Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

FORTUM(R)
 
Denumire FORTUM(R)
Descriere Indicat în tratamentul infecţiilor unibacteriene sau pluribacteriene, determinate de germeni sensibili
Denumire comuna internationala CEFTAZIDIMUM
Actiune terapeutica CEFALOSPORINE DE GENERATIA A III-A
Prescriptie S/P-RF - Medicamente eliberate in locatii speciale (spitale) si prescriptia se retine in farmacie
Forma farmaceutica Pulbere pentru solutie injectabila
Concentratia 2g
Ambalaj Cutie x 1 flac. de sticla x 2 g
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC J01DD02
Firma - Tara producatoare GLAXO SMITHKLINE MANUFACTURING SPA - ITALIA
Autorizatie de punere pe piata GLAXO WELLCOME UK LTD. - U.K.

Ai un comentariu sau o intrebare despre FORTUM ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> FORTUM 1g Pulbere pentru solutie injectabila, 1g >> FORTUM 2g Pulbere pentru solutie injectabila/perfuzabila, 2g >> FORTUM 500 mg Pulbere pentru solutie injectabila, 500mg
Prospect si alte informatii despre FORTUM(R), pulbere pentru solutie injectabila       

Formă de prezentare:

Fortum se prezintă sub forma unei pulberi alb-gălbui, în flacoane conţinând 250 mg, 500 mg şi 1 g ceftazidime (sub formă de pentahidrat) cu carbonat de sodiu (118 mg la un gram de ceftazidime). Prin adăugare de apă distilată, Fortum se dizolvă cu efervescenţă rezultând soluţia injectabilă.

Indicaţii:

Ceftazidime este o cefalosporină bactericidă rezistentă la majoritatea beta-lactamazelor şi activă asupra unei game largi de germeni gram pozitivi şi gram negativi. Este indicată în tratamentul infecţiilor unibacteriene sau pluribacteriene, determinate de germeni sensibili. Ca urmare a spectrului larg de acţiune, ceftazidime poate fi utilizată singură, ca antibiotic de primă linie, până la sosirea rezultatului antibiogramei. În tratamentul meningitelor, se recomandă cunoaşterea rezultatului antibiogramei, înainte de a se administra ceftazidime ca medicaţie unică. Produsul poate fi utilizat în tratamentul infecţiilor determinate de germeni rezistenţi la alte antibiotice, ca de exemplu: aminoglicozide şi numeroase alte cefalosporine. Dacă este necesar, poate fi utilizat în combinaţie cu un aminoglicozid sau cu un alt antibiotic beta-lactaminic (de exemplu în prezenţa unei neutropenii severe) sau cu un antibiotic activ împotriva anaerobilor, când se suspicionează o infecţie cu Bacteroides fragilis (vezi "Precauţiile farmaceutice").

Indicaţiile includ:
Infecţii severe sistemice: de exemplu septicemii, peritonite, meningite, infecţii la bolnavi imunodeprimaţi cu tumori maligne, leucemii sau limfoame şi la pacienţii din serviciile de terapie intensivă cu afecţiuni specifice, de exemplu arsuri suprainfectate.
Infecţii ale căilor respiratorii: de exemplu pneumonii, bronhopneumonii, pleurezii, empieme, abcese pulmonare, bronşiectazii suprainfectate, bronşite şi infecţii pulmonare la bolnavii cu fibroză chistică (mucoviscidoză).
Infecţii din sfera ORL: de exemplu otite medii, otite externe severe, mastoidite, sinuzite şi alte infecţii severe ale urechii sau gâtului. Infecţii ale tractului urinar: de exemplu pielonefrite acute şi cronice, pielite, prostatite, cistite, uretrite (numai de etiologie bacteriană), abcese renale şi litiază renală sau vezicală suprainfectate.
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi: de exemplu erizipel, abcese, celulite, arsuri şi plăgi suprainfectate, mastite, ulcere cutanate.
Infecţii gastrointestinale, biliare şi abdominale: de exemplu colangite, colecistite, empiem vezicular, abcese intraabdominale, peritonite, diverticulite, enterocolite, infecţii postpartum şi procese inflamatorii pelvine.
Infecţii osteoarticulare: de exemplu osteite, osteomielite, artrite septice, bursite suprainfectate.
Dializă: infecţii asociate hemodializei, dializei peritoneale şi dializei peritoneale cronice ambulatorii.

