suport@medipedia.ro 021.242.04.28 (Luni-Vineri: 8:00-16:30)
Unde caut?
  • Tot continutul
  • Articole
  • Dictionar
  • Forum
  • Unitati medicale

Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

SORTIS 10 mg
Denumire SORTIS 10 mg
Descriere Sortis este indicat ca adjuvant al dietei pentru scăderea valorilor crescute ale colesterolului total, LDL–colesterolului, apolipoproteinei–B şi trigliceridelor, la pacienţi cu hipercolesterolemie primară, inclusiv hipercolesterolemia familială (varianta heterozigotă) sau hiperlipidemie mixtă (corespunzătoare tipului IIa şi IIb după Fredrickson) atunci când dieta şi alte măsuri non-farmacologice nu au un efect satisfăcător.De asemenea, Sortis este indicat pentru reducerea colesterolului total şi a LDL-colesterolului la pacienţi cu hipercolesterolemie familială homozigotă, ca terapie suplimentară altor tratamente hipolipemiante (de exemplu, afereza LDL) sau atunci când aceste tratamente nu sunt disponibile.
Denumire comuna internationala ATORVASTATINUM
Actiune terapeutica HIPOCOLESTEROLEMIANTE SI HIPOTRIGLICERIDEMIANTE INHIBITORI AI HMG COA REDUCTAZEI
Prescriptie P-6L - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala valabila 6 luni
Forma farmaceutica Comprimate filmate
Concentratia 10mg
Ambalaj Cutie cu blist. Al/Al x 30 compr. film.
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC C10AA05
Firma - Tara producatoare PFIZER MANUFACTURING DEUTSCHLAND GMBH - GERMANIA
Autorizatie de punere pe piata PFIZER EUROPE MA EEIG - MAREA BRITANIE

Ai un comentariu sau o intrebare despre SORTIS 10 mg ?  Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> saceanu (vizitator) : daca am colesterol total 245 mg,cat sortis trebuie sa iau zilnic si cat timp
>> vasile (vizitator) : voredanin 10 mg este inlocuitor la sortis?
>> dr. Oana Iordache : Substanta activa este atorvastatina pt ambele produse.
>> tatiana teleman (vizitator) : are efecte adverse asupra ficatului?
>> dr. Oana Iordache : Poate determina modificari ale functiei hepatice.
>> ghiltman (vizitator) : efecte adverse
>> dr. Oana Iordache : Gasiti prospectul la topicul dictionar,
>> dr. Oana Iordache : Mai luati si alte medicamente?
>> camelia (vizitator) : iau sortis de 10 atorvastatina si vreau sa striu daca pot manca grefuit sau suc de grefuit facut acasa
>> dr. Oana Iordache : Nu este indicat.
>> SORTIS 20 mg
Comprimate filmate, 20mg
>> SORTIS 40 mg
Comprimate filmate, 40mg
>> SORTIS 80 mg
Comprimate filmate, 80mg
>> SORTIS 40 mg
Comprimate filmate, 40mg
>> SORTIS 40 mg
Comprimate filmate, 40mg
>> SORTIS 80 mg
Comprimate filmate, 80mg
>> SORTIS 80 mg
Comprimate filmate, 80mg
Prospect si alte informatii despre SORTIS 10 mg, comprimate filmate       

AUTORIZARE DE PUNERE PE PIATĂ NR. 3512/2003/01                                                                  Anexa 2

 Rezumatul caracteristicilor produsului

 

 

 

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

 

 

1.DENUMIREA COMERCIALĂ A PRODUSULUI MEDICAMENTOS

 

SORTIS 10 mg, comprimate filmate

 

 

2.COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

 

Un comprimat filmat conţine atorvastatină 10 mg [sub formă de atorvastatină calcică (trihidrat)].

 

Pentru excipienţi, a se vedea 6.1.

 

 

3.FORMA FARMACEUTICĂ

 

Comprimate filmate.

 

Comprimate filmate, albe, de formă elipsoidală, inscripţionată ,,10” pe una din feţe şi ,,PD 155” pe cealaltă faţă.

 

4. DATE CLINICE

 

4.1 Indicaţii terapeutice

 

Sortis este indicat ca adjuvant al dietei pentru scăderea valorilor crescute ale colesterolului total, LDL–colesterolului, apolipoproteinei–B şi trigliceridelor, la pacienţi cu hipercolesterolemie primară, inclusiv hipercolesterolemia familială (varianta heterozigotă) sau hiperlipidemie mixtă (corespunzătoare tipului IIa şi IIb după Fredrickson) atunci când dieta şi alte măsuri non-farmacologice nu au un efect satisfăcător.

De asemenea, Sortis este indicat pentru reducerea colesterolului total şi a LDL-colesterolului la pacienţi cu hipercolesterolemie familială homozigotă, ca terapie suplimentară altor tratamente hipolipemiante (de exemplu, afereza LDL) sau atunci când aceste tratamente nu sunt disponibile.

 

4.2 Doze şi mod de administrare

 

Înainte de administrarea Sortis pacientul trebuie să urmeze o dietă standard de scădere a colesterolului, dietă ce trebuie continuată în timpul tratamentului cu Sortis.

 

Dozajul este individualizat, corespunzător valorilor iniţiale ale LDL-colesterolului, obiectivului terapiei (valorile ţintă ale LDL-colesterolului) ca şi răspunsului terapeutic al fiecărui pacient în parte.

 

Doza iniţială uzuală este de 10 mg atorvastatină o dată pe zi. Ajustarea dozelor se va face la intervale de 4 săptămâni sau mai mult. Doza maximă este de 80 mg atorvastatină o dată pe zi.

 

Administrarea se poate face o dată pe zi, la orice oră din zi, indiferent de orarul meselor.

 

Pentru pacienţii cu boală coronariană diagnosticată sau cei cu risc crescut al evenimentelor ischemice, obiectivele terapiei constau în obţinerea unui nivel al LDL-colesterolului < 3 mmol/l (sau < 115 mg/dl) şi al colesterolului total < 5 mmol/l (sau < 190 mg/dl).

 

Adaptat după: “Prevention of coronary heart disease in clinical practice: Recommendations of the Second Joint Task Force of European and Other Societies on Coronary Prevention” din Atherosclerosis 140 (1998) 199-270.

 

Hipercolesterolemii primare şi hiperlipidemii mixte (combinate)

 

Majoritatea pacienţilor răspund bine la Sortis 10 mg o dată pe zi. Răspunsul terapeutic se observă după 2 săptămâni, iar efectul terapeutic maxim va fi atins, de regulă, după 4 săptămâni. Efectul se menţine în timpul tratamentului de lungă durată.

 

Hipercolesterolemii familiale heterozigote

 

Tratamentul trebuie iniţiat cu Sortis 10 mg pe zi. Dozele trebuie individualizate şi ajustate la fiecare 4 săptămâni, până la doza de 40 mg atorvastatină/zi. După aceea, fie se creşte doza până la doza maximă de 80 mg atorvastatină/zi, fie se administrează suplimentar la doza de 40 mg  atorvastatină pe zi, o substanţă fixatoare de acizi biliari.

 

Hipercolesterolemii familiale homozigote

 

Din 64 pacienţi incluşi într-un studiu “compassionate”, la 46 pacienţi au fost disponibile informaţii certe despre receptorii LDL. La aceşti 46 pacienţi, tratamentul cu atorvastatină în doze de până la 80 mg/zi a determinat o scădere medie a LDL-colesterolului de aproximativ 21%.

 

Doza de  atorvastatină la pacienţi cu hipercolesterolemie familială homozigotă este de 10-80 mg/zi. La aceşti pacienţi,  Atorvastatina trebuie administrată ca terapie suplimentară altor tratamente hipolipemiante (de exemplu, afereza LDL) sau dacă aceste tratamente nu sunt disponibile.

 

Pacienţi cu insuficienţă renală

 

Afecţiunile renale nu influenţează concentraţia plasmatică de atorvastatină şi nici efectul Sortis asupra lipidelor. La aceşti pacienţi nu este necesară modificarea dozelor.

 

 

Pacienţi vârstnici

 

Eficacitatea şi profilul de siguranţă la dozele recomandate sunt similare la pacienţii peste 70 de ani cu cele observate la populaţia generală.

 

Copii

 

Tratamentul la copii se face numai sub supraveghere medicală de specialitate.

Experienţa la copii este limitată la un număr mic de pacienţi (cu vârste de 4-17 ani), cu dislipidemii severe, cum sunt hipercolesterolemiile familiale homozigote. Doza iniţială recomandată la acest grup populaţional este de 10 mg atorvastatină pe zi. Doza poate fi crescută la 80 mg atorvastatină/zi, în funcţie de răspuns şi tolerabilitate. La acest grup populaţional nu au fost evaluate datele de siguranţă privitoare la influenţa asupra dezvoltării.

 

4.3. Contraindicaţii

 

Sortis este contraindicat la pacienţi cu hipersensibilitate la atorvastatină sau la oricare dintre excipienţii produsului, la pacienţi cu afecţiuni hepatice active sau creşteri inexplicabile şi persistente ale transaminazelor plasmatice de peste 3 ori faţă de valorile normale, cu miopatie, în timpul sarcinii sau alăptării şi la femeile aflate la vârsta fertilă şi care nu utilizează mijloace contraceptive adecvate.

 

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale

Efecte hepatice

 

Trebuie efectuate teste ale funcţiei hepatice înainte de începerea tratamentului şi apoi periodic. La pacienţii la care în timpul tratamentului se constată semne sau simptome ale unei afecţiuni hepatice, trebuie testată funcţia hepatică. Pacienţii la care se observă o creştere a valorilor transaminazelor trebuie ţinuţi sub observaţie până la normalizarea acestor valori. Dacă această creştere a valorilor transaminazelor este de peste 3 ori faţă de valorile normale şi persistă, se recomandă fie reducerea dozei, fie întreruperea tratamentului cu Sortis. (Vezi pct. 4.8 Reacţii adverse.)

 

Sortis trebuie administrat cu precauţie la pacienţii ce consumă cantităţi considerabile de alcool etilic şi/sau la cei cu afecţiuni hepatice în antecedente.

 

Efecte asupra musculaturii scheletice

 

Ca şi în cazul altor inhibitori ai HMG-CoA-reductazei, în rare situaţii, atorvastatina poate afecta musculatura scheletică şi determina mialgie, miozită sau miopatie, care pot evolua către rabdomioliză, o afecţiune gravă, caracterizată prin creşteri importante ale nivelului CPK (> 10 ori limita superioară a normalului), mioglobinemie şi mioglobinurie care poate duce la insuficienţă renală.

 

Înaintea tratamentului

 

Atorvastatina trebuie recomandată cu precauţie pacienţilor cu factori predispozanţi de rabdomioliză. Concentraţia de creatinfosfokinază (CPK) trebuie determinată înaintea iniţierii tratamentului cu statine în următoarele situaţii:

 

-     afectare renală

-     hipotiroidism

-     antecedente personale sau familiale de afecţiuni musculare ereditare

-     antecedente de toxicitate musculară indusă de o statină sau de un fibrat

-     antecedente de afecţiuni hepatice şi/sau consum excesiv de alcool etilic

-     la persoanele vârstnice (cu vârsta peste 70 de ani), necesitatea acestei determinări trebuie avută în considerare în funcţie de prezenţa altor factori predispozanţi la rabdomioliză

 

În aceste situaţii, trebuie evaluate riscurile posibile ale tratamentului faţă de beneficiile urmărite, recomandându-se monitorizarea clinică a pacienţilor.

În cazul concentraţiei semnificativ crescute a CPK (> 5 ori LSN = limita superioară a normalului) faţă de valorile normale, tratamentul nu trebuie început.

 

Determinarea creatinfosfokinazei

 

Creatinfosfokinaza (CPK) nu trebuie determinată după un efort fizic mare sau în prezenţa oricărei alte cauze posibile de creştere a CPK, deoarece astfel devine dificilă interpretarea rezultatelor. În cazul în care concentraţia de CPK este semnificativ mai mare decât valorile normale (> 5 ori LSN), determinarea se repetă după 5-7 zile, pentru confirmarea rezultatelor.

 

În timpul tratamentului

 

-     pacienţii trebuie avertizaţi să semnaleze prompt durerile musculare, crampele sau senzaţia de slăbiciune musculară, mai ales dacă aceste simptome sunt însoţite de afectarea stării generale sau febră

-     dacă aceste simptome apar în cursul tratamentului cu atorvastatină, trebuie determinată concentraţia de CPK. Dacă această concentraţia este semnificativ crescută (> 5 ori LSN), tratamentul trebuie oprit

-     dacă simptomele musculare sunt severe şi cauzează disconfort zilnic, chiar dacă nivelul CPK este crescut sub de 5 x LSN, trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului

-     dacă simptomele se remit, iar concentraţia CPK revine la normal, reînceperea tratamentului cu atorvastatină sau iniţierea unui tratament cu o altă statină trebuie făcută utilizând dozele minime, cu monitorizare atentă a pacientului

-     tratamentul cu atorvastatină trebuie întrerupt în cazul creşterii clinic semnificative a concentraţiei CPK (> 10 x LSN), sau dacă se suspectează sau se confirmă rabdomioliza.

 

Riscul de rabdomioliză creşte atunci când atorvastatina este administrată concomitent cu unele medicamente, cum sunt: ciclosporina, eritromicina, claritromicina, itraconazolul, ketoconazolul, nefazodona, niacina, gemfibrozilul, alţi derivaţi de acid fibric sau inhibitorii proteazei HIV (vezi pct 4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni şi 4.8 Reacţii adverse).

 

4.5. Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni

 

Riscul apariţiei unei miopatii este crescut în timpul tratamentului cu inhibitori ai HMG-CoA-reductazei concomitent cu ciclosporină, derivaţi de acid fibric, macrolide, inclusiv eritromicina, antimicotice de tip azol sau niacină şi, în cazuri rare, a apărut rabdomioliză cu insuficienţă renală secundară mioglobinuriei. De aceea, raportul dintre beneficiu şi risc în cazul tratamentului concomitent trebuie evaluat cu atenţie (vezi pct 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale).

 

Inhibitori ai citocromului P450 3A4: Atorvastatina este metabolizată de citocromul P450 3A 4. Când Sortis este administrat concomitent cu inhibitori ai citocromului P450 3A4 (de ex.: ciclosporina, antibiotice macrolidice, inclusiv eritromicina şi claritromicina, nefazodona, antimicoticele de tip azol, inclusiv itraconazol şi inhibitorii proteazei HIV) pot apărea interacţiuni. Administrarea concomitentă poate determina creşterea concentraţiei plasmatice a atorvastatinei. De aceea, se recomandă prudenţă faţă de administrarea concomitentă a atorvastatinei cu medicamentele menţionate (vezi pct 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale).

 

Inhibitori ai glicoproteinei P: Atorvastatina şi metaboliţii acesteia sunt substraturi ale glicoproteinei P. Inhibitorii glicoproteinelor P (de exemplu, ciclosporina) pot creşte biodisponibilitatea atorvastatinei.

 

Eritromicină, claritromicină: Administrarea concomitentă de atorvastatină 10 mg o dată pe zi şi eritromicină (500 mg de 4 ori pe zi), sau de atorvastatină 10 mg o dată pe zi şi claritromicină (500 mg de 2 ori pe zi), inhibitori cunoscuţi ai citocromului P450 3A4, a dus la creşterea concentraţiei plasmatice de atorvastatină. Claritromicina a crescut Cmax şi aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) ale atorvastatinei cu 56%, respectiv cu 80%.

 

Itraconazolul: Administrarea concomitentă de atorvastatină 40 mg şi itraconazol 200 mg/zi a determinat creşterea de 3 ori a ASC a atorvastatinei.

 

Inhibitorii proteazei: Administrarea concomitentă de atorvastatină şi inhibitori ai proteazei, cunoscuţi inhibitori ai citocromului P450 3A4, a fost asociată cu creşterea concentraţiei plasmatice de atorvastatină.

 

Sucul de grapefruit: Acesta conţine unul sau mai mulţi compuşi care inhibă CYP3A4 şi poate determina creşterea concentraţiei plasmatice a medicamentelor metabolizate de CYP3A4. Consumul a 240 ml suc de grapefruit a dus la creşterea ASC a atorvastatinei cu 37% şi la scăderea ASC pentru metabolitul activ ortohidroxil cu 20,4%. Consumul unor cantităţi mari de suc de grapefruit (peste 1,2 litri pe zi, timp de 5 zile) a determinat creşterea de 2,5 ori a ASC a atorvastatinei şi de 1,3 ori pentru inhibitorii activi ai HMG-CoA-reductazei (atorvastatina şi metaboliţii săi). De aceea, consumul de cantităţi mari de suc de grapefruit în timpul tratamentului cu atorvastatină nu este recomandat.

 

Inductori ai citocromului P450 3A4: Nu se cunoaşte efectul inductorilor citocromului P450 3A4 (de exemplu, rifampicina sau fenitoina) asupra Sortis. Nu sunt cunoscute posibilele interacţiuni cu alte substraturi ale acestei izoenzime, dar această posibilitate trebuie luată în considerare pentru alte medicamente cu index terapeutic îngust, cum sunt agenţii antiaritmici din clasa III, inclusiv amiodarona.

 

Alte tratamente concomitente:

 

Gemfibrozilul/derivaţii acidului fibric: Riscul de inducere a miopatiei de către atorvastatină poate creşte în cazul administrării concomitente a derivaţilor acidului fibric. Rezultatelor studiilor in vitro au arătat că metabolizarea atorvastatinei prin glucuronidare este inhibată de către gemfibrozil, ceea ce poate duce la creşterea concentraţiei plasmatice a atorvastatinei. (Vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale.)

 

Digoxina: La administrarea de doze multiple de digoxină cu 10 mg atorvastatină, concentraţia plasmatică constantă a digoxinei nu a fost afectată. În schimb, concentraţiile de digoxină au crescut cu aproximativ 20% atunci când digoxina a fost administrată zilnic concomitent cu 80 mg atorvastatină. Această interacţiune se poate explica prin inhibarea unei proteine membranare de transport – glicoproteina P. Pacienţii trataţi cu digoxină trebuie monitorizaţi în mod corespunzător.

 

Contraceptivele orale: Administrarea simultană de Sortis şi contraceptive orale a determinat creşterea concentraţiei de noretindron şi etinilestradiol. Aceste creşteri trebuie luate în considerare în alegerea dozelor de contraceptive.

 

Colestipolul: Concentraţiile plasmatice ale atorvastatinei şi ale metaboliţilor săi activi au scăzut (cu aproximativ 25%) la administrarea concomitentă de colestipol şi Sortis. Totuşi, efectul hipolipemiant a fost mai mare la administrarea asociată de colestipol şi Sortis, comparativ cu administrarea separată a fiecărui medicament.

 

Antiacidele: Administrarea concomitentă de Sortis şi  suspensie antiacidă cu hidroxid de magneziu şi hidroxid de aluminiu ca substanţe active, a determinat scăderea concentraţiei plasmatice a atorvastatinei şi a metaboliţilor săi activi cu aproximativ 35%; totuşi, scăderea LDL-colesterolului nu a fost influenţată.

 

Warfarina: Administrarea concomitentă de Sortis şi warfarină a determinat reducerea mică a timpului de protrombină în primele zile de tratament, cu revenire la valorile normale după 15 zile de tratament cu Sortis. Cu toate acestea, pacienţii care primesc warfarină trebuie supravegheaţi cu grijă în cazul administrării concomitente de Sortis.

 

Fenazona: Administrarea unor doze multiple de Sortis concomitent cu fenazona a influenţat puţin sau nu a influenţat deloc clearance-ul fenazonei.

 

Cimetidina: Într-un studiu de interacţiune medicamentoasă realizat cu cimetidină şi Sortis nu au fost observate interacţiuni.

 

Amlodipina: Farmacocinetica atorvastatinei la starea de echilibru nu este afectată de administrarea concomitentă de atorvastatină în doze de 80 mg şi amlodipină în doze de 10 mg.

 

Altele: În cadrul studiilor clinice în care Sortis a fost administrat concomitent cu medicamente antihipertensive sau hipoglicemiante, nu au fost observate interacţiuni semnificative.

 

4.6 Sarcina şi alăptarea

 

Sortis este contraindicat în timpul sarcinii şi al alăptării. Femeile de vârsta fertilă trebuie să utilizeze metode de contracepţie adecvate. Siguranţa administrării de atorvastatină în timpul sarcinii şi alăptării nu este confirmată până în prezent.

 

Experimentele la animale au evidenţiat faptul că inhibitorii HMG-CoA-reductazei pot influenţa dezvoltarea embrionilor şi fetuşilor. Administrarea de atorvastatină în doze mai mari de 20 mg/kg şi zi (expunere clinică sistemică) la femele de şobolan în perioada gestaţiei şi alăptării afectează supravieţuirea postnatală şi dezvoltarea puilor.

 

La şobolani, concentraţiile plasmatice ale atorvastatinei şi ale metaboliţilor săi activi sunt similare concentraţiilor din lapte. La om nu se cunoaşte dacă atorvastatina sau metaboliţii săi sunt excretaţi în laptele matern.

 

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

 

Nu au fost raportate afectări ale capacităţii de conducere a vehiculelor sau de folosire a utilajelor la pacienţii trataţi cu Sortis 10 mg.

 

4.8 Reacţii adverse

 

Cele mai frecvente reacţii adverse au fost în principal de natură gastro-intestinală, de obicei ameliorate pe parcursul tratamentului şi incluzând constipaţie, flatulenţă, dispepsie, dureri abdominale. În timpul studiilor clinice, mai puţin de 2% dintre pacienţi au renunţat la tratament din cauza reacţiilor adverse ale Sortis.

 

Pe baza datelor obţinute în studiile clinice şi din experienţa post-marketing au fost observate evenimentele adverse la Sortis menţionate în lista de mai jos.

 

Estimarea frecvenţei reacţiilor a fost făcută utilizând următoarele criterii convenţionale: frecvente (> 1/100, < 1/10), mai puţin frecvente (> 1/1000, < 1/100); rare (> 1/10000, < 1/1000); foarte rare (< 1/10000).

 

Tulburări gastro-intestinale:

Frecvente: constipaţie, flatulenţă, dispepsie, greaţă, diaree.

Mai puţin frecvente: anorexie, vărsături.

 

Tulburări sanguine şi limfatice:

Mai puţin frecvente: trombocitopenie.

 

Tulburări imune:

Frecvente: reacţii alergice.

Foarte rare: anafilaxie.

 

Tulburări endocrine:

Mai puţin frecvente: alopecie, hiperglicemie, hipoglicemie, pancreatită.

 

 

Tulburări psihice:

Frecvente: insomnie.

Mai puţin frecvente: amnezie.

 

Tulburări ale sistemului nervos:

Frecvente: cefalee, ameţeli, parestezie, hipoestezie.

Mai puţin frecvente: neuropatie periferică.

 

 

Tulburări hepato-biliare:

Rare: hepatită, icter colestatic.

 

Tulburări cutanate şi ale ţesutului subcutanat:

Frecvente: rash, prurit.

Mai puţin frecvente: urticarie.

Foarte rare: edem angioneurotic, erupţie buloasă (inclusiv eritem multiform, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză toxică epidermică).

 

Tulburări oto-labirintice

Mai puţin frecvente: tinitus

 

Tulburări musculo-scheletice:

Frecvente: mialgie, artralgie.

Mai puţin frecvente: miopatie.

Rare: miozită, rabdomioliză.

 

Tulburări ale aparatului reproducător:

Mai puţin frecvente: impotenţă sexuală.

 

Tulburări generale:

Frecvente: astenie, dureri toracice, dureri dorsale, edem periferic.

Mai puţin frecvente: stare de rău, creştere în greutate.

 

Examene paraclinice:

Ca şi în cazul altor inhibitori ai HMG-CoA-reductazei, la pacienţii trataţi cu Sortis au fost observate creşteri ale transaminazelor plasmatice. De regulă, acestea au fost uşoare, tranzitorii şi nu au necesitat întreruperea tratamentului. Creşteri semnificative clinic (>3 ori valoarea normală) ale transaminazelor serice au avut loc la 0,8% din pacienţii trataţi cu Sortis. Aceste creşteri au fost proporţionale cu doza şi au fost reversibile la toţi pacienţii.

 

În cadrul studiilor clinice, la 2,5% din pacienţii trataţi cu Sortis s-a produs creşterea de peste 3 ori faţă de normal a valorilor creatin-fosfokinazei (CPK), similar cu alţi inhibitori de HMG-CoA-reductază. La 0,4% din pacienţii trataţi cu Sortis, creşterea a fost de peste 10 ori faţă de valorile normale. (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale-efecte asupra musculaturii scheletice).

 

4.9 Supradozaj

 

Nu există tratament specific în cazul supradozajului cu Sortis. În caz de supradozaj, pacientul trebuie tratat simptomatic şi, dacă este necesar, se recurge la tratament de susţinere. Trebuie monitorizate testele hepatice şi valorile plasmatice ale CPK. Din cauza unei legări puternice a substanţei de proteinele plasmatice, hemodializa nu determină o creştere semnificativă a clearance-ului atorvastatinei.

 

 

 

 

5.PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

 

5.1Proprietăţi farmacodinamice

 

Grupă farmacoterapeutică: inhibitori ai HMG-CoA-reductazei.

Cod ATC: C10A A05

 

Atorvastatina este un inhibitor selectiv, competitiv, al HMG-CoA-reductazei, enzimă care controlează viteza de transformare a 3-hidroxi-3-metil-glutaril-coenzimei A în mevalonat, precursor al sterolilor, inclusiv al colesterolului. În ficat, trigliceridele şi colesterolul sunt incorporate în lipoproteine cu densitate foarte mică (VLDL) şi eliberate în plasmă pentru a fi distribuite în ţesuturile periferice. Lipoproteinele cu densitate mică (LDL) rezultă din VLDL şi sunt apoi catabolizate în principal prin receptorii cu înaltă afinitate pentru LDL (receptorii LDL).

 

Atorvastatina scade nivelul de colesterol şi lipoproteine din plasmă prin inhibarea HMG-CoA-reductazei şi, consecutiv, a sintezei colesterolului în ficat şi măreşte numărul receptorilor LDL din membrana celulară hepatică, astfel încât se accelerează captarea şi catabolizarea LDL.

 

Atorvastatina scade sinteza de LDL şi numărul particulelor de LDL. Atorvastatina produce o creştere continuă a activităţii receptorilor LDL, legată de o schimbare favorabilă a calităţii particulelor LDL circulante. Atorvastatina este eficace în scăderea LDL-colesterolului la pacienţii cu hipercolesterolemie familială homozigotă, pacienţi care în mod normal nu răspund la o medicaţie hipolipemiantă obişnuită.

 

Într-un studiu de răspuns la doză s-a demonstrat că atorvastatina scade valoarea colesterolului total (30-46%), a LDL-colesterolului (41-61%), a apolipoproteinei B (34-50%) şi a trigliceridelor (14-33%) şi, în acelaşi timp, determină în proporţii variabile creşterea HDL-colesterolului şi a apolipoproteinei A1. Aceste rezultate sunt valabile şi la pacienţii cu hipercolesterolemie familială heterozigotă, forme non-familiale de hipercolesterolemii, hiperlipidemii mixte, inclusiv la pacienţi cu diabet zaharat insulino-independent.

 

S-a dovedit că scăderile colesterolului total, LDL-C şi apolipoproteinei B reduc riscul bolilor cardiovasculare şi a mortalităţii de cauză cardiovasculară. Studiile morbidităţii şi mortalităţii în urma tratamentului cu atorvastatină nu au fost încă terminate.

 

Ateroscleroză

În studiul REVERSAL (Reversing Atherosclerosis with Aggressive Lipid- Lowering), efectul hipolipemiant intens al atorvastatinei 80 mg şi cel standard al pravastatinei 40 mg asupra aterosclerozei coronariene, au fost evaluate prin ultrasonografie intravasculară (USIV), în cursul angiografiei, la pacienţi suferind de coronaropatie. În acest studiu randomizat, dublu-orb, multicentric şi controlat, USIV a fost realizată la momentul iniţial şi la 18 luni de tratament, la 502 pacienţi. În grupul cu atorvastatină (n=253) ateroscleroza nu a progresat.

Modificarea procentuală mediană faţă de momentul iniţial al volumului total al ateromului (obiectivul principal al studiului), a fost de -0,4% (p=0,98) pentru grupul cu atorvastatină şi +2,7% (p=0,001) pentru grupul cu pravastatină (n=249). La compararea cu pravastatină, efectele atorvastatinei au fost diferite statistic semnificativ (p=0,02). Efectul terapiei hipolipemiante intense asupra evenimentelor cardio-vasculare (de exemplu, necesitatea revascularizării, infarct miocardic non-fatal, deces de cauză coronariană) nu a fost investigat în acest studiu.

 

În grupul cu atorvastatină, LDL-C a fost redus la o valoare medie de 2,04 mmol/l + 0,8 (78,9 mg/dl + 30) faţă de valoare de 3,98 mmol/l + 0,7 (150 mg/dl + 28) de la momentul iniţial, iar în cazul grupului cu pravastatină LDL-C a fost redus la o medie de 2,85 mmol/l + 0,7 (110 mg/dl + 26) faţă de 3,89 mmol/l + 0,7 (150 mg/dl + 28) la momentul iniţial (p=<0,0001). De asemenea, atorvastatina a redus semnificativ concentraţia medie a colesterolului total cu 34,1% (pravastatina: -18,4%, p<0,0001), concentraţia medie a trigliceridelor cu 20% (pravastatina: -6,8%, p<0,0009) şi concentraţia medie a apolipoproteinei B cu 39,1% (pravastatina: -22%, p<0,0001).

Atorvastatina s dus la creşterea HDL-C mediu cu 2,9% (pravastatina: +5,6%, p=NS). În cazul grupului cu atorvastatină a fost înregistrată o reducere medie de 36,4% a proteinei C reactive, faţă de 5,2% în cazul grupului cu pravastatină (p<0,0001).

Rezultatele studiului au fost obţinute cu doza de 80 mg. De aceea, acestea nu pot fi extrapolate dozelor mai mici.

Siguranţa şi tolerabilitatea tratamentului au fost comparabile la cele două grupuri.

 

5.2Proprietăţi farmacocinetice

 

Absorbţie: După administrarea orală, atorvastatina este absorbită rapid; concentraţia plasmatică maximă (Cmax) fiind atinsă după 1-2 ore. Absorbţia creşte proporţional cu doza de atorvastatină. Comprimatele filmate de atorvastatină au o biodisponibilitate de 95-99%, comparativ cu soluţiile orale. Biodisponibilitatea absolută a atorvastatinei este de aproximativ 12%, iar disponibilitatea sistemică a activităţii inhibitorii a  HMG-CoA-reductazei este de aproximativ 30%. Disponibilitatea sistemică redusă este atribuită clearance-ului presistemic în mucoasa gastro-intestinală şi/sau metabolizării în cursul primului pasaj hepatic.

 

Distribuţie: Volumul mediu aparent de distribuţie este de aproximativ 381 l. Atorvastatina se leagă în procent de minimum 98% de proteinele plasmatice.

 

Metabolizare: Atorvastatina este metabolizată de citocromul P450 3A 4 în derivaţi orto- şi para-hidroxilaţi şi diferiţi metaboliţi de beta-oxidare. Aparte de alte căi metabolice, aceşti produşi sunt apoi metabolizaţi prin glucuronidare. In vitro, activitatea inhibitorie a HMG-CoA-reductazei a metaboliţilor orto- şi para-hidroxilaţi este echivalentă cu cea a atorvastatinei. Aproximativ 70% din activitatea inhibitorie a HMG-CoA-reductazei este atribuită metaboliţilor săi activi.

 

Eliminare: Atorvastatina este eliminată în principal prin bilă după metabolizarea hepatică şi/sau extrahepatică. Totuşi, substanţa nu pare a fi supusă unui circuit enterohepatic semnificativ. Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare la om este de aproximativ 14 ore. Timpul de înjumătăţire al activităţii inhibitorii a HMG-CoA-reductazei este de aproximativ 20 până la 30 de ore, atribuită metaboliţilor biologic activi.

 

Grupe speciale de pacienţi

 

Vârstnici: La persoanele vârstnice sănătoase, concentraţiile plasmatice ale atorvastatinei şi ale metaboliţilor activi ai săi sunt mai mari decât la tineri, dar efectul asupra lipidelor este comparabil cu cel observat la pacienţii tineri.

 

Copii: Nu există date farmacocinetice referitoare la copii.

 

Sex: Concentraţiile de atorvastatină şi de metaboliţi activi sunt diferite la femei (valori cu aproximativ 20% mai mari pentru Cmax şi cu 10% mai mici pentru ASC) faţă de bărbaţi. Aceste diferenţe nu au semnificaţie clinică. Nu există diferenţe clinic semnificative în ceea ce priveşte efectul asupra lipidelor, la bărbaţi şi femei.

 

Insuficienţa renală: Afecţiunile renale nu influenţează concentraţiile plasmatice sau efectele hipolipemiante ale atorvastatinei şi ale metaboliţilor săi activi.

 

Insuficienţa hepatică: Concentraţiile plasmatice de atorvastatină şi de metaboliţi activi sunt crescute marcat (Cmax de aproximativ 16 ori, ASC de aproximativ 11 ori) la pacienţii cu afecţiuni hepatice cronice generate de alcoolism (Childs-Pugh B).

 

5.3 Date preclinice de siguranţă

 

Atorvastatina nu este carcinogenă la şobolani. Dozele maxime testate au fost de aproximativ 63 ori mai mari faţă de doza cea mai mare testată la oameni (80 mg/zi), raportate în mg/kg greutate şi de aproximativ 8-16 ori în ceea ce priveşte valorile ASC(0-24), determinate prin activitatea inhibitorie totală. Într-un studiu la şoareci cu durata de 2 ani, incidenţa adenomului hepatocelular la masculi şi a carcinomului hepatocelular la femele a fost crescută în cazul dozei maxime utilizate, doza maximă utilizată fiind de 250 ori mai mare decât doza maximă testată la om, raportat în mg/kg. Expunerea sistemică a fost de 6-11 ori mai mare raportat la ASC(0-24). Atorvastatina nu a manifestat potenţial mutagen sau clastogen în cadrul a 4 teste efectuate in vitro, cu sau fără activare metabolică, precum şi în cadrul unui test in vivo. În experienţele efectuate la animale, atorvastatina în doze de până la 175 mg şi 225 mg/kg şi zi, nu a avut nici o influenţă asupra fertilităţii animalelor de sex masculin sau feminin, şi nu a manifestat nici efecte teratogene.

 

6.PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

 

6.1Lista excipienţilor

 

Nucleu:

Carbonat de calciu

Celuloză microcristalină

Lactoză monohidrat

Croscarmeloză sodică

Polisorbat 80

Hidroxipropilceluloză

Stearat de magneziu

 

Film:

Hipromeloză

Polietilenglicol

Dioxid de titan (E 171)

Talc

Simeticonă

Emulsifianţi de stearaţi

Acid sorbic

Ceară Candelilla

 

6.2 Incompatibilităţi

 

Nu este cazul

 

6.3 Perioada de valabilitate

 

3 ani.

 

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

 

Nu sunt necesare condiţii speciale pentru păstrare.

 

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

 

Cutie cu 3 blistere a câte 10 comprimate filmate.

 

Blisterele sunt compuse dintr-un film de poliamidă/folie aluminiu/clorură de polivinil, cu o bază din hârtie/poliester/folie de aluminiu/lac de sigiliu din vinil aplicat la cald sau din folie de aluminiu/lac de sigiliu din vinil aplicat la cald.

 

6.6 Instrucţiuni privind pregătirea produsului medicamentos în vederea administrării şi manipularea sa

 

Nu sunt necesare.

 

7.DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

 

Pfizer Europe MA EEIG,

Ramsgate Road, Sandwich, Kent CT13 9NJ, Marea Britanie

 

8.NUMĂRUL DIN REGISTRUL PRODUSELOR MEDICAMENTOASE

 

3512/2003/01

 

9.DATA AUTORIZĂRII SAU A ULTIMEI REAUTORIZĂRI

 

Autorizare – Iunie, 2003

 

10.DATA REVIZUIRII TEXTULUI

 

Iunie, 2005

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Medicamentele generice vor fi mai ieftine Bucureşti, 30 iun /Agerpres/ - Medicamentele generice vor fi mai ieftine prin noul mod de compensare, a declarat, miercuri, pentru AGERPRES, Gabriela Manoliu de la farmaciile Help Net.
Noul mod de compensare a medicamentelor intră în vigoare de joi Noul mod de compensare a medicamentelor stabilit de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) urmează să intre în vigoare de joi.
O nouă politică de preţ la medicamente Bucureşti, 7 aprilie /Agerpres/ - Noua politică de preţ a Ministerului Sănătăţii determină scăderi semnificative la costurile medicamentelor.
Mai mulţi pensionari vor beneficia de medicamente compensate cu 90% Bucureşti, 10 iunie /Agerpres/ - Peste 550.000 de persoane aflate la vârsta pensiei se vor adăuga pensionarilor care beneficiază de medicamente compensate cu 90%, astfel încât numărul acestora va ajunge la 3,5 milioane.
Colesterolul marit Inima efectueaza in medie 100 000 de batai pe zi. La fiecare bataie ea pompeaza intre 60 si 90 ml de sange, care trece ca o sageata prin sistemul vascular ce masoara aproximativ 100 000 km daca am pune cap la cap arterele, venele si capilarele.
Esti ingrijorat de nivelul colesterolului? Te-a anuntat doctorul ca ai nivelul colesterolului ridicat (hipercolesterolemie)? Atunci stii ca este necesar sa iti modifici regimul de masa si stilul de viata, pentru a reduce nivelul colesterolului si al riscului aparitiei bolilor de inima. Chiar daca...
Copyright © 2014 Info World. Termeni si conditii.