Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

Denumire RANOLIP
Denumire comuna internationala LISINOPRILUM
Actiune terapeutica INHIBITORI AI ENZIMEI DE CONVERSIE A ANGIOTENSINEI INHIBITORI AI ENZIMEI DE CONVERSIE A ANGIOTENSINEI
Prescriptie P-6L - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala valabila 6 luni
Forma farmaceutica Comprimate
Concentratia 10mg
Ambalaj Cutie x 3 blist. x 10 compr.
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC C09AA03
Firma - Tara producatoare TERAPIA SA - ROMANIA
Autorizatie de punere pe piata RANBAXY U.K. LIMITED - MAREA BRITANIE

Ai un comentariu sau o intrebare despre RANOLIP ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> geo (vizitator) : ce indicatii are?
>> rory : hipertensiune, insuficienta cardiaca, infarct
>> 0723177917 (vizitator) : poate ranolipul sa dea uricarii grave dupa 4 ani de intrebuintare?
>> i.c. : Teoretic da, dar e putin probabil. E posibil ca reactia sa fie la un alt medicament sau din cazua unui...
>> elena (vizitator) : Pot folosi Ranolip daca mai iau cateodata ketonal pentru dureri de cap?
>> kitty (vizitator) : buna, ranolipul poate cauza febra? am luat captopril si de cateva zile mi-a prescris medicul,ranolip...
>> laura (vizitator) : buna, am nevoie sa imi spuna cineva urgent va rog ce contine ranolip. am gasit prospectul pe internet...
>> Roxy : "Un comprimat contine lisinopril 5 mg sub forma de lisinopril dihidrat si excipienti: manitol, hidrogenofosfat...
Prospect si alte informatii despre RANOLIP, comprimate       

Ranolip 5 mg, comprimate
Ranolip 10 mg, comprimate
Ranolip 20 mg, comprimate
Lisinopril dihidrat


Compoziţie

Ranolip, comprimate a 5 mg
Un comprimat conţine lisinopril 5 mg sub formă de lisinopril dihidrat şi excipienţi: manitol, hidrogenofosfat de calciu anhidru, amidon de porumb, amidon de porumb pregelatinizat, oxid galben de fer (E172).
Ranolip, comprimate a 10 mg
Un comprimat conţine lisinopril 10 mg sub formă de lisinopril dihidrat şi excipienţi: manitol, hidrogenofosfat de calciu anhidru, amidon de porumb, amidon de porumb pregelatinizat, oxid galben de fer (E172).
Ranolip, comprimate a 20 mg
Un comprimat conţine lisinopril 20 mg sub formă de lisinopril dihidrat şi excipienţi: manitol, hidrogenofosfat de calciu anhidru, amidon de porumb, amidon de porumb pregelatinizat, oxid galben de fer (E172), oxid roşu de fer (E172).

Grupa farmacoterapeutică: medicamente care acţionează asupra sistemului renină-angiotensină-aldosteron, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei

Indicaţii terapeutice

Ranolip este indicat în tratamentul:
- hipertensiunii arteriale;
- insuficienţei cardiace congestive;
- infarctului miocardic acut în primele 24 ore, la pacienţii cu situaţie hemodinamică stabilă.

Contraindicaţii

Hipersensibilitate la lisinopril sau la oricare dintre excipienţii produsului.
Antecedente de edem angioneurotic (edem Quincke) legat de utilizarea unui inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei.
In faza acută a infarctului de miocard:
- instabilitate hemodinamică;
- disfuncţie renală (creatininemie > 177 μmol/l şi/sau proteinurie > 500 mg pe zi).
Stenoză bilaterală de arteră renală sau stenoză pe rinichi unic funcţional.
Hiperkaliemie.
Copii (nu s-au efectuat studii clinice).
Al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 şi 4.6).