Mod de administrare, doze:

Adulţi: Doza de ceftazidime pentru un adult este între 1 şi 6 g pe zi, adică 500 mg, 1 g sau 2 g administrate la 12 sau 8 ore interval. În infecţiile urinare şi în alte infecţii mai puţin severe, doza adecvată este de 500 mg sau 1 g la 12 ore interval. În majoritatea infecţiilor dozele optime sunt de 1 g la 8 ore sau 2 g la 12 ore. În infecţii foarte severe, mai ales la bolnavii imunodeprimaţi, inclusiv cei cu neutropenie marcată, se indică administrarea de 2 g la interval de 8 sau 12 ore.
Fibroza chistică (mucoviscidoză): La adulţii suferind de fibroză chistică, cu funcţie renală normală şi care au infecţii pulmonare determinate de Pseudomonas, se vor administra doze mari, cuprinse între 100-150 mg/kg corp/zi divizate în trei prize. La adulţii cu funcţie renală bună doza de 9 g/zi a putut fi administrată fără riscuri.

Sugari şi copii: Doza uzuală la copiii peste două luni este cuprinsă între 30-100 mg/kg corp/zi, repartizat în 2-3 prize. La copiii cu fibroză chistică, meningită sau imunodeprimaţi, dozele cresc până la 150 mg/kg corp/zi (maximum 6 g/zi) repartizat în 3 prize.

Nou-născuţi şi sugari până la două luni: Deşi experienţa clinică este limitată, doza zilnică de 25-60 mg/kg corp divizată în două prize s-a dovedit eficace. La nou-născuţi timpul de înjumătăţire poate fi de 3 sau 4 ori mai lung.

Contraindicaţii:

Ceftazidime este contraindicat la bolnavii cu hipersensibilitate cunoscută la cefalosporine.

Reacţii adverse:

Studiile clinice au arătat că ceftazidime este în general bine tolerat. Reacţiile adverse sunt puţin frecvente şi includ:
Reacţii locale:flebite sau tromboflebite după administrarea i.v., dureri şi/sau inflamaţie după administrare i.m.;
Reacţii de hipersensibilitate: rash maculopapular sau urticarian, febră, prurit şi foarte rar angioedem şi reacţii anafilactice (bronhospasm şi/sau hipotensiune);
Reacţii gastrointestinale: diaree, greţuri, vărsături, dureri abdominale şi foarte rar afte bucale sau colite.

Alte reacţii adverse ce pot fi asociate cu administrarea de ceftazidime sau sunt de etiologie incertă, includ:
Reacţii genitourinare: candidoze vaginale;
Reacţii ale sistemului nervos central: cefalee, ameţeli, parestezii, disgeuzie (gust neplăcut).
S-au semnalat convulsii la pacienţi cu insuficienţă renală, la care dozele de ceftazidime nu au fost reduse corespunzător.
Modificările tranzitorii ale unor teste de laborator includ: eozinofilie, test Coombs pozitiv fără hemoliză, trombocitoză şi uşoară creştere a uneia sau mai multor enzime hepatice: ALAT (GOT), ASAT (GPT), LDH, gama-GTP şi fosfataza alcalină.
Ca şi în cazul altor cefalosporine, s-a observat o creştere tranzitorie a ureei sanguine, azotului total neproteic şi/sau a creatininei serice; aceste observaţii sunt ocazionale. Foarte rar s-au pus în evidenţă leucopenii, neutropenii, trombocitopenii şi limfocitoze, toate tranzitorii.

Precauţii farmaceutice:

Flacoanele de Fortum sunt livrate sub presiune redusă; o presiune pozitivă se obţine prin dizolvarea produsului, datorită degajării de CO2.
Flacoanele trebuie pătrate la temperaturi sub 25 grade Celsius. Depozitarea ocazională timp de cel mult 2 luni la temperaturi ce nu depăşesc 30 grade Celsius, nu determină alterarea produsului.
Flacoanele de Fortum nu conţin substanţe conservante, astfel încