Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

AVANDAMET 2mg/500mg
Denumire AVANDAMET 2mg/500mg
Descriere AVANDAMET este indicat în tratamentul pacienţilor cu diabet zaharat de tip 2, în special al pacienţilor supraponderali:

- la care nu poate fi controlată adecvat glicemia prin administrarea de metformină în monoterapie în doză maximă tolerată pe cale orală;

- în terapie orală triplă cu derivaţi de sulfoniluree, la pacienţii cu control glicemic insuficient în ciuda terapiei orale duble cu doza maximă tolerată de metformină şi un derivat de sulfoniluree

(vezi pct. 4.4).
[European Medicines Agency recommends suspension of Avandia, Avandamet and Avaglim]
Denumire comuna internationala COMBINATII (ROSIGLITAZONUM+METFORMINUM)
Actiune terapeutica ANTIDIABETICE ORALE SI PARENERALE, EXCLUSIV INSULINE COMBINATII DE ANTIDIABETICE ORALE
Prescriptie P-RF - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala care se retine la farmacie
Forma farmaceutica Comprimate filmate
Concentratia 2mg/500mg
Ambalaj Cutie x 28 compr. film.( blist. PVC opac/PVDC/Al)
Valabilitate ambalaj 2 ani
Cod ATC A10BD03
Firma - Tara producatoare GLAXO WELLCOME SA - SPANIA
Autorizatie de punere pe piata SMITHKLINE BEECHAM PLC - MAREA BRITANIE

Ai un comentariu sau o intrebare despre AVANDAMET 2mg/500mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> geta (vizitator) : Se mai comercializeaza AVANDAMET in Romania?
>> Dr. Petre : Da, cautati-l in farmacii.
>> AVANDAMET 1mg/500mg Comprimate filmate, 1mg/500mg >> AVANDAMET 2mg/1000mg Comprimate filmate, 2mg/1000mg >> AVANDAMET 2mg/500mg Comprimate filmate, 2mg/500mg >> AVANDAMET 4mg/1000mg Comprimate filmate, 4mg/1000mg
Prospect si alte informatii despre AVANDAMET 2mg/500mg, comprimate filmate       

1.       DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

AVANDAMET 2 mg/500 mg comprimate filmate

2.       COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat conţine rosiglitazonă 2 mg (sub formă de maleat de rosiglitazonă) şi clorhidrat de metformină 500 mg (corespunzător la metformină 390 mg).

Excipienţi:

Fiecare comprimat filmat conţine lactoză (aproximativ 11 mg)

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3.       FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate filmate

Comprimate filmate de culoare roz deschis marcate cu “gsk” pe una dintre feţe şi cu “2/500” pe cealaltă.

4. DATE CLINICE

4.1     Indicaţii terapeutice

AVANDAMET este indicat în tratamentul pacienţilor cu diabet zaharat de tip 2, în special al pacienţilor supraponderali:

-         la care nu poate fi controlată adecvat glicemia prin administrarea de metformină în monoterapie în doză maximă tolerată pe cale orală;

-         în terapie orală triplă cu derivaţi de sulfoniluree, la pacienţii cu control glicemic insuficient în ciuda terapiei orale duble cu doza maximă tolerată de metformină şi un derivat de sulfoniluree (vezi pct. 4.4).

4.2     Doze şi mod de administrare

Doza uzuală iniţială de AVANDAMET este de 4 mg pe zi rosiglitazonă plus 2000 mg pe zi clorhidrat de metformină.

După 8 săptămâni de tratament, doza de rosiglitazonă poate fi crescută la 8 mg pe zi, dacă este necesar un control mai bun al glicemiei. Doza maximă zilnică recomandată de AVANDAMET este de 8 mg rosiglitazonă plus 2000 mg clorhidrat de metformină.

Doza totală zilnică de AVANDAMET trebuie administrată în două prize.

Înainte de începerea tratmentului cu AVANDAMET, poate fi luată în considerare creşterea treptată a dozelor de rosiglitazonă (asociate la doza optimă de metformină).

În cazul în care este considerat adecvat clinic, tratamentul cu AVANDAMET poate fi început imediat după tratamentul cu metformină în monoterapie.

Administrarea AVANDAMET în timpul mesei sau imediat după masă poate reduce simptomele gastro-intestinale asociate cu administrarea metforminei.

Terapia orala triplă (rosiglitazonă, metformină, sulfoniluree) (vezi pct. 4.4)

Pacienţii trataţi cu metformină şi sulfoniluree: când este cazul, tratamentul cu AVANDAMET poate fi iniţiat la o doză de 4 mg pe zi de rosiglitazonă, cu doza de metformină care să substituie doza deja administrată. Creşterea dozei de rosiglitazonă la 8 mg pe zi trebuie efectuată cu prudenţă, după o evaluare clinică adecvată în scopul determinării riscului pacientului de a dezvolta reacţii adverse corelate cu retenţia hidrică (vezi pct. 4.4 şi 4.8). Pacienţii care utilizează tripla terapie: când este cazul, AVANDAMET poate substitui rosiglitazona şi metformina deja administrate.

Când este cazul, AVANDAMET poate fi utilizat pentru a substitui concomitent rosiglitazona şi metformina în terapia orală dublă sau triplă deja administrată, pentru a simplifica tratamentul.

Vârstnici

Deoarece metformina este excretată prin rinichi, iar la vârstnici există o tendinţa de scădere a funcţiei renale, în cazul administrării AVANDAMET la acestă grupă de pacienţi, funcţia renală trebuie monitorizată regulat (vezi pct. 4.3 şi 4.4)

Pacienţi cu insuficienţă renală

AVANDAMET nu trebuie utilizat la pacienţi cu insuficienţă renală sau disfuncţie renală, de exemplu valori ale creatininemiei > 135 μmol/l la bărbaţi şi > 110 μmol/l la femei şi/sau clearance al creatininei < 70 ml/min (vezi pct. 4.3 şi 4.4)

Copii şi adolescenţi

AVANDAMET nu este recomandat la copii şi adolescenţi cu vârsta mai mică de 18 ani, deoarece nu

există date disponibile referitoare la siguranţă şi eficacitate la acest grup de vârstă (vezi pct. 5.1 şi 5.2).

4.3     Contraindicaţii

AVANDAMET este contraindicat la pacienţii cu:

hipersensibilitate la rosiglitazonă, clorhidrat de metformină sau la oricare dintre excipienţi insuficienţă cardiacă sau antecedente de insuficienţă cardiacă (stadii New York Heart Association NYHA I-IV)

un sindrom coronarian acut (angină instabilă, IMA NonST şi IMA ST) (vezi pct. 4.4) afecţiuni acute sau cronice care pot determina hipoxie tisulară cum sunt:

insuficienţă cardiacă sau respiratorie

infarct miocardic recent

şoc insuficienţă hepatică

intoxicaţie acută cu alcool, alcoolism (vezi pct. 4.4) cetoacidoză diabetică sau pre-comă diabetică

insuficienţă renală sau disfuncţie renală, de exemplu valori ale creatininemiei >135 μmol/l la bărbaţi şi > 110 μmol/l la femei şi/sau clearance al creatininei <70 ml/min (vezi pct. 4.4) afecţiuni acute care au potenţialul de a altera funcţia renală, cum sunt:

deshidratare

infecţie severă

şoc

administrare intravasculară a substanţelor de contrast iodate (vezi pct. 4.4) alăptare.

4.4     Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Acidoza lactică

Acidoza lactică este o complicaţie metabolică foarte rară, dar severă, care poate să apară datorită acumulării metforminei. Cazurile raportate de acidoză lactică la pacienţii aflaţi în tratament cu metformină au apărut în special la pacienţii diabetici cu insuficienţă renală semnificativă. Incidenţa acidozei lactice poate fi şi trebuie redusă şi prin evaluarea altor factori de risc asociaţi, cum sunt controlul insuficient al diabetului zaharat, cetoza, repausul alimentar prelungit, ingestia excesivă de alcool etilic, insuficienţa hepatică şi orice afecţiune asociată cu hipoxia.

Diagnostic:

Acidoza lactică este caracterizată prin dispnee de tip acidotic, durere abdominală şi hipotermie urmate de instalarea comei. Semnele de laborator diagnostice sunt scăderea pH-ului sanguin, concentraţii plasmatice ale lactatului mai mari de 5 mmol/l şi o creştere a hiatusului anionic şi a raportului lactat/piruvat. Dacă este suspectată apariţia acidozei metabolice, tratamentul trebuie oprit şi pacientul trebuie internat imediat în spital (vezi pct. 4.9).

Funcţia renală

Deoarece metformina este excretată prin rinichi, valorile creatininemiei trebuie măsurate periodic:

-        cel puţin o dată pe an la pacienţii cu funcţie renală normală

-        cel puţin de două sau patru ori pe an la pacienţii cu valori ale creatininemiei la limita superioară a valorilor normale şi la vârstnici.

Diminuarea funcţiei renale la vârstnici este frecventă şi asimptomatică. O atenţie specială trebuie acordată în situaţiile în care funcţia renală poate deveni insuficientă, de exemplu: în cazul iniţierii terapiei antihipertensive sau diuretice sau la debutul tratamentului cu AINS.

Retenţia hidrică şi insuficienţa cardiacă

Tiazolidindionele pot determina retenţie hidrică care poate exacerba sau declanşa semne sau simptome de insuficienţă cardiacă congestivă. Rosiglitazona poate determina retenţie hidrică dependentă de doză. Va fi evaluată individual posibila contribuţie a retenţiei hidrice la creşterea greutăţii corporale, deoarece foarte rar, a fost raportată creşterea excesivă şi rapidă a greutăţii corporale ca semn de retenţie hidrică. Toţi pacienţii, îndeosebi cei cărora li se administrează concomitent terapie cu insulină, dar şi cu sulfoniluree, cei cu risc de insuficienţă cardiacă şi cei cu rezervă cardiacă mică, trebuie monitorizaţi cu privire la semnele şi simptomele de reacţii adverse corelate cu retenţia hidrică, inclusiv creşterea greutăţii corporale şi insuficienţa cardiacă. Tratamentul cu AVANDAMET trebuie întrerupt dacă survine orice deteriorare a funcţiei cardiace.

Utilizarea AVANDAMET în asociere cu o sulfoniluree sau insulină poate determina creşterea riscului de retenţie hidrică şi insuficienţă cardiacă (vezi pct. 4.8). În luarea deciziei de a începe administrarea AVANDAMET în asociere cu o sulfoniluree trebuie să se ia în considerare terapii alternative. Se recomandă creşterea monitorizării pacientului dacă AVANDAMET este administrat în asociere în special cu insulină, dar şi cu o sulfoniluree.

De asemenea, cazuri de insuficienţă cardiacă s-au raportat mai frecvent la pacienţii cu antecedente de insuficienţă cardiacă; edemul şi insuficienţa cardiacă au fost, de asemenea, raportate mai frecvent la vârstnici sau la cei cu insuficienţă renală uşoară sau moderată. Trebuie manifestată precauţie la pacienţii peste 75 ani, datorită experienţei limitate la această grupă de pacienţi. Deoarece antiinflamatoriile nesteroidiene, insulina şi rosiglitazona pot toate determina retenţie hidrică, administrarea lor concomitentă poate creşte riscul de edem.

Asocierea cu insulină

În studiile clinice a fost observată o incidenţă crescută a insuficienţei cardiace atunci când rosiglitazona este utilizată în asociere cu insulina. Atât insulina cât şi rosiglitazona sunt asociate cu retenţie hidrică, iar administrarea concomitentă poate creşte riscul de apariţie al edemelor şi ar putea creşte riscul de apariţie al bolii cardiace ischemice. Insulina trebuie adăugată terapiei cu rosiglitazonă doar în cazuri excepţionale şi sub monitorizare atentă.

Cardiopatia ischemică

O analiză retrospectivă a datelor din 42 studii clinice agregate pe termen scurt indică faptul că tratamentul cu rosiglitazonă poate fi asociat cu un risc crescut de apariţie a evenimentelor cardiace ischemice. Cu toate acestea, per global, datele disponibile cu privire la riscul de apariţie a ischemiei cardiace sunt neconcludente (vezi pct. 4.8). Sunt disponibile date limitate din studiile clinice la pacienţii cu boală cardiacă ischemică şi/sau boală arterială periferică. De aceea, ca măsură de precauţie, nu este recomandată utilizarea rosiglitazonei la aceşti pacienţi, în special la cei cu simptome de ischemie cardiacă.

Sindromul coronarian acut (SCA)

Pacienţii care suferă de SCA nu au fost evaluaţi în studiile clinice controlate cu rosiglitazonă. Datorită posibilei dezvoltări a insuficienţei cardiace la aceşti pacienţi, tratamentul cu rosiglitazonă nu trebuie iniţiat la pacienţii care prezintă un eveniment coronarian acut şi trebuie întrerupt în timpul fazei acute (vezi pct. 4.3).

Monitorizarea funcţiei hepatice

După autorizarea rosiglitazonei au fost raportate cazuri rare de disfuncţii hepato-celulare (vezi pct. 4.8). Experienţa cu rosiglitazonă este limitată la pacienţii cu valori serice mari ale enzimelor hepatice (ALT > 2,5 ori limita superioară a valorilor normale). De aceea, la toţi pacienţii, trebuie măsurate enzimele hepatice, înainte de începerea tratamentului cu AVANDAMET şi ulterior, periodic, în funcţie de considerentele clinice. Tratamentul cu AVANDAMET nu trebuie iniţiat la pacienţii cu o valoare iniţială crescută a enzimelor hepatice (ALT > 2,5 ori limita superioară a valorilor normale) sau cu oricare altă manifestare de boală hepatică. Dacă în timpul tratamentului cu AVANDAMET, ALT este crescut până la > 3 ori limita superioară a valorilor normale, valoarea enzimelor trebuie controlată din nou cât mai curând posibil. În cazul în care valoarea ALT rămâne > 3 ori limita superioară a valorilor normale, tratamentul trebuie întrerupt. Dacă la oricare dintre pacienţi apar simptome sugestive de disfuncţie hepatică, cum sunt greaţă ce nu poate fi explicată prin alte cauze, vărsături, dureri abdominale, fatigabilitate, anorexie şi/sau urină închisă la culoare, trebuie controlate enzimele hepatice. Decizia privind continuarea tratamentului cu AVANDAMET trebuie luată în funcţie de examenul clinic, în aşteptarea rezultatelor analizelor de laborator. Dacă apare icter, tratamentul trebuie întrerupt.

Tulburări oculare

Cu privire la administrarea de tiazolidindione, inclusiv a rosiglitazonei, după punerea pe piaţă au existat raportări de apariţie sau de agravarea edemului macular diabetic, cu scăderea acuităţii vizuale. În cazul multora dintre aceşti pacienţi a existat concomitent un edem al extremităţilor. Nu este clar dacă există sau nu o asociere directă între administrarea de rosiglitazonă şi apariţia edemului macular, dar medicii specialişti care prescriu AVANDAMET trebuie să fie avertizaţi în legătură cu posibilitatea apariţiei edemului macular dacă pacienţii acuză tulburări de vedere şi trebuie luată în considerare trimiterea acestora la medicul oftalmolog pentru consult.

Creşterea greutăţii corporale

În cadrul studiilor clinice cu rosiglitazonă s-a observat creştere în greutate corelată cu doza, care a fost mai mare atunci când s-a utilizat în asociere cu insulina. De aceea greutatea corporală trebuie monitorizată atent, dat fiind că aceasta poate fi atribuită retenţiei hidrice, care se poate asocia cu insuficienţă cardiacă.

Anemia

Tratamentul cu rosiglitazonă este asociat cu scăderea valorii hemoglobinei corelată cu doza. La pacienţii cu valori mici ale hemoglobinei înaintea începerii tratamentului, există risc crescut de anemie în timpul administrării AVANDAMET.

Hipoglicemia

Pacienţii cărora li se administrează AVANDAMET în asociere cu o sulfoniluree sau insulină pot prezenta risc de hipoglicemie corelată cu doza. Poate fi necesară creşterea monitorizării pacientului şi reducerea dozei medicamentului asociat.

Intervenţii chirurgicale

Deoarece AVANDAMET conţine clorhidrat de metformină, tratamentul trebuie întrerupt cu 48 ore înaintea unei intervenţii chirurgicale programate cu anestezie generală şi, de obicei, nu trebuie reluat mai devreme de 48 ore după aceasta.

Administrarea substanţelor de contrast iodate

Administrarea intravasculară a substanţelor de contrast iodate în cadrul examinărilor radiologice poate determina insuficienţă renală. Astfel, datorită substanţei active metformina, tratamentul cu AVANDAMET trebuie întrerupt înainte de sau la momentul testului şi nu va fi reluat mai devreme de 48 ore, numai după ce funcţia renală a fost reevaluată şi în cazul în care aceasta rămâne normală (vezi pct. 4.5).

Tulburări osoase

Studiile pe termen lung indică o incidenţă crescută a fracturilor la pacienţii trataţi cu rosiglitazonă, în special la pacienţii de sex feminin (vezi pct. 4.8). Majoritatea fracturilor au apărut la nivelul membrelor superioare şi a membrelor inferioare distale. La pacienţii de sex feminin, această incidenţă crescută a fost observată după primul an de tratament şi s-a menţinut pe parcursul tratamentului de lungă durată. Riscul de fractură trebuie luat în considerare în îngrijirea pacienţilor trataţi cu rosiglitazonă, în special al celor de sex feminin.

Alte precauţii

În cadrul studiilor clinice rosiglitazona a fost administrată la femeile aflate în premenopauză. Deşi în cadrul studiilor preclinice s-au observat dezechilibre hormonale (vezi pct. 5.3), nu s-au observat reacţii adverse semnificative asociate cu tulburări menstruale. Ca urmare a ameliorării reactivităţii la insulină, la pacientele cu anovulaţie datorită rezistenţei la insulină, este posibilă reluarea ovulaţiei. Pacientele trebuie avertizate asupra riscului de apariţie a sarcinii (vezi pct. 4.6).

AVANDAMET trebuie utilizat cu precauţie în timpul administrării concomitente a inhibitorilor de CYP2C8 (de exemplu, gemfibrozil) sau inductorilor (de exemplu, rifampicină), datorită efectului asupra farmacocineticii rosiglitazonei (vezi pct. 4.5). În plus, AVANDAMET trebuie utilizat cu precauţie în timpul administrării concomitente cu medicamentele cationice care sunt eliminate prin secreţie tubulară renală (de exemplu, cimetidina), datorită efectului asupra farmacocineticii metforminei (vezi pct. 4.5). Glicemia trebuie monitorizată strict. Trebuie luată în considerare ajustarea dozei în limitele posologiei recomandate sau modificarea tratamentului antidiabetic.

Toţi pacienţii trebuie să continue regimul dietetic cu distribuirea regulată a aportului de carbohidraţi în timpul zilei. Pacienţii supraponderali trebuie să continue dieta cu aport caloric scăzut.

Trebuie efectuate regulat testele obişnuite de laborator pentru diabet zaharat.

Deoarece comprimatele AVANDAMET conţin lactoză nu trebuie utilizate de pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Nu au fost efectuate studii specifice de interacţiune pentru AVANDAMET, totuşi, utilizarea concomitentă a substanţelor active la pacienţii din studiile clinice şi utilizarea pe scară largă în practica clinică nu a determinat interacţiuni neaşteptate. Afirmaţiile de mai jos reflectă informaţiile disponibile despre substanţele active considerate individual (rosiglitazona şi metformina).

Exista un risc crescut de acidoză lactică în intoxicaţia alcoolică acută (în special în caz de repaus alimentar, malnutriţie sau insuficienţă hepatică) datorită substanţei active, metformina, din AVANDAMET (vezi pct. 4.4). Trebuie evitat consumul de alcool etilic şi al medicamentelor care conţin alcool etilic.

Medicamentele cationice care sunt eliminate prin secreţie tubulară renală (de exemplu, cimetidina) pot interacţiona cu metformina prin competiţie cu sistemele de transport tubulare renale. Un studiu efectuat la 7 voluntari sănătoşi a arătat că cimetidina, administrată în doză de 400 mg de două ori pe zi, a crescut expunerea sistemică la metformină (ASC) cu 50% şi Cmax cu 81%. De aceea, se recomandă monitorizarea strictă a glicemiei, ajustarea dozei în limitele posologiei recomandate şi modificarea tratamentului antidiabetic atunci când sunt administrate concomitent medicamente cationice, care sunt elminate prin secreţie tubulară renală (vezi pct. 4.4).

Studiile in vitro, au demonstrat că rosiglitazona este metabolizată predominant de către CYP2C8 şi într-o mai mică măsură de CYP2C9.

Administrarea concomitentă de rosiglitazonă cu gemfibrozil (un inhibitor al CYP2C8) a determinat creşterea de două ori a concentraţiilor plasmatice de rosiglitazonă. Deoarece există posibilitatea creşterii riscului de reacţii adverse în funcţie de doză, poate fi necesară reducerea dozei de rosiglitazonă. Trebuie avută în vedere monitorizarea atentă a glicemiei (vezi pct. 4.4).

Administrarea concomitentă de rosiglitazonă cu rifampicină (un inductor al CYP2C8) a determinat scăderea cu 66% a concentraţiilor plasmatice de rosiglitazonă. De asemenea, nu poate fi exclus faptul că şi alţi inductori enzimatici (de exemplu: fenitoină, carbamazepină, fenobarbital, sunătoare) pot afecta expunerea la rosiglitazonă. Poate fi necesară o creştere a dozei de rosiglitazonă. Trebuie luată în considerare monitorizarea atentă a glicemiei (vezi pct. 4.4).

Nu sunt de aşteptat interacţiuni semnificative clinic cu substraturile sau inhibitorii CYP2C9.

Administrarea concomitentă a rosiglitazonei cu antidiabeticele orale, glibenclamida şi acarboza, nu determină interacţiuni farmacocinetice relevante clinic.

Nu s-au observat interacţiuni relevante clinic în cazul administrării concomitente a rosiglitazonei cu digoxină, warfarină - care este substrat al CYP2C9, nifedipină, etinilestradiol sau noretindronă - care sunt substraturi ale CYP3A4.

Administrarea intravasculară a substanţelor de contrast iodate poate determina insuficienţă renală, determinând acumularea metforminei şi risc de acidoză lactică. Administrarea metforminei trebuie întreruptă înainte de sau la momentul testării, nu va fi reluată mai devreme de 48 ore şi numai în cazul în care funcţia renală a fost reevaluată şi în cazul în care aceasta este normală.

Combinaţii terapeutice care necesită precauţii de utilizare

Glucocorticoizii (administraţi pe cale sistemică sau locală) agoniştii beta2-adrenergici şi diureticele au

activitate hiperglicemică intrinsecă. Pacientul trebuie informat şi va fi efectuată monitorizarea

frecventă a glicemiei, în special la debutul tratamentului. Dacă este necesar, doza de medicamente

antihiperglicemice trebuie ajustată în timpul terapiei cu alte medicamente sau la întreruperea

administrării acestora.

Inhibitorii ECA pot să scadă glicemia. Dacă este necesar, doza de medicamente antihiperglicemice

trebuie ajustată în timpul terapiei cu alte medicamente sau la întreruperea administrării acestora.

4.6 Sarcina şi alăptarea

Nu există date preclinice sau clinice referitoare la utilizarea AVANDAMET în timpul sarcinii sau alăptării.

S-a raportat că rosiglitazona traversează placenta umană şi este decelabilă în ţesuturile fetale. Nu există date adecvate privind utilizarea rosiglitazonei la femeile gravide. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut..

De aceea, AVANDAMET nu trebuie utilizat în timpul sarcinii. Dacă o pacientă doreşte să rămână gravidă sau rămâne gravidă, tratamentul cu AVANDAMENT trebuie întrerupt cu excepţia cazului în care beneficiul terapeutic matern aşteptat depăşeşte riscul potenţial pentru făt.

În studiile efectuate la animale, rosiglitazona şi metformina au fost detectate în laptele matern. Nu se ştie dacă alăptarea poate expune sugarul la medicament. De aceea, AVANDAMET nu trebuie utilizat la femeile care alăptează (vezi pct. 4.3).

4.7     Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

AVANDAMET nu are nici o influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

4.8     Reacţii adverse

În continuare, sunt prezentate reacţiile adverse pentru fiecare componentă a AVANDAMET. O reacţie adversă este prezentată pentru combinaţia în doză fixă numai dacă nu a fost observată în cazul uneia dintre componentele AVANDAMET sau dacă a apărut cu o frecvenţă mai mare decât reacţiile adverse enumerate pentru o componentă.

În continuare, sunt prezentate reacţiile adverse pentru fiecare regim terapeutic, clasificate pe organe, aparate şi sisteme şi în funcţie de frecvenţa absolută. Pentru reacţiile adverse corelate cu doza administrată, categoria de frecvenţă reflectă doza mai mare de rosiglitazonă. Categoriile de frecvenţă nu iau în considerare alţi factori, inclusiv durata diferită a studiului, afecţiunile preexistente şi caracteristicile iniţiale ale pacienţilor. Categoriile de frecvenţă ale reacţiilor adverse, desemnate pe baza experienţei rezultate din studiile clinice, pot să nu reflecte frecvenţa evenimentelor adverse întâlnite în practica medicală curentă. Frecvenţele sunt definite astfel: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000) sau foarte rare (< 1/10000, inclusiv raportări izolate).

AVANDAMET

Datele rezultate din studiile clinice dublu-orb confirmă că profilul de siguranţă al rosiglitazonei şi metforminei administrate concomitent este similar cu profilul reacţiilor adverse combinate ale celor două medicamente. De asemenea, datele privind AVANDAMET sunt concordante cu acest profil al reacţiilor adverse combinate.

Date din studii clinice (adăugarea insulinei la terapia stabilită cu AVANDAMET)

Într-un singur studiu (n=322), în care insulina a fost adăugată la tratamentul pacienţilor cărora li se administra AVANDAMET, nu s-au observat evenimente adverse noi faţă de cele deja cunoscute pentru AVANDAMET sau terapiile asociate cu rosiglitazonă.

Cu toate acestea, riscul evenimentelor adverse legate de retenţia hidrică şi hipoglicemie este crescut când AVANDAMET este utilizat în asociere cu insulina.

Rosiglitazona

Date din studii clinice

În continuare, sunt prezentate reacţiile adverse pentru fiecare regim terapeutic, clasificate pe organe, aparate şi sisteme şi în funcţie de frecvenţa absolută. Pentru reacţiile adverse corelate cu doza administrată, categoria de frecvenţă reflectă doza mai mare de rosiglitazonă. Categoriile de frecvenţă nu iau în considerare alţi factori, inclusiv durata diferită a studiului, afecţiunile preexistente şi caracteristicile iniţiale ale pacienţilor.

Tabelul 1 enumeră reacţiile adverse identificate în urma unui rezumat al studiilor clinice care au inclus peste 5000 de pacienţi trataţi cu rosiglitazonă. În cadrul clasificării pe sisteme, aparate şi organe, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a frecvenţei pentru regimul terapeutic cu rosiglitazonă în monoterapie. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a severităţii.

Tabelul 1. Frecvenţa reacţiilor adverse identificate în studiile clinice cu rosiglitazonă

Reacţie adversă              Frecvenţa reacţiilor adverse pe baza regimului terapeutic

 

Rosiglitazonă în monoterapie

Rosiglitazona cu metformină

Rosiglitazona cu metformină şi sulfoniluree

 

Tulburări hematologice şi limfatice

anemie

Frecventă

Frecventă

Frecventă

granulocitopenie

 

 

Frecventă

 

Tulburări metabolice şi de nutriţie

hipercolesterolemie1

Frecventă

Frecventă

Frecventă

hipertrigliceridemie

Frecventă

 

 

hiperlipemie

Frecventă

Frecventă

Frecventă

creştere în greutate

Frecventă

Frecventă

Frecventă

creşterea apetitului alimentar

Frecventă

 

 

hipoglicemie

 

Frecventă

Foarte frecventă

 

Tulburări ale sistemului nervos

ameţeli*

 

Frecvente

 

cefalee*

 

 

Frecventă

 

Tulburări cardiace

insuficienţă cardiacă2

 

Frecventă

Frecventă

ischemie cardiacă3*

Frecventă

Frecventă

Frecventă

 

Tulburări gastro-intestinale

constipaţie Frecventă

Frecventă

Frecventă

 

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

fracturi4

Frecvente

Frecvente

 

mialgie*

 

 

Frecventă

 

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

edeme

Frecvente

Frecvente

Foarte frecvente

*Categoria de frecvenţă pentru incidenţa de fond a acestor evenimente, aşa cum reiese din datele referitoare la grupul placebo, este 'frecventă'.

1 Hipercolesterolemia a fost raportată la un procent de până la 5,3% dintre pacienţii trataţi cu rosiglitazonă (în monoterapie, terapie asociată sau terapie orală triplă). Valorile crescute de colesterol total au fost asociate cu o creştere atât a LDLc cât şi a HDLc, însă raportul colesterol total: HDLc a fost nemodificat sau s-a îmbunătăţit în studiile pe termen lung. În general, aceste creşteri au fost uşoare – moderate şi nu au necesitat întreruperea tratamentului.

2A fost observată o creştere a incidenţei insuficienţei cardiace atunci când rosiglitazona a fost asociată la tratamentul cu sulfoniluree (ca terapie dublă sau triplă), creştere ce apare a fi mai mare în cazul dozei de 8 mg rosiglitazonă comparativ cu 4 mg rosiglitazonă (doza zilnică totală). Incidenţa insuficienţei cardiace în cazul terapiei orale triple a fost 1,4% în principalul studiu dublu-orb, comparativ cu 0,4% în cazul terapiei duble metformină plus sulfoniluree. Incidenţa insuficienţei cardiace în asociere cu insulina (rosiglitazona asociată cu tratamentul cu insulină preexistent) a fost 2,4%, comparativ cu insulina în monoterapie, 1,1%.

Într-un studiu placebo-controlat cu durata de un an la pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă clasa NYHA I-II, agravarea sau posibila agravare a insuficienţei cardiace apare la 6,4% dintre pacienţii trataţi cu rosiglitazonă, în comparaţie cu 3,5% dintre cei cărora li se administrează placebo.

3 Într-o analiză retrospectivă a datelor din 42 studii clinice sumate pe termen scurt, incidenţa generală a evenimentelor asociate în mod tipic cu ischemia cardiacă a fost mai mare în cazul tratamentelor cu rosiglitazonă, 2,00% versus comparatori activi asociaţi şi placebo, 1,53% [risc relativ (RR) 1,30 (interval de încredere (IÎ) 95% 1,004 – 1,69)]. Acest risc a fost crescut când rosiglitazona a fost adaugată la tratamentul cu insulină stabilit şi la pacienţii cărora li se administrează nitraţi pentru o boală cardiacă ischemică cunoscută. În cadrul unei actualizări a acestei analize retrospective care a inclus 10 studii ulterioare care au îndeplinit criteriile pentru includere, dar nu au fost disponibile la momentul analizei originale, incidenţa globală a evenimentelor asociate în mod tipic cu cardiopatia ischemică nu a fost diferită din punct de vedere statistic în cazul schemelor de administrare cu rosiglitazonă, 2,21% faţă de comparatorii activi asociaţi şi placebo, 2,08% [RR 1,098 (IÎ 95% 0,809 – 1,354)]. Într-un studiu prospectiv privind efectele cardiovasculare (timpul mediu de urmărire 5,5 ani), criteriile finale de evaluare principale privind decesul cardiovascular sau spitalizare au fost similare pentru rosiglitazonă şi comparatorii activi [RR 0,99 (IÎ 95% 0,85 - 1,16)]. Alte două studii clinice controlate randomizate, prospective, pe termen lung (9620 de pacienţi, durata studiului > 3 ani în fiecare studiu), care au comparat rosiglitazona cu alte câteva medicamente antidiabetice orale autorizate sau cu placebo, nu au confirmat sau exclus riscul potenţial de apariţie a ischemiei cardiace. Per global, datele disponibile asupra riscului de apariţie a ischemiei cardiace nu sunt concludente.

4 Studiile pe termen lung indică o incidenţă crescută a fracturilor la pacienţii cărora li se administrează rosiglitazonă, în special la pacienţii de sex feminin. Într-un studiu cu monoterapie, incidenţa la pacienţii de sex feminin cărora li se administrează rosiglitazonă a fost de 9,3% (2,7 pacienţi per 100 pacienţi ani) comparativ cu 5,1% (1,5 pacienţi per 100 pacienţi ani) în cazul administrării metforminei sau 3,5% (1,3 pacienţi per 100 pacienţi ani) în cazul administrării glibenclamidei. În alt studiu pe termen lung, s-a observat o incidenţă crescută a fracturilor la subiecţii din grupul la care s-a administrat rosiglitazonă în asociere comparativ cu grupul de control activ [8,3% comparativ cu 5,3%, risc relativ 1,57 (IÎ 95% 1,26 - 1,97)]. Riscul de apariţie a fracturilor a părut să fie mai mare la pacienţii de sex feminin comparativ cu grupul de control [11,5% comparativ cu 6,3%, risc relativ 1,82 (IÎ 95% 1,37 - 2,41)], decât la pacienţii de sex masculin comparativ cu grupul de control [5,3% comparativ cu 4,3%, risc relativ 1,23 (IÎ 95% 0,85 - 1,77)]. Sunt necesare date suplimentare pentru a determina dacă există un risc crescut de apariţie a fracturilor la pacienţii de sex masculin după o perioadă mai lungă de urmărire. Majoritatea fracturilor au fost raportate la nivelul membrelor superioare şi a membrelor inferioare distale (vezi pct. 4.4).

În studiile clinice dublu-orb cu rosiglitazonă, incidenţa creşterilor ALT de peste trei ori faţă de limita superioară a valorilor normale a fost egală cu placebo (0,2%) şi mai mică decât aceea a comparatorilor activi (0,5% metformină/sulfoniluree). Incidenţa tuturor evenimentelor adverse corelate cu ficatul şi tractul biliar a fost <1,5% în oricare dintre grupurile de tratament şi similară cu placebo.

Date post-autorizare

Pe lângă reacţiile adverse identificate în studiile clinice, reacţiile adverse prezentate în Tabelul 2 au fost identificate în cursul utilizării clinice după autorizarea rosiglitazonei.

Tabelul 2. Frecvenţa reacţiilor adverse identificate din datele post-autorizare cu rosiglitazonă

Reacţii adverse

Frecvenţă

 

 

Tulburări metabolice şi de nutriţie

 

creştere în greutate rapidă şi excesivă

Foarte rară

 

 

Tulburări ale sistemului imunitar (vezi Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat)

reacţie anafilactică

Foarte rară

 

 

Tulburări oculare

 

edem macular

Rare

 

 

Tulburări cardiace

 

insuficienţă cardiacă congestivă/edem pulmonar

Rare

 

 

Tulburări hepatobiliare

 

disfuncţie hepatică, evidenţiată prin creşterea enzimelor hepatice5

Rară

 

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat (vezi Tulburări ale sistemului imunitar)

edem angioneurotic

Foarte rar

reacţii cutanate (de exemplu urticarie, prurit, erupţii cutanate tranzitorii)

Foarte rară

5 Au fost raportate cazuri rare de creştere a valorilor enzimelor hepatice şi de disfuncţie hepatocelulară. În cazuri foarte rare a fost raportată o evoluţie fatală.

Metformina

Date din studiile clinice şi date post-autorizare

Tabelul 3 prezintă reacţiile adverse clasificate pe organe, aparate şi sisteme şi în funcţie de frecvenţă. Categoriile de frecvenţă se bazează pe informaţiile disponibile din Rezumatul caracteristicilor produsului pentru metformină, la nivelul Uniunii Europene.

Tabelul 3. Frecvenţa reacţiilor adverse asociate cu metformina, identificate în studii clinice şi date post-autorizare

Reacţii adverse

Frecvenţă

 

Tulburări gastro-intestinale

Manifestări gastro-intestinale6

Foarte frecvente

 

Tulburări metabolice şi de nutriţie

acidoză lactică

Foarte rară

deficit de vitamina B127

Foarte rară

 

Tulburări ale sistemului nervos

gust metalic

Frecvent

 

Tulburări hepatobiliare

tulburări ale funcţiei hepatice

Foarte rare

hepatită

Foarte rară

 

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

urticarie

Foarte rară

eritem

Foarte rar

prurit

Foarte rar

6 Manifestările gastro-intestinale, cum sunt greaţa, vărsăturile, diareea, durerile abdominale şi scăderea apetitului alimentar, apar cel mai frecvent în cursul iniţierii tratamentului şi se remit spontan în majoritatea cazurilor.

7 Tratamentul pe termen lung cu metformină a fost asociat cu o reducere a absorbţiei vitaminei B12, care poate determina foarte rar un deficit de vitamina B12 semnificativ clinic (de exemplu, anemie megaloblastică).

4.9 Supradozaj

Nu sunt disponibile date referitoare la supradozajul cu AVANDAMET.

La om, datele privind supradozajul cu rosiglitazonă sunt limitate. În studiile clinice efectuate la voluntari, rosiglitazona, administrată în doze orale unice de până la 20 mg, a fost bine suportată.

Un supradozaj masiv cu metformină (sau riscuri coexistente de acidoză lactică) poate determina acidoză lactică, o urgenţă medicală care trebuie tratată în spital.

În caz de supradozaj, se recomandă iniţierea tratamentului de susţinere adecvat, în funcţie de starea clinică a pacientului. Cea mai eficace metodă de eliminare a lactatului şi metforminei este hemodializa, totuşi rosiglitazona se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice şi de aceea nu este eliminată prin hemodializă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: combinaţii de antidiabetice orale, codul ATC: A10BD03

Pentru a îmbunătăţi controlul glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, AVANDAMET asociază două medicamente antihiperglicemice cu mecanism complementar de acţiune: maleatul de rosiglitazonă, membru al clasei tiazolidindionelor şi clorhidratul de metformină, membru al clasei biguanidelor. Tiazolidindionele acţionează în principal prin reducerea rezistenţei la insulină, iar biguanidele acţionează în principal prin scăderea producţiei endogene de glucoză la nivel hepatic.

Rosiglitazona

Rosiglitazona este un agonist selectiv al receptorului nuclear RyAPP (receptor gama activat al

proliferării peroxizomale) şi aparţine medicamentelor antidiabetice din clasa tiazolidindione. Ea scade glicemia prin micşorarea rezistenţei la insulină la nivelul ţesutului adipos, musculaturii scheletice şi ficatului.

Acţiunea antihiperglicemică a rosiglitazonei a fost demonstrată la un număr de modele animale cu diabet zaharat de tip 2. În plus, rosiglitazona menţine funcţia celulelor (3, fapt demonstrat prin creşterea masei pancreatice insulare şi a conţinutului în insulină şi previne dezvoltarea hiperglicemiei manifeste la modele animale cu diabet zaharat de tip 2. Rosiglitazona nu stimulează secreţia pancreatică de insulină şi nu provoacă hipoglicemie la şobolani şi şoareci. Metabolitul principal (para-hidroxisulfat), cu afinitate mare pentru RyAPP uman solubil, a manifestat o potenţă relativ mare în testul de toleranţă la glucoză efectuat la şoarecii obezi. Relevanţa clinică a acestei observaţii nu a fost lămurită pe deplin.

În studiile clinice, efectele rosiglitazonei de diminuare a glicemiei apar treptat, cu scăderi aproape maxime ale glicemiei à jeun, după aproximativ 8 săptămâni de tratament. Controlul îmbunătăţit al glicemiei este asociat cu o scădere a glicemiei atât în condiţii de repaus alimentar, cât şi postprandial.

Rosiglitazona a fost asociată cu creşterea greutăţii corporale. În studiile mecanistice, creşterea greutăţii corporale s-a datorat în special creşterii stratului de ţesut adipos subcutanat asociată cu scăderea ţesutului adipos visceral şi intra-hepatic.

În concordanţă cu mecanismul de acţiune, rosiglitazona în asociere cu metformina scade rezistenţa la insulină şi îmbunătăţeşte funcţia celulelor (3 pancreatice. Ameliorarea controlului glicemiei a fost, de asemenea, asociat cu scăderea semnificativă a acizilor graşi liberi. Ca o consecinţă a mecanismelor de acţiune diferite, dar complementare, tratamentul cu rosiglitazonă în asociere cu metformină determină efecte aditive asupra controlului glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2.

În studii cu o durată maximă de trei ani, rosiglitazona, administrată o dată sau de două ori pe zi în terapie orală dublă cu metformina, a determinat o îmbunătăţire susţinută a controlului glicemiei (glicemie à jeun, şi hemoglobină glicozilată, HbA1c). Un efect mai pronunţat de scădere a glucozei a fost observat la pacienţii cu obezitate. Deoarece nu a fost încă finalizat un studiu concludent cu rosiglitazonă, nu au fost demonstrate beneficiile pe termen lung asociate ameliorării controlului glicemiei.

A fost efectuat un studiu clinic activ controlat (rosiglitazonă până la 8 mg zilnic sau metformină până la 2000 mg zilnic) cu durata de 24 săptămâni la 197 copii (cu vârsta cuprinsă între 10-17 ani) cu diabet zaharat de tip 2. Îmbunătăţirea HbA1c de la valorile iniţiale a atins semnificaţie statistică doar în grupul la care s-a administrat metformină. Rosiglitazona nu a putut demonstra non-inferioritatea la metformină. În urma tratamentului cu rosiglitazonă nu au mai fost observate noi motive de îngrijorare în ceea ce priveşte siguranţa la copii în comparaţie cu pacienţii adulţi cu diabet zaharat de tip 2. Pentru copii nu sunt disponibile date de siguranţă şi eficacitate pe termen lung.

ADOPT (A Diabetes Outcome Progression Trial - Un studiu privind efectele progresiei diabetului) a fost un studiu controlat, multicentric, dublu-orb, cu o durată a tratamentului de 4-6 ani (durata medie de 4 ani), în care rosiglitazona, în doze de 4 până la 8 mg pe zi, a fost comparată cu metformină (500 mg până la 2000 mg pe zi) şi glibenclamidă (2,5 până la 15 mg pe zi) la 4351 subiecţi recent diagnosticaţi (<3 ani) cu diabet zaharat de tip 2, cărora nu li se administrase anterior tratament cu medicamente antidiabetice orale. Tratamentul cu rosiglitazonă a redus semnificativ riscul de eşec al monoterapiei (GPJ>10,0 mmol/l) cu 63% comparativ cu glibenclamida (RR 0,37, IÎ 0,30-0,45) şi cu 32% comparativ cu metformina (RR 0,68, IÎ 0,55-0,85) pe durata studiului (până la 72 luni de tratament). Aceasta conduce la o incidenţă cumulată a eşecului tratamentului de 10,3% pentru pacienţii trataţi cu rosiglitazonă, 14,8% pentru pacienţii trataţi cu metformină şi 23,3% pentru pacienţii trataţi cu glibenclamidă. În ansamblu, 43%, 47% şi 42% dintre subiecţii din grupurile tratate cu rosiglitazonă, glibenclamidă, respectiv, metformină, au fost eliminaţi datorită altor motive decât eşecul monoterapiei. Impactul acestor rezultate asupra evoluţiei bolii sau asupra efectelor la nivel microvascular sau macrovascular nu a fost determinat (vezi pct. 4.8). În acest studiu, evenimentele adverse observate au fost în concordanţă cu profilul evenimentelor adverse cunoscute pentru fiecare dintre tratamente, incluzând creşterea continuă în greutate în urma tratamentului cu rosiglitazonă. La femeile tratate cu rosiglitazonă a fost observată în plus o incidenţă crescută a fracturilor osoase (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

Studiul RECORD (Rosiglitazone Evaluated for Cardiac Outcomes and Regulation of glycaemia in Diabetes – Evaluarea obiectivelor cardiovasculare pentru rosiglitazonă şi a controlului glicemic la pacienţii cu diabet zaharat) a fost un studiu amplu (4447 de pacienţi), deschis, prospectiv, controlat (timpul mediu de urmărire 5,5 ani), în care pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 ineficient controlaţi cu metformină sau sulfoniluree au fost randomizaţi adăugându-se la tratament rosiglitazonă sau metformină sau sulfoniluree. Durata medie a diabetului zaharat la aceşti pacienţi a fost de aproximativ 7 ani. Criteriul final de evaluare principal stabilit a fost spitalizarea datorată bolilor cardiovasculare (care a inclus spitalizarea determinată de insuficienţa cardiacă) sau decesul datorat bolilor cardiovasculare. Dozele medii la sfârşitul tratamentului randomizat sunt prezentate în tabelul următor:

Tratament randomizat

Doza medie (DS) la sfârşitul tratamentului randomizat

Rosiglitazonă (fie SU sau metformină)

6,7 (1,9) mg

Sulfoniluree (pe fond de metformină)

 

Glimepiridă*

3,6 (1,8) mg

Metformină (pe fond de sulfoniluree)

1995,5 (682,6) mg

*Doze similare relativ eficace (adică aproximativ jumătate din doza maximă) pentru alte sulfoniuree (glibenclamidă şi glicazidă).

† Pacienţi cărora li s-a administrat tratamentul desemnat ca randomizat în asociere cu tratamentul de fond corect şi cu date evaluabile.

Nu a fost observată nicio diferenţă în cadrul criteriului final de evaluare principal stabilit cu privire la numărul evenimentelor apărute în urma administrării rosiglitazonei (321/2220) comparativ cu grupul de control activ (323/2227) (RR 0,99, IÎ 0,85-1,16), îndeplinind criteriile predefinite de non-inferioritate de 1,20 (non-inferioritate p = 0,02). RR şi IÎ pentru criteriile finale de evaluare secundare au fost: deces datorat oricărei cauze (RR 0,86, IÎ 0,68-1,08), EACM (Evenimente Adverse Cardiace Majore – deces din cauze cardiovasculare, infarct miocardic acut, accident vascular cerebral) (RR 0,93, IÎ 0,74-1,15), deces din cauze cardiovasculare (RR 0,84, IÎ 0,59-1,18), infarct miocardic acut (RR 1,14, IÎ 0,80-1,63) şi accident vascular cerebral (RR 0,72, IÎ 0,49-1,06). Într-un sub-studiu după 18 luni, tratamentul adăugat cu rosiglitazonă în terapie duală nu a avut rezultate inferioare în reducerea HbA1c faţă de asocierea unei sulfoniluree cu metformină. În analiza finală la 5 ani, în timpul tratamentului randomizat cu terapia duală, s-a observat o reducere medie ajustată a HbA1c de 0,14% faţă de momentul iniţial, pentru pacienţii trataţi cu rosiglitazonă în asociere cu metformină, comparativ cu o creştere de 0,17% pentru pacienţii trataţi cu sulfoniluree în asociere cu metformină (p<0,0001 pentru diferenţa de tratament). A fost observată o reducere medie ajustată a HbA1c de 0,24% în cazul pacienţilor cărora li se administrează rosiglitazonă în asociere cu sulfoniluree comparativ cu o reducere a HbA1c de 0,10% în cazul pacienţilor cărora li se administrează metformină în asociere cu sulfoniluree, (p=0,0083 pentru diferenţa de tratament). S-a observat o creştere semnificativă a insuficienţei cardiace (letale şi non-letale) (RR 2,10, IÎ 1,35-3,27) şi a fracturilor (risc relativ 1,57, IÎ 1,26-1,97) în cazul grupurilor de tratament în care a fost inclusă rosiglitazona, comparativ cu grupul de control activ (vezi pct. 4.4 şi 4.8). Au fost retraşi 564 de pacienţi din studiul de urmărire a efectelor cardiovasculare, ceea ce a însemnat 12,3% pentru pacienţii trataţi cu rosiglitazonă şi 13% pentru pacienţii din grupul de control, reprezentând 7,2% pacienţi-ani pierduţi pentru urmărirea efectelor cardiovasculare şi 2,0% pacienţi-ani pierduţi pentru urmărirea mortalităţii datorată oricărei cauze.

Metformina

Metformina este o biguanidă cu proprietăţi antihiperglicemice, scăzând atâ glicemia bazală, cât şi

postprandială. Nu stimulează secreţia de insulină, astfel încât nu determină hipoglicemie.

Metformina poate acţiona prin trei mecanisme:

-         prin reducerea sintezei de glucoză la nivel hepatic prin inhibarea gluconeogenezei şi glicogenolizei

-         la nivel muscular, crescând modest sensibilitatea la insulină, îmbunătăţind recaptarea periferică a glucozei şi utilizarea acesteia.

-         prin întârzierea absorbţiei intestinale a glucozei.

Metformina stimulează sinteza intracelulară de glicogen acţionând asupra glicogen sintetazei. Metformina creşte capacitatea de transport a transportorilor specifici membranari ai glucozei (GLUT-1 şi GLUT-4).

La om, independent de acţiunea asupra glicemiei, metformina are efecte favorabile asupra metabolismului lipidic. Acest fapt a fost observat la doze terapeutice în studiile clinice controlate pe termen lung şi pe termen mediu: metformina reduce valoarea colesterolului total, LDL-colesterolului şi a trigliceridelor.

Studiul prospectiv randomizat (UKPDS) a stabilit beneficiul pe termen lung al controlului intensiv al glicemiei la pacienţi cu diabet zaharat de tip 2. Analiza rezultatelor la pacienţii supraponderali trataţi cu metformină, după eşecul tratamentului dietetic, a demonstrat:

-        o reducere semnificativă a riscului absolut al oricărei complicaţii diabetice la pacienţii din grupul tratat cu metformină (29,8 evenimente/1000 pacienţi per an), în comparaţie cu dieta singură (43,3 evenimente/1000 pacienţi per an), p=0,0023 şi în comparaţie cu grupurile cu tratament asociat cu o sulfoniluree şi insulină în monoterapie (40,1 evenimente/1000 pacienţi per an), p=0,0034

-        o reducere semnificativă a riscului absolut de mortalitate de cauză diabetică: metformina, 7,5 evenimente/1000 pacienţi per an, dieta singură, 12,7 evenimente/1000 pacienţi per an, p=0,017

-         o reducere semnificativă a riscului absolut de mortalitate: metformina, 13,5 evenimente/1000 pacienţi per an, în comparaţie cu dieta singură, 20,6 evenimente/1000 pacienţi per an (p=0,011) şi în comparaţie cu grupurile cu tratament asociat cu o sulfoniluree şi insulină în monoterapie 18,9 evenimente/1000 pacienţi per an (p=0,021)

-         o reducere semnificativă a riscului absolut de infarct miocardic: metformina, 11 evenimente/1000 pacienţi per an, dieta singură, 18 evenimente/1000 pacienţi per an (p=0,01).

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

AVANDAMET

Absorbţie

Nu au fost observate diferenţe semnificative din punct de vedere statistic între caracteristicile

absorbţiei rosiglitazonei şi metforminei din compoziţia comprimatelor de AVANDAMET şi cele

obţinute din comprimatele de maleat de rosiglitazonă, respectiv clorhidrat de metformină.

Alimentele nu influenţează ASC de rosiglitazonă sau metformină în cazul administrării AVANDAMET la voluntari sănătoşi. După masă, Cmax a fost mai mică (22% pentru rosiglitazonă şi 15% pentru metformină) şi tmax a fost prelungit (cu aproximativ 1,5 ore pentru rosiglitazonă şi 0,5 ore pentru metformină). Acest efect al alimentelor nu este considerat semnificativ din punct de vedere clinic.

Afirmaţiile următoare reflectă proprietăţile farmacocinetice ale substanţelor active din AVANDAMET, luate în considerare separat.

Rosiglitazonă

Absorbţie

Biodisponibilitatea absolută a rosiglitazonei după administrarea orală a dozei de 4 mg sau 8 mg este de

aproximativ 99%. Concentraţia plasmatică maximă a rosiglitazonei se realizează după aproximativ 1

oră de la administrare. Concentraţia plasmatică este aproximativ proporţională cu doza în limitele

intervalului terapeutic.

Administrarea rosiglitazonei odată cu alimentele nu modifică expunerea generală (ASC), deşi comparativ cu administrarea à jeun s-au observat o mică scădere a Cmax (de aproximativ 20-28%) şi o întârziere a tmax (aproximativ 1,75 ore). Aceste mici modificări nu sunt semnificative clinic şi, de aceea, nu este necesară administrarea rosiglitazonei în funcţie de orarul meselor. Absorbţia rosiglitazonei nu este modificată de creşterea pH-ului gastric.

Distribuţie

La voluntarii sănătoşi volumul aparent de distribuţie al rosiglitazonei este de aproximativ 14 litri. Rosiglitazona se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (aproximativ 99,8%); legarea nu este influenţată de concentraţie sau de vârstă. Principalul metabolit (para-hidroxisulfat) se leagă în proporţie foarte mare de proteinele plasmatice (> 99,99%).

Metabolizare

Rosiglitazona se metabolizează în proporţie foarte mare, nici o cantitate din produsul parental nefiind excretată sub formă nemodificată. Căile principale de metabolizare sunt N-demetilarea şi hidroxilarea, urmate de sulfo- şi glucuronoconjugare. La om, contribuţia metabolitului principal (para-hidroxisulfat) la efectul general antihiperglicemic al rosiglitazonei nu a fost încă pe deplin elucidată şi nu este exclus ca metabolitul să contribuie la activitate. Totuşi, aceasta nu ridică probleme privind siguranţa administrării la populaţii ţintă sau speciale, deoarece insuficienţa hepatică reprezintă o contraindicaţie şi studiile clinice de fază III includ un număr mare de pacienţi vârstnici şi de pacienţi cu insuficienţă renală uşoară sau moderată.

Studii efectuate in vitro au demonstrat că rosiglitazona este metabolizată predominant de CYP2C8 şi în măsură mult mai mică de CYP2C9.

Deoarece in vitro rosiglitazona nu inhibă semnificativ CYP1A2, 2A6, 2C19, 2D6, 2E1, 3A sau 4A, probabilitatea unor interacţiuni semnificative de ordin metabolic cu substanţele metabolizate de aceste izoenzime P450 este mică. In vitro, rosiglitazona a demonstrat o inhibiţie moderată a CYP2C8 (IÎ50 18 μM) şi o inhibiţie mică a CYP2C9 (IÎ50 50 μM) (vezi pct. 4.5). Un studiu de interacţiune in vivo cu warfarină a arătat că rosiglitazona nu interacţionează cu substraturile CYP2C9.

Eliminare

Clearance-ul plasmatic total al rosiglitazonei este de aproximativ 3 l/oră şi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare terminal este de aproximativ 3-4 ore. Nu există date despre o acumulare neaşteptată a rosiglitazonei după administrarea o dată sau de două ori pe zi. Calea principală de excreţie este cea urinară, aproximativ două treimi din doză; aproximativ 25% din doza administrată se elimină prin materiile fecale. În urină sau în materiile fecale nu s-a detectat medicamentul nemodificat. Timpul de înjumătăţire plasmatică terminal al radioactivităţii a fost de aproximativ 130 ore, demonstrând că eliminarea metaboliţilor este foarte lentă. După administrări repetate, este de aşteptat acumularea de metaboliţi în plasmă, mai ales a metabolitului principal (para-hidroxisulfat), pentru care se anticipează o mărire de 8 ori a acumulării.

Grupuri populaţionale speciale

Sex: Într-o analiză farmacocinetică globală în populaţie, nu s-au observat diferenţe marcate privind

proprietăţile farmacocinetice ale rosiglitazonei la bărbaţi şi femei.

Vârstnici: Într-o analiză farmacocinetică globală în populaţie s-a demonstrat că vârsta nu influenţează semnificativ farmacocinetica rosiglitazonei.