Precauţii

În cazul utilizării inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) s-a raportat tuse seacă, caracterizată prin persistenţa sa în timpul tratamentului, respectiv dispariţia sa după întreruperea acestuia.
In cazul în care utilizarea IECA este absolut necesară, se va avea în vedere continuarea tratamentului.
Foarte rar, IECA au determinat agranulocitoză şi/sau depresie medulară în cazul administrării în doze mari sau la pacienţii cu insuficienţă renală şi colagenoze, cum sunt lupus eritematos diseminat sau sclerodermie, care au primit tratament imunosupresor şi/sau cu potenţial leucopeniant; în caz de asocieri medicamentoase multiple, este necesară supraveghere atentă a toleranţei hematologice şi renale. Pentru prevenirea acestor manifestări se impune respectarea strictă a dozelor recomandate. Totuşi, dacă un IECA trebuie administrat la acest grup de pacienţi, este necesară evaluarea atentă a raportului beneficiu terapeutic/risc potenţial.
Rareori, la pacienţii trataţi cu IECA s-a raportat edem al feţei, extremităţilor, buzelor, limbii, glotei şi/sau laringelui (edem angioneurotic – edem Quincke), caz în care tratamentul trebuie întrerupt imediat şi pacientul supravegheat până la dispariţia simptomatologiei. Dacă edemul este localizat numai la nivelul feţei şi buzelor, evoluţia este, în general, regresivă fără tratament; totuşi, se pot utiliza antihistaminice pentru remisia simptomelor. Cazurile cu edem laringian pot fi fatale. Dacă edemul este prezent la nivelul limbii, glotei sau laringelui, putând determina obstrucţia căilor aeriene, se recomandă injectarea imediată pe cale subcutanată de adrenalină soluţie 1‰ (0,3 – 0,5 ml) şi instituirea celorlalte mijloace terapeutice adecvate.
La pacienţii trataţi cu IECA supuşi hemodializei cu membrane cu permeabilitate mare (poliacrilonitril), în timpul hemodializei s-au raportat reacţii anafilactoide (edem lingual şi al buzelor, cu dispnee şi scăderea tensiunii arteriale).
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă sau depleţie hidrosalină există risc de hipotensiune arterială şi/sau insuficienţă renală.
S-a observat stimularea semnificativă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron, îndeosebi în caz de depleţie hidrosalină marcată (regim desodat strict sau tratament diuretic prelungit), tensiune arterială mică la începutul tratamentului, stenoză de arteră renală, insuficienţă cardiacă congestivă sau ciroză cu edem şi ascită. Inhibarea acestui sistem de către un IECA poate provoca, îndeosebi la prima priză şi în primele două săptămâni de tratament, o scădere tensională bruscă şi/sau, rareori, creşterea creatininemiei, semnificând o insuficienţă renală funcţională, uneori acută.
Un risc similar există la pacienţii cu cardiopatie ischemică sau insuficienţă circulatorie cerebrală, la care scăderea foarte mare a tensiunii arteriale poate determina infarct miocardic acut sau accident vascular cerebral.
În aceste cazuri, iniţierea tratamentului trebuie să se facă progresiv (vezi pct. 4.2 Doze şi mod de administrare).
La pacienţii cu infarct miocardic acut cu hipotensiune arterială, tratamentul cu lisinopril nu trebuie utilizat în caz de risc de deteriorare hemodinamică gravă (tensiune arterială sistolică ≤ 100 mmHg sau şoc cardiogen), după tratament vasodilatator. La cei cu infarct miocardic acut cu hipotensiune arterială se recomandă reducerea dozei de lisinopril sau întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.2 Doze şi mod de administrare).
În caz de disfuncţie renală (creatininemie > 177 μmol/l şi/sau proteinurie > 500 mg pe zi), în faza acută a infarctului de miocard tratamentul cu lisinopril nu trebuie început.
Dacă disfuncţia renală apare în timpul tratamentului cu lisinopril (creatininemie > 265 μmol/l sau dublul valorii cretininemiei raportată la valoarea dinaintea începerii tratamentului), medicul trebuie să aibă în vedere întreruperea administrării.
La pacienţii vârstnici, funcţia renală şi kaliemia trebuie evaluate înainte de începerea tratamentului cu lisinopril. Doza iniţială trebuie ajustată ulterior în funcţie de răspunsul tensional, mai ales în caz de depleţie hidrosalină, pentru a evita producerea bruscă a hipotensiunii arteriale.
În caz de insuficienţă renală (clearance-ul creatininei ≤ 70 ml/min) tratamentul trebuie început cu o doză mică; ulterior doza trebuie ajustată în funcţie de răspunsul terapeutic. La aceşti pacienţi şi la cei cu nefropatie glomerulară, se recomandă determinarea periodică a kaliemiei şi creatininemiei (vezi pct. 4.2 Doze şi mod de administrare).
Riscul de hipotensiune arterială există la toţi pacienţii, ca urmare se recomandă prudenţă, îndeosebi la cei cu cardiopatie ischemică sau cu insuficienţă circulatorie cerebrală, precum şi începerea tratamentului cu doze mici.
La pacienţii cu hipertensiune arterială şi insuficienţă coronariană, tratamentul cu blocante beta-
adrenergice trebuie continuat; se recomandă asocierea unui IECA.
La pacienţii cu hipertensiune renovasculară se recomandă utilizarea IECA înainte de intervenţia chirurgicală sau în cazul în care aceasta nu este posibilă. Sunt necesare începerea tratamentului cu doze mici, supravegherea funcţiei renale şi a kaliemiei, anumiţi pacienţi dezvoltând o insuficienţă renală funcţională, reversibilă după întreruperea tratamentului.
În caz de insuficienţă cardiacă severă (stadiul IV) sau diabet zaharat insulino-dependent (tendinţă de hiperkaliemie), începerea tratamentului trebuie făcută cu doze mici şi sub supraveghere medicală.
La pacienţii care au suferit transplant renal sau la cei hemodializaţi, s-a evidenţiat anemie cu scăderea valorii hemoglobinei, scădere cu atât mai semnificativă cu cât valorile iniţiale sunt mai mari.
Acest efect nu pare a fi dependent de doză, dar este legat de mecanismul de acţiune al IECA. Scăderea este moderată, apare după 1 – 6 luni de tratament, apoi valorile rămân nemodificate. Modificarea este reversibilă după întreruperea tratamentului şi poate fi urmărită printr-un control hematologic regulat.
În caz de anestezie, şi mai ales dacă aceasta este realizată cu medicamente cu potenţial hipotensiv, IECA pot induce hipotensiune arterială. Dacă este posibil, se recomandă întreruperea administrării lisinoprilului înainte de intervenţie.
Sarcina
Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) nu trebuie început în timpul sarcinii. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 şi 4.6).

