Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

PEGASYS 180 µg/0,5ml
Denumire PEGASYS 180 µg/0,5ml
Descriere Pegasys este indicat pentru tratamentul hepatitei B cronice cu AgHBe pozitiv sau AgHBe negativ, la pacienţii adulţi cu boală hepatică compensatăşi cu dovada replicării virale, valori ALT crescute şi cu inflamaţie hepatică documentată histologic şi/sau fibroză.

Pegasys este indicat pentru tratamentul hepatitei C cronice, la pacienţii adulţi care prezintă ARN-VHC în ser, incluzând pacienţii cu ciroză compensatăşi/sau infectaţi concomitent cu HIV, stabili clinic. Modul optim de utilizare a Pegasys la pacienţii cu hepatită C cronică este în asociere cu ribavirină.
Denumire comuna internationala PEGINTERFERON alfa-2a
Actiune terapeutica IMUNOSTIMULANTE INTERFERONI
Prescriptie P-RF/R
Forma farmaceutica SOL. INJ. IN SERINGA PREUMPLUTA
Concentratia 180µg/0,5ml
Ambalaj Cutie x 12 seringi pre-umplute x 0,5 ml + 12 ace
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC L03AB11
Firma - Tara producatoare ROCHE PHARMA AG - GERMANIA
Autorizatie de punere pe piata ROCHE REGISTRATION LTD. - MAREA BRITANIE

Ai un comentariu sau o intrebare despre PEGASYS 180 µg/0,5ml ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> costin : La ce perioada dupa terminarea tratamentul pt VHC am voie sa fac efort fizic?
>> florentina (vizitator) : Buna ziua! Mama mea a terminat tratamentul cu interferon pegasys 180mg, inainte sa iasa aprobarea am...
>> Pegasys : Vand 2 cutii Pegasys 180micrograme (Roche) 350lei cutia 0765 222 977*****
>> MARIA : VAND INTERFERON 4 BUC pegasys 180 expira LA 06.2016 LOT B1342B09 PRET 500 LEI SI COPEGUS 200 MG (RIBAVIRINA...
>> vizat (vizitator) : Buna ziua daca l-am uitat in camera cam 12 ore la temp de 22-23 grade are ceva?
>> Andreea (vizitator) : Doamnelor/domnilor!!!este posibil k virusul hep. B cronice ,într-un stadiu in care încărcătura virală...
>> CARARE MARIA (vizitator) : VĂ ROG SĂ- MI SPUNEȚI PREȚUL TRATAMENTULUI PENTRU HEPATITA C CRONICĂ CU PEGASYS 180
>> mitza (vizitator) : Am inceput tratamentul cu pegasys vineri.cat mai dureza reactiile adverse?tot mai am frisoane,ma doare...
>> Maria (vizitator) : Daca in tratamentul VHC fiola nu a fost tinuta la rece o saptamana,ce sanse sunt sa-si mai faca efectul...
>> Dr. Toth Noemi : Sa nu mai folositi!!! Are efecte negative! ---------------- Noemi, Dr. Toth Specialitate: Oncologie CANCER...
>> PEGASYS 135 µg/0,5ml SOL. INJ. IN SERINGA PREUMPLUTA, 135µg/0,5ml >> PEGASYS 135 µg/ml Solutie injectabila, 135µg/ml >> PEGASYS 180 µg/ml Solutie injectabila, 180µg/ml >> PEGASYS(R) 135 µg Solutie injectabila, 135µg/0,5ml
Prospect si alte informatii despre PEGASYS 180 µg/0,5ml, sol. inj. in seringa preumpluta       

ANEXA I REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Pegasys 135 micrograme soluţie injectabilă

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂŞI CANTITATIVĂ

peginterferon alfa-2a* ......................................................................................135 micrograme

Fiecare flacon cu 1 ml soluţie conţine 135 micrograme peginterferon alfa-2a*. Concentraţia indică cantitatea părţii de interferon alfa-2a din molecula de peginterferon alfa-2a, fără a lua în considerare pegilarea.

* Substanţa activă, peginterferon alfa-2a, este un conjugat covalent al proteinei interferon alfa-2a produsă prin tehnologie ADN recombinant din Escherichia coli , cu bi-[monometoxi polietilenglicol].

Potenţa acestui medicament nu trebuie comparată cu a altei proteine pegilate sau non-pegilate, din aceeaşi clasă terapeutică. Pentru mai multe informaţii, vezi pct. 5.1.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Excipient : Alcool benzilic (10 mg/1 ml).

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie injectabilă. Soluţia este limpede şi incoloră până la galben deschis.

4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice

Hepatită B cronică:

Pegasys este indicat pentru tratamentul hepatitei B cronice cu AgHBe pozitiv sau AgHBe negativ, la pacienţii adulţi cu boală hepatică compensatăşi cu dovada replicării virale, valori ALT crescute şi cu inflamaţie hepatică documentată histologic şi/sau fibroză (vezi pct. 4.4 şi pct. 5.1).

Hepatită C cronică:

Pegasys este indicat pentru tratamentul hepatitei C cronice, la pacienţii adulţi care prezintă ARN-VHC în ser, incluzând pacienţii cu ciroză compensatăşi/sau infectaţi concomitent cu HIV, stabili clinic (vezi pct. 4.4).

Modul optim de utilizare a Pegasys la pacienţii cu hepatită C cronică este în asociere cu ribavirină.

Combinaţia de Pegasys cu ribavirină este indicată la pacienţii care nu au mai fost trataţi anterior şi la pacienţii la care tratamentele anterioare cu interferon alfa (pegilat sau non-pegilat), în monoterapie sau în terapie asociată cu ribavirina, nu au avut rezultat.

Monoterapia este indicată mai ales în caz de intoleranţă sau contraindicaţie la ribavirină.

4.2 Doze şi mod de administrare

Tratamentul trebuie iniţiat doar de către un medic specializat în tratarea pacienţilor cu hepatită B sau C.

În cazul în care Pegasys trebuie utilizat în asociere cu ribavirină, vă rugăm să consultaţi şi Rezumatul caracteristicilor produsului (RCP-ul) pentru ribavirină.

Doza care trebuie administratăşi durata tratamentului

Hepatită B cronică:

Doza recomandată de Pegasys şi durata tratamentului, atât pentru hepatita B cronică cu AgHBe pozitiv, cât şi pentru cea cu AgHBe negativ este de 180 micrograme o dată pe săptămână, timp de 48 de săptămâni, administrată subcutanat, la nivelul abdomenului sau coapsei.

Hepatită C cronică – tratamentul pacienţilor care nu au mai fost trataţi anterior:

Doza recomandată de Pegasys este de 180 micrograme o dată pe săptămână, administrată subcutanat, la nivelul abdomenului sau coapsei, în asociere cu ribavirină administrată oral sau în monoterapie.

Doza de ribavirină care trebuie utilizată în asociere cu Pegasys este dată în Tabelul 1. Doza de ribavirină trebuie administrată în timpul mesei.

Durata tratamentului

Durata tratamentului asociat cu ribavirină pentru hepatita C cronică depinde de genotipul viral. Pacienţii infectaţi cu VHC genotip 1 care au ARN VHC detectabil în săptămâna 4, indiferent de încărcătura virală anterioară tratamentului, trebuie să fie trataţi timp de 48 săptămâni. Durata tratamentului de 24 săptămâni poate fi luată în considerare la pacienţii infectaţi cu

-
genotip 1 cu încărcătura virală iniţială mică (LVL) (≤800,000 UI/ml) sau
-
genotip 4 care ajung la valori ARN-VHC negative în săptămâna 4 de tratament şi rămân cu valori negative ARN-VHC în săptămâna 24. Indiferent de caz, o durată totală a tratamentului de 24 săptămâni poate fi asociată cu un risc crescut de recădere comparativ cu o durată a tratamentului de 48 săptămâni (vezi pct. 5.1). La aceşti pacienţi, toleranţa la terapia combinatăşi factorii de prognostic suplimentari, cum ar fi gradul de fibroză, trebuie luaţi în considerare când se stabileşte durata tratamentului. La pacienţii cu genotip 1, care prezintă iniţial încărcătura virală mare (HVL) (>800,000 UI/ml) şi care ajung la valori ARN-VHC negative în săptămâna 4 de tratament şi rămân cu valori negative ARN-VHC în săptămâna 24, scurtarea duratei tratamentului se va face cu cât mai multă precauţie, deoarece datele disponibile limitate sugerează că poate influenţa semnificativ negativ răspunsul viral susţinut.

Pacienţii infectaţi cu VHC genotipul 2 sau 3, care au ARN VHC detectabil în săptămâna 4, indiferent de încărcătura virală anterioară tratamentului, trebuie să fie trataţi timp de 24 săptămâni. O durată de tratament de numai 16 săptămâni poate fi luată în considerare la pacienţii selectaţi, infectaţi cu genotipul 2 sau 3, care prezintă iniţial LVL (≤800000 UI/ml) şi care ajung la valori VHC negative în săptămâna 4 de tratament şi rămân cu valori VHC negative în săptămâna 16. În general, o durată de tratament de 16 săptămâni poate fi asociată cu o şansă mai mică de răspuns la tratament şi poate fi asociată cu un risc mai mare de recădere, comparativ cu o durată de tratament de 24 săptămâni (vezi pct. 5.1). La aceşti pacienţi trebuie luate în considerare tolerabilitatea la terapia asociatăşi prezenţa factorilor de prognostic sau clinici suplimentari, cum este gradul de fibroză, când se ia decizia devierii de la durata standard de tratament de 24 săptămâni. Scurtarea duratei tratamentului la pacienţii infectaţi cu genotipul 2 sau 3, care prezintă iniţial LVL (≤800000 UI/ml) şi care ajung la valori VHC negative în săptămâna 4 de tratament, trebuie făcută cu multă precauţie, deoarece poate influenţa negativ semnificativ răspunsul viral susţinut (vezi Tabelul 1).

Pentru pacienţii infectaţi cu VHC genotip 5 sau 6, datele disponibile sunt limitate; ca urmare, este recomandat tratamentul asociat cu 1000/1200mg ribavirină pentru o durată de 48 săptămâni.

Tabelul 1: Recomandările de dozare pentru terapia asociată a pacienţilor cu VHC

Genotip Doza de Pegasys Doza de Ribavirin Durata tratamentului
Genotip 1 LVL cu RVR* 180 micrograme <75 kg = 1000 mg ≥75 kg = 1200 mg 24 săptămâni sau 48 săptămâni
Genotip 1 HVL cu RVR* 180 micrograme <75 kg = 1000 mg ≥75 kg = 1200 mg 48 săptămâni
Genotip 4 cu RVR* 180 micrograme <75 kg = 1000 mg ≥75 kg = 1200 mg 24 săptămâni sau 48 săptămâni
Genotip 1 or 4 fără RVR* 180 micrograme <75 kg = 1000 mg ≥75 kg = 1200 mg 48 săptămâni
Genotip 2 sau 3 fără RVR** 180 micrograme 800 mg 24 săptămâni
Genotip 2 sau 3 LVL cu RVR** 180 micrograme 800 mg 16 săptămâni sau 24 săptămâni
Genotip 2 sau 3 HVL cu RVR** 180 micrograme 800 mg 24 săptămâni

*RVR= răspuns viral rapid (ARN VHC nedetectabil) în săptămâna 4 şi ARN VHC nedetectabil în săptămâna 24;

**RVR = răspuns viral rapid (ARN VHC negativ) în săptămâna 4 LVL= ≤800000 UI/ml; HVL= >800000 UI/ml

Nu se cunoaşte impactul clinic final al duratei iniţiale a tratamentului, scurtată la 16 săptămâni în loc de 24 săptămâni, luând în considerare necesitatea re-tratării pacienţilor cu recăderi şi a celor care nu au răspuns la tratament.

Durata recomandată de monoterapie cu Pegasys este de 48 de săptămâni.

Hepatită C cronică – tratamentul pacienţilor cu experienţă (trataţi anterior): Doza recomandată de Pegasys în asociere cu ribavirina este de 180 mcg, o dată pe săptămână, administrată subcutanat. La pacienţii cu greutate <75 kg şi ≥75 kg, trebuie administrat 1000 mg zilnic, respectiv 1200 mg zilnic de ribavirină. Pacienţii care prezintă virus detectabil la săptămâna 12 trebuie să oprească tratamentul. Durata totală recomandată a tratamentului este de 48 de săptămâni. Dacă sunt luaţi în considerare pentru tratament pacienţi infectaţi cu genotipul 1 de virus hepatitic, care nu au răspuns la tratamentul anterior cu PEG-IFN şi ribavirină, durata totală recomandată a tratamentului este de 72 de săptămâni (vezi pct.5.1).

Infecţia concomitentă cu HIV-VHC

Doza recomandată de Pegasys, în monoterapie sau în asociere cu 800 miligrame ribavirină, este de 180 micrograme o dată pe săptămână, administrată subcutanat, timp de 48 de săptămâni, indiferent de genotip. Siguranţa şi eficacitatea tratamentului asociat cu doze de ribavirină mai mari de 800 miligrame pe zi este în studiu. O durată a tratamentului mai mică de 48 de săptămâni nu a fost studiată adecvat .

Predictibilitatea răspunsului virologic şi a lipsei de răspuns la tratament – tratamentul pacienţilor care nu au mai fost trataţi anterior Răspunsul virologic precoce în săptămâna 12, definit ca descreşterea încărcăturii virale cu log 2 sau valori nedetectabile de ARN VHC, s-a dovedit predictiv pentru răspunsul susţinut (vezi Tabelele 2 şi 6).

Tabelul 2: Valoarea predictivă a răspunsului virologic precoce în săptămâna a 12-a la administrarea regimului de dozare recomandat, în cazul administrării Pegasys în terapie asociată

Genotipul viral Negativ Pozitiv
Absenţa Răspunsul
răspunsului Absenţa lasăptămâna Răspunsul
la răspunsului Valoarea 12 susţinut Valoarea
săptămâna 12 susţinut predictivă predictivă
Genotip 1 (N=569) 102 97 95% (97/102) 467 271 58% (271/467)
Genotip 2 şi 3 (N=96) 3 3 100% (3/3) 93 81 87% (81/93)

Valoarea predictivă negativă pentru răspunsul susţinut la pacienţii trataţi cu Pegasys în monoterapie a fost de 98%. O valoare predictivă negativă similară a fost observată la pacienţii infectaţi concomitent cu HIV-VHC care au fost trataţi cu Pegasys în monoterapie sau în asociere cu ribavirină (100% (130/130) sau, respectiv, 98% (83/85). Valori predictive pozitive de 45% (50/110) şi 70% (59/84) au fost observate la pacienţii infectaţi concomitent cu HIV-VHC genotip 1 şi genotip 2/3 care au fost trataţi cu terapie combinată.

Predictibilitatea răspunsului virologic şi a lipsei de răspuns la tratament – tratamentul pacienţilor cu experienţă (trataţi anterior)

La pacienţii care nu au răspuns la tratament, trataţi din nou timp de 48 sau 72 de săptămâni, supresia virală la săptămâna 12 (valori nedectabile de ARN VHC definite ca fiind <50 UI/ml) s-a dovedit a fi predictivă pentru răspunsul virologic susţinut. Probabilitatea de a nu se atinge un răspuns virologic susţinut cu 48 sau 72 de săptămâni de tratament dacă supresia virală nu a fost obţinută la săptămîna 12 a fost de 96% (363 din 380), respectiv 96% (324 din 339). Probabilitatea de a se atinge un răspuns virologic susţinut cu 48 sau 72 de săptămâni de tratament dacă supresia virală a fost obţinută la săptămîna 12 a fost de 35% (20 din 57), respectiv 57% (57 din 100).

Ajustarea dozei în cazul apariţiei reacţiilor adverse

Generale

Dacă ajustarea dozei este necesară datorită apariţiei reacţiilor adverse moderate până la severe (clinice şi/sau de laborator), scăderea dozei iniţiale la 135 micrograme este, în general, adecvată. Cu toate acestea, în unele cazuri, este necesară reducerea dozei la 90 micrograme sau 45 micrograme. Când reacţiile adverse se remit, se poate lua în considerare creşterea dozei până la sau aproape de valoarea iniţială (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.8).

Hematologice (vezi, de asemenea, şi Tabelul 3)

Reducerea dozei este recomandată dacă numărul neutrofilelor este < 750/mm3. La pacienţii cu număr absolut de neutrofile (ANC = Absolute Neutrophil Count) < 500/mm3, tratamentul trebuie întrerupt până când valorile ANC revin la > 1000/mm3. Iniţial, tratamentul trebuie reinstituit cu doza de 90 micrograme Pegasys, iar numărul de neutrofile trebuie monitorizat.

Este recomandată reducerea dozei la 90 micrograme dacă numărul trombocitelor este < 50000/mm3. Este recomandată întreruperea tratamentului dacă numărul trombocitelor scade < 25000/mm3.

Recomandările specifice în cazul anemiei apărute în urma tratamentului sunt următoarele: doza de ribavirină trebuie micşorată la 600 miligrame pe zi (200 miligrame dimineaţa şi 400 miligrame seara), în oricare dintre următoarele cazuri: (1) pacient fără boală cardiovasculară semnificativă, care prezintă

o scădere a valorilor hemoglobinei până la < 10 g/dl şi > 8,5 g/dl, sau (2) pacient cu afecţiune cardiovasculară stabilă, care prezintă în oricare interval de 4 săptămâni de tratament o scădere a valorilor hemoglobinei cu ≥ 2 g/dl. În aceste cazuri, nu este recomandată reluarea administrării dozei iniţiale. Administrarea ribavirinei trebuie întreruptă în oricare dintre următoarele cazuri: (1) pacient fără boală cardiovasculară semnificativă, care prezintă scăderea confirmată a valorilor hemoglobinei la < 8,5 g/dl; (2) pacient cu boală cardiovasculară stabilă, cu valori ale hemoglobinei care se menţin

Tabelul 3: Ajustarea dozei în cazul apariţiei reacţiilor adverse (pentru informaţii suplimentare vezi şi textul de mai sus)

< 12 g/dl, în ciuda reducerii dozelor timp de 4 săptămâni. Dacă anemia se remite, se poate reîncepe administrarea ribavirinei la doza de 600 miligrame pe zi, apoi aceasta se poate creşte la 800 miligrame pe zi, în funcţie de decizia medicului terapeut. În aceste cazuri nu este recomandată reluarea administrării dozei iniţiale.

Reducerea Întreruperea Reducerea Întreruperea Întreruperea
dozei de ribavirinei dozei de Pegasys tratamentului
ribavirină la Pegasys la asociat
600 mg 135/90/45 micr ograme
Număr absolut de neutrofile (ANC) < 750/mm3 < 500/mm3
Număr de trombocite < 50000/mm3 > 25000/mm3 < 25000/mm3
Hemoglobina < 10 g/dl şi < 8,5 g/dl
-în absenţa bolii ≥ 8,5 g/dl
cardiovasculare
Hemoglobina scădere ≥ 2 < 12 g/dl
-boală g/dl în deşi dozele au
cardiovasculară oricare fost reduse
stabilă interval de 4 săptămâni timp de 4 săptămâni

În caz de intoleranţă la ribavirină, tratamentul trebuie continuat cu Pegasys în monoterapie.

Funcţia hepatică

Fluctuaţiile valorilor anormale ale testelor funcţionale hepatice sunt frecvente la pacienţii cu hepatită C cronică. Ca şi în cazul altor interferoni alfa, la pacienţii trataţi cu Pegasys s-au observat creşteri ale valorilor ALT peste valoarea iniţială (VI), inclusiv la pacienţii la care s-a obţinut un răspuns virologic. În studiile clinice pentru hepatită C cronică, la 8 dintre cei 451 pacienţi cărora li s-a administrat tratament asociat s-au observat creşteri izolate ale ALT (≥ 10 ori faţă de LSVN sau ≥ 2 ori faţă de VI la pacienţii cu VI ale ALT ≥ 10 ori faţă de LSVN), care s-au remis fără modificarea dozei. Dacă valorile ALT cresc progresiv sau creşterea este persistentă, doza trebuie redusă iniţial la 135 micrograme. În cazul în care, în ciuda reducerii dozei, valorile ALT cresc progresiv sau sunt însoţite de creşterea bilirubinei sau de dovada decompensării hepatice, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.4).

La pacienţii cu hepatită B cronică, creşterile tranzitorii foarte mari ale valorilor ALT, depăşind uneori de 10 ori limita superioară a valorilor normale, nu sunt neobişnuite şi pot reflecta eliberarea imună. În mod normal, tratamentul nu trebuie iniţiat dacă valoarea ALT este > 10 ori faţă de limita superioară a valorilor normale. În timpul creşterilor tranzitorii foarte mari ale valorilor ALT trebuie avută în vedere continuarea tratamentului, cu monitorizarea mai frecventă a funcţiei hepatice. Dacă doza de Pegasys este redusă sau întreruptă, tratamentul poate fi reluat imediat ce această creştere foarte mare se reduce (vezi pct. 4.4).

Grupuri speciale de populaţie

Vârstnici

La instituirea tratamentului cu Pegasys la pacienţii în vârstă, nu este necesară ajustarea dozei recomandate de 180 micrograme o dată pe săptămână (vezi pct. 5.2).

Copii şi adolescenţi

La copii şi adolescenţi (6-18 ani) sunt disponibile doar date limitate privind siguranţa şi eficacitatea (vezi pct. 5.1). Pegasys este contraindicat la nou-născuţi şi la copii cu vârsta până la 3 ani, datorită excipientului alcool benzilic (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Pacienţi cu insuficienţă renală

În cazul pacienţilor cu boală renală în stadiu terminal, trebuie utilizată o doză iniţială de 135 micrograme (vezi pct. 5.2). Indiferent de doza iniţială sau de gradul insuficienţei renale, pacienţii trebuie monitorizaţi, iar în cazul apariţiei reacţiilor adverse, doza de Pegasys trebuie redusă corespunzător pe parcursul tratamentului.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

În cazul pacienţilor cu ciroză compensată (de exemplu, Child-Pugh A), Pegasys s-a dovedit a fi eficace şi sigur. Pegasys nu a fost evaluat la pacienţii cu ciroză decompensată (de exemplu: grupă B sau C Child-Pugh sau cu sângerare din varicele esofagiene) (vezi pct. 4.3).

Clasificarea Child-Pugh împarte pacienţii în grupele A, B şi C sau ciroză „uşoară”, „moderată” şi „severă”, corespunzând scorurilor 5-6, 7–9, respectiv 10-15.

Evaluare modificată

Evaluare Grad de afectare Scor
Encefalopatie Absentă Grad 1-2 Grad 3-4* 1 2 3
Ascită Absentă Uşoară Moderată 1 2 3
Bilirubinemie (mg/dl) Unităţi SI (µmol/l) <2 2,0-3 >3 <34 34-51 >51 1 2 3 1 2 3
Albuminemie (g/dl) >3,5 3,5-2,8 <2,8 1 2 3
INR <1,7 1,7-2,3 >2,3 1 2 3

*Stadializare conform Trey, Burns şi Saunders (1966)

4.3 Contraindicaţii

• Hipersensibilitate la substanţa activă, interferoni alfa sau la oricare dintre excipienţii produsului

• Hepatită autoimună

• Disfuncţie hepatică severă sau ciroză hepatică decompensată

• Nou-născuţi şi copii în vârstă de până la 3 ani, datorită excipientului alcool benzilic (vezi pct.

4.4 pentru alcool benzilic)

• Antecedente de boală cardiacă severă, incluzând boală cardiacă instabilă sau necontrolată în ultimele 6 luni (vezi pct. 4.4)

• Iniţierea tratamentului cu Pegasys la pacienţii infectaţi concomitent cu HIV-VHC cu cirozăşi scor Child-Pugh > 6

Pentru contraindicaţiile ribavirinei, vă rugăm să consultaţi şi Rezumatul caracteristicilor produsului (RCP-ul) pentru ribavirină, în cazul utilizării Pegasys în asociere cu ribavirina.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Sistem nervos central (SNC) şi tulburări psihice: La unii pacienţi s-au observat reacţii severe SNC, în special depresie, idei suicidare şi tentativă de suicid, în timpul tratamentului cu Pegasys şi chiar după întreruperea tratamentului, în principal în perioada de urmărire de 6 luni. În cazul administrării de alfa interferoni au fost observate alte reacţii SNC, incluzând comportament agresiv (uneori orientat către cei din jur), confuzie şi alterarea stării mintale. Pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru orice semne şi simptome de tulburări psihice. Dacă aceste simptome apar, gravitatea potenţială a acestor reacţii adverse trebuie avută în vedere de medicul care prescrie medicamentul şi trebuie luată în considerare necesitatea abordării terapeutice adecvate. Dacă simptomele psihice persistă sau se înrăutăţesc sau se identifică ideaţia suicidară, este recomandată întreruperea tratamentului şi monitorizarea pacientului, cu intervenţie psihiatrică, dacă este cazul.

Pacienţii cu afecţiuni psihice existente sau antecedente de afecţiuni psihice: Dacă tratamentul cu Pegasys este considerat necesar la pacienţii cu afecţiuni psihice existente sau antecedente de afecţiuni psihice, tratamentul trebuie iniţiat numai după asigurarea unui diagnostic şi a unei abordări terapeutice individualizate, adecvate a afecţiunii psihice.

În cazul utilizării Pegasys în asociere cu ribavirină, vă rugăm să consultaţi şi Rezumatul caracteristicilor produsului (RCP-ul) pentru ribavirină.

Tuturor pacienţilor din studiile asupra hepatitei C cronice li s-a efectuat biopsie hepatică înainte de includere, dar, în anumite cazuri (de exemplu, pacienţi cu genotip 2 sau 3), tratamentul poate fi posibil fară confirmare histologică. Trebuie consultate ghidurile de tratament în vigoare pentru a decide dacă este necesară efectuarea biopsiei hepatice înainte de începerea tratamentului.

La pacienţii cu valori normale ale ALT, progresia fibrozei se realizează în medie cu o viteză mai lentă decât la pacienţii cu valori ALT crescute. Aceasta trebuie evaluată în asociere cu alţi factori, cum sunt genotipul VHC, vârsta, manifestările extrahepatice, riscul de transmitere etc, care influenţează decizia de efectuare sau nu a tratamentului.

Excipient: alcool benzilic. Pegasys este contraindicat la sugari şi copii cu vârsta până la 3 ani, datorită excipientului alcool benzilic.

Teste de laborator efectuate înainte de iniţierea şi în timpul tratamentului

Înaintea iniţierii tratamentului cu Pegasys, pentru toţi pacienţii se recomandă testele hematologice şi biochimice standard.

Următoarele valori pot fi considerate ca valori iniţiale pentru iniţierea tratamentului:

-
Numărul de trombocite ≥ 90.000/mm3
-
Numărul absolut de neutrofile ≥ 1500/mm3

-Funcţia tiroidiană controlată corespunzător (TSH şi T4)

Testele hematologice trebuie repetate după 2 şi 4 săptămâni, iar testele biochimice trebuie efectuate la 4 săptămâni. În timpul tratamentului, periodic, trebuie efectuate teste suplimentare.

În studiile clinice, tratamentul cu Pegasys a fost asociat cu scăderi ale numărului total de leucocite (WBC) şi ale numărului absolut de neutrofile (ANC), de obicei începând din primele 2 săptămâni de tratament (vezi pct. 4.8). Rareori s-au observat scăderi progresive după 8 săptămâni de tratament. Scăderea ANC a fost reversibilă după reducerea dozei sau întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.2), atingând valori normale în săptămâna 8 la majoritatea pacienţilor şi revenind la valoarea iniţială la toţi pacienţii după aproximativ 16 săptămâni.

Tratamentul cu Pegasys s-a asociat cu scăderi ale numărului de trombocite, care au revenit la valorile anterioare începerii tratamentului în timpul perioadei de supraveghere post-tratament (vezi pct. 4.8). În unele cazuri poate fi necesară modificarea dozei (vezi pct. 4.2).

Apariţia anemiei (hemoglobina < 10 g/dl) a fost observată la până la 15% dintre pacienţii cu hepatită C cronică, în studiile clinice referitoare la tratamentul asociat cu Pegasys şi ribavirină. Frecvenţa depinde de durata tratamentului şi de doza de ribavirină (vezi pct. 4.8). Riscul dezvoltării anemiei este mai mare la populaţia de sex feminin.

Ca şi în cazul altor interferoni, este necesară prudenţă la administrarea Pegasys în asociere cu alte medicamente cu potenţial mielosupresiv.

Administrarea de Pegasys şi ribavirină în terapie asociată în tratamentul pacienţilor cu hepatită C cronică la care tratamentul iniţial nu a dat rezultate nu a fost studiată adecvat la pacienţii la care s-a întrerupt tratamentul înainte de finalizare datorită evenimentelor adverse hematologice. Medicii care iau în considerare tratamentul la aceşti pacienţi trebuie să evalueze atent riscul comparativ cu beneficiul tratamentului suplimentar.

Sistem endocrin

În timpul utilizării interferonilor alfa, inclusiv a Pegasys, s-au raportat anomalii ale funcţiei tiroidiene sau agravarea unor tulburări tiroidiene preexistente. Înainte de începerea tratamentul cu Pegasys trebuie evaluate valorile TSH şi T4. Tratamentul cu Pegasys poate fi iniţiat sau continuat dacă valorile TSH pot fi menţinute în limite normale sub tratament. Valorile TSH trebuie determinate în cursul tratamentului dacă pacientul prezintă simptome clinice care sugerează o posibilă disfuncţie tiroidiană (vezi pct. 4.8). Ca şi în cazul altor interferoni, în timpul tratamentului cu Pegasys s-a observat apariţia hipoglicemiei, hiperglicemiei şi a diabetului zaharat (vezi pct. 4.8). La pacienţii cu astfel de afecţiuni, care nu pot fi controlate eficace prin medicaţie, nu trebuie iniţiat tratamentul cu Pegasys în monoterapie sau cu terapia combinată Pegasys/ribavirină. Pacienţii care dezvoltă aceste afecţiuni în timpul tratamentului, care nu pot fi controlate prin medicaţie, trebuie să întrerupă terapia cu Pegasys sau Pegasys/ribavirină.

Aparat cardiovascular

Hipertensiunea arterială, aritmiile supraventriculare, insuficienţa cardiacă congestivă, durerea toracică şi infarctul miocardic au fost asociate cu tratamentele cu interferon alfa, inclusiv Pegasys. Se recomandă ca la pacienţii care au anomalii cardiace preexistente să se efectueze o electrocardiogramă înaintea începerii tratamentului cu Pegasys. Dacă există orice deteriorare a stării cardiovasculare, tratamentul trebuie întrerupt definitiv sau temporar. La pacienţii cu boală cardiovasculară, anemia poate necesita reducerea dozei sau întreruperea administrării ribavirinei (vezi pct. 4.2).

Funcţie hepatică

La pacienţii la care apar semne de decompensare hepatică în timpul tratamentului, Pegasys trebuie întrerupt temporar. Ca şi în cazul altor interferoni alfa, la pacienţii trataţi cu Pegasys, inclusiv la cei la care s-a obţinut răspunsul virologic, s-a observat creşterea valorilor ALT peste valorile iniţiale. Dacă, în ciuda reducerii dozei, creşterea valorilor ALT este progresivăşi semnificativă clinic sau este însoţită de bilirubină directă crescută, tratamentul trebuie întrerupt definitiv (vezi pct. 4.2 şi pct. 4.8).

Spre deosebire de hepatita C cronică, în hepatita B cronică, exacerbările bolii în timpul tratamentului nu sunt neobişnuite şi sunt caracterizate de creşteri tranzitorii şi potenţial semnificative ale valorilor serice ale ALT. În studiile clinice cu Pegasys în HVB, creşterile marcate ale transaminazei au fost acompaniate de schimbări uşoare ale altor parametrii ai funcţiei hepatice, fără dovada decompensării hepatice. În aproximativ jumătate din cazurile de creşteri foarte mari, depăşind de 10 ori limita superioară a valorilor normale, doza de Pegasys a fost redusă sau întreruptă până când valorile crescute ale transaminazei au scăzut, în timp ce în restul tratamentului au rămas nemodificate. În toate cazurile s-a recomandat monitorizarea mai frecventă a funcţiei hepatice.

Hipersensibilitate

Rareori, în timpul tratamentului cu interferon alfa au fost observate reacţii acute, grave de hipersensibilitate (de exemplu: urticarie, edem angioneurotic, bronhospasm, anafilaxie). Dacă acestea apar, administrarea trebuie întreruptăşi trebuie instituit imediat tratamentul adecvat. Erupţiile cutanate tranzitorii nu necesită întreruperea tratamentului.

Boală autoimună

În timpul tratamentului cu interferoni alfa s-au raportat dezvoltarea de autoanticorpi şi tulburări autoimune. Pacienţii predispuşi la apariţia tulburărilor autoimune pot prezenta un risc crescut. Pacienţii cu semne sau simptome compatibile cu tulburările autoimune trebuie evaluaţi cu atenţie, iar raportul risc-beneficiu al continuării terapiei cu interferon trebuie reevaluat (vezi, de asemenea, Sistemul endocrin la pct. 4.4 şi pct. 4.8).

Febră/infecţii

Deoarece febra se poate asocia cu sindromul pseudogripal raportat frecvent în timpul tratamentului cu interferon, trebuie excluse alte cauze de febră persistentă, în special infecţiile grave (bacteriene, virale, fungice), mai ales la pacienţii cu neutropenie. În timpul tratamentului cu interferoni alfa, inclusiv Pegasys, au fost raportate infecţii grave (bacteriene, virale, fungice). Terapia antiinfecţioasă adecvată trebuie iniţiată imediat şi trebuie luată în considerare întreruperea terapiei.

Modificări oculare

Ca şi în cazul altor interferoni, în timpul tratamentului cu Pegasys s-au raportat cazuri rare de retinopatie, incluzand hemoragii retiniene, pete cu aspect de vată, edem papilar, neuropatie opticăşi obstrucţie de arteră sau venă retiniană, care pot determina pierderea vederii. Toţi pacienţii trebuie să fie examinaţi iniţial oftalmologic. Orice pacient care acuză scăderea sau pierderea vederii trebuie supus unei examinări oftalmologice prompte şi complete. Pacienţii cu tulburări oftalmologice preexistente (de exemplu: retinopatie diabetică sau hipertensivă) trebuie examinaţi oftalmologic periodic în timpul tratamentului cu Pegasys. Tratamentul cu Pegasys trebuie întrerupt la pacienţii la care apar tulburări oculare noi sau la care se agravează tulburările oculare.

Modificări pulmonare

Ca şi în cazul altor interferoni alfa, în timpul tratamentului cu Pegasys s-a raportat apariţia simptomelor pulmonare incluzând dispnee, infiltrate pulmonare, pneumonie şi pneumonită. În cazul unor infiltrate pulmonare persistente sau neexplicate sau a insuficienţei respiratorii, tratamentul trebuie întrerupt.

Modificări cutanate

Utilizarea interferonilor alfa s-a asociat cu exacerbarea sau inducerea psoriazisului şi sarcoidozei. Pegasys trebuie folosit cu prudenţă la pacienţii cu psoriazis, iar în cazul apariţiei sau agravării leziunilor psoriazice trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului.

Transplant

Siguranţa şi eficacitatea tratamentului cu Pegasys nu a fost stabilită la pacienţii cu transplant hepatic.

Infecţie concomitentă VHC/HIV

Vă rugăm să consultaţi Rezumatul caracteristicilor produsului al fiecărui medicament antiretroviral care se administrează concomitent cu tratamentul VHC, pentru conştientizarea şi tratarea toxicităţilor specifice pentru fiecare medicament şi a potenţialului de suprapunere a toxicităţilor datorate Pegasys asociat sau nu cu ribavirină. În studiul NR 15961, pacienţii cărora li s-a administrat simultan stavudină şi tratament cu interferon asociat sau nu cu ribavirină, incidenţa pancreatitei şi/sau a acidozei lactice a fost de 3% (12/398).

Pacienţii infectaţi concomitent cu HIV cărora li se administrează terapie antiretrovirală foarte activă (HAART) pot prezenta risc crescut de apariţie a acidozei lactice. De aceea, este necesară prudenţă la asocierea Pegasys şi a ribavirinei la terapia HAART (vezi RCP pentru ribavirină).

Pacienţii infectaţi concomitent care au ciroză avansatăşi primesc terapie HAART pot prezenta, de asemenea, un risc crescut de decompensare hepaticăşi posibil de deces dacă sunt trataţi cu ribavirină în asociere cu interferoni, inclusiv Pegasys. Variabilele iniţiale la pacienţii cirotici infectaţi concomitent, care pot fi asociate cu decompensarea hepatică, includ: bilirubină serică crescută, hemoglobină scăzută, fosfatază alcalină crescută sau număr scăzut de trombocite şi tratament cu didanozină (ddI).

Nu se recomandă utilizarea concomitentă a ribavirinei şi zidovudinei, datorită riscului crescut de a dezvolta anemie (vezi pct. 4.5).

Pacienţii infectaţi concomitent trebuie atent monitorizaţi, evaluând scorul Child-Pugh în timpul tratamentului; acesta trebuie întrerupt imediat dacă ei progresează la un scor Child-Pugh mai mare sau egal cu 7.

La pacienţii cu infecţie concomitentă cu HIV-VHC, sunt disponibile date limitate privind eficacitatea şi siguranţa (N=51), pentru subiecţii cu număr de celule CD4 mai mic decât 200 celule/ul. Ca urmare, este necesară precauţie privind administrarea la pacienţii cu numărul de celule CD4 mic.

Tulburări dentare şi periodontale

La pacienţii cărora li se administrează terapie asociată cu Pegasys şi ribavirină, s-au raportat tulburări dentare şi periodontale care pot duce la pierderea dinţilor. În plus, în timpul tratamentului de lungă durată cu asocierea Pegasys şi ribavirină, uscăciunea gurii poate avea un efect negativ asupra dinţilor şi asupra mucoaselor de la nivelul cavităţii bucale. Pacienţii trebuie să se spele pe dinţi minuţios, de două ori pe zi, şi să facă examinări dentare regulate. În plus, unii pacienţi pot prezenta vărsături. Dacă aceste reacţii apar, pacienţii trebuie sfătuiţi să-şi clătească gura minuţios după.

Administrarea peginterferonului ca monoterapie de întreţinere de lungă durată (utilizare neaprobată)

Într-un studiu randomizat, controlat, efectuat în SUA (HALT-C) la pacienţii care nu au răspuns la tratament cu VHC cu grade diferite de fibroză, la care a fost studiat timp de 3,5 ani tratamentul cu 90 µg/săptămână de Pegasys în monoterapie, nu au fost observate reduceri semnificative ale gradului de progresie al fibrozei sau evenimente clinice înrudite.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi.

Administrarea Pegasys 180 micrograme o dată pe săptămână timp de 4 săptămâni la subiecţii sănătoşi de sex masculin nu a avut nici un efect asupra profilelor farmacocinetice ale mefenitoinei, dapsonei, debrisochinei şi tolbutamidei, ceea ce sugerează că Pegasys nu are efect asupra activităţii metabolice in vivo a izoenzimelor citocromului P450 3A4, 2C9, 2C19 şi 2D6.

În acelaşi studiu, s-a observat creşterea cu 25% a ASC a teofilinei (marker al activităţii izoenzimei 1A2 a citocromului P450), ceea ce demonstrează că Pegasys este un inhibitor al activităţii izoenzimei 1A2 a citocromului P450. La pacienţii trataţi concomitent cu teofilinăşi Pegasys se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale teofilinei şi ajustarea adecvată a dozei acesteia. Interacţiunea între teofilinăşi Pegasys pare să fie maximă după mai mult de 4 săptămâni de tratament cu Pegasys.

Rezultatele substudiilor farmacocinetice ale unui studiu pivot de fază III nu au evidenţiat nici o interacţiune farmacocinetică a lamivudinei cu Pegasys la pacienţii cu VHB sau între Pegasys şi ribavirină la pacienţii cu VHC.

Într-un sudiu farmacocinetic efectuat la 24 pacienţi infectaţi cu VHC, cărora li se administrează concomitent terapie de întreţinere cu metadonă (doza mediană 95mg; interval de la 30 mg până la 150mg), tratamentul cu Pegasys 180 micrograme s.c.o dată pe săptămână, pentru o perioadă de 4 săptămâni, a fost asociat cu o concentraţie medie de metadonă cu 10% până la 15% mai mare decât concentraţia iniţială. Semnificaţia clinică a acestor constatări nu este cunoscută; oricum, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru simptome şi semne de toxicitate determinate de metadonă. În special la pacienţii cărora li se administrează o doză mare de metadonă, riscul de prelungire al QTc trebuie luat în considerare.

Pacienţi infectaţi concomitent cu HIV-VHC

Nu s-a observat nici o dovadă evidentă de interacţiune medicamentoasă la 47 de pacienţi infectaţi concomitent cu HIV-VHC, care au finalizat un substudiu farmacocinetic de 12 săptămâni pentru examinarea efectului ribavirinei asupra fosforilării intracelulare a unor inhibitori nucleozidici ai reverstranscriptazei (lamivudina şi zidovudina sau stavudina). Cu toate acestea, datorită variabilităţii mari, intervalele de încredere au fost foarte mari. Expunerea plasmatică la ribavirină nu pare să fie afectată de administrarea concomitentă a inhibitorilor nucleozidici ai reverstranscriptazei (INRT)

Nu se recomandă administrarea concomitentă a ribavirinei şi didanozinei. Expunerea la didanozină sau la metabolitul său activ (5`-trifosfat didezoxiadenozină) este crescută in vitro dacă didanozina este administrată concomitent cu ribavirina. La utilizarea ribavirinei au fost raportate insuficienţă hepatică letală, precum şi neuropatie periferică, pancreatităşi hiperlactacidemie simptomatică/acidoză lactică.

Exacerbarea anemiei datorită administrării ribavirinei a fost raportată când zidovudina este parte a schemei terapeutice utilizate pentru tratamentul HIV deşi mecanismul exact rămâne a fi elucidat. Nu se recomandă utilizarea concomitentă a ribavirinei şi zidovudinei, datorită riscului crescut de a dezvolta anemie (vezi pct. 4.4). Trebuie luată în considerare înlocuirea zidovudinei în schema terapeutică combinată ART, dacă aceasta este deja stabilită. Acest aspect poate fi important în special la pacienţii cu antecedente cunoscute de anemie indusă de zidovudină.

4.6 Sarcina şi alăptarea

Nu există date adecvate privind utilizarea peginterferonului alfa-2a la femeile gravide. Studiile cu interferon alfa-2a la animale au evidenţiat efecte toxice asupra procesului de reproducere (vezi pct. 5.3); riscul potenţial pentru om este necunoscut. Pegasys trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă beneficiul potenţial justifică riscul potenţial asupra fătului.

La om, nu se cunoaşte dacă componentele acestui medicament sunt excretate în lapte. Datorită potenţialului de reacţii adverse la sugari, alăptatul trebuie întrerupt înainte de începerea tratamentului.

Utilizarea cu ribavirină

S-au demonstrat efecte teratogene şi/sau embriocide semnificative la toate speciile de animale expuse la ribavirină. Terapia cu ribavirină este contraindicată la femeile gravide. Este necesară prudenţă deosebită pentru evitarea sarcinii în cazul pacientelor sau în cazul partenerelor pacienţilor care utilizează Pegasys în asociere cu ribavirină. Pacientele aflate la vârsta fertilăşi partenerii lor trebuie să utilizeze fiecare o metodă contraceptivă eficace în timpul tratamentului şi timp de încă 4 luni după terminarea acestuia. Pacienţii şi partenerele lor trebuie să utilizeze fiecare o metodă contraceptivă eficace în timpul tratamentului şi timp de încă 7 luni după terminarea acestuia. Vă rugăm să consultaţi Rezumatul caracteristicilor produsului (RCP-ul) pentru ribavirină.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Pegasys are influenţă mică sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Pacienţii care prezintă ameţeli, confuzie, somnolenţă sau oboseală trebuie sfătuiţi să evite conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.

4.8 Reacţii adverse

Experienţa din studiile clinice

Hepatită C cronică:

Frecvenţa şi severitatea reacţiilor adverse cel mai frecvent raportate cu Pegasys sunt similare cu cele raportate cu interferon alfa-2a (vezi tabelul 4). Cele mai frecvent raportate reacţii adverse cu Pegasys 180 micrograme au fost, în general, de severitate uşoară până la moderatăşi nu au necesitat modificarea dozelor sau întreruperea tratamentului.

Hepatită B cronică:

În studiile clinice cu tratament de 48 de săptămâni şi perioadă de urmărire de 24 de săptămâni, profilul de siguranţă pentru Pegasys în hepatita B cronică a fost similar cu cel observat în hepatita C cronică. Cu excepţia febrei, frecvenţa majorităţii reacţiilor adverse raportate a fost notabil mai mică la pacienţii cu HBC cărora li s-a administrat Pegasys în monoterapie, comparativ cu pacienţii cu VHC care au urmat tratament cu Pegasys în monoterapie (vezi tabelul 4). Evenimentele adverse au apărut la 88% dintre pacienţii trataţi cu Pegasys comparativ cu 53% dintre pacienţii din grupul de comparaţie cu lamivudină, în timp ce 6% dintre pacienţii care au urmat tratament cu Pegasys şi 4% dintre pacienţii care au urmat tratament cu lamivudină au prezentat evenimente adverse grave în timpul studiilor. Evenimentele adverse sau valorile anormale ale parametrilor de laborator au dus la retragerea a 5% dintre pacienţii care urmează tratament cu Pegasys, în timp ce, mai puţin de 1% dintre pacienţii care urmează tratament cu lamivudină au întrerupt tratamentul din aceste motive. Procentul de pacienţi cu ciroză care au întrerupt tratamentul a fost similar cu cel din populaţia generală, în fiecare grup de tratament.

Tratamentul hepatitei C cronice la pacienţii care nu au răspuns înainte la tratament

În general, profilul de siguranţă pentru Pegasys în asociere cu ribavirina a fost similar la pacienţii care nu au răspuns înainte la tratament cu cel de la pacienţii care nu au mai fost trataţi anterior. Într-un studiu clinic, cu pacienţi care nu au răspuns înainte la tratamentul cu interferon alfa-2b pegilat/ribavirină, expuşi la tratament pentru 48 sau 72 de săptămâni, frecvenţa retragerii pentru evenimente adverse sau rezultate anormale ale testelor de laborator în urma tratamentului cu Pegasys şi ribavirină a fost de 6%, respectiv 7% în braţele de tratament de 48 săptămâni şi de 12%, respectiv 13%, în braţele de tratament de 72 săptămâni. În mod similar, pentru pacienţii cu ciroză sau evoluând spre ciroză, frecvenţa retragerii din tratamentul cu Pegasys plus ribavirină a fost mai mare în braţele de tratament de 72 săptămâni (13% şi 15%) decât în braţele de tratament de 48 săptămâni (6% şi 6%). Pacienţii care au fost retraşi din tratamentele anterioare cu interferon alfa-2b pegilat/ribavirină datorită toxicităţii hematologice au fost excluşi din înrolarea în acest studiu clinic.

Într-un alt studiu clinic, pacienţii cu fibroză avansată sau ciroză care nu au răspuns la tratament (scorul Ishak de la 3 la 6) şi numărul iniţial al trombocitelor mai mic de 50000/mm3 au fost trataţi timp de 48 săptămâni. Rezultatele anormale hematologice ale testelor de laborator, observate în timpul primelor 20 de săptămâni ale studiului clinic, au inclus anemie (26% din pacienţi au prezentat un nivel al hemoglobinei <10 g/dl), neutropenie (30% din pacienţi au prezentat ANC <750/mm3) şi trombocitopenie (13% din pacienţi au prezentat un număr de trombocite <50000/ mm3) (vezi pct. 4.4).

Infecţie concomitentă cronică cu virus hepatitic C şi HIV

La pacienţii infectaţi concomitent cu HIV-VHC, profilele evenimentelor adverse clinice raportate pentru Pegasys, în monoterapie sau în asociere cu ribavirină, au fost similare celor observate la pacienţii mono-infectaţi cu VHC. La pacienţii infectaţi cu HIV-VHC, cărora li se administrează terapie asociată cu Pegasys şi ribavirină, alte reacţii adverse au fost raportate la ≥1% până la ≤ 2% dintre pacienţi : hiperlactacidemie/acidoză lactică, gripă, pneumonie, labilitate emoţională, apatie, tinitus, durere faringolaringiană, cheilită, lipodistrofie dobândităşi cromaturie. Tratamentul cu Pegasys a fost asociat cu scăderi ale numărului absolut de celule CD4+ în cursul primelor 4 săptămâni, fără reducerea procentului de celule CD4+. Scăderea numărului de celule CD4+ a fost reversibilă după reducerea dozei sau întreruperea terapiei. Utilizarea Pegasys nu a avut efect negativ observabil asupra controlului viremiei HIV în timpul terapiei sau a perioadei de urmărire. La pacienţii infectaţi concomitent, cu număr de celule CD4+ < 200/µl, sunt disponibile date de siguranţă limitate (N=51).

Tabelul 4 rezumă reacţiile adverse raportate la pacienţii cu HBC sau HCC cărora li se administrează Pegsys în monoterapie şi la pacienţii cu HCC cărora li se administrează Pegasys în asociere cu ribavirină.

Tabelul 4: Reacţii adverse raportate în cazul monoterapiei cu Pegasys pentru pacienţii cu VHB sau VHC sau în cazul asocierii cu ribavirina pentru pacienţii cu VHC

Aparate, Foarte Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare
sisteme şi frecvente ≥1/100 şi <1/10 frecvente ≥1/10000 şi <1/10000
organe ≥1/10 ≥1/1000 şi <1/100 <1/1000
Infecţii şi Infecţii ale Pneumonie, Endocardită,
infestări tractului respirator infecţii otită externă
superior, bronşită, cutanate
candidoză orală,
herpes simplex,
infecţii fungice, virale şi bacteriene
Tumori benigne Neoplasm
şi maligne hepatic
Tulburări Trombocitopenie, Pancitopenie Anemie aplastică
hematologice şi anemie,
limfatice limfadenopatie
Tulburări ale Sarcoidoză, Anafilaxie, lupus Purpură
sistemului tiroidită eritematos trombocitopenică
imunitar sistemic, trombotică sau
poliartrită idiopatică
reumatoidă
Tulburări Hipotiroidism, Diabet zaharat Cetoacidoză
endocrine hipertiroidism diabetică
Tulburări Anorexie Deshidratare
metabolice şi de
nutriţie
Tulburări Depresie*, Tulburări Ideaţie Suicid, tulburări
psihice anxietate, emoţionale, suicidară, psihotice.
insomnie* modificări ale dispoziţiei, halucinaţii
agresivitate,
nervozitate,
scăderea libidoului
Tulburări ale Cefalee, Afectarea Neuropatie Comă,
sistemului ameţeli*, memoriei, periferică convulsii,
nervos tulburări de concentrare sincopă, slăbiciune, migrenă, hipoestezie, hiperestezie, parestezie, tremor, tulburări ale gustului, coşmaruri, somnolenţă paralizie facială
Tulburări Înceţoşarea Hemoragie Neuropatie Pierderea vederii
oculare vederii, dureri oculare, inflamaţie oculară, xeroftalmie retiniană optică, edem papilar, tulburări vasculare retiniene, retinopatie, ulcer
cornean
Aparate, Foarte Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare
sisteme şi frecvente ≥1/100 şi <1/10 frecvente ≥1/10000 şi <1/10000
organe ≥1/10 ≥1/1000 şi <1/100 <1/1000
Tulburări Vertij, dureri otice Pierderea
acustice şi auzului
vestibulare
Tulburări Tahicardie, Infarct
cardiace palpitaţii, edeme periferice miocardic, insuficienţă cardiacă congestivă, angină pectorală, tahicardie supraventriculară , aritmie, fibrilaţie atrială, pericardită,cardio miopatie
Tulburări Înroşirea bruscă a Hipertensiune Hemoragie
vasculare pielii feţei, cu arterială cerebrală,
senzaţie de căldură vasculită
Tulburări Dispnee, Dispnee de efort, Wheezing Pneumonie
respiratorii, tuse epistaxis, interstiţială,
toracice şi nazofaringită, inclusiv cu
mediastinale congestia sinusurilor , congestie nazală, rinită, durere faringiană evoluţie letală, embolism pulmonar,
Tulburări Diaree*, Vărsături, Hemoragie Ulcer peptic,
gastro greaţă*, dispepsie, gastro pancreatită
intestinale durere disfagie, ulceraţii intestinală,
abdominală* bucale,
gingivoragie,
glosită, stomatită, flatulenţă,
xerostomie
Tulburări Disfuncţie Insuficienţă
hepatobiliare hepatică hepatică,
colangită,
steatoză hepatică
Afecţiuni Alopecie, Erupţie cutanată Necroliză
cutanate şi ale dermatită, tranzitorie, epidermică
ţesutului prurit, xeroză transpiraţie toxică,
subcutanat abundentă, psoriasis, urticarie, eczeme, afecţiuni cutanate, reacţie de fotosensibilitate, transpiraţii sindrom Stevens-Johnson, edem angioneurotic, eritem polimorf
nocturne
Aparate, Foarte Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare
sisteme şi frecvente ≥1/100 şi <1/10 frecvente ≥1/10000 şi <1/10000
organe ≥1/10 ≥1/1000 şi <1/100 <1/1000
Tulburări Mialgie, Dorsalgii, Miozită
musculo artralgie artrită, slăbiciune
scheletice, ale musculară, dureri
ţesutului osoase, cervicalgii,
conjunctiv şi dureri musculo
ţesutului osos scheletice, crampe musculare
Tulburări renale şi ale căilor urinare Insuficienţă renală
Tulburări ale aparatului genital şi sânului Impotenţă
Tulburări Febră, Durere toracică,
generale şi la frisoane*, sindrom
nivelul locului durere*, asemănător
de administrare astenie, oboseală, reacţii la nivelul locului de administrare*, iritabilitate* infecţiei cu virusul gripal, stare generală de rău, letargie, bufeuri, sete
Investigaţii diagnostice Scădere în greutate
Leziuni şi intoxicaţii Supradozaj

*Aceste reacţii adverse sunt frecvente (≥1/100 şi <1/10) la pacienţii cu HCB care urmează tratament cu Pegasys în monoterapie.

Evenimente adverse raportate în perioada după punerea pe piaţă

Tulburări ale sistemului nervos : Ischemie cerebrală : frecvenţă necunoscută

Tulburări oculare : Dezlipire seroasă de retină : frecvenţă necunoscută Similar administrării de alfa-interferoni, dezlipirea seroasă de retină a fost raportată în cazul utilizării Pegasys.

Tulburări musculo-scheletice, ale ţesutului conjunctiv şi osoase şi: Rabdomioliză : frecvenţă necunoscută

Valori ale parametrilor de laborator

Tratamentul cu Pegasys a fost asociat cu valori anormale ale testelor de laborator: creşterea ALT, creşterea bilirubinei, tulburări electrolitice (hipokaliemie, hipocalcemie, hipofosfatemie), hiperglicemie, hipoglicemie şi valori crescute ale trigliceridelor (vezi pct. 4.4). Atât în cazul monoterapiei cu Pegasys, cât şi al tratamentului asociat cu ribavirină, până la 2% dintre pacienţi au prezentat valori crescute ale ALT, care au determinat modificarea dozei sau întreruperea tratamentului.

Tratamentul cu Pegasys s-a asociat cu scăderile valorilor hematologice (leucopenie, neutropenie, limfopenie, trombocitopenie şi ale hemoglobinei), care, în general, s-au îmbunătăţit cu modificarea dozei şi au revenit la valorile dinaintea tratamentului în decurs de 4-8 săptămâni după întreruperea terapiei (vezi pct. 4.2 şi pct. 4.4).

La pacienţii trataţi cu Pegasys 180 micrograme şi ribavirină 1000/1200 miligrame timp de 48 de săptămâni s-a observat neutropenie moderată (ANC: 0,749 – 0,5 x 109/l) în 24% din cazuri (216/887) şi severă (ANC < 0,5 x 109/l) în 5% din cazuri (41/887).

Anticorpi anti-interferon

La 1 - 5% dintre pacienţii trataţi cu Pegasys au apărut anticorpi neutralizanţi anti-interferon. Ca şi în cazul altor interferoni, în hepatita B cronică s-a observat o incidenţă mai mare a anticorpilor neutralizanţi. Totuşi, în nici o boală acest fapt nu a fost corelat cu absenţa răspunsului la tratament.

Funcţia tiroidiană

Tratamentul cu Pegasys s-a asociat cu valorilor anormale semnificative clinic ale testelor de laborator care evaluează funcţia tiroidiană, modificări care au necesitat intervenţie clinică (vezi pct. 4.4). Frecvenţele observate (4,9%) la pacienţii trataţi cu Pegasys/ribavirină (NV15801) sunt similare cu cele observate cu alţi interferoni.

Valori de laborator la pacienţii infectaţi concomitent cu HIV-VHC

Deşi efectele toxice hematologice, neutropenia, trombocitopenia şi anemia, au apărut mai frecvent la pacienţii infectaţi cu HIV-VHC, majoritatea au putut fi rezolvate prin modificarea dozei şi prin utilizarea factorilor de creştere şi rar au necesitat întreruperea prematură a tratamentului. Scăderea ANC sub 500 celule/mm3 s-a observat la 13% şi 11% dintre pacienţii trataţi cu Pegasys în monoterapie, respectiv în terapie asociată. Scăderea trombocitelor sub 50,000/mm3 s-a observat la 10% şi 8% dintre pacienţii trataţi cu Pegasys în monoterapie, respectiv în terapie asociată. Anemia (hemoglobina < 10 g/dl) s-a raportat la 7% şi 14% dintre pacienţii trataţi cu Pegasys în monoterapie, respectiv în terapie asociată.

4.9 Supradozaj

S-au raportat cazuri de supradozaj începând de la două injecţii în zile consecutive (în loc de intervalul săptămânal) până la injecţii zilnice timp de o săptămână (de exemplu 1260 micrograme pe săptămână). Nici unul dintre aceşti pacienţi nu a prezentat evenimente neobişnuite, grave sau care să limiteze tratamentul. Doze săptămânale de până la 540 şi 630 micrograme au fost administrate în studii clinice pentru carcinom renal, respectiv pentru leucemie mieloidă cronică. Reacţiile toxice care au limitat doza au fost: oboseală, valori crescute ale enzimelor hepatice, neutropenie şi trombocitopenie, concordante cu terapia cu interferoni.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: imunostimulante/citokine, cod ATC: L03A B11.

Conjugarea reactivului PEG (bi-monometoxipolietilenglicol) cu interferonul alfa-2a formează interferonul alfa-2a pegilat (Pegasys). In vitro, Pegasys are acţiune antiviralăşi antiproliferativă care sunt caracteristice interferonului alfa-2a.

Interferon alfa-2a este conjugat cu bi-[monometoxi polietilenglicol] cu un raport de substituţie de un mol polimer/mol proteină. Masa moleculară medie este de aproximativ 60,000, din care restul de proteină constituie aproximativ 20,000.

Valorile ARN VHC scad în manieră bifazică la pacienţii cu hepatită C care au răspuns la tratamentul cu 180 micrograme Pegasys. Prima fază de scădere apare la 24 până la 36 ore de la administrarea primei doze de Pegasys şi este urmată de a doua fază de scădere care continuă în următoarele 4 până la 16 săptămâni la pacienţii care obţin un răspuns susţinut. Ribavirina nu a avut efect semnificativ asupra cineticii virale iniţiale în primele 4 până la 6 săptămâni la pacienţii trataţi cu asociere de ribavirinăşi interferon alfa-2a pegilat sau interferon alfa.

Hepatită B cronică:

Rezultatele studiilor clinice

Toate studiile clinice au înrolat pacienţi cu hepatită B cronică cu replicare virală activă măsurată prin ADN VHB, valori crescute ale ALT şi biopsie hepatică concordantă cu hepatita cronică. Studiul WV16240 a înrolat pacienţi cu AgHBe pozitiv, în timp ce studiul WV16241 a înrolat pacienţi cu AgHBe negativ şi cu anticorpi anti-HBe pozitivi. În ambele studii, durata tratamentului a fost de 48 de săptămâni, cu 24 de săptămâni de urmărire fără tratament. Ambele studii au comparat Pegasys plus placebo faţă de lamivudină în monoterapie. Nici unul dintre pacienţii infectaţi concomitent cu HIVVHB nu au fost incluşi în aceste studii clinice.

Pentru cele două studii, ratele de răspuns la sfârşitul perioadei de urmărire sunt prezentate în Tabelul 5. În studiul WV16240, obiectivele finale principale de eficacitate au fost seroconversia AgHBe şi ADN VHB sub 105 multiplicări/ml. În studiul WV16241, obiectivele finale principale de eficacitate au fost normalizarea valorilor ALT şi ADN-VHB sub 2 x 104 multiplicări/ml. ADN-VHB a fost măsurat prin testul COBAS AMPLICORTM HBV MONITOR (limita de detecţie 200 multiplicări/ml).

Un total de 283/1351 (21%) dintre pacienţi au avut fibroză avansată sau ciroză, 85/1351 (6%) dintre pacienţi au avut ciroză. Nu a existat diferenţă în rata de răspuns între aceşti pacienţi şi cei fără fibroză avansată sau ciroză.

Tabelul 5: Răspunsurile serologic, virologic şi biochimic în hepatita B cronică

AgHBe pozitiv Studiul WV16240 AgHBe negativ/Anticorpi anti-HBe prezenţi Studiul WV16241
Parametrul răspuns Pegasys 180 mcg & Placebo (N=271) Pegasys 180 mcg & Lamivudină 100 mg (N=271) Lamivudină 100 mg (N=272) Pegasys 180 mcg & Placebo (N=177) Pegasys 180 mcg & Lamivudină 100 mg (N=179) Lamivudină 100 mg (N=181)
Seroconversie AgHBe 32%# 27% 19% N/A N/A N/A
Răspuns ADN VHB* 32%# 34% 22% 43%# 44% 29%
Normalizare valori ALT 41%# 39% 28% 59%# 60% 44%
Seroconversie AgHBs 3%# 3% 0% 3% 2% 0%

* Pentru pacienţi cu AgHbe pozitiv: ADN VHB < 105 multiplicări/ml Pentru pacienţi AgHBe negativ/anticorpi anti-Hbe prezenţi: ADN VHB < 2 x 104 multiplicări/ml

# valoarea p (comparativ cu lamivudină) 0,01 (testul stratificat Cochran-Mantel-Haenszel)

Răspunsul histologic a fost similar în cele trei grupuri de tratament din fiecare studiu; cu toate acestea, la pacienţii care au avut un răspuns susţinut 24 de săptămâni după sfârşitul tratamentului, probabilitatea de a prezenta şi îmbunătăţire histologică a fost semnificativ mai mare.

Toţi pacienţii care au finalizat studiile de fază III au fost eligibili pentru intrarea într-un studiu de urmărire pe termen lung (WV16866). La pacienţii din studiul WV16240 cărora li s-a administrat Pegasys în monoterapie şi care au fost înrolaţi în studiul de urmărire pe termen lung, rata seroconversiei susţinute a AgHBe la 12 luni după sfârşitul tratamentului a fost de 48% (73/153). La pacienţii din studiul WV16241 cărora li s-a administrat Pegasys în monoterapie, rata răspunsului ADN VHB şi normalizarea valorilor ALT la 12 luni după sfârşitul tratamentului a fost de 42% (41/97), respectiv de 59% (58/99).

Hepatită C cronică:

Predictibilitatea răspunsului

Vezi la pct. 4.2, în Tabelul 2.

Relaţia doză-răspuns în cazul monoterapiei

Într-o comparaţie directă cu doza de 90 micrograme, doza de 180 micrograme s-a asociat cu un răspunsul virologic susţinut mai bun la pacienţii cu ciroză, dar într-un studiu la pacienţi fără ciroză s-au obţinut rezultate foarte asemănătoare la doze de 135 micrograme şi 180 micrograme.

Studii clinice de confirmare în tratamentul pacienţilor care nu au mai fost trataţi

Toate studiile clinice au înrolat pacienţi netrataţi anterior cu interferon, cu hepatită C cronică confirmată de valori serice detectabile de ARN VHC, valori crescute ale ALT (cu excepţia studiului NR16071) şi o biopsie hepatică concordantă cu hepatita cronică. Studiul NV15495 a înrolat în mod specific pacienţi cu diagnostic histologic de ciroză (aproximativ 80%) sau evoluând spre ciroză (aproximativ 20%). Doar pacienţii infectaţi concomitent cu HIV-VHC au fost incluşi în studiul NR15961 (vezi Tabelul 14). Aceşti pacienţi au avut boală HIV stabilă, iar media numărului de celule T CD4 a fost aproximativ de 500 celule/µl. În cazul pacienţilor monoinfectaţi cu VHC şi al pacienţilor infectaţi concomitent cu HIV-VHC, pentru schemele de tratament, durata tratamentului şi rezultatele studiului, vezi Tabelele 6, 7, 8 respectiv Tabelul 14. Răspunsul virologic a fost definit ca ARN VHC nedetectabil măsurat prin testul COBAS AMPLICORTM HCV, versiunea 2.0 (limita de detecţie 100 multiplicări/ml echivalent cu 50 Unităţi Internaţionale/ml) şi răspunsul susţinut ca o probă negativă la aproximativ 6 luni după sfârşitul tratamentului.

Tabelul 6: Răspunsul virologic la pacienţii cu VHC

Pegasys în monoterapie Pegasys în terapie asociată
fără ciroză şi cu ciroză cu ciroză fără ciroză şi cu ciroză
Studiul NV15496 + NV15497 + NV15801 Studiul NV15495 Studiul NV15942 Studiul NV15801
Pegasys 180 mcg (N=701) 48 săptămâni Interferon alfa-2a 6 MUI/3 MUI & 3 MUI (N=478) 48 săptămâni Pegasys 180 mcg (N=87) 48 săptămâni Interferon alfa-2a 3 MUI (N=88) 48 săptămâni Pegasys 180 mcg & ribavirină 1000/1200 mg (N=436) 48 săptămâni Pegasys 180 mcg & ribavirină 1000/1200 mg (N=453) 48 săptămâni Interferon alfa-2b 3 MUI & ribavirină 1000/1200 mg (N=444) 48 săptămâni
Răspunsul la sfârşitul tratamentului 55-69% 22-28% 44% 14% 68% 69% 52%
Răspunsul susţinut general 28-39% 11-19% 30%* 8%* 63% 54%** 45%**

*II 95% pentru diferenţă: 11% până la 33%; valoarea p (testul stratificat Cochran-Mantel-Haenszel)=0,001 **II 95% pentru diferenţă: 3% până la 16%; valoarea p (testul stratificat Cochran-Mantel-Haenszel)=0,003

Răspunsurile virologice ale pacienţilor monoinfectaţi cu VHC, trataţi cu Pegasys în monoterapie şi cu Pegasys şi ribavirină în terapie asociată, în funcţie de genotip şi încărcătura virală anterioară tratamentului şi în funcţie de genotip, încărcătura virală anterioară tratamentului şi răspunsul viral rapid în săptămâna 4 sunt prezentate pe scurt în Tabelul 7 şi respectiv Tabelul 8. Rezultatele studiului NV15942 oferă raţiunea pentru recomandarea schemelor de tratament în funcţie de genotipul viral, încărcătura virală iniţialăşi răspunsul viral în săptămâna 4 (vezi Tabelele 1, 7 şi 8).În general, diferenţa între schemele de tratament nu a fost influenţată de încărcătura virală sau de prezenţa sau absenţa cirozei; de aceea, recomandările de tratament pentru genotipul 1, 2 sau 3 sunt independente de aceste caracteristici de bază.

Tabelul 7: Răspunsul virologic susţinut în funcţie de genotip şi încărcătura virală anterioară tratamentului după administrarea Pegasys în terapie asociată cu ribavirină la pacienţi cu VHC

Studiul NV15942 Studiul NV15801
Pegasys 180 mcg & ribavirină 800 mg 24 săptămâni Pegasys 180 mcg & ribavirină 1000/1200mg 24 săptămâni Pegasys 180 mcg & ribavirină 800mg 48 săptămâni Pegasys 180 mcg & ribavirină 1000/1200mg 48 săptămâni Pegasys 180 mcg & ribavirină 1000/1200mg 48 săptămâni Interferon alfa-2b 3 MUI & ribavirină 1000/1200mg 48 săptămâni
Genotip 1 29% (29/101) 42% (49/118)* 41% (102/250) 52% 45% 36%
(147/271) * (134/298) (103/285)
Încărcătură 41% (21/51) 52% (37/71) 55% (33/60) 65% (55/85) 53% 44%
virală mică (61/115) (41/94)
Încărcătură 16% (8/50) 26% (12/47) 36% (69/190) 47% (87/186) 40% 33%
virală mare (73/182) (62/189)
Genotip 2/3 84% (81/96) 81% (117/144) 79% (78/99) 80% (123/153) 71% 61%
(100/140) (88/145)
Încărcătură 85% (29/34) 83% (39/47) 88% (29/33) 77% (37/48) 76% 65%
virală mică (28/37) (34/52)
Încărcătură 84% (52/62) 80% (78/97) 74% (49/66) 82% (86/105) 70% 58%
virală mare (72/103) (54/93)
Genotip 4 (0/5) (8/12) (5/8) (9/11) (10/13) (5/11)

LVL= ≤800,000 UI/ml; HVL=>800,000 UI/ml *Pegasys 180 mcg, ribavirină 1000/1200 mg, 48 săptămâni comparativ cu Pegasys 180 mcg, ribavirină 800 mg, 48 săptămâni: raport Odds (II 95%)=1,52 (1,07-2,17); valoarea p (testul stratificat Cochran-Mantel-Haenszel) = 0,020 *Pegasys 180 mcg, ribavirină 1000/1200 mg, 48 săptămâni comparativ cu Pegasys 180 mcg, ribavirină 1000/1200 mg, 24 săptămâni: raport Odds (II 95%) = 2,12 (1,30-3,46); valoarea p (testul stratificat CochranMantel-Haenszel) = 0,002

Posibilitatea scurtării duratei tratamentului la 24 săptămâni la pacienţii infectaţi cu genotipul 1 şi 4 a fost analizat pe baza răspunsului viral rapid susţinut observat la pacienţii cu răspuns viral rapid în săptămâna 4, în studiile NV15942 şi ML 17131 (vezi Tabelul 8)

Tabelul 8: Răspuns Viral Susţinut pe baza Răspunsului Viral Rapid în săptămâna 4 pentru Genotipul 1 şi 4 după Terapia Asociată Pegasys cu Ribavirină la Pacienţii infectaţi cu VHC

Studiul NV15942 Studiul ML17131
Pegasys 180 mcg & ribavirină 1000/1200 mg 24 săptămâni Pegasys 180 mcg & ribavirină 1000/1200 mg 48 săptămâni Pegasys 180 mcg & Ribavirină 1000/1200 mg 24 săptămâni
Genotip 1 RVR Încărcătura virală mică Încărcătura virală mare 90% (28/31) 93% (25/27) 75% (3/4) 92% (47/51) 96% (26/27) 88% (21/24) 77% (59/77) 80% (52/65) 58% (7/12)
Genotip 1 non RVR Încărcătura virală mică Încărcătura virală mare 24% (21/87) 27% (12/44) 21% (9/43) 43% (95/220) 50% (31/62) 41% (64/158) ---
Genotip 4 RVR (5/6) (5/5) 92% (22/24)
Genotip 4 non RVR (3/6) (4/6) -

Încărcătura virală mică= ≤800,000 UI/ml; Încărcătura virală mare =>800,000 UI/ml *RVR= răspuns viral rapid (ARN VHC nedetectabil) în săptămâna 4 şi ARN VHC nedetectabil în săptămâna 24.

Datele disponibile, deşi limitate, au arătat că scurtarea duratei tratamentului la 24 săptămâni poate fi asociată cu un risc crescut de recădere (vezi Tabelul 9).

Tabelul 9: Cazuri de Recădere a Răspunsului Viral la Sfârşitul Tratamentului pentru Populaţia cu Răspuns Viral Rapid

Studiul NV15942 Studiul NV15801
Pegasys 180 mcg & ribavirină 1000/1200 mg 24 săptămâni Pegasys 180 mcg & ribavirină 1000/1200 mg 48 săptămâni Pegasys 180 mcg & ribavirină 1000/1200 mg 48 săptămâni
Genotip 1 RVR Încărcătură virală scăzută Încărcătură virală mare 6.7% (2/30) 3.8% (1/26) 25% (1/4) 4.3% (2/47) 0% (0/25) 9.1% (2/22) 0% (0/24) 0% (0/17) 0% (0/7)
Genotip 4 RVR (0/5) (0/5) 0% (0/4)

La pacienţii cu genotip 2 sau 3, posibilitatea scurtării tratamentului la 16 săptămâni a fost analizată pe baza unui răspuns viral susţinut observat la pacienţii cu răspuns viral rapid în săptămâna 4, în studiul NV17317 (vezi Tabelul 10).

În studiul NV17317 efectuat la pacienţii infectaţi cu genotipul viral 2 sau 3, toţi pacienţii au fost trataţi cu Pegasys 180 μg administrat s.c. o dată pe săptămânăşi o doză de ribavirină de 800 mg şi au fost repartizaţi prin randomizare pentru perioade de tratament de 16 sau 24 săptămâni. În general, durata tratamentului de 16 săptămâni a determinat scăderea răspunsului viral susţinut (65%), comparativ cu tratamentul pentru o perioadă de 24 săptămâni (76%)(p < 0,0001).

Răspunsul viral susţinut obţinut cu o durată a tratamentului de 16 săptămâni şi cu 24 săptămâni a fost examinat într-o analiză retrospectivă a unui subgrup de pacienţi care au prezentat ARN VHC negativ în săptămâna 4 şi LVL iniţial (vezi Tabelul 10).

Tabelul 10: Răspuns viral susţinut general şi pe baza răspunsului viral rapid în săptămâna 4 pentru genotipul 2 sau 3 la pacienţii infectaţi cu VHC după terapia asociată Pegasys şi ribavirină

Studiul NV17317
Pegasys 180 mcg & ribavirină 800 mg 16 săptămâni Pegasys 180 mcg & ribavirină 800 mg 24 săptămâni Diferenţă între tratamente IÎ 95% valoarea p
Genotip 2 sau 3 65% (443/679) 76% (478/630) -10,6% [-15,5% ; 0,06%] p<0,0001
Genotip 2 sau 3 RVRÎncărcătură virală mică Încărcătură virală mare 82% (378/461) 89% (147/166) 78% (231/295) 90% (370/410) 94% (141/150) 88% (229/260) -8,2% [-12,8% ; -3,7%] -5,4% [-12% ; 0,9%] -9,7% [-15,9% ;-3,6%] p=0,0006 p=0,11 p=0,002

Încărcătură virală mică= ≤ 800000 UI/ml; Încărcătură virală mare= > 800000 UI/ml RVR = răspuns viral rapid (ARN VHC nedetectabil) la săptămâna 4

Datele arată că scurtarea duratei tratamentului la 16 săptămâni este asociată cu un risc crescut de recădere (vezi Tabelul 11).

Tabelul 11: Recidiva răspunsului viral după sfârşitul tratamentului la pacienţii cu genotip 2 sau 3, cu răspuns viral rapid

Studiul NV17317
Pegasys 180 mcg & ribavirină 800 mg 16 săptămâni Pegasys 180 mcg & ribavirină 800 mg 24 săptămâni Diferenţă între tratamente IÎ 95% valoarea p
Genotip 2 sau 3 RVRÎncărcătură virală mică Încărcătură virală mare 15% (67/439) 6% (10/155) 20% (57/284) 6% (23/386) 1% (2/141) 9% (21/245) 9.3% [5,2% ; 13,6%] 5% [0,6% ; 10,3%] 11.5% [5,6% ; 17,4%] p<0,0001 p=0,04 p=0,0002

Încărcătură virală mică= ≤ 800000 UI/ml; Încărcătură virală mare= > 800000 UI/ml RVR = răspuns viral rapid (ARN VHC nedetectabil) la săptămâna 4

Eficacitatea superioară a Pegasys în comparaţie cu interferonul alfa-2a s-a demonstrat şi în termeni de răspuns histologic, inclusiv la pacienţii cu cirozăşi/sau infectaţi concomitent cu HIV-VHC.

Tratamentul hepatitei C cronice la pacienţii care nu au răspuns la tratamentul anterior

În studiul MV17150, pacienţii care nu au răspuns la tratamentul anterior cu interferonul alfa-2b pegilat plus ribavirină au fost randomizaţi în patru tratamente diferite:

  • Pegasys 360 mcg/săptămână, timp de 12 săptămâni, urmat de 180 mcg/săptămână pentru următoarele 60 de săptămâni;
  • Pegasys 360 mcg/ săptămână timp de 12 săptămâni, urmat de 180 mcg/săptămână pentru următoarele 36 de săptămâni;
  • Pegasys 180 mcg/săptămână timp de 72 săptămâni;
  • Pegasys 180 mcg/săptămână timp de 48 săptămâni. Tuturor pacienţilor li s-a administrat ribavirină (1000 sau 1200 mg pe zi) în asociere cu Pegasys. Toate braţele de tratament au avut o perioadă de urmărire fără tratament de 24 săptămâni.

Regresia multiplăşi analiza eşantionului de grup au evaluat influenţa duratei tratamentului şi administrarea dozei de inducţie identificând clar durata tratamentului de 72 săptămâni, ca obiectiv primar pentru atingerea răspunsului virologic susţinut. Diferenţele în răspunsul virologic susţinut (RVS), bazate pe durata tratamentului, factorii demografici şi cele mai bune răspunsuri la tratamentele anterioare sunt prezentate în Tabelul 12.

Tabelul 12: Răspunsul virologic (RV) şi răspunsul virologic susţinut (RVS) la pacienţii cu răspuns virologic la săptămâna 12 după tratamentul cu Pegasys şi ribavirină în terapie asociată, la pacienţii care nu au răspuns la tratamentele anterioare cu peginterferon alfa 2b şi ribavirină.

Pegasys 360/180 sau 180 μg & ribavirină 1000/1200 mg 72 sau 48 săptămâni (N = 942) Pacienţi cu RV la săptămâna 12 a (N = 876) Pegasys 360/180 sau 180 μg & ribavirină 1000/1200 mg 72 săptămâni (N = 473) RVS la pacienţi cu RV la săptămâna 12 b (N = 100) Pegasys 360/180 sau 180 μg & ribavirină 1000/1200 mg 48 săptămâni (N = 469) RVS la pacienţi cu RV la săptămâna 12 b (N = 57)
General Încărcătură virală mică Încărcătură virală mare 18% (157/876) 35% (56/159) 14% (97/686) 57% (57/100) 63% (22/35) 54% (34/63) 35% (20/57) 38% (8/21) 32% (11/34)
Genotip 1/4Încărcătură virală mică Încărcătură virală mare 17% (140/846) 35% (54/154) 13% (84/663) 55% (52/94) 63% (22/35) 52% (30/58) 35% (16/46) 37% (7/19) 35% (9/26)
Genotip 2/3Încărcătură virală mică Încărcătură virală mare 58% (15/26) (2/5) (11/19) (4/5) — (3/4) (3/10) (1/2) (1/7)
Status de ciroză Cu ciroză Fără ciroză 8% (19/239) 22% (137/633) (6/13) 59% (51/87) (3/6) 34% (17/50)
Cele mai bune răspunsuri la tratamentele anterioare
≥2log10 scădere în ARN VHC 28% (34/121) 68% (15/22) (6/12)
<2log10 scădere în ARN VHC 12% (39/323) 64% (16/25) (5/14)
Lipsa celui mai bun răspuns la tratamentul anterior 19% (84/432) 49% (26/53) 29% (9/31)

Încărcătură virală mare = >800000 UI/ml, Încărcătură virală mică = ≤ 800000 UI/ml. a Pacienţii care au obţinut supresia virală (ARN VHC nedetectabil, <50 UI/ml) la săptămâna 12 au fost luaţi în considerare ca având un răspuns virologic la săptămâna 12. Au fost excluşi din analiză pacienţii la care au lipsit rezultatele ARN VHC la săptămâna 12. b Pacienţii care au obţinut supresia virală la săptămâna 12, dar la care au lipsit rezultatele ARN VHC la finalul urmăririi studiului, au fost luaţi în considerare ca fiind pacienţi care nu au răspuns la tratament.

