată într-un studiu de evidenţă ce cuprindea 1342 de tratamente aplicate la 1286 de pacienţi.

Majoritatea pacienţilor fuseseră expuşi pentru a doua oară tratamentului cu ReoPro iar 15% pentru a treia oară.

Rata generală de pozitivare pentru HACA înaintea readministrării a fost 6% şi a crescut la 27% după readministrare.

Nu au existat rapoarte de reacţii alergice grave sau anafilactice.

Trombocitopenia a fost observată cu o frecvenţă mai mare în studiul de readministrare faţă de cea din studiile de fază III-studii de primă administrare (vezi pct. 4.8), aceasta sugerând că readministrarea poate fi asociată cu o creştere a incidenţei şi severităţii trombocitopeniei.

 

Boli renale:

 

Beneficiile pot fi reduse la pacienţii cu boli renale.

Utilizarea ReoPro la pacienţi cu insuficienţă renală severă va fi luată în considerare după o atentă evaluare a riscurilor şi beneficiilor.

Deoarece riscul potenţial de sângerare este crescut la pacienţii cu insuficienţă renală severă, aceştia vor trebui monitorizaţi mai frecvent pentru sângerare.

În cazul apariţiei unei sângerări grave va fi luată în considerare transfuzia plachetară (vezi Refacerea funcţiei plachetare).

Suplimentar, vor fi luate în considerare precauţiile privind sângerarea, descrise mai sus.

Utilizarea ReoPro la pacienţii care sunt dializaţi este contraindicată (vezi pct. 4.3).

 

Copii sau vârstnici peste 80 de ani:

 

Nu s-au efectuat studii la copii şi la pacienţi în vârstă de peste 80 de ani.

 

Reziduuri din procesul de fabricaţie:

 

Pot exista urme de papaină rezultate din procesul de producţie.

 

4.5     Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

 

ReoPro a fost studiat ca adjuvant al tratamentului cu heparină şi acid acetilsalicilic.

Administrarea concomitentă de ReoPro şi de heparină este asociată cu o creştere a frecvenţei hemoragiilor.

Experienţa limitată a utilizării ReoPro la pacienţii care au primit trombolitice sugerează o creştere a riscului hemoragic.

Deşi nu s-au efectuat evaluări privind asocierea ReoPro cu alte medicamente cardiovasculare folosite frecvent, în studiile clinice efectuate nu s-au produs reacţii adverse în cazul administrării concomitente a altor medicamente utilizate în tratamentul anginei, infarctului miocardic sau hipertensiunii arteriale sau asocierii cu soluţiile obişnuite de perfuzie intravenoasă.

Tratamentele asociate au inclus warfarina (înainte şi după, dar nu şi în timpul PTCA), blocante ale receptorilor beta-adrenergici, antagonişti ai canalelor de calciu, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ACE) şi nitraţi intravenos sau oral.

 

 

4.6     Sarcina şi alăptarea

 

Nu s-au efectuat studii cu ReoPro privind funcţia de reproducerea la animal.

De asemenea, nu se ştie dacă ReoPro poate dăuna fătului atunci când se administrează la femei însărcinate sau dacă poate afecta funcţia de reproducere.

ReoPro nu trebuie administrat la femeile însărcinate decât dacă beneficiul terapeutic matern depăşeşte riscul potenţial la făt.

Alăptarea în timpul tratamentului trebuie întreruptă, deoarece secreţia de abciximab în laptele uman sau animal nu a fost studiată.

 

4.7     Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

 

Nu sunt relevante efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

 

4.8     Reacţii adverse

 

În studiul EPIC, în care s-a folosit un regim de dozaj standard al heparinei, neajustat pentru greutatea corporală, cele mai frecvente complicaţii în cursul tratamentului cu ReoPro au fost hemoragiile în primele 36 de ore.

Frecvenţa hemoragiilor majore1, a hemoragiilor minore2 şi a transfuziilor de produse sanguine a fost aproximativ dublă.

Dintre pacienţii care au prezentat hemoragii majore, 67% au avut hemoragii la locul de acces arterial inghinal.

 

1Scăderea hemoglobinei la > 5 g/dl

2 Hematurie sau hematemeză spontane evidente, scăderea hemoglobinei la > 3 g/dl cu pierdere de sânge vizibilă sau scăderea hemoglobinei la ≥ 4 g/dl cu hemoragie ocultă.

 

Într-un studiu clinic ulterior, EPILOG, care a folosit specificările prezentate în secţiunea 4.4 (Atenţionări şi precauţii speciale), la bolnavii trataţi cu ReoPro, frecvenţa hemoragiilor majore neasociate cu intervenţiile chirurgicale de pontaj aortocoronarian (CABG) (1,1%) nu a diferit semnificativ faţă de cei trataţi cu placebo (1,1%); nu a existat o creştere semnificativă a frecvenţei hemoragiilor intracraniene.

Reducerea hemoragiilor majore observate în studiul EPILOG s-a realizat fără pierderea eficacităţii.

Similar, în studiul EPISTENT, frecvenţa hemoragiilor majore neasociate cu intervenţiile chirurgicale de pontaj aortocoronarian (CABG) la pacienţii ce primeau ReoPro şi angioplastie cu balon (0,6%) sau ReoPro cu plasare de stent (0,8%), nu a diferit semnificativ faţă de cei trataţi cu placebo şi plasare de stent (1,0%).

În studiul CAPTURE, care nu a folosit un regim de doze mici de heparină, frecvenţa hemoragiilor majore neasociate cu intervenţiile chirurgicale de pontaj aortocoronarian (CABG) a fost mai mare la bolnavii trataţi cu ReoPro (3,8%), în comparaţie cu cei care au primit placebo (1,9%).

Deşi datele sunt limitate, tratamentul cu ReoPro nu a fost asociat cu un număr mare de hemoragii majore la pacienţii care au suferit intervenţii chirurgicale CABG.

Unii pacienţi cu timp de sângerare prelungit au primit transfuzii de plachete, pentru corectarea timpului de sângerare înaintea de intervenţie.

Studiile clinice sugerează că păstrarea regimurilor actuale recomandate de heparină, ajustate în funcţie de greutate sunt asociate cu un risc mai scăzut de hemoragii intracraniene decât protocoalele de heparină anterioare (doze mai mari, neajustate în funcţie de greutate).

Frecvenţa totală a accidentelor vasculare cerebrale hemoragice şi nehemoragice intracraniene în toate cele patru studii pivot a fost asemănătoare: 9/3023 (0,30%) pentru pacienţii pe placebo şi 15/4680 (0,32%) pentru cei trataţi cu ReoPro.

Frecvenţa hemoragiilor intracraniene a fost de 0,10% la pacienţii pe placebo şi de 0,15% la cei trataţi cu ReoPro.

Pacienţii trataţi cu ReoPro au avut mai frecvent trombocitopenie (numărătoarea plachetelor mai mică de 10000 celule/μl) decât cei trataţi cu placebo.

Incidenţa trombocitopeniei în studiile EPILOG şi EPISTENT, ce au utilizat ReoPro împreună cu regimurile recomandate de heparină, doze mici ajustate în funcţie de greutate, a fost 2,8% şi 1,1% pentru pacienţii trataţi cu placebo.

Într-un studiu de evidenţă a readministrării la pacienţi ce primeau ReoPro a doua oară sau mai mult, incidenţa oricărui tip de trombocitopenie a fost de 5%, cu o incidenţă a trombocitopeniei severe de 2% (<20000 celule/μl).

Factorii asociaţi cu un risc crescut de trombocitopenie au fost: un istoric de trombocitopenie la administrarea de ReoPro, readministrare la mai puţin de 30 de zile şi o pozitivare a probei HACA înaintea readministrării.

 

Reacţiile adverse cele mai frecvente sunt:

-        dureri lombare;

-        hipotensiune;

-        greţuri;

-        dureri precordiale;

-        vărsături;

-        cefalee;

-        bradicardie;

-        febră;

-        durere la locul de injectare;

-        trombocitopenie.

 

Au fost raportate rareori

-        tamponadă cardiacă;

-        hemoragie pulmonară (aproape de nivelul alveolar);

-        sindrom de detresă respiratorie a adultului.

 

Anticorpii umani antihimerici (HACA) au apărut, în general cu titru mic, la aproximativ 5%-6% din bolnavi, la 2-4 săptămâni după o primă administrare de ReoPro în cadrul studiilor clinice de fază III.

 

După tratamentul cu ReoPro au fost observate rareori reacţii de hipersensibilitate sau alergice.

Totuşi, potenţial, anafilaxia poate surveni oricând în timpul administrării (vezi Doze şi mod de administrare: Instrucţiuni de administrare).

 

4.9     Supradozaj

 

Nu există experienţă în privinţa reacţiilor adverse asociate cu supradozajul.

Totuşi, în cazul unor reacţii alergice acute, trombocitopeniei sau hemoragiilor necontrolate, administrarea de ReoPro trebuie oprită imediat.

În cazul trombocitopeniei sau hemoragiei necontrolate, se recomandă transfuzie de plachete.

 

Reacţii alergice

Vezi „Doze şi mod de administrare: Instrucţiuni de administrare”.

 

Trombocitopenie

Pentru a evalua posibilitatea trombocitopeniei, plachetele trebuie numărate înaintea tratamentului, la

2-4 ore după bolusul de ReoPro şi la 24 de ore.

Dacă pacientul manifestă o scădere bruscă a plachetelor, se vor efectua numărători suplimentare de plachete.

Probele pentru aceste determinări trebuie recoltate în trei eprubete separate, pe acid etilendiaminotetracetic (EDTA), citrat şi respectiv heparină, pentru a exclude pseudotrombocitopenia datorată interacţiunii anticoagulante in vitro.

Dacă se confirmă o trombocitopenie adevărată, administrarea de ReoPro trebuie întreruptă imediat, iar trombocitopenia trebuie monitorizată şi tratată adecvat.

Numărul plachetelor trebuie determinat zilnic, până la revenirea la normal.

Dacă numărul plachetelor scade la 60000 de elemente/µl, se vor întrerupe acidul acetilsalicilic şi heparina.

Dacă numărul plachetelor scade sub 50000/µl, se va avea în vedere transfuzia de plachete, în special dacă pacientul sângerează şi/sau se aplică sau sunt planificate proceduri invazive.

Dacă numărul de plachete scade sub 20000 celule/μl este necesară transfuzia de plachete.

Decizia privind necesitatea transfuziei plachetare se va baza pe evaluarea clinică individuală.

 

Hemoragie necontrolată

Indicaţiile specifice pentru hemoragiile la locul de acces arterial sunt redate mai sus, la „Atenţionări şi precauţii speciale: Precauţii antihemoragice, Accesul prin artera femurală”.

Atunci când se ia în considerare necesitatea tranfuziei, trebuie măsurat volumul intravascular al pacientului.

Dacă pacientul este hipovolemic, volumul său intravascular trebuie refăcut adecvat, cu soluţii saline perfuzabile.

La pacienţii asimptomatici, anemia normovolemică (hemoglobină 7-10 g/dl sau 4,4–6,2 mmol/l) poate fi bine tolerată; transfuzia nu este indicată, cu excepţia cazurilor în care se observă deteriorarea semnelor vitale sau a cazurilor la care încep să apară semne şi simptome.

La bolnavii simptomatici (lipotimie, dispnee, hipotensiune arterială posturală, tahicardie), trebuie administrate soluţii saline perfuzabile, pentru refacerea volumului intravascular.

Dacă simptomele persistă, bolnavul trebuie transfuzat, după nevoie, cu masă eritrocitară sau sânge integral.

S-a demonstrat prin studii la animal că transfuzia de plachete de la un donator, reface funcţia plachetară după administrarea ReoPro; pentru refacerea funcţiei plachetare la om, s-au administrat empiric transfuzii de plachete de la donatori întâmplători.

ReoPro trebuie întrerupt în cazul hemoragiilor severe necontrolate sau în cazul necesităţii intervenţiilor chirurgicale de urgenţă.

La majoritatea bolnavilor, timpul de sângerare revine la normal în decurs de 12 ore.

Dacă timpul de sângerare rămâne prelungit şi/sau există o inhibare a funcţiei plachetare şi/sau este necesară o hemostază rapidă şi/sau în cazurile în care hemostaza nu este refăcută adecvat, se va avea în vedere consultarea unui medic hematolog cu experienţă în diagnosticul şi managementul afecţiunilor hemoragice.

Dacă este necesară o hemostază rapidă, se pot administra doze terapeutice de plachete (cel puţin 5,5 x 1011 plachete).

ReoPro poate fi deplasat de pe receptorii plachetelor endogene şi apoi să se lege de plachetele care au fost transfuzate.