Interacţiuni

Asocieri nerecomandate:
- diuretice hiperkaliemiante (spironolactonă, triamteren, în monoterapie sau în asociere), săruri de potasiu – hiperkaliemie (potenţial letală), mai ales în caz de insuficienţă renală (adiţia efectelor hiperkaliemiante); hiperkaliemiantele se asociază cu un IECA numai în caz de hipokaliemie;
- litiu – creşterea litemiei, putând atinge valori toxice, datorită scăderii excreţiei renale a litiului;
dacă utilizarea IECA este absolut necesară, se recomandă supravegherea atentă a litemiei şi ajustarea dozei.
Asocieri care necesită precauţii:
- antidiabetice (insuline, antidiabetice orale) – utilizarea IECA poate determina intensificarea efectului de scădere a glicemiei; apariţia manifestărilor de hipoglicemie pare a fi, însă, foarte rară
(ameliorarea toleranţei la glucoză, având drept consecinţă scăderea necesarului de insulină); se recomandă intensificarea supravegherii glicemiei;
- baclofen – intensificarea efectului antihipertensiv; se recomandă supravegherea tensiunii arteriale
şi ajustarea dozei antihipertensivului, dacă este necesar;
- diuretice – risc de hipotensiune arterială marcată şi/sau insuficienţă renală acută în momentul începerii tratamentului cu un IECA la pacienţii cu depleţie hidrosalină preexistentă; în caz de hipertensiune arterială dacă un tratament diuretic prealabil a determinat depleţie hidrosalină (îndeosebi la pacienţii trataţi recent cu un diuretic, la cei cu regim hiposodat, la cei hemodializaţi), este necesară, fie întreruperea administrării diureticului înainte de începerea tratamentului cu IECA şi administrarea ulterioară a unui diuretic hipokaliemiant, dacă este necesar, fie administrarea de doze iniţiale mici de
IECA, care pot fi crescute ulterior progresiv; în caz de insuficienţă cardiacă congestivă tratată cu un diuretic, se recomandă începerea administrării IECA cu doze iniţiale foarte mici, eventual după reducerea dozelor de diuretic hipokaliemiant asociat; în toate aceste cazuri este necesară supravegherea funcţiei renale (creatininemia) în primele săptămâni de tratament cu IECA.
Asocieri de avut în vedere:
- antiinflamatorii nesteroidiene (AINS) – reducerea efectului antihipertensiv prin inhibarea prostaglandinelor vasodilatatoare de către AINS şi retenţie hidrosalină (determinată, de exemplu de fenilbutazonă);
- antidepresive imipraminice (triciclice), neuroleptice – efect antihipertensiv şi risc crescut de hipotensiune ortostatică;
- glucocorticoizi, tetracosactid – diminuarea efectului antihipertensiv, datorită retenţiei hidrosaline.

Atenţionări speciale

Sarcina şi alăptarea
In studiile efectuate la animale nu s-au observat efecte teratogene, ci efecte fetotoxice, la mai multe specii.
La om, nu sunt disponibile studii epidemiologice. În cazul administrării lisinoprilului în timpul primului trimestru de sarcină s-au raportat câteva cazuri de malformaţii ale craniului. Administrarea IECA în trimestrele 2 şi 3 de sarcină, mai ales dacă este continuată până la naştere, expune fătul la risc de afectare renală, care poate determina scăderea funcţiei renale, eventual cu oligohidramnios, insuficienţă renală neo-natală, hipotensiune arterială şi hiperkaliemie, chiar anurie (reversibilă sau nu).
Ca urmare, administrarea IECA este contraindicată în timpul sarcinii.
In cazul diagnosticării sarcinii în timpul tratamentului cu IECA, este necesară întreruperea administrării.
In timpul alăptării, utilizarea lisinoprilului este contraindicată.

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
În timpul tratamentului, la unii pacienţi poate să apară vertij, lisinoprilul putând afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Doze şi mod de administrare

Lisinopril comprimate poate fi administrat înainte, în timpul sau după masă, deoarece alimentele nu-i influenţează biodisponibilitatea. Lisinoprilul se administrează într-o singură priză pe zi.

Hipertensiune arterială
La pacienţii fără depleţie hidrosalină prealabilă sau insuficienţă renală, doza uzuală este de 20 mg lisinopril pe zi, în priză unică. In funcţie de răspunsul la tratament, doza poate fi crescută la intervale de 3– 4 săptămâni sau se poate asocia un diuretic non-hiperkaliemiant (diuretic de ansă sau tiazidic) pentru a realiza o scădere şi mai mare a tensiunii arteriale. Doza maximă recomandată în caz de hipertensiune arterială este de 80 mg lisinopril pe zi.
La pacienţii vârstnici, tratamentul se poate începe cu o doză mai mică, în concordanţă cu funcţia renală apreciată în prealabil.
Pentru aprecierea funcţiei renale se foloseşte clearance-ul creatininei, calculat după următoarea formulă:

Clcr = (140 – vârsta) ∙ greutatea/0,814 ∙ creatininemia

(vârsta exprimată în ani, greutatea în kg, creatininemia în μmol/l)

Această formulă este valabilă pentru persoanele vârstnice de sex masculin; la persoanele vârstnice de sex feminin formula trebuie adaptată prin înmulţirea rezultatului cu 0,85.
La pacienţii cu hipertensiune arterială tratată în prealabil cu diuretice, se recomandă fie întreruperea administrării diureticului cu 3 zile înainte de începerea tratamentului cu lisinopril, reluând apoi administrarea, dacă este necesar, fie administrarea unei doze iniţiale de 5 mg lisinopril, care se ajustează ulterior în funcţie de răspunsul tensional şi de toleranţă.
Este necesară măsurarea creatininemiei şi kaliemiei înainte de tratament şi timp de 15 zile după începerea acestuia.

La pacienţii cu hipertensiune arterială renovasculară se recomandă iniţierea tratamentului cu o doză mică, de 2,5 mg sau 5 mg lisinopril pe zi, ajustată ulterior în funcţie de răspunsul tensional al pacientului.
Trebuie controlate creatininemia şi kaliemia pentru a detecta o eventuală insuficienţă renală funcţională.

Utilizarea la copii şi adolescenţi cu hipertensiune arterială cu vârsta cuprinsă între 6-16 ani
Doza iniţială recomandată este de 2,5 mg o dată pe zi, la pacienţii cu greutate corporală între 20 şi < 50 kg şi de 5 mg o dată pe zi, la pacienţii cu greutate corporală ≥ 50 kg. Doza trebuie ajustată individual până la o doză maximă zilnică de 20 mg la pacienţii cu greutate corporală cuprinsă între 20 şi < 50 kg şi până la o doză de 40 mg la pacienţii greutate corporală ≥ 50 kg. Doze mai mari de 0,61 mg/kg (sau mai mari de 40 mg) nu au fost studiate la copii şi adolescenţi (vezi pct. 5.1).

La copiii cu funcţie renală redusă, trebuie avută în vedere o doză iniţială mai mică sau creşterea intervalului dintre administrări.

În caz de insuficienţă renală, doza de lisinopril se ajustează în funcţie de gradul acesteia, astfel:
- în cazul în care clearance-ul creatininei este mai mare de 70 ml/min nu este necesară modificarea dozei iniţiale;
- în cazul în care clearance-ul creatininei ≤ 70 ml/min dozele se stabilesc după cum urmează:

Clearance-ul creatininei (ml/min/1,73 m2) .............. Doza iniţială (mg pe zi) 
30 - 70 ...................................................... 5 - 10 
10 - 30 ..................................................... 2,5 - 5 
< 10 (inclusiv pacienţii dializaţi) ........................... 2,5*)

*) doza şi frecvenţa administrării trebuie ajustate în funcţie de valorile tensiunii arteriale

Doza maximă recomandată în caz de insuficienţă renală este de 40 mg lisinopril pe zi.
La aceşti pacienţi este necesară determinarea periodică a kaliemiei şi creatininemiei, de exemplu la intervale de 2 luni în perioada de stabilitate terapeutică.
La acest grup de pacienţi se recomandă asocierea cu diuretice de ansă.

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă, doza iniţială trebuie să fie mică, îndeosebi în caz de tensiune arterială normală sau mică la început, insuficienţă renală, hiponatremie iatrogenă (diuretică)
sau cu altă etiologie.
Inhibitorii enzimei de conversie pot fi administraţi în asociere cu tratament diuretic, la care se adaugă, dacă este cazul, tratament digitalic.
Se recomandă începerea tratamentului cu o doză de 2,5 mg lisinopril pe zi sub supravegherea tensiunii arteriale şi creşterea progresivă a dozei până la doza eficace uzuală, între 5 şi 20 mg pe zi, în priză unică. Tratamentul nu trebuie să scadă tensiunea arterială sistolică în ortostatism sub 90 mmHg.
La pacienţii cu risc mare de hipotensiune simptomatică (pacienţi cu depleţie de sodiu cu sau fără hiponatremie, pacienţi cu hipovolemie sau care au fost trataţi cu tratament diuretic în doze mari), tulburarea trebuie corectată, dacă este posibil, înainte de începerea tratamentului cu lisinopril. In cazul în care acest lucru nu este posibil, după administrarea primei doze se recomandă supravegherea atentă a tensiunii arteriale.
Creatininemia şi kaliemia trebuie determinate după fiecare creştere a dozei, apoi la intervale de 3 – 6 luni în funcţie de stadiul insuficienţei cardiace.

La pacienţii cu infarct miocardic acut, tratamentul cu lisinopril poate fi început în primele 24 ore de la debut la pacienţii stabili din punct de vedere clinic (stabili hemodinamic). Tratamentul se începe cu doza de 5 mg lisinopril, se continuă cu 5 mg lisinopril la 24 ore, 10 mg la 48 ore, ulterior se administrează 10 mg lisinopril pe zi în priză unică. Durata tratamentului este de 6 săptămâni.
În caz de insuficienţă cardiacă congestivă se recomandă continuarea tratamentului.
Tratamentul trebuie efectuat la spital sub supraveghere atentă, îndeosebi tensională (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale). Dacă tensiunea arterială sistolică ≤ 120 mmHg la începutul tratamentului sau în primele 3 zile după infarctul miocardic acut, doza iniţială trebuie redusă la 2,5 mg lisinopril pe zi. În caz de hipotensiune arterială (tensiune arterială sistolică ≤ 100 mmHg), se recomandă o doză de întreţinere de 5 mg lisinopril pe zi, care poate fi redusă, dacă este necesar, la 2,5 mg lisinopril pe zi. În caz de hipotensiune arterială prelungită (tensiune arterială sistolică < 90 mmHg mai mult de o oră), tratamentul cu lisinopril trebuie întrerupt.
De asemenea, se va avea în vedere posibilitatea unei disfuncţii renale (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale).