În studiul HALT-C, pacienţii cu hepatită C cronicăşi fibroză avansată sau ciroză care nu au răspuns la tratamentul anterior cu interferon alfa sau interferon alfa pegilat în monoterapie sau în terapie asociată cu ribavirină, au fost trataţi cu Pegasys 180 mcg/săptămânăşi ribavirină 1000/1200 mg zilnic. Pacienţii care au atins nivele de ARN VHC nedetectabile, după 20 de săptămâni de tratament au rămas pe tratamentul asociat de Pegasys plus ribavirină pentru un total de 48 de săptămâni şi au fost apoi urmăriţi pentru 24 de săptămâni după încheierea tratamentului. Probabilitatea pentru răspunsul virologic susţinut a variat în funcţie de schema terapeutică anterioară; vezi Tabelul 13.

Tabelul 13 Răspunsul virologic susţinut în studiul HALT-C în schema terapeutică anterioară la populaţia care nu a răspuns la tratamentul anterior

Pegasys 180 mcg
&
ribavirină
Tratamentul anterior 1000/1200 mg
48 săptămâni
Interferon 27% (70/255)
Interferon pegilat 34% (13/38)
Interferon plus ribavirină 13% (90/692)
Interferon pegilat plus ribavirină 11% (7/61)

Pacienţi infectaţi concomitent cu HIV-VHC

Răspunsurile virale ale pacienţilor infectaţi concomitent cu HIV-VHC, trataţi cu Pegasys în monoterapie şi cu Pegasys şi ribavirină în terapie asociată, în funcţie de genotip şi încărcătura virală anterioară tratamentului sunt prezentate pe scurt, mai jos, în Tabelul14.

Tabelul 14: Răspunsul viral susţinut în funcţie de genotip şi încărcătura virală anterioară tratamentului după administrarea Pegasys în terapie asociată cu ribavirină la pacienţi infectaţi concomitent cu HIV-VHC

Studiul NR15961
Interferon alfa-2a 3 MUI & ribavirină 800mg 48 săptămâni Pegasys 180 mcg & placebo 48 săptămâni Pegasys 180 mcg & ribavirină 800mg 48 săptămâni
Toţi pacienţii 12% (33/285)* 20% (58/286)* 40% (116/289)*
Genotip 1 7% (12/171) 14% (24/175)* 29% (51/176)
Încărcătură 19% (8/42) 38% (17/45) 61% (28/46)
virală mică
Încărcătură 3% (4/129) 5% (7/130) 18% (23/130)
virală mare
Genotip 2-3 20% (18/89) 36% (32/90) 62% (59/95)
Încărcătură 27% (8/30) 38% (9/24) 61% (17/28)
virală mică
Încărcătură 17% (10/59) 35% (23/66) 63% (42/67)
virală mare

Încărcătura virală mică= ≤800,000 UI/ml; Încărcătura virală mare =>800,000 UI/ml *Pegasys 180 mcg, ribavirină 800 mg comparativ cu interferon alfa-2a 3 MUI, ribavirină 800 mg: raport Odds (II 95%) = 5,40 (3,42-8,54), ….valoarea p (testul stratificat Cochran-Mantel-Haenszel) = < 0,0001 *Pegasys 180 mcg, ribavirină 800 mg comparativ cu Pegasys 180 mcg: raport Odds (II 95%) = 2,89 (1,93-4,32), …. valoarea p (testul stratificat Cochran-Mantel-Haenszel) = < 0,0001 *Interferon alfa-2a 3 MUI, ribavirină 800 mg comparativ cu Pegasys 180 mcg: raport Odds (II 95%) = 0,53 (0,33-0,85), …. valoarea p (testul stratificat Cochran-Mantel-Haenszel) = < 0,0084

Pacienţi cu VHC cu valori normale ale ALT

În studiul NR16071, pacienţii cu VHC cu valori normale ale ALT au fost randomizaţi să li se administreze Pegasys 180 micrograme pe săptămânăşi ribavirină 800 miligrame pe zi, timp de 24 sau 48 săptămâni, urmate de o perioadă de urmărire fără tratament de 24 săptămâni sau fără nici un tratament timp de 72 de săptămâni. Răspunsurile virale susţinute (RVS) raportate in braţele de tratament ale acestui studiu au fost similare cu cele corespunzătoare braţelor de tratament din studiul NV15942.

Copii şi adolescenţi În studiul CHIPS (Studiul Pediatric Internaţional privind Hepatita C cronică), sponsorizat de investigator, 65 de copii şi adolescenţi (6-18 ani) cu infecţie cronică cu VHC au fost trataţi cu PEGIFN alfa 2a 100 mcg/m2 administrat subcutanat o dată pe săptămânăşi ribavirină 15 mg/kg şi zi, timp de 24 săptămâni (la pacienţii cu genotip 2 şi 3) sau timp de 48 săptămâni (la pacienţii cu toate celelalte

tipuri de genotip). La adulţii cu infecţie cronică cu VHC, datele de siguranţă preliminare şi limitate nu au demonstrat o deviere evidentă de la profilul cunoscut de siguranţă al asocierii, dar, important, nu a fost raportat impactul potenţial asupra creşterii. Rezultatele de eficacitate au fost similare cu cele raportate la adulţi.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

După o injecţie subcutanată unică a 180 micrograme Pegasys la subiecţii sănătoşi, concentraţiile plasmatice de peginterferon alfa-2a sunt măsurabile în decurs de 3 până la 6 ore. În decurs de 24 ore se atinge aproximativ 80% din concentraţia plasmatică maximă. Absorbţia Pegasys este susţinută, cu concentraţiile plasmatice maxime atinse după 72 până la 96 ore de la administrare. Biodisponibilitatea absolută a Pegasys este de 84% şi este similară cu cea observată cu interferon alfa-2a.

Peginterferonul alfa-2a se găseşte în special în sângele circulant şi în lichidul extracelular, după cum indică volumul aparent de distribuţie la starea de echilibru (Vd) de 6 până la 14 litri, determinat după administrare intravenoasă la om. Conform studiilor de echilibru a maselor, de distribuţie tisularăşi de autoradioluminografie efectuate la şobolan, peginterferonul alfa-2a este distribuit în ficat, rinichi şi în măduvă osoasă, pe lângă faptul că se acumulează în concentraţii mari în sânge.

Metabolismul Pegasys nu este complet caracterizat; cu toate acestea, studiile la şobolan arată că rinichiul este principalul organ de excreţie a substanţei marcate radioactiv. La om, clearance-ul sistemic al peginterferonului alfa-2a este de aproximativ 100 de ori mai mic decât cel al interferonului alfa-2a nativ. După administrarea intravenoasă, timpul de înjumătăţire plasmatică terminal al peginterferonului alfa-2a este de aproximativ 60 până la 80 ore, la subiecţii sănătoşi, comparativ cu 34 ore pentru interferonul standard. Timpul de înjumătăţire plasmatică terminal după administrare subcutanată la pacienţi este mai lung, cu o valoare medie de 160 ore (84 până la 353 ore). Timpul de înjumătăţire plasmatică terminal poate să reflecte nu numai faza de eliminare a compusului, ci poate să reflecte şi absorbţia susţinută de Pegasys.

S-au observat creşteri proporţionale cu doza ale expunerii la Pegasys la subiecţii sănătoşi şi la pacienţii cu hepatită B sau C cronică după administrarea o dată pe săptămână.

La pacienţii cu hepatită B sau C cronică, concentraţiile plasmatice ale peginterferonului alfa-2a cresc de 2 până la 3 ori după 6 până la 8 săptămâni de tratament cu doze săptămânale, faţă de valorile măsurate după administrarea unei singure doze. Nu mai există acumulare plasmatică suplimentară după 8 săptămâni de administrare o dată pe săptămână. Raportul între concentraţia plasmatică maximă şi cea minimă după 48 de săptămâni de tratament este de aproximativ 1,5 până la 2. Concentraţiile plasmatice ale peginterferonului alfa-2a sunt susţinute de-a lungul unei săptămâni întregi (168 ore).

Pacienţi cu insuficienţă renală

Insuficienţa renală este asociată cu scăderea uşoară a raportului Cl/F şi timpul de înjumătăţire plasmatică prelungit. La pacienţii (n=3) cu Clcrea între 20 şi 40 ml/min, raportul mediu Cl/F este redus cu 25%, comparativ cu pacienţii cu funcţie renală normală. Pacienţii cu boală renală în stadiu terminal trataţi prin hemodializă prezintă o scădere cu 25% până la 45% a clearance-ului, iar dozele de 135 micrograme determină o expunere similară ca cea determinată de doze de 180 micrograme la pacienţii cu funcţie renală normală (vezi pct. 4.2).

Sex

Farmacocinetica Pegasys după injectarea subcutanată a unei singure doze a fost comparabilă între subiecţii sănătoşi de sex masculin şi feminin.

Vârstnici

La subiecţii cu vârste peste 62 ani, absorbţia Pegasys după o singură injecţie subcutanată de 180 micrograme a fost întârziată, dar încă susţinută, comparativ cu subiecţii sănătoşi (tmax de 115 ore faţă de 82 ore, la subiecţii cu vârste peste 62 de ani comparativ cu subiecţii mai tineri). Valoarea ASC a fost uşor crescută (1663 faţă de 1295 ng/ml şi oră), dar concentraţiile plasmatice maxime (9,1 faţă de 10,3 ng/ml) au fost similare la subiecţii peste 62 ani. Pe baza expunerii la medicament, a răspunsului farmacodinamic şi tolerabilităţii, nu este necesară o doză mai mică de Pegasys la pacienţii vârstnici (vezi pct. 4.2).

Insuficienţă hepatică

Farmacocinetica Pegasys a fost similară între subiecţii sănătoşi şi pacienţii cu hepatită B sau C. S-au observat expuneri şi profiluri farmacocinetice comparabile la pacienţii cu ciroză (grad A Child-Pugh) şi la cei fără ciroză.

Locul administrării

Administrarea subcutanată a Pegasys trebuie limitată la nivelul abdomenului sau coapsei, deoarece gradul absorbţiei, pe baza ASC, a fost cu 20 până la 30% mai mare după injectarea în abdomen sau coapsă. Expunerea la Pegasys a fost scăzută în studiile după administrarea Pegasys la nivelul braţului, comparativ cu administrarea în abdomen şi coapsă

5.3 Date preclinice de siguranţă

Studiile non-clinice de toxicitate efectuate cu Pegasys au fost limitate datorită specificităţii de specie a interferonilor. Studiile de toxicitate acutăşi cronică s-au efectuat la maimuţa cynomolgus, iar constatările de la animalele care au primit peginterferon au fost similare ca natură cu cele produse de interferonul alfa-2a.

Nu s-au efectuat studii privind toxicitatea Pegasys asupra funcţiei de reproducere. Ca şi în cazul altor interferoni alfa, s-a observat prelungirea duratei ciclului menstrual după administrarea peginterferonului alfa-2a la maimuţele femele. Tratamentul cu interferon alfa-2a a dus la creşterea semnificativă statistic a numărului de avorturi la maimuţele rhesus. Cu toate că nu s-au observat efecte teratogene la urmaşii născuţi la termen, reacţiile adverse la om nu pot fi excluse.

Pegasys plus ribavirină

Când s-a utilizat în asociere cu ribavirină, Pegasys nu a produs la maimuţă nici un efect care nu a fost observat anterior în cazul în care fiecare substanţă a fost administrată singură. Principala modificare legată de tratament a fost o anemie reversibilă uşoară până la moderată, severitate care a fost mai mare decât cea produsă de fiecare dintre cele două substanţe administrate separat.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor

clorură de sodiu polisorbat 80 alcool benzilic (10mg/1ml) acetat de sodiu acid acetic apă pentru preparate injectabile

6.2 Incompatibilităţi

În absenţa studiilor privind compatibilitatea, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la frigider (2°C-8°C). A nu se congela.

A se ţine flaconul în cutie, pentru a fi protejat de lumină.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

1 ml soluţie injectabilă în flacon (sticlă siliconată de tip I) cu dop (butil cauciuc). Disponibil în cutii cu 1 sau 4 flacoane. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Soluţia injectabilă este destinată unei singure utilizări. Înaintea administrării, produsul trebuie inspectat vizual pentru a observa eventualele particule sau modificări de culoare ale soluţiei.

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Roche Registration Limited 6 Falcon Way Shire Park Welwyn Garden City AL7 1TW Marea Britanie

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/02/221/001 EU/1/02/221/002

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

20 iunie 2002/ 20 iunie 2007

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Pegasys 180 micrograme soluţie injectabilă în seringă preumplută

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂŞI CANTITATIVĂ

O seringă preumplută conţine peginterferon alfa-2a* ......................................................................................180 micrograme Fiecare flacon cu 1 ml soluţie conţine 135 micrograme peginterferon alfa-2a*. Concentraţia indică cantitatea părţii de interferon alfa-2a din molecula de peginterferon alfa-2a, fără a lua în considerare pegilarea.

* Substanţa activă, peginterferon alfa-2a, este un conjugat covalent al proteinei interferon alfa-2a produsă prin tehnologie ADN recombinant din Escherichia coli , cu bi-[monometoxi polietilenglicol].

Potenţa acestui medicament nu trebuie comparată cu a altei proteine pegilate sau non-pegilate, din aceeaşi clasă terapeutică. Pentru mai multe informaţii, vezi pct. 5.1.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Excipient : Alcool benzilic (10mg/1ml).

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie injectabilă în seringă preumplută.

Soluţia este limpede şi incoloră până la galben deschis.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Hepatită B cronică:

Pegasys este indicat pentru tratamentul hepatitei B cronice cu AgHBe pozitiv sau AgHBe negativ, la pacienţii adulţi cu boală hepatică compensatăşi cu dovada replicării virale, valori ALT crescute şi cu inflamaţie hepatică documentată histologic şi/sau fibroză (vezi pct. 4.4 şi pct. 5.1).

Hepatită C cronică:

Pegasys este indicat pentru tratamentul hepatitei C cronice, la pacienţii adulţi care prezintă ARN-VHC în ser, incluzând pacienţii cu ciroză compensatăşi/sau infectaţi concomitent cu HIV, stabili clinic (vezi pct. 4.4).

Modul optim de utilizare a Pegasys la pacienţii cu hepatită C cronică este în asociere cu ribavirină. Combinaţia de Pegasys cu ribavirină este indicată la pacienţii care nu au mai fost trataţi anterior şi la pacienţii la care tratamentele anterioare cu interferon alfa (pegilat sau non-pegilat) în monoterapie sau în terapie asociată cu ribavirina nu au avut rezultat.

Monoterapia este indicată mai ales în caz de intoleranţă sau contraindicaţie la ribavirină.

4.2 Doze şi mod de administrare

Tratamentul trebuie iniţiat doar de către un medic specializat în tratarea pacienţilor cu hepatită B sau C.

În cazul în care Pegasys trebuie utilizat în asociere cu ribavirină, vă rugăm să consultaţi şi Rezumatul caracteristicilor produsului (RCP-ul) pentru ribavirină.

Doza care trebuie administratăşi durata tratamentului

Hepatită B cronică:

Doza recomandată de Pegasys şi durata tratamentului, atât pentru hepatita B cronică cu AgHBe pozitiv, cât şi pentru cea cu AgHBe negativ este de 180 micrograme o dată pe săptămână, timp de 48 de săptămâni, administrată subcutanat, la nivelul abdomenului sau coapsei.

Hepatită C cronică– tratamentul pacienţilor care nu au mai fost trataţi anterior:

Doza recomandată de Pegasys este de 180 micrograme o dată pe săptămână, administrată subcutanat, la nivelul abdomenului sau coapsei, în asociere cu ribavirină administrată oral sau în monoterapie.

Doza de ribavirină care trebuie utilizată în asociere cu Pegasys este dată în Tabelul 1. Doza de ribavirină trebuie administrată în timpul mesei.

Durata tratamentului

Durata tratamentului asociat cu ribavirină pentru hepatita C cronică depinde de genotipul viral. Pacienţii infectaţi cu VHC genotip 1 care au ARN VHC detectabil în săptămâna 4, indiferent de încărcătura virală anterioară tratamentului, trebuie să fie trataţi timp de 48 săptămâni. Durata tratamentului de 24 săptămâni poate fi luată în considerare la pacienţii infectaţi cu

-
genotip 1 cu încărcătura virală iniţială mică (LVL) (≤800,000 UI/ml) sau
-
genotip 4 care ajung la valori ARN-VHC negative în săptămâna 4 de tratament şi rămân cu valori negative ARN-VHC în săptămâna 24. Indiferent de caz, o durată totală a tratamentului de 24 săptămâni poate fi asociată cu un risc crescut de recădere comparativ cu o durată a tratamentului de 48 săptămâni (vezi pct. 5.1). La aceşti pacienţi, toleranţa la terapia combinatăşi factorii de prognostic suplimentari, cum ar fi gradul de fibroză, trebuie luaţi în considerare când se stabileşte durata tratamentului. La pacienţii cu genotip 1, care prezintă iniţial încărcătura virală mare (HVL) (>800,000 UI/ml) şi care ajung la valori ARN-VHC negative în săptămâna 4 de tratament şi rămân cu valori negative ARN-VHC în săptămâna 24, scurtarea duratei tratamentului se va face cu cât mai multă precauţie, deoarece datele disponibile limitate sugerează că poate influenţa semnificativ negativ răspunsul viral susţinut.

Pacienţii infectaţi cu VHC genotipul 2 sau 3, care au ARN VHC detectabil în săptămâna 4, indiferent de încărcătura virală anterioară tratamentului, trebuie să fie trataţi timp de 24 săptămâni. O durată de tratament de numai 16 săptămâni poate fi luată în considerare la pacienţii selectaţi, infectaţi cu genotipul 2 sau 3, care prezintă iniţial LVL (≤800000 UI/ml) şi care ajung la valori VHC negative în săptămâna 4 de tratament şi rămân cu valori VHC negative în săptămâna 16. În general, o durată de tratament de 16 săptămâni poate fi asociată cu o şansă mai mică de răspuns la tratament şi poate fi asociată cu un risc mai mare de recădere, comparativ cu o durată de tratament de 24 săptămâni (vezi pct. 5.1). La aceşti pacienţi trebuie luate în considerare tolerabilitatea la terapia asociatăşi prezenţa factorilor de prognostic sau clinici suplimentari, cum este gradul de fibroză, când se ia decizia devierii de la durata standard de tratament de 24 săptămâni. Scurtarea duratei tratamentului la pacienţii infectaţi cu genotipul 2 sau 3, care prezintă iniţial LVL (≤800000 UI/ml) şi care ajung la valori VHC negative în săptămâna 4 de tratament, trebuie făcută cu multă precauţie, deoarece poate influenţa negativ semnificativ răspunsul viral susţinut (vezi Tabelul 1).

Pentru pacienţii infectaţi cu VHC genotip 5 sau 6, datele disponibile sunt limitate; ca urmare, este recomandat tratamentul asociat cu 1000/1200mg ribavirină pentru o durată de 48 săptămâni.

Tabelul 1: Recomandările de dozare pentru terapia asociată a pacienţilor cu VHC

Genotip Doza de Pegasys Doza de Ribavirin Durata tratamentului
Genotip 1 LVL cu RVR* 180 micrograme <75 kg = 1000 mg ≥75 kg = 1200 mg 24 săptămâni sau 48 săptămâni
Genotip 1 HVL cu RVR* 180 micrograme <75 kg = 1000 mg ≥75 kg = 1200 mg 48 săptămâni
Genotip 4 cu RVR* 180 micrograme <75 kg = 1000 mg ≥75 kg = 1200 mg 24 săptămâni sau 48 săptămâni
Genotip 1 or 4 fără RVR* 180 micrograme <75 kg = 1000 mg ≥75 kg = 1200 mg 48 săptămâni
Genotip 2 sau 3 fără RVR** 180 micrograme 800 mg 24 săptămâni
Genotip 2 sau 3 LVL cu RVR** 180 micrograme 800 mg 16 săptămâni sau 24 săptămâni
Genotip 2 sau 3 HVL cu RVR** 180 micrograme 800 mg 24 săptămâni

*RVR= răspuns viral rapid (ARN VHC nedetectabil) în săptămâna 4 şi ARN VHC nedetectabil în săptămâna 24; **RVR = răspuns viral rapid (ARN VHC negativ) în săptămâna 4 LVL= ≤800000 UI/ml; HVL= >800000 UI/ml

Nu se cunoaşte impactul clinic final al duratei iniţiale a tratamentului, scurtată la 16 săptămâni în loc de 24 săptămâni, este necunoscută, luând în considerare necesitatea re-tratării pacienţilor cu recăderi şi a celor care nu au răspuns la tratament.

Durata recomandată de monoterapie cu Pegasys este de 48 de săptămâni.

Hepatită C cronică – tratamentul pacienţilor cu experienţă (trataţi anterior): Doza recomandată de Pegasys în asociere cu ribavirina este de 180 mcg, o dată pe săptămână, administrată subcutanat. La pacienţii cu greutate <75 kg şi ≥75 kg, trebuie administrat 1000 mg zilnic, respectiv 1200 mg zilnic de ribavirină. Pacienţii care prezintă virus detectabil la săptămâna 12 trebuie să oprească tratamentul Durata totală recomandată a tratamentului este de 48 de săptămâni. Dacă sunt luaţi în considerare pentru tratament pacienţi infectaţi cu genotipul 1 de virus hepatitic, care nu au răspuns la tratamentul anterior cu PEG-IFN şi ribavirină, durata totală recomandată a tratamentului este de 72 de săptămâni (vezi pct.5.1).

Infecţia concomitentă cu HIV-VHC

Doza recomandată de Pegasys, în monoterapie sau în asociere cu 800 miligrame ribavirină, este de 180 micrograme o dată pe săptămână, administrată subcutanat, timp de 48 de săptămâni, indiferent de genotip. Siguranţa şi eficacitatea tratamentului asociat cu doze de ribavirină mai mari de 800 miligrame pe zi este în studiu. O durată a tratamentului mai mică de 48 de săptămâni nu a fost studiată adecvat .

Predictibilitatea răspunsului virologic şi a lipsei de răspuns la tratament – tratamentul pacienţilor care nu au mai fost trataţi anterior Răspunsul virologic precoce în săptămâna 12, definit ca descreşterea încărcăturii virale cu log 2 sau valori nedetectabile de ARN VHC, s-a dovedit predictiv pentru răspunsul susţinut (vezi Tabelele 2 şi 6).

Tabelul 2: Valoarea predictivă a răspunsului virologic precoce în săptămâna a 12-a la administrarea regimului de dozare recomandat, în cazul administrării Pegasys în terapie asociată

Genotipul viral Negativ Pozitiv
Absenţa Răspunsul
răspunsului Absenţa la Răspunsul
la răspunsului Valoarea susţinut Valoarea
săptămâna 12 susţin predictivă săptămâna predictivă
ut 12
Genotip 1 (N=569) 102 97 95% (97/102) 467 271 58% (271/467)
Genotip 2 şi 3 (N=96) 3 3 100% (3/3) 93 81 87% (81/93)

Valoarea predictivă negativă pentru răspunsul susţinut la pacienţii trataţi cu Pegasys în monoterapie a fost de 98%. O valoare predictivă negativă similară a fost observată la pacienţii infectaţi concomitent cu HIV-VHC care au fost trataţi cu Pegasys în monoterapie sau în asociere cu ribavirină (100% (130/130) sau, respectiv, 98% (83/85). Valori predictive pozitive de 45% (50/110) şi 70% (59/84) au fost observate la pacienţii infectaţi concomitent cu HIV-VHC genotip 1 şi genotip 2/3 care au fost trataţi cu terapie combinată.

Predictibilitatea răspunsului virologic şi a lipsei de răspuns la tratament – tratamentul pacienţilor cu experienţă (trataţi anterior)

La pacienţii care nu au răspuns la tratament, trataţi din nou timp de 48 sau 72 de săptămâni, supresia virală la săptămâna 12 (valori nedectabile de ARN VHC definite ca fiind <50 UI/ml) s-a dovedit a fi predictivă pentru răspunsul virologic susţinut. Probabilitatea de a nu se atinge un răspuns virologic susţinut cu 48 sau 72 de săptămâni de tratament dacă supresia virală nu a fost obţinută la săptămâna 12 a fost de 96% (363 din 380), respectiv 96% (324 din 339). Probabilitatea de a se atinge un răspuns virologic susţinut cu 48 sau 72 de săptămâni de tratament dacă supresia virală nu a fost obţinută la săptămâna 12 a fost de 35% (20 din 57) respectiv 57% (57 din 100)

Ajustarea dozei în cazul apariţiei reacţiilor adverse

Generale

Dacă ajustarea dozei este necesară datorită apariţiei reacţiilor adverse moderate până la severe (clinice şi/sau de laborator), scăderea dozei iniţiale la 135 micrograme este, în general, adecvată. Cu toate acestea, în unele cazuri, este necesară reducerea dozei la 90 micrograme sau 45 micrograme. Când reacţiile adverse se remit, se poate lua în considerare creşterea dozei până la sau aproape de valoarea iniţială (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.8).

Hematologice (vezi, de asemenea, şi Tabelul 3)

Reducerea dozei este recomandată dacă numărul neutrofilelor este < 750/mm3. La pacienţii cu număr absolut de neutrofile (ANC = Absolute Neutrophil Count) < 500/mm3, tratamentul trebuie întrerupt până când valorile ANC revin la > 1000/mm3. Iniţial, tratamentul trebuie reinstituit cu doza de 90 micrograme Pegasys, iar numărul de neutrofile trebuie monitorizat.

Este recomandată reducerea dozei la 90 micrograme dacă numărul trombocitelor este < 50000/mm3. Este recomandată întreruperea tratamentului dacă numărul trombocitelor scade < 25000/mm3.

Recomandările specifice în cazul anemiei apărute în urma tratamentului sunt următoarele: doza de ribavirină trebuie micşorată la 600 miligrame pe zi (200 miligrame dimineaţa şi 400 miligrame seara), în oricare dintre următoarele cazuri: (1) pacient fără boală cardiovasculară semnificativă, care prezintă

o scădere a valorilor hemoglobinei până la < 10 g/dl şi > 8,5 g/dl, sau (2) pacient cu afecţiune cardiovasculară stabilă, care prezintă în oricare interval de 4 săptămâni de tratament o scădere a valorilor hemoglobinei cu ≥ 2 g/dl. În aceste cazuri, nu este recomandată reluarea administrării dozei iniţiale. Administrarea ribavirinei trebuie întreruptă în oricare dintre următoarele cazuri: (1) pacient fără boală cardiovasculară semnificativă, care prezintă scăderea confirmată a valorilor hemoglobinei la < 8,5 g/dl; (2) pacient cu boală cardiovasculară stabilă, cu valori ale hemoglobinei care se menţin < 12 g/dl, în ciuda reducerii dozelor timp de 4 săptămâni. Dacă anemia se remite, se poate reîncepe administrarea ribavirinei la doza de 600 miligrame pe zi, apoi aceasta se poate creşte la 800 miligrame pe zi, în funcţie de decizia medicului terapeut. În aceste cazuri nu este recomandată reluarea administrării dozei iniţiale.

Tabelul 3: Ajustarea dozei în cazul apariţiei reacţiilor adverse (pentru informaţii suplimentare vezi şi textul de mai sus)

Reducerea Întreruperea Reducerea Întreruperea Întreruperea
dozei de ribavirinei dozei de Pegasys tratamentului
ribavirină la Pegasys la asociat
600 mg 135/90/45 micr ograme
Număr absolut de neutrofile (ANC) < 750/mm3 < 500/mm3
Număr de trombocite < 50000/mm3 > 25000/mm3 < 25000/mm3
Hemoglobina < 10 g/dl şi < 8,5 g/dl
-în absenţa bolii ≥ 8,5 g/dl
cardiovasculare
Hemoglobina scădere ≥ 2 < 12 g/dl
-boală g/dl în deşi dozele au
cardiovasculară oricare fost reduse
stabilă interval de 4 săptămâni timp de 4 săptămâni

În caz de intoleranţă la ribavirină, tratamentul trebuie continuat cu Pegasys în monoterapie.

Funcţia hepatică

Fluctuaţiile valorilor anormale ale testelor funcţionale hepatice sunt frecvente la pacienţii cu hepatită C cronică. Ca şi în cazul altor interferoni alfa, la pacienţii trataţi cu Pegasys s-au observat creşteri ale valorilor ALT peste valoarea iniţială (VI), inclusiv la pacienţii la care s-a obţinut un răspuns virologic. În studiile clinice pentru hepatită C cronică, la 8 dintre cei 451 pacienţi cărora li s-a administrat tratament asociat s-au observat creşteri izolate ale ALT (≥ 10 ori faţă de LSVN sau ≥ 2 ori faţă de VI la pacienţii cu VI ale ALT ≥ 10 ori faţă de LSVN), care s-au remis fără modificarea dozei. Dacă valorile ALT cresc progresiv sau creşterea este persistentă, doza trebuie redusă iniţial la 135 micrograme. În cazul în care, în ciuda reducerii dozei, valorile ALT cresc progresiv sau sunt însoţite de creşterea bilirubinei sau de dovada decompensării hepatice, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.4).

La pacienţii cu hepatită B cronică, creşterile tranzitorii foarte mari ale valorilor ALT, depăşind uneori de 10 ori limita superioară a valorilor normale, nu sunt neobişnuite şi pot reflecta eliberarea imună. În mod normal, tratamentul nu trebuie iniţiat dacă valoarea ALT este > 10 ori faţă de limita superioară a valorilor normale. În timpul creşterilor tranzitorii foarte mari ale valorilor ALT trebuie avută în vedere continuarea tratamentului, cu monitorizarea mai frecventă a funcţiei hepatice. Dacă doza de Pegasys este redusă sau întreruptă, tratamentul poate fi reluat imediat ce această creştere foarte mare se reduce (vezi pct. 4.4).

Grupuri speciale de populaţie

Vârstnici

La instituirea tratamentului cu Pegasys la pacienţii în vârstă, nu este necesară ajustarea dozei recomandate de 180 micrograme o dată pe săptămână (vezi pct. 5.2).

Copii şi adolescenţi La copii şi adolescenţi (6-18 ani) sunt disponibile doar date limitate privind siguranţa şi eficacitatea (vezi pct. 5.1). Pegasys este contraindicat la nou-născuţi şi la copii cu vârsta până la 3 ani, datorită excipientului alcool benzilic (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Pacienţi cu insuficienţă renală

În cazul pacienţilor cu boală renală în stadiu terminal, trebuie utilizată o doză iniţială de 135 micrograme (vezi pct. 5.2). Indiferent de doza iniţială sau de gradul insuficienţei renale, pacienţii trebuie monitorizaţi, iar în cazul apariţiei reacţiilor adverse, doza de Pegasys trebuie redusă corespunzător pe parcursul tratamentului.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

În cazul pacienţilor cu ciroză compensată (de exemplu, Child-Pugh A), Pegasys s-a dovedit a fi eficace şi sigur. Pegasys nu a fost evaluat la pacienţii cu ciroză decompensată (de exemplu: grupă B sau C Child-Pugh sau cu sângerare din varicele esofagiene) (vezi pct. 4.3).

Clasificarea Child-Pugh împarte pacienţii în grupele A, B şi C sau ciroză „uşoară”, „moderată” şi „severă”, corespunzând scorurilor 5-6, 7–9, respectiv 10-15.

Evaluare modificată

Evaluare Grad de afectare Scor
Encefalopatie Absentă Grad 1-2 Grad 3-4* 1 2 3
Ascită Absentă Uşoară Moderată 1 2 3
Bilirubinemie (mg/dl) Unităţi SI (µmol/l) <2 2,0-3 >3 <34 34-51 >51 1 2 3 1 2 3
Albuminemie (g/dl) >3,5 3,5-2,8 <2,8 1 2 3
INR <1,7 1,7-2,3 >2,3 1 2 3

*Stadializare conform Trey, Burns şi Saunders (1966)

4.3 Contraindicaţii

• Hipersensibilitate la substanţa activă, interferoni alfa sau la oricare dintre excipienţii produsului

• Hepatită autoimună

• Disfuncţie hepatică severă sau ciroză hepatică decompensată

• Nou-născuţi şi copii în vârstă de până la 3 ani, datorită excipientului alcool benzilic(vezi pct. 4.4 pentru alcool benzilic)

• Antecedente de boală cardiacă severă, incluzând boală cardiacă instabilă sau necontrolată în ultimele 6 luni (vezi pct. 4.4)

• Iniţierea tratamentului cu Pegasys la pacienţii infectaţi concomitent cu HIV-VHC cu cirozăşi scor Child-Pugh > 6

Pentru contraindicaţiile ribavirinei, vă rugăm să consultaţi şi Rezumatul caracteristicilor produsului (RCP-ul) pentru ribavirină, în cazul utilizării Pegasys în asociere cu ribavirina.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Sistem nervos central (SNC) şi tulburări psihice: La unii pacienţi s-au observat reacţii severe SNC, în special depresie, idei suicidare şi tentativă de suicid, în timpul tratamentului cu Pegasys şi chiar după întreruperea tratamentului, în principal în perioada de urmărire de 6 luni. În cazul administrării de alfa interferoni au fost observate alte reacţii SNC, incluzând comportament agresiv (uneori orientat către cei din jur), confuzie şi alterarea stării mintale. Pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru orice semne şi simptome de tulburări psihice. Dacă aceste simptome apar, gravitatea potenţială a acestor reacţii adverse trebuie avută în vedere de medicul care prescrie medicamentul şi trebuie luată în considerare necesitatea abordării terapeutice adecvate. Dacă simptomele psihice persistă sau se înrăutăţesc sau se identifică ideaţia suicidară, este recomandată întreruperea tratamentului şi monitorizarea pacientului, cu intervenţie psihiatrică, dacă este cazul.

Pacienţii cu afecţiuni psihice existente sau antecedente de afecţiuni psihice: Dacă tratamentul cu Pegasys este considerat necesar la pacienţii cu afecţiuni psihice existente sau antecedente de afecţiuni psihice, tratamentul trebuie iniţiat numai după asigurarea unui diagnostic şi a unei abordări terapeutice individualizate, adecvate a afecţiunii psihice.

În cazul utilizării Pegasys în asociere cu ribavirină, vă rugăm să consultaţi şi Rezumatul caracteristicilor produsului (RCP-ul) pentru ribavirină.

Tuturor pacienţilor din studiile asupra hepatitei C cronice li s-a efectuat biopsie hepatică înainte de includere, dar, în anumite cazuri (de exemplu, pacienţi cu genotip 2 sau 3), tratamentul poate fi posibil fară confirmare histologică. Trebuie consultate ghidurile de tratament în vigoare pentru a decide dacă este necesară efectuarea biopsiei hepatice înainte de începerea tratamentului.

La pacienţii cu valori normale ale ALT, progresia fibrozei se realizează în medie cu o viteză mai lentă decât la pacienţii cu valori ALT crescute. Aceasta trebuie evaluată în asociere cu alţi factori, cum sunt genotipul VHC, vârsta, manifestările extrahepatice, riscul de transmitere etc, care influenţează decizia de efectuare sau nu a tratamentului.

Excipient : alcool benzilic. Pegasys este contraindicat la sugari şi copii cu vârsta până la 3 ani, datorită excipientului alcool benzilic.

Teste de laborator efectuate înainte de iniţierea şi în timpul tratamentului

Înaintea iniţierii tratamentului cu Pegasys, pentru toţi pacienţii se recomandă testele hematologice şi biochimice standard.

Următoarele valori pot fi considerate ca valori iniţiale pentru iniţierea tratamentului:

-
Numărul de trombocite ≥ 90.000/mm3
-
Numărul absolut de neutrofile ≥ 1500/mm3

-Funcţia tiroidiană controlată corespunzător (TSH şi T4)

Testele hematologice trebuie repetate după 2 şi 4 săptămâni, iar testele biochimice trebuie efectuate la 4 săptămâni. În timpul tratamentului, periodic, trebuie efectuate teste suplimentare.

În studiile clinice, tratamentul cu Pegasys a fost asociat cu scăderi ale numărului total de leucocite (WBC) şi ale numărului absolut de neutrofile (ANC), de obicei începând din primele 2 săptămâni de tratament (vezi pct. 4.8). Rareori s-au observat scăderi progresive după 8 săptămâni de tratament. Scăderea ANC a fost reversibilă după reducerea dozei sau întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.2), atingând valori normale în săptămâna 8 la majoritatea pacienţilor şi revenind la valoarea iniţială la toţi pacienţii după aproximativ 16 săptămâni.

Tratamentul cu Pegasys s-a asociat cu scăderi ale numărului de trombocite, care au revenit la valorile anterioare începerii tratamentului în timpul perioadei de supraveghere post-tratament (vezi pct. 4.8). În unele cazuri poate fi necesară modificarea dozei (vezi pct. 4.2).

Apariţia anemiei (hemoglobina < 10 g/dl) a fost observată la până la 15% dintre pacienţii cu hepatită C cronică, în studiile clinice referitoare la tratamentul asociat cu Pegasys şi ribavirină. Frecvenţa depinde de durata tratamentului şi de doza de ribavirină (vezi pct. 4.8). Riscul dezvoltării anemiei este mai mare la populaţia de sex feminin.

Ca şi în cazul altor interferoni, este necesară prudenţă la administrarea Pegasys în asociere cu alte medicamente cu potenţial mielosupresiv.

Administrarea de Pegasys şi ribavirină în terapie asociată în tratamentul pacienţilor cu hepatită C cronică la care tratamentul iniţial nu a dat rezultate nu a fost studiată adecvat la pacienţii la care s-a întrerupt tratamentul înainte de finalizare, datorită evenimentelor adverse hematologice. Medicii care iau în considerare tratamentul la aceşti pacienţi trebuie să evalueze atent riscul comparativ cu beneficiul tratamentului suplimentar.

Sistem endocrin

În timpul utilizării interferonilor alfa, inclusiv a Pegasys, s-au raportat anomalii ale funcţiei tiroidiene sau agravarea unor tulburări tiroidiene preexistente. Înainte de începerea tratamentul cu Pegasys trebuie evaluate valorile TSH şi T4. Tratamentul cu Pegasys poate fi iniţiat sau continuat dacă valorile TSH pot fi menţinute în limite normale sub tratament. Valorile TSH trebuie determinate în cursul tratamentului dacă pacientul prezintă simptome clinice care sugerează o posibilă disfuncţie tiroidiană (vezi pct. 4.8). Ca şi în cazul altor interferoni, în timpul tratamentului cu Pegasys s-a observat apariţia hipoglicemiei, hiperglicemiei şi a diabetului zaharat (vezi pct. 4.8). La pacienţii cu astfel de afecţiuni, care nu pot fi controlate eficace prin medicaţie, nu trebuie iniţiat tratamentul cu Pegasys în monoterapie sau cu terapia combinată Pegasys/ribavirină. Pacienţii care dezvoltă aceste afecţiuni în timpul tratamentului, care nu pot fi controlate prin medicaţie, trebuie să întrerupă terapia cu Pegasys sau Pegasys/ribavirină.

Aparat cardiovascular

Hipertensiunea arterială, aritmiile supraventriculare, insuficienţa cardiacă congestivă, durerea toracică şi infarctul miocardic au fost asociate cu tratamentele cu interferon alfa, inclusiv Pegasys. Se recomandă ca la pacienţii care au anomalii cardiace preexistente să se efectueze o electrocardiogramă înaintea începerii tratamentului cu Pegasys. Dacă există orice deteriorare a stării cardiovasculare, tratamentul trebuie întrerupt definitiv sau temporar. La pacienţii cu boală cardiovasculară, anemia poate necesita reducerea dozei sau întreruperea administrării ribavirinei (vezi pct. 4.2).

Funcţie hepatică

La pacienţii la care apar semne de decompensare hepatică în timpul tratamentului, Pegasys trebuie întrerupt temporar. Ca şi în cazul altor interferoni alfa, la pacienţii trataţi cu Pegasys, inclusiv la cei la care s-a obţinut răspunsul virologic, s-a observat creşterea valorilor ALT peste valorile iniţiale. Dacă, în ciuda reducerii dozei, creşterea valorilor ALT este progresivăşi semnificativă clinic sau este însoţită de bilirubină directă crescută, tratamentul trebuie întrerupt definitiv (vezi pct. 4.2 şi pct. 4.8).

Spre deosebire de hepatita C cronică, în hepatita B cronică, exacerbările bolii în timpul tratamentului nu sunt neobişnuite şi sunt caracterizate de creşteri tranzitorii şi potenţial semnificative ale valorilor serice ale ALT. În studiile clinice cu Pegasys în HVB, creşterile marcate ale transaminazei au fost acompaniate de schimbări uşoare ale altor parametrii ai funcţiei hepatice, fără dovada decompensării hepatice. În aproximativ jumătate din cazurile de creşteri foarte mari, depăşind de 10 ori limita superioară a valorilor normale, doza de Pegasys a fost redusă sau întreruptă până când valorile crescute ale transaminazei au scăzut, în timp ce în restul tratamentului au rămas nemodificate. În toate cazurile s-a recomandat monitorizarea mai frecventă a funcţiei hepatice.

Hipersensibilitate

Rareori, în timpul tratamentului cu interferon alfa au fost observate reacţii acute, grave de hipersensibilitate (de exemplu: urticarie, edem angioneurotic, bronhospasm, anafilaxie). Dacă acestea apar, administrarea trebuie întreruptăşi trebuie instituit imediat tratamentul adecvat. Erupţiile cutanate tranzitorii nu necesită întreruperea tratamentului.

Boală autoimună

În timpul tratamentului cu interferoni alfa s-au raportat dezvoltarea de autoanticorpi şi tulburări autoimune. Pacienţii predispuşi la apariţia tulburărilor autoimune pot prezenta un risc crescut. Pacienţii cu semne sau simptome compatibile cu tulburările autoimune trebuie evaluaţi cu atenţie, iar raportul risc-beneficiu al continuării terapiei cu interferon trebuie reevaluat (vezi, de asemenea, Sistemul endocrin la pct. 4.4 şi pct. 4.8).

Febră/infecţii

Deoarece febra se poate asocia cu sindromul pseudogripal raportat frecvent în timpul tratamentului cu interferon, trebuie excluse alte cauze de febră persistentă, în special infecţiile grave (bacteriene, virale, fungice), mai ales la pacienţii cu neutropenie. În timpul tratamentului cu interferoni alfa, inclusiv Pegasys, au fost raportate infecţii grave (bacteriene, virale, fungice). Terapia antiinfecţioasă adecvată trebuie iniţiată imediat şi trebuie luată în considerare întreruperea terapiei.

Modificări oculare

Ca şi în cazul altor interferoni, în timpul tratamentului cu Pegasys s-au raportat cazuri rare de retinopatie, incluzand hemoragii retiniene, pete cu aspect de vată, edem papilar, neuropatie opticăşi obstrucţie de arteră sau venă retiniană, care pot determina pierderea vederii. Toţi pacienţii trebuie să fie examinaţi iniţial oftalmologic. Orice pacient care acuză scăderea sau pierderea vederii trebuie supus unei examinări oftalmologice prompte şi complete. Pacienţii cu tulburări oftalmologice preexistente (de exemplu: retinopatie diabetică sau hipertensivă) trebuie examinaţi oftalmologic periodic în timpul tratamentului cu Pegasys. Tratamentul cu Pegasys trebuie întrerupt la pacienţii la care apar tulburări oculare noi sau la care se agravează tulburările oculare.

Modificări pulmonare

Ca şi în cazul altor interferoni alfa, în timpul tratamentului cu Pegasys s-a raportat apariţia simptomelor pulmonare incluzând dispnee, infiltrate pulmonare, pneumonie şi pneumonită. În cazul unor infiltrate pulmonare persistente sau neexplicate sau a insuficienţei respiratorii, tratamentul trebuie întrerupt.

Modificări cutanate

Utilizarea interferonilor alfa s-a asociat cu exacerbarea sau inducerea psoriazisului şi sarcoidozei. Pegasys trebuie folosit cu prudenţă la pacienţii cu psoriazis, iar în cazul apariţiei sau agravării leziunilor psoriazice trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului.

Transplant

Siguranţa şi eficacitatea tratamentului cu Pegasys nu a fost stabilită la pacienţii cu transplant hepatic.

Infecţie concomitentă VHC/HIV

Vă rugăm să consultaţi Rezumatul caracteristicilor produsului al fiecărui medicament antiretroviral care se administrează concomitent cu tratamentul VHC, pentru conştientizarea şi tratarea toxicităţilor specifice pentru fiecare medicament şi a potenţialului de suprapunere a toxicităţilor datorate Pegasys asociat sau nu cu ribavirină. În studiul NR 15961, pacienţii cărora li s-a administrat simultan stavudină şi tratament cu interferon asociat sau nu cu ribavirină, incidenţa pancreatitei şi/sau a acidozei lactice a fost de 3% (12/398).

Pacienţii infectaţi concomitent cu HIV cărora li se administrează terapie antiretrovirală foarte activă (HAART) pot prezenta risc crescut de apariţie a acidozei lactice. De aceea, este necesară prudenţă la asocierea Pegasys şi a ribavirinei la terapia HAART (vezi RCP pentru ribavirină).

Pacienţii infectaţi concomitent care au ciroză avansatăşi primesc terapie HAART pot prezenta, de asemenea, un risc crescut de decompensare hepaticăşi posibil de deces dacă sunt trataţi cu ribavirină în asociere cu interferoni, inclusiv Pegasys. Variabilele iniţiale la pacienţii cirotici infectaţi concomitent, care pot fi asociate cu decompensarea hepatică, includ: bilirubină serică crescută, hemoglobină scăzută, fosfatază alcalină crescută sau număr scăzut de trombocite şi tratament cu didanozină (ddI).

Nu se recomandă utilizarea concomitentă a ribavirinei şi zidovudinei, datorită riscului crescut de a dezvolta anemie (vezi pct. 4.5).

Pacienţii infectaţi concomitent trebuie atent monitorizaţi, evaluând scorul Child-Pugh în timpul tratamentului; acesta trebuie întrerupt imediat dacă ei progresează la un scor Child-Pugh mai mare sau egal cu 7.

La pacienţii cu infecţie concomitentă cu HIV-VHC, sunt disponibile date limitate privind eficacitatea şi siguranţa (N=51), pentru subiecţii cu număr de celule CD4 mai mic decât 200 celule/ul. Ca urmare, este necesară precauţie privind administrarea la pacienţii cu numărul de celule CD4 mic.

Tulburări dentare şi periodontale

La pacienţii cărora li se administrează terapie asociată cu Pegasys şi ribavirină, s-au raportat tulburări dentare şi periodontale care pot duce la pierderea dinţilor. În plus, în timpul tratamentului de lungă durată cu asocierea Pegasys şi ribavirină, uscăciunea gurii poate avea un efect negativ asupra dinţilor şi asupra mucoaselor de la nivelul cavităţii bucale. Pacienţii trebuie să se spele pe dinţi minuţios, de două ori pe zi, şi să facă examinări dentare regulate. În plus, unii pacienţi pot prezenta vărsături. Dacă aceste reacţii apar, pacienţii trebuie sfătuiţi să-şi clătească gura minuţios după.

Administrarea peginterferonului ca monoterapie de întreţinere de lungă durată (utilizare neaprobată)

Într-un studiu randomizat, controlat, efectuat în SUA (HALT-C) la pacienţii care nu au răspuns la tratament cu VHC cu grade diferite de fibroză, la care a fost studiat timp de 3,5 ani tratamentul cu 90 µg/săptămână de Pegasys în monoterapie, nu au fost observate reduceri semnificative ale gradului de progresie al fibrozei sau evenimente clinice înrudite.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi.

Administrarea Pegasys 180 micrograme o dată pe săptămână timp de 4 săptămâni la subiecţii sănătoşi de sex masculin nu a avut nici un efect asupra profilelor farmacocinetice ale mefenitoinei, dapsonei, debrisochinei şi tolbutamidei, ceea ce sugerează că Pegasys nu are efect asupra activităţii metabolice in vivo a izoenzimelor citocromului P450 3A4, 2C9, 2C19 şi 2D6.

În acelaşi studiu, s-a observat creşterea cu 25% a ASC a teofilinei (marker al activităţii izoenzimei 1A2 a citocromului P450), ceea ce demonstrează că Pegasys este un inhibitor al activităţii izoenzimei 1A2 a citocromului P450. La pacienţii trataţi concomitent cu teofilinăşi Pegasys se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale teofilinei şi ajustarea adecvată a dozei acesteia. Interacţiunea între teofilinăşi Pegasys pare să fie maximă după mai mult de 4 săptămâni de tratament cu Pegasys.

Rezultatele substudiilor farmacocinetice ale unui studiu pivot de fază III nu au evidenţiat nici o interacţiune farmacocinetică a lamivudinei cu Pegasys la pacienţii cu VHB sau între Pegasys şi ribavirină la pacienţii cu VHC.

Într-un sudiu farmacocinetic efectuat la 24 pacienţi infectaţi cu VHC, cărora li se administrează concomitent terapie de întreţinere cu metadonă (doza mediană 95mg; interval de la 30 mg până la 150mg), tratamentul cu Pegasys 180 micrograme s.c.o dată pe săptămână, pentru o perioadă de 4 săptămâni, a fost asociat cu o concentraţie medie de metadonă cu 10% până la 15% mai mare decât concentraţia iniţială. Semnificaţia clinică a acestor constatări nu este cunoscută; oricum, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru simptome şi semne de toxicitate determinate de metadonă. În special la pacienţii cărora li se administrează o doză mare de metadonă, riscul de prelungire al QTc trebuie luat în considerare.

Pacienţi infectaţi concomitent cu HIV-VHC

Nu s-a observat nici o dovadă evidentă de interacţiune medicamentoasă la 47 de pacienţi infectaţi concomitent cu HIV-VHC, care au finalizat un substudiu farmacocinetic de 12 săptămâni pentru examinarea efectului ribavirinei asupra fosforilării intracelulare a unor inhibitori nucleozidici ai reverstranscriptazei (lamivudina şi zidovudina sau stavudina). Cu toate acestea, datorită variabilităţii mari, intervalele de încredere au fost foarte mari. Expunerea plasmatică la ribavirină nu pare să fie afectată de administrarea concomitentă a inhibitorilor nucleozidici ai reverstranscriptazei (INRT)

Nu se recomandă administrarea concomitentă a ribavirinei şi didanozinei. Expunerea la didanozină sau la metabolitul său activ (5`-trifosfat didezoxiadenozină) este crescută in vitro dacă didanozina este administrată concomitent cu ribavirina. La utilizarea ribavirinei au fost raportate insuficienţă hepatică letală, precum şi neuropatie periferică, pancreatităşi hiperlactacidemie simptomatică/acidoză lactică.

Exacerbarea anemiei datorită administrării ribavirinei a fost raportată când zidovudina este parte a schemei terapeutice utilizate pentru tratamentul HIV deşi mecanismul exact rămâne a fi elucidat. Nu se recomandă utilizarea concomitentă a ribavirinei şi zidovudinei, datorită riscului crescut de a dezvolta anemie (vezi pct. 4.4). Trebuie luată în considerare înlocuirea zidovudinei în schema terapeutică combinată ART, dacă aceasta este deja stabilită. Acest aspect poate fi important în special la pacienţii cu antecedente cunoscute de anemie indusă de zidovudină.

4.6 Sarcina şi alăptarea

Nu există date adecvate privind utilizarea peginterferonului alfa-2a la femeile gravide. Studiile cu interferon alfa-2a la animale au evidenţiat efecte toxice asupra procesului de reproducere (vezi pct. 5.3); riscul potenţial pentru om este necunoscut. Pegasys trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă beneficiul potenţial justifică riscul potenţial asupra fătului.

La om, nu se cunoaşte dacă componentele acestui medicament sunt excretate în lapte. Datorită potenţialului de reacţii adverse la sugari, alăptatul trebuie întrerupt înainte de începerea tratamentului.

Utilizarea cu ribavirină

S-au demonstrat efecte teratogene şi/sau embriocide semnificative la toate speciile de animale expuse la ribavirină. Terapia cu ribavirină este contraindicată la femeile gravide. Este necesară prudenţă deosebită pentru evitarea sarcinii în cazul pacientelor sau în cazul partenerelor pacienţilor care utilizează Pegasys în asociere cu ribavirină. Pacientele aflate la vârsta fertilăşi partenerii lor trebuie să utilizeze fiecare o metodă contraceptivă eficace în timpul tratamentului şi timp de încă 4 luni după terminarea acestuia. Pacienţii şi partenerele lor trebuie să utilizeze fiecare o metodă contraceptivă eficace în timpul tratamentului şi timp de încă 7 luni după terminarea acestuia. Vă rugăm să consultaţi Rezumatul caracteristicilor produsului (RCP-ul) pentru ribavirină.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Pegasys are influenţă mică sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Pacienţii care prezintă ameţeli, confuzie, somnolenţă sau oboseală trebuie sfătuiţi să evite conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.

4.8 Reacţii adverse

Experienţa din studiile clinice

Hepatită C cronică:

Frecvenţa şi severitatea reacţiilor adverse cel mai frecvent raportate cu Pegasys sunt similare cu cele raportate cu interferon alfa-2a (vezi tabelul 4). Cele mai frecvent raportate reacţii adverse cu Pegasys 180 micrograme au fost, în general, de severitate uşoară până la moderatăşi nu au necesitat modificarea dozelor sau întreruperea tratamentului.

