suport@medipedia.ro 021.242.04.28 (Luni-Vineri:9:00-17:00)
Unde caut?
  • Tot continutul
  • Articole
  • Dictionar
  • Forum
  • Unitati medicale

Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

CELEBREX 200 mg
Denumire CELEBREX 200 mg
Descriere Celebrex este folosit pentru ameliorarea durerilor si umflaturilor determinate de boala artrozica si poliartrita reumatoida.
Denumire comuna internationala CELECOXIBUM
Actiune terapeutica ANTIINFLAMATOARE SI ANTIREUMATICE NESTEROIDIENE COXIBI
Prescriptie P-RF - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala care se retine la farmacie
Forma farmaceutica Capsule
Concentratia 200mg
Ambalaj Cutie x 2 blist. Al/PVC x 10 caps.
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC M01AH01
Firma - Tara producatoare PFIZER MANUFACTURING DEUTSCHLAND GMBH - GERMANIA
Autorizatie de punere pe piata PFIZER EUROPE MA EEIG - MAREA BRITANIE

Ai un comentariu sau o intrebare despre CELEBREX 200 mg ?  Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> dr. Oana Iordache : Pt marcelina Celebrexul are si efecte neplacute.ar fi util sa luati si protectie gastrica,
>> dr. Oana Iordache : Pt georgeta In afara de celebrex mai luati si alte medicamente?
>> georgeta : cu condescendenta va comunic ca, fiind hipertensiva, mi s-a prescris, in locul tertensivului,(care imi...
>> dr. Oana Iordache : Sanatate!
>> dan (vizitator) : Buna ziua celebrex este folosit si in tratarea sinuzitei cronice
>> dr. Oana Iordache : Poate fi util ca antiinflamator,
>> dr. Oana Iordache : Nu trebuie consumat pe o perioada indelungata.
>> RAMONA (vizitator) : am lat doar 2 pastile de CELEBREX 200MG si mi-a facut rana pe stomac,farmacista a zis sa renunt imediat...
>> dr. Oana Iordache : Trebuie luata si pritectie gastrica.
>> Florina Stoian (vizitator) : Va întreb daca in timpul tratamentului este interzis consumul de sare in alimente.
>> CELEBREX 100 mg
Capsule, 100mg
>> CELEBREX 200 mg
Capsule, 200mg
>> CELEBREX 100 mg
Capsule, 100mg
>> CELEBREX 100 mg
Capsule, 100mg
>> CELEBREX 100 mg
Capsule, 100mg
>> CELEBREX 100 mg
Capsule, 100mg
>> CELEBREX 100 mg
Capsule, 100mg
>> CELEBREX 200 mg
Capsule, 200mg
>> CELEBREX 200 mg
Capsule, 200mg
Prospect si alte informatii despre CELEBREX 200 mg, capsule   Rezumatul caracteristicilor produsului   Prospect       

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 203/2007/01-02-03-04-05-06;                                Anexa 2

204 /2007/01-02-03-04-05-06                          Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.       DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

CELEBREX 100 mg, capsule CELEBREX 200 mg, capsule

2.       COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

CELEBREX 100 mg, capsule

O capsulă conţine celecoxib 100 mg

Excipient: lactoză monohidrat 149, 70 mg

CELEBREX 200 mg, capsule

O capsulă conţine celecoxib 200 mg

Excipient: lactoză monohidrat 49, 80 mg

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3.       FORMA FARMACEUTICĂ

Capsulă

CELEBREX 100 mg, capsule

Capsule gelatinoase tari opace, albe până la aproape albe, marcate cu “100 mg” cu cerneală albastră.

CELEBREX 200 mg, capsule

Capsule gelatinoase tari opace, albe până la aproape albe, marcate cu “200 mg” cu cerneală aurie.

4. DATE CLINICE

4.1     Indicaţii terapeutice

Tratamentul simptomatic al bolii artrozice, poliartritei reumatoide şi spondilitei anchilopoietice.

Decizia de a prescrie un inhibitor selectiv al COX-2 trebuie să se bazeze pe evaluarea individuală a riscurilor generale pentru pacient (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

4.2     Doze şi mod de administrare

Deoarece riscurile cardiovasculare ale celecoxibului pot creşte odată cu doza şi durata expunerii, trebuie să se utilizeze doză minimă eficace şi cea mai scurtă durată posibilă de tratament. Ameliorarea simptomatică şi răspunsul terapeutic trebuie reevaluate periodic, mai ales în cazul pacienţilor cu boală artrozică (a se vedea secţiunile 4.3, 4.4, 4.8 şi 5.1).

Boala artrozică: Doza uzuală recomandată este de 200 mg celecoxib pe zi, administrată oral, în doză unică sau fracţionată în 2 prize. La unii pacienţi, cu insuficientă ameliorare a simptomatologiei, creşterea dozei la 200 mg celecoxib de două ori pe zi poate duce la creşterea eficacităţii terapeutice.

1

Dacă după 2 săptămâni de tratament beneficiile terapeutice nu sunt evidente, trebuie avute în vedere alte opţiuni terapeutice.

