suport@medipedia.ro 021.242.04.28 (Luni-Vineri: 8:00-16:30)
Unde caut?
  • Tot continutul
  • Articole
  • Dictionar
  • Forum
  • Unitati medicale

Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

AROMASIN 25 mg
Denumire AROMASIN 25 mg
Descriere Aromasin este indicat în tratamentul adjuvant al cancerului de sân invaziv în stadiu incipient, cu receptori estrogenici prezenţi, la femei în postmenopauză, după 2-3 ani de tratament iniţial adjuvant cu tamoxifen.De asemenea Aromasin este indicat în tratamentul cancerului de sân avansat, la femeile în postmenopauză fiziologică sau indusă, la care boala a progresat sub tratament antiestrogenic. Eficacitatea sa nu a fost demonstrată la pacientele a căror tumoră este lipsită de receptori estrogenici.
Denumire comuna internationala EXEMESTANUM
Actiune terapeutica ANTAGONISTI HORMONALI SI SUBSTANTE INRUDITE INHIBITORI ENZIMATICI
Prescriptie P-RF - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala care se retine la farmacie
Forma farmaceutica Drajeuri
Concentratia 25mg
Ambalaj Cutie x 2 blist. PVC-PVDC/PVC-Al x 15 draj.
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC L02BG06
Firma - Tara producatoare PFIZER ITALIA S.R.L. - ITALIA
Autorizatie de punere pe piata PFIZER EUROPE MA EEIG - MAREA BRITANIE

Ai un comentariu sau o intrebare despre AROMASIN 25 mg ?  Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> flori (vizitator) : exista un prep. natural care sa poata substitui medic. aromasin?
>> anto (vizitator) : aromasin interactioneaza cu melatonina?
>> Claudia Budurea (vizitator) : Se poate administra Aromasin concomitent cu tratamentul cu Avastin? Dar cu chimioterapie cu Taxol? Multumesc
>> mary (vizitator) : Este o problema daca se intrerupe pentru cateva zile tratamentul cu exemestan?
>> dr. Oana Iordache : De ce doriti sa intrerupeti tratamentul?
Prospect si alte informatii despre AROMASIN 25 mg, drajeuri   Rezumatul caracteristicilor produsului   Prospect       

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 6950/2006/01                                                         Anexa 2

Rezumatul Caracteristicilor Produsului

 

 

 

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

 

 

1.         DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

 

AROMASIN 25 mg, drajeuri

 

 

2.      COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

 

Fiecare drajeu conţine exemestan 25 mg.

 

Excipienţi: zahăr, p-hidroxibenzoat de metil

Pentru excipienţi, vezi pct. 6.1.

 

 

3.      FORMA FARMACEUTICĂ

 

Drajeuri

Drajeuri rotunde, biconvexe, aproape albe, inscripţionate cu 7663 pe una dintre feţe.

 

 

4.      DATE CLINICE

 

4.1    Indicaţii terapeutice

 

Aromasin este indicat în tratamentul adjuvant al cancerului de sân invaziv în stadiu incipient, cu receptori estrogenici prezenţi, la femei în postmenopauză, după 2-3 ani de tratament iniţial adjuvant cu tamoxifen.

 

De asemenea Aromasin este indicat în tratamentul cancerului de sân avansat, la femeile în postmenopauză fiziologică sau indusă, la care boala a progresat sub tratament antiestrogenic. Eficacitatea sa nu a fost demonstrată la pacientele a căror tumoră este lipsită de receptori estrogenici.

 

4.2    Doze şi mod de administrare

 

Femei adulte şi vârstnice

 

Doza recomandată este un drajeu Aromasin a 25 mg o dată pe zi, de preferinţă după masă.

În cancerul de sân incipient, tratamentul cu Aromasin trebuie să continue până la completarea celor 5 ani de tratament hormonal secvenţial combina adjuvant (tamoxifen urmat deAromasin ) sau mai devreme dacă se produce recidiva tumorii.

În cancerul de sân avansat, tratamentul cu Aromasin trebuie continuat până la regresia tumorii.se administrează atâta timp cât este eficace (împiedică dezvoltarea tumorii).

Nu sunt necesare ajustări ale dozei în caz de insuficienţă hepatică sau renală(vezi pct. 5.2).

 

Copii

 

Aromasin nu este indicat la copii.

 

4.3    Contraindicaţii

 

Aromasin este contraindicat la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la exemestan sau la

oricare dintre excipienţi.

Premenopauză.