O singură transfuzie de plachete poate fi suficientă pentru a reduce blocarea receptorilor la 60%-70%, nivel la care funcţia plachetară este restabilită.

Pentru a menţine hemostaza pot fi necesare transfuzii de plachete repetate.

 

 

5.       PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

 

5.1     Proprietăţi farmacodinamice

 

Grupa farmacoterapeutică: antiagregante plachetare, codul ATC: B01A C13.

ReoPro este fragmentul Fab al anticorpului monoclonal himeric 7E3.

El este direcţionat către receptorul glicoproteic (GP) IIb/IIIa (αIIbβ3) localizat pe suprafaţa plachetelor umane.

ReoPro inhibă agregarea plachetară, prin împiedicarea legării fibrinogenului, a factorului von Willebrand şi a altor molecule adezive de situsurile receptorului GPIIb/IIIa de pe plachetele activate. ReoPro se leagă, de asemenea, de receptorul pentru vitronectină (αVβ3) care se găseşte pe plachete şi pe celulele endoteliale. Receptorul vitronectinic mediază proprietăţile procoagulante ale plachetelor şi proprietăţile proliferative ale celulelor endoteliale şi musculare netede din peretele vaselor.

Din cauza dublei sale specificităţi, ReoPro blochează mai eficace cascada de generare a trombinei consecutiv activării plachetelor în comparaţie cu agenţii care nu inhibă decât GPIIb/IIIa.

Într-un studiu de fază I, administrarea intravenoasă la om a unei doze unice în bolus de 0,15-0,30 mg/kg ReoPro a produs inhibiţia rapidă, dependentă de doză, a funcţiei plachetare, măsurată prin agregarea plachetară ex vivo ca răspuns la adenozin difosfat (ADP) sau prin prelungirea timpului de sângerare.

După cele mai mari două doze (0,25 şi 0,30 mg/kg), la 2 ore după injecţie peste 80% din receptorii GPIIb/IIIa sunt blocaţi, iar agregarea plachetară survenită ca răspuns la 20 μM ADP este aproape abolită.

Date din literatură au arătat că acest nivel al inhibiţiei plachetare s-a atins la 10 minute de la administrare.

În studiul de fază I, timpul median de sângerare a crescut până la peste 30 de minute la ambele doze, în comparaţie cu valoarea bazală de aproximativ 5 minute.

Nivelul de 80% al blocadei receptorilor a fost ales ca ţintă pentru eficacitate farmacologică, deoarece modelele animale de stenoză coronariană severă au arătat că inhibiţia plachetară asociată cu acest grad de blocadă previne tromboza plachetară.

Administrarea intravenoasă la om a unei doze unice în bolus de 0,25 mg/kg, urmată de o perfuzie continuă cu 10 μg/minut pentru perioade de 12-96 de ore, a produs, la majoritatea bolnavilor, pe întreaga durată a perfuziei, blocarea susţinută şi intensă a receptorilor GPIIb/IIIa (≥ 80%) şi inhibarea funcţiei plachetare (agregare plachetară ex vivo ca răspuns la 20 μM ADP mai mică decât 20% din valoarea bazală, timp de sângerare mai mare de 30 de minute).

Rezultate echivalente s-au obţinut atunci când s-a administrat o perfuzie cu doze în funcţie de greutatea corporală (0,125 μg/kg şi minut până la cel mult 10 μg/min) la pacienţi în greutate de până la 80 kg.

La pacienţii care au primit un bolus de 0,25 μg/kg urmat de perfuzie cu câte 5 μg/minut timp de 24 de ore, s-a evidenţiat o blocare iniţială similară a receptorilor şi inhibiţia agregării plachetare, dar răspunsul nu s-a menţinut pe tot parcursul perioadei de perfuzie.

Deşi mici, nivele de blocare a receptorilor GPIIb/IIIa sunt prezente timp de peste 10 zile după întreruperea perfuziei.

În general, funcţia plachetară revine la normal într-o perioadă de 24-48 de ore.

În studiile clinice, ReoPro a demonstrat efecte marcate de reducere a complicaţiilor trombotice ale intervenţiilor pe coronare cum sunt angioplastia cu balon, ateromectomia şi amplasarea stent-ului.

În studiile EPIC, EPILOG, EPISTENT şi CAPTURE. aceste efecte au fost observate pe perioade de ordinul orelor după intervenţie şi au persistat 30 de zile.