Poliartrita reumatoidă: Doza iniţială recomandată este de 200 mg celecoxib pe zi, administrată oral, în 2 prize. Dacă este necesar, doza poate fi ulterior crescută la 200 mg celecoxib de două ori pe zi. Dacă după 2 săptămâni de tratament beneficiile terapeutice nu sunt evidente, trebuie avute în vedere alte opţiuni terapeutice.

Spondilita anchilozantă: Doza zilnică recomandată este de 200 mg administrată o dată pe zi sau în 2 prize. La unii pacienţi, cu insuficientă ameliorare a simptomatologiei, creşterea dozei la 400 mg o dată pe zi sau în două prize poate duce la creşterea eficacitătii terapeutice. Dacă după 2 săptămâni de tratament beneficiile terapeutice nu sunt evidente, trebuie avute în vedere alte opţiuni terapeutice.

Doza maximă recomandată este de 400 mg celecoxib pe zi, pentru toate indicaţiile.

Celebrex poate fi administrat cu sau fără alimente.

Vârstnici (cu vârsta peste 65 ani): Similar cu adulţii mai tineri, doza iniţială este de 200 mg celecoxib pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi ulterior crescută la 200 mg celecoxib de două ori pe zi. Precauţii speciale sunt recomandate în cazul pacienţilor vârstnici cu greutatea corporală sub 50 kg (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Insuficienţă hepatică: La pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată confirmată şi cu valori ale concentraţiei albuminei plasmatice de 25-35 g/l, tratamentul trebuie iniţiat cu jumătate din doza recomandată. Experienţa clinică este limitată la pacienţi cu ciroză hepatică (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2).

Insuficienţă renală: Nu există suficientă experienţă clinică în ceea ce priveşte pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată, de aceea tratamentul la aceşti pacienţi se va face cu prudenţă (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2).

Copii: Tratamentul cu celecoxib nu este indicat copiilor.

4.3. Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi (vezi pct. 6.1).

Antecedente de hipersensibilitate la sulfonamide.

Ulcer gastroduodenal activ sau hemoragii gastrointestinale.

Pacienţi cu astmă bronţic, rinită acută, polipoză nazală, edem angioneurotic, urticarie sau alte reacţii alergice după administrarea de acid acetilsalicilic sau antiinflamatorii nesteroidiene (AINS), inclusiv inhibitori ai COX-2 (ciclooxigenazei 2).

Sarcină şi femei aflate la vârsta fertilă, în lipsa unor metode contraceptive eficace (vezi pct 4.5). La două specii de animale studiate s-a demonstrat potenţialul celecoxibului de a induce malformaţii (vezi pct 4.6 şi 5.3). Nu se cunoaşte riscul potenţial asupra sarcinii la om, dar acesta nu poate fi exclus.

Alăptare (vezi pct 4.6 şi 5.3).

Afecţiuni hepatice severe (albumină plasmatică < 25 g/l sau scor Child-Pugh ≥ 10).

Pacienţi cu clearance al creatininei < 30 ml/min.

Boli inflamatorii intestinale.

Insuficienţă cardiacă congestivă (clasă NYHA II-IV).

2

Boală cardiacă ischemică confirmată, boală arterială periferică şi/sau boală vasculară cerebrală.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

La pacienţii trataţi cu celecoxib au fost înregistrate complicaţii la nivelul tractului gastrointestinal superior (perforaţii şi ulceraţii gastrointestinale sau hemoragii), uneori fatale. Se recomandă prudenţă la pacienţii cu risc de apariţie a complicaţiilor gastro-intestinale în urma tratamentului cu AINS, pacienţii vârstnici care folosesc concomitent AINS sau acid acetilsalicilic sau pacienţii cu antecedente de boli gastro-intestinale, cum sunt ulceraţiile sau hemoragiile gastro-intestinale. La pacienţii care iau acid acetilsalicilic (chiar şi în doze mici) concomitent cu celecoxib există un risc crescut al reacţiilor adverse gastro-intestinale (ulceraţii sau alte complicaţii gastro-intestinale). În studiile clinice pe termen lung nu a fost demonstrată o diferenţă semnificativă între inhibitorii selectivi ai COX-2 + acidul acetilsalicilic şi AINS + acidul acetilsalicilic în ceea ce priveşte profilul de siguranţă gastro-intestinală (vezi pct. 5.1).

În cadrul unui studiu pe termen lung controlat placebo la subiecţi cu polipoză adenomatoasă sporadică, s-a observat un număr crescut de evenimente cardiovasculare grave, inclusiv infarct miocardic, la subiecţii trataţi cu celecoxib în doze de 200 mg de două ori pe zi şi 400 mg de două ori pe zi, comparativ cu grupul placebo (vezi pct.5.1).

Deoarece riscul cardiovascular al celecoxibului poate creşte odată cu creşterea dozei sau a duratei de expunere, trebuie recurs la cea mai scurtă durată posibilă de tratament şi la cea mai mică doză eficace. Ameliorarea simptomatică şi răspunsul terapeutic trebuie reevaluate periodic, mai ales la pacienţii cu boală artrozică (vezi pct.4.2, 4.3, 4.8 şi 5.1).

Pacienţii cu factori de risc semnificativi pentru afecţiuni cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat) trebuie trataţi cu celecoxib numai după o evaluare atentă (vezi pct.5.1).

Inhibitorii selectivi ai COX-2 nu constituie un substituient al acidului acetilsalicilic în profilaxia trombo-emboliilor cardio-vasculare, datorită lipsei efectelor antiplachetare. De aceea, tratamentele antiplachetare nu trebuie întrerupte (vezi pct.5.1).

Similar altor medicamente care inhibă sinteza prostaglandinelor, la pacienţii trataţi cu celecoxib au fost observate fenomene de retenţie hidrosalină şi edeme. De aceea, celecoxib va fi administrat cu prudenţă la pacienţii cu antecedente de insuficienţă cardiacă, disfuncţie ventriculară stângă sau hipertensiune arterială, precum şi la pacienţii cu edeme preexistente din orice altă cauză, deoarece inhibarea sintezei prostaglandinelor poate duce la deteriorarea funcţiei renale şi retenţie hidrosalină consecutivă. De asemenea, este necesară prudenţă la pacienţii trataţi cu diuretice sau care prezintă risc de hipovolemie.

Funcţiile renale sau hepatice compromise şi în special disfuncţia cardiacă, sunt mai posibile la vârstnici; de aceea, la vârstnici este necesară supraveghere medicală atentă. Studiile clinice cu celecoxib au demonstrat că efectele renale sunt similare cu cele observate în cazul tratamentului cu AINS.

Dacă în timpul tratamentului apar disfuncţii ale oricărui organ dintre cele menţionate mai sus, trebuie luate măsurile corespunzătoare şi trebuie avută în vedere eventuala întrerupere a tratamentului cu celecoxib.

Celecoxibul inhibă CYP2D6. Deşi această enzimă nu este puternic inhibată, poate fi necesară reducerea dozei pentru medicamentele metabolizate de CYP2D6 (vezi pct 4.5). Pacienţii cu metabolizare lentă la nivelul CYP2C9 trebuie trataţi cu prudenţă (vezi pct.5.2).

Asociat tratamentului cu celecoxib au fost raportate foarte rar reacţii cutanate grave, unele letale, inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză toxică epidermică (vezi pct 4.8). Riscul cel mai mare de apariţie al acestor reacţii pare a fi la începutul tratamentului: debutul acestor

3

reacţii a avut loc în prima lună de tratament în majoritatea cazurilor. La pacienţii trataţi cu celecoxib au fost raportate reacţii de hipersensibilitate grave (anafilaxie şi angioedem) (vezi pct 4.8). Pacienţii cu antecedente de alergie la sulfonamide sau orice alt medicament alergizant pot prezenta un risc mai mare de apariţie a reacţiilor cutanate grave sau a celor de hipersensibilitate (vezi pct 4.3). La primele semne de erupţie cutanată, leziune mucoasă sau orice alt semn de hipersensibilitate, tratamentul cu celecoxib trebuie întrerupt.

Celecoxibul poate masca febra şi alte semne de inflamaţie.

La pacienţii trataţi concomitent cu warfarină au fost observate hemoragii severe. Se recomandă prudenţă în cazul tratamentului concomitent cu celecoxib şi warfarină sau alte anticoagulante orale (vezi pct 4.5).

Celebrex 100 mg şi 200 mg conţine lactoză (149,7 mg şi, respectiv, 49,8 mg). Pacienţii cu rare probleme ereditare de intoleranţă la galactoză, deficit Lapp de lactază sau malabsorbţie glucoză-galactoză nu trebuie să folosească acest medicament.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Interacţiuni farmacodinamice

Efectul anticoagulant trebuie monitorizat la pacienţii trataţi concomitent cu warfarină sau alte anticoagulante cumarinice, în mod deosebit în primele zile de la debutul tratamentului sau de la modificarea dozei de celecoxib, deoarece la aceşti pacienţi există un risc crescut pentru complicaţiile hemoragice. De aceea, la pacienţii trataţi cu anticoagulante orale, timpul INR de protrombină, trebuie atent monitorizat, mai ales în primele zile de la debutul tratamentului cu celecoxib sau de la modificarea dozei de celecoxib (vezi pct. 4.4). Au fost raportate hemoragii asociate creşterii timpului de protrombină, uneori letale, mai ales la vârstnicii trataţi concomitent cu celecoxib şi warfarină.

AINS pot reduce efectul medicamentelor diuretice şi antihipertensive. Similar AINS, riscul insuficienţei renale acute, de obicei reversibilă, poate creşte la unii pacienţi cu funcţia renală afectată (de exemplu: pacienţi deshidrataţi sau vârstnici) dacă inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei sau antagoniştii receptorilor pentru angiotensină II sunt utilizaţi concomitent cu AINS, inclusiv cu celecoxib. De aceea, aceste asocieri trebuie utilizate cu prudenţă, în special la pacienţii vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi în mod adecvat, iar funcţia renală trebuie monitorizată după iniţierea terapiei concomitente şi periodic în timpul acesteia.

Administrarea concomitentă de AINS şi ciclosporină sau tacrolimus a sugerat creşterea efectului nefrotoxic al ciclosporinei sau tacrolimusului. Funcţia renală trebuie monitorizată atunci când celecoxibul este administrat în asociere cu aceste medicamente.