Sarcină şi perioada de alăptare.

 

4.4    Atenţionări speciale şi precauţii speciale pentru utilizare

 

Aromasin nu trebuie administrat în premenopauză. De aceea, atunci când este necesar, statusul de postmenopauză trebuie confirmat prin măsurarea concentraţiilor plasmatice de LH, FSH şi estradiol.

 

Aromasin trebuie folosit cu prudenţă la pacientele cu insuficienţă hepatică sau renală.

 

Drajeurile Aromasin conţin zahăr şi, de aceea, nu trebuie administrate pacientelor cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei.

 

Drajeurile Aromasin conţin metil-p-hidroxibenzoat, care poate provoca reacţii alergice (posibil chiar întârziate).

 

Deoarece Aromasin este un medicament potent care scade concentraţia de estrogeni, se poate anticipa diminuarea densităţii minerale osoase.Nu se cunoaşte impactul tratamentului cu Aromasin asupra riscului de fracturi pe termen lung. La femeile cu osteoporoză sau cu risc de osteoporoză la începutul tratamentului trebuie evaluată densitatea minerală prin densitometrie. Deşi nu există date care să demonstreze efectul tratamentului cu Aromasin asupra diminuării densităţii minerale osoase, dacă este necesar, se recomandă iniţierea tratamentului osteoporozei. Pacientele tratate cu Aromasin trebuie atent monitorizate.

 

4.5    Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

 

Studii in vitro arată că medicamentul este metabolizat pin intermediul izoenzimei CYP3A4 a citocromului P450 şi al aldocetoreductazelor şi nu inhibă nici o altă izoenzimă CYP importantă. Într-un studiu clinic farmacocinetic, inhibarea specifică a CYP3A4 prin ketoconazol nu a influenţat semnificativ farmacocinetica exemestanului.

 

Într-un studiu privind interacţiunea dintre rifampicină, un inductor potent al CYP450, în doze de 600 mg pe zi şi exemestan în doză unică de 25 mg, ASC a exemestanului a fost diminuată cu 54%, iar Cmax cu 41%. Deoarece relevanţa clinică a acestor rezultate nu a fost evaluată, trebuie avută în vedere în vedere posibila diminuare a eficacităţii Aromasin de către rifampicină, medicamentele anticonvulsivante (cum sunt fenitoina şi carbamazepina) şi preparatele din plante conţinând Hypericum perforatum (sunătoare), cunoscuţi inductori ai CYP3A4.

 

Aromasin trebuie folosit cu prudenţă concomitent cu medicamente care sunt metabolizate prin intermediul CYP3A4 şi au un indice terapeutic îngust. Nu există experienţă clinică privind folosirea Aromasin împreună cu alte medicamente antineoplazice.

 

Aromasin nu trebuie folosit concomitent cu medicamente conţinând estrogeni deoarece acestea împiedică acţiunea sa farmacologică.

 

4.6    Sarcina şi alăptarea

 

Nu există date clinice referitoare la expunerea gravidelor la Aromasin. Studii la animale au dovedit efecte toxice asupra reproducerii (vezi pct. 5.3). De aceea, Aromasin este contraindicat la femeile gravide.

Nu se ştie dacă exemestanul se excretă în laptele uman. Aromasin nu trebuie administrat la femeile care alăptează.

 

4.7    Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

 

Aromasin poate provoca somnolenţă, astenie şi ameţeli. Pacientele trebuie avertizate că, dacă prezintă aceste manifestări, capacitatea fizică şi/sau mentală de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată.

 

4.8    Reacţii adverse

 

Aromasin a fost, în general, bine tolerat în toate studiile clinice, iar reacţiile adverse au fost, de obicei, uşoare până la moderate. Frecvenţa de întrerupere a tratamentului datorită evenimentelor adverse în cadrul studiilor clinice a fost de 6,3% la pacientele cu cancer de sân incipient care au primit ca tratament adjuvant Aromasin după un tratament adjuvant iniţial cu tamoxifen şi de 2,8% la pacientele cu cancer de sân avansat şi care au fost tratate cu o doză standard de 25 mg. La pacientele cu cancer de sân incipient cele mai frecvente reacţii adverse au fost eritem facial (22%), artralgia (17%) şi oboseala (17%). La pacientele cu cancer de sân avansat cele mai frecvente reacţii adverse au fost bufeurile (14%) şi greaţa (12%). Majoritatea reacţiilor adverse pot fi atribuite consecinţelor farmacologice normale ale privării de estrogeni (de exemplu-bufeurile).

