Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

NORVIR 80mg/ml
Denumire NORVIR 80mg/ml
Descriere Ritonavirul este indicat în asociere cu alte medicamente antiretrovirale pentru tratamentul pacienţilor infectaţi cu HIV-1 (adulţi şi copii cu vârsta de 2 ani şi peste).
Denumire comuna internationala RITONAVIRUM
Actiune terapeutica ANTIVIRALE CU ACTIUNE DIRECTA INHIBITORI DE PROTEAZA
Prescriptie P-RF/R
Forma farmaceutica Solutie orala
Concentratia 80mg/ml
Ambalaj Cutie x 5 flacoane multidoza PET x 90 ml sol.orala + 1 masura dozatoare prevazuta cu gradatii
Valabilitate ambalaj 6 luni
Volum ambalaj 90 ml
Cod ATC J05AE03
Firma - Tara producatoare ABBOTT LABORATORIES LTD. - MAREA BRITANIE
Autorizatie de punere pe piata ABBOTT LABORATORIES LTD. - MAREA BRITANIE

Ai un comentariu sau o intrebare despre NORVIR 80mg/ml ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre NORVIR 80mg/ml, solutie orala       

ANEXA I
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Norvir 80 mg/ml soluţie orală

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂŞI CANTITATIVĂ

Un ml soluţie orală conţine ritonavir 80 mg.
Excipienţi:
Alcool etilic (43% v/v)

Ulei de ricin polioxil 35
Sunset Yellow (E110)
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie orală.
Soluţia pentru administrare orală este o soluţie aproape limpede, de culoare portocalie.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Ritonavir este indicat în asociere cu alte medicamente antiretrovirale pentru tratamentul pacienţilor infectaţi cu HIV-1 (adulţi şi copii cu vârsta de 2 ani şi peste).

4.2 Doze şi mod de administrare

Ritonavir trebuie administrat de către un medic cu experienţă în tratamentul infecţiei cu HIV.

Soluţia de Norvir se administrează pe cale oralăşi trebuie administrată de preferinţă împreună cu alimentele.

Ritonavir ca potenţator farmacocinetic

Atunci când ritonavir este utilizat ca potenţator farmacocinetic concomitent cu alţi inhibitori de protează, trebuie consultat Rezumatul caracteristicilor produsului pentru inhibitorul de protează respectiv.

S-au aprobat următorii inhibitori de protează HIV-1 pentru a fi utilizaţi în asociere cu ritonavir ca potenţator farmacocinetic în dozele menţionate în continuare.

Adulţi:

Amprenavir 600 mg de două ori pe zi cu ritonavir 100 mg de două ori pe zi.
Atazanavir 300 mg o dată pe zi cu ritonavir 100 mg o dată pe zi.
Fosamprenavir 700 mg de două ori pe zi cu ritonavir 100 mg de două ori pe zi.
Lopinavir combinat cu ritonavir (lopinavir/ritonavir) 400 mg/100 mg sau 800 mg/200 mg.
Saquinavir 1000 mg de două ori pe zi cu ritonavir 100 mg de două ori pe zi.
Tipranavir 500 mg de două ori pe zi cu ritonavir 200 mg de două ori pe zi.

Darunavir 600 mg de două ori pe zi cu ritonavir 100 mg de două ori pe zi la pacienţii trataţi anterior cu antiretrovirale (TAR).
Darunavir 800 mg o dată pe zi concomitent cu ritonavir 100 mg o dată pe zi la pacienţii netrataţi anterior cu antiretrovirale.

Copii: Ritonavir se recomandă copiilor cu vârsta de 2 ani şi peste. Pentru informaţii suplimentare privind doza, citiţi informaţiile despre Inhibitorii de protează (IP) aprobaţi pentru a fi administraţi concomitent cu ritonavir. Deoarece sunt date insuficiente privind siguranţa şi eficacitatea, Norvir nu se recomandă copiilor cu vârsta mai mică de 2 ani.

Insuficienţă renală: Deoarece ritonavir este metabolizat în principal la nivel hepatic, ritonavir poate fi adecvat pentru utilizarea cu prudenţă ca potenţator farmacocinetic la pacienţii cu insuficienţă renală în funcţie de inhibitorul de protează cu care se administrează concomitent. Oricum, deoarece clearance-ul renal al ritonavir este neglijabil, nu se aşteaptă scăderea clearace-ului total la pacienţii cu insuficienţă renală. Citiţi Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP) al inhibitorului de protează pe care-l administraţi concomitent pentru a afla informaţii specifice privind doza la pacienţii cu insuficienţă renală.

Insufucienţă hepatică: Ritonavir nu se administrează ca potenţator farmacocinetic la pacienţii cu boli hepatice decompensate (vezi pct. 4.3). În absenţa studiilor de farmacocinetică la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă stabilă (Clasa C Child Pugh) fără decompensare, se impune prudenţă atunci când ritonavir este utilizat ca potenţator farmacocinetic, putând avea loc creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale inhibitorului de protează administrat concomitent. La pacienţii cu insuficienţă hepatică, recomandările specifice pentru utilizarea ritonavir ca potenţator farmacocinetic depind de inhibitorul de protează administrat concomitent. Pentru informaţii specifice privind doza la acest grup populaţional, trebuie să citiţi Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP) al inhibitorului de protează administrat concomitent.

Ritonavir ca medicament antiretroviral

Adulţi: Doza recomandată de Norvir soluţie este de 600 mg (7,5 ml) de două ori pe zi pe cale orală.

Creşterea treptată a dozei de ritonavir la iniţierea tratamentului poate îmbunătăţii toleranţa. Tratamentul trebuie iniţiat cu 300 mg (3,75 ml) de două ori pe zi pentru o perioadă de trei zile şi crescut cu 100 mg (1,25 ml) de două ori pe zi, creştere până la 600 mg de două ori pe zi într-o perioadă de timp nu mai lungă de 14 zile. Doza de 300 mg două ori pe zi nu trebuie să se administreze pacienţilor mai mult de 3 zile.

Copii (cu vârsta de 2 ani şi peste): doza de Norvir soluţie orală recomandată la copii este de 350 mg/m2 pe cale orală, de două ori pe zi şi nu trebuie să depăşească 600 mg de două ori pe zi. Tratamentul cu Norvir trebuie iniţiat cu o doză de 250 mg/m2 şi apoi crescută cu câte 50 mg/m2 de două ori pe zi, la intervale de 2-3 zile. Dacă este posibil, doza se administrează utilizând o seringă dozatoare.

Recomandări privind doza la copii

 

Suprafaţa corporală* (m2)

Doza de 2 ori pe zi 250 mg/m2

Doza de 2 ori pe zi 300 mg/m2

Doza de 2 ori pe zi 350 mg/m2

0,25

0,8 ml (62,5 mg)

0,9 ml (75 mg)

1,1 ml (87,5 mg)

0,50

1,6 ml (125 mg)

1,9 ml (150 mg)

2,2 ml (175 mg)

1,00

3,1 ml (250 mg)

3,8 ml (300 mg)

4,4 ml (350 mg)

1,25

3,9 ml (312,5 mg)

4,7 ml (375 mg)

5,5 ml (437,5 mg)

1,50

4,7 ml (375 mg)

5,6 ml (450 mg)

6,6 ml (525 mg)

 

*Suprafaţa corporală (SC) poate fi calculată folosind următoarea formulă SC (m2)=√(înălţime (cm) x greutate corporală (kg)/3600)

3 Dozele pentru suprafeţele corporale care nu se regăsesc în tabelul de mai sus, se pot calcula utilizând următoarele formule: Pentru a calcula volumul de soluţie care trebuie administrat (în ml), suprafaţa corporală trebuie multiplicată cu:3,1 pentru doza de 250 mg/m2; cu 3,8 pentru doza de 300 mg/m2; şi cu 4,4 pentru doza de 350 mg/m2.

Insuficienţă renală: În prezent, nu sunt disponibile date specifice pentru aceste grupe de pacienţi şi de aceea nu pot fi făcute recomandări specifice privind doza. Clearance-ul renal al ritonavir este neglijabil; de aceea nu se aşteaptă o scădere a clearance-ului total la pacienţii cu insuficienţă renală. Deoarece ritonavir se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, este puţin probabil să se elimine semnificativ prin hemodializă sau prin dializă peritoneală.

Insuficienţă hepatică: ritonavir este metabolizat şi eliminat în principal la nivel hepatic. Datele farmacocinetice arată că nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (vezi pct. 5.2). Ritonavir nu trebuie administrat pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.3).

Vârstnici: Datele de farmacocinetică au arătat că nu este necesară ajustarea dozei pentru pacienţii vârstnici (vezi pct. 5.2).

Gustul amar al soluţiei de Norvir poate fi diminuat dacă aceasta se amestecă cu ciocolată cu lapte.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate cunoscută la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii produsului.

Atunci când ritonavir se administrează ca potenţator farmacocinetic al altor IP, citiţi capitolul contraindicaţii din Rezumatul Caracteristicilor Produsului al inhibitorului de protează care se administrează concomitent.

Ritonavir nu trebuie administrat ca potenţator farmacocinetic sau ca medicament antiretroviral pacienţilor cu insuficienţă hepatică decompensată.

Studii in vitro şi in vivo au demonstrat că ritonavir este un inhibitor potent al biotransformărilor mediate pe calea citocromului CYP 3A şi a citocromului CYP 2D6. Următoarele medicamente sunt contraindicate atunci când sunt utilizate în asociere cu ritonavir şi, în afară de cazul în care este menţionat altfel, contraindicaţia are la bază capacitatea ritonavir de a inhiba metabolizarea medicamentului administrat concomitent, rezultând o expunere crescută la medicamentul administrat concomitent şi risc de apariţie a reacţiilor adverse semnificative clinic.

Efectul de modulare enzimatică al ritonavir poate fi dependent de doză. Pentru unele medicamente, contraindicaţiile pot fi mai importante atunci când ritonavir se utilizează ca antiretroviral decât atunci când se utilizează ca potenţator farmacocinetic (de exemplu rifabutinăşi voriconazol):

Clasa Medicament din Raţionament medicamentoasă cadrul clasei

Creşterea concentraţiilor plasmatice ale medicamentului administrat concomitent antagonişti ai Alfuzosin Creşterea concentraţiilor plasmatice de alfuzosin, α1- adrenoreceptorilor ceea ce poate conduce la hipotensiune arterială severă (vezi pct. 4.5).

Analgezice Petidină, piroxicam, Creşterea concentraţiilor plasmatice de propoxifen norpetidină, piroxicam şi propoxifen. Astfel, creşte riscul de deprimare respiratorie gravă sau de apariţie a tulburărilor hematologice sau a altor reacţii adverse grave determinate de aceste medicamente.

Antiaritmice Amiodaronă, bepridil, Creşterea concentraţiilor plasmatice de encainidă, flecanidă, amiodaronă, bepridil, encainidă, flecanidă, propafenonă, chinidină propafenonă, chinidină. Astfel, creşte riscul apariţiei aritmiilor sau a altor reacţii adverse grave determinate de aceste medicamente.

Antibiotice Acid fusidic Creşterea concentraţiilor plasmatice ale acidului fusidic şi ale ritonavir.

Antifungice Voriconazol Utilizarea concomitentă de ritonavir (400 mg de două ori pe zi sau mai mult) şi de voriconazol este contraindicată din cauza scăderii concentraţiilor plasmatice ale voriconazol şi posibil a pierderii efectului acestuia (vezi pct 4.5).

Antihistaminice Astemizol, terfenadină Creşterea concentraţiilor plasmatice de astemizol şi terfenadină. Astfel, creşte riscul aritmiilor grave determinate de aceste medicamente.

Antimicobacteriacee Rifabutină Utilizarea concomitentă de ritonavir în doză ca medicament antiretroviral (600 mg de două ori pe zi) şi rifabutină, conduce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale rifabutinei şi la apariţia riscului de evenimente adverse inclusiv uveită (vezi pct 4.4). Recomandările privind utilizarea ritonavir în doză ca potenţator farmacocinetic în asociere cu rifabutină sunt menţionate la pct. 4.5.

Antipsihotice/ Clozapină, pimozidă Creşterea concentraţiilor plasmatice de clozapină

Neuroleptice şi pimozidă. Astfel, creşte riscul tulburărilor hematologice grave sau a altor reacţii adverse grave determinate de aceste medicamente.

Derivaţi de ergot Dihidroergotamină, Creşterea concentraţiilor plasmatice ale ergonovină, derivaţilor de ergotamină conducând la toxicitate ergotamină, acută de tip ergot, inclusiv spasm vascular şi metilergonovină ischemie.

Medicamente cu efect Cisapridă Creşterea concentraţiilor plasmatice de cisapridă. asupra motilităţii GI Astfel, creşte riscul de apariţie a aritmiilor grave determinate de acest medicament.

Inhibitori ai Lovastatină, Creşterea concentraţiilor plasmatice de HMG Co-A reductazei simvastatină lovastatinăşi simvastatină; astfel, creşte riscul de miopatie, inclusiv de rabdomioliză (vezi pct 4.5). Inhibitori PDE5 Sildenafil Contraindicat numai atunci când este utilizat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale pulmonare. Creşterea concentraţiei plasmatice de sildenafil. Prin urmare, creşte posibilitatea apariţiei reacţiilor adverse asociate cu sildenafil (care includ hipotensiune arterialăşi sincopă). Vezi pct. 4.4 şi pct. 4.5 pentru date privind administrarea concomitentă a sildenafil la pacienţi cu tulburări ale erecţiei.

Sedative/hipnotice Clorazepat, diazepam, estazolam, flurazepam, midazolam forma de administrare oralăşi triazolam

Scăderea concentraţiilor plasmatice ale ritonavir

Creşterea concentraţiilor plasmatice de clorazepat, diazepam, estazolam, flurazepam, midazolam forma de administrare oralăşi triazolam. Astfel, creşte riscul sedării accentuate şi al deprimării respiratorii determinate de aceste medicamente (pentru precauţii în cazul administrării formei injectabile de midazolam, vezi pct. 4.5) .

 

Preparate pe bază de

Sunătoare

Preparatele pe bază de plante care conţin

plante

 

sunătoare (Hypericum perforatum) din cauza

 

 

riscului scăderii concentraţiilor plasmatice şi de

 

 

reducere a eficacităţii clinice ale ritonavir (vezi

 

 

pct 4.5).

 

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Ritonavir nu vindecă infecţia cu HIV-1 sau SIDA. Pacienţii care utilizează ritonavir sau oricare alt tratament antiretroviral pot continua să dezvolte infecţii oportuniste sau alte complicaţii asociate infecţiei cu HIV-1.

Pacienţii trebuie informaţi despre faptul că nu s-a demonstrat că tratamentul antiretroviral actual previne riscul transmiterii HIV prin sânge sau prin contact sexual, altor persoane. Trebuie continuate metodele de prevenire adecvate.

Atunci când ritonavir se utilizează ca potenţator farmacocinetic în asociere cu alţi IP, trebuie luate în considerare detaliile complete privind atenţionările şi precauţiile importante pentru un anumit IP, prin urmare trebuie să citiţi Rezumatul Caracteristicilor Produsului al IP respectiv.

Doza de ritonavir folosită ca antiretrovioral sau ca potenţator farmacocinetic

Pacienţi cu diaree cronică sau cu malabsorbţie: În cazul apariţiei diareei, se recomandă monitorizare suplimentară. Frecvenţa relativ crescută de apariţie a diareei în timpul tratamentului cu ritonavir poate compromite absorbţia şi eficacitatea ritonavir sau a altor medicamente similare (din cauza scăderii complianţei). Vărsăturile grave persistente şi/sau diareea asociate cu utilizarea ritonavir pot compromite, de asemenea, funcţia renală. La pacienţii cu insuficienţă renală se recomandă monitorizarea funcţiei renale.

Hemofilie: la pacienţii cu hemofilie de tip A sau B trataţi cu inhibitori de protează s-a raportat accentuarea sângerărilor, inclusiv hematoame spontane cutanate şi hemartroze. La unii pacienţi s-a administrat factor VIII suplimentar. În mai mult de jumătate din cazurile raportate, tratamentul cu inhibitori de protează s-a continuat sau a fost reintrodus dacă a fost întrerupt. S-a evocat o relaţie de cauzalitate deşi nu a fost elucidat mecanismul prin care acţionează. De aceea, pacienţii cu hemofilie trebuie atenţionaţi privind posibilitatea accentuării sângerărilor.

Diabet zaharat şi hiperglicemie: La pacienţii la care s-au administrat inhibitori de protează s-au raportat cazuri noi de diabet zaharat, hiperglicemie sau exacerbări ale diabetului zaharat pre-existent. La unii dintre aceştia, hiperglicemia a fost severăşi în unele cazuri s-a asociat cu cetoacidoză. Mulţi pacienţi au prezentat stări medicale care pot fi confundate, astfel unii dintre ei au necesitat tratament cu medicamente care sunt asociate cu apariţia diabetului zaharat sau a hiperglicemiei.

Lipodistrofie: La pacienţii infectaţi cu HIV, tratamentul antiretroviral combinat s-a asociat cu redistribuţia grăsimii corporale (lipodistrofie). Consecinţele pe termen lung ale acestor modificări nu se cunosc în acest moment. Cunoştinţele privind acest mecanism sunt incomplete. S-au emis ipoteze privind legătura între lipomatoza visceralăşi IP şi între lipoatrofie şi inhibitori de revers transcriptază (INRT). Un risc crescut de apariţie a lipodistrofiei s-a asociat cu factori individuali cum ar fi vârsta înaintatăşi factori legaţi de medicamente cum ar fi tratament îndelungat antiretroviral şi prezenţa tulburărilor metabolice asociate. Examenul clinic trebuie să includă evaluarea semnelor fizice de redistribuţie a ţesutului adipos. Se recomandă determinarea lipidelor plasmatice şi a glicemiei. Disfuncţiile lipidice trebuie tratate prin metode clinice adecvate (vezi pct. 4.8).