Celecoxibul poate fi folosit în asociere cu doze mici de acid acetilsalicilic, dar nu este un substituent al acidului acetilsalicilic în profilaxia afecţiunilor cardiovasculare. În studiile comunicate, similar altor AINS, a fost prezentat riscul crescut de ulceraţii sau alte complicaţii gastro-intestinale în cazul administrării concomitente de acid acetilsalicilic în doze mici, comparativ cu situaţiile în care a fost administrat numai celecoxib (vezi pct 5.1).

Interacţiuni farmacocinetice

Efectele celecoxibului asupra altor medicamente

Celecoxibul este un inhibitor al izoenzimei CYP2D6. În timpul tratamentului cu celecoxib, concentraţiile plasmatice ale dextrometorfanului, substrat pentru CYP2D6, au crescut cu 136%. Concentraţiile plasmatice ale medicamentelor care constituie un substrat pentru această enzimă pot creşte în cazul tratamentului concomitent cu celecoxib. Medicamentele care sunt metabolizate de CYP2D6 sunt: antidepresivele (triciclice şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei), neurolepticele, antiaritmicele etc. Pot fi necesare reducerea dozele substraturilor enzimei CYP2D6 atunci când se iniţiază tratament cu celecoxib sau creşterea dozelor la terminarea tratamentului cu celecoxib.

4

Studiile in vitro au demonstrat un oarecare potenţial de inhibare a metabolizării prin CYP2C19. Nu se cunoaşte semnificaţia clinică a acestui efect in vitro. Exemple de medicamente metabolizate de CYP2C19 sunt diazepamul, citalopramul şi imipramina.

Într-un studiu de interacţiune, celecoxibul nu a influenţat în mod semnificativ clinic farmacocinetica contraceptivelor orale (1 mg noretisteron/35 micrograme etinilestradiol).

Celecoxibul nu afectează relevant clinic farmacocinetica tolbutamidei (substrat pentru CYP2C9) sau glibenclamidei.

La pacienţii cu poliartrită reumatoidă, celecoxibul nu a afectat semnificativ statistic farmacocinetica (clearance-ul plasmatic sau renal) metotrexatului (la dozele utilizate în reumatologie). Totuşi, la iniţierea sau întreruperea tratamentului cu celecoxib pacienţii trebuie supravegheaţi cu atenţie pentru a decela eventualele fenomene toxice induse de metotrexat.

La subiecţii sănătoşi, administrarea concomitentă de celecoxib 200 mg de două ori pe zi şi litiu 450 mg de două ori pe zi a dus la o creştere medie a concentraţiei plasmatice maxime (Cmax) cu 16% şi a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) cu 18%, în cazul litiului. De aceea, pacienţii trataţi cu litiu trebuie supravegheaţi cu atenţie la iniţierea sau întreruperea tratamentului cu celecoxib.

Efectele altor medicamente asupra celecoxibului

Deoarece celecoxibul este metabolizat îndeosebi de CYP2C9, acesta trebuie administrat la jumătate din doza recomandată în cazul pacienţilor trataţi cu fluconazol. Administrarea concomitentă a unei doze unice de celecoxib 200 mg cu o doză de fluconazol 200 mg o dată pe zi (inhibitor puternic al CYP2C9), a dus la creşterea medie a Cmax cu 60% şi a ASC cu 130% în cazul celecoxibului. Administrarea concomitentă de inductori ai CYP2C9, cum ar fi rifampicina, carbamazepina şi barbituricele, poate reduce concentraţiile plasmatice ale celecoxibului.

Nu a fost observată modificarea farmacocineticii celecoxibului de către ketoconazol sau antiacide.

4.6     Sarcina şi alăptarea

Nu sunt disponibile date clinice disponibile privind expunerea la celecoxib în timpul sarcinii. Studiile la animale (şobolan şi iepure) au demonstrat fenomene de toxicitate asupra funcţiei de reproducere, inclusiv malformaţii (vezi pct 4.3 şi 5.3). Riscul potenţial pentru om în timpul sarcinii nu este cunoscut, dar nu poate fi exclus. Ca şi alte medicamente inhibitorii ale sintezei de prostaglandine, celecoxibul poate induce hipotonie uterină sau închiderea prematură a canalului arterial în cursul ultimului trimestru de sarcină. Tratamentul cu celecoxib este contraindicat în timpul sarcinii şi la femei aflate în perioada fertilă (vezi pct 4.3 şi 4.4). Dacă femeia devine gravidă în timpul tratamentului cu celecoxib, acesta trebuie întrerupt.

Nu există studii la om privind excreţia celecoxibului în laptele uman. Celecoxibul este excretat în laptele femelelor de şobolan în concentraţii similare cu cele plasmatice. Femeile tratate cu celecoxib nu trebuie să alăpteze.

4.7     Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Pacienţii la care apar ameţeli, vertij sau somnolenţă în timpul tratamentului cu celecoxib nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.

4.8     Reacţii adverse

Aproximativ 7400 de pacienţi au fost trataţi cu celecoxib în cadrul studiilor clinice controlate, iar la aproximativ 2300 dintre aceştia s-a administrat celecoxib timp de 1 an sau mai mult. În 12 studii clinice controlate placebo şi/sau activ, la pacienţii care au primit celecoxib au fost observate

5

evenimentele de mai jos. Reacţiile adverse menţionate au o frecvenţă egală sau mai mare decât placebo, iar rata de întrerupere a tratamentului determinată de reacţiile adverse a fost de 7,1% la pacienţii cu celecoxib, faţă de 6,1% în cazul celor care au primit placebo.

