Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

VIDEX EC 200 mg
Denumire VIDEX EC 200 mg
Descriere Videx este indicat în combinaţie cu alte medicamente antiretrovirale pentru tratamentul pacienţilor infectaţi cu HIV.
Denumire comuna internationala DIDANOSINUM
Actiune terapeutica ANTIVIRALE CU ACTIUNE DIRECTA INHIB. NUCLEOZIDICI SI NUCLEOTIDICI AI REVERSTRANSCRIPTAZEI
Prescriptie S/P-RF - Medicamente eliberate in locatii speciale (spitale) si prescriptia se retine in farmacie
Forma farmaceutica Capsule gastrorezistente
Concentratia 200mg
Ambalaj Cutie x 3 blist. PVC-PE-Aclar/Al x 10 caps. gastrorez.
Valabilitate ambalaj 2 ani
Cod ATC J05AF02
Firma - Tara producatoare BRISTOL-MYERS SQUIBB - FRANTA
Autorizatie de punere pe piata BRISTOL MYERS SQUIBB KFT - UNGARIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre VIDEX EC 200 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> VIDEX EC 125 mg Capsule gastrorezistente, 125mg >> VIDEX EC 200 mg Capsule gastrorezistente, 200mg >> VIDEX EC 250 mg Capsule gastrorezistente, 250mg >> VIDEX EC 400 mg Capsule gastrorezistente, 400mg >> VIDEX(R) 100 mg Comprimate dispersabile/masticabile, 100mg >> VIDEX(R) 150 mg Comprimate dispersabile/masticabile, 150mg
Prospect si alte informatii despre VIDEX EC 200 mg, capsule gastrorezistente   Rezumatul caracteristicilor produsului   Prospect       

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR.5137/2005/01; 5138/2005/01                                 Anexa 2

                                                                                                                       Rezumatul caracteristicilor produsului

 

 

 

 

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

 

 

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A PRODUSULUI MEDICAMENTOS

VIDEX® 100 mg, comprimate masticabile/dispersabile

VIDEX® 150 mg, comprimate masticabile/dispersabile

 

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Videx 100 mg

Un comprimat masticabil/dispersabil conţine didanozină 100 mg.

 

Videx 150 mg

Un comprimat masticabil/dispersabil conţine didanozină 150 mg.

 

Pentru excipienţi, vezi pct. 6.1 Lista excipienţilor.

 

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate masticabile/dispersabile

 

Comprimate albe, imprimate cu "100", respectiv "150" pe una dintre feţe şi cu "VIDEX" pe cealaltă faţă.

 

4. DATE CLINICE

 

4.1 Indicaţii terapeutice

Videx este indicat în combinaţie cu alte medicamente antiretrovirale pentru tratamentul pacienţilor infectaţi cu HIV.

 

4.2 Doze şi mod de administrare

         Medicamentul se administrează pe cale orală.

Deoarece absorbţia didanozidei este redusă în prezenţa alimentelor, Videx trebuie administrat cu cel puţin 30 minute înainte de masă (vezi pct. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice).

 

Videx poate fi administrat în 1 - 2 prize zilnic (vezi pct. 5.1 Proprietăţi farmacodinamice). Pentru a ne asigura că pacientul primeşte o cantitate suficientă de antiacid şi pentru a evita degradarea didanozinei la un pH acid, fiecare doză trebuie administrată sub forma a cel puţin 2 comprimate.

 

Adulţi

Doza zilnică recomandată este în funcţie de greutatea pacientului:

 

RECOMANDĂRI DE DOZAJ LA ADULŢI

 

Greutatea pacientului

Administrare în două prize pe zi*) (doza exprimată în mg)

Administrare în priză unică zilnică**) (doza exprimată în mg)

≥ 60 kg

200

400

< 60 kg

125

250

*) Pentru a ne asigura că pacientul primeşte o cantitate suficientă de antiacid, fiecare doză trebuie administrată sub forma a 2 comprimate masticabile/dispersabile (de exemplu doza de 200 mg administrată de 2 ori pe zi trebuie administrată în câte 2 comprimate masticabile/dispersabile de 100 mg de 2 ori pe zi, cu un interval de aproximativ 12 ore între prize).

 

**) Pentru a ne asigura că pacientul primeşte o cantitate suficientă de antiacid, fiecare doză trebuie administrată sub forma a cel puţin 2 comprimate masticabile/dispersabile (de exemplu doza de 400 mg administrată în priză unică zilnică trebuie administrată sub forma a 2 comprimate masticabile/dispersabile de 150 mg şi unui comprimat masticabil/dispersabil de 100 mg în priză unică zilnică; doza de 250 mg administrată în priză unică zilnică trebuie administrată sub forma unui comprimat masticabil/dispersabil de 100 mg şi unui comprimat masticabil/dispersabil de 150 mg în priză unică zilnică) (vezi pct 5.1 Proprietăţi farmacodinamice).

Copii

Doza zilnică recomandată calculată în funcţie de suprafaţa corporală este de 240 mg/m2 şi zi (180 mg/m2 şi zi în asociere cu zidovudină) în două prize sau în priză unică.

 

RECOMANDĂRI DE DOZAJ LA COPII

 

 

Suprafaţă corporală (m2)

Doza zilnică totală (mg pe zi)

Administrare în două prize zi (mg)

Administrare în priză unică zilnică (mg)

 

240 mg/m2 pe zi

0,5

120

 50  + 25

100 + 25

 

1,0

240

100 + 25

100 + 150

1,5

360

150 + 25

150 + 150 + 50

180 mg/m2 pe zi

0,5

  90

  25 + 25

50 + 50

 

1,0

180

  50 + 50

150 + 25

 

1,5

270

100 + 50

150 + 100 + 25

 

 

Sugari cu vârsta sub 3 luni

Nu există suficientă experienţă clinică pentru a recomanda o schemă terapeutică la această grupă de vârstă.

 

Ajustarea dozei

 

Pancreatită

Creşteri semnificative ale amilazemiei impun oprirea imediată a tratamentului şi evaluarea atentă a posibilităţii existenţei pancreatitei, chiar şi în absenţa manifestărilor clinice. Tehnicile de fracţionare a amilazei pot diferenţia amilaza de origine pancreatică de cea de origine salivară. Readministrarea se face numai după excluderea existenţei pancreatitei sau după ce parametrii clinici şi biologici au revenit la normal şi numai dacă se consideră că tratamentul este absolut necesar. Tratamentul trebuie reînceput cu doze mici, care, dacă este necesar, vor fi crescute lent.

 

Insuficienţă renală

Este recomandat următorul mod de ajustare a dozei:

 

Greutatea pacientului

≥ 60 kg

(doză exprimată în mg*)

< 60 kg

(doză exprimată în mg*)

 Clearance-ul creatininei

(ml/min)

Administrare în două prize zilnice

Administrare în priză unică zilnică

Administrare în două prize zilnice

Administrare în priză unică zilnică

≥ 60

30 – 59

10 – 29

< 10

200

100

**)

**)

400

200

150

100

125

 75

**)

**)

250

150

100

  75

 

*) Pentru a ne asigura că pacientul primeşte o cantitate suficientă de antiacid, fiecare doză trebuie administrată sub forma a cel puţin 2 comprimate masticabile/dispersabile (de exemplu doza de 400 mg administrată în priză unică zilnică trebuie administrată sub forma a 2 comprimate masticabile/dispersabile de 150 mg şi un comprimat masticabil/dispersabil de 100 mg în priză unică zilnică; doza de 200 mg administrată în două prize zilnice trebuie administrată în câte 2 comprimate masticabile/dispersabile de 100 mg în două prize zilnice, cu un interval de aproximativ 12 ore între prize).

 

**) Aceşti pacienţi trebuie să primească numai o schemă terapeutică în priză unică.

 

Doza trebuie administrată preferabil după dializă (vezi pct 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale). Nu este necesară administrarea unei doze suplimentare de Videx după hemodializă.

Copii

Deoarece excreţia pe cale urinară este, de asemenea, o cale majoră de eliminare a didanozinei la copii, clearance-ul didanozinei poate fi diminuat la copii cu insuficienţă renală. Deşi sunt date insuficiente pentru a recomanda o ajustare specifică a dozajului Videx la acest grup de  pacienţi, trebuie luată în considerare o reducere a dozei sau o creştere a intervalului dintre doze.

 

Neuropatie

Mulţi pacienţi care au prezentat simptome de neuropatie şi la care manifestările s-au ameliorat după oprirea tratamentului, vor tolera doze reduse de Videx (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale).

 

Insuficienţă hepatică

Nu se poate recomanda ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Aceşti pacienţi trebuie supravegheţi atent pentru evidenţierea manifestărilor clinice de toxicitate ale didanozinei. Monitorizarea concentraţiei plasmatice poate fi utilă în identificarea concentraţiilor toxice, dar datele actuale disponibile nu permit elaborarea de recomandări specifice privind concentraţiile plasmatice ţintă (vezi pct. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice).

 

Mod de administrare

Adulţi

Pacienţii trebuie să primească cel puţin 2 comprimate masticabile/dispersabile la fiecare doză, pentru a putea ca acestea să elibereze suficient antiacid care să protejeze didanozina împotriva degradării. Comprimatele masticabile/dispersabile trebuie mestecate complet sau dispersate în cel puţin 30 ml apă înainte de administrare. Pentru a dispersa corect comprimatele masticabile/dispersabile lichidul trebuie agitat până se obţine o dispersie omogenă şi apoi trebuie imediat administrată întreaga cantitate. Dacă este de dorit o aromă suplimentară a dispersiei, aceasta poate fi diluată cu 30 ml suc de mere fără pulpă. Dispersia obţinută se agită imediat înainte de administrare.

 

Copii

La copii cu vârsta mai mare de 1 an trebuie să se administreze 2 comprimate masticabile/dispersabile per priză, iar la copii cu vârsta mai mică de 1 an trebuie să se administreze un comprimat masticabil/dispersabil per priză. Comprimatele masticabile/dispersabile trebuie mestecate sau dispersate în apă înainte de administrare, aşa cum s-a precizat mai sus. Când se administrează un comprimat dispersabil per priză, volumul de apă pentru dispersie trebuie să fie de 15 ml. Pentru aromă poate fi adăugat un volum de 15 ml suc de mere fără pulpă. Dispersia obţinută se agită imediat înainte de administrare.

 

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la didanozină sau la oricare dintre excipienţii medicamentului.

 

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale

Pancreatită

Este cunoscută drept o complicaţie severă a pacienţilor infectaţi cu HIV. De asemenea, ea a fost asociată şi cu terapia cu didanozină şi s-a dovedit letală în unele cazuri. Didanozina trebuie utilizată cu foarte multă prudenţă la pacienţii cu antecedente de pancreatită. S-a stabilit existenţa unei relaţii de proporţionalitate între riscul de pancreatită şi doza zilnică de didanozină.

 

Ori de câte ori starea clinică o impune, administrarea didanozinei trebuie oprită până la excluderea prin teste de laborator şi tehnici imagistice a diagnosticului de pancreatită sugerat clinic. În mod similar, când se impune tratamentul cu alte medicamente cunoscute ca având risc de toxicitate pancreatică (de exemplu pentamidină), administrarea didanozinei trebuie oprită, dacă este posibil. Dacă terapia concomitentă nu poate fi evitată, pacientul trebuie monitorizat cu atenţie. Întreruperea administrării trebuie avută în vedere în cazul unor creşteri semnificative ale markerilor biochimici de pancreatită, chiar şi în absenţa manifestărilor clinice. Creşteri semnificative ale trigliceridelor sunt o cauză cunoscută a pancreatitei şi justifică o monitorizare atentă.