 

Reacţiile adverse raportate sunt prezentate mai jos clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă: foarte frecvente (> 10%), frecvente (> 1% şi < 10%), mai puţin frecvente (> 0,1% şi < 1%) şi rare (> 0,01% şi < 0,1%).

 

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Frecvente: anorexie

 

Tulburări psihice

Foarte frecvente: insomnie

Frecvente: depresie

 

Tulburări ale sistemului nervos

Foarte frecvente: cefalee

Frecvente: ameţeli, sindrom de tunel carpian

Mai puţin frecvente: somnolenţă

 

Tulburări vasculare

Foarte frecvente: bufeuri

 

Tulburări gastrointestinale

Foarte frecvente: greaţă

Mai puţin frecvente: dureri abdominale, vărsături, constipaţie, dispepsie, diaree

 

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Foarte frecvente: transpiraţii profuze

Frecvente: erupţii cutanate tranzitorii, alopecie

 

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului osos

Frecvente: dureri articulare şi musculoscheletale(*)

 

Tulburări generale şi la nivelul locului de  administrare

Foarte frecvente: oboseală

Frecvente: dureri, edem periferic

Mai puţin frecvente: astenie

(*) Incluzând: artralgie şi, mai puţin frecvent, dureri la nivelul membrelor, osteorartrită, dorsalgii, artrită, mialgie şi redoare articulară.

 

Tulburări hematologice şi limfatice

La pacientele cu cancer de sân avansat, trombocitopenia şi leucopenia au fost rar raportate. La aproximativ 20% dintre pacientele tratate cu Aromasin, mai ales în condiţiile limfopeniei preexistente, a fost raportată scăderea ocazională a numărului de limfocite; totuşi, valorile medii ale limfocitelor la aceste paciente nu s-au modificat semnificativ de-a lungul timpului şi nu a fost observată creşterea corespunzătoare a incidenţei infecţiilor virale. Aceste efecte nu au fost observate în studii la pacientele cu cancer de sân incipient.

 

Tulburări hepatobiliare

Foarte frecvent a fost observată creşterea uşoară a concentraţiei fosfatazei alcaline, posibil legată de modificările metabolice osoase. Frecvent a fost observată creşterea uşoară a bilirubinemiei, fără ca aceasta să se asocieze, de regulă, cu creşterea concentraţiei enzimelor hepatice.

 

Tabelul de mai jos prezintă frecvenţa evenimentelor adverse şi a bolilor întâlnite în studiile cu cancer de sân incipient, indiferent de cauzalitate, raportate la pacientele cărora li s-a administrat medicaţia din studiu, precum şi până la 30 de zile de la ultima administrare a Aromasin a fost, în general, bine tolerat în toate studiile clinice, iar reacţiile adverse au fost, de obicei, uşoare sau moderate. Rata de întrerupere a tratamentului din cauza reacţiilor adverse în cadrul studiilor clinice a fost de 6,3% la pacientele cu cancer de sân incipient şi care au primit ca tratament adjuvant Aromasin după un tratament adjuvant iniţial cu tamoxifen şi de 2,8% la pacientele cu cancer de sân avansat şi care au fost tratate cu o doză standard de 25 mg. La pacientele cu cancer de sân incipient cele mai frecvente reacţii adverse au fost bufeurile (22%), artralgia (17%) şi oboseala (17%). La pacientele cu cancer de sân avansat cele mai frecvente reacţii adverse au fost bufeurile (14%) şi greaţa (12%). Majoritatea reacţiilor adverse pot fi atribuite consecinţelor farmacologice normale ale privării de estrogeni (de exemplu-bufeurile).

 

Reacţiile adverse raportate sunt prezentate mai jos clasificate pe sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă: foarte frecvente (> 10%), frecvente (> 1% şi < 10%), mai puţin frecvente (> 0,1% şi < 1%) şi rare (> 0,01% şi < 0,1%).