Reacţii suplimentare rezultate din experienţa după punerea pe piaţă la >70 milioane de pacienţi includ cefalee, greaţă şi artralgii, iar reacţiile foarte rare sunt prezentate cu caractere italice în lista de mai jos.

[Foarte frecvente (>1/10), frecvente (≥ 1/100, <1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000, <1/100), rare (≥ 1/10.000, <1/1000), foarte rare (<1/10.000, inclusiv cazurile izolate)]

Infecţii şi infestări

Frecvente: sinuzită, infecţii ale tractului respirator superior

Mai puţin frecvente: infecţii ale tractului urinar

Tulburări hematologice şi limfatice: Mai puţin frecvente: anemie Rare: leucopenie, trombocitopenie Foarte rare: pancitopenie

Tulburări ale sistemului imunitar

Foarte rare: reacţii alergice grave, şoc anafilactic

Tulburări metabolice şi de nutriţie: Mai puţin frecvente: hiperkaliemie

Tulburări psihice:

Frecvente: insomnie

Mai puţin frecvente: anxietate, depresie, oboseală

Foarte rare: confuzie, halucinaţii

Tulburări ale sistemului nervos:

Frecvente: ameţeli

Mai puţin frecvente: vedere înceţoşată, hipertonie, parestezie

Rare: ataxie, disgeuzie

Foarte rare: agravarea epilepsiei, meningită aseptică, ageuzie, anosmie

Tulburări acustice şi vestibulare: Mai puţin frecvente: tinitus Foarte rare: diminuarea auzului

Tulburări cardiace:

Mai puţin frecvente: infarct miocardic*, insuficienţă cardiacă, palpitaţii

Tulburări vasculare:

Mai puţin frecvente: hipertensiune arterială, agravarea hipertensiunii arteriale

Rare: accident ischemic cerebral*

Foarte rare: vasculită

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:

Frecvente: faringită, rinită

Mai puţin frecvente: tuse, dispnee

Foarte rare: bronhospasm

Tulburări gastro-intestinale:

Frecvente: dureri abdominale, diaree, dispepsie, flatulenţă

Mai puţin frecvente: constipaţie, eructaţii, gastrită, stomatită, vărsături, agravarea inflamaţiei gastro-

intestinale

6

Rare: ulceraţii duodenale, gastrice esofagiene, intestinale şi ale colonului, disfagie, perforaţii

intestinale, esofagită, melenă

Foarte rare: hemoragii gastro-intestinale, pancreatită acută, colită/agravarea colitei

Tulburări hepatobiliare:

Mai puţin frecvente: disfuncţii hepatice

Foarte rare: hepatită, icter, insuficienţă hepatică

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:

Frecvente: erupţii cutanate

Mai puţin frecvente: urticarie

Rare: alopecie, fotosensibilitate

Foarte rare: angioedem, dermatite exfoliative, eritem multiform, sindrom Stevens-Johnson, necroliză

epidermică.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: Mai puţin frecvente: crampe la nivelul membrelor inferioare Foarte rare: miozită

Tulburări renale şi ale căilor urinare:

Foarte rare: insuficienţă renală acută, nefrită interstiţială

Tulburări ale aparatului genital şi sânului: Foarte rare: tulburări menstruale nespecificate

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: Frecvente: edem periferic/retenţie hidro-salină

Investigaţii diagnostice:

Mai puţin frecvente: creşterea valorilor GOT şi GPT, creşterea creatininemiei, creşterea concentraţiei

plasmatice a ureei.

* Din analiza datelor provenite din 20 de studii clinice controlate placebo cu durată mai mare de 2 săptămâni şi până la 1 an, la pacienţi cu boală artrozică şi poliartrită reumatoidă, riscul suplimentar de apariţie a infarctului de miocard la pacienţii trataţi cu celecoxib 200 mg şi 400 mg pe zi faţă de placebo a fost de 0,7 evenimente la 1000 pacienţi (rar), nefiind înregistrat nici un risc suplimentar în cazul accidentelor ischemice cerebrale.

Datele preliminare din 2 studii cu durata de 3 ani la pacienţii cu polipoză colorectală trataţi cu 400 mg celecoxib pe zi (vezi pct 5.1) au arătat că riscul suplimentar de apariţie a infarctului de miocard faţă de placebo a fost de 7 evenimente la 1000 pacienţi (mai puţin frecvente). În aceleaşi studii, riscul suplimentar de apariţie a accidentelor ischemice cerebrale identificate cu certitudine la doza zilnică de 400 mg celecoxib (excluzând evenimentele hemoragice sau de etiologie necunoscută) a fost de 0,5 evenimente la 1000 pacienţi pe durata a 3 ani (rare). Pentru toate accidentele ischemice cerebrale, rata evenimentelor nu a fost mai crescută în cazul celecoxibului comparativ cu placebo.

4.9 Supradozaj

Nu există experienţă clinică în ceea ce priveşte supradozajul. Doze unice de 1200 mg celecoxib şi doze multiple de până la 1200 mg celecoxib de două ori pe zi au fost administrate subiecţilor sănătoşi timp de nouă zile, fără reacţii adverse semnificative clinic. În cazul suspectării unui supradozaj, trebuie luate măsuri adecvate de susţinere, de exemplu, evacuarea conţinutului gastric, supraveghere medicală şi, dacă este necesar, tratament simptomatic. Este puţin probabil ca dializa să fie o metodă eficace de eliminare a medicamentului, datorită legării în proporţie mare de proteinele plasmatice.

7

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare nesteroidiene şi antireumatice, coxibi. Cod ATC: M01A H01

Celecoxibul este un inhibitor selectiv oral al ciclooxigenazei-2 (COX-2), la doze terapeutice (200-400 mg pe zi). La aceste doze terapeutice, la voluntarii sănătoşi, nu a fost observată o inhibare semnificativă statistic a COX-1 (evidenţiată prin inhibarea formării ex vivo a tromboxanului B2 [TxB2]).

Ciclooxigenaza este responsabilă de formarea de prostaglandine. Au fost indentificate două forme izomere: COX-1 şi COX-2. COX-2 este indusă de stimulii proinflamatori şi este considerată ca fiind, cu precădere responsabilă de sinteza mediatorilor prostaglandinici ai durerii, inflamaţiei şi reacţiei febrile. De asemenea, COX-2 este implicată în ovulaţie, nidare şi închiderea canalului arterial, reglarea funcţiei renale şi a funcţiilor sistemului nervos central (inducerea reacţiei febrile, percepţia durerii şi funcţia cognitivă). De asemenea, poate să participe la vindecarea ulcerului. S-a identificat COX-2 în ţesuturile din jurul leziunilor ulcerative gastrice la bărbaţi, dar importanţa sa în vindecarea ulcerului nu a fost demonstrată.

Diferenţele, în ceea ce priveşte activitatea antiplachetară, dintre anumite AINS inhibitorii ale COX-1 şi inhibitorii selectivi ai COX-2 pot avea implicaţii clinice la pacienţii cu risc de apariţie a reacţiilor trombo-embolice. Inhibitorii selectivi ai COX-2 diminuă formarea prostaciclinelor sistemice (şi, posibil, şi endoteliale), fără afectarea tromboxanului plachetar.

Celecoxibul este un pirazol diaril substituit, similar din punct de vedere chimic cu alte sulfonamide non-arilaminice (de exemplu, tiazide, furosemid), diferit de sulfonamidele arilaminice (cum sunt sulfametoxizolul şi alte antibiotice sulfonamidice).

Afectarea formării de TxB2, care este un efect dependent de doză, a fost observată la doze mari de celecoxib. Totuşi, la subiecţii sănătoşi, în studii cu doze multiple mici, de 600 mg de 2 ori pe zi (de trei ori cea mai mare doză recomandată), celecoxibul nu a afectat agregarea plachetară şi timpul de sângerare, comparativ cu placebo.

Au fost realizate mai multe studii clinice pentru confirmarea eficacităţii şi siguranţei în tratamentul bolii artrozice, poliartritei reumatoide şi spondilitei ankilopoietice. Efectele celecoxibului au fost evaluate în cadrul tratamentului inflamaţiei şi durerii din gonartroză şi coxartroză,la aproximativ 4200 pacienţi, în cadrul studiilor controlate placebo sau activ, cu durata de până la 12 săptămâni. De asemenea, a fost evaluat şi în cadrul tratamentului inflamaţiei şi durerii din poliartrita reumatoidă, la aproximativ 2100 pacienţi, în cadrul studiilor clinice controlate placebo sau activ, cu durata de până la 24 săptămâni. La doze zilnice de 200-400 mg, celecoxibul a dus la ameliorarea durerii în primele 24 de ore de la administrare. Celecoxib a fost evaluat pentru tratamentul simptomatic al spondilitei anchilozante la 896 pacienţi în cadrul studiilor clinice controlate placebo sau activ, cu durata de până la 12 săptămâni. În cadrul acestor studii, la doze de 100 mg b.i.d, 200 mg q.d., 200 mg b.i.d şi 400 mg q.d. celecoxibul a determinat îmbunătăţirea semnificaţivă a indicilor de durere, de evoluţie generală a afectiunii şi de activitate în spondilita anchilozantă.

Au fost realizate 5 studii randomizate, controlate dublu-orb, cu control endoscopic al etajului gastrointestinal superior, cuprinzând aproximativ 4500 pacienţi fără ulceraţii iniţiale (celecoxibul a fost utilizat în doze de 50-400 mg de 2 ori pe zi). În studii implicând investigaţii endoscopice, cu durata de 12 săptămâni, celecoxibul (100-800 mg/zi) a fost asociat cu un risc semnificativ mai mic pentru ulcerul gastro-duodenal, faţă de naproxen (1000 mg/zi) şi ibuprofen (2400 mg/zi). Datele privind comparaţia cu diclofenacul (150 mg/zi) au fost neconcludente. În două studii cu durata de 12 săptămâni, procentajul pacienţilor cu ulceraţii gastro-duodenale decelate endoscopic nu a fost semnificativ diferit între placebo şi celecoxib 200 mg de două ori pe zi şi 400 mg de două ori pe zi.

8

Într-un studiu prospectiv pe termen lung privind siguranţa (studiul CLASS, durata 6-15 luni), 5800 pacienţi cu boală artrozică şi 2200 pacienţi cu poliartrită reumatoidă au primit celecoxib 400 mg de două ori pe zi (de 4 ori şi, respectiv, de 2 ori dozele terapeutice recomandate în boala artrozică şi poliatrita reumatoidă), ibuprofen 800 mg de trei ori pe zi sau diclofenac 75 mg de două ori pe zi (ambele la doze terapeutice). 22% din pacienţii înrolaţi au primit concomitent doze mici de acid acetilsalicilic (≤ 325 mg/zi), mai ales pentru profilaxie cardiovasculară. În cazul criteriului final principal – ulcerele complicate (definite ca hemoragii, perforaţii sau obstrucţii gastro-intestinale), celecoxibul nu a prezentat diferenţe statistic semnificative faţă de tratamentul individual cu ibuprofen sau diclofenac. De asemenea, în ceea ce priveşte ulcerele complicate, grupul aflat în tratament combinat cu AINS nu a prezentat diferenţe seminificative statistic (risc relativ 0,77, IÎ 95% 0,41-1,46, pentru toată durata studiului). În cazul obiectivului secundar – ulcere complicate şi simptomatice – incidenţa a fost semnificativ mai mică în cazul grupului tratat cu celecoxib faţă de grupul tratat cu AINS, cu risc relativ 0,66, IÎ 95% 0,45-0,97, dar nu şi faţă de grupul tratat cu diclofenac. Pacienţii trataţi concomitent cu celecoxib şi acid acetilsalicilic în doze mici au prezentat o rată de 4 ori mai mare a ulcerelor complicate, faţă de cei trataţi numai cu celecoxib. Incidenţa clinic semnificativă a diminuării concentraţiei de hemoglobină (>2 g/dl), confirmată prin teste repetate, a fost semnificativ mai mică la pacienţii trataţi cu celecoxib, faţă de grupul cu AINS (risc relativ 0,29, IC 95% 0,17-0,48). Incidenţa semnificativ mai mică a acestui eveniment în cazul celecoxibului s-a menţinut şi în prezenţa şi în absenţa tratamentului cu acid acetilsalicilic.

Studii clinice în desfăşurare: Sunt disponibile informaţii preliminare de siguranţă obţinute din 3 studii pe termen lung cu pacienţi utilizatori de celecoxib şi suferind de polipoză adenomatoasă sporadică sau cu predispoziţie pentru boala Alzheimer. În unul din aceste studii, APC (Prevenirea cu Celecoxib a Adenoamelor Colorectale Sporadice – Prevention of Sporadic Colorectal Adenomas with Celecoxib), s-a observat creşterea evenimentelor cardiovasculare faţă de placebo (mai ales infarct miocardic, IM) corelată cu doza, pentru doze de 200 mg celecoxib de două ori pe zi şi 400 mg celecoxib de două ori pe zi. Riscul crescut a fost evident după aproximativ 1 an de tratament. Riscul relativ (RR) pentru obiectivul combinat (moarte de cauză cardiovasculară, infarct miocardic sau accident ischemic cerebrovascular) faţă de placebo a fost de 3,4 (IC 95% de 1,4-8,5) pentru dozele de celecoxib mai mari şi de 2,5 (IC 95% de 1-6,4) pentru dozele mai mici. Riscul absolut pentru obiectivul combinat a fost de 3% în cazul dozelor mai mari de celecoxib, de 2,2% pentru dozele mai mici de celecoxib şi de 0,9% pentru placebo. Datele preliminare din alte două studii pe termen lung nu demonstrează creşterea semnificativă faţă de placebo a riscului cardiovascular pentru dozele de celecoxib de 200 mg de două ori pe zi şi cele de 400 mg o dată pe zi. Aceste informaţii vor fi actualizate cu ocazia obţinerii datelor finale.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Celecoxibul este bine absorbit din tubul digestiv, atingând concentraţia plasmatică maximă după aproximativ 2-3 ore. Administrarea concomitentă cu alimente (bogate în grăsimi) întârzie absorbţia cu aproximativ 1 oră.

Celecoxibul este eliminat predominant prin metabolizare. Mai puţin de 1% din doza administrată este excretată sub formă neschimbată în urină. Variabilitatea individuală în ceea ce priveşte expunerea la celecoxib este de aproximativ 10 ori. Între limitele terapeutice ale dozajului, farmacocinetica celecoxibului este independentă de doză şi timp. Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 97% la concentraţiile plasmatice terapeutice, medicamentul nefiind legat preferenţial de eritrocite. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 8-12 ore. Concentraţia plasmatică constantă este atinsă în 5 zile de tratament. Activitatea farmacologică aparţine medicamentului ca atare. Principalii metaboliţi găsiţi în circulaţie nu acţionează la un nivel detectabil la nivelul COX-1 şi COX-2. Celecoxibul este eliminat în cea mai mare parte sub formă metabolizată. Mai puţin de 1% din doză este eliminată sub formă nemodificată pe cale urinară.

Celecoxibul este metabolizat în ficat prin hidroxilare, oxidare şi într-o mai mică măsură prin glucuronidare. Prima etapă metabolică constă mai ales în metabolizarea realizată de CYP2C9. Această enzimă prezintă polimorfism genetic. Mai puţin de 10% din populaţie sunt metabolizatori lenţi, cu

9

activitate enzimatică slabă. Probabil concentraţiile plasmatice de celecoxib sunt crescute marcat la aceşti pacienţi. Pacienţii cu activitate metabolică redusă a enzimei CYP2C9 trebuie trataţi cu prudenţă.

Nu au fost observate diferenţe semnificative ale parametrilor farmacocinetici ai celecoxibului între persoanele vârstnice afro-americane şi cele caucaziene.

Concentraţiile plasmatice de celecoxib sunt crescute cu aproximativ 100% la femeile vârstnice (>65 de ani).

Faţă de subiecţii cu funcţie hepatică normală, pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară au Cmax mai mare în medie cu 53% şi ASC mai mare în medie cu 26%. Valorile corespunzătoare la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată au fost de 41% şi, respectiv, 146%. Capacitatea metabolică la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară şi moderată a fost cel mai bine corelată cu valorile albuminemiei. La pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată (cu albumină plasmatică de 25-35 g/l), tratamentul trebuie iniţiat cu jumătate din doza recomandată. Nu au fost întreprinse studii la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (albumină plasmatică <25 g/l) şi, de aceea, celecoxibul este contraindicat la acest grup de pacienţi.

Nu există suficientă experienţă clinică în ceea ce priveşte utilizarea celecoxibului în cazul insuficienţei renale. Farmacocinetica celecoxibului nu a fost studiată la pacienţii cu insuficienţă renală, dar este improbabil ca aceasta să fie influenţată în mod semnificativ. De aceea, se recomandă prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală. Celecoxibul este contraindicat în cazul insuficienţei renale severe.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Studiile convenţionale de toxicitate embrio-fetală au relevat inducerea dependentă de doză a herniei diafragmatice la fetuşii de şobolan şi a malformaţiilor cardiovasculare la fetuşii de iepure, în cazul expunerii sistemice la medicament, de aproximativ 5 ori (şobolan), respectiv, 3 ori (iepure) mai mari decât în cazul dozei zilnice maxime recomandate la om (400 mg). Hernia diafragmatică a fost constatată şi într-un studiu de toxicitate peri- şi postnatală la şobolan, care a inclus şi expunerea în cursul perioadei de organogeneză. Într-un studiu ulterior, la o expunere sistemică mai mică, în care această anomalie a apărut la un singur animal, această limită a fost estimată la de 3 ori doza maximă recomandată la om.

La animale, expunerea la celecoxib în faza incipientă a dezvoltării embrionare a dus la pierderea produsului de concepţie pre- şi postnidare. Aceste efecte par a fi datorate inhibării sintezei de prostaglandine.

Celecoxibul este excretat în laptele de şobolan. Într-un studiu peri- şi postnatal la şobolan, au fost observate fenomene de intoxicare a urmaşilor.

Pe baza studiilor convenţionale de toxicitate după doze repetate, genotoxicitate şi carcinogenitate, nu a fost identificat nici un risc potenţial pentru om, cu excepţia celor deja menţionate. Într-un studiu toxicologic cu durata de 2 ani, la indivizii de sex masculin trataţi cu doze mari a fost observată creşterea frecvenţei trombozei la nivelul glandei medulosuprarenale.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

CELEBREX 100 mg

Conţinutul capsulei:lactoză monohidrat, laurilsulfat de sodiu, povidonă K30, croscarmeloză sodică,

stearat de magneziu,

Capsula:gelatina, dioxid de titan (E171)

10

Cerneală de inscripţionare:cerneală albastră pentru inscripţionare (SB-6018): Shellac, alcool anhidru, alcool izopropilic, alcool butilic, propilenglicol, amoniac concentrat, FD&C # 2 Aluminium lac (E132)

CELEBREX 200 mg

Conţinutul capsulei:Lactoză monohidrat, Laurilsulfat de sodiu, Povidonă K30, Croscarmeloză sodică,

Stearat de magneziu,

Capsula:gelatina, dioxid de titan (E171)

Cerneală de inscripţionare:cerneală aurie pentru inscripţionare (SB-3002):Shellac,alcool anhidru,

alcool izopropilic, lcool butilic, propilenglicol, amoniac concentrat, oxid galben de fer (E 172)

6.2     Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3     Perioada de valabilitate

3 ani.

6.4     Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 30°C, în ambalaj original

6.5     Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 1 blister din PVC/Aclar/Al a 10 capsule Cutie cu 2 blistere din PVC/Aclar/Al a câte 10 capsule Cutie cu 3 blistere din PVC/Aclar/Al a câte 10 capsule Cutie cu 1 blister din PVC/ Al a 10 capsule Cutie cu 2 blistere din PVC/ Al a câte 10 capsule Cutie cu 3 blistere din PVC/ Al a câte 10 capsule

6.6     Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7.       DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Pfizer Europe MA EEIG

Ramsgate Road, Sandwich, Kent CT13 9NJ

Marea Britanie

8.       NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Celebrex 100 mg 203/2007/01-02-03-04-05-06

Celebrex 200 mg 204/2007/01-02-03-04-05-06

9.       DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Reautorizare: August 2007

10.     DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Iulie 2007

11

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Copyright © 2014 Info World. Termeni si conditii.