Hepatită B cronică:

În studiile clinice cu tratament de 48 de săptămâni şi perioadă de urmărire de 24 de săptămâni, profilul de siguranţă pentru Pegasys în hepatita B cronică a fost similar cu cel observat în hepatita C cronică. Cu excepţia febrei, frecvenţa majorităţii reacţiilor adverse raportate a fost notabil mai mică la pacienţii cu HBC cărora li s-a administrat Pegasys în monoterapie, comparativ cu pacienţii cu VHC care au urmat tratament cu Pegasys în monoterapie (vezi tabelul 4). Evenimentele adverse au apărut la 88% dintre pacienţii trataţi cu Pegasys comparativ cu 53% dintre pacienţii din grupul de comparaţie cu lamivudină, în timp ce 6% dintre pacienţii care au urmat tratament cu Pegasys şi 4% dintre pacienţii care au urmat tratament cu lamivudină au prezentat evenimente adverse grave în timpul studiilor. Evenimentele adverse sau valorile anormale ale parametrilor de laborator au dus la retragerea a 5% dintre pacienţii care urmează tratament cu Pegasys, în timp ce, mai puţin de 1% dintre pacienţii care urmează tratament cu lamivudină au întrerupt tratamentul din aceste motive. Procentul de pacienţi cu ciroză care au întrerupt tratamentul a fost similar cu cel din populaţia generală, în fiecare grup de tratament.

Tratamentul hepatitei C cronice la pacienţii care nu au răspuns înainte la tratament

În general, profilul de siguranţă pentru Pegasys în asociere cu ribavirina a fost similar la pacienţii care nu au răspuns înainte la tratament cu cel de la pacienţii care nu au mai fost trataţi anterior. Într-un studiiu clinic, cu pacienţi care nu au răspuns înainte la tratamentul cu interferon alfa-2b pegilat/ribavirină, expuşi la tratament pentru 48 sau 72 de săptămâni, frecvenţa retragerii pentru evenimente adverse sau rezultate anormale ale testelor de laborator în urma tratamentului cu Pegasys şi ribavirină a fost de 6%, respectiv 7% în braţele de tratament de 48 săptămâni şi de 12%, respectiv 13%, în braţele de tratament de 72 săptămâni. În mod similar pentru pacienţii cu ciroză sau evoluând spre ciroză, frecvenţa retragerii din tratamentul cu Pegasys plus ribavirină a fost mai mare în braţele de tratament de 72 săptămâni (13% şi 15%) decât în braţele de tratament de 48 săptămâni (6% şi 6%). Pacienţii care au fost retraşi din tratamentele anterioare cu interferon alfa-2b pegilat/ribavirină datorită toxicităţii hematologice au fost excluşi din înrolarea în acest studiu clinic.

Într-un alt studiu clinic, pacienţii cu fibroză avansată sau ciroză care nu au răspuns la tratament (scorul Ishak de la 3 la 6) şi numărul iniţial al trombocitelor mai mic de 50000/mm3 au fost trataţi timp de 48 săptămâni. Rezultatele anormale hematologice ale testelor de laborator, observate în timpul primelor 20 de săptămâni ale studiului clinic, au inclus anemie (26% din pacienţi au prezentat un nivel al hemoglobinei <10 g/dl), neutropenie (30% din pacienţi au prezentat ANC <750/mm3) şi trombocitopenie (13% din pacienţi au prezentat un număr de trombocite <50,000/ mm3) (vezi pct. 4.4).

Infecţie concomitentă cronică cu virus hepatitic C şi HIV

La pacienţii infectaţi concomitent cu HIV-VHC, profilele evenimentelor adverse clinice raportate pentru Pegasys, în monoterapie sau în asociere cu ribavirină, au fost similare celor observate la pacienţii mono-infectaţi cu VHC. La pacienţii infectaţi cu HIV-VHC, cărora li se administrează terapie asociată cu Pegasys şi ribavirină, alte reacţii adverse au fost raportate la ≥1% până la ≤ 2% dintre pacienţi : hiperlactacidemie/acidoză lactică, gripă, pneumonie, labilitate emoţională, apatie, tinitus, durere faringolaringiană, cheilită, lipodistrofie dobândităşi cromaturie. Tratamentul cu Pegasys a fost asociat cu scăderi ale numărului absolut de celule CD4+ în cursul primelor 4 săptămâni, fără reducerea procentului de celule CD4+. Scăderea numărului de celule CD4+ a fost reversibilă după reducerea dozei sau întreruperea terapiei. Utilizarea Pegasys nu a avut efect negativ observabil asupra controlului viremiei HIV în timpul terapiei sau a perioadei de urmărire. La pacienţii infectaţi concomitent, cu număr de celule CD4+ < 200/µl, sunt disponibile date de siguranţă limitate (N=51).

Tabelul 4 rezumă reacţiile adverse raportate la pacienţii cu HBC sau HCC cărora li se administrează Pegsys în monoterapie şi la pacienţii cu HCC cărora li se administrează Pegasys în asociere cu ribavirină.

Tabelul 4: Reacţii adverse raportate în cazul monoterapiei cu Pegasys pentru pacienţii cu VHB sau VHC sau în cazul asocierii cu ribavirina pentru pacienţii cu VHC

Aparate, sisteme şi organe Foarte frecvente ≥1/10 Frecvente ≥1/100 şi <1/10 Mai puţin frecvente ≥1/1000 şi <1/100 Rare ≥1/10000 şi <1/1000 Foarte rare <1/10000
Infecţii şi infestări Infecţii ale tractului respirator superior, bronşită, candidoză orală, herpes simplex, infecţii fungice, virale şi bacteriene Pneumonie, infecţii cutanate Endocardită, otită externă
Tumori benigne şi maligne Neoplasm hepatic
Tulburări hematologice şi limfatice Trombocitopenie, anemie, limfadenopatie Pancitopenie Anemie aplastică
Tulburări ale sistemului imunitar Sarcoidoză, tiroidită Anafilaxie, lupus eritematos sistemic, poliartrită reumatoidă Purpură trombocitopenică trombotică sau idiopatică
Tulburări endocrine Hipotiroidism, hipertiroidism Diabet zaharat Cetoacidoză diabetică
Tulburări metabolice şi de nutriţie Anorexie Deshidratare
Tulburări psihice Depresie*, anxietate, insomnie* Tulburări emoţionale, modificări ale dispoziţiei, agresivitate, nervozitate, scăderea libidoului Ideaţie suicidară, halucinaţii Suicid, tulburări psihotice
Tulburări ale sistemului nervos Cefalee, ameţeli*, tulburări de concentrare Afectarea memoriei, sincopă, slăbiciune, migrenă, hipoestezie, hiperestezie, parestezie, tremor, tulburări ale gustului, coşmaruri, somnolenţă Neuropatie periferică Comă, convulsii, paralizie facială
Tulburări oculare Înceţoşarea vederii, dureri oculare, inflamaţie oculară, xeroftalmie Hemoragie retiniană Neuropatie optică, edem papilar, tulburări vasculare retiniene, retinopatie, ulcer cornean Pierderea vederii
Tulburări acustice şi vestibulare Vertij, dureri otice Pierderea auzului
Aparate, Foarte Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare
sisteme şi frecvente ≥1/100 şi <1/10 frecvente ≥1/10000 şi <1/10000
organe ≥1/10 ≥1/1000 şi <1/100 <1/1000
Tulburări Tahicardie, Infarct
cardiace palpitaţii, edeme periferice miocardic, insuficienţă cardiacă congestivă, angină pectorală, tahicardie supraventriculară , aritmie, fibrilaţie atrială, pericardită, cardiomiopatie
Tulburări vasculare Înroşirea bruscă a pielii feţei, cu senzaţie de căldură Hipertensiune arterială Hemoragie cerebrală, vasculită
Tulburări Dispnee, Dispnee de efort, Wheezing Pneumonie
respiratorii, tuse epistaxis, interstiţială,
toracice şi nazofaringită, inclusiv cu
mediastinale congestia sinusurilor , congestie nazală, rinită, durere faringiană evoluţie letală, embolism pulmonar,
Tulburări Diaree*, Vărsături, Hemoragie Ulcer peptic,
gastro greaţă*, dispepsie, gastro pancreatită
intestinale durere abdominală* disfagie, ulceraţii bucale, gingivoragie, glosită, stomatită, flatulenţă, xerostomie intestinală,
Tulburări Disfuncţie Insuficienţă
hepatobiliare hepatică hepatică, colangită, steatoză hepatică
Afecţiuni Alopecie, Erupţie cutanată Necroliză
cutanate şi ale dermatită, tranzitorie, epidermică
ţesutului prurit, xeroză transpiraţie toxică,
subcutanat abundentă, psoriasis, urticarie, eczeme, afecţiuni cutanate, reacţie de fotosensibilitate, transpiraţii nocturne sindrom Stevens-Johnson, edem angioneurotic, eritem polimorf
Tulburări Mialgie, Dorsalgii, Miozită
musculo artralgie artrită, slăbiciune
scheletice, ale musculară, dureri
ţesutului osoase, cervicalgii,
conjunctiv şi dureri musculo
ţesutului osos scheletice, crampe musculare
Aparate, Foarte Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare
sisteme şi frecvente ≥1/100 şi <1/10 frecvente ≥1/10000 şi <1/10000
organe ≥1/10 ≥1/1000 şi <1/100 <1/1000
Tulburări renale şi ale căilor urinare Insuficienţă renală
Tulburări ale aparatului genital şi sânului Impotenţă
Tulburări Febră, Durere toracică,
generale şi la frisoane*, sindrom
nivelul locului durere*, asemănător
de administrare astenie, oboseală, reacţii la nivelul locului de administrare*, iritabilitate* infecţiei cu virusul gripal, stare generală de rău, letargie, bufeuri, sete
Investigaţii diagnostice Scădere în greutate
Leziuni şi intoxicaţii Supradozaj

*Aceste reacţii adverse sunt frecvente (≥1/100 şi <1/10) la pacienţii cu HCB care urmează tratament cu Pegasys în monoterapie.

Evenimente adverse raportate în perioada după punerea pe piaţă

Tulburări ale sistemului nervos : Ischemie cerebrală : frecvenţă necunoscută

Tulburări oculare : Dezlipire seroasă de retină : frecvenţă necunoscută Similar administrării de alfa-interferoni, dezlipirea seroasă de retină a fost raportată în cazul utilizării Pegasys.

Tulburări musculo-scheletice, ale ţesutului conjunctiv şi osoase şi: Rabdomioliză : frecvenţă necunoscută

Valori ale parametrilor de laborator

Tratamentul cu Pegasys a fost asociat cu valori anormale ale testelor de laborator: creşterea ALT, creşterea bilirubinei, tulburări electrolitice (hipokaliemie, hipocalcemie, hipofosfatemie), hiperglicemie, hipoglicemie şi valori crescute ale trigliceridelor (vezi pct. 4.4). Atât în cazul monoterapiei cu Pegasys, cât şi al tratamentului asociat cu ribavirină, până la 2% dintre pacienţi au prezentat valori crescute ale ALT, care au determinat modificarea dozei sau întreruperea tratamentului.

Tratamentul cu Pegasys s-a asociat cu scăderile valorilor hematologice (leucopenie, neutropenie, limfopenie, trombocitopenie şi ale hemoglobinei), care, în general, s-au îmbunătăţit cu modificarea dozei şi au revenit la valorile dinaintea tratamentului în decurs de 4-8 săptămâni după întreruperea terapiei (vezi pct. 4.2 şi pct. 4.4).

La pacienţii trataţi cu Pegasys 180 micrograme şi ribavirină 1000/1200 miligrame timp de 48 de săptămâni s-a observat neutropenie moderată (ANC: 0,749 – 0,5 x 109/l) în 24% din cazuri (216/887) şi severă (ANC < 0,5 x 109/l) în 5% din cazuri (41/887).

Anticorpi anti-interferon

La 1 - 5% dintre pacienţii trataţi cu Pegasys au apărut anticorpi neutralizanţi anti-interferon. Ca şi în cazul altor interferoni, în hepatita B cronică s-a observat o incidenţă mai mare a anticorpilor neutralizanţi. Totuşi, în nici o boală acest fapt nu a fost corelat cu absenţa răspunsului la tratament.

Funcţia tiroidiană

Tratamentul cu Pegasys s-a asociat cu valorilor anormale semnificative clinic ale testelor de laborator care evaluează funcţia tiroidiană, modificări care au necesitat intervenţie clinică (vezi pct. 4.4). Frecvenţele observate (4,9%) la pacienţii trataţi cu Pegasys/ribavirină (NV15801) sunt similare cu cele observate cu alţi interferoni.

Valori de laborator la pacienţii infectaţi concomitent cu HIV-VHC

Deşi efectele toxice hematologice, neutropenia, trombocitopenia şi anemia, au apărut mai frecvent la pacienţii infectaţi cu HIV-VHC, majoritatea au putut fi rezolvate prin modificarea dozei şi prin utilizarea factorilor de creştere şi rar au necesitat întreruperea prematură a tratamentului. Scăderea ANC sub 500 celule/mm3 s-a observat la 13% şi 11% dintre pacienţii trataţi cu Pegasys în monoterapie, respectiv în terapie asociată. Scăderea trombocitelor sub 50,000/mm3 s-a observat la 10% şi 8% dintre pacienţii trataţi cu Pegasys în monoterapie, respectiv în terapie asociată. Anemia (hemoglobina < 10 g/dl) s-a raportat la 7% şi 14% dintre pacienţii trataţi cu Pegasys în monoterapie, respectiv în terapie asociată.

4.9 Supradozaj

S-au raportat cazuri de supradozaj începând de la două injecţii în zile consecutive (în loc de intervalul săptămânal) până la injecţii zilnice timp de o săptămână (de exemplu 1260 micrograme pe săptămână). Nici unul dintre aceşti pacienţi nu a prezentat evenimente neobişnuite, grave sau care să limiteze tratamentul. Doze săptămânale de până la 540 şi 630 micrograme au fost administrate în studii clinice pentru carcinom renal, respectiv pentru leucemie mieloidă cronică. Reacţiile toxice care au limitat doza au fost: oboseală, valori crescute ale enzimelor hepatice, neutropenie şi trombocitopenie, concordante cu terapia cu interferoni.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: imunostimulante/citokine, cod ATC: L03A B11.

Conjugarea reactivului PEG (bi-monometoxipolietilenglicol) cu interferonul alfa-2a formează interferonul alfa-2a pegilat (Pegasys). In vitro, Pegasys are acţiune antiviralăşi antiproliferativă care sunt caracteristice interferonului alfa-2a.

Interferon alfa-2a este conjugat cu bi-[monometoxi polietilenglicol] cu un raport de substituţie de un mol polimer/mol proteină. Masa moleculară medie este de aproximativ 60,000, din care restul de proteină constituie aproximativ 20,000.

Valorile ARN VHC scad în manieră bifazică la pacienţii cu hepatită C care au răspuns la tratamentul cu 180 micrograme Pegasys. Prima fază de scădere apare la 24 până la 36 ore de la administrarea primei doze de Pegasys şi este urmată de a doua fază de scădere care continuă în următoarele 4 până la 16 săptămâni la pacienţii care obţin un răspuns susţinut. Ribavirina nu a avut efect semnificativ asupra cineticii virale iniţiale în primele 4 până la 6 săptămâni la pacienţii trataţi cu asociere de ribavirinăşi interferon alfa-2a pegilat sau interferon alfa.

Hepatită B cronică:

Rezultatele studiilor clinice

Toate studiile clinice au înrolat pacienţi cu hepatită B cronică cu replicare virală activă măsurată prin ADN VHB, valori crescute ale ALT şi biopsie hepatică concordantă cu hepatita cronică. Studiul WV16240 a înrolat pacienţi cu AgHBe pozitiv, în timp ce studiul WV16241 a înrolat pacienţi cu AgHBe negativ şi cu anticorpi anti-HBe pozitivi. În ambele studii, durata tratamentului a fost de 48 de săptămâni, cu 24 de săptămâni de urmărire fără tratament. Ambele studii au comparat Pegasys plus placebo faţă de lamivudină în monoterapie. Nici unul dintre pacienţii infectaţi concomitent cu HIVVHB nu au fost incluşi în aceste studii clinice.

Pentru cele două studii, ratele de răspuns la sfârşitul perioadei de urmărire sunt prezentate în Tabelul 5. În studiul WV16240, obiectivele finale principale de eficacitate au fost seroconversia AgHBe şi ADN VHB sub 105 multiplicări/ml. În studiul WV16241, obiectivele finale principale de eficacitate au fost normalizarea valorilor ALT şi ADN-VHB sub 2 x 104 multiplicări/ml. ADN-VHB a fost măsurat prin testul COBAS AMPLICORTM HBV MONITOR (limita de detecţie 200 multiplicări/ml).

Un total de 283/1351 (21%) dintre pacienţi au avut fibroză avansată sau ciroză, 85/1351 (6%) dintre pacienţi au avut ciroză. Nu a existat diferenţă în rata de răspuns între aceşti pacienţi şi cei fără fibroză avansată sau ciroză.

Tabelul 5: Răspunsurile serologic, virologic şi biochimic în hepatita B cronică

AgHBe pozitiv Studiul WV16240 AgHBe negativ/Anticorpi anti-HBe prezenţi Studiul WV16241
Parametrul răspuns Pegasys 180 mcg & Placebo (N=271) Pegasys 180 mcg & Lamivudină 100 mg (N=271) Lamivudină 100 mg (N=272) Pegasys 180 mcg & Placebo (N=177) Pegasys 180 mcg & Lamivudină 100 mg (N=179) Lamivudină 100 mg (N=181)
Seroconversie AgHBe 32%# 27% 19% N/A N/A N/A
Răspuns ADN VHB* 32%# 34% 22% 43%# 44% 29%
Normalizare valori ALT 41%# 39% 28% 59%# 60% 44%
Seroconversie AgHBs 3%# 3% 0% 3% 2% 0%

* Pentru pacienţi cu AgHbe pozitiv: ADN VHB < 105 multiplicări/ml Pentru pacienţi AgHBe negativ/anticorpi anti-Hbe prezenţi: ADN VHB < 2 x 104 multiplicări/ml

# valoarea p (comparativ cu lamivudină) 0,01 (testul stratificat Cochran-Mantel-Haenszel)

Răspunsul histologic a fost similar în cele trei grupuri de tratament din fiecare studiu; cu toate acestea, la pacienţii care au avut un răspuns susţinut 24 de săptămâni după sfârşitul tratamentului, probabilitatea de a prezenta şi îmbunătăţire histologică a fost semnificativ mai mare.

Toţi pacienţii care au finalizat studiile de fază III au fost eligibili pentru intrarea într-un studiu de urmărire pe termen lung (WV16866). La pacienţii din studiul WV16240 cărora li s-a administrat Pegasys în monoterapie şi care au fost înrolaţi în studiul de urmărire pe termen lung, rata seroconversiei susţinute a AgHBe la 12 luni după sfârşitul tratamentului a fost de 48% (73/153). La pacienţii din studiul WV16241 cărora li s-a administrat Pegasys în monoterapie, rata răspunsului ADN VHB şi normalizarea valorilor ALT la 12 luni după sfârşitul tratamentului a fost de 42% (41/97), respectiv de 59% (58/99).

Hepatită C cronică:

Predictibilitatea răspunsului

Vezi la pct. 4.2, în Tabelul 2.

Relaţia doză-răspuns în cazul monoterapiei

Într-o comparaţie directă cu doza de 90 micrograme, doza de 180 micrograme s-a asociat cu un răspunsul virologic susţinut mai bun la pacienţii cu ciroză, dar într-un studiu la pacienţi fără ciroză s-au obţinut rezultate foarte asemănătoare la doze de 135 micrograme şi 180 micrograme.

Studii clinice de confirmare în tratamentul pacienţilor care nu au mai fost trataţi

Toate studiile clinice au înrolat pacienţi netrataţi anterior cu interferon, cu hepatită C cronică confirmată de valori serice detectabile de ARN VHC, valori crescute ale ALT (cu excepţia studiului NR16071) şi o biopsie hepatică concordantă cu hepatita cronică. Studiul NV15495 a înrolat în mod specific pacienţi cu diagnostic histologic de ciroză (aproximativ 80%) sau evoluând spre ciroză (aproximativ 20%). Doar pacienţii infectaţi concomitent cu HIV-VHC au fost incluşi în studiul NR15961 (vezi Tabelul 14). Aceşti pacienţi au avut boală HIV stabilă, iar media numărului de celule T CD4 a fost aproximativ de 500 celule/µl. În cazul pacienţilor monoinfectaţi cu VHC şi al pacienţilor infectaţi concomitent cu HIV-VHC, pentru schemele de tratament, durata tratamentului şi rezultatele studiului, vezi Tabelele 6, 7, 8 şi respectiv Tabelul 14. Răspunsul virologic a fost definit ca ARN VHC nedetectabil măsurat prin testul COBAS AMPLICORTM HCV, versiunea 2.0 (limita de detecţie 100 multiplicări/ml echivalent cu 50 Unităţi Internaţionale/ml) şi răspunsul susţinut ca o probă negativă la aproximativ 6 luni după sfârşitul tratamentului.

Tabelul 6: Răspunsul virologic la pacienţii cu VHC

Pegasys în monoterapie Pegasys în terapie asociată
fără ciroză şi cu ciroză cu ciroză fără ciroză şi cu ciroză
Studiul NV15496 + NV15497 + NV15801 Studiul NV15495 Studiul NV15942 Studiul NV15801
Pegasys 180 mcg (N=701) 48 săptămâni Interferon alfa-2a 6 MUI/3 MUI & 3 MUI (N=478) 48 săptămâni Pegasys 180 mcg (N=87) 48 săptămâni Interferon alfa-2a 3 MUI (N=88) 48 săptămâni Pegasys 180 mcg & ribavirină 1000/1200 mg (N=436) 48 săptămâni Pegasys 180 mcg & ribavirină 1000/1200 mg (N=453) 48 săptămâni Interferon alfa-2b 3 MUI & ribavirină 1000/1200 mg (N=444) 48 săptămâni
Răspunsul la sfârşitul tratamentului 55-69% 22-28% 44% 14% 68% 69% 52%
Răspunsul susţinut general 28-39% 11-19% 30%* 8%* 63% 54%** 45%**

*II 95% pentru diferenţă: 11% până la 33%; valoarea p (testul stratificat Cochran-Mantel-Haenszel)=0,001 **II 95% pentru diferenţă: 3% până la 16%; valoarea p (testul stratificat Cochran-Mantel-Haenszel)=0,003

Răspunsurile virologice ale pacienţilor monoinfectaţi cu VHC, trataţi cu Pegasys în monoterapie şi cu Pegasys şi ribavirină în terapie asociată, în funcţie de genotip şi încărcătura virală anterioară tratamentului şi în funcţie de genotip, încărcătura virală anterioară tratamentului şi răspunsul viral rapid în săptămâna 4 sunt prezentate pe scurt în Tabelul 7 şi respectiv Tabelul 8. Rezultatele studiului NV15942 oferă raţiunea pentru recomandarea schemelor de tratament în funcţie de genotipul viral, încărcătura virală iniţialăşi răspunsul viral în săptămâna 4 (vezi Tabelele 1, 7 şi 8).În general, diferenţa între schemele de tratament nu a fost influenţată de încărcătura virală sau de prezenţa sau absenţa cirozei; de aceea, recomandările de tratament pentru genotipul 1, 2 sau 3 sunt independente de aceste caracteristici de bază.

Tabelul 7: Răspunsul virologic susţinut în funcţie de genotip şi încărcătura virală anterioară tratamentului după administrarea Pegasys în terapie asociată cu ribavirină la pacienţi cu VHC

Studiul NV15942 Studiul NV15801
Pegasys 180 mcg & ribavirină 800 mg 24 săptămâni Pegasys 180 mcg & ribavirină 1000/1200mg 24 săptămâni Pegasys 180 mcg & ribavirină 800mg 48 săptămâni Pegasys 180 mcg & ribavirină 1000/1200mg 48 săptămâni Pegasys 180 mcg & ribavirină 1000/1200mg 48 săptămâni Interferon alfa-2b 3 MUI & ribavirină 1000/1200mg 48 săptămâni
Genotip 1 29% (29/101) 42% (49/118)* 41% (102/250) 52% 45% 36%
(147/271) * (134/298) (103/285)
Încărcătură 41% (21/51) 52% (37/71) 55% (33/60) 65% (55/85) 53% 44%
virală mică (61/115) (41/94)
Încărcătură 16% (8/50) 26% (12/47) 36% (69/190) 47% (87/186) 40% 33%
virală mare (73/182) (62/189)
Genotip 2/3 84% (81/96) 81% (117/144) 79% (78/99) 80% (123/153) 71% 61%
(100/140) (88/145)
Încărcătură 85% (29/34) 83% (39/47) 88% (29/33) 77% (37/48) 76% 65%
virală mică (28/37) (34/52)
Încărcătură 84% (52/62) 80% (78/97) 74% (49/66) 82% (86/105) 70% 58%
virală mare (72/103) (54/93)
Genotip 4 (0/5) (8/12) (5/8) (9/11) (10/13) (5/11)

LVL= ≤800,000 UI/ml; HVL=>800,000 UI/ml *Pegasys 180 mcg, ribavirină 1000/1200 mg, 48 săptămâni comparativ cu Pegasys 180 mcg, ribavirină 800 mg, 48 săptămâni: raport Odds (II 95%)=1,52 (1,07-2,17); valoarea p (testul stratificat Cochran-Mantel-Haenszel) = 0,020 *Pegasys 180 mcg, ribavirină 1000/1200 mg, 48 săptămâni comparativ cu Pegasys 180 mcg, ribavirină 1000/1200 mg, 24 săptămâni: raport Odds (II 95%) = 2,12 (1,30-3,46); valoarea p (testul stratificat CochranMantel-Haenszel) = 0,002

Posibilitatea scurtării duratei tratamentului la 24 săptămâni la pacienţii infectaţi cu genotipul 1 şi 4 a fost analizat pe baza răspunsului viral rapid susţinut observat la pacienţii cu răspuns viral rapid în săptămâna 4, în studiile NV15942 şi ML 17131 (vezi Tabelul 8)

Tabelul 8: Răspuns Viral Susţinut pe baza Răspunsului Viral Rapid în săptămâna 4 pentru Genotipul 1 şi 4 după Terapia Asociată Pegasys cu Ribavirină la Pacienţii infectaţi cu VHC

Studiul NV15942 Studiul ML17131
Pegasys 180 mcg & ribavirină 1000/1200 mg 24 săptămâni Pegasys 180 mcg & ribavirină 1000/1200 mg 48 săptămâni Pegasys 180 mcg & ribavirină 1000/1200 mg 24 săptămâni
Genotip 1 RVR Încărcătura virală mică Încărcătura virală mare 90% (28/31) 93% (25/27) 75% (3/4) 92% (47/51) 96% (26/27) 88% (21/24) 77% (59/77) 80% (52/65) 58% (7/12)
Genotip 1 non RVR Încărcătura virală mică Încărcătura virală mare 24% (21/87) 27% (12/44) 21% (9/43) 43% (95/220) 50% (31/62) 41% (64/158) ---
Genotip 4 RVR (5/6) (5/5) 92% (22/24)
Genotip 4 non RVR (3/6) (4/6) -

Încărcătura virală mică= ≤800,000 UI/ml; Încărcătura virală mare =>800,000 UI/ml *RVR= răspuns viral rapid (ARN VHC nedetectabil) în săptămâna 4 şi ARN VHC nedetectabil în săptămâna 24.