Pancreatită: Dacă simptomele clinice (greaţă, vărsături, durere abdominală) sau modificările valorilor parametrilor de laborator (cum este creşterea valorilor lipazei şi ale amilazei plasmatice) sugerează apariţia pancreatitei, acest diagnostic trebuie luat în considerare. Pacienţii care prezintă aceste semne sau simptome trebuie evaluaţi, iar dacă se confirmă diagnosticul de pancreatită, tratamentul cu Norvir trebuie întrerupt (vezi pct. 4.8).

Sindrom de reactivare imună: la pacienţii infectaţi cu HIV cu deficienţă imună severă în momentul iniţierii tratamentului antiretroviral combinat (TARC) poate să apară o reacţie inflamatorie faţă de germenii patogeni oportunişti asimptomatici sau reziduali şi aceasta poate determina modificăti grave ale stării clinice sau agravarea simptomatologiei. În mod specific, aceste reacţii s-au observat în primele săptămâni sau luni de la iniţierea tratamentului TARC. Exemple relevante sunt retinită cu citomegalovirus, infecţii generalizate sau localizate cu micobacterii şi pneumonia cu Pneumocystis jiroveci. Orice simptom inflamator trebuie evaluat şi trebuie instituit tratament atunci când este necesar.

Boli hepatice: Ritonavir nu trebuie administrat pacienţilor cu boli hepatice decompensate. În ceea ce priveşte pacienţii cu insuficienţă hepatică gravă stabilă (Grad C Child Pugh) fără decompensare, vezi pct 4.2. Pacienţii cu hepatită cronică B sau C cărora li se administrează terapie antiretrovirală combinată sunt supuşi unui risc crescut de reacţii adverse hepatice grave şi potenţial letale. În cazul unui tratament antiretroviral concomitent cu tratamentul pentru hepatita B sau C, vă rugăm citiţi informaţiile relevante privind aceste medicamente.

La pacienţii cu disfuncţii hepatice pre-exitente, inclusiv hepatită cronică activă, disfuncţiile hepatice sunt mai frecvente în timpul tratamentului antiretroviral combinat, aceştia necesitând monitorizare în conformitate cu standardele clinice. La aceşti pacienţi trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului în momentul în care este evidentă agravarea bolii hepatice.

Boli renale: Deaorece clearance-ul renal al ritonavir este neglijabil, nu se aşteaptă o scădere a clearance-ului total la pacienţii cu insuficienţă renală. Pentru informaţii specifice privind doza la pacienţii cu insuficienţă renală, citiţi Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP) al inhibitorului de protează care se administrează concomitent. Vezi şi pct 4.2.

Soluţia orală de ritonavir conţine ulei de ricin polioxil care poate determina tulburări gastrice şi diaree. Soluţia orală conţine şi un colorant denumit sunset yellow (E110) care poate determina reacţii alergice.

Soluţia orală de ritonavir conţine alcool etilic (43% v/v), până la 258 mg pentru doza maximă de 600 mg, echivalent cu 65 ml bere, 27 ml vin pentru o doză. Fiecare doză de 100 mg conţine până la 43 mg alcool etilic şi fiecare doză de 200 mg conţine 86 mg alcool etilic. De aceea trebuie evitată administrarea concomitentă de Norvir soluţie orală cu disulfiram sau cu medicamente care produc reacţii de tip disulfiram (de emplu, metronidazol). De asemenea, acest lucru trebuie luat în considerare în cazul gravidelor sau al mamelor care alăptează, al copiilor şi în cazul pacienţilor din grupurile cu risc crescut cum sunt pacienţii cu boli hepatice sau cu epilepsie.

Osteonecroză: Cu toate că etiologia este considerată a fi multifactorială (inclusiv utilizarea de corticosteroizi, consumul de alcool, imunosupresia severă, indicele de masă corporală crescut), s-au raportat cazuri de osteonecroză mai ales la pacienţii cu boală HIV avansatăşi/sau expunere îndelungată la tratament combinat antiretroviral (TARC). Pacienţii trebuie îndrumaţi să ceară sfatul medicului în cazul în care prezintă artralgii, redoare articulară sau dificultate la mişcare.

Prelungirea intervalului PR: La unii subiecţi sănătoşi, s-a pus în evidenţă că ritonavir poate determina prelungirea redusă, asimptomatică, a intervalului PR. S-au raportat cazuri rare de bloc atrioventricular de grad 2 sau 3. La pacienţii care au primit ritonavir şi aveau boli cardiace structurale şi tulburări de conducere pre-existente sau la pacienţii care utilizau medicamente care determină prelungirea intervalului PR (cum sunt verapamil sau atazanavir). La aceşti pacienţi, Norvir trebuie utilizat cu precauţie (vezi pct. 5.1).

Interacţiuni cu alte medicamente

Ritonavir ca medicament antiretroviral

Următoarele atenţionări şi precauţii trebuie luate în considerare atunci când ritonavir se utilizează ca medicament antiretroviral. Nu se poate considera că următoarele precauţii şi atenţionări sunt valabile atunci când ritonavir este utilizat ca potenţator farmacocinetic în doze de 100 mg şi 200 mg. Atunci când ritonavir este utilizat ca potenţator farmacocinetic, trebuie luate în considerare detaliile complete privind precauţiile şi atenţionările importante pentru un anume IP, de aceea trebuie să citiţi Rezumatul Caracteristicilor Produsului, pct. 4.4, pentru IP specific pentru a stabili dacă informaţiile de mai jos sunt aplicabile.

Inhibitori PDE5: La pacienţii la care se administrează ritonavir trebuie făcută cu deosebită deosebită prudenţă prescrierea de sildenafil, tadalafil sau vardenafil pentru tratamentul tulburărilor de erecţie. Se aşteaptă ca administrarea concomitentă de ritonavir cu aceste medicamente, să conducă la creşterea substanţială a concentraţiilor lor plasmatice şi la apariţia unor reacţii adverse asociate cum sunt hipotensiune arterialăşi erecţie prelungită (vezi pct 4.5). Este contraindicată utilizarea concomitentă de sildenafil cu ritonavir la pacienţi cu hipertensiune arterială pulmonară (vezi pct. 4.3).

Inhibitori ai HMG-CoA reductazei: Inhibitori ai HMG-CoA reductazei, simvastatina şi lovastatina sunt dependenţi în mare măsură de CYP3A pentru metabolizare, astfel nu se recomandă utilizarea ritonavir concomitent cu simvastatină sau lovastatină din cauza riscului crescut de miopatie, inclusiv rabdomioliză. Sunt necesare precauţii şi trebuie luată în considerare reducerea dozei, atunci când ritonavir se utilizează concomitent cu atorvastatina care este metabolizată într-o mai mică măsură de CYP3A4. Deşi eliminarea rosuvastatinei nu este influenţată de CYP3A, a fost raportată creşterea expunerii la rosuvastatină în cazul administrării concomitente de ritonavir. Nu se cunoaşte cu certitudine mecanismul acestei interacţiuni, dar poate fi rezultatul inhibării transportorului. Trebuie administrate cele mai mici doze de atorvastatină sau rosuvastatină atunci când acestea se utilizează împreună cu ritonavir în doza de potenţator farmacocinetic sau ca medicament antiretroviral. Metabolizarea pravastatinei şi fluvastatinei nu este dependentă de CYP3A şi nu se aşteaptă interacţiuni atunci când se utilizează împreună cu ritonavir. Dacă este indicat tratamentul cu un inhibitor al HMG-CoA reductazei, se recomandă pravastatină sau fluvastatină (vezi pct. 4.5).

Digoxină: Sunt necesare precauţii speciale atunci când se prescrie ritonavir la pacienţii care utilizează digoxină deoarece se aşteaptă ca administrarea concomitentă de ritonavir cu digoxină să crească concentraţiile plasmatice ale digoxinei. Concentraţiile crescute ale digoxinei pot descreşte în timp (vezi pct. 4.5).În cazul în care se iniţiază tratament cu ritonavir pacienţilor care sunt în tratament cu digoxină, doza de digoxină trebuie înjumătăţită faţă de doza recomandată, iar pacienţii trebuie urmăriţi mai atent decât în mod obişnuit, timp de câteva săptămâni după instituirea administrării concomitente de ritonavir cu digoxină.

În cazul pacienţilor care utilizau ritonavir în momentul iniţierii tratamentului cu digoxină, digoxina trebuie introdusă treptat. Concentraţiile plasmatice de digoxină trebuie monitorizate mai atent în acest timp, cu ajustarea dozei atât cât este necesar luându-se în considerare datele clinice, electrocardiografice şi concentraţiile plasmatice ale digoxinei.

Etinil estradiol: Se recomandă utilizarea metodelor contraceptive de barieră sau a altor metode contraceptive nehormonale atunci când se utilizează ritonavir în doze teraputice sau mai mici, deoarece ritonavir probabil reduce efectul acestor medicamente şi schimbă profilul sângerărilor uterine în cazul în care se administrează concomitent cu estradiol prezent în medicamentele contraceptive.

Glucocorticoizi: Administrarea concomitentă a ritonavir cu fluticazonă sau cu alţi glucocorticoizi care sunt metabolizaţi de către CYP3A4 nu este recomandată decât dacă beneficiul potenţial al tratamentului depăşeşte riscul efectelor sistemice ale corticosteroizilor inclusiv sindromul Cushing şi supresia suprarenalei (vezi pct. 4.5).

Trazodonă: Atunci când se prescrie ritonavir la pacienţii care utilizează trazodonă, se recomandă prudenţă deosebită. Trazodona este un substrat pentru CYP3A4 şi se aşteaptă ca administrarea concomitentă cu ritonavir să determine creşterea concentraţiilor plasmatice de trazodonă. Într-un studiu clinic privind interacţiunea medicamentoasă la voluntari sănătoşi în care s-a folosit în monoterapie o doză unică s-au observat reacţii adverse precum greaţă, ameţeli, hipotensiune arterială şi sincopă (vezi pct. 4.5).

Ritonavir ca potenţator farmacocinetic

Profilurile de interacţiune ale inhibitorilor de protează HIV administraţi concomitent cu ritonavir în doze mici sunt dependente de inhibitorul de protează respectiv.

Pentru descrierea mecanismelor şi a mecanismelor potenţiale care contribuie la profilurile de interacţiune ale inhibitorilor de protează, vezi pct. 4.5. Vă rugăm citiţi şi Rezumatul Cracteristicilor Produsului al inhibitorului de protează potenţat respectiv.

Saquinavir: Nu trebuie utilizat ritonavir în doze mai mari de 100 mg de două ori pe zi. S-a pus în evidenţă că utilizarea unor doze mai mari de ritonavir s-a asociat cu creşterea incidenţei reacţiilor adverse. Administrarea concomitentă a saquinavir cu ritonavir a condus în special la pacienţii cu afecţiuni hepatice pre-existente la reacţii adverse grave, în principal cetoacidoză diabeticăşi disfuncţii hepatice.

Saquinavir/ritonavir nu trebuie administrate concomitent cu rifampicină din cauza riscului apariţiei hepatotoxicităţii severe (evocată prin creşterea nivelurilor serice ale transaminazelor hepatice) în cazul în care aceste trei medicamente se administrează concomitent (vezi pct. 4.5).

Tipranavir: administrarea concomitentă cu ritonavir în doză de 200 mg s-a asociat cu raportarea unor cazuri de hepatităşi de decompensare hepatică inclusiv unele cu evoluţie letală. La pacienţii cu hepatită cronică B sau cu hepatită C este necesară atenţie suplimentară deoarece aceşti pacienţi au un risc crescut de apariţie a hepatotoxicităţii.

Nu trebuie utilizat ritonavir în doză mai mică de 200 mg de două ori pe zi deoarece poate modifica eficacitatea tratamentului concomitent.

Fosamprenavir: Nu s-a evaluat clinic administrarea concomitentă de fosamprenavir cu ritonavir în doze mai mari de 100 mg de două ori pe zi. Nu se recomandă utilizarea unor doze mai mari de ritonavir deoarece poate altera profilul de siguranţă al tratamentului concomitent.

Atazanavir: Nu s-a evaluat clinic administrarea concomitentă de atazanavir cu ritonavir în doze mai mari de 100 mg o dată pe zi. Nu se recomandă utilizarea unor doze mai mari de ritonavir deoarece poate altera profilul de siguranţă al atazanavir (efecte cardiace, hiperbilirubinemie). Trebuie luată în considerare creşterea dozei de ritonavir la 200 mg o dată pe zi numai atunci când atazanavir şi ritonavir se admninistrează concomitent cu efavirenz. În acest caz, este obligatorie monitorizarea clinică atentă. Pentru informaţii suplimentare, consultaţi rezumatul caracteristicilor produsului pentru Reyataz.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Ritonavir ca potenţator farmacocinetic sau ca antiretroviral

Ritonavir are o afinitate mare pentru câteva izoenzime ale citocromului P450 (CYP) şi poate inhiba oxidarea în următorul grad de mărime: CYP3A4 >CYP2D6. Administrarea concomitentă de Norvir şi medicamente metabolizate în principal de către CYP3A, poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale celorlalte medicamente, determinând creşterea sau prelungirea efectelor terapeutice şi a frecvenţei reacţiilor adverse ale acestora. Pentru medicamentele selectate (de emplu, alprazolam) efectele inhibitorii ale ritonavir asupra CYP3A4 pot să scadă în timp. Ritonavir are şi o afinitate crescută pentru glicoproteina P şi poate inhiba acest transportor. Efectul inhibitor al ritonavir (cu sau fără alţi inhibitori de protează) asupra activităţii P-gp poate să scadă în timp (de de exemplu, digoxină şi fexofenadină–vezi tabelul de mai jos “Efectale ritonavir asupra medicamentelor non-antiretrovirale)”. Ritonavir poate induce glucuronoconjugarea şi oxidarea prin CYP1A2, CYP2C8, CYP2C9 şi prin CYP2C19 şi astfel creşte biotransformarea unor medicamente metabolizate pe aceste căi şi poate să scadă expunerea sistemică la aceste medicamente al căror efect terapeutic poate să scadă sau poate să dureze un timp mai scurt.

Informaţii importante privind interacţiunile medicamenetoase atunci când ritonavir se administrează ca potenţator farmacocinetic se găsesc şi în Rezumatul Caracteristicilor Produsului al inhibitorului de protează administrat concomitent.

Medicamente care afectează concentraţiile plasmatice ale ritonavir

Utilizarea concomitentă de ritonavir cu preparate pe bază de plante care conţin sunătoare (Hypericum perforatum) poate să scadă concentraţiile plasmatice ale ritonavir. Acest lucru se întâmplă din cauza inducţiei enzimelor de metabolizare a medicamentului de către sunătoare. Preparate pe bază de plante care conţin sunătoare nu trebuie administrate în asociere cu ritonavir. Dacă un pacient utilizează deja preparate care conţin sunătoare, se opreşte administrarea acestora şi se verifică pe cât este posibil, încărcătura virală. Concentraţiile plasmatice ale ritonavir pot creşte după oprirea administrării preparatelor care conţin sunătoare. Poate fi necesară ajustarea dozei de ritonavir. Efectul indus poate persista timp de cel puţin 2 săptămâni după întreruperea tratamentului cu sunătoare (vezi pct. 4.3).

Concentraţiile plasmatice ale ritonavir pot fi influenţate de anumite medicamente administrate concomitent (de exemplu delavirdină, efavirenz, fenitoinăşi rifampicină). Aceste interacţiuni sunt menţionate în tabelul privind interacţiunile medicamentoase de mai jos.

Medicamente ale căror concentraţii plasmatice sunt influenţate de utilizarea ritonavir

Interacţiunile dintre ritonavir şi inhibitorii de protează, medicamente antiretrovirale altele decât inhibitorii de proteazăşi medicamentele non-antiretrovirale sunt enumerate în tabelul de mai jos.

Interacţiuni medicamentoase–Ritonavir cu Inhibitori de Protează

 

Medicament administrat concomitent Amprenavir

Doza medicamentului administrat concomitent (mg) 600 o dată la 12 ore

Doza de NORVIR (mg) 100 o dată la 12 ore

Medicamentul studiat Amprenavir2

ASC ↑ 64%

Cmin ↑ 5 ori

 

 

10

 

 

 

 

Ritonavir creşte concentraţiile plasmatice ale amprenavir ca rezultat al inhibării CYP3A4. Studiile clinice au confirmat siguranţa şi eficacitatea amprenavir în doză de 600 mg de două ori pe zi în asociere cu ritonavir 100 mg de două ori pe zi. Norvir soluţie orală nu trebuie administrat concomitent cu amprenavir soluţie orală la copii din cauza riscului toxicităţii excipienţilor din cele două medicamente. Pentru informaţii suplimentare, medicul trebuie să citească Rezumatul Caracteristicilor Produsului al Agenerase.

Atazanavir 300 o dată la 24 ore 100 o dată la Atazanavir ↑ 86% ↑ 11 ori 24 ore

Atazanavir1 ↑ 2 ori ↑ 3-7 ori

Ritonavir creşte concentraţiile plasmatice ale atazanavir ca rezultat al inhibării CYP3A4.