Copii şi adolescenţi: Analizele farmacocinetice efectuate la o populaţie care include 96 pacienţi copii cu vârste cuprinse între 10 şi 18 ani şi cu greutatea între 35 şi 178 kg au sugerat o medie similară a Cl/F la copii şi adulţi. Valoarea individuală Cl/F la pacienţii copii a fost cuprinsă în acelaşi interval ca şi datele individuale la adulţi. Valoarea Cl/F a părut a fi independentă de vârstă, dar a crescut cu greutatea la subiecţii copii.

Insuficienţă hepatică: La pacienţii cu ciroză hepatică cu insuficienţă hepatică moderată (Child-Pugh B), Cmax şi ASC pentru forma nelegată au fost de 2-3 ori mai mari decât la subiecţii normali. Variabilitatea dintre subiecţi a fost mare, cu o diferenţă interindividuală pentru ASC a formei nelegate de 7 ori.

Insuficienţă renală: Nu există diferenţe semnificative clinic ale farmacocineticii rosiglitazonei la pacienţii cu insuficienţă renală sau în stadiul terminal al bolii renale trataţi prin dializă cronică.

Metformină

Absorbţie

După administrarea unei doze de metformină pe cale orală, tmax este atins în 2,5 ore.

Biodisponibilitatea absolută a unui comprimat de 500 mg metformină este de aproximativ 50-60% la

subiecţii sănătoşi. După administrarea unei doze pe cale orală, fracţiunea regăsită în materiile fecale a

fost de 20-30%.

După administrarea orală, absorbţia metforminei este saturabilă şi incompletă. Se presupune că farmacocinetica absorbţiei metforminei nu este liniară. La doze şi scheme terapeutice uzuale de metformină, concentraţiile plasmatice stabile se obţin în 24-48 de ore şi sunt, în general, mai mici de 1 μg/ml. În studiile clinice controlate, concentraţiile plasmatice de metformină (Cmax) nu au depăşit 4 μg/ml, chiar la dozele maxime.

Alimentele scad mărimea absorbţiei metforminei şi întârzie uşor absorbţia acesteia. După administrarea unei doze de 850 mg, au fost observate scăderi de 40% ale concentraţiei plasmatice maxime, de 25% ale ASC şi o prelungire a timpului până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime, cu 35 minute. Relevanţa clinică a acestei scăderi nu este cunoscută.

Distribuţie

Legarea de proteinele plasmatice este neglijabilă. Metformina pătrunde în interiorul eritrocitelor. Concentraţia sanguină maximă este mai mică decât concentraţia plasmatică maximă şi apare aproximativ în acelaşi moment. Eritrocitele reprezintă, cel mai probabil, un al doilea compartiment de distribuţie. Volumul mediu aparent de distribuţie, Vd, este cuprins între 63 – 276 l.

Metabolizare

Metformina este excretată în urină sub formă nemodificată. La om, nu au fost identificaţi metaboliţi.

Eliminare

Clearance-ul renal al metforminei este > 400 ml/min, indicând faptul că metformina este eliminată prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. După administrarea unei doze pe cale orală, timpul de înjumătăţire plasmatică terminal aparent prin eliminare este de aproximativ 6,5 ore. În cazul în care funcţia renală este afectată, clearance-ul renal scade proporţional cu cel al creatininei, astfel încât timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este prelungit, determinând creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale metforminei.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Nu au fost realizate studii la animale de laborator cu substanţele active asociate în AVANDAMET. Datele prezentate mai jos sunt obţinute în studii realizate individual cu rosiglitazonă sau metformină.

Rosiglitazonă

Reacţiile adverse observate la animalele de laborator cu o posibilă relevanţă clinică au constat în:

creşterea volumului plasmatic însoţită de scăderea parametrilor eritrocitelor şi creşterea greutăţii cordului. S-au observat, de asemenea, creşterea greutăţii hepatice, a valorilor plasmatice ale ALT (numai la câine) şi a ţesutului adipos. Efecte similare au fost observate şi în cazul altor tiazolidindione.

În studii de toxicitate asupra funcţiei de reproducere, administrarea rosiglitazonei la şobolan în timpul perioadei de mijloc până la finale a gestaţiei a fost asociată cu decese fetale şi întârzierea dezvoltării fetale. În plus, rosiglitazona a inhibat sinteza estradiolului ovarian şi pe cea a progesteronului şi a scăzut valorile plasmatice ale acestor hormoni, ducând la afectarea ciclurilor estrogenice şi menstruale şi a fertilităţii (vezi pct. 4.4).

Pe un model animal de polipoză adenomatoasă familială (PAF), tratamentul cu rosiglitazonă în doze de 200 de ori mai mari decât doza activă farmacologic a crescut numărul tumorilor din colon. Relevanţa acestor constatări nu este cunoscută. Totuşi, in vitro, rosiglitazona favorizează diferenţierea şi reversia modificărilor mutagene a celulelor umane de cancer de colon. În plus, într-o baterie de teste specifice efectuate in vitro şi in vivo, rosiglitazona nu a demonstrat proprietăţi genotoxice, iar în studiile realizate în cadrul unui ciclu de viaţă la 2 specii de rozătoare nu s-au evidenţiat tumori de colon.

Metformină

Datele preclinice pentru metformină nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, potenţialul carcinogen, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1     Lista excipienţilor

Nucleu:

Amidonglicolat de sodiu,

Hipromeloză (E464)

Celuloză microcristalină (E460)

Lactoză monohidrat

Povidonă (E1201)

Stearat de magneziu.

Film:

Hipromeloză (E464)

Dioxid de titan (E171)

Macrogol

Oxid roşu de fer (E172)

6.2     Incompatibilităţi

Nu este cazul

6.3     Perioada de valabilitate

3 ani

6.4     Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

6.5     Natura şi conţinutul ambalajului

Blistere opace (PVC/PVdC/aluminiu).Cutii cu 28, 56, 112, 336 (3x112) şi 360 comprimate filmate. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6     Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

SmithKline Beecham Ltd 980 Great West Road Brentford, Middlesex TW8 9GS Marea Britanie

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/03/258/004-006

EU/1/03/258/016

EU/1/03/258/020

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 20 octombrie 2003

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 20 octombrie 2008

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului (EMEA): http://www.ema.europa.eu

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Fitoterapia in diabet In mod special, in ultimii 10 ani, s-au facut cercetari stiintifice amanuntite asupra plantelor utilizate de diverse popoare pentru actiunea lor hipoglicemianta.
Controlul medical anual poate depista multe afecţiuni, inclusiv diabetul Preşedintele Societăţii Române de Nutriţie şi Boli Metabolice, prof. dr. Radu Lichiardopol, a explicat luni, în cadrul conferinţei de presă prilejuite de lansarea campaniei 'Fă PASul corect: Controlează diabetul', că persoanele care au o predispoziţie genetică spre diabet nu înseamnă că se vor îmbolnăvi...
Persoanele cu diabet pot învăţa cum să aibă o viaţă completă prin intermediul unui portal Persoanele diagnosticate cu diabet pot învăţa cum să aibă o viaţă completă prin intermediul portalului www.complete-life.ro, lansat joi de Sanofi România.
Specialiştii în diabet avertizează: Efectul reclamelor de la tv - mâncăm mai prost şi mai nesănătos Preşedintele Societăţii Române de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice, prof. dr. Maria Moţa, a declarat miercuri, într-o conferinţă la Sibiu, că românii mănâncă din păcate mai mult şi mai nesănătos, sunt victimele ambalajelor frumoase şi ale reclamelor agresive de la televizor şi, în plus, dorm tot mai...
Societatea Română de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice, premiată pentru Campania Naţională „Controlează-ţi Diabetul!” la Gala Medica 2014 Campania Naţională „Controlează-ţi Diabetul”, organizată ştiinţific de Societatea Română de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice – preşedinte: prof. dr. Maria Moţa, management eveniment Sănătatea Press Group, a câştigat premiul publicului pentru „Cea mai bună campanie de sănătate” oferit de Colegiul...
Suferi de diabet? Menține glicemia la un nivel normal cu Glykofit de la Ropharma! În prezent, complicaţiile diabetului reprezintă principala cauză de deces în rândul persoanelor diagnosticate cu această afecţiune devastatoare dacă nu este bine tratată. Conform Federaţiei Romane de Diabet, Nutriţie şi Boli metabolice, peste 800.000 de romani suferă de diabet zaharat şi se...