 

Tulburări de metabolism şi nutriţie

Frecvente: anorexie

 

Tulburări psihiatrice

Foarte frecvente: insomnie

Frecvente: depresie

 

Tulburări ale sistemului nervos

Foarte frecvente: cefalee

Frecvente: ameţeli, sindrom de tunel carpian

Mai puţin frecvente: somnolenţă

 

Tulburări vasculare

Foarte frecvente: bufeuri

 

Tulburări gastrointestinale

Foarte frecvente: greaţă

Mai puţin frecvente: dureri abdominale, vărsături, constipaţie, dispepsie, diaree

 

Tulburări cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Foarte frecvente: transpiraţii profuze

Frecvente: erupţii cutanate, alopecie

 

Tulburări musculoscheletale şi osoase

Frecvente: dureri articulare şi musculoscheletale(*)

 

Tulburări generale şi la locul administrării

Foarte frecvente: oboseală

Frecvente: dureri, edem periferic

Mai puţin frecvente: astenie

(*) Incluzând: artralgie şi, mai puţin frecvent, dureri la nivelul membrelor, osteorartrită, dorsalgii, artrită, mialgie şi redoare articulară.

 

Tulburări hematologice şi limfatice

La pacientele cu cancer de sân avansat, trombocitopenia şi leucopenia au fost rar raportate. La aproximativ 20% dintre pacientele tratate cu Aromasin, mai ales în condiţiile limfopeniei preexistente, a fost raportată creşterea ocazională a numărului de limfocite; totuşi, valorile medii ale limfocitelor la aceste paciente nu s-au modificat semnificativ de-a lungul timpului şi nu a fost observată creşterea incidenţei infecţiilor virale. Aceste efecte nu au fost observate în studii la pacientele cu cancer de sân incipient.

 

Tulburări hepatobiliare

Foarte frecvent a fost observată creşterea uşoară a concentraţiei fosfatazei alcaline, posibil legată de modificările metabolice osoase. Frecvent a fost observată creşterea uşoară a bilirubinemiei, fără ca aceasta să se asocieze, de regulă, cu creşterea concentraţiei enzimelor hepatice.

 

Tabelul de mai jos prezintă frecvenţa evenimentelor adverse şi a bolilor întâlnite în studiile cu cancer de sân incipient, indiferent de cauzalitate, raportate la pacientele cărora li s-a administrat medicaţia din sudiu, precum şi până la 30 de zile de la ultima administrare a medicaţiei din studiu.

 

Evenimente adverse şi boli

Exemestan

(N = 2252)

Tamoxifen

(N = 2279)

Bufeuri

488 (21,7%)

456 (20,0%)

Oboseală

372 (16,5%)

345 (15,1%)

Cefalee

303 (13,5%)

255 (11,2%)

Insomnie

279 (12,4%)

199 (8,7%)

Transpiraţii profuze

270 (12,0%)

242 (10,6%)

Ameţeli

225 (10,0%)

197 (8,6%)

Greaţă

199 (8,8%)

205 (9,0%)

Osteoporoză

116 (5,2%)

65 (2,9%)

Hemoragii vaginale

87 (3,9%)

109 (4,8%)

Ginecologice

81 (3,6%)

154 (6,8%)

Alte cancere primare

56 (2,5%)

84 (3,7%)

Vărsături

51 (2,3%)

52 (2,3%)

Tulburări de vedere

44 (2,0%)

48 (2,1%)

Tulburări cardiovasculare

21 (0,9%)

39 (1,7%)

Fracturi osteoporotice

17 (0,8%)

13 (0,6%)

Tromboembolism

15 (0,7%)

40 (1,8%)

Infarct miocardic

14 (0,6%)

4 (0,2%)

 

4.9    Supradozaj

 

În studii clinice au fost bine tolerate doze unice de până la 800 mg Aromasin la femei voluntare sănătoase şi de până la 600 mg pe zi la femei în postmenopauza cu cancer de sân avansat.

Nu este cunoscută doza unică de Aromasin care ar putea produce simptome ce pun în pericol viaţa. La şobolan şi câine, mortalitatea a fost observată după o doză unică orală echivalentă cu de 2000, respectiv de 4000 de ori doza recomandată la om în mg/m². Nu există un antidot specific în caz de supradozaj, iar tratamentul trebuie să fie simptomatic. Se recomandă terapie de susţinere generală, incluzând monitorizarea frecventă a semnelor vitale şi supravegherea atentă a pacientei.

 

 

5.      PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

 

5.1    Proprietăţi farmacodinamice

 

Grupa farmacoterapeutică: inhibitor steroidian de aromatază; medicament antineoplazic, antagonişti hormonali şi substanţe înrudite, inhibitori enzimatici, Codul ATC: L02BG06

 

Exemestanul este un inhibitor steroidian ireversibil al aromatazei, înrudit structural cu substratul natural, androstendiona. La femeile în postmenopauză, estrogenii sunt produşi în principal în ţesuturile periferice prin conversia androgenilor în estrogeni sub acţiunea aromatazei. Privarea de estrogeni prin inhibarea aromatazei este o modalitate de tratament eficace şi selectiv al cancerului de sân hormono-dependent la femeile în postmenopauză. La această categorie, Aromasin administrat oral a redus semnificativ concentraţiile estrogenilor serici începând de la doza de 5 mg, cu o supresie maximă (>90%) la o doză de 10-25 mg. La femeile cu cancer de sân în postmenopauză, tratate cu o doză zilnică de 25 mg, efectul aromatazei la nivelul întregului organism a fost redusă cu 98%.

 

Exemestanul nu are activitate progestogenică sau estrogenică. Mai ales la doze mari a fost observată o activitate androgenică slabă, datorată probabil 17-hidro derivaţilor. În studii cu doze zilnice multiple, Aromasin nu a avut efecte detectabile asupra biosintezei suprarenale de cortizol sau aldosteron, măsurată înainte sau după testul de provocare cu ACTH, demonstrând astfel selectivitatea sa specifică pentru aromatază în comparaţie cu alte enzime implicate în calea steroidogenă.

 

De aceea, nu sunt necesare terapii de substituţie cu glucocorticoizi sau mineralocorticoizi. A fost observată o uşoară creştere, independent de doză, a concentraţiilor serice de LH şi FSH chiar şi la doze mici; acest efect este totuşi previzibil pentru această clasă farmacologică, fiind probabil rezultatul feedback-ului la nivel hipofizar: reducerea concentraţiei estrogenului stimulează secreţia hipofizară de gonadotropine şi la femeile în postmenopauză.

 

Tratamentul adjuvant al cancerului de sân incipient

Într-un studiu multicentric, randomizat, dublu-orb, realizat la 4724 femei aflate în postmenopauză şi cu receptori estrogenici pozitivi sau cu cancer de sân primar cu status necunoscut, pacientele cu boală clinic vindecată după 2-3 ani de tratament adjuvant cu tamoxifen au fost randomizate pentru a li se administra timp de 3 sau 2 ani Aromasin (25 mg pe zi) sau tamoxifen (20 sau 30 mg pe zi), până la completarea celor 5 ani de hormonoterapie standard.

 

După o durată medie de tratament de aproximativ 27 de luni şi o perioadă medie de urmărire de aproximativ 35 de luni, rezultatele au arătat că tratamentul secvenţial cu Aromasin după 2-3 ani de tratament adjuvant cu tamoxifen a fost asociat cu ameliorarea clinică şi statistic semnificativă a supravieţuirii, faţă de grupul care a continuat tratamentul cu tamoxifen. Analizarea rezultatelor a arătat că în perioada studiului Aromasin a redus riscul recurenţei cancerului de sân cu 31% faţă de grupul tratat cu tamoxifen (rata de risc 0,69; p=0,00003). Efectele benefice ale exemestanului faţă de tamoxifen în ceea ce priveşte supravieţuirea fără boală a fost aparent independentă faţă de statusul general sau chimioterapia anterioară.

 

De asemenea, Aromasin a redus semnificativ riscul cancerului de sân contralateral (rata de risc 0,32, p=0,0034).

La momentul analizei rezultatelor, supravieţuirea generală nu a diferit semnificativ între cele 2 grupuri, înregistrându-se 116 decese în grupul tratat cu Aromasin şi 137 la grupul tratat cu tamoxifen (rata de hazard 0,86; p=0,23).

 

Rezultate principale de eficacitate la toate pacientele (populaţia în intenţia de tratament) şi la cele cu receptori pentru estrogeni pozitivi, sunt sintetizate după cum urmează:

 

Populaţia-ţintă pentru finalizarea studiului

Exemestan

Evenimente/N (%)

Tamoxifen

Evenimente/N (%)

Rata de risc (IC 95%)

Valoarea p*

Supravieţuire fără boală a

Toate pacientele

213 /2352 (9,1%)

306 /2372 (12,9%)

0,69 (0,58-0,82)

0,00003

Paciente RE+

164 /2008 (8,2%)

248 /2011 (12,3%)

0,65 (0,53-0,79)

0,00001

Cancer de sân contralateral

Toate pacientele

8 /2352 (0,3%)

25 /2372 (1,1%)

0,32 (0,15-0,72)

0,00340

Paciente RE+

5 /2008 (0,3%)

23 /2011 (1,1%)