Studiile clinice au confirmat siguranţa şi eficacitatea atazanavir în doză de 300 mg o dată pe zi în asociere cu ritonavir 100 mg o dată pe zi la pacienţii trataţi anterior. Pentru informaţii suplimentare, medicul trebuie să citească Rezumatul Caracteristicilor Produsului al Reyataz.

Darunavir 600 doză unică 100 o dată la Darunavir ↑ 14 ori 12 ore Ritonavir creşte concentraţiile plasmatice ale darunavir ca rezultat al inhibării CYP3A. Darunavir trebuie administrat concomitent cu ritonavir pentru a i se asigura efectul terapeutic. Nu s-a studiat administrarea de două ori pe zi a unei doze mai mari de 100 mg de ritonavir concomitent cu darunavir. Pentru informaţii suplimentare, trebuie să consultaţi Rezumatul Caracteristicilor Produsului al Prezista.

Fosamprenavir 700 o dată la 12 ore 100 o dată la Amprenavir ↑ 2,4 ori ↑ 11 ori 12 ore Ritonavir creşte concentraţiile plasmatice ale amprenavir (din fosamprenavir) ca rezultat al inhibării CYP3A4. Fosamprenavir trebuie administrat cu ritonavir pentru a se asigura efectul terapeutic. Studiile clinice au confirmat siguranţa şi eficacitatea fosamprenavirului în doză de 700 mg de două ori pe zi în asociere cu ritonavir 100 mg de două ori pe zi. Nu sa studiat ritonavir în doze mai mari de 100 mg de două ori pe zi în asociere cu fosamprenavir. Pentru informaţii suplimentare, medicul trebuie să consulte Rezumatul Caracteristicilor Produsului al Telzir.

Indinavir 800 o dată la 12 ore 100 o dată la Indinavir3 ↑ 178% ND 12 ore Ritonavir ↑ 72% ND 400 o dată la 12 ore 400 o dată la Indinavir3 ↔↑ 4 ori 12 ore Ritonavir ↔↔ Ritonavir creşte concentraţiile plasmatice ale indinavir ca rezultat al inhibării CYP3A4. Nu s-a stabilit doza adecvată pentru această asociere, în ceea ce priveşte siguranţa şi eficacitatea. Un beneficiu minim al ritonavir ca potenţator farmacocinetic este atins la o doză mai mare de 100 mg de două ori pe zi. În cazul administrării concomitente a ritonavir (100 mg de două ori pe zi) cu indinavir (800 mg de două ori pe zi) se recomandă prudenţă deosebită din cauza creşterii riscului de nefrolitiază.

Nelfinavir 1250 o dată la 12 ore 100 o dată la Nelfinavir ↑ ND 12 ore 20la39% 750, doză unică 500 o dată la Nelfinavir ↑ 152% ND 12 ore

Ritonavir ↔↔

Ritonavir creşte concentraţiile plasmatice ale nelfinavir ca rezultat al inhibării CYP3A4. Nu s-a stabilit doza adecvată pentru această asociere, în ceea ce priveşte siguranţa şi eficacitatea. Un beneficiu minim al ritonavir ca potenţator farmacocinetic este atins la o doză mai mare de 100 mg de două ori pe zi.

Saquinavir 1000 o dată la 12 ore 100 o dată la Saquinavir↑ 15-ori ↑ 5-ori 12ore 4 Ritonavir ↔↔ 400 o dată la 12 ore 400 o dată la Saquinavir↑ 17-ori ND 12 ore 4 Ritonavir ↔↔ Ritonavir creşte concentraţiile plasmatice ale saquinavir ca rezultat al inhibării CYP3A4. Saquinavir nu trebuie administrat în asociere cu ritonavir. Ritonavir 100 mg de două ori pe zi în asociere cu saquinavir 1000 mg de două ori pe zi determină expunere sistemică la saquinavir peste 24 ore, similară sau mai mare decât aceea atinsă de saquinavir 1200 mg de trei ori pe zi fără ritonavir.

Într-un studiu clinic la voluntari sănătoşi în care s-a investigat interacţiunea între rifampicină 600 mg o dată pe zi şi saquinavir 1000 mg cu ritonavir 100 mg de două ori pe zi, s-a evidenţiat toxicitate severă a celulelor hepatice cu creşterea nivelurilor serice ale transaminazelor până la >20 ori faţă de limita superioară a valorii normale, după 1 la 5 zile după administrarea concomitentă. Saquinavir/ritonavir nu trebuie administrate concomitent cu rifampicina din cauza apariţiei riscului hepatotoxicităţii severe.

Pentru informaţii suplimentare, medicul trebuie să consulte Rezumatul Caracteristicilor Produsului al Fortovase.

Tipranavir 500 o dată la 12 ore 200 o dată la Tipranavir ↑ 11 ori ↑ 29 ori 12 ore

Ritonavir ↓ 40% ND Ritonavir creşte concentraţiile plasmatice ale tipranavir ca rezultat al înhibării CYP3A.Tipranavir trebuie administrat cu doze mici de ritonavir pentru a se asigura efectul terapeutic. Ritonavir în doze mai mici de 200 mg de două ori pe zi nu trebuie utilizat în asociere cu tipranavir deoarece poate schimba eficacitatea tratamentului combinat. Pentru informaţii suplimentare, medicul trebuie să consulte Rezumatul Caracteristicilor Produsului al Aptivus. ND: Nedeterminat.

Bazat pe studiu încrucişat comparativ cu atazanavir 400 mg o dată pe zi în monoterapie.

Bazat pe studiu încrucişat comparativ cu amprenavir 1200 mg de două ori pe zi în monoterapie.

Bazat pe studiu încrucişat comparativ cu indinavir 800 mg de trei ori pe zi în monoterapie.

Bazat pe studiu încrucişat comparativ cu saquinavir 600 mg de trei ori pe zi în monoterapie.

Interacţiuni medicamentoase – Ritonavir cu Antiretrovirale altele decât Inhibitorii de Protează

Medicament Doza Doza de Medicamentul ASC Cminadministrat medicamentului NORVIR (mg) studiat
concomitent administrat concomitent (mg) Didanozină 200 o dată la 12 ore 600 o dată la12 Didanozină↓ 13% ↔ ore, după 2 ore Deoarece ritonavir se recomandă să se administreze în asociere cu alimente şi didanozina trebuie administrată a jeun, dozele trebuie administrate la interval de 2,5 h una de cealaltă. Nu este necesară modificarea dozelor.

Delavirdină 400 o dată la 8 ore 600 o dată la 12 Delavirdină1 ↔↔ ore

Ritonavir ↑ 50% ↑ 75% Pe baza comparării datelor din trecut, farmacocinetica delavirdinei nu pare să fie afectată de ritonavir. Când ritonavir se utilizează în asociere cu delavirdină, se poate lua în considerare reducerea dozelor de ritonavir.

Efavirenz 600 o dată la 24 ore 500 o dată la 12 Efavirenz ↑ 21% ore

Ritonavir ↑ 17% S-a observat o frecvenţă mai mare a reacţiilor adverse (de exemplu, vertij, greaţă, parestezii) şi a testelor de laborator modificate (creşterea enzimelor hepatice) atunci când efavirenz s-a administrat concomitent cu ritonavir în doză ca medicament antiretroviral.

Maraviroc 100 o dată la 12 ore 100 o dată la 12 ore Maraviroc ↑ 161% ↑ 28% Ritonavir creşte concentraţiile plasmatice ale maraviroc ca rezultat al inhibării CYP3A. Maraviroc poate fi utilizat împreună cu ritonavir pentru a creşte expunerea la maraviroc. Pentru informaţii suplimentare, trebuie să citiţi Rezumatul Caracteristicilor Produsului al Celsentri.

Nevirapină 200 o dată la 12 ore 600 o dată la 12 Nevirapină↔ ↔ ore

Ritonavir ↔↔ Administrarea concomitentă a ritonavir în asociere cu nevirapină nu duce la modificări importante clinic ale farmacocineticii atât a nevirapinei cât şi a ritonavir.

Zidovudină 200 o dată la 8 ore 300 o dată la 6 Zidovudină↓ 25% ND ore Ritonavir poate induce glucuronidarea zidovudinei, rezultând scăderea uşoară a concentraţiilor plasmatice ale zidovudinei. Nu este necesară modificarea dozei.

ND: Nedeterminat

1. Bazat pe comparaţia a două grupuri paralele.

Efectele ritonavir asupra medicamentelor non-antiretrovirale administrate concomitent

Medicament administrat Doza Doza de Efect asupra ASC Efect asupra Cmax concomitent medicamentului NORVIR a medicamentului a medicamentului administrat (mg) administrat administrat concomitent concomitent concomitent (mg)

Antagonişti de Adrenoreceptor Alfa1

Alfuzosin Administrarea concomitentă cu ritonavir probabil creşte concentraţiile plasmatice ale alfuzosin şi de aceea este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Derivaţi de Amfetamină

Amfetamină Doza de ritonavir ca antiretroviral probabil inhibă CYP2D6 şi ca efect se aşteaptă să determine creşterea concentraţiilor plasmatice de amfetaminăşi a derivaţilor săi. Se recomandă monitorizarea atentă a efectelor terapeutice şi a reacţiilor adverse atunci când medicamentele se administrează concomitent cu ritonavir în doze antiretrovirale (vezi pct. 4.4).

Analgezice

Buprenorfină Norbuprenorfină Metaboliţi glucuronoconjugaţi Creşterea concentraţiilor plasmatice ale buprenorfinei şi ale metabolitului activ nu determină modificări farmacodinamice semnificative clinic la populaţia de pacienţi cu toleranţă la opioizi. De aceea, atunci când se administrează concomitent, nu este necesară ajustarea dozei de buprenorfină sau de ritonavir. Atunci când ritonavir se administrează concomitent cu un alt inhibitor de proteazăşi cu buprenorfină, trebuie să citiţi RCP-ul inhibitorului de protează administrat concomitent pentru informaţii privind dozajul specific al medicamentului.

 

16 o dată la 24 ore 100 o dată la 12 ore

↑ 57%

↑ 77%

 

↑ 33%

↑ 108%

 

 

Petidină, piroxicam, Administrarea concomitentă cu ritonavir probabil creşte concentraţiile propoxifenă plasmatice ale petidinei, piroxicamului şi propoxifenei şi, de aceea, este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Fentanil Doza de ritonavir ca potenţator farmacocinetic sau ca antiretroviral scade CYP3A4 şi ca rezultat se aşteaptă să determine creşterea concentraţiilor plasmatice de fentanil. Se recomandă monitorizarea atentă a efectelor terapeutice şi a reacţiilor adverse atunci când fentanil se administrează concomitent cu ritonavir.

Metadonă1 5, doză unică 500 o dată la 12 ore ↓ 36% ↓ 38% Creşterea dozei de metadonă poate fi necesară atunci când se administrează concomitent cu ritonavir în doză ca antiretroviral sau ca potenţator faramacocinetic din cauza inducţiei glucuronidării. Trebuie avute în vedere ajustări ale dozelor bazată pe răspunsul clinic al pacienţilor la tratamentul cu metadonă.

Morfină Concentraţiile plasmatice ale morfinei pot să scadă din cauza inducţiei glucuronidării de către ritonavir administrat concomitent în doză ca antiretroviral sau ca potenţator farmacocinetic.

Efectele ritonavir asupra medicamentelor non-antiretrovirale administrate concomitent

Medicament administrat Doza Doza de Efect asupra ASC Efect asupra Cmax concomitent medicamentului NORVIR a medicamentului a medicamentului administrat (mg) administrat administrat concomitent concomitent concomitent (mg)

Antiaritmice

Amiodaronă, bepridil, Administrarea concomitentă cu ritonavir probabil creşte concentraţiile encainidă, flecanidă, plasmatice ale amiodaronei, bepridilului, encainidei, flecanidei, propafenonei propafenonă, chinidinăşi chinidinei şi de aceea este contraindicată (vezi pct. 4.3). Digoxină 0,5 doză unică IV 300 o dată la 12 ore, ↑ 86% ND

3 zile 0,4 doză unică orală 200 o dată la 12 ore, ↑ 22% ↔13 zile Această interacţiune poate avea loc din cauza modificării efluxului de digoxină mediat de glicoproteina P de către ritonavir în doză ca antriretroviral sau ca potenţator farmacocinetic. Creşterea concentraţiilor plasmatice de digoxină observate la pacienţii care utilizează ritonavir poate să scadă în timp prin creşterea inducţiei (vezi pct. 4.4).

Antiastmatice

Teofillină1 3 mg/kg o dată la 8 ore 500 o dată↓ 43% ↓ 32% la 12 ore Poate fi necesară o creştere a dozei de teofilină atunci când se administrează concomitent cu ritonavir din cauza inducţiei CYP1A2.

Medicamente antineoplazice

Vincristină, vinblastină Atunci când sunt administrate concomitent cu ritonavir concentraţiile plasmatice ale acestora pot creşte, având ca efect o posibilă creştere a reacţiilor adverse.

Anticoagulante

Warfarină

Warfarină S 5, doză unică 400 o dată↑ 9% ↓ 9%

Warfarină R la 12 ore ↓ 33% ↔ Inducţia CYP1A2 şi CYP2C9 duce la scăderea concentraţiilor plasmatice ale warfarinei R în timp ce se menţionează un efect farmacocinetic redus pentru warfarina S atunci când se administrează concomitent cu ritonavir. Scăderea concentraţiilor plasmatice de warfarină R poate conduce la scăderea efectului anticoagulant, de aceea se recomandă să se monitorizeze parametrii coagulării atunci când warfarina se administrează concomitent cu ritonavir în doză ca antiretroviral sau ca potenţator farmacocinetic.

Anticonvulsivante

Carbamazepină Ritonavir în doză ca potenţator farmacocinetic sau ca antiretroviral inhibă CYP3A4 şi ca rezultat se aşteaptă să crească concentraţiile plasmatice de carbamazepină. Se recomandă monitorizarea atentă a efectelor terapeutice şi a reacţiilor adverse atunci când carbamazepina se administrează concomitent cu ritonavir.

Efectele ritonavir asupra medicamentelor non-antiretrovirale administrate concomitent

Medicament administrat Doza Doza de Efect asupra ASC Efect asupra Cmax concomitent medicamentului NORVIR a medicamentului a medicamentului administrat (mg) administrat administrat concomitent concomitent concomitent (mg)

Divalproex, lamotrigină, Ritonavir în doză ca potenţator farmacocinetic sau ca antiretroviral induce fenitoină oxidarea şi glucuronidarea prin CYP2C9 şi ca rezultat se aşteaptă scăderea concentraţiilor plasmatice ale anticonvulsivantelor. Se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor plasmatice sau a efectelor terapeutice atunci când aceste medicamente se administrează concomitent cu ritonavir. Fenitoina poate să scadă concentraţiile plasmatice ale ritonavir.

Antidepresive

Amitriptilină, fluoxetină, Ritonavir, în doză ca antiretroviral, probabil inhibă CYP2D6 şi ca rezultat se imipramină, nortriptilină, aşteaptă să crească concentraţiile plasmatice ale desipraminei, imipraminei, paroxetină, sertralină amitriptilinei, nortriptilinei, fluoxetinei, paroxetinei sau sertralinei. Se recomandă monitorizarea atentă a efectelor terapeutice şi a reacţiilor adverse atunci când aceste medicamente se administrează concomitent cu ritonavir în doze antiretrovirale (vezi pct. 4.4).

Desipramină 100 doză unică orală 500 o dată la ↑ 145% ↑ 22%12 ore ASC şi Cmax ale metabolitului 2-hidroxi au fost scăzute cu 15 şi respectiv 67%. Reducerea dozei de desipramină se recomandă atunci când se administrează cu ritonavir în doză ca antiretroviral.

Trazodonă 50, doză unică 200 o dată↑ 2,4-ori ↑ 34%la 12 ore O creştere a incindenţei reacţiilor adverse legate de trazodonă s-a menţionat atunci când s-a administrat concomitent cu ritonavir în doze ca antiretroviral sau ca potenţator farmacocinetic. Dacă trazodona se administrează concomitent cu ritonavir, această administrare trebuie făcută cu prudenţă, începând cu administrarea trazodonei în dozele cele mai mici şi monitorizarea răspunsului clinic şi a tolerabilităţii.

Antihistaminice

Astemizol, terfenadină Administrarea concomitentă cu ritonavir probabil creşte concentraţiile plasmatice ale astemizolului şi terfenadinei şi de aceea, este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Fexofenadină Ritonavir poate modifica eliminarea fexofenadinei mediată de glicoproteina P atunci când se foloseşte doza ca antriretroviral sau ca potenţator farmacocinetic rezultând creşterea concentraţiilor plasmatice defexofenadină. Creşterea concentraţiilor plasmatice de fexofenadină pot să scadă în timp prin creşterea inducţiei.

Loratadină Ritonavir în doză ca antriretroviral sau ca potenţator farmacocinetic inhibă CYP3A şi ca rezultat se aşteaptă să crească concentraţiile plasmatice de loratadină. Se recomandă monitorizarea atentă a efectelor terapeutice şi a evenimentelor adverse atunci când loratidina se administrează concomitent cu ritonavir.

Efectele ritonavir asupra medicamentelor non-antiretrovirale administrate concomitent

Medicament administrat Doza Doza de Efect asupra ASC Efect asupra Cmax concomitent medicamentului NORVIR a medicamentului a medicamentului administrat (mg) administrat administrat concomitent concomitent concomitent (mg)

Antiinfecţioase

Acid fusidic Administrarea concomitentă cu ritonavir probabil creşte concentraţiile plasmatice ale acidului fusidic şi ale ritonavir şi de aceea este contraindicată (vezi pct. 4.3).

 

Rifabutină1

150 zilnic

500 o dată la 12 ore

↑ 4-ori

↑ 2,5-ori

Metabolitul rifabutinei

 

 

↑ 38-ori

↑ 16-ori

25-O-desacetil

 

 

Din cauza creşterii mari a ASC a rifabutinei, administrarea concomitentă a rifabutinei cu ritonavir în doză ca antiretroviral este contraindicată (vezi pct. 4.3). Reducerea dozei de rifabutină la 150 mg de 3 ori pe săptămână poate fi indicată pentru anumiţi IP atunci când se administrează concomitent cu ritonavir ca potenţator farmacocinetic. Pentru recomandări specifice trebuie să citiţi Rezumatul Caracteristicilor Produsului inhibitorului de protează administrat concomitent. Trebuie luate în considerare recomandările oficiale

 

privind tratamentul corespunzător al tuberculozei la pacienţii infectaţi cu HIV.

Rifampicină

Cu toate că rifampicina poate poate avea efect inductor asupra metabolizării ritonavir, date insuficiente arată că atunci când se administrează concomitent doze mari de ritonavir (600 mg de două ori pe zi) cu rifampicină, efectul inductor suplimentar al rifampicinei (alături de cel propriu ritonavir) este mic şi, în tratamentul cu doze mari de ritonavir, nu determină efecte relevante clinic asupra concentraţiilor ritonavir. Nu este cunoscut efectul ritonavir asupra rifampicinei.

Voriconazol

200 o dată la 12 ore

400 o dată la

↓ 82%

↓ 66%

 

12 ore

 

200 o dată la 12 ore

100 o dată la 12

↓ 39%

↓ 24%

 

ore

 

Utilizarea concomitentă a ritonavir în doză ca antiretroviral cu voriconazol

 

este contraindicată din cauza scăderii concentraţiilor plasmatice ale voriconazol (vezi pct. 4.3). Administrarea concomitentă a variconazol cu ritonavir în doză ca potenţator farmacocinetic trebuie evitată, cel puţin până când evaluarea raportului beneficiu/risc pentru pacient justifică utilizarea voriconazol.

Atovaquonă

Ritonavir în doză ca potenţator farmacocinetic sau ca antiretroviral induce glucuronidarea şi ca efect se aşteaptă să scadă concentraţiile plasmatice ale atovaquonei. Se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor plasmatice şi a efectelor terapeutice atunci când atovaquone se administrează concomitent cu ritonavir.

 

Claritromicină

500 o dată la

200 o dată

↑ 77%

↑ 31%

Metabolitul 14-OH

12 ore

la 8 ore

 

 

claritromicină

 

 

↓ 100%

↓ 99%

 

Din cauza indicelui terapeutic mare a claritromicinei nu este necesară reducerea dozei la pacienţii cu funcţie renală normală. Dozele de claritromicină mai mari de 1g pe zi nu trebuie administrate concomitent cu ritonavir în doză ca antiretroviral sau ca potenţator farmacocinetic. La pacienţii cu insuficienţă renală, trebuie luată în considerare o scădere a dozei de claritromicină: la pacienţii cu un clearance al creatininei de 30 până la 60 ml/min trebuie redusă doza cu 50%, la pacienţii cu un clearance al creatininei mai mic de 30 ml/min trebuie redusă doza cu 75%.

Eritromicină, itraconazol Ritonavir în doză ca potenţator farmacocinetic sau ca antiretroviral inhibă CYP3A4 şi ca efect se aşteaptă să scadă concentraţiile plasmatice ale eritromicinei şi ale itraconazol. Se recomandă monitorizarea atentă a efectelor terapeutice şi a reacţiilor adverse atunci când eritromicina sau itraconazol se administrează concomitent cu ritonavir.

Ketoconazol 200 zilnic 500 o dată↑ 3,4-ori ↑ 55%la 12 ore Ritonavir inhibă metabolizarea ketoconal mediată de CYP3A. Din cauza creşterii incidenţei reacţiilor adverse gastro-intestinale şi hepatice trebuie luată în considerare reducerea dozei de ketoconazol atunci când se administrează concomitent cu ritonavir în doză ca antiretroviral sau ca potenţator farmacocinetic.

Sulfametoxazol/Trimetoprim2 800/160, doză unică 500 o dată↓ 20% / ↑ 20% ↔ la 12 ore Nu este necesară modificarea dozei de sulfametoxazol/trimetoprim.În timpul administrării concomitente cu ritonavir.

Antipsihotice/Neuroleptice Medicamente cu efect asupra motilităţii GI

 

Clozapină, pimozidă

Administrarea concomitentă cu ritonavir probabil creşte concentraţiile

 

plasmatice ale clozapinei sau pimozidei şi de aceea este contraindicată (vezi

 

pct. 4.3).

Haloperidol, risperidonă,

Ritonavir în doză ca antiretroviral probabil inhibă CYP2D6 şi ca efect se

tioridazină

aşteaptă să determine creşterea concentraţiilor plasmatice ale haloperidolului,

 

risperidonei şi tioridazinei. Se recomandă monitorizarea atentă a efectelor

 

terapeutice şi a reacţiilor adverse atunci când aceste medicamente se

 

administrează concomitent cu ritonavir în doze antiretrovirale (vezi pct 4.3).

Antagonişti β2 (cu acţiune

 

prelungită)

 

Salmeterol

Ritonavir inhibă CYP3A4 şi în consecinţă este de aşteaptat creşterea

 

accentuată a concentraţiei plasmatice de salmeterol. De aceea nu se

 

recomandă utilizarea concomitentă a celor două medicamente.

Antagonişti ai canalelor de

 

calciu

 

Amlodipină, diltiazem,

Ritonavir în doză ca potenţator farmacocinetic sau ca antiretroviral inhibă

nifedipină

CYP3A4 şi ca efect se aşteaptă să crească concentraţiile plasmatice ale

 

antagoniştilor canalelor de calciu. Se recomandă monitorizarea atentă a

 

efectelor terapeutice şi a reacţiilor adverse atunci când aceste medicamente se

 

administrează concomitent cu ritonavir.

Derivaţi de tip ergot

 

Dihidroergotamină,

Administrarea concomitentă cu ritonavir probabil creşte concentraţiile

ergonovină, ergotamină,

plasmatice ale derivaţilor de tip ergot şi de aceea este contraindicată (vezi

metilergonovină

pct. 4.3).

 

18

 

Cisapridă Administrarea concomitentă cu ritonavir probabil creşte concentraţiile plasmatice ale cisapridei şi de aceea este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Inhibitori ai HMG Co-A reductazei

Atorvastatină, Fluvastatină, Lovastatină, Pravastatină, Rosuvastatină, Simvastatină Atunci când inhibitorii de HMG-CoA reductază, cum sunt lovastatinăşi simvastatiăa, a căror metabolizare este dependentă în mare măsură de CYP3A se administrază concomitent cu ritonavir în doză ca antiretroviral sau ca potenţator farmacocinetic se aşteaptă o creştere marcată a concentraţiilor plasmatice ale acestora. Deoarece creşterea concentraţiilor plasmatice ale lovastatinei şi simvastatinei pot predispune pacienţii la miopatie, inclusiv la rabdomioliză, administrarea concomitentă a acestor medicamente cu ritonavir este contraindicată (vezi pct. 4.3). Metabolizarea atorvastatinei este mai puţin dependentă de CYP3A. Deşi eliminarea rosuvastatinei nu este influenţată de CYP3A, a fost raportată creşterea expunerii la rosuvastatină în cazul administrării concomitente de ritonavir. Mecanismul acestei interacţiuni nu este cunoscut, dar poate fi rezultatul inhibării transportorului. Atunci când se utilizează în asociere cu ritonavir în doză ca potenţator farmacocinetic sau ca antiretroviral, se administrează cea mică doză posibilă de atorvastatină sau rosuvastatină. Metabolizarea pravastatinei şi fluvastatinei nu este dependentă de CYP3A şi nu se aşteaptă interacţiuni cu ritonavir. În cazul în care este indicat tratamentul cu inhibitori ai HMG-CoA reductazei, se recomandă utilizarea de pravastatină sau fluvastatină.

Contraceptive hormonale

Etinil estradiol 50 µg doză unică 500 o dată la ↓ 40% ↓ 32% 12 ore

Atunci când se administrează concomitent cu ritonavir în doze ca antiretroviral sau ca potenţator farmacocinetic trebuie luate în considerare metode contraceptive de barieră sau alte metode contraceptive non-hormonale din cauza scăderii concentraţiilor plasmatice de etinil estradiol. Probabil ritonavir schimbă profilul sângerărilor uterine şi scade eficacitatea contraceptivelor care conţin estradiol (vezi pct. 4.4).

Imunosupresoare

Ciclosporină, tacrolimus, Ritonavir în doză ca potenţator farmacocinetic sau ca antiretroviral inhibă everolimus CYP3A4 şi ca efect se aşteaptă să determine creşterea concentraţiilor plasmatice ale ciclosporinei, ale tacrolimus sau everolimus. Se recomandă monitorizarea atentă a efectelor terapeutice şi a reacţiilor adverse atunci când aceste medicamente se administrează concomitent cu ritonavir.

 

Inhibitori ai fosfodiesterazei

 

 

 

 

Sildenafil

 

 

 

 

 

100, doză unică

500 o dată la

↑ 11-ori

↑ 4-ori

 

 

12 ore

 

 

 

 

Administrarea concomitentă de sildenafil, recomandat pentru tratamentul tulburărilor de erecţie, cu ritonavir în doză ca antiretroviral sau ca potenţator farmacocinetic, trebuie să se facă cu precauţie şi doza de sildenafil nu trebuie să depăşească în nici un caz 25 mg în 48 ore (vezi şi pct. 4.4). La pacienţii cu hipertensiune arterială pulmonară administrarea concomitentă de sildenafil cu ritonavir este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Tadalafil

20, doză unică 200 o dată la ↑ 124% ↔

 

12 ore

 

Administrarea concomitentă de tadalafil cu ritonavir în doză ca antiretroviral

 

sau ca potenţator farmacocinetic trebuie făcută cu precauţie cu reducerea dozei la nu mai mult de 10 mg tadalafil la fiecare 72 ore cu intensificarea monitorizării reacţiilor adverse (vezi pct. 4.4).

Vardenafil

5, doză unică 600 o dată la ↑ 49-ori ↑ 13-ori

 

12 ore

 

Adminstrarea concomitentă de vardenafil cu ritonavir în doză ca

 

antiretroviral sau ca potenţator farmacocinetic trebuie făcută cu precauţie cu reducerea dozei la nu mai mult de 2,5 mg la fiecare 72 ore cu intensificarea monitorizării reacţiilor adverse (vezi pct. 4.4).

Sedative/hinoptice

 

Clorazepat, diazepam, estazolam, flurazepam, midazolam forma de administrare orală şi injectabilă şi triazolam

Administrarea concomitentă cu ritonavir probabil creşte concentraţiile plasmatice de clorazepat, diazepam, estazolam şi flurazepam şi de aceea este contraindicată (vezi pct. 4.3). Midazolamul este metabolizat în proporţie mare prin intermediul CYP3A4. Administrarea concomitentă de Norvir poate determina o creştere mare a concentraţiei plasmatice a acestei benzodiazepine. Nu a fost efectuat nici un studiu privind interacţiunea medicamentoasă în cazul utilizării concomitente de Norvir şi benzodiazepine. Luând în considerare datele pentru alţi inhibitori ai CYP3A4, concentraţiile plasmatice ale midazolam se aşteaptă să fie semnificativ mai mari atunci când se utilizează forma orală a acestuia. De

 

aceea, Norvir nu trebuie utilizat concomitent cu forma orală a midazolam

 

(vezi pct. 4.3), în timp ce utilizarea concomitentă de Norvir cu midazolam forma injectabilă trebuie făcută cu prudenţă. Datele obţinute în urma utilizării concomitente a formei injectabile de midazolam cu alţi inhibitori de protează arată posibilitatea creşterii de 3-4 ori a concentraţiilor plasmatice a midazolam. Dacă se administreză Norvir concomitent cu midazolam forma

 

injectabilă, aceasta trebuie făcută în secţia de terapie intensivă (ATI) sau în secţii similare care asigură monitorizarea clinică şi abordarea medicală corespunzătoare în caz de deprimare respiratorie şi/sau sedare prelungită. Trebuie avută în vedere ajustarea dozei de midazolam mai ales dacă se utilizează mai mult de o singură doză.

Triazolam

0,125 doză unică 200, 4 doze ↑ >20 ori ↑ 87%

 

Administrarea concomitentă cu ritonavir probabil creşte concentraţiile plasmatice de triazolam şi de aceea este contraindicată (vezi pct. 4.3).

 

Petidină 50 doză unică orală 500 o dată↓ 62% ↓ 59% la 12 ore

Metabolitul norpetidină↑ 47% ↑ 87% Utilizarea petidinei în asociere cu ritonavir este contraindicată din cauza creşterii concentraţiilor plasmatice ale metabolitului, norpetidină, care are activitate analgezicăşi stimulatoare a activităţii SNC. Creşterea concentraţiilor plasmatice ale norpetidinei poate creşte riscul efectelor asupra SNC (de exemplu, convulsii), vezi pct. 4.3.

Alprazolam 1, doză unică 200 o dată la ↑2,5 ori ↔ 12 ore, 2 zile 500 o dată la ↓ 12% ↓ 16% 12 ore, 10 zile

Metabolizarea alprazolam este inhibată după introducerea ritonavir. După utilizarea ritonavir timp de 10 zile, nu s-a observat nici un efect de inhibiţie al ritonavir. Se impune precauţie în timpul primelor zile atunci când alprazolam se administrează concomitent cu ritonavir în doză ca antiretroviral sau ca potenţator farmacocinetic, înainte de apariţia inducţiei metabolizării dată de alprazolam.

Buspironă Ritonavir în doză ca potenţator farmacocinetic sau ca antiretroviral inhibă CYP3A4 şi ca efect se aşteaptă creşterea concentraţiilor plasmatice de buspironă. Se recomandă monitorizarea atentă a efectelor terapeutice şi a reacţiilor adverse atunci când buspirona se administrează concomitent cu ritonavir.

Somnifere

Zolpidem 5 200, 4 doze ↑ 28% ↑ 22% Se poate administra zolpidem concomitent cu ritonavir cu monitorizarea atentă a efectelor sedative.

Încetarea fumatului

 

Bupropion

150

100 o dată la 12

↓ 22%

↓ 21%

 

 

ore

 

 

 

150

600 o dată la 12

↓ 66%

↓ 62%

 

 

ore

 

 

 

Bupropion este metabolizat iniţial de CYP2B6. Se aşteaptă ca administrarea concomitentă a bupropion cu doze repetate de ritonavir să scadă concentraţiile serice de bupropion. Este posibil ca aceste efecte să reprezinte inducţia metabolismului bupropion. Cu toate acestea, deoarece s-a arătat că in vitro ritonavir inhibă CYP2B6, nu trebuie depăşită doza recomandată de bupropion. În contrast cu administrarea timp îndelungat de ritonavir, nu s-a observat o interacţiune semnificativă după administrarea dozelor mici (200 mg de două ori pe zi, timp de 2 zile) timp scurt, sugerând că scăderea concentraţiilor de bupropion poate avea loc la câteva zile după începerea administrării concomitente cu ritonavir.

Steroizi

Propionat de fluticazonă 200 µg o dată pe zi 100 o dată la ↑ ~350-ori ↑ ~ 25-ori spray nazal 12 ore Efectele sistemice ale corticosteroizilor inclusiv sindrom Cushing şi supresia corticosuprarenaliană (s-a menţionat într-un studiu anterior că valorile plasmatice ale cortisolului au scăzut la 86%) s-au raportat la pacienţi la care s-a administrat ritonavir şi propionat de fluticazonă inhalator sau pe cale intranazală; efecte similare pot să aparăşi în cazul altor corticosteroizi metaboilizaţi de exemplu, budesonida. În consecinţă, administrarea concomitentă de ritonavir în doză ca antiretroviral sau ca potenţator farmacocinetic cu aceşti glucocorticoizi nu este recomandată cu excepţia cazului în care potenţialul beneficiu al tratmentului depăşeşte riscul efectelor sistemice ale corticoizilor (vezi pct. 4.4). Trebuie luată în considerare o reducere a dozei de glucocorticoizi cu monitorizarea atentă a efectelor sistemice şi locale sau înlocuirea cu un alt glucocorticoid, care nu este dependent de CYP3A4 (de exemplu, beclometazonă). Mai mult, în cazul întreruperii progresive a dozei de glucocorticoizi, reducerea dozei poate necesita o perioadă lungă de timp.

Dametazonă Ritonavir în doză ca potenţator farmacocinetic sau ca antiretroviral inhibă CYP3A4 şi ca efect se aşteaptă să crească concentraţiile plasmatice ale dexametazonei. Se recomandă monitorizarea atentă a efectelor terapeutice şi a reacţiilor adverse atunci când dexametazona se administrează concomitent cu ritonavir.

Prednison 20 200 o dată la 12 ore ↑ 28% ↑ 9% Se recomandă monitorizarea atentă a efectelor terapeutice şi a reacţiilor adverse atunci când prednison se administrează concomitent cu ritonavir. După 4 şi, respectiv 14 zile de ritonavir creşte ASC a metabolitului prednisolon cu 37 până la 28%.

ND: Nedeterminat

Bazat pe compararea cu un grup paralel

Sulfametoxazol s-a administrat în combinaţie cu trimetoprim.

Atunci când ritonavir s-a administrat concomitent cu disopiramidă, mexiletină sau nefazadonă s-au raportat reacţii adverse cardiace şi neurologice. Nu poate fi exclusă posibilitatea interacţiunilor medicamentoase.

În plus faţă de interacţiunile prezentate mai sus, deoarece ritonavir se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, trebuie luată în considerare posibilitatea creşterii efectelor terapeutice şi toxice, din cauza deplasării ritonavir de pe proteinele plasmatice de către medicamentele administrate concomitent.

Ritonavir ca potenţator farmacocinetic

Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru inhibitorul de protează administrat concomitent conţine informaţii importante despre interacţiunile medicamentoase atunci când ritonavir se administrează ca potenţator framacocinetic.

Inhibitori ai pompei de protoni şi antagonişti ai receptorilor H2: inhibitorii pompei de protoni şi antagoniştii receptorilor H2 (de exemplu omeprazol sau ranitidină) pot reduce concentraţiile plasmatice ale inhibitorilor de protează administraţi concomitent. Pentru informaţii specifice în legătură cu efectul administrării concomitente cu medicamentele antiacide, a se citi RCP-ul inhibitorilor de protează administraţi concomitent. Conform studiilor cu ritonavir ca potenţator al inhibitorilor de protează (lopinavir/ritonavir, atazanavir) privind interacţiunea, administrarea concomitentă de omeprazol sau ranitidină nu modifică semnificativ eficacitatea ritonavir ca potenţator farmacocinetic, chiar dacă are loc o modificare redusă a expunerii (aproximativ 6–18%).

4.6 Sarcinăşi alăptare

Un număr limitat (>800) de femei gravide a fost expus la ritonavir în timpul sarcinii; un număr mic (<300) a fost expus în timpul primului trimestru. Aceste date se referă în mare măsură la expunerile în care ritonavir a fost utilizat în terapie asociată în doze reduse, ca potenţator farmacocinetic pentru alţi IP şi nu ca antiretroviral. Aceste date limitate nu arată o creştere a ratei malformaţiilor la naştere comparativ cu datele studiilor populaţionale referitoare la malformaţiile la naştere. La animale, datele au arătat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Utilizarea Norvir în timpul sarcinii se poate lua în considerare numai dacă beneficiul depăşeşte riscul pentru făt.

Ritonavir interacţionează nefavorabil cu contraceptivele orale (CO). De aceea, în timpul tratamentului trebuie utilizată o metodă contraceptivă alternativă, eficace şi sigură.

Nu se cunoaşte dacă acest medicament se excretă în laptele matern. În studiile la animale nu s-a determinat excreţia lactată, totuşi un studiu efectuat la şobolan a evidenţiat anumite efecte asupra dezvoltării puiului în timpul alăptării, care s-ar putea explica prin excreţia ritonavir în lapte la această specie. Femeile infectate cu HIV nu trebuie să-şi alăpteze niciodată copiii, pentru a evita transmiterea HIV.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Deoarece se cunoaşte că apar reacţii adverse cum sunt somnolenţă şi ameţeală, acest lucru trebuie luat în considerare când se conduc vehicule sau se folosesc utilaje.

Norvir soluţie orală conţine alcool etilic (43%).

4.8 Reacţii adverse

Ritonavir ca potenţator farmacocinetic

Reacţiile adverse asociate cu utilizarea ritonavir ca potenţator farmacocinetic depind de inhibitorul de protează administrat concomitent. Citiţi RCP al IP administrat concomitent pentru informaţii privind reacţiile adverse.

Ritonavir ca antiretroviral

În studiile clinice (de Fază II/III), la ≥2% din 1033 pacienţi s-au raportat următoarele reacţii adverse, cu legătură posibilă, probabilă sau necunoscută cu ritonavir:

S-au raportat următoarele reacţii adverse de intensitate moderată până la severă care au avut posibil sau probabil drept cauză administrarea ritonavir. Corespunzător fiecărui grup de frecvenţă, reacţiile adverse sunt menţionate în ordinea descrescândă a gravităţii: foarte frecvente (>1/10); frecvente (>1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100); rare (>1/10,000 şi <1/1,000); frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).

Evenimentele notate ca având o frecvenţă necunoscută au fost observate în studiile de după punerea pe piaţă.

 

Reacţii adverse din studii clinice şi după punerea pe piaţă la pacienţi adulţi

 

 

 

Tulburări hematologice şi limfatice

Frecvente Mai puţin frecvente Frecvenţă necunoscută

Scăderea numărului de leucocite, scăderea hemoglobinei, scăderea numărului de neutrofile, creşterea numărului de eozinofe. Creşterea numărului de leucocite, numărului de neutrofile şi a timpului de protrombinăTrombocitopenie

Tulburări ale sistemului imunitar

Frecvente

Reacţii alergice inclusiv urticarie, erupţii cutanate minore, bronhospasm şi edem angioneurotic.

 

Rare

Reacţii anafilactice şi sindrom Stevens-Johnson.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Mai puţin frecvente Rare Frecvenţă necunoscută

Deshidratare, diabet zaharat Hiperglicemie Hipertrigliceridemie, hipercolesterolemie, hiperuricemie

Tulburări ale sistemului nervos

Foarte frecvente Frecvente Frecvenţă necunoscută

Alterări ale senzaţiei gustative, parestezii periorale şi periferice, cefalee Ameţeli, parestezii, hiperestezii, somnolenţă, insomnie, anxietate Convulsii, sincopă

Tulburări vasculare

Frecvente Frecvenţă necunoscută

Vasodilataţie Hpotensiune arterială ortostatică

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Frecvente

Faringitiă, accentuarea tusei

Tulburări gastro-intestinale

Foarte frecvente Frecvente

Durerei abdominale, greaţă, diaree, vărsături Dispepsie, anorexie, iritaţii locale ale faringelui, flatulenţă, xerostomie, eructaţii, stomatită ulceroasă

Tulburări hepatobiliare

Mai puţin frecvente

Hepatită şi icter

Tulburări cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Frecvente

Erupţii cutanate, prurit, transpiraţii, lipodistrofie

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjuctiv

Frecvente Mai puţin frecvente

Valori crescute ale creatininfosfokinazei (CPK), mialgii Miozită, rabdomioliză

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Frecvenţă necunoscută

Insuficienţă renală acută

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Frecvenţă necunoscută

Menoragii

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Foarte frecvente

Astenie

 

 

Frecvente

Febră, scădere în greutate din cauza durerii

Investigaţii diagnostice

Frecvente Mai puţin frecvente

Creşterea valorilor GGT, a valorilor CPK, a valorilor trigliceridelor, a valorilor GPT; a valorilor GOT, a valorilor amilazei, a valorilor acidului uric, scăderea kaliemiei şi a tiroxinei totale şi libere. Creşterea glicemiei, scăderea calciului total, creşterea magnezemiei, creşterea bilirubinei , creşterea fosfatazei alcaline.

 

La pacienţii la care s-a administrat ritonavir în monoterapie sau în asociere cu alte antiretrovirale se întâlnesc creşteri ale valorilor plasmatice ale transaminzelor hepatice depăşind de cinci ori limita superioară a valorii normale, hepatităşi icter.

La pacienţii infectaţi cu HIV combinaţiile terapeutice antiretrovirale s-au asociat cu redistribuţia ţesutului adipos (lipodistrofie), incluzând pierdere de ţesut adipos subcutanat în periferie şi la nivelul feţei, creşterea ţesutului adipos intra-abdominal şi la nivelul organelor, hipertrofia sânilor şi acumulare de ţesut adipos dorsocervical (ceafă de bizon).

Combinaţiile terapeutice antiretrovirale s-au asociat cu modificări metabolice, cum sunt hipertrigliceridemie, hipercolesterolemie, rezistenţă la insulină, hiperglicemie şi hiperlactacidemie (vezi pct. 4.4).

La pacienţii infectaţi cu HIV cu deficienţă imună severă în momentul iniţierii tratamentului combinat antiretroviral (TARC), pot să apară reacţii inflamatorii până la infecţii asimptomatice sau oportuniste (vezi pct. 4.4).

La pacienţii trataţi cu ritonavir, inclusiv la cei care au dezvoltat hiperglicemie s-a observat pancreatită. Unele cazuri au fost letale. Pacienţii cu boală SIDA în stadiu avansat pot prezenta risc crescut de creştere a trigliceridelor şi de apariţie a pancreatitei (vezi pct. 4.4).

4.9 Supradozaj

La om, experienţa privind supradozajul acut cu ritonavir este limitată. În studiile clinice la un pacient s-a administrat 1500 mg ritonavir pe zi timp de două zile şi a raportat parestezii, care au dispărut după reducerea dozei. S-a raportat un caz de insuficienţă renală cu eozinofilie.

Semnele de toxicitate observate la animale (şoarece şi şobolan) au inclus scăderea activităţii, ataxie, dispnee şi tremor.

Nu există antidot specific pentru supradozajul cu ritonavir. Tratamentul supradozajului cu ritonavir constă în măsuri generale de susţinere, inclusiv monitorizarea semnelor vitale şi observarea stării clinice a pacientului. Din cauza caracteristicilor de solubilitate şi posibilităţii eliminării transintestinale, se propune ca tratamentul supradozajului să cuprindă lavajul gastric şi administrarea de cărbune activat. Deoarece ritonavir este metabolizat extensiv la nivel hepatic şi se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, este puţin probabil ca dializa să fie eficace în eliminarea semnificativă a medicamentului.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antivirale pentru uz sistemic, inhibitori de protează, cod ATC: J05A E03.

Ritonavir ca potenţator farmacocinetic

Efectul de potenţare framacocinetică al ritonavir se bazează pe activitatea acestuia de inhibare puternică a metabolizării mediate de către CYP3A. Gradul de potenţare este legat de calea metabolică a inhibitorului de protează cu care se administrează concomitent şi de impactul inhibitorului de protează respectiv asupra maetabolizării ritonavir. Inhibiţia maximă a metabolizării inhibitorului de protează administrat concomitent este atinsă în general cu doze de ritonavir de la 100 mg zilnic la 200 mg de două ori pe zi şi este în funcţie de inhibitorul de protează administrat concomitent. Pentru informaţii suplimentare privind efectul ritonavir asupra inhibitorului de protează administrat concomitent vezi pct. 4.5 şi citiţi Rezumatul Caracteristicilor Produsului al respectivului inhibitor de protează care se administrează concomitent.

Ritonavir ca antiretroviral

Ritonavir este un inhibitor peptidomimetic al aspartilproteazelor HIV-1 şi HIV-2, activ pe cale orală. Inhibarea proteazei HIV face enzima incapabilă de a procesa precursorul poliproteic gag-pol, ceea ce duce la producerea de particule HIV cu morfologie imatură, care nu sunt capabile de a iniţia noi cicluri de infecţie. Ritonavir are afinitate selectivă pentru proteaza HIV şi are activitate inhibitorie mică asupra aspartilproteazelor umane.

Ritonavir a fost primul inhibitor de protează (aprobat în 1996) a cărui eficacitate a fost dovedită în studii cu obiectiv clinic. Totuşi, din cauza proprietăţilor ritonavir de inhibiţie a metabolizării, utilizarea ca potenţator farmacocinetic pentru alţi inhibitori de protează este utilizarea principală a ritonavir în practica clinică (vezi pct. 4.2).

Efecte asupra electrocardiogramei

Într-un studiu randomizat încrucişat cu comparator activ (moxifloxacină 400 mg o dată pe zi) şi placebo la 45 adulţi sănătoşi, în ziua 3 a fost evaluat intervalul QTcF în 10 măsurători, timp de peste 12 ore. Diferenţa maximă medie (95% peste intervalul de siguranţă) faţă de grupul placebo a fost de 5,5 (7,6) în grupul la care s-a administrat ritonavir 400 de două ori pe zi. Expunerea în ziua 3 a fost de aproximativ de 1,5 ori mai mare faţă de cea observată la doza de 600 mg la starea de echilibru. Nici un subiect nu a avut o prelungire a intervalului QTcF ≥60 msec faţă de valoarea iniţială sau o depăşire a intervalului QTcF cu relevanţă clinică, aceasta începând la 500 msec.

În acelaşi studiu, în ziua 3, la subiecţii la care s-a administrat ritonavir a fost observată de asemenea o prelungire redusă a intervalului PR. Variaţia medie faţă de valoarea iniţială a intervalului PR s-a modificat de la 11,0 ms la 24,0 ms într-un interval de 12 ore după administrarea dozei. Intervalul maxim PR a fost de 252 msec şi nu s-a observat niciun bloc cardiac de gradul doi sau trei (vezi pct. 4.4).

Rezistenţă

In vitro, s-au selectat izolate HIV-1 rezistente la ritonavir de la pacienţi trataţi cu doze terapeutice de ritonavir.

Scăderea activităţii antiretrovirale a ritonavir este asociată în principal cu mutaţiile proteazei V82A/F/T/S şi ale I84V. Adăugarea altor mutaţii ale genei proteazei (inclusiv la nivelul poziţiilor 20, 33, 36, 46, 54, 71, şi 90), poate contribui, de asemenea, la rezistenţa ritonavir. În general, pentru că mutaţiile asociate cu ritonavir determină rezistenţă, posibilitatea de a selecta alţi inhibitori de protează poate să scadă din cauza rezistenţei încrucişate. Pentru informaţii specifice privind mutaţiile asociate inhibitorilor de protează cu reducerea răspunsului acestora, trebuie să citiţi Rezumatul Caracteristicilor Produsului a altor Inhibitori de Protează sau datele oficiale actualizate.

Date de farmacodinamie clinică

Efectele ritonavir (în monoterapie sau în asociere cu alte antiretrovirale) asupra markerilor biologici ai activităţii bolii, cum sunt numărul de celule CD4 şi ARN-ul viral, s-au evaluat în câteva studii care au inclus pacienţi infectaţi cu HIV-1. Cele mai importante studii sunt enumerate în continuare.

Utilizare la adulţi

Un studiu controlat încheiat în 1996 cu ritonavir ca terapie adăugată la pacienţi infectaţi cu HIV-1 trataţi anterior extensiv cu analogi nucleozidici şi cu un număr iniţial de celule CD4 ≤100 celule/µl, a evidenţiat o reducere a mortalităţii şi a evenimentelor specifice SIDA. După 16 săptămâni, modificarea medie faţă de valorile iniţiale, pentru concentraţiile ARN HIV a fost de –0,79 log10 (media scăderii maxime: 1,29 log10) în grupul tratat cu ritonavir, compartiv cu –0,01 log10 în grupul control. Nucleozidele utilizate cel mai frecvent în acest studiu au fost zidovudină, stavudină, didanozinăşi zalcitabină.

Într-un studiu încheiat în 1996 în care au fost incluşi pacienţi infectaţi cu HIV-1 aflaţi într-un stadiu mai puţin avansat (200-500 celule CD4/µl), netrataţi anterior cu antiretrovirale, ritonavir în asociere cu zidovudină sau în monoterapie, a redus încărcătura virală plasmaticăşi a crescut numărul celulelor CD4. După 48 săptămâni, modificarea medie faţă de valorile iniţiale ale concentraţiilor ARN HIV, a fost de –0,88 log10 în grupul tratat cu ritonavir, comparativ cu –0,66 log10 în grupul tratat cu ritonavir+zidovudinăşi faţă de –0,42 log10 în grupul tratat cu zidovudină.

Continuarea tratamentului cu ritonavir trebuie evaluată prin încărcătura virală, din cauza posibilităţii apariţiei rezistenţei, după cum a fost descris la pct. 4.1.

Utilizare la copii

Într-un studiu deschis încheiat în 1998 în care au fost incluşi copii infectaţi cu HIV cu stare clinică stabilă, după 48 săptămâni de tratament s-a observat o diferenţă semnificativă statistic (p=0,03) a concentraţiilor ARN detectabile în favoarea schemei triple (ritonavir, zidovudinăşi lamivudină).

Într-un studiu încheiat în 2003, în care au fost incluşi 50 copii cu vârsta de 4 săptămâni până la 2 ani infectaţi cu HIV-1, copii care nu au fost trataţi anterior cu inhibitor de protează sau lamivudinăşi la care s-a administrat ritonavir în doză de 350 sau 450 mg/m2 la 12 ore concomitent cu zidovudină 160 mg/m2 la 8 ore şi lamivudină 4 mg/kg la 12 ore. Din analiza în intenţia de tratament, 72% şi 36% din pacienţi au atins în săptămâna 16 şi respeciv în săptămâna 104 o reducere a concentraţiei plasmatice a ARN HIV-1 de ≤400 copii/ml. Răspunsul a fost asemănător în cazul ambelor regimuri terapeutice şi a cuprins întregul interval de vârstă.

Într-un studiu încheiat în 2006, 76 copii infectaţi cu HIV-1 care nu au fost trataţi anterior cu inhibitori de protează, cu lamivudinăşi/sau cu stavudină, au primit ritonavir în doză de 350 mg/m2 sau 450 mg/m2 la 12 ore concomitent cu lamivudinăşi stavudină. Din analiza în intenţia de tratament, 50% şi 57% din pacienţii din grupul care a primit doza de 350 mg/m2, respectiv 450 mg/m2, au atins în săptămâna 48 o reducere a concentraţiei plasmatice a ARN HIV-1 de ≤400 copii/ml.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie:

Nu există formă farmaceutică injectabilă de ritonavir, de aceea nu s-a determinat extinderea gradului absorbţiei şi biodisponibilitatea absolută. La voluntari adulţi infectaţi cu HIV s-a studiat farmacocinetica ritonavir în timpul regimurilor terapeutice cu doze multiple administrate à jeun. După doze multiple, acumularea ritonavir este puţin mai mică decât cea calculată pe baza administrării în doză unică, din cauza unei creşteri a clearance-ului aparent, dependentă de timp şi de doză (Cl/F). S-a observat că în timp, concentraţia ritonavir dinaintea dozei următoare scade, posibil din cauza inducţiei enzimatice, dar pare să se stabilizeze după 2 săptămâni de tratament. Timpul până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime (Tmax) a rămas constant la aproximativ 4 ore, o dată cu creşterea dozei. Clearance-ul renal a fost în medie mai mic de 0,1 l/orăşi a fost relativ constant pentru tot intervalul de dozaj.

Parametrii farmacocinetici observaţi cu scheme diferite de dozaj cu ritonavir administrat în monoterapie sunt menţionate în tabelul de mai jos.

 

Cmax (μg/mL)

0,84±0,39

0,89

3,4±1,3

4,5±1,3

11,2±3,6

Cmin (μg/mL)

0,08±0,04

0,22

0,16±0,10

0,6±0,2

3,7±2,6

ASC12 sau 24

6,6±2,4

6,2

20,0±5,6

21,92±6,48

77,5±31,5

(μg•oră/mL)

 

 

 

 

 

t½ (ore)

~5

~5

~4

~8

~3 la 5

Cl/F (L/oră)

17,2±6,6

16,1

10,8±3,1

10,0±3,2

8,8±3,2

 

1 Valori calculate ca medie geometrică. Notă: în toate regimurile enumerate, doza de ritonavir a fost administrată după ingestia de alimente.

Efectele alimentelor asupra absorbţiei după administrare orală:
Administrarea de ritonavir în asociere cu alimente are ca rezultat o mai mare expunere la ritonavir decât în cazul administrării fără alimente.

Distribuţie: Volumul aparent de distribuţie (VB /F) al ritonavir este de aproximativ 20-40 l după o doză unică de 600 mg. La om, s-a observat că ritonavir se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 98-99% şi valoartea este constantă la concentraţii cuprinse între 1,0–100 µg/ml. Ritonavir se leagă cu afinităţi comparabile atât de glicoproteina acidă alfa-1 (GAA) cât şi de albumina plasmatică umană (APU).

Studiile de distribuţie tisulară efectuate la şobolan cu ritonavir marcat cu C 14 au evidenţiat că în ficat, glandele suprarenale, pancreas, rinichi şi tiroidă se realizează cele mai mari concentraţii de ritonavir. Raportul ţesut/plasmă, de aproximativ 1, determinat în ganglionii limfatici la şobolan, sugerează că ritonavir se distribuie în ţesutul limfatic. Ritonavir pătrunde foarte puţin la nivelul creierului.

Metabolizare:

S-a observat că ritonavir este metabolizat extensiv de citocromul P450 de la nivel hepatic, în special de către izoenzimele CYP 3A4 şi, într-o măsură mai mică, de către izoformele CYP 2D6. Studiile efectuate la animale, precum şi studiile in vitro cu microzomi hepatici umani, indică faptul că ritonavir este supus în principal metabolismului oxidativ. La om, s-au identificat patru metaboliţi ai ritonavir. Metabolitul principal rezultat în urma oxidării este izopropiltiazolul (M-2), care are proprietăţi antivirale similare cu ale ritonavir. Totuşi, ASC a metabolitului M-2 a fost de aproximativ 3% din cea a ritonavir.

Doze reduse de ritonavir au demonstrat efecte importante asupra farmacocineticii altor inhibitori de protează (şi a altor medicamente metabolizate de către CYP3A4) şi alţi inhibitori de protează pot influenţa farmacocinetica ritonavir (vezi pct. 4.5).

Eliminare:

Studii la om cu ritonavir marcat radioactiv au demonstrat că eliminarea ritonavir se face în principal pe cale hepatobiliară; aproximativ 86% din moleculele marcate radioactiv s-au regăsit în materiile fecale, din care o parte se presupune a fi ritonavir neabsorbit. În aceste studii, calea renală nu s-a demonstrat a fi o cale majoră de eliminare a ritonavir. Aceste date sunt similare celor obţinute din studiile la animale.

Populaţii speciale: Nu s-au observat diferenţe semnificative clinic ale ASC sau ale Cmax între bărbaţi şi femei. Parametrii farmacocinetici ai ritonavir nu s-au asociat semnificativ statistic cu creşterea sau scăderea greutăţii corporale. Concentaţiile serice ale ritonavir la pacienţii cu vârsta cuprinsă între 50–70 ani, la o doză de 100 mg în asociere cu lopinavir sau la o doză mai mare în absenţa unui alt inhibitor de protează sunt similare cu cele observate la adulţii tineri.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică: nu s-au observat diferenţe semnificative privind expunerea la ritonavir între grupul de voluntari sănătoşi la care s-au administrat doze multiple de ritonavir (500 mg de două ori pe zi) şi cel al subiecţilor cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată (Clasa A şi B Child Pugh, 400 mg de două ori pe zi).

Pacienţi cu insuficienţă renală: Nu s-au studiat parametrii farmacocinetici ai ritonavir la pacienţii cu insuficienţă renală. Totuşi, deoarece clearance-ul renal al ritonavir este neglijabil, nu se aşteaptă modificări ale clearance-ului total la pacienţii cu insuficienţă renală.

Copii: Farmacocinetica ritonavir la starea de echilibru s-a evaluat la copii infectaţi cu HIV cu vârsta peste 2 ani, trataţi cu doze cuprinse între 250 mg/m2 de două ori pe zi şi 400 mg/m2 de două ori pe zi. La copii, concentraţiile ritonavir realizate după 350-400 mg/m2 de două ori pe zi, au fost comparabile cu cele obţinute la adulţi trataţi cu 600 mg (aproximativ 330 mg/m2) de două ori pe zi. Clearance-ul ritonavir administrat pe cale orală (CL/F/m2) a fost de aproximativ de 1,5-1,7 ori mai rapid la copiii cu vârsta sub 2 ani comparativ cu pacienţii adulţi, pentru abele grupuri terapeutice.

Parametrii farmacocinetici ai ritonavir la starea de echilibru s-au evaluat la copii infectaţi cu HIV cu vârsta peste 2 ani, trataţi cu doze cuprinse între 350 mg/m2 până la 450 mg/m2 de două ori pe zi. În acest studiu, concentraţiile ritonavir au fost de extrem de variabile şi puţin mai mici decât cele obţinute la adulţii trataţi cu 600 mg (aproximativ 330 mg/m2) de două ori pe zi. În grupurile de dozaj, clearance-ul ritonavir administrat pe cale orală (CL/F/m2) scade cu vârsta cu o valoare mediană de 9,0 L/orăşi m2 la copiii cu vârsta sub 3 luni, de 7,8 L/orăşi m2 la copiii cu vârsta între 3 şi 6 luni şi de 4,4 L/orăşi m2 la copiii cu vârsta între 6 şi 24 luni.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Studiile de toxicitate după doze repetate efectuate la animale, au identificat drept principale organe ţintă ficatul, retina, glanda tiroidăşi rinichii. Modificările hepatice au implicat structuri hepatocelulare, biliare şi fagocitare şi au fost însoţite de creşteri ale enzimelor hepatice. Hiperplazia epiteliului pigmentar retinian (EPR) şi degenerescenţa retiniană s-au observat în toate studiile cu ritonavir desfăşurate la rozătoare, dar nu s-au observat la câine. Dovezi histologice sugerează că aceste modificări retiniene pot fi secundare fosfolipidozei. Totuşi, studiile clinice nu au evidenţiat modificări oculare induse de ritonavir la om. Toate modificările tiroidiene au fost reversibile după întreruperea administrării ritonavir. Investigaţiile clinice la om nu au evidenţiat alterarea semnificativă a testelor funcţiei tiroidiene. La şobolan s-au observat modificări renale, incluzând degenerescentă tubulară, inflamaţie cronicăşi proteinurie, care pot fi atribuite unei afecţiuni spontane specifice speciei. Mai mult, în studiile clinice nu s-au observat tulburări renale semnificative clinic.

Toxicitatea asupra dezvoltării observată la şobolan (moartea embrionului, scăderea greutăţii fetale şi întârzierea osificării şi modificările viscerale, inclusiv întârzierea coborârii testiculelor) are loc în principal la doze toxice materne. Toxicitatea asupra dezvoltării la iepure (moartea embrionului, scăderea dimensiunilor puiului de iepure abia fătat şi scăderea greutăţii fătului) are loc la doze toxice materne.

Într-o serie de teste in vitro şi in vivo, incluzând testul mutaţiei reversibile bacteriene Ames folosind S. typhimurium şi E. coli, testul limfomului la şoarece, al micronucleilor la şoarece şi testele aberaţiilor cromozomiale pe limfocite umane, ritonavir nu s-a dovedit mutagen sau clastogen.

Studiile de carcinogenitate de lungă durată, efectuate la şoarece şi şobolan, au evidenţiat potenţialul tumorigen specific pentru aceste specii, care este însă considerat lipsit de relevanţă pentru om.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Norvir soluţie orală conţine: alcool etilic apă purificată ulei de ricin polioxil 35 propilenglicol acid citric anhidru zaharină sodică ulei de mentă aromă de caramel colorant sunset yellow E110.

6.2 Incompatibilităţi

Norvir soluţie orală nu trebuie diluat cu apă.

6.3 Perioada de valabilitate

6 luni

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25°C şi a se utiliza înainte de data expirării înscrisă pe flacon. A nu se păstra la frigider sau la congelator.

A se evita expunerea la căldură excesivă. Flaconul se păstrează bine închis.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Norvir soluţie orală este ambalat în flacoane de culoare brun închis din tereftalat de polietilenă (TPE), cu capacitate de 90 ml. Pentru Norvir soluţie orală sunt disponibile două mărimi de ambalaj:

• 1 flacon a 90 ml (90 ml) şi o seringă dozatoare de 7,5 ml. Seringa de 7,5 ml are gradaţii de la 0,8 ml la 7,5 ml. 5 flacoane a 90 ml (450 ml) şi o măsură dozatoare. Măsura dozatoare are gradaţii la 3,75 ml (doza de 300 mg), 5 ml (doza de 400 mg), 6,25 ml (doza de 500 mg) şi 7,5 ml (doza de 600 mg).

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Înainte de fiecare utilizare flaconul trebuie agitat bine. Dacă, după agitare în soluţie se observă particule sau formare de precipitat, pacientul trebuie să utilizeze următorul flacon şi să meargă la medic pentru o cutie nouă.

Măsura dozatoare sau seringa pentru administrare orală trebuie spălate imediat după utilizare cu apă fierbinte şi săpun. Dacă acestea se curăţă imediat, urmele de medicament sunt îndepărtate. Măsura sau seringa dozatoare trebuie uscate înainte de administrare.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Abbott Laboratories Limited Abbott House Vanwall Business Park Vanwall Road Maidenhead Berkshire SL6 4XE Marea Britanie

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/96/016/001 EU/1/96/016/008

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 26 August 1996 Data ultimei reînoirii a autorizaţiei: 26 august 2006

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

ANEXA II

A. DEŢINĂTORUL(II) AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL(I) PENTRU ELIBERAREA SERIEI

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

A. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI

Numele şi adresa producătorului responsabil pentru eliberarea seriei

Numai pentru comprimatele filmatele

Abbott GmbH&Co. KG, Knollstrasse, 67061 Ludwigshafen, Germania

Capsule moi şi soluţie orală

Aesica Queenborough Limited, Queensborough, Kent, ME11 5EL, Marea Britanie

Numai capsule moi

Abbott Laboratories S.A., Avenida de Burgos, 91, E-28050 Madrid, Spania

Prospectul tipărit al medicamentului trebuie să menţioneze numele şi adresa producǎtorului responsabil pentru eliberarea seriei respective.

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

• CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA IMPUSE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Medicament cu eliberare pe bază de prescripţie medicală restrictivă (Vezi Anexa I: Rezumatul caracteristicilor produsului, pct. 4.2).

• CONDIŢII SAU RESTRICŢII CU PRIVIRE LA SIGURANŢA ŞI EFICACITATEA UTILIZĂRII MEDICAMENTULUI

Nu este cazul.

• ALTE CONDIŢII

Sistemul de farmacovigilenţă DAPP trebuie să asigure că sistemul de farmacovigilenţă, în forma prezentată în modulul 1.8.1 al Autorizaţiei de punere pe piaţă, este implementat şi funcţional înaintea şi în timpul existenţei medicamentului pe piaţă.

Planul de management al riscului Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă este de acord să desfăşoare studii şi activităţi de farmacovigilenţă suplimentare prezente în Planul de farmacovigilenţă, aşa cum este stabilit în Ediţia 2 a Planului de management al riscului (PMR) prezentat în Modulul 1.8.2 a Cererii de autorizaţie de punere pe piaţă şi orice actualizare ulterioară a PMR aprobat de CHMP.

Conform ghidului CHMP privind Sistmul de management al riscului pentru medicamentele de uz uman, PMR actualizat trebuie să fie depus în acelaşi timp cu următorul raport periodic actualizat referitor la siguranţă (RPAS).

În plus, un RPAS actualizat trebuie depus

Atunci când informaţiile noi primite au efect asupra Specificaţiilor privind siguranţa, Planului de farmacovigilenţă sau activităţilor de reducere la minimum a riscului actuale.

Nu mai târziu de 60 zile de la atingerea unui obiectiv important (de farmacovigilenţă sau de reducere la minimum a riscului)

La cererea EMEA

Raport periodic actualizat referitor la siguranţă

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă va trimite anual rapoarte periodice actualizate referitoare la siguranţă.

ANEXA III
ETICHETAREA ŞI PROSPECTUL

A. ETICHETAREA

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR NORVIR SOLUŢIE ORALĂ TEXT CUTIE – 5 FLACOANE

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Norvir 80 mg/ml soluţie orală Ritonavir

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

Fiecare ml soluţie orală conţine ritonavir 80 mg.

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Conţine şi: alcool etilic (43% v/v), ulei de ricin polioxil 35, propilenglicol, zaharină sodică, sunset Yellow E110.

4. FORMA FARMACEUTICĂŞI CONŢINUTUL

450 ml soluţie orală (5 flacoane a câte 90 ml soluţie orală)

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

Orală
A se citi prospectul înainte de utilizare.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

Sistem de închide securizat pentru copii.

DATA DE EXPIRARE

CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

EXP:

Se păstrează la temperaturi sub 25°C. Nu se păstrează la frigider sau congelator.
A se utiliza înainte de data expirării înscrisă pe flacon.
Agitaţi bine flaconul înainte de utilizare. Dacă, după agitare în soluţie se observă particule sau formare de precipitat, pacientul trebuie să utilizeze următorul flacon şi să meargă la medic pentru o cutie nouă. A se evita expunerea la căldură excesivă. Flaconul se păstrează bine închis.

PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Abbott Laboratories Limited Abbott House Vanwall Business Park Vanwall Road Maidenhead Berkshire SL6 4XE Marea Britanie

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/96/016/001

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot:

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală

INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

INFORMAŢII ÎN BRAILLE

Norvir 80 mg/ml soluţie orală

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR NORVIR SOLUŢIE ORALĂ TEXT CUTIE – 1 FLACON

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Norvir 80 mg/ml soluţie orală Ritonavir

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

Fiecare ml soluţie orală conţine ritonavir 80 mg.

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Conţine şi: alcool etilic (43% v/v), ulei de ricin polioxil 35, propilenglicol, zaharină sodică, sunset Yellow E110.

4. FORMA FARMACEUTICĂŞI CONŢINUTUL

90 ml soluţie orală

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

Orală
A se citi prospectul înainte de utilizare.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

Sistem de închide securizat pentru copii.

DATA DE EXPIRARE

CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

EXP:

Se păstrează la temperaturi sub 25°C. Nu se păstrează la frigider sau congelator.
A se utiliza înainte de data expirării înscrisă pe flacon.
Agitaţi bine flaconul înainte de utilizare. Dacă, după agitare în soluţie se observă particule sau formare de precipitat, pacientul trebuie să utilizeze următorul flacon şi să meargă la medic pentru o cutie nouă.

A se evita expunerea la căldură excesivă. Flaconul se păstrează bine închis.

PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Abbott Laboratories Limited Abbott House Vanwall Business Park Vanwall Road Maidenhead Berkshire SL6 4XE Marea Britanie

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/96/016/008

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot:

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală

INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

INFORMAŢII ÎN BRAILLE

Norvir 80 mg/ml soluţie orală

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL PRIMAR NORVIR SOLUŢIE ORALĂ TEXT ETICHETĂ DE FLACON

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Norvir 80 mg/ml soluţie orală Ritonavir

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

Un ml soluţie orală conţine 80 mg ritonavir.

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Conţine şi: alcool etilic (43% v/v), ulei de ricin polioxil 35, propilenglicol, zaharină sodică, sunset Yellow (E110)

4. FORMA FARMACEUTICĂŞI CONŢINUTUL

90 ml soluţie orală

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

Orală.
A se citi prospectul înainte de utilizare.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor

7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

Sistem de închide securizat pentru copii.

DATA DE EXPIRARE

CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

EXP:

A se păstra la temperaturi sub 25°C. Nu se păstrează la frigider sau congelator.
A se utiliza înainte de data expirării înscrisă pe flacon.
Agitaţi flacomnul înainte de utilizare. Dacă, după agitare în soluţie se observă particule sau formare de precipitat, pacientul trebuie să utilizeze următorul flacon şi să meargă la medic pentru o cutie nouă.

A se evita expunerea la căldură excesivă. Flaconul se păstrează bine închis.

PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Abbott Laboratories Limited Abbott House Vanwall Business Park Vanwall Road Maidenhead Berkshire SL6 4XE Marea Britanie

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/96/016/001
EU/1/96/016/008

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot:

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală

B. PROSPECTUL

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

Norvir 80 mg/ml soluţie orală ritonavir

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament.

Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome ca dumneavoastră. Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravǎ sau dacă observaţi orice reacţie adversǎ nemenţionatǎ în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

În acest prospect găsiţi:

Ce este Norvir şi pentru ce se utilizează

Înainte să utilizaţi Norvir

Cumsă utilizaţi Norvir

Reacţii adverse posibile

Cum se păstrează Norvir

Informaţii suplimentare

1. CE ESTE NORVIR ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Norvir este un inhibitor al proteazei virusului imunodeficienţei umane (HIV). Norvir este prescris pentru administrarea în asociere cu alte medicamente anti-HIV (antiretrovirale) pentru tratamentul infecţiei dumneavoastră cu HIV. Medicul dumneavoastră stabileşte care este cea mai bună asociere a acestor medicamente pentru dumneavoastră.

Norvir se poate utiliza singur în doză întreagă sau în doze reduse (numite doze de potenţare) în asociere cu alte medicamente.

2. ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI NORVIR

Nu utilizaţi Norvir

− dacă sunteţi alergic/ă (hipersensibil/ă) la ritonavir sau la oricare dintre componentele Norvir (vezi pct. 6); − dacă aveţi boli hepatice severe; −

- dacă luaţi în mod obişnuit următoarele medicamente: astemizol sau terfenadină (utilizate frecvent în tratamentul alergiilor - aceste medicamente fiind disponibile fără prescripţie medicală); amiodaronă, bepridil, encainidă, flecainidă, propafenonă, quinidină (utilizate pentru a corecta bătăile neregulate ale inimii); dihidroergotamină, ergotamină (utilizate pentru tratamentul migrenei);ergonovină, metilergonovină (utilizate pentru oprirea sângerărilor abundente care pot avea loc în timpul naşterii sau a avortului); clorazepat, diazepam, estazolam, flurazepam, triazolam sau midazolam forma de administrare orală (se înghite) (utilizate pentru a vă ajuta să dormiţi şi/sau să înlăturaţi anxietatea); clozapină, pimozidă (utilizate în tratamentul schizofreniei); petidină, piroxicam, propoxifenă (utilizate pentru ameliorarea durerii); cisapridă (utilizat pentru ameliorarea anumitor tulburări la nivelul stomacului); rifabutină (utilizat în prevenirea/tratamentul anumitor infecţii); * voriconazol (utilizat în tratamentul infecţiilor fungice); * simvastatină, lovastatină (utilizate pentru scăderea colesterolului din sânge); alfuzosină (utilizat în tratamentul hiperplaziei benigne de prostată (HBP); acid fusidic (utilizat în tratamentul infecţiilor bacteriene); sildenafil dacă suferiţi de o afecţiune pulmonară numită hipertensiune arterială pulmonară care determină dificultate în respiraţie. Pacienţii care nu au această afecţiune pot să utilizeze sildenafil pentru tratamentul impotenţei sexuale (tulburare de erecţie) sub supraveghere medicală (vezi pct. Utilizarea altor medicamente);

-produse care conţin sunătoare (Hypericum perforatum), deoarece poate opri Norvir să acţioneze normal. Sunătoarea se întâlneşte frecvent în medicamentele pe bază de plante pe care le puteţi cumpăra fără prescripţie.

*Medicul dumneavoastă poate decide dacă puteţi lua rifabutinăşi/sau voriconazol cu Norvir în doză de potenţare (o doză mai mică), dar doza întreagă de Norvir nu trebuie utilizată concomitent cu aceste două medicamente.

Dacă luaţi în mod obişnuit oricare dintre aceste medicamente, cereţi medicului dumneavoastră să le schimbe cu alte medicamente în timpul tratamentului cu Norvir. Deseori, există alte medicamente pe care le puteţi lua în locul lor.

Pentru a putea fi sigur când utilizaţi alte medicamente care necesită o grijă specială, citiţi de asemenea lista medicamentelor menţionată la pct. Utilizarea altor medicamente.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Norvir

Informaţii importante

− Dacă Norvir se administrează în asociere cu alte medicamente antiretrovirale, este important ca dumneavoastră să citiţi cu atenţie prospectele care sunt distribuite cu aceste medicamente. În aceste prospecte pot fi informaţii suplimentare privind situaţiile în care utilizarea Norvir trebuie evitată. Dacă aveţi întrebări suplimentare privind Norvir (ritonavir) sau celelalte medicamente prescrise, vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

− Norvir nu vindecă infecţia HIV sau SIDA.

− Persoanele care utilizează Norvir pot să se infecteze sau să se îmbolnăvească de alte afecţiuni asociate cu HIV sau SIDA. De aceea este important să rămâneţi sub supravegherea medicului dumneavoastră în timp ce utilizaţi Norvir.

− Norvir nu reduce riscul de transmitere a infecţiei HIV altor persoane. Trebuie luate precauţii adecvate pentru a preveni transmiterea bolii prin contact sexual (de exemplu utilizaţi prezervativul) sau prin intermediul sângelui (nu trebuie să donaţi sânge sau să transmiteţi acele pentru injecţii).

Vă rugăm spuneţi medicului dumneavoastră dacă aveţi/aţi avut:

− Boli hepatice în trecut.

− Hepatită cronică B sau C; acestea sunt tratate cu asocieri de medicamente antiretrovirale, astfel sunteţi expuşi unui risc mai mare în apariţia reacţiilor adverse grave şi cu potenţial ameninţător de viaţă din cauza efectelor asupra ficatului. Sunt necesare teste sanguine regulate pentru a controla dacă funcţia ficatului dumneavoastă este în limite normale.

− Hemofilie, deoarece s-a raportat accentuarea sângerărilor la pacienţii cu hemofilie şi care utilizează acest tip de medicamente (inhibitori de protează). Cauza nu este cunoscută. Puteţi avea nevoie de medicamente suplimentare pentru a opri sângerarea (factor VIII) în vederea controlării oricărei sângerări.

− Tulburări de erecţie, deoarece medicamentele utilizate pentru tratamentul tulburărilor de erecţie pot să determine hipotensiune arterialăşi erecţie prelungită. − Diabet zaharat, deoarece s-a raportat agravarea sau instalarea diabetului zaharat la unii pacienţi care utilizează inhibitori de protează.

− Afecţiuni ale rinichilor (renale), deoarece medicul dumneavoastră trebuie să verifice doza celorlalte medicamente pe care le utilizaţi (cum sunt inhibitorii de protează).

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă apar:

− Modificări în distribuţia grăsimii corporale, acumularea sau pierderea grăsimii corporale (vezi pct. 4 Reacţii adverse posibile).

− Diaree sau vărsături persistente, acestea putând duce la scăderea eficacităţii medicamentelor pe care le utilizaţi.

− Stare de rău (greaţă), vărsături sau aveţi dureri de stomac, deoarece acestea pot fi semne de inflamaţie a pancreasului (pancretită). La unii pacienţi care utilizează Norvir poate apărea afectarea gravă a pancreasului. Dacă aceste semne apar, spuneţi cât se poate de repede medicului dumneavoastră.

− Simptome de infecţie–informaţi imediat medicul dumneavoastră. La unii pacienţi infectaţi cu HIV în stadiu avansat (SIDA) care apoi încep tratamentul anti-HIV pot apărea simptomele unei infecţii pe care au avut-o anterior chiar şi atunci când nu ştiu că au avut-o. Se crede că aceste simptome apar din cauza creşterii răspunsului imun al organismului, dând posibilitate organismului să lupte împotriva infecţiilor.

− Rigiditate articulară, dureri surde şi durere (în special la nivelul şoldului, genunchiului şi umărului) şi mers cu dificultate, spuneţi medicului dumneavoastră, deoarece pot fi semnele unei afecţiuni care vă afectează oasele (osteonecroză). Unii pacienţi care utilizează un număr mare de medicamente antiretrovirale pot face această boală.

− Dureri musculare, sensibilitate sau slăbiciune, în special în asociere cu tratamentul antiretroviral inclusiv inhibitorii de protează sau analogii nucleozidici. În rare cazuri aceste tulburări musculare sunt grave (vezi pct. 4 Reacţii adverse posibile).

− Ameţeli, pierderea echilibrului, leşin sau modificări ale bătăilor cardiace. La unii pacienţi care utilizează Norvir pot să apară modificări ale electrocardiogramei (EKG). Spuneţi medicului dumneavoastră dacă aveţi afecţiuni ale inimii sau tulburări de conducere cardiacă.

− dacă aveţi alte nelămuriri privind starea dumneavoastră de sănătate, discutaţi-le cât de repede puteţi cu medicul dumneavoastră.

Nu se recomandă Norvir copiilor cu vârsta sub 2 ani.

Utilizarea altor medicamente

Nu puteţi utiliza unele medicamente concomitent cu Norvir. Au fost enumerate mai devreme la pct. 2, “Nu utilizaţi Norvir”. Alte medicamente care pot fi utilizate numai în anumite situaţii sunt descrise în continuare. Vă rugăm spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent alte medicamente, inclusiv medicamente pe care le puteţi obţine fără prescipţie medicală.

Următoarele atenţionări sunt valabile atunci când Norvir se utilizează în doză întreagă. Totuşi, aceste atenţionări pot fi valabile şi în cazul în care Norvir este utilizat în doză mai mică (potenţator) concomitent cu alte medicamente,puneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi oricare dintre medicamentele enumerate în continuare, deoarece trebuie avută o grijă deosebită.

− Sildenafil, tadalafil, vardenafil pentru tratarea impotenţei sexuale (tulburări ale erecţiei). S-ar putea să fie necesară reducerea dozei şi/sau a frecvenţei utilizării acestor medicamente pentru a evita hipotensiunea şi erecţia prelungită. Nu trebuie să utilizaţi Norvir împreună cu sildenafil dacă aveţi hipertensiune arterială pulmonară (vez pct. 2. Înainte să utilizaţi Norvir).

− Digoxină (medicament pentru inimă). Medicul dumneavoastră trebuie să ajusteze doza de digoxinăşi trebuie să vă monitorizeze dacă luaţi digoxină concomitent cu Norvir în vederea evitării tulburărilor cardiace.

− Contraceptive hormonale care conţin etinil estradiol deoarece Norvir reduce eficacitatea acestor medicamente. Se recomandă în locul acestora, utilizarea unui prezervativ sau a unei alte metode contraceptive ne-hormonale. Puteţi avea sângerări uterine neregulate dacă utilizaţi contraceptive hormonale împreună cu Norvir.

− Atorvastatină sau rosuvastatină (pentru colesterol crescut) deoarece Norvir creşte concentraţiile plasmatice ale acestor medicamente. Spuneţi medicului dumneavoastră înainte să luaţi oricare dintre aceste medicamente care scad colesterolul în asociere cu Norvir (vezi de asemenea “ Nu utilizaţi Norvir”).

− Steroizi (de exemplu dexametazonă, propionat de fluticasonă, prednisolon) deoarece Norvir creşte concentraţiile plasmatice ale acestor medicamente ceea ce duce la apariţia sindromului Cushing (faţa devine rotundă) şi reduce secreţia de cortisol. Medicul dumneavoastră poate să reducă doza de steroizi sau să monitorizeze mai atent apariţia reacţiilor adverse.

− Trazodonă (un medicament pentru depresie) deoarece pot apărea efecte nedorite cum sunt greaţă, ameţeală, scăderea tensiunii arteriale şi leşin.

− Rifampicinăşi saquinavir (utilizate pentru tuberculozăşi respectiv HIV) deoarece atunci când se utilizează împreună cu Norvir pot apărea tulburări hepatice grave.

Există alte medicamente care nu se pot asocia cu Norvir din cauză că efectele lor pot scădea sau creşte dacă se administrează asociat. În unele cazuri, medicul dumneavoastră trebuie să efectueze unele teste, să modifice doza sau să vă monitorizeze periodic. Spuneţi medicului dumneavoastă dacă luaţi orice medicament cu prescripţie sau care nu necesită prescripţie medicală, inclusiv preparate din plante, dar este important să le menţionaţi în special pe acestea:

− amfetamină sau derivaţi de amfetamină;

− antibiotice (de exemplu, eritromicină, claritromicină);

− medicamente împotriva cancerului (de exemplu vincristină, vinblastină);

− antidepresive (de exemplu amitriptilină, desipramină, fluoxetină, imipramină, nortriptilină, paroxetină, sertralină, trazodonă);

− antifungice (de exemplu ketoconazol, itraconazol);

− antihistaminice (de exemplu loratidină, fexofenadină);

− medicamente antiretrovirale inclusiv inhibitori de protează HIV şi inhibitorii nonuclozidici de reverstranscriptază (INRT);

− medicamente pentru anxietate, buspironă;

− medicamente pentru astm, teofilină, salmeterol;

− atovachionă, un medicament utilizat în tratamentul unui anumit tip de pneumonie şi a malariei;

− buprenorfină, un medicament utilizat în tratamentul durerilor cornice;

− bupropion, un medicament utilizat pentru a vă ajuta să vă lăsaţi de fumat;

− medicamente pentru epilesie (de exemplu carbamazepină, divalproex, lamotrigină, fenitoină);

 − medicamente pentru inimă (de exemplu digoxină, disopiramidă, mexiletinăşi antagonişti ai canalului de calciu, cum sunt amlodipină, diltiazem şi nifedipină);

− medicamente pentru sistemul imunitar (de exemplu ciclosporină, tacrolimus, everolimus);

− morfinăşi medicamente de tip morfinic utilizate în tratamentul durerilor severe (de exemplu metadonă, fentanil);

− medicamente pentru somn (de exemplu alprazolam, zolpidem) şi de asemenea midazolam administrat prin injecţie;

 − tranchilizante (de exemplu haloperidol, risperidonă, tioridazină);

− warfarină care subţiază sângele.

Norvir nu trebuie utilizat cu disulfiram (un medicament utilizat în tratamentul alcoolismului) şi metronidazol (un medicament utilizat în tratamentul unor infecţii bacteriene) deoarece acestea pot interacţiona cu alcoolul etilic din soluţia orală.

Unele medicamente nu pot fi utilizate de loc împreună cu Norvir. Acestea au fost enumerate înainte la pct. 2 sub “Nu utilizaţi Norvir”.

Utilizarea Norvir cu alimente şi băuturi

Norvir se administrează de preferinţă în asociere cu alimentele. Gustul amar al soluţiei orale de Norvir poate fi atenuat dacă este asociată cu ciocolată. Nu amestecaţi cu apă. Poate să ajute la dispariţia gustului rămas după administrare dacă mâncaţi alimente sărate sau beţi lichide înainte sau după ce luaţi soluţia orală de Norvir.

Sarcinăşi alăptare

Dacă credeţi că sunteţi gravidă sau vă propuneţi să fiţi gravidă, este important să discutaţi acest lucru cu medicul dumneavoastră.

Sunt foarte puţine date în ceea ce priveşte utilizarea ritonavirului (substanţa activă din Norvir) întimpul sarcinii. În general, femeile gravide au primit ritonavir în doză redusă (potenţator) împreună cu alţi inhibitori de protează, după primele trei luni de sarcină. Se pare că Norvir nu creşte rata malformaţiilor la naştere comparativ cu rata malformaţiilor la naştere la nivelul populaţiei generale.

Nu se ştie dacă Norvir se elimină în laptele matern. Pentru a evita transmiterea infecţiei, mamele cu HIV nu trebuie să-şi alăpteze copiii.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Norvir poate da somnolenţă şi ameţeli. Dacă aveţi aceste simptome, nu conduceţi şi nu folosiţi utilaje.

Informaţii importante privind unele componente ale Norvir

Norvir conţine alcool etilic (etanol) 43 vol %, de exemplu, fiecare doză de 600 mg poate conţine până la 258 mg alcool etilic, echivalent a 65 ml bere, 27 ml vin pentru o doză. Fiecare 100 mg conţine până la 43 mg alcool etilic şi fiecare doză de 200 mg conţine 86 mg alcool etilic. Poate fi nociv pentru pacienţii care suferă de alcolism. Acest lucru cauzează gravidelor sau femeilor care alăptează, copiilor şi pacienţilor cu tulburări hepatice,epilepsie sau alcolism.

Norvir conţine ulei de ricin polioxil 35 care poate determina jenă la nivelul stomacului şi diaree.

Norvir conţine colorantul sunset yellow (E110) care poate cauza reacţii alergice.

3. CUM SĂ UTILIZAŢI NORVIR

Luaţi întotdeauna Norvir exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Dacă nu sunteţi sigur trebuie să întrebaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul. De regulă, doza se administrează oral de două ori pe zi, zilnic. Norvir se administrează de preferinţă în asociere cu alimentele.

Înainte de fiecare utilizare flaconul trebuie agitat bine. Dacă după agitare în soluţie se observă particule sau formare de precipitat, utilizaţi următorul flacon şi cereţi medicului dumneavoastră sau farmacistului o cutie nouă.

Dozele recomandate de Norvir sunt:

Dacă Norvir este utilizat pentru a potenţa efectul unor alte medicamente anti-HIV, doza obişnuită pentru adulţi este de 1,25 la 2,5 ml o dată sau de două ori pe zi. Pentru recomandări amănunţite privind doza, inclusiv doza pentru copii, citiţi Prospectele medicamentelor anti-HIV care se administrează în asociere cu Norvir.

Dacă medicul vă prescrie doza întreagă, adulţii pot să înceapă tratamentul cu daza de 3,75 ml dimineaţa şi continua cu 3,75 ml peste 12 ore, creştere treptată într-o perioadă de până la 14 zile până la doza totală de 7,5 ml de două ori pe zi. Copii (cu vârsta cuprinsă între 2–12 ani) încep tratamentul cu o doză mai mică decât aceasta şi continuă cu doze până la doza maximă permisă pentru greutatea lor.

Medicul dumneavoastră vă recomandă doza care trebuie utilizată.

Ca toate medicamentele anti-HIV, trebuie să utilizaţi Norvir în fiecare zi, pentru a putea controla infecţia HIV, indiferent cât de bine vă simţiţi. Dacă o reacţie adversă vă împiedică să luaţi Norvir aşa cum vi s-a recomandat, anunţaţi imediat medicul. În timpul episoadelor de diaree, medicul dumneavoastră va decide dacă este nevoie de monitorizare suplimentară.

Păstraţi întotdeauna suficient Norvir la îndemână, pentru a nu rămâne fără medicament. Când călătoriţi sau trebuie să staţi în spital, asiguraţi-vă că aveţi suficient Norvir să vă ajungă până vă aprovizionaţi din nou.

Gustul neplăcut al soluţiei orale de Norvir persistă mult timp. Pentru a-i îmbunătăţi gustul puteţi să-l amestecaţi cu lapte şi cacao. Amestecaţi numai o doză o datăşi asiguraţi-vă că aţi luat corect întreaga doză. Nu trebuie să amestecaţi Norvir cu altceva fără să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul. Nu amestecaţi cu apă. Dacă mâncaţi alimente sărate sau beţi lichide înainte sau după ce aţi luat Norvir soluţie orală, puteţi îndepărta gustul neplăcut.

Cum să măsor doza corectă de soluţie?

Deschideţi capacul apăsându-l şi rotindu-l în sens invers acelor de ceasornic sau în direcţia săgeţii. Spune-ţi farmacistului dacă aţi deschis cu dificultate flaconul.

Măsura dozatoare inclusă în cutia cu 5 flacoane de Norvir soluţie orală, a fost special concepută pentru a utiliza doza corectă. Această măsură care este ataşată deasupra capacului este singura măsură pe care trebuie să o folosiţi pentru a măsura doza.

Puneţi măsura dozatoare pe o suprafaţă plană aflată la nivelul ochilor. Umpleţi-o cu Norvir soluţie orală până la linia corespunzătoare dozei dumneavoastră. Nu umpleţi măsura până la altă linie. Nu umpleţi prea mult măsura. Pentru a măsura doza la copii puteţi avea nevoie de o seringă dozatoare. Luaţi o seringă de la farmacist. Întrebaţi farmacistul despre instrucţiunile privind utilizarea corectă a seringii.

1 seringă dozatoare este inclusă în cutia cu 1 flacon Norvir soluţie orală

Întrebaţi farmacistul care sunt instrucţiunile pentru utilizarea corectă a seringii.

Am luat doza corectă

Nu vă îngrijoraţi dacă după ce aţi luat doza, în măsura dozatoare rămâne puţină soluţie orală de Norvir. Acest lucru este normal. Pentru a vă asigura că aţi luat doza corectă trebuie să folosiţi întotdeauna această măsură dozatoare specială pentru soluţia orală de Norvir.

Spălaţi măsura dozatoare cu săpun şi cu apă caldă cât mai curând posibil. Dacă nu aveţi săpun şi apă, ştergeţi interiorul măsurii dozatoare cu un prosop sau cu o pânză curate şi uscate şi spălaţi măsura dozatoare cu apăşi săpun mai târziu. Dacă Norvir este lăsat să se usuce în măsura dozatoare, soluţia va deveni albă, ceea ce va face dificil de văzut marcajul pentru măsurarea dozei următoare. Lichidul portocaliu rămas în măsura dozatoare devine, de asemenea, alb în contact cu apa.

Măsura dozatoare nu se spală în maşina de spălat vase.

Aceleaşi instrucţiuni de curăţare sunt valabile şi pentru seringa dozatoare, separaţi pistonul de seringă. Spălaţi cu săpun şi apă caldă, cât se poate de repede, pistonul şi seringa; puteţi să le inmuiaţi în apă cu săpun timp de până la 15 min. Clătiţi pistonul şi seringa cu apă curată. Asamblaţi seringa şi clătiţi-o de câteva ori sub jetul de apă. Lăsaţi seringa să se usuce bine înainte de a o utiliza pentru următoarea doză.

Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Norvir

Dacă luaţi mai mult Norvir decât trebuie, puteţi avea senzaţia de amorţeală, furnicături sau “înţepături de ace” la nivelul gurii. Dacă vă daţi seama că aţi luat mai mult Norvir decât ar fi trebuit, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau mergeţi la cel mai apropiat spital la serviciul de urgenţă.

Dacă uitaţi să utilizaţi Norvir

Dacă aţi uitat să luaţi o doză, luaţi doza uitată cât se poate de repede. Dacă se apropie timpul pentru doza următoare, luaţi-o pe aceasta. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

Dacă întrerupeţi utilizarea Norvir

Chiar dacă vă simţiţi bine, nu întrerupeţi tratamentul cu Norvir fără să vă adresaţi medicului dumneavoastră. Dacă folosiţi Norvir aşa cum v-a fost recomandat, aveţi cea mai mare şansă să întârziaţi dezvoltarea rezistenţei la medicament.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, Norvir poate provoca reacţii adverse, cu toate că acestea nu apar la toate persoanele. De asemenea, reacţiile adverse ale Norvir, atunci când acesta se utilizează concomitent cu alte medicamente antiretrovirale, sunt în funcţie de celelalte medicamente asociate. De aceea, este important ca dumneavoastră să citiţi cu atenţie capitolul privind reacţiile adverse din prospectul acestor medicamente.

Frecvenţa reacţiilor adeverse posibile enumerate în continuare este definită utilizând următoarea convenţie:

foarte frecvente se întâlnesc la mai mult de 1 din 10 utilizatori frecvente se întâlnesc la 1 până la 10 din 100 utilizatori mai puţin frecvente se întâlnesc la 1 până la 10 din 1000 utilizatori rare se întâlnesc la 1 până la 10 din 10000 utilizatori foarte rare se întâlnesc la mai puţin de 1 din 10000 utilizatori frecvenţă necunoscută nu se poate stabili frecvenţa cu care apar din datele disponibile

Reacţiile adverse foarte frecvente : tulburări la nivelul stomacului;  senzaţie de furnicături şi amorţeli la nivelul vărsături; mâinilor, picioarelor sau în jurul buzelor şi diaree; gurii; senzaţie de rău (greaţă);  senzaţie de slăbiciune/oboseală; dureri de cap;  gust neplăcut în gură.

S-au raportat şi alte reacţii adverse ale Norvir: scăderea numărului trombocitelor în sânge, insuficienţă renală, atac de apoplexie (convulsii), slăbiciune şi senzaţie de slăbiciune după trezire, stări anormale. Nu se ştie cât de frecvent apar aceste reacţii adverse.

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă vă simţiţi rău (greaţă), vărsaţi sau aveţi dureri de stomac, deoarece acestea pot fi semne ale inflamării pancreasului. De asemenea, spuneţi medicului dumneavoastră dacă aveţi rigiditate articulară, dureri surde, dureri (în special la nivelul şoldului, genunchiului şi umerilor) şi dificultăţi la mers, deaoarece acestea pot fi semne de apariţie a osteonecrozei. Vezi de asemenea pct. 2 , Înainte de a utiliza Norvir.

Reacţiile adverse în timpul tratamentului antiretroviral asociat. Tratamentul asociat poate provoca modificări ale formei corpului, din cauza redistribuţiei grăsimilor. Acestea pot include scăderea ţesutului gras de pe picioare, braţe şi faţă, depunere de grăsime pe abdomen (pântec) şi la nivelul altor organe interne, mărirea sânilor şi noduli de grăsime pe faţa posterioară a gâtului („ceafă de bizon”). Nu se cunosc, până în prezent, efectele acestor modificări asupra sănătăţii pe termen lung. Terapia antiretrovirală asociată poate să determine şi creşterea acidului lactic şi a zahărului în sânge, creşterea valorilor grăsimilor din sânge şi rezistenţa la insulină (insulina nu va acţiona eficient).

La pacienţii cu hemofilie de tip A şi B s-a raportat o incidenţă crescută a hemoragiilor în timpul acestui tratament sau al tratamentului cu alţi inhibitori de protează. Dacă vi se întâmplă acest lucru, cereţi imediat sfatul medicului dumneavoastră.

S-au raportat cazuri de diabet zaharat sau creşterea zahărului din sânge la pacienţii cărora li s-a administrat tratament cu Norvir sau alţi inhibitori de protează.

La pacienţii cărora li s-a administrat Norvir, s-au raportat teste funcţionale hepatice alterate, hepatită (inflamaţia ficatului) şi rareori icter. Alţi pacienţi au prezentat alte afecţiuni sau au utilizat alte medicamente. La pacienţii care utilizează Norvir şi au afecţiuni hepatice sau hepatită preexistente, se poate agrava boala hepatică.

S-au raportat dureri musculare, sensibilitate sau slăbiciune, în special atunci când s-a asociat terapiei antiretrovirale care include inhibitori de proteazăşi analogi nucleozidici, medicamente care scad colesterolul din sânge. Rareori aceste tulburări musculare au fost grave (rabdomioliză). În cazul în care durerile, sensibilitatea, slăbiciunea sau crampele musculare apar pe neaşteptate şi devin permanente, opriţi utilizarea medicamentului, contactaţi cât se poate de repede medicul dumneavoastră sau mergeţi la cel mai apropiat spital la serviciul de urgenţe.

Informaţi cât se poate de repede medicul dumneavoastră dacă, după ce aţi luat Norvir, aveţi orice simptom care sugerează o reacţie alergică cum ar fi erupţii cutanate, urticarie sau dificultăţi în respiraţie.

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, contactaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul, serviciul de urgenţe sau dacă este urgent, cereţi imediat ajutor medical.

5. CUM SE PĂSTREAZĂ NORVIR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Nu utilizaţi Norvir soluţie orală după data expirării înscrisă pe flacon. Data expirării se referă la ultima zi a lunii respective.

Flacoanele de Norvir soluţie orală trebuie păstrate la temperaturi sub 25°C. Nu ţineţi soluţia orală de Norvir la frigider sau la temperaturi extreme, cald sau rece (de exemplu în maşină când este foarte cald sau foarte frig sau în congelator).

Este important să păstraţi Norvir soluţie orală în flaconul în care este ambalat. Nu-l puneţi în alt ambalaj.

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Ce conţine Norvir

− Substanţa activă este ritonavir. Un ml de Norvir conţine ritonavir 80 mg.

− Alte componente sunt alcool etilic, apă distilată, ulei de ricin polioxil 35, propilen glicol, zaharină sodică, acid citric anhidru, ulei de mentă, aromă de caramel şi colorant sunset yellow E110.

Cum arată Norvir şi conţinutul ambalajului

Norvir soluţie orală se găseşte într-un flacon de culoare brun închis de 90 ml. Pentru Norvir soluţie orală sunt disponibile două mărimi de ambalaj:

-1 flacon a 90 ml (90 ml) şi o seringă dozatoare de 7,5 ml.

-5 flacoane a 90 ml (450 ml) şi o măsură dozatoare.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Norvir este prezent şi sub formă de capsule care conţin ritonavir 100 mg.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă

Abbott Laboratories Limited Abbott House Vanwall Business Park Vanwall Road Maidenhead Berkshire SL6 4XE Marea Britanie

Producător

Aesica Queenborough Limited Queenborough Kent ME11 5EL Marea Britanie

Pentru orice informaţii despre acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţii locali ai Deţinătorului Autorizaţiei de Punere pe Piaţă:

België/Belgique/Belgien Luxembourg/Luxemburg

Abbott SA Abbott SA Tél/Tel: + 32 10 475311 Tél/Tel: + 32 10 475311

България Magyarország

Т.П. АботЛабораторисС.А. Abbott Laboratories (Magyarország) Kft. Teл.: +359 2 489 1950 Tel.: +36 1 465 2100

Česká republika Malta

Abbott Laboratories s. r. o. V.J.Salomone Pharma Limited Tel: + 420 267 292 111 Tel: + 356 22983201

Danmark Nederland

Abbott Laboratories A/S Abbott BV Tel: + 31 (0) 88 8222 688 Tlf: + 45 39 77-00-00

Deutschland Norge

Abbott GmbH & Co. KG Abbott Norge AS Tel: + 49 (0) 6122 58-0 Tlf: + 47 81 55 99 20

Eesti Österreich

Abbott Laboratories Baltics Abbott Ges.m.b.H. Tel: + 371 67605580 Tel: + 43 1 891-22

Ελλάδα

Abbott Laboratories (ΕΛΛΑΣ)Α.Β.Ε.Ε. Τηλ: + 30 21 0 9985-222

España

Abbott Laboratories, S.A. Tel: + 34 9 1 337-5200

France

Abbott France Tél: + 33 (0) 1 45 60 25 00

Ireland

Abbott Laboratories, Ireland, Ltd Tel: + 353 (0) 1 469-1500

Ísland

Vistor hf.
Tel: + 354 535 7000

Italia

Abbott S.r.l.
Tel: + 39 06 928921

Κύπρος

Lifepharma (ZAM) Ltd Τηλ: + 357 22 347440

Latvija

Abbott Laboratories Baltics Tel: + 371 67605580

Lietuva

Abbott Laboratories Baltics Tel: + 371 67605580

Polska

Abbott Laboratories Poland Sp. z o.o. Tel: +48 22 319 12 00

Portugal

Abbott Laboratórios, Lda. Tel: + 351 (0) 21 472 7100

România

Abbott Laboratories S.A. Tel: + 40 21 529 30 00

Slovenija

Abbott Laboratories d.o.o. Tel: + 386 (1) 23 631 60

Slovenská republika

Abbott Laboratories Slovakia s.r.o. Tel: + 421 (0) 2 4445 4176

Suomi/Finland

Abbott OY Puh/Tel: + 358 (0) 9 7518 4120

Sverige

Abbott Scandinavia AB Tel: + 46 (0) 8 5465 67 00

United Kingdom

Abbott Laboratories Ltd Tel: + 44 (0) 1628 773355

Acest prospect a fost aprobat în {LL/AAAA}

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene pentru Medicamente (EMEA) http://www.emea.europa.eu/

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Organizaţiile de pacienţi acuză lipsa medicamentelor şi întreruperile de tratament Lipsa medicamentelor, întreruperile de tratament şi aglomeraţia din spitale sunt doar câteva dintre problemele cu care se confruntă pacienţii, arată un studiu lansat luni de Coaliţia Organizaţiilor Pacienţilor cu Afecţiuni Cronice (COPAC) din România.
Terapiile antiretrovirale împotriva HIV pot trata şi Hepatita C (studiu) Un tratament antiretroviral pentru HIV poate trata şi virusul hepatitei C (HCV) la pacienţii care au simultan cele două boli, indică un studiu restrâns publicat miercuri în revista americană Science Translational Medicine, efectuat de cercetători de la Universitatea din Cincinnati şi din alte centre...
Medicamentele antiretrovirale reduc riscul de transmitere a virusului HIV în cupluri (studiu) Medicamentele antiretrovirale reduc riscul de transmitere a virusului HIV în cuplurile în care unul dintre parteneri este seropozitiv şi care fac sex fără prezervativ, susţine cel mai important studiu realizat vreodată pe acest subiect, publicat marţi în SUA .
Un copil născut cu HIV, vindecat prin administrarea unui amestec de antiretrovirale Medicii par cu un pas mai aproape de victoria finală împotriva temutului virus HIV, care provoacă SIDA, după ce o echipă medicală americană a confirmat vindecarea unui copil născut cu acest virus, prin administrarea unui cocktail de medicamente antiretroviale la scurt timp după naştere, conform publicaţiei...
OMS: Toate persoanele cu HIV trebuie să ia medicamente antiretrovirale Toate persoanele infectate cu HIV, virusul imunodeficienţei umane care provoacă SIDA, trebuie să ia medicamente antiretrovirale cât mai curând posibil după diagnosticare, recomandă Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) într-un comunicat ce extinde directivele actuale în domeniu pentru cele 194 de state...
Un tratament preventiv reduce la jumătate riscul infectării cu HIV în rândul toxicomanilor (studiu) Un tratament preventiv pe bază de antiretrovirale reduce aproape la jumătate riscul de infecţie cu HIV la persoanele care îşi injectează droguri, potrivit unui studiu publicat în ediţia electronică de joi a revistei medicale britanice The Lancet, transmite AFP.