Utilizarea la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6-16 ani

Există o experienţă limitată privind siguranţa şi eficacitatea administrării lisinoprilului la copii cu hipertensiune arterială cu vârsta > 6 ani, dar nu există experienţă pentru alte indicaţii (vezi pct. 5.1).
Lisinopril nu este recomandat la copii în alte indicaţii decât hipertensiune.

Lisinopril nu este recomandat la copiii cu vârsta sub 6 ani, sau la copii cu insuficienţă renală severă (RFG < 30ml/min/1,73m2) (vezi pct. 5.2).

Reacţii adverse

În timpul tratamentului cu lisinopril pot să apară:
- cefalee, astenie, vertij;
- hipotensiune arterială, uneori ortostatică (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale);
- erupţii cutanate;
- greaţă, vărsături;
- palpitaţii, dureri toracice;
- tuse (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale);
- foarte rar edem angioneurotic (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale);
- creşterea moderată a ureei şi creatininei plasmatice, reversibile după întreruperea tratamentului;
această creştere este mai frecventă în caz de stenoză de arteră renală, hipertensiune arterială tratată cu diuretice, insuficienţă renală; în caz de nefropatie glomerulară, un IECA poate induce proteinurie;
- hiperkaliemie, obişnuit tranzitorie;
- creşterea valorilor serice ale enzimelor hepatice şi bilirubinei, în general, reversibilă;
- anemie la pacienţii cu transplant renal sau hemodializaţi (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale).

Date din studiile clinice privind siguranţa administrării sugerează că lisinoprilul este în general bine tolerat la pacienţii copii şi adolescenţi cu hipertensiune arterială şi că profilul de siguranţă la acest grup de vârstă este comparabil cu cel observat la adulţi.

Supradozaj

În caz de supradozaj, cel mai frecvent se produce hipotensiune arterială. Dacă apare hipotensiune arterială marcată, se recomandă menţinerea pacientului în clinostatism şi administrarea, la nevoie, în perfuzie intravenoasă de soluţie salină izotonă. Lisinoprilul se poate elimina prin hemodializă.

Păstrare

A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
A nu se lăsa la îndemâna copiilor.

Ambalaj

Cutie cu 3 blistere a câte 10 comprimate.

Producător
S.C. TERAPIA S.A.
Str. Fabricii nr. 124 Cluj Napoca, România

Deţinătorul Autorizaţiei de punere pe piaţă

RANBAXY (U.K.) LIMITED
Building 4, Chiswick Park, 566 Chiswick High Road
Londra W4 5YE, Marea Britanie

Data ultimei verificări a prospectului

Aprilie, 2012

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Hipertensiunea şi sângele bogat în celule roşii la mame, pot afecta nivelul de dezvoltare la naştere al copiilor Femeile hipertensive şi cele cu sângele prea bogat în celule roşii întâmpină un grad crescut de risc de naşteri premature şi de a aduce pe lume copii subdezvoltaţi, conform unui studiu realizat de cercetători olandezi şi publicat marţi, informează Reuters.
Hipertensiunea arterială poate fi prevenită printr-un stil de viaţă sănătos, recomandă medicii DSP Bihor Fiecare om trebuie să fie responsabil pentru viaţa sa, a cărui sănătate depinde, în primul rând, de gradul său de informare şi educaţie, de modul cum aplică cunoştinţele în prevenirea bolilor şi adoptarea unui stil de viaţă sănătos, au subliniat miercuri specialiştii medicali reuniţi la o masă rotundă...
Hipertensiunea afectează un număr din ce în ce mai mare de persoane Unu din patru români suferă de hipertensiune arterială, potrivit ultimului studiu SEPHAR, conform specialiştilor afecţiunea reprezentând o adevărată problemă de sănătate publică în România.
Hipertensiunea, boala secolului XXl, de la varste fragede In lume sunt din ce in ce mai multe persoane care sufera de hipertensiune, iar in Romania aproape 50% din populatie sufera de aceasta boala.
Hipertensiunea arterială, o importantă problemă de sănătate publică Hipertensiunea arterială reprezintă o importantă problemă de sănătate publică, care afectează peste 40% din populaţia adultă a României, spun specialiştii.
Hipertensiunea arterială ar putea fi tratată fără pastile Stimularea rinichilor cu impulsuri electrice ar putea duce la normalizarea tensiunii arteriale, susţin oameni de ştiinţă australieni care au dezvoltat şi testat în practică noua modalitate de combatere a hipertensiunii arteriale, relatează joi portalul theheart.org.