0,22 (0,08-0,57)

0,00069

Supravieţuire cu cancer de sân vindecat b

Toate pacientele

171 /2352 (7,3%)

262 /2372 (11,0%)

0,65 (0,54-0,79)

<0,00001

Paciente RE+

128 /2008 (6,4%)

215 /2011 (10,7%)

0,58 (0,47-0,73)

<0,00001

Supravieţuire fără apariţia recurenţei la distanţă c

Toate pacientele

142 /2352 (6,0%)

204 /2372 (8,6%)

0,70 (0,56-0,86)

0,00083

Paciente RE+

107 /2008 (5,3%)

163 /2011 (8,1%)

0,65 (0,51-0,83)

0,00048

Supravieţuire generală d

Toate pacientele

116 /2352 (4,9%)

137 /2372 (5,8%)

0,86 (0,67-1,10)

0,22962

Paciente RE+

90 /2008 (4,5%)

104 /2011 (5,2%)

0,87 (0,66-1,16)

0,33671

* Testul log-rank; Paciente RE+ = paciente cu receptori pentru estrogeni pozitivi;

a Supravieţuirea fără boală se defineşte ca prima apariţie a recurenţei locale sau la distanţă, a cancerului de sân contralateral sau a decesului de orice cauză;

b Supravieţuirea cu cancer de sân vindecat se defineşte ca prima apariţie a recurenţei locale sau la distanţă, a cancerului de sân contralateral sau a decesului din cauza cancerului de sân;

c Supravieţuirea fără apariţia recurenţei la distanţă se defineşte ca prima apariţie a recurenţei la distanţă sau a decesului din cauza cancerului de sân;

d Supravieţuirea generală se defineşte ca deces de orice cauză.

 

Nu se poate afirma dacă diferenţele de supravieţuire fără boală înseamnă un avantaj al exemestanului în ceea ce priveşte supravieţuirea generală.

 

Rezultatele preliminare ale unui substudiu privind efectele osoase au arătat că la femeile tratate 1 an cu Aromasin după 2-3 ani de tratament cu tamoxifen a prezentat reducerea moderatăa a demineralizării osoase. În întregul studiu, după 30 de luni de tratament, incidenţa fracturilor nu a diferit statistic semnificativ între grupul tratat cu Aromasin şi cel tratat cu tamoxifen (3,8% şi, respectiv, 2,7%).

 

Rezultatele preliminare ale unui substudiu privind efectele la nivelul endometrului au arătat că, după 2 ani de tratament, s-a înregistrat diminuarea grosimii endometrului la 28,6% (n = 52) dintre pacientele tratate cu Aromasin, spre deosebire de îngroşarea endometrului cu 5,3% (n = 51) la pacientele tratate cu tamoxifen. Diminuarea grosimii endometrului, raportată la începutul studiului, a revenit la valorile normale (< 5 mm) la 50% dintre pacientele tratate cu Aromasin.

 

Tratamentul cancerului de sân avansat

Într-un studiu randomizat controlat*, Aromasin în doză zilnică de 25 mg a determinat prelungirea semnificativ statistică a supravieţuirii, a timpului de progresie a tumorii şi a timpului până la eşecul tratamentului, în comparaţie cu medicaţia hormonală standard cu acetat de megestrol la femei în postmenopauză cu cancer de sân avansat şi care a progresat după, sau în timpul tratamentului cu tamoxifen, administrat fie ca terapie adjuvantă, fie ca terapie de primă linie pentru cancerul avansat.

 

5.2    Proprietăţi farmacocinetice

 

Absorbţie:

După administrarea orală de Aromasin drajeuri, exemestanul se absoarbe repede. Fracţiunea din doza administrată absorbită din tractul gastro-intestinal este mare. Biodisponibilitatea absolută la om nu este cunoscută, deşi se anticipează a fi limitată de o metabolizare marcată la primul pasaj hepatic. Un proces similar a determinat o biodisponibilitate absolută de 5% la şobolan şi câine. Concentraţia plasmatică maximă de 18 ng/ml se obţine la 2 ore după o doză unică de 25 mg. Administrarea concomitentă cu alimente creşte biodisponibilitatea cu 40%.

 

Distribuţie:

Volumul de distribuţie al exemestanului, necorectat în funcţie de biodisponibilitatea după administrarea orală, este de circa 20 l. Cinetica este liniară şi timpul de înjumătăţire terminal este de 24 ore. Legarea exemestanului de proteinele plasmatice este de aproximativ 90%, independent de concentraţie. Exemestanul şi metaboliţii săi nu se leagă de hematii.