În studiul EPIC, care a inclus pacienţi cu angioplastie de risc mare şi în cele 2 studii intervenţionale, care au inclus pacienţi cu angioplastie preponderent de risc mare-studiile EPILOG (36% risc scăzut, 64% risc crescut) şi EPISTENT (27% risc scăzut, 73% risc crescut), perfuzia a continuat 12 ore după intervenţie; s-a realizat obiectivul final global, constând în reducerea frecvenţei deceselor, infarctelor miocardice sau repetarea intervenţiei, care a persistat pe întreaga perioadă de urmărire, adică timp de 3 ani (EPIC), 1 an (EPILOG) şi respectiv 1 an (EPISTENT).

În studiul EPIC, reducerea obiectivului final global s-a datorat, în primul rând, efectului asupra infarctului miocardic şi a revascularizărilor, atât celor de urgenţă cât şi celor care nu implicau urgenţă. În studiile EPILOG şi EPISTENT, reducerea obiectivulului final global s-a datorat în primul rând efectelor asupra infarctului miocardic non Q (identificat prin creşterea enzimelor cardiace) şi asupra revascularizărilor de urgenţă.

În studiul CAPTURE, la pacienţii cu angină instabilă care nu au răspuns la tratamentul medical, ReoPro s-a administrat în bolus intravenos urmat de perfuzie, începând cu până la 24 de ore înaintea procedurii şi terminând la o oră după terminarea acesteia.

Acest regim terapeutic a evidenţiat stabilizarea bolnavilor înaintea angioplastiei, demonstrată de exemplu prin reducerea infarctelor miocardice; reducerea complicaţiilor trombotice s-a menţinut la terminarea studiului după 30 de zile, dar nu la 6 luni.

 

5.2     Proprietăţi farmacocinetice

 

După administrarea intravenoasă în bolus a ReoPro, concentraţiile plasmatice libere scad foarte repede, cu un timp de înjumătătire prin eliminare iniţial mai mic de 10 minute şi cu o a doua faza a timpului de înjumătătire prin eliminare în jur de 30 de minute, datorată probabil legării rapide de receptorii plachetari GPIIb/IIIa.

Funcţia plachetară se reface, în general, în decurs de 48 de ore, deşi ReoPro rămâne în circulaţie timp de 15 zile sau mai mult, în stare legată de trombocite.

Administrarea intravenoasă de ReoPro în bolus 0,25 mg/kg urmată de perfuzia continuă cu

10 μg/minut (sau de perfuzarea unei doze ajustată la greutate, de 0,125 μg/kg şi minut până la cel mult 10 μg/minut) produce concentraţii plasmatice libere relativ constante pe întreaga durată a perfuziei.

La terminarea perfuziei, concentraţiile plasmatice ale formei libere scad repede timp de aproximativ 6 ore, apoi mai lent.

 

5.3     Date preclinice de siguranţă

 

Nu au importanţă semnificativă.

 

 

6.       PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

 

6.1     Lista excipienţilor

 

Fosfat disodic dihidrat, dihidrogenofosfat de sodiu monohidrat, clorură de sodiu, polisorbat 80.

 

 

6.2     Incompatibilităţi

 

Nu au fost demonstrate incompatibilităţi cu lichidele de perfuzie intravenoasă sau cu medicaţia cardiovasculară uzuală.

Totuşi, se recomandă ca ReoPro să se administreze, ori de câte ori este posibil, pe linie venoasă separată şi să nu fie amestecat cu alte medicamente.

Nu s-au observat incompatibilităţi cu flacoanele de sticlă, cu sacii de policlorură de vinil sau cu seturile de administrare.

 

6.3     Perioada de valabilitate

 

3 ani.

 

6.4     Precauţii speciale pentru păstrare

 

A se păstra la frigider, la temperaturi de 2ºC-8ºC.

A nu se congela.

A nu se agita.

 

6.5     Natura şi conţinutul ambalajului

 

Cutie cu un flacon de sticlă borosilicată tip I cu capac de cauciuc teflonat şi capsă de aluminiu protejată de un capac de plastic, cu 5 ml soluţie injectabilă/perfuzabilă.

 

6.6    Instrucţiuni privind pregătirea medicamentului în vederea administrării, manipularea sa şi eliminarea reziduurilor

 

Flacoanele nu trebuie agitate.