 

Neuropatie periferică

Pacienţii trataţi cu didanozină pot dezvolta neuropatie periferică toxică, de obicei caracterizată prin amorţeli distale simetrice, furnicături şi dureri la nivelul picioarelor şi, mai puţin frecvent, la nivelul mâinilor. Ori de câte ori starea clinică o impune, terapia cu didanozină trebuie întreruptă până la dispariţia simptomelor. Mulţi pacienţi tolerează o doză redusă după dispariţia simptomelor.

 

Modificări ale nervului optic sau retinei

La copiii trataţi cu didanozină s-au constatat rareori modificări ale nervului optic sau retinei, în special în cazul administrării unor doze mai mari decât cele recomandate. La adulţi s-au raportat cazuri de depigmentare a retinei. Este necesar examen oftalmologic (fund de ochi), (din 6 în 6 luni), în special la copii sau la apariţia unor modificări de vedere.

 

Acidoză lactică

Apariţia acidozei lactice asociată în mod obişnuit cu steatoză hepatică şi hepatomegalie, a fost raportată în cazul utilizării analogilor nucleozidici. Simptomele de debut (hiperlactacidemia simptomatică) includ simptome digestive benigne (greaţă, vărsături şi dureri abdominale), stare generală nespecifică de rău, scăderea apetitului, scădere în greutate, simptome respiratorii (respiraţie rapidă şi/sau amplă) sau neurologice (incluzând slăbiciune musculară). Acidoza lactică are o rată înaltă a mortalităţii şi poate fi asociată cu pancreatită, insuficienţă hepatică sau renală. În general, acidoza lactică a apărut după câteva sau mai multe luni de tratament. Tratamentul cu analogi nucleozidici trebuie întrerupt la apariţia hiperlactacidemiei simptomatice sau a acidozei lactice/metabolice, a unei hepatomegalii progresive sau a unor creşteri rapide ale valorilor transaminazelor. Trebuie să se acorde atenţie la administrarea analogilor nucleozidici în cazul pacienţilor (în special femei obeze) cu hepatomegalie, hepatită sau alţi factori de risc cunoscuţi pentru bolile hepatice şi steatoza hepatică (incluzând unele medicamente şi etanol). Pacienţii co-infectaţi cu hepatită C şi trataţi cu alfa interferon şi ribavirină pot constitui o grupă specială de risc. Pacienţii cu risc crescut trebuie să fie monitorizaţi cu atenţie (vezi, de asemenea, pct 4.6 Sarcina şi alăptarea).

 

Insuficienţă renală

Timpul de înjumătăţire plasmatică al didanozinei după administrare orală a crescut de la o medie de 1,4 ore, la pacienţii cu funcţie renală normală, la 4,1 ore la subiecţii cu insuficienţă renală severă, care necesitau dializă. Didanozina nu a fost detectată în lichidul de dializă peritoneală după o doză orală; recuperarea în hemodializat s-a situat în intervalul 0,6-7,4% din doză după o perioadă de dializă de peste 3-4 ore. Pacienţii cu clearance-ul creatininei < 60 ml/min pot fi mai expuşi riscului de toxicitate produsă de didanozină ca urmare a scăderii clearance-ului medicamentului. Se recomandă reducerea dozei la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.2 Doze şi mod de administrare).

În plus, conţinutul de magneziu al fiecărui comprimat masticabil Videx este de 8,6 mEq, ceea ce reprezintă o cantitate excesivă de magneziu la pacienţii cu insuficienţă renală semnificativă.

 

Afecţiuni hepatice

Rareori, la pacienţii trataţi cu didanozină, a apărut insuficienţă hepatică de etiologie necunoscută. Trebuie monitorizate enzimelor hepatice, iar administrarea didanozinei va fi întreruptă dacă enzimele hepatice depăşesc de peste 5 ori limita superioară a valorilor normale. Reluarea tratamentului trebuie avută în vedere numai dacă beneficiile potenţiale sunt evident mai mari decât riscurile potenţiale.

 

Nu s-au stabilit siguranţa şi eficacitatea Videx la pacienţii cu tulburări hepatice pre-existente semnificative. Pacienţii cu hepatită cronică de tip B sau C trataţi cu terapie antiretrovirală combinată prezintă risc crescut de evenimente adverse hepatice potenţial letale. În caz de terapie antiretrovirală combinată pentru hepatită de tip B sau C, vă rugăm să consultaţi, de asemenea, informaţiile din RCP-ul acestor medicamente.

 

Pacienţii cu disfuncţii hepatice pre-existente incluzând hepatită cronică activată prezintă o frecvenţă crescută a tulburărilor funcţiei hepatice în timpul terapiei antiretrovirale combinate şi trebuie monitorizaţi adecvat. În cazul în care la aceşti pacienţi există dovezi ale agravării afecţiunii hepatice trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului.

 

Sindromul reactivării imune

La pacienţii infectaţi cu HIV cu deficienţe imune grave în momentul instituirii terapiei antiretrovirale combinate (TARC), se poate produce o reacţie inflamatoare până la asimptomatică sau pot să apară germeni patogeni oportunişti reziduali determinând condiţii clinice severe sau agravarea simptomatologiei. Specific, asemenea reacţii au fost observate în decursul primelor săptămâni sau luni după iniţierea TARC. Exemple relevante sunt retinita cu cytomegalovirus, infecţiile micobacteriene focale şi/sau generalizate şi pneumonie cu Pneumocystis carinii. Orice manifestări de inflamaţie trebuie evaluate şi, dacă este necesar, se va institui tratament.

 

Lipodistrofie şi anomalii metabolice

Terapia antiretrovirală combinată a fost asociată cu redistribuirea ţesutului adipos (lipodistrofie) la pacienţii cu HIV. În prezent, consecinţele pe termen lung ale acestor evenimente sunt necunoscute. Cunoştinţele în privinţa mecanismului sunt incomplete. S-a suspectat o legătură între lipomatoza viscerală şi IP (inhibitorii proteazei virale) şi între lipoatrofie şi INRT (inhibitorii nucleozidici şi nucleotidici ai reverstranscriptazei). Un risc înalt de lipodistrofie a fost asociat cu factori individuali cum este vârsta înaintată şi cu factori legaţi de medicament cum sunt durata mai mare a tratamentului antiretroviral şi tulburările metabolice asociate. Examenul  clinic trebuie să includă examinarea semnelor fizice ale redistribuirii lipidelor. Trebuie luată în considerare măsurarea lipidemiei şi a glicemiei à jeune. Modificările lipidelor trebuie tratate adecvat (vezi pct. 4.8 Reacţii adverse).

 

Sugari cu vârstă mai mică de 3 luni

Nu există suficientă experienţă clinică pentru a recomanda o schemă terapeutică la această grupă de vârstă.

 

Disfuncţii mitocondriale

In vitro şi in vivo, analogii nucleozidici şi nucleotidici au demonstrat că determină afectări mitocondriale de grade variabile. S-au raportat disfuncţii mitocondriale la sugarii HIV-negativi expuşi în uter şi/sau post-natal la analogi nucleozidici. Principalele evenimente adverse raportate sunt tulburări hematologice (anemie, netropenie) şi tulburări metabolice (hiperlactacidemie, hiperlipazemie). Frecvent, aceste evenimente sunt tranzitorii. S-au raportat unele tulburări neurologice cu debut întârziat (hipertonie, convulsii, comportament anormal). În prezent nu se cunoaşte dacă tulburările neurologice sunt tranzitorii sau permanente. Orice copil expus intrauterin la analogi nucleozidici sau nucleotidici, chiar şi cei HIV-negativi, trebuie urmăriţi clinic şi prin efectuarea de analize de laborator şi, în caz de semne şi simptome relevante, trebuie investigaţi complet pentru depistarea posibilelor disfuncţii mitocondriale.

Aceste rezultate nu afectează recomandările naţionale curente privind utilizarea terapiei antiretrovirale la femeile însărcinate pentru prevenirea transmiterii verticale a HIV.

 

Infecţii oportuniste

Pacienţii trataţi cu didanozină sau alte medicamente antiretrovirale pot dezvolta infecţii oportuniste sau alte complicaţii ale infecţiei HIV sau ale terapiei. De aceea, ei trebuie strict monitorizaţi de medici cu experienţă în tratarea bolilor asociate cu HIV.

 

Interacţiuni cu alte produse medicamentoase

Administrarea didanozidei împreună cu dizoproxil fumarat de tenofovir determină o creştere a expunerii sistemice la didanozină. Pacienţii care primesc didanozină împreună cu dizoproxil fumarat de tenofovir trebuie să fie monitorizaţi cu atenţie pentru evenimentele adverse determinate de didanozină (vezi pct. 4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni şi 4.8 Reacţii adverse).

 

Pacienţi cu fenilcetonurie

Videx, comprimate masticabile/dispersabile conţine 36,5 mg fenilalanină (conţinută în aspartam). De aceea, utilizarea Videx în fenilcetonurie trebuie luată în considerare numai dacă tratamentul cu Videx este absolut necesar.

 

Sorbitol

Videx, comprimate masticabile/dispersabile conţine sorbitol (316 mg şi 300 mg pentru comprimatele masticabile/dispersabile de 100 mg, respectiv de 150 mg). De aceea, utilizarea Videx la pacienţi cu intoleranţă la fructoză trebuie luată în considerare numai dacă tratamentul cu Videx este absolut necesar.

 

4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni

Au fost efectuate studii specifice privind interacţiunile cu zidovudină, stavudină, ranitidină, loperamidă, metoclopramidă, foscarnet, trimetoprim, sulfametoxazol, dapsonă şi rifabutină, fără a se evidenţia interacţiuni. Pe baza rezultatelor unui studiu cu ketoconazol, este recomandat ca medicamentele care pot fi afectate de aciditatea gastrică (de exemplu azolii orali cum sunt ketoconazol şi itraconazol) să fie administrate cu cel puţin 2 ore înainte de doza de didanozină.

Administrarea didanozinei cu 2 ore înainte de, sau concomitent cu ganciclovir, a fost asociată cu o creştere medie cu 111% a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) a didanozinei la starea de echilibru. O scădere minoră (cu 21%) a ASC a ganciclovirului la starea de echilibru a fost observată când didanozina a fost administrată cu 2 ore înainte de ganciclovir, nu însă şi când medicamentele au fost administrate simultan. Nu au fost observate modificări ale clearance-ului renal pentru nici unul dintre aceste medicamente. Nu se cunoaşte dacă aceste modificări sunt asociate cu alterări ale siguranţei didanozinei sau ale eficacităţii ganciclovirului. Nu există dovezi că Videx ar potenţa efectele mielosupresive ale ganciclovirului sau zidovudinei.

 

Administrarea concomitentă a didanozinei cu medicamente cunoscute că pot produce neuropatie periferică sau pancreatită poate creşte riscul acestor efecte toxice. Pacienţii care primesc aceste medicamente trebuie monitorizaţi atent.

 

Studiile in vitro au arătat că ribavirina poate creşte concentraţia intracelulară de trifosfat a didanozinei şi creşte potenţial riscul reacţiilor adverse (vezi pct 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale şi 4.8 Reacţii adverse); de aceea, în lipsa unor date clinice disponibile, trebuie luate măsuri de precauţii în cazul necesităţii asocierii acestor medicamente.

 

Similar altor medicamente care conţin compuşi antiacizi cu magneziu şi/sau aluminiu, Videx, comprimate masticabile sau dispersabile nu trebuie administrat cu nici un medicament care conţine tetraciclină. De asemenea, concentraţia plasmatică a unor chinolone (de exemplu ciprofloxacină) scade în cazul administrării cu antiacide conţinute sau administrate cu Videx. Este recomandat ca aceste medicamente care pot interacţiona cu antiacide nu trebuie administrate în decurs de 2 ore de la administrarea Videx, comprimate masticabile/dispersabile.

 

Când didanozina sub formă de capsule gastro-rezistente a fost administrată cu 2 ore înainte de, sau concomitent cu dizopropil fumarat de tenofovir, ASC pentru didanozină a  prezentat o creştere medie de 48%, respectiv de 60%. Creşterea medie a ASC pentru didanozină a fost de 44% când comprimatele cu substanţa tampon au fost administrate cu o oră înainte de tenofovir. În ambele cazuri, parametrii farmacocinetici ai tenofovir administrat cu o masă uşoară au fost neschimbaţi. Atunci când acestea se asociază, nu se poate face nici o recomandare cu privire la o modificare specifică a dozajului (vezi pct 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale).

 

Xantinoxidaza este o enzimă implicată în metabolismul didanozinei. Inhibitorii xantinoxidazei, cum este alopurinolul, pot creşte expunerea la didanozină când sunt administrate împreună şi astfel pot să crească potenţialul reacţiilor adverse asociate  didanozinei. Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru reacţiile adverse legate de administrarea didanozinei (vezi pct 4.8 Reacţii adverse).

 

Administrarea Videx, comprimate masticabile sau dispersabile împreună cu alimente modifică farmacocinetica didanozinei (vezi pct. 5.2 Proprietăţi famacocinetice).

 

4.6 Sarcina şi alăptarea

Sarcină

Nu există studii controlate, adecvate la femeile însărcinate şi nu se cunoaşte dacă didanozina afectează fătul sau capacitatea de reproducere dacă este administrată în timpul sarcinii. Acidoza latică ( vezi pct 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale), uneori letală, a fost raportată la gravide care au primit o combinaţie de didanozină şi stavudină asociată sau nu cu alte tratamente antiretrovirale. De aceea, utilizarea didanozinei în timpul sarcinii se va face numai dacă este absolut necesar şi numai dacă beneficiul potenţial este mai mare decât riscul posibil.

            Studiile de teratogenitate la şobolan şi şoarece nu au evidenţiat embriotoxicitate, fetotoxicitate sau efecte teratogene. Un studiu la şobolan a evidenţiat faptul că didanozina şi metaboliţii acesteia traversează bariera feto-placentară.

 

Alăptare

Nu se cunoaşte dacă didanozina este excretată în laptele matern. Se recomandă întreruperea alăptării în timpul tratamentului cu didanozină datorită unor posibile reacţii adverse severe care pot să apară la sugar.

 

La doze de 1000 mg/kg şi zi la şobolan, didanozina a fost slab toxică la femele şi pui în perioada de mijloc şi de final a alăptării (a redus cantitatea de hrană şi creşterea în greutate), dar dezvoltarea fizică a puilor respectivi nu a fost afectată. Un studiu ulterior a demonstrat că după administrarea orală didanozina şi/sau metaboliţii acesteia au fost excretaţi în laptele femelelor de şobolan care alăptau.

 

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Videx nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau a folosi utilaje.

 

4.8 Reacţii adverse

Adulţi

Majoritatea evenimentelor adverse severe observate au reflectat, în general, cursul clinic cunoscut al infecţiei cu HIV.

 

În datele colectate precoce implicând regimuri de monoterapie, nu a fost observată nici o diferenţă în privinţa siguranţei, comparativ cu regimurile terapeutice triple. În studiile comparative între administrarea în priză unică şi administrarea în două prize zilnice a Videx, comprimate masticabile sau dispersabile, nu s-au evidenţiat diferenţe în privinţa incidenţei pancreatitei şi neuropatiei periferice.

 

Pancreatita, care poate fi letală în unele cazuri, a fost raportată la mai puţin de 1% din pacienţii care au primit Videx, comprimate masticabile sau dispersabile. Pacienţii cu boală HIV avansată sau cu istoric de pancreatită, pot avea un risc crescut de apariţie a pancreatitelor.

 

Simptomele de neuropatie periferică (8%) au fost asociate cu Videx.

 

La pacienţii infectaţi cu HIV cu deficienţe imune grave în momentul iniţierii terapiei antiretrovirale combinate (TARC), poate să apară o reacţie inflamatoare până la asimptomatică sau infecţii oportuniste reziduale (vezi 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale).

 

Lipodistrofie şi anomalii metabolice

Terapia antiretrovirală combinată a fost asociată cu redistribuirea ţesutului adipos (lipodistrofie) la pacienţii cu HIV, incluzând diminuarea periferică şi facială a ţesutului adipos subcutanat, creşterea sa intraabdominal şi la nivelul viscerelor, hipertrofia sânilor şi acumularea dorsocervicală a ţesutului adipos (ceafă de bivol).

Terapia antiretrovirală combinată a fost asociată cu anomalii metabolice cum sunt hipertrigliceridemie, hipercolesterolemie, rezistenţă la insulină, hiperglicemie şi hiperlactacidemie (vezi 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale).

 

Într-un studiu clinic deschis (studiul 148), incluzând 482 pacienţi trataţi cu Videx, comprimate masticabile sau dispersabile, stavudină şi nelfinavir şi într-un studiu clinic (studiul 152) evaluând Videx, comprimate masticabile sau dispersabile ca parte a unui regim terapeutic triplu la 255 pacienţi adulţi naivi (netrataţi anterior cu didanozină) infectaţi cu HIV, pe baza raportării investigatorilor, au fost semnalate următoarele reacţii adverse (moderate până la severe), care au avut o frecvenţă ≥ 2% şi care au fost considerate posibil asociate cu regimul terapeutic al studiului:

 

Tulburări ale sistemului nervos:

- frecvente: simptome neurologice periferice (incluzând neuropatie), cefalee

 

Tulburări gastro-intestinale:

- foarte frecvente: diaree

- frecvente: greaţă, vărsături, dureri abdominale

 

Modificări la nivelul pielii şi ţesutului subcutanat:

- frecvente: erupţii cutanate

 

Tulburări generale:

- frecvente: fatigabilitate

 

Modificări ale testelor de laborator

Modificările testelor de laborator (grad 3-4) raportate în studiile 148 (comprimate) şi 152 (capsule gastro-rezistente) incluzând creşterea lipazei în 7%, respectiv 5% din cazuri, creşterea ALT în 3%, respectiv 6% din cazuri, creşterea AST în 3%, respectiv 5% din cazuri, creşterea acidului uric în 2% din cazuri în amândouă studiile şi creşterea bilirubinei în 1%, respectiv <1% din pacienţi. Neutropenia (grad 3-4) a fost raportată la 2% din pacienţi în ambele studii 148 şi 152, anemia în <1% şi 1% în studiile 148, respectiv 152, iar trombocitopenia în 1%, respectiv în <1% din pacienţi.

 

Copii

Datele de siguranţă pentru copii au fost, în general, similare celor pentru adulţi. O hematotoxicitate mai mare s-a raportat la asocierea cu zidovudină, comparativ cu monoterapia cu didanozină. Modificări ale retinei şi nervului optic s-au raportat la un număr mic de copii, de obicei la doze mai mari decât cele recomandate. Se recomandă examen de fund de ochi, din 6 în 6 luni sau la apariţia unor modificări de vedere, la copii aflaţi sub tratament cu didanozină.

 

După punerea pe piaţă a medicamentului

În cazul utilizării analogilor nucleozidici, au fost raportate cazuri de acidoză lactică, uneori letale, de obicei asociate cu hepatomegalie severă şi steatoză hepatică (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale).

Următoarele evenimente (rare sau foarte rare) au fost identificate după Autorizarea de punere pe piaţă a Videx:

Tulburări generale şi care depind de calea de administrare : astenie, frison, febră, durere
Tulburări  gastro-intestinale: meteorism abdominal, mărirea glandei parotide, gură uscată

Metabolism şi tulburări de nutriţie: acidoză lactică, anorexie, diabet zaharat, hipoglicemie, hiperglicemie

Piele şi modificări ale ţesutului subcutanat: alopecie

Tulburări hepato-biliare: steatoză hepatică, hepatită, insuficienţă hepatică

Infecţii şi infestări: sialoadenită

Sânge şi tulburări ale sistemului limfatic: anemie, leucopenie, trombocitopenie

Tulburări ale sistemului imunitar: reacţii anafilactice

Tulburări oculare: uscăciune oculară, depigmentare retiniană, nevrită optică

Tulburări la nivelul sistemului muscular, conjunctiv şi osos: mialgii (cu sau fără creşterea creatinfosfokinazei), rabdomioliză incluzând insuficienţă renală acută şi hemodializă, artralgii, miopatie.

Tulburări ale constantelor biochimice: creşterea/valori anormale ale amilazemiei, fosfatazei alkaline, creatinfosfokinazei.

 

4.9 Supradozaj

Nu se cunoaşte antidotul pentru supradozajul cu didanozină. Experienţa din studii preliminare în care didanozina a fost administrată în doze de zece ori mai mari decât cele recomandate, arată că anticipatele complicaţii ale supradozajului pot include pancreatite, neuropatii periferice, hiperuricemie şi disfuncţie hepatică.

 

Didanozina nu este dializabilă prin dializă peritoneală, deşi există un oarecare clearance prin hemodializă (îndepărtarea fracţională a didanozinei în timpul unei şedinţe medii de hemodializă de 3-4 ore a fost de aproximativ 20-35% din doza prezentă în organism la începutul dializei).

 

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

 

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: inhibitori nucleozidici şi nucleotidici de reverstranscriptază.

Cod ATC: J05A F02

Didanozina (2’, 3’ –dideoxinozină) este un inhibitor in vitro al replicării HIV în celulele şi liniile celulare umane de cultură. După ce didanozina intră în celulă, ea este transformată pe cale enzimatică în metabolitul său activ, trifosfatul de dideoxiadenozină (ddATP). La replicarea acidului nucleic viral, încorporarea acestui 2’, 3’ –dideoxinucleozid previne extinderea lanţului, inhibând astfel replicarea virală.

 

În plus, ddATP inhibă reverstranscriptaza HIV intrând în competiţie cu dATP pentru legarea pe situsul activ al enzimei, prevenind sinteza ADN-ului proviral.

 

Nu a fost stabilită relaţia dintre sensibilitatea HIV la didanozină in vitro şi răspunsul clinic la terapie. În plus, rezultatele sensibilităţii in vitro sunt foarte diferite şi nu au fost determinate metodele de stabilire a răspunsului virusologic.

 

Utilizând Videx sub formă de comprimate, efectul administrării acestui medicament de două ori pe zi, singur sau în asociere cu zidovudină, a fost evaluat în câteva studii clinice controlate, randomizate (ACTG 175, ACTG 152, DELTA, CPCRA 007). Aceste studii au confirmat reducerea, prin tratament cu Videx în monoterapie sau în asociere cu zidovudină, riscului de progresie a bolii sau de deces, comparativ cu monoterapia cu zidovudină, la persoanele infectate cu HIV, incluzând adulţii simptomatici şi asimptomatici cu numărul CD4 < 500 celule/mm3 şi la copii la care s-a evidenţiat imunosupresie. Demonstrarea iniţială a beneficiilor clinice ale didanozinei a fost făcută prin studiul ACTG 175 cu comprimate tamponate Videx administrate de două ori pe zi. Acest studiu a demonstrat că un tratament de 8 săptămâni cu zidovudină, comprimate Videx de două ori pe zi sau cu comprimate Videx de două ori pe zi plus zidovudină a scăzut ARN al HIV plasmatic în medie cu 0,26, 0,65, respectiv 0,93 log10 multiplicări/ml. În ceea ce priveşte terapia triplă, un studiu deschis randomizat (START II, n=205) a comparat asocierea Videx (200 mg) de două ori pe zi cu stavudină şi indinavir cu asocierea dintre zidovudină cu lamivudină şi indinavir. În cadrul studiului clinic randomizat deschis START II (n = 205): după 48 săptămâni de tratament, rezultatul a fost în favoarea grupului tratat cu Videx. Totuşi, nu se poate trage nici o concluzie exactă în privinţa echivalenţei celor două regimuri terapeutice.

Deoarece didanozina prezintă un timp de înjumătăţire intracelulară foarte lung (> 24 ore), permiţând acumularea pe perioade lungi de timp a metabolitului ddATP activ farmacologic, administrarea dozei de Videx în priză unică zilnică a fost explorată prin studii clinice.

 

Câteva studii clinice au fost efectuate cu Videx comprimate, administrate o dată pe zi, incluzând următoarele:

Studiul clinic randomizat deschis 147 a demonstrat că, la majoritatea pacienţilor naivi la antiretrovirale (care nu au mai fost trataţi anterior) şi asimptomatici (n = 123) cu stare stabilizată sub triterapie cu Videx de două ori pe zi, trecerea la o triterapie similară cu Videx o dată pe zi nu a afectat pe termen scurt (24 săptămâni) eficacitatea antivirală existentă.

Studiul clinic randomizat deschis 148 (n = 756) a comparat Videx administrat o dată pe zi asociat cu stavudină şi nelfinavir cu zidovudină asociată cu lamivudină şi nelfinavir. După 48 săptămâni de tratament, rezultatele au fost în favoarea grupului care a primit zidovudină de două ori pe zi, lamivudină şi nelfinavir, comparativ cu grupul care a primit Videx o dată pe zi, stavudină şi nelfinavir, în ceea ce priveşte proporţia pacienţilor cu încărcătură virală nedetectabilă (proporţia pacienţilor cu < 400 multiplicări/ml ale ARN HIV a fost de 53% pentru grupul cu Videx şi de 62 % pentru comparator). Totuşi, nu se poate trage nici o concluzie exactă din acest studiu, datorită problemelor metodologice.

 

Evidenţa actuală arată că rezistenţa la didanozină este un eveniment rar şi rezistenţa generată este modestă. In vivo au fost selectate izolate rezistente la didanozină, care sunt asociate cu schimbări genotipice specifice în regiunea codonului reverstranscriptazei (codonul L74V (predominant), K65R, M184V şi T69S/G/D/N). Izolatele clinice care au prezentat o scădere a sensibilităţii la didanozină au conţinut una sau mai multe mutaţii asociate cu didanozina. Virusurile mutante conţinând substituţia L74V au arătat o reducere a stării de integritate a virusului şi aceşti mutanţi revin repede la tipul sălbatic în absenţa didanozinei. Rezistenţa încrucişată între didanozină şi inhibitorii de protează sau inhibitorii nenucleozidici ai reverstranscriptazei este necunoscută. Rezistenţa încrucişată între didanozină şi inhibitorii nucleozidici ai reverstranscriptazei a fost evidenţiată în izolate conţinând mutaţii multi-rezistente cum sunt  Q151M şi T69S-XX (substituirea unui aminoacid cu alţi doi aminoacizi) şi multiple mutaţii asociate cu analogii nucleozidici (MAN).

 

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Adulţi

Absorbţie

Didanozina este rapid degradată la un pH acid. De aceea comprimatele masticabile/dispersabile conţin agenţi tampon pentru a creşte pH-ul gastric. Administrarea didanozinei cu alimente determină scăderea semnificativă (până la aproximativ 50%) a biodisponibilităţii. Videx, comprimate masticabile/dispersabile trebuie administrat cu cel puţin 30 minute înaintea unei mese. Un studiu la 10 pacienţi HIV seropozitivi asimptomatici a demonstrat că administrarea Videx, comprimate masticabile/dispersabile cu 30 minute-1 oră înainte de masă nu a determinat nici o schimbare semnificativă în biodisponibilitatea didanozinei comparativ cu administrarea à jeune. Administrarea unui comprimat masticabil la 1-2 ore după o masă a fost asociată cu o scădere cu 55% a valorilor Cmax şi ASC care a fost comparabilă cu scăderea observată în cazul administrării imediat după o masă.

 

La 30 pacienţi la care s-a administrat à jeune didanozină 400 mg o dată pe zi sub formă de comprimate tamponate Videx, după o singură doză, ASC a fost de 2516 ± 847 ng·ore/ml (34%) (valoare medie ± DS – deviaţie standard [VC%]) şi Cmax a fost de 1475 ± 673 ng/ml (46%).

 

Distribuţie

La starea de echilibru volumul de distribuţie este în medie de 54 l, sugerând o oarecare asimilare a didanozinei de către ţesuturi. Concentraţia didanozinei în lichidul cefalorahidian, la o oră după perfuzie, este în medie de 21% din concentraţia plasmatică.

Metabolizare

Nu a fost evaluată metabolizarea didanozinei la om. Pe baza studiilor la animale, se presupune însă că metabolizarea urmează aceleaşi căi responsabile de eliminarea purinelor endogene.

 

Excreţie

Timpul mediu de înjumătăţire prin eliminare după administrarea intravenoasă a didanozinei este de aproximativ 1,4 ore. Clearance-ul renal reprezintă 50% din clearance-ul total al organismului (800 ml/min), indicând că, pe lângă filtrarea glomerulară, secreţia tubulară activă este responsabilă de excreţia renală a didanozinei. Cantitatea de didanozină eliminată prin urină este de aproximativ 20% din doză după tratamentul pe cale orală. Nu s-au evidenţiat acumulări ale didanozinei după administrarea dozelor orale timp de 4 săptămâni.