Exemestanul nu se acumulează într-un mod neaşteptat, după doze repetate.

 

Metabolism şi excreţie:

Exemestanul este metabolizat prin oxidarea grupului metilen din poziţia 6 de către izoenzima CYP3A4 şi/sau reducerea grupului 17-ceto de către aldocetoreductază urmată de conjugare. Clearance-ul exemestanului este de aproximativ. 500 l/h, necorectat în funcţie de biodisponibilitatea după administrarea orală.

Referitor la proprietatea de inhibare a aromatazei, metaboliţii sunt fie inactivi, fie mai puţin activi decât exemestanul.

Cantitatea de medicament excretat nemodificat în urină este mai mică de 1% din doza administrată. În urină şi fecale s-au eliminat, în decurs de 1 săptămână, proporţii aproximativ egale (40%) de exemestan marcat radioactiv cu C14.

 

Grupe populaţionale speciale

Vârsta: Nu au fost observate corelaţii semnificative între expunerea sistemică la Aromasin şi vârsta subiecţilor.

 

Insuficienţa renală:

La pacientele cu insuficienţă renală severă (CLCR<30 ml/min), expunerea sistemică la exemestan a fost de două ori mai mare comparativ cu voluntarele sănătoase. Datorită profilului de siguranţă al exemestanului, nu se consideră necesară o ajustare a dozei.

 

Insuficienţa hepatică:

La pacientele cu insuficienţă hepatică moderată sau severă, expunerea la exemestan a fost de 2-3 ori mai mare decât la voluntarele sănătoase. Datorită profilului de siguranţă al exemestanului, nu se consideră necesară o ajustare a dozei.

 

5.3.   Date preclinice de siguranţă

 

Toxicitatea acută: Toxicitatea orală acută la exemestan este mică, cu DL50 la rozătoare > 2000 mg/kg şi toleranţă bună, până la 1000 mg/kg, la câine.

Toxicitatea cronică: În studiile de toxicitate, cu doze repetate, dozele care nu au produs efecte toxice după 1 an de tratament au fost de 50 mg/kg şi zi la şobolan şi 30 mg/kg şi zi la câine; aceste doze au produs o expunere sistemică de aproximativ 3 până la 6 ori mai mare comparativ cu expunerea la om la 25 mgpezi. La toate speciile testate şi la ambele sexe, s-au observat efecte asupra organelor reproductive şi anexelor, legate de activitatea farmacologică a exemestanului. Alte efecte toxice (la nivelul ficatului, rinichiului şi SNC) au fost observate numai la expuneri considerate ca fiind mult mai mari decât cele corespunzătoare expunerii la om, deci puţin relevante pentru practica clinică.

Mutagenitate: Exemestanul nu a fost genotoxic la nivelul bacteriilor (testul Ames), celulelor de hamster chinez V79, hepatocitelor de şobolan sau în testul micronucleilor la şoarece. Deşi exemestanul a fost clastogen asupra limfocitelor in vitro, el nu s-a dovedit clastogen în două studii in vivo.

Toxicitatea asupra reproducerii: Aromasin a fost embriotoxic la şobolan şi iepure la valori de expuneri sistemice similare cu cele obţinute la om pentru 25 mg pezi. Nu au existat dovezi de teratogenitate.

Carcinogenitate: Într-un studiu cu durata de doi ani privind carcinogenitatea la şobolani femele nu a fost observată inducerea iatrogenă de tumori. În cazul şobolanilor masculi, studiul a fost întrerupt în săptămâna 92, din cauza decesului precoce datorat nefropatiei cronice. Într-un studiu cu durata de doi ani privind carcinogenicitatea la şoareci, a fost observată creşterea incidenţei neoplasmului hepatic la ambele sexe, la dozele intermediare şi mari de medicament (150 mg şi 450 mg pekg şi pe zi). Aceste rezultate sunt considerate ca fiind legate de inducerea enzimelor microzomale hepatice, efect observat la şoarece, dar nu şi în studiile clinice. De asemenea, la şoarecii de sex masculin a fost observată creşterea incidenţei adenomului tubular renal, la doze mari de medicament (450 mg pekg şi pezi). Această modificare este considerată ca fiind legată de specie şi sex, având loc la o doză de 63 de ori mai mare decât expunerea care are loc la om la dozele terapeutice. Nici una dintre aceste reacţii nu este considerată Toxicitatea acută: Toxicitatea orală acută la exemestan este mică, cu DL50 la rozătoare > 2000 mg/kg şi toleranţă bună până la 1000 mg/kg la câine.