Datele disponibile, deşi limitate, au arătat că scurtarea duratei tratamentului la 24 săptămâni poate fi asociată cu un risc crescut de recădere (vezi Tabelul 9).

Tabelul 9: Cazuri de Recădere a Răspunsului Viral la Sfârşitul Tratamentului pentru Populaţia cu Răspuns Viral Rapid

Studiul NV15942 Studiul NV15801
Pegasys 180 mcg & ribavirină 1000/1200 mg 24 săptămâni Pegasys 180 mcg & ribavirină 1000/1200 mg 48 săptămâni Pegasys 180 mcg & ribavirină 1000/1200 mg 48 săptămâni
Genotip 1 RVR Încărcătură virală scăzută Încărcătură virală mare 6.7% (2/30) 3.8% (1/26) 25% (1/4) 4.3% (2/47) 0% (0/25) 9.1% (2/22) 0% (0/24) 0% (0/17) 0% (0/7)
Genotip 4 RVR (0/5) (0/5) 0% (0/4)

La pacienţii cu genotip 2 sau 3, posibilitatea scurtării tratamentului la 16 săptămâni a fost analizată pe baza unui răspuns viral susţinut observat la pacienţii cu răspuns viral rapid în săptămâna 4, în studiul NV17317 (vezi Tabelul 10).

În studiul NV17317 efectuat la pacienţii infectaţi cu genotipul viral 2 sau 3, toţi pacienţii au fost trataţi cu Pegasys 180 μg administrat s.c. o dată pe săptămânăşi o doză de ribavirină de 800 mg şi au fost repartizaţi prin randomizare pentru perioade de tratament de 16 sau 24 săptămâni. În general, durata tratamentului de 16 săptămâni a determinat scăderea răspunsului viral susţinut (65%), comparativ cu tratamentul pentru o perioadă de 24 săptămâni (76%)(p < 0,0001).

Răspunsul viral susţinut obţinut cu o durată a tratamentului de 16 săptămâni şi cu 24 săptămâni a fost examinat într-o analiză retrospectivă a unui subgrup de pacienţi care au prezentat ARN VHC negativ în săptămâna 4 şi LVL iniţial (vezi Tabelul 10).

Tabelul 10: Răspuns viral susţinut general şi pe baza răspunsului viral rapid în săptămâna 4 pentru genotipul 2 sau 3 la pacienţii infectaţi cu VHC după terapia asociată Pegasys şi ribavirină

Studiul NV17317
Pegasys 180 mcg & ribavirină 800 mg 16 săptămâni Pegasys 180 mcg & ribavirină 800 mg 24 săptămâni Diferenţă între tratamente IÎ 95% valoarea p
Genotip 2 sau 3 65% (443/679) 76% (478/630) -10,6% [-15,5% ; -0,06%] p<0,0001
Genotip 2 sau 3 RVRÎncărcătură virală mică Încărcătură virală mare 82% (378/461) 89% (147/166) 78% (231/295) 90% (370/410) 94% (141/150) 88% (229/260) -8,2% [-12,8% ; -3,7%] -5,4% [-12% ; 0,9%] -9,7% [-15,9% ;-3,6%] p=0,0006 p=0,11 p=0,002

Încărcătură virală mică= ≤ 800000 UI/ml; Încărcătură virală mare= > 800000 UI/ml RVR = răspuns viral rapid (ARN VHC nedetectabil) la săptămâna 4

Datele arată că scurtarea duratei tratamentului la 16 săptămâni este asociată cu un risc crescut de recădere (vezi Tabelul 11).

Tabelul 11: Recidiva răspunsului viral după sfârşitul tratamentului la pacienţii cu genotip 2 sau 3, cu răspuns viral rapid

Studiul NV17317
Pegasys 180 mcg & ribavirină 800 mg 16 săptămâni Pegasys 180 mcg & ribavirină 800 mg 24 săptămâni Diferenţă între tratamente IÎ 95% valoarea p
Genotip 2 sau 3 RVRÎncărcătură virală mică Încărcătură virală mare 15% (67/439) 6% (10/155) 20% (57/284) 6% (23/386) 1% (2/141) 9% (21/245) 9.3% [5,2% ; 13,6%] 5% [0,6% ; 10,3%] 11.5% [5,6% ; 17,4%] p<0,0001 p=0,04 p=0,0002

Încărcătură virală mică= ≤ 800000 UI/ml; Încărcătură virală mare= > 800000 UI/ml RVR = răspuns viral rapid (ARN VHC nedetectabil) la săptămâna 4

Eficacitatea superioară a Pegasys în comparaţie cu interferonul alfa-2a s-a demonstrat şi în termeni de răspuns histologic, inclusiv la pacienţii cu cirozăşi/sau infectaţi concomitent cu HIV-VHC. Tratamentul hepatitei C cronice la pacienţii care nu au răspuns la tratamentul anterior

În studiul MV17150, pacienţii care nu au răspuns la tratamentul anterior cu interferonul alfa-2b pegilat plus ribavirină au fost randomizaţi în patru tratamente diferite:

  • Pegasys 360 mcg/săptămână, timp de 12 săptămâni, urmat de 180 mcg/săptămână pentru următoarele 60 de săptămâni;
  • Pegasys 360 mcg/ săptămână timp de 12 săptămâni, urmat de 180 mcg/săptămână pentru următoarele 36 de săptămâni;
  • Pegasys 180 mcg/săptămână timp de 72 săptămâni;

• Pegasys 180 mcg/săptămână timp de 48 săptămâni. Tuturor pacienţilor li s-a administrat ribavirină (1000 sau 1200 mg pe zi) în asociere cu Pegasys. Toate braţele de tratament au avut o perioadă de urmărire fără tratament de 24 săptămâni.

Regresia multiplăşi analiza eşantionului de grup au evaluat influenţa duratei tratamentului şi administrarea dozei de inducţie identificând clar durata tratamentului de 72 săptămâni, ca obiectiv primar pentru atingerea răspunsului virologic susţinut. Diferenţele în răspunsul virologic susţinut bazate pe durata tratamentului, factorii demografici şi cele mai bune răspunsuri la tratamentele anterioare sunt prezentate în Tabelul 12.

Tabelul 12: Răspunsul virologic (RV) şi răspunsul virologic susţinut (RVS) la pacienţii cu răspuns virologic la săptămâna 12 după tratamentul cu Pegasys şi ribavirină în terapie asociată, la pacienţii care nu au răspuns la tratamentele anterioare cu peginterferon alfa 2b şi ribavirină.

Pegasys 360/180 sau 180 μg & ribavirină 1000/1200 mg 72 sau 48 săptămâni (N = 942) Pacienţi cu RV la săptămâna 12 a (N = 876) Pegasys 360/180 sau 180 μg & ribavirină 1000/1200 mg 72 săptămâni (N = 473) RVS la pacienţi cu RV la săptămâna 12 b (N = 100) Pegasys 360/180 sau 180 μg & ribavirină 1000/1200 mg 48 săptămâni (N = 469) RVS la pacienţi cu RV la săptămâna 12 b (N = 57)
General Încărcătură virală mică Încărcătură virală mare 18% (157/876) 35% (56/159) 14% (97/686) 57% (57/100) 63% (22/35) 54% (34/63) 35% (20/57) 38% (8/21) 32% (11/34)
Genotip 1/4Încărcătură virală mică Încărcătură virală mare 17% (140/846) 35% (54/154) 13% (84/663) 55% (52/94) 63% (22/35) 52% (30/58) 35% (16/46) 37% (7/19) 35% (9/26)
Genotip 2/3Încărcătură virală mică Încărcătură virală mare 58% (15/26) (2/5) (11/19) (4/5) — (3/4) (3/10) (1/2) (1/7)
Status de ciroză Cu ciroză Fără ciroză 8% (19/239) 22% (137/633) (6/13) 59% (51/87) (3/6) 34% (17/50)
Cele mai bune răspunsuri la tratamentele anterioare
≥2log10 scădere în ARN VHC 28% (34/121) 68% (15/22) (6/12)
<2log10 scădere în ARN VHC 12% (39/323) 64% (16/25) (5/14)
Lipsa celui mai bun răspuns la tratamentul anterior 19% (84/432) 49% (26/53) 29% (9/31)

Încărcătură virală mare = >800000 UI/ml, Încărcătură virală mică = ≤ 800,000 UI/ml. a Pacienţii care au obţinut supresia virală (ARN VHC nedetectabil, <50 UI/ml) la săptămâna 12 au fost luaţi în considerare ca având un răspuns virologic la săptămâna 12. Au fost excluşi din analiză pacienţii la care au lipsit rezultatele ARN VHC la săptămâna 12. b Pacienţii care au obţinut supresia virală la săptămâna 12 dar la care au lipsit rezultatele ARN VHC la finalul urmăririi studiului, au fost luaţi în considerare ca fiind pacienţi care nu au răspuns la tratament.

În studiul HALT-C, pacienţii cu hepatită C cronicăşi fibroză avansată sau ciroză care nu au răspuns la tratamentul anterior cu interferon alfa sau interferon alfa pegilat în monoterapie sau în terapie asociată cu ribavirină, au fost trataţi cu Pegasys 180 mcg/săptămânăşi ribavirină 1000/1200 mg zilnic. Pacienţii care au atins nivele de ARN VHC nedetectabile, după 20 de săptămâni de tratament au rămas pe tratamentul asociat de Pegasys plus ribavirină pentru un total de 48 de săptămâni şi au fost apoi urmăriţi pentru 24 de săptămâni după încheierea tratamentului. Probabilitatea pentru răspunsul virologic susţinut a variat în funcţie de schema terapeutică anterioară; vezi Tabelul 13.

Tabelul 13 Răspunsul virologic susţinut în studiul HALT-C în schema terapeutică anterioară la populaţia care nu a răspuns la tratamentul anterior

Pegasys 180 mcg
&
ribavirină
Tratamentul anterior 1000/1200 mg
48 săptămâni
Interferon 27% (70/255)
Interferon pegilat 34% (13/38)
Interferon plus ribavirină 13% (90/692)
Interferon pegilat plus ribavirină 11% (7/61)

Pacienţi infectaţi concomitent cu HIV-VHC

Răspunsurile virale ale pacienţilor infectaţi concomitent cu HIV-VHC, trataţi cu Pegasys în monoterapie şi cu Pegasys şi ribavirină în terapie asociată, în funcţie de genotip şi încărcătura virală anterioară tratamentului sunt prezentate pe scurt, mai jos, în Tabelul14.

Tabelul 14: Răspunsul viral susţinut în funcţie de genotip şi încărcătura virală anterioară tratamentului după administrarea Pegasys în terapie asociată cu ribavirină la pacienţi infectaţi concomitent cu HIV-VHC

Studiul NR15961
Interferon alfa-2a 3 MUI & ribavirină 800mg 48 săptămâni Pegasys 180 mcg & placebo 48 săptămâni Pegasys 180 mcg & ribavirină 800mg 48 săptămâni
Toţi pacienţii 12% (33/285)* 20% (58/286)* 40% (116/289)*
Genotip 1 7% (12/171) 14% (24/175)* 29% (51/176)
Încărcătură 19% (8/42) 38% (17/45) 61% (28/46)
virală mică
Încărcătură 3% (4/129) 5% (7/130) 18% (23/130)
virală mare
Genotip 2-3 20% (18/89) 36% (32/90) 62% (59/95)
Încărcătură 27% (8/30) 38% (9/24) 61% (17/28)
virală mică
Încărcătură 17% (10/59) 35% (23/66) 63% (42/67)
virală mare

Încărcătura virală mică= ≤800,000 UI/ml; Încărcătura virală mare =>800,000 UI/ml *Pegasys 180 mcg, ribavirină 800 mg comparativ cu interferon alfa-2a 3 MUI, ribavirină 800 mg: raport Odds (II 95%) = 5,40 (3,42-8,54), ….valoarea p (testul stratificat Cochran-Mantel-Haenszel) = < 0,0001 *Pegasys 180 mcg, ribavirină 800 mg comparativ cu Pegasys 180 mcg: raport Odds (II 95%) = 2,89 (1,93-4,32), …. valoarea p (testul stratificat Cochran-Mantel-Haenszel) = < 0,0001 *Interferon alfa-2a 3 MUI, ribavirină 800 mg comparativ cu Pegasys 180 mcg: raport Odds (II 95%) = 0,53 (0,33-0,85), …. valoarea p (testul stratificat Cochran-Mantel-Haenszel) = < 0,0084

Pacienţi cu VHC cu valori normale ale ALT

În studiul NR16071, pacienţii cu VHC cu valori normale ale ALT au fost randomizaţi să li se administreze Pegasys 180 micrograme pe săptămânăşi ribavirină 800 miligrame pe zi, timp de 24 sau 48 săptămâni, urmate de o perioadă de urmărire fără tratament de 24 săptămâni sau fără nici un tratament timp de 72 de săptămâni. Răspunsurile virale susţinute (RVS) raportate in braţele de tratament ale acestui studiu au fost similare cu cele corespunzătoare braţelor de tratament din studiul NV15942.

Copii şi adolescenţi În studiul CHIPS (Studiul Pediatric Internaţional privind Hepatita C cronică), sponsorizat de investigator, 65 de copii şi adolescenţi (6-18 ani) cu infecţie cronică cu VHC au fost trataţi cu PEGIFN alfa 2a 100 mcg/m2 administrat subcutanat o dată pe săptămânăşi ribavirină 15 mg/kg şi zi, timp de 24 săptămâni (la pacienţii cu genotip 2 şi 3) sau timp de 48 săptămâni (la pacienţii cu toate celelalte

tipuri de genotip). La adulţii cu infecţie cronică cu VHC, datele de siguranţă preliminare şi limitate nu au demonstrat o deviere evidentă de la profilul cunoscut de siguranţă al asocierii, dar, important, nu a fost raportat impactul potenţial asupra creşterii. Rezultatele de eficacitate au fost similare cu cele raportate la adulţi.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

După o injecţie subcutanată unică a 180 micrograme Pegasys la subiecţii sănătoşi, concentraţiile plasmatice de peginterferon alfa-2a sunt măsurabile în decurs de 3 până la 6 ore. În decurs de 24 ore se atinge aproximativ 80% din concentraţia plasmatică maximă. Absorbţia Pegasys este susţinută, cu concentraţiile plasmatice maxime atinse după 72 până la 96 ore de la administrare. Biodisponibilitatea absolută a Pegasys este de 84% şi este similară cu cea observată cu interferon alfa-2a.

Peginterferonul alfa-2a se găseşte în special în sângele circulant şi în lichidul extracelular, după cum indică volumul aparent de distribuţie la starea de echilibru (Vd) de 6 până la 14 litri, determinat după administrare intravenoasă la om. Conform studiilor de echilibru a maselor, de distribuţie tisularăşi de autoradioluminografie efectuate la şobolan, peginterferonul alfa-2a este distribuit în ficat, rinichi şi în măduvă osoasă, pe lângă faptul că se acumulează în concentraţii mari în sânge.

Metabolismul Pegasys nu este complet caracterizat; cu toate acestea, studiile la şobolan arată că rinichiul este principalul organ de excreţie a substanţei marcate radioactiv. La om, clearance-ul sistemic al peginterferonului alfa-2a este de aproximativ 100 de ori mai mic decât cel al interferonului alfa-2a nativ. După administrarea intravenoasă, timpul de înjumătăţire plasmatică terminal al peginterferonului alfa-2a este de aproximativ 60 până la 80 ore, la subiecţii sănătoşi, comparativ cu 34 ore pentru interferonul standard. Timpul de înjumătăţire plasmatică terminal după administrare subcutanată la pacienţi este mai lung, cu o valoare medie de 160 ore (84 până la 353 ore). Timpul de înjumătăţire plasmatică terminal poate să reflecte nu numai faza de eliminare a compusului, ci poate să reflecte şi absorbţia susţinută de Pegasys.

S-au observat creşteri proporţionale cu doza ale expunerii la Pegasys la subiecţii sănătoşi şi la pacienţii cu hepatită B sau C cronică după administrarea o dată pe săptămână.

La pacienţii cu hepatită B sau C cronică, concentraţiile plasmatice ale peginterferonului alfa-2a cresc de 2 până la 3 ori după 6 până la 8 săptămâni de tratament cu doze săptămânale, faţă de valorile măsurate după administrarea unei singure doze. Nu mai există acumulare plasmatică suplimentară după 8 săptămâni de administrare o dată pe săptămână. Raportul între concentraţia plasmatică maximă şi cea minimă după 48 de săptămâni de tratament este de aproximativ 1,5 până la 2. Concentraţiile plasmatice ale peginterferonului alfa-2a sunt susţinute de-a lungul unei săptămâni întregi (168 ore).

Pacienţi cu insuficienţă renală

Insuficienţa renală este asociată cu scăderea uşoară a raportului Cl/F şi timpul de înjumătăţire plasmatică prelungit. La pacienţii (n=3) cu Clcrea între 20 şi 40 ml/min, raportul mediu Cl/F este redus cu 25%, comparativ cu pacienţii cu funcţie renală normală. Pacienţii cu boală renală în stadiu terminal trataţi prin hemodializă prezintă o scădere cu 25% până la 45% a clearance-ului, iar dozele de 135 micrograme determină o expunere similară ca cea determinată de doze de 180 micrograme la pacienţii cu funcţie renală normală (vezi pct. 4.2).

Sex

Farmacocinetica Pegasys după injectarea subcutanată a unei singure doze a fost comparabilă între subiecţii sănătoşi de sex masculin şi feminin.

Vârstnici

La subiecţii cu vârste peste 62 ani, absorbţia Pegasys după o singură injecţie subcutanată de 180 micrograme a fost întârziată, dar încă susţinută, comparativ cu subiecţii sănătoşi (tmax de 115 ore faţă de 82 ore, la subiecţii cu vârste peste 62 de ani comparativ cu subiecţii mai tineri). Valoarea ASC a fost uşor crescută (1663 faţă de 1295 ng/ml şi oră), dar concentraţiile plasmatice maxime (9,1 faţă de 10,3 ng/ml) au fost similare la subiecţii peste 62 ani. Pe baza expunerii la medicament, a răspunsului farmacodinamic şi tolerabilităţii, nu este necesară o doză mai mică de Pegasys la pacienţii vârstnici (vezi pct. 4.2).

Insuficienţă hepatică

Farmacocinetica Pegasys a fost similară între subiecţii sănătoşi şi pacienţii cu hepatită B sau C. S-au observat expuneri şi profiluri farmacocinetice comparabile la pacienţii cu ciroză (grad A Child-Pugh) şi la cei fără ciroză.

Locul administrării

Administrarea subcutanată a Pegasys trebuie limitată la nivelul abdomenului sau coapsei, deoarece gradul absorbţiei, pe baza ASC, a fost cu 20 până la 30% mai mare după injectarea în abdomen sau coapsă. Expunerea la Pegasys a fost scăzută în studiile după administrarea Pegasys la nivelul braţului, comparativ cu administrarea în abdomen şi coapsă

5.3 Date preclinice de siguranţă

Studiile non-clinice de toxicitate efectuate cu Pegasys au fost limitate datorită specificităţii de specie a interferonilor. Studiile de toxicitate acutăşi cronică s-au efectuat la maimuţa cynomolgus, iar constatările de la animalele care au primit peginterferon au fost similare ca natură cu cele produse de interferonul alfa-2a.

Nu s-au efectuat studii privind toxicitatea Pegasys asupra funcţiei de reproducere. Ca şi în cazul altor interferoni alfa, s-a observat prelungirea duratei ciclului menstrual după administrarea peginterferonului alfa-2a la maimuţele femele. Tratamentul cu interferon alfa-2a a dus la creşterea semnificativă statistic a numărului de avorturi la maimuţele rhesus. Cu toate că nu s-au observat efecte teratogene la urmaşii născuţi la termen, reacţiile adverse la om nu pot fi excluse.

Pegasys plus ribavirină

Când s-a utilizat în asociere cu ribavirină, Pegasys nu a produs la maimuţă nici un efect care nu a fost observat anterior în cazul în care fiecare substanţă a fost administrată singură. Principala modificare legată de tratament a fost o anemie reversibilă uşoară până la moderată, severitate care a fost mai mare decât cea produsă de fiecare dintre cele două substanţe administrate separat.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

clorură de sodiu polisorbat 80 alcool benzilic (10 mg/ 1 ml) acetat de sodiu acid acetic apă pentru preparate injectabile

6.2 Incompatibilităţi

În absenţa studiilor privind compatibilitatea, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la frigider (2°C -8°C). A nu se congela.

A se ţine seringa preumplută în cutie, pentru a fi protejat de lumină.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

0,5 ml soluţie injectabilă în seringă preumplută (sticlă siliconată de tip I) cu piston şi dop (cauciuc butilic laminat cu fluororezină pe feţele laterale ale produsului), prevăzută cu ac. Disponibil în cutii cu 1, 4 sau 12 seringi preumplute. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Soluţia injectabilă este destinată unei singure utilizări. Înaintea administrării, produsul trebuie inspectat vizual pentru a evidenţia eventualele particule sau modificări ale culoraţiei soluţiei.

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Roche Registration Limited 6 Falcon Way Shire Park Welwyn Garden City AL7 1TW Marea Britanie

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/02/221/007 EU/1/02/221/008 EU/1/02/221/010

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

20 iunie 2002/ 20 iunie 2007

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI ANEXA II

A. PRODUCĂTORUL(II) SUBSTANŢEI(LOR) BIOLOGIC ACTIVE ŞI DEŢINĂTORUL(II) AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL(I) PENTRU ELIBERAREA SERIEI

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

A. PRODUCĂTORUL(II) SUBSTANŢEI(LOR) BIOLOGIC ACTIVE ŞI EŢINĂTORUL(II) AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL(I) PENTRU ELIBERAREA SERIEI

Numele şi adresa producătorului(ilor) substanţei(lor) biologic active

Hoffmann-La Roche Inc. 340 Kingsland Street Nutley, New Jersey SUA

Roche Diagnostics GmbH Nonnenwald 2 D-82377 Penzberg Germania

Numele şi adresa producătorului(ilor) responsabil(i) pentru eliberarea seriei

Roche Pharma AG Emil-Barell-Str.1 D-79639 Grenzach-Wyhlen Germania

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

• CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA IMPUSE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Medicament cu eliberare pe bază de prescripţie medicală restrictivă (Vezi Anexa I: Rezumatul caracteristicilor produsului, pct. 4.2).

• CONDIŢII SAU RESTRICŢII CU PRIVIRE LA SIGURANŢA ŞI EFICACITATEA UTILIZĂRII MEDICAMENTULUI

Nu este cazul.

• ALTE CONDIŢII

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă va continua să depună, anual, rapoartele periodice actualizate privind siguranţa administrării (RPAS-uri).

ANEXA III PROSPECTUL

B. PROSPECTUL

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

Pegasys 135 micrograme soluţie injectabilă

Peginterferon alfa-2a

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament.

- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.

- Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

- Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.

- Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

În acest prospect găsiţi:

  1. Ce este Pegasys şi pentru ce se utilizează
  2. Înainte să utilizaţi Pegasys
  3. Cumsă utilizaţi Pegasys
  4. Reacţii adverse posibile
  5. Cum se păstrează Pegasys
  6. Informaţii suplimentare

1. CE ESTE PEGASYS ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Pegasys este un interferon cu acţiune de lungă durată. Interferonul este o proteină care modifică răspunsul sistemului imunitar al organismului, ajutându-l în lupta împotriva infecţiilor şi bolilor severe. Pegasys este utilizat pentru tratamentul hepatitei B sau C cronice, care sunt infecţii virale ale ficatului.

Hepatită B cronică: de regulă, Pegasys este folosit singur. Hepatită C cronică: Pegasys este cel mai bine utilizat pentru acest tratament în asociere cu ribavirina. Dacă veţi primi tratament asociat de Pegasys şi ribavirină trebuie să citiţi şi prospectul pentru ribavirină. Pegasys se utilizează singur doar dacă, dintr-un anumit motiv, nu puteţi lua ribavirină.

2. ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI PEGASYS

Nu utilizaţi Pegasys:

-
dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la peginterferon alfa-2a, la oricare dintre interferoni sau la oricare dintre celelalte componente ale Pegasys.
-
dacă aţi suferit vreodată un infarct miocardic sau dacă suferiţi de altă boală cardiacă.
-
dacă suferiţi de aşa numita hepatită autoimună.
-
dacă aveţi o boală hepatică avansată (de exemplu, vi s-a îngălbenit pielea).
-
dacă pacientul este un copil cu vârsta mai mică de 3 ani.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Pegasys:

Anunţaţi-vă medicul:

-
dacă intenţionaţi să rămâneţi gravidă, discutaţi acest lucru cu medicul dumneavoastră înainte de a începe să utilizaţi Pegasys (vezi Sarcina).
-
dacă aveţi psoriazis, acesta se poate agrava în timpul tratamentului cu Pegasys.
-
dacă aveţi o problemă cu ficatul, alta decât hepatita B sau C.
-
dacă aveţi diabet zaharat sau hipertensiune arterială, medicul dumneavoastră s-ar putea să vă recomande un examen al ochilor.
-
dacă aţi observat modificarea vederii.

- în timpul tratamentului cu Pegasys, temporar puteţi avea un risc mai mare de apariţie a infecţiilor. Verificaţi cu medicul dumneavoastră dacă credeţi că aveţi o infecţie (cum este pneumonia).

-
dacă vă apar simptome asociate cu răceala sau altă infecţie respiratorie (cum sunt tuse, febră sau orice dificultate în respiraţie).
-
dacă vă apar orice semne de sângerare sau vânătăi neobişnuite, verificaţi imediat cu medicul dumneavoastră.
-
dacă în timpul tratamentului vă apar semne ale unei reacţii alergice severe (cum sunt dificultate în respiraţie, respiraţie şuierătoare sau urticarie), solicitaţi imediat asistenţă medicală.
-
dacă aveţi o boală tiroidiană care nu este bine controlată cu medicamente.
-
dacă aţi avut o tulburare nervoasă sau mentală severă.
-
dacă aţi suferit vreodată de depresie sau dacă aţi avut simptome asociate cu depresia (de exemplu: sentimente de tristeţe, respingere etc) în timpul tratamentului cu Pegasys (vezi pct.4).
-
dacă aţi avut vreodată anemie.
-
dacă sunteţi infectat şi cu HIV şi sunteţi tratat cu medicamente anti-HIV.
-
dacă aţi fost retras din tratamentul anterior pentru hepatita C din cauza anemiei sau a valorilor scăzute ale hemoleucogramei.