ReoPro nu conţine conservanţi şi conţinutul flaconului este destinat unei singure administrări. Pentru instrucţiunile de administrare vezi pct. 4.2.

 

Instrucţiuni privind diluarea produsului:

 

Înaintea administrării, produsele medicamentoase parenterale trebuie controlate vizual. Nu se utilizează produsul dacă prezintă particule vizibile.

Ca pentru toate produsele medicamentoase parenterale , la administrarea ReoPro se vor utiliza proceduri aseptice.

Administrarea în bolus: cantitatea de ReoPro necesară pentru administrarea în bolus se aspiră într-o seringă. Soluţia se trece printr-un filtru de seringă de 0,2/0,22 μm, steril, apirogen, cu capacitate mică de legare a proteinelor. Bolusul trebuie administrat în decurs de 1 minut.

Administrarea perfuziei intravenoase: cantitatea de ReoPro necesară pentru administrarea în perfuzie se aspiră într-o seringă. Se introduce într-o pungă cu soluţe NaCl 0,9% sau glucoză 5% şi se administrează cu ajutorul unei pompe de perfuzie continuă, cu viteza calculată.

Soluţia pentru perfuzie continuă trebuie filtrată, fie în momentul preparării amestecului de perfuzie, fie în timpul administrării, folosind un filtru de 0,2/0,22 μm, steril, apirogen, cu capacitate mică de legare a proteinelor.

Cantitatea de lichid rămasă neutilizată la sfârşitul perfuziei se aruncă.

 

 

7.       DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

 

Centocor B.V.

Einsteinweg 101, 2333 CB Leiden, Olanda

 

 

8.       NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

 

ReoPro 2 mg/ml, soluţie injectabilă/perfuzabilă:

6925/2006/01

 

 

9.       DATA REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

 

Reautorizare-Noiembrie 2006

 

 

10.     DATA REVIZUIRII TEXTULUI

 

Noiembrie 2006

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Infarctul miocardic Afla cum se produce infarctul miocardic.
Dr. Imre Benedek: Mortalitatea provocată de infarctul miocardic acut a scăzut de la 23% la 7% Mortalitatea cauzată de infarctul miocardic acut a scăzut de la 23%, cât era în anul 2004, la 7% în anul 2010, în judeţele Mureş, Harghita şi Covasna, arată un studiu prezentat, vineri, în cadrul celei de-a X-a Conferinţe Naţionale de Cardiologie de la Târgu Mureş, de dr. Imre Bnedek, şeful Clinicii...
Vass Levente(UDMR) propune înfiinţarea de centre de recuperare neurologică după modelul celor pentru infarctul miocardic Candidatul UDMR Mureş la Camera Deputaţilor, Vass Levente, a anunţat că propune înfiinţarea de centre de recuperare neurologică după modelul sistemului de intervenţie la infarctul miocardic, astfel încât cei care suferă accidente vasculare cerebrale (AVC) să aibă şanse mai mari de recuperare.
Infarctele şi accidentele vasculare cerebrale sunt mai frecvente în ianuarie Decesele care survin în întreaga lume din cauze cardiovasculare, cum ar fi infarctul miocardic şi accidentul vascular cerebral, înregistrează un vârf în luna ianuarie. Motivul pentru care se întâmplă astfel nu a fost clar un timp pentru oamenii de ştiinţă, însă noi dovezi încep să dezlege misterul, scrie...
Vârstnicii, învăţaţi cum să prevină sau să identifice simptomele accidentului vascular ori infarctului miocardic Persoanele de vârsta a treia au învăţat direct de la specialişti, în cadrul campaniei 'Sănătate pentru Trupul şi Sufletul Tău', cum să prevină accidentul vascular sau infarctul miocardic şi cum să supravieţuiască atacului cerebral ori atacului de cord, recunoscând simptomele care preced aceste boli.
Spitalul Floreasca: Starea pacientului Gabriel Cotabiţă este gravă, dar stabilă Starea lui Gabriel Cotabiţă este gravă, dar stabilă, investigaţiile complexe de la internare până la momentul de faţă indicând drept cauză cea mai probabilă a stopului cardio-respirator o tulburare severă de ritm cardiac (produs în contextul unor afecţiuni cardio-vasculare pre-existente), fiind excluse...