Toxicitatea cronică: În studiile experimentale de toxicitate, cu doze repetate, dozele care nu au produs efecte toxice după 1 an de tratament au fost de 50 mg/kg şi zi la şobolan şi 30 mg/kg şi zi la câine; aceste doze au produs o expunere sistemică de aproximativ 3 până la 5 ori mai mare comparativ cu expunerea la om la 25 mg/zi. La toate speciile testate şi la ambele sexe, s-au observat efecte asupra organelor reproductive şi anexe, legate de activitatea farmacologică a exemestanului. Alte efecte toxice (la nivelul ficatului, rinichiului şi SNC) au fost observate numai la expuneri considerate ca fiind mult mai mari decât cele corespunzătoare expunerii la om, deci puţin relevante pentru practica clinică.

Mutagenicitate: Exemestanul nu a fost genotoxic la nivelul bacteriilor (testul Ames), celulelor de hamster chinez V79, hepatocitelor de şobolan sau în testul micronucleilor la şoarece. Deşi exemestanul a fost clastogen asupra limfocitelor in vitro, el nu s-a dovedit clastogen în două studii in vivo.

Toxicitatea asupra reproducerii: Aromasin a fost embriotoxic la şobolan şi iepure la nivele de expunere sistemică similare cu cele obţinute la om pentru 25 mg/zi. Nu au existat dovezi de teratogenitate.

Carcinogenitate: Într-un studiu pe durata a doi ani privind carcinogenicitatea la şobolani nu a fost observată inducerea iatrogenă de tumori. În cazul şobolanilor masculi, studiul a fost întrerupt în săptămâna 92, din cauza decesului precoce datorat nefropatiei cronice. Într-un studiu pe durata a doi ani privind carcinogenicitatea la şoareci, a fost observată creşterea incidenţei neoplasmului hepatic la ambele sexe, la dozele intermediare şi mari de medicament (150 mg şi 450 mg/kg/zi). Aceste rezultate sunt considerate ca fiind legate de inducerea enzimelor microzomale hepatice, efect observat la şoarece, dar nu şi în studiile clinice. De asemenea, la şoarecii de sex masculin a fost observată creşterea incidenţei adenomului tubular renal, la doze mari de medicament (450 mg/kg/zi). Această modificare este considerată ca fiind legată de specie şi sex, având loc la o doză de 63 de ori mai mare decât expunerea care are loc la om la dozele terapeutice. Nici una dintre aceste reacţii nu este considerată relevantă clinic pentru tratamentul pacienţilor cu exemestan.

 

 

6.      PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

 

6.1    Lista excipienţilor

 

Nucleu: dioxid de siliciu coloidal anhidru, crospovidonă, hipromeloză; stearat de magneziu, manitol, celuloză microcristalină, amidon glicolat de sodiu tip A, polisorbat 80

Film: hipromeloză, alcool polivinilic, simeticonă, macrogol 6000, zahăr, carbonat de magneziu, dioxid de titan (E171), p-hidroxibenzoat de metil (E218), ceară din esteri de cetil; talc, ceară carnauba

Cerneala de inscripţionare: etanol,  shellac, oxizi negri de fer (E172) şi oxizi de titan (E171).

 

6.2    Incompatibilităţi

 

Nu este cazul.

 

6.3    Perioada de valabilitate

 

3 ani.

 

6.4    Precauţii speciale pentru păstrare

 

Nu sunt necesare condiţii speciale de păstrare.

 

6.5    Natura şi conţinutul ambalajului

 

Cutie cu 2 blistere din PVC-PVDC/PVC-Al a câte 15 drajeuri.

 

6.6    Instrucţiuni privind pregătirea medicamentului în vederea administrării <şi> <,> manipularea sa <şi eliminarea reziduurilor>

 

Fără cerinţe speciale.

 

 

7.      DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

 

Pfizer Europe MA EEIG

Ramsgate Road, Sandwich, Kent CT13 9NJ

Marea Britanie

 

 

8.      NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

 

6950/2006/01

 

 

9.      DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

 

Autorizare/Reînnoirea autorizaţiei, Noiembrie 2006

 

 

10.    DATA REVIZUIRII TEXTULUI

 

Octombrie 2006

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Copyright © 2014 Info World. Termeni si conditii.