 

Insuficienţă renală

După administrarea unei doze unice intravenoase sau orale nu s-au observat modificări semnificative ale parametrilor farmacocinetici ai didanozinei la pacienţii hemofilici cu creşteri persistente, cronice ale valorilor enzimelor hepatice (n=5), care pot indica insuficienţă hepatică, la pacienţii hemofilici cu valori normale sau cu creşteri mai puţin grave ale valorilor enzimelor hepatice (n=8) şi la pacienţii non-hemofilici cu valori normale ale enzimelor hepatice. Nu se poate trage nici o concluzie privind metabolizarea didanozinei, care poate fi afectată la pacienţii cu insuficienţă hepatică gravă (vezi pct. 4.2 Doze şi mod de administrare).

 

Copii

Absorbţie

Variabilitatea cantităţii de didanozină absorbită la copil este mai mare decât la adulţi. Biodisponibilitatea absolută a didanozinei administrate oral a fost de aproximativ 36% după prima doză şi de 47% la starea de echilibru.

 

Distribuţie 

Concentraţia didanozinei în lichidul cefalorahidian a fost în medie de 46% din valoarea simultană a concentraţiei plasmatice după administrarea intravenoasă a dozelor de 60 mg/m2 sau 90 mg/m2 sau după administrarea pe cale orală a unei doze echivalente de 120 mg/m2 sau 180 mg/m2. Concentraţii măsurabile de didanozină în lichidul cefalorahidian au fost detectabile timp de până la 3,5 ore după administrarea dozei.

 

Eliminare

Valoarea medie a timpului de înjumătăţire prin eliminare după administrarea inravenoasă a didanozinei este de aproximativ 0,8 ore. Clearance-ul renal reprezintă aproximativ 59% din clearance-ul total al organismului (315 ml/min şi m2), indicând că ambele căi de eliminare - renală şi non-renală - sunt implicate. Cantitatea de didanozină din urină este de aproximativ 17% din doza administrată pe cale orală. Nu există dovezi privind acumularea didanozinei după administrarea pe cale orală pe o perioadă medie de 26 zile.

 

5.3 Date preclinice de siguranţă

Doza minimă letală în studiile de toxicitate acută efectuate la şoarece, şobolan şi câine a fost de peste 2 000 mg/kg, echivalentă cu aproximativ de 300 de ori doza maximă recomandată la om.

Studii de toxicitate după administrări repetate

Studiile de toxicitate orală după administrări repetate au evidenţiat toxicitate musculo-scheletică limitantă a dozei la rozătoare (nu însă şi la câini) după administrare pe termen lung (peste 90 zile) de didanozină în doze de 1,2-12 ori mai mari decât doza recomandată la om. În plus, în studiile cu administrări repetate, s-au observat leucopenie la câine şi şobolan, tulburări gastro-intestinale (scaun moale, diaree) la câine, la doze de aproximativ 5-14 ori mai mari decât doza maximă la om.

 

Studii de carcinogenitate

În studiile de carcinogenitate, s-au observat modificări non-neoplazice, inclusiv miopatie musculo-scheletică, alterări hepatice şi agravarea cardiomiopatiei spontane legate de vârstă.

Au fost efectuate studii de carcinogenitate pe toată durata vieţii, la şoarece şi şobolan, cu administrarea didanozinei în hrană, timp de 22, respectiv 24 luni. Nu s-au observat neoplasme legate de medicament la grupurile de şoareci tratate cu didanozină pe perioada de administrare sau la sfârşitul acesteia. La şobolani s-au observat incidenţe semnificativ crescute statistic ale tumorilor celulare granuloase la femele care au primit doza maximă, fibrosarcoamelor subcutanate şi sarcoamelor histiocitare la masculii care au primit doza maximă şi hemangioamelor la masculii care au primit doza maximă şi intermediară de didanozină. Relaţia cu medicamentul şi importanţa clinică a acestor date statistice nu au fost clare.

 

Studii de genotoxicitate

Rezultatele studiilor de genotoxicitate sugerează că didanozina nu este mutagenă la doze semnificative biologic şi farmacologic. In vitro, la concentraţii semnificativ crescute, efectele genotoxice ale didanozinei sunt similare ca amploare cu cele constatate la nucleozidele ADN-ului natural.

 

Studii privind efectele asupra reproducerii

La şobolan, didanozina nu a afectat capacitatea de reproducere a masculilor şi femelelor ca urmare a tratamentului efectuat înainte şi în perioadele de împerechere, gestaţie şi alăptare, la doze de didanozină de până la 1 000 mg/kg şi zi. Într-un studiu privind efectele asupra reproducerii efectuat în perioadele peri- şi postnatală la şobolan, didanozina nu a provocat efecte toxice.

 

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

 

6.1 Lista excipienţilor

Carbonat de calciu, hidroxid de magneziu, aspartam, crospovidonă, sorbitol, celuloză microcristalină, aromă de mandarină şi portocală, stearat de magneziu.

 

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

 

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

După dispersia în apă, dispersia este stabilă fizic şi chimic timp de 1 oră.

 

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 30°C, în ambalajul original. A se păstra ambalajul închis etanş pentru a proteja medicamentul de umezeală.

 

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu un flacon din polietilenă de înaltă densitate cu sistem de închidere securizat pentru copii conţinând 60 comprimate masticabile/dispersabile.

 

 

 

6.6 Instrucţiuni privind pregătirea produsului medicamentos în vederea administrării şi manipularea sa

Nu sunt necesare.

 

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Bristol – Myers Squibb

Rue Joseph Monier 3, BP 325 – 92506

Rueil – Malmaison Cedex, Franţa

 

8. NUMĂRUL DIN REGISTRUL PRODUSELOR MEDICAMENTOASE

Videx 100 mg: 5137/2005/01

Videx 150 mg: 5138/2005/01

 

9. DATA AUTORIZĂRII SAU A ULTIMEI REAUTORIZĂRI

Videx 100 mg: Reautorizare - Februarie 2005

Videx 150 mg: Reautorizare - Februarie 2005

 

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Ianuarie 2005

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.