La pacienţii cărora li s-a administrat terapie combinată cu Pegasys şi ribavirină s-au raportat tulburări la nivelul dinţilor şi gingiilor, care pot duce la pierderea dinţilor. În plus, în timpul tratamentului de lungă durată cu terapia asociată Pegasys şi ribavirină, uscăciunea gurii poate avea un efect negativ asupra dinţilor şi asupra mucoasei de la nivelul gurii. Pacienţii trebuie să se spele pe dinţi minuţios, de două ori pe zi, şi să facă examinări dentare regulate. În plus, unii pacienţi pot prezenta vărsături. Dacă aceste reacţii apar, pacienţii trebuie sfătuiţi să-şi clătească gura minuţios după.

Utilizarea altor medicamente:

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi medicamente pentru astm bronşic, deoarece poate fi necesar ca doza acestora să fie modificată. Pacienţii care au şi infecţie cu HIV. Spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi tratament anti-HIV. Acidoza lacticăşi înrăutăţirea funcţiei ficatului sunt reacţiile adverse asociate terapiei antiretrovirale foarte active (HAART) şi tratamentului HIV. Dacă urmaţi terapie antiretrovirală foarte activă, adăugarea Pegasys + ribavirină poate creşte riscul dumneavoastră de acidoză lactică sau de insuficienţă hepatică. Medicul dumneavoastră vă va monitoriza pentru a observa apariţia semnelor şi simptomelor acestor tulburări. Pacienţii care sunt trataţi cu zidovudină în asociere cu ribavirinăşi interferoni alfa prezintă un risc crescut de a dezvolta anemie. Vă rugăm să citiţi neapărat şi prospectul pentru ribavirină.

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

Sarcina:

Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament. În studiile la animale gestante, interferonii au provocat uneori avort. Nu se cunoaşte efectul asupra sarcinii la om. Când Pegasys este utilizat în asociere cu ribavirină, atât pacienţii de sex masculin cât şi cei de sex feminin trebuie să ia măsuri speciale de precauţie în activitatea sexuală dacă există posibilitatea instalării unei sarcini, deoarece ribavirina poate fi foarte dăunătoare fătului:

-
dacă sunteţi o femeie cu vârstă fertilă care ia Pegasys în asociere cu ribavirină, testul dumneavoastră de sarcină trebuie să fie negativ înainte de începerea tratamentului, în fiecare lună în timpul tratamentului şi timp de 4 luni după întreruperea tratamentului. Dumneavoastrăşi partenerul dumneavoastră trebuie să utilizaţi fiecare un contraceptiv eficace în timpul tratamentului şi timp de 4 luni după întreruperea acestuia. Acest lucru poate fi discutat cu medicul dumneavoastră.
-
dacă sunteţi un bărbat care ia Pegasys în asociere cu ribavirină, nu întreţineţi relaţii sexuale neprotejate cu o femeie gravidă. Astfel se micşorează riscul ca ribavirina să fie introdusă în organismul femeii. Dacă partenera dumneavoastră nu este gravidă în prezent, dar este de vârstă fertilă, aceasta trebuie testată pentru identificarea prezenţei unei sarcini în fiecare lună în timpul tratamentului

şi timp de 7 luni după întreruperea acestuia. Dumneavoastrăşi partenera dumneavoastră trebuie să utilizaţi fiecare un contraceptiv eficace în timpul tratamentului şi timp 7 luni după întreruperea acestuia. Acest lucru poate fi discutat cu medicul dumneavoastră.

Alăptarea:

Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament. Nu se cunoaşte dacă acest medicament este prezent în laptele uman. De aceea, nu alăptaţi dacă luaţi Pegasys. În cazul terapiei asociate cu ribavirină, citiţi textele de informare ale medicamentelor care conţin ribavirină.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor:

Nu conduceţi vehicule sau nu folosiţi utilaje dacă sunteţi somnolent, obosit sau confuz în timpul tratamentului cu Pegasys.

Informaţii importante privind unele componente ale Pegasys:

Nu trebuie administrat la prematuri sau nou-născuţi. Poate provoca reacţii toxice şi alergice la sugari şi copii sub 3 ani.

3. CUM SĂ UTILIZAŢI PEGASYS

Utilizaţi întotdeauna Pegasys exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Medicul dumneavoastră v-a prescris Pegasys special pentru dumneavoastrăşi pentru afecţiunea dumneavoastră prezentă; nu împărţiţi acest medicament cu nimeni altcineva.

Dozajul Pegasys

Medicul dumneavoastră a stabilit doza exactă de Pegasys şi vă va spune cât de frecvent să îl folosiţi. Dacă este necesar, doza poate fi modificată în timpul tratamentului. Nu depăşiţi doza recomandată.

Pegasys administrat singur sau în asociere cu ribavirina se administrează de obicei în doză de 180 micrograme o dată pe săptămână. Durata tratamentului asociat variază de la 4 la 18 luni, în funcţie de tipul de virus cu care sunteţi infectat, de răspunsul la tratament şi dacă aţi mai fost tratat înainte. Vă rugăm să verificaţi cu medicul dumneavoastrăşi să respectaţi durata recomandată a tratamentului. De regulă, injecţia cu Pegasys se administrează seara la culcare.

Pegasys este destinat administrării subcutanate (sub piele). Aceasta înseamnă că Pegasys se injectează cu un ac scurt, în ţesutul gras de sub pielea de pe abdomen sau coapsă. Dacă vă administraţi singur acest medicament, veţi fi instruit asupra modului în care trebuie făcută injecţia. Instrucţiuni detaliate se găsesc la sfârşitul acestui prospect (vezi „Cum să vă auto-administraţi Pegasys”).

Utilizaţi Pegasys exact aşa cum v-a recomandat medicul, atât timp cât v-a fost prescris de medicul dumneavoastră. Dacă aveţi impresia că efectul Pegasys este prea puternic sau prea slab, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.

Tratamentul asociat cu ribavirină în hepatita C cronică În cazul unui tratament asociat cu Pegasys şi ribavirină, vă rugăm să respectaţi schema de dozaj recomandată de către medicul dumneavoastră.

  • Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Pegasys: Anunţaţi-vă medicul sau farmacistul cât mai curând posibil.
  • Dacă uitaţi să utilizaţi Pegasys:

Dacă vă daţi seama că aţi uitat să vă administraţi injecţia după 1 sau 2 zile faţă de momentul la care era programată, trebuie să vă injectaţi doza recomandată cât mai curând posibil. Faceţi următoarea injecţie în ziua în care este programată.

Dacă vă daţi seama că aţi uitat să vă administraţi injecţia după 3 sau 5 zile faţă de momentul la care era programată, trebuie să vă administraţi injecţia în doza recomandată cât mai curând posibil. Administraţi următoarele doze la intervale de 5 zile până reveniţi la acea zi din săptămână în care vă administraţi de obicei doza.

De exemplu: Injecţia dumneavoastră săptămânală obişnuită cu Pegasys este programată luni. Vaţi amintit vineri că aţi uitat să vă administraţi luni injecţia (4 zile mai târziu). Trebuie să vă injectaţi doza obişnuită imediat, vineri, şi să vă administraţi următoarea injecţie miercuri (5 zile după doza de vineri). Următoarea dumneavoastră injecţie va fi luni, la 5 zile după injecţia de miercuri. V-aţi întors acum la programul dumneavoastră obişnuit şi trebuie să vă continuaţi injecţiile în fiecare luni.

Dacă vă daţi seama că aţi uitat să vă administraţi injecţia după 6 zile faţă de momentul programat, va trebui să aşteptaţi şi să vă injectaţi doza în ziua următoare, adică în ziua dumneavoastră obişnuită de administrare. Dacă aveţi nevoie de ajutor în orice problemă legată de administrarea Pegasys după omiterea unei doze, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.

Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, Pegasys poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

La unii oameni a apărut depresie când au utilizat Pegasys singur sau în tratament asociat cu ribavirină şi, în unele cazuri, pacienţii au avut idei de sinucidere sau comportament agresiv (uneori orientat către cei din jur). Unii pacienţi chiar s-au sinucis. Solicitaţi ajutor de urgenţă dacă observaţi că deveniţi depresiv, aveţi idei de sinucidere sau vă schimbaţi comportamentul. Puteţi ruga un membru al familiei sau un prieten apropiat să vă ajute să observaţi semnele de depresie sau schimbarea comportamentului.

În timpul tratamentului, medicul dumneavoastră va recolta probe de sânge în mod regulat, pentru a verifica modificările celulelor albe din sângele dumneavoastră (celule care luptă împotriva infecţiei), celulelor roşii (celule care transportă oxigenul), trombocitelor (celule care formează cheagul de sânge), funcţia ficatului sau modificările altor valori de laborator.

Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă observaţi oricare dintre următoarele reacţii adverse: durere severă în piept, tuse persistentă, bătăi neregulate ale inimii, respiraţie dificilă, confuzie, depresie, durere severă de stomac, sânge în materiile fecale (sau materii fecale de culoare neagră, constipaţie, sângerare nazală severă, febră sau frisoane, afectarea vederii. Aceste reacţii adverse pot fi grave şi puteţi avea nevoie urgent de asistenţă medicală.

Reacţiile adverse foarte frecvente din timpul tratamentului asociat cu Pegasys şi ribavirină (care apar la mai mult de 10 din 100 de pacienţi) sunt:

Tulburări metabolice: pierderea poftei de mâncare Tulburări psihice: sentimente depresive (a te simţi mic, a avea sentimente neplăcute faţă de propria persoană sau lipsa speranţei), anxietate, incapacitate de a dormi Tulburări ale sistemului nervos: durere de cap, dificultăţi de concentrare şi ameţeli. Tulburări respiratorii: tuse, scurtarea respiraţiei Tulburări gastro-intestinale: diaree, greaţă, durere abdominală Afecţiuni cutanate: căderea părului, reacţii la nivelul pielii (incluzând mâncărime, dermatităşi uscarea pielii) Tulburări musculo-scheletice: durere la nivelul articulaţiilor şi muşchilor

Tulburări generale: febră, slăbiciune, oboseală, convulsii, frisoane, durere, iritaţie la nivelul locului de injectare şi iritabilitate (a deveni supărat cu uşurinţă).

Reacţii adverse frecvente din timpul tratamentului asociat cu Pegasys şi ribavirină care apar la mai mult de 1 din 100 de pacienţi:

Infecţii: infecţii fungice, virale şi bacteriene. Infecţii la nivelul tractului respirator superior, bronşită, infecţia fungică a gurii şi herpes (o infecţie virală recurentă, frecventă, care apare la nivelul buzelor, gurii) Tulburări hematologice: număr mic de plachete (afectează capacitatea de coagulare a sângelui), anemie (număr mic de celule roşii) şi mărirea în volum a glandelor limfatice. Tulburări endocrine: glandă tiroidă hiperactivă sau hipoactivă Tulburări psihice: modificări de dispoziţie/emoţionale, agresivitate, nervozitate, scăderea apetitului sexual Tulburări ale sistemului nervos: memorie deficitară, leşin, scăderea puterii musculare, migrenă, amorţeli, furnicături, senzaţie de arsură, tremurături, modificări ale gustului, coşmaruri, insomnie. Tulburări oculare: vedere înceţoşată, durere la nivelul ochilor, inflamaţie ocularăşi ochi uscaţi. Tulburări acustice: senzaţie de cameră care se învârte, dureri la nivelul urechii. Tulburări cardiace: ritm cardiac rapid, pulsaţii ale bătăilor inimii, umflarea extremităţilor Tulburări vasculare: înroşirea feţei Tulburări respiratorii: scurtarea respiraţiei la efort, sângerări la nivelul nasului, inflamaţia nasului şi gâtului, infecţii la nivelul nasului şi sinusurilor (spaţiile cu aer din oasele capului şi feţei), secreţie nazală abundentă, dureri în gât.

Tulburări gastro-intestinale: vărsături, indigestie, dificultăţi de înghiţire, ulceraţii bucale, sângerări la nivelul gingiilor, inflamaţia limbii şi gurii, flatulenţă (cantitate în exces de aer sau gaze), gură uscatăşi scădere în greutate. Afecţiuni cutanate: erupţie cutanată trecătoare, transpiraţii abundente, psoriazis, mâncărimea pielii, eczeme, sensibilitate la lumină, transpiraţii nocturne Tulburări musculo-scheletice: dureri de spate, inflamaţia articulaţiilor, slăbiciune musculară, dureri osoase, dureri de gât, dureri musculare, crampe musculare Tulburări ale aparatului genital: impotenţă (incapacitate de a menţine o erecţie) Tulburări generale: dureri în piept, simptome asemănătoare gripei, senzaţie generală de rău (a nu te simţi bine), letargie, bufeuri, sete.

Reacţii adverse mai puţin frecvente, din timpul tratamentului asociat cu Pegasys şi ribavirină, care apar la mai mult de 1 din 1000 de pacienţi :

Infecţii: infecţii pulmonare, infecţii cutanate Tumori benigne şi maligne: tumoră hepatică Tulburări ale sistemului imunitar: sarcoidoză (zone de ţesut inflamat care apar pe tot corpul), inflamaţia tiroidei Tulburări endocrine: diabet zaharat (concentraţie mare de zahăr în sânge) Tulburări metabolice: Deshidratare Tulburări psihice: gânduri de suicid, halucinaţii (probleme severe de personalitate şi deteriorarea comportării sociale normale). Tulburări ale sistemului nervos: neuropatie periferică (tulburări ale nervilor care afectează extremităţile) Tulburări oculare: sângerare retiniană (în spatele ochiului) Tulburări acustice: pierderea auzului Tulburări vasculare: tensiune arterială crescută Tulburări respiratorii: respiraţie şuierătoare Tulburări gastro-intestinale: sângerare gastro-intestinală Tulburări hepatice: funcţionare deficitară a ficatului

Reacţii adverse rare, din timpul tratamentului asociat cu Pegasys şi ribavirină, care apar la mai mult de 1 din 10000 de pacienţi:

Infecţii: infecţii cardiace, infecţii la nivelul urechii externe Tulburări hematologice: reducere severă a numărului celulelor roşii ale sângelui, celulelor albe şi plachetelor Tulburări ale sistemului imunitar: reacţii alergice severe, lupus eritematos sistemic (o boală în care organismul atacă propriile celule), poliartrită reumatoidă (o boală autoimună) Tulburări endocrine: cetoacidoză diabetică, o complicaţie a diabetului zaharat necontrolat Tulburări psihice: suicid, tulburare psihotică (probleme severe de personalitate şi deteriorarea comportării sociale normale). Tulburări ale sistemului nervos: comă (o stare de pierdere a conştienţei profundă, prelungită), convulsii, paralizie facială (slăbiciunea muşchilor feţei) Tulburări oculare: inflamaţia şi umflarea nervului optic, inflamaţie retiniană, ulceraţie corneană Tulburări cardiace: infarct miocardic acut, insuficienţă cardiacă, durere cardiacă, ritm cardiac rapid, tulburări ale ritmului inimii sau inflamaţia învelişului inimii şi a muşchiului cardiac. Tulburări vasculare: hemoragii craniene şi inflamaţia vaselor de sânge Tulburări respiratorii: pneumonie interstiţială (inflamaţia plămânilor inclusiv cu deces), cheaguri de sânge în plămân. Tulburări gastro-intestinale: ulcer gastric, inflamaţia pancreasului Tulburări hepatice: insuficienţă hepatică, inflamaţia ductului biliar, ficat gras Tulburări musculo-scheletice: inflamaţie musculară. Tulburări renale: insuficienţă renală Leziuni sau intoxicaţii: supradozaj

Reacţii adverse foarte rare, din timpul tratamentului asociat cu Pegasys şi ribavirină, care apar la mai puţin de 1 din 10000 de pacienţi:

Tulburări hematologice: anemie aplastică (incapacitatea măduvei osoase de a produce celule roşii ale sângelui, celule albe ale sângelui şi trombocite) Tulburări ale sistemului imunitar: purpură trombocitopenică idiopatică (sau trombotică) (număr crescut de vânătăi, sângerare, scăderea numărului de trombocite, anemie şi slăbiciune extremă); Tulburări oculare: pierderea vederii Afecţiuni cutanate: necroliză epidermică toxică/sindrom Stevens Johnson/eritem polimorf (o serie de erupţii trecătoare pe piele cu grade diferite de severitate, incluzând deces, care pot fi asociate cu vezicule la nivelul gurii, nasului, ochilor şi la nivelul altor membrane mucoase şi descuamarea pielii în zona afectată), edem angioneurotic (umflarea pielii şi mucoasei).

Evenimente adverse cu frecvenţă necunoscută:

Sistem nervos: accident vascular cerebral Tulburări oculare: o formă rară de dezlipire de retină cu lichid în retină. Tulburări musculo-scheletice: deteriorarea gravă a muşchilor şi durere.

Când Pegasys este folosit în monoterapie la pacienţii cu hepatită B sau C, este mai puţin probabil să apară unele dintre aceste reacţii. Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

5. CUM SE PĂSTREAZĂ PEGASYS

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Nu utilizaţi Pegasys după data de expirare înscrisă pe etichetă. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

A se păstra la frigider (2ºC - 8ºC). A nu se congela. A se ţine în cutie, pentru a fi protejat de lumină.

Nu utilizaţi Pegasys dacă observaţi că flaconul sau cutia sunt deteriorate, dacă soluţia este tulbure, dacă prezintă particule în suspensie sau dacă medicamentul are o altă culoare decât de la incolor până la galben deschis.

Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Ce conţine Pegasys

- Substanţa activă este peginterferon alfa-2a (conjugatul interferonului recombinant alfa-2a cu bi[monometoxi polietilenglicol] cu masa moleculară, Mn, de 40 000), 135 micrograme într-un flacon unidoză.

- Celelalte componente sunt: clorură de sodiu, polisorbat 80, alcool benzilic, acetat de sodiu, acid acetic şi apă pentru preparate injectabile

Cum arată Pegasys şi conţinutul ambalajului

Pegasys se prezintă sub formă de soluţie injectabilă în flacon (1 ml) disponibil în cutii conţinând 1 sau 4 flacoane unidoză.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi producătorul

Roche Registration Limited 6 Falcon Way Shire Park Welwyn Garden City AL7 1TW Marea Britanie

Roche Pharma AG Emil-Barell-Str.1 D-79639 Grenzach-Whylen Germania

Pentru orice informaţii despre acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţii locali ai deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă:

België/Belgique/Belgien Luxembourg/Luxemburg

N.V. Roche S.A. (Voir/siehe Belgique/Belgien) Tél/Tel: +32 (0) 2 525 82 11

България Magyarország

РошБългария ЕООД Roche (Magyarország) Kft. Тел: +359 2 818 44 44 Tel: +36 - 23 446 800

Česká republika Malta

Roche s. r. o. (See United Kingdom) Tel: +420 - 2 20382111

Danmark Nederland

Roche a/s Roche Nederland B.V. Tlf: +45 - 36 39 99 99 Tel: +31 (0) 348 438050

Deutschland

Roche Pharma AG Tel: +49 (0) 7624 140

Eesti

Roche Eesti OÜ Tel: + 372 - 6 177 380

Ελλάδα

Roche (Hellas) A.E. Τηλ: +30 210 61 66 100

España

Roche Farma S.A. Tel: +34 - 91 324 81 00

France

Roche Tél: +33 (0) 1 46 40 50 00

Ireland

Roche Products (Ireland) Ltd. Tel: +353 (0) 1 469 0700

Ísland

Roche a/s c/o Icepharma hf Simi: +354 540 8000

Italia

Roche S.p.A. Tel: +39 - 039 2471

Kύπρος

Γ.Α.Σταμάτης & Σια Λτδ. Τηλ: +357 - 22 76 62 76

Latvija

Roche Latvija SIA Tel: +371 - 7 039831

Lietuva

UAB “Roche Lietuva” Tel: +370 5 2546799

Norge

Roche Norge AS Tlf: +47 - 22 78 90 00

Österreich

Roche Austria GmbH Tel: +43 (0) 1 27739

Polska

Roche Polska Sp.z o.o. Tel: +48 - 22 345 18 88

Portugal

Roche Farmacêutica Química, Lda Tel: +351 - 21 425 70 00

România

Roche România S.R.L. Tel: +40 21 206 47 01

Slovenija

Roche farmacevtska družba d.o.o. Tel: +386 - 1 360 26 00

Slovenská republika

Roche Slovensko, s.r.o. Tel: +421 - 2 52638201

Suomi/Finland

Roche Oy Puh/Tel: +358 (0) 10 554 500

Sverige

Roche AB Tel: +46 (0) 8 726 1200

United Kingdom

Roche Products Ltd. Tel: +44 (0) 1707 366000

.

CUM SĂ VĂ AUTO-ADMINISTRAŢI PEGASYS

Următoarele instrucţiuni vă explică cum trebuie folosite flacoanele unidoză de Pegasys pentru autoadministrare. Vă rugăm să citiţi cu atenţie instrucţiunile şi să le urmaţi pas cu pas. Medicul dumneavoastrăşi asistentul\asistenta acestuia vă vor instrui asupra modului în care trebuie administrate injecţiile.

Pregătirea

Spălaţi-vă cu atenţie pe mâini înainte de a atinge vreunul dintre obiecte.

Procuraţi-vă materialele necesare înainte de a începe:

Incluse în cutie:

-un flacon cu Pegasys soluţie injectabilă

Neincluse în cutie:

-o seringă a 1 ml

-
un ac lung pentru a trage Pegasys din flacon
-
un ac scurt pentru injecţia subcutanată
-
un tampon pentru dezinfectare
-
un bandaj mic sau tifon steril
-
un bandaj adeziv
-
un recipient pentru deşeuri

Măsurarea dozei de Pegasys

  • Îndepărtaţi capacul de protecţie al flaconului de Pegasys (1).
  • Curăţaţi dopul de cauciuc al flaconului cu tamponul pentru dezinfectare. Puteţi să păstraţi tamponul pentru dezinfectarea zonei de piele unde vă veţi injecta Pegasys.
  • Scoateţi seringa din ambalaj. Nu atingeţi vârful seringii.
  • Scoateţi protecţia acului fără să-l atingeţi şi ţineţi seringa cu ac în mână.
  • Introduceţi acul prin dopul de cauciuc al flaconului de Pegasys (3).
    • Ţineţi flaconul şi seringa într-o mânăşi întoarceţi flaconul şi seringa în jos (4).
    • Ţinând seringa cu acul îndreptat în sus, asiguraţi-vă că vârful acului se găseşte în soluţia de Pegasys. Cealaltă mână vă este liberă să mişte pistonul seringii.
  • Trageţi încet înapoi pistonul pentru a trage în seringă puţin mai mult decât doza prescrisă de medicul dumneavoastră.
  • Ţineţi seringa cu acul în flacon îndreptat în sus, detaşaţi seringa de la acul lung, păstrând acul în flacon şi fără să atingeţi vârful seringii.
  • Luaţi acul scurt şi ataşaţi-l bine la vârful seringii (5).
  • Scoateţi protecţia acului de pe acul seringii.
  • Verificaţi prezenţa bulelor de aer din seringă. Dacă observaţi bule, trageţi pistonul uşor înapoi. Pentru a scoate bulele de aer din seringă, ţineţi seringa cu acul îndreptat în sus. Loviţi uşor cu degetul seringa pentru a aduce bulele la vârful acesteia. Împingeţi pistonul uşor în sus până la doza corectă. Puneţi la loc protecţia acului şi aşezaţi seringa în poziţie orizontală până când este gata de utilizare.
  • Înainte de injectare, aşteptaţi ca soluţia să ajungă la temperatura camerei sau încălziţi seringa între palme.
  • Inspectaţi vizual soluţia înainte de administrare: nu o folosiţi dacă prezintă modificări de culoare sau particule. Acum sunteţi gata să vă injectaţi doza.

Injectarea soluţiei

  • Alegeţi locul pentru injectare la nivelul abdomenului sau coapsei (exceptând ombilicul sau linia taliei). Schimbaţi de fiecare dată locul în care injectaţi.
  • Curăţaţi şi dezinfectaţi pielea din locul în care veţi efectua injecţia cu tamponul de dezinfectare.
  • Aşteptaţi ca zona să se usuce.
  • Îndepărtaţi protecţia acului.
  • Cu o mână formaţi un pliu de piele. Cu cealaltă mânăţineţi seringa ca şi cum aţi ţine un creion.
  • Introduceţi acul pe toată lungimea lui în pliul de piele sub un unghi de 45° până la 90° (6).
  • Injectaţi soluţia împingând uşor pistonul până la capăt.
  • Retrageţi brusc acul din piele.
  • Dacă este nevoie, presaţi locul de injectare cu un mic bandaj sau cu un tifon steril timp de câteva secunde.

Nu masaţi locul de injectare. Dacă sângerează, acoperiţi cu un bandaj adeziv.

Eliminarea materialelor folosite pentru injectare

Seringa, acul şi toate materialele pentru injectare sunt de unică folosinţăşi trebuie aruncate după injectare. Aruncaţi seringa şi acul în siguranţă, într-un recipient închis. Cereţi medicului, spitalului sau farmacistului dumneavoastră să vă indice un recipient adecvat.

Seringa, acul şi toate materialele pentru injectare sunt de unică folosinţăşi trebuie aruncate după injectare. Aruncaţi seringa şi acul în siguranţă, într-un recipient închis. Cereţi medicului, spitalului sau farmacistului dumneavoastră să vă indice un recipient adecvat.

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Savu (ANMDM): Au fost găsite zeci de soluţii injectabile pentru hepatită care sunt falsuri grosolane Zeci de cutii cu fiole contrafăcute de Pegasys soluţie injectabilă pentru tratamentul hepatitei B şi C au fost depistate pe piaţa românească, a anunţat joi preşedintele Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale (ANMDM), Marius Savu.
Ministerul Sănătăţii a discutat cu furnizorul de interferon pentru a asigura necesarul fără discontinuitate în aprovizionare Pacienţii care necesită interferon în medicaţie nu vor avea nicio problemă în asigurarea tratamentului, a informat vineri Ministerul Sănătăţii într-un comunicat de presă.
Povestea ficatului - Totul despre Hepatita B - limba engleza (animatie) Afla cum se transmite, cum actioneaza, care sunt efectele si cum se trateaza infectia cu virusul hepatic B
Soluţie injectabilă pentru hepatită, retrasă de pe piaţă Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale (ANMDM) a retras de pe piaţă mai multe loturi de Pegasys 180 µg/0,5 ml soluţie injectabilă în seringă preumplută (peginterferon alfa-2a), contra hepatitei, suspectate a fi contrafăcute.
Colegiul Farmaciştilor face apel la vigilenţă maximă în depistarea medicamentelor contrafăcute Colegiul Farmaciştilor din România a făcut apel vineri la vigilenţă maximă pentru depistarea produselor contrafăcute, punctând că se alătură demersurilor autorităţilor de a identifica cât mai rapid toate medicamentele Pegasys falsificate care au ajuns în ultima perioadă pe piaţă.
Liderul reţelei din dosarul medicamentelor contrafăcute, arestat preventiv Robertino Stan, liderul reţelei din dosarul medicamentelor contrafăcute, a fost arestat preventiv pentru 30 de zile, au decis magistraţii de la Tribunalul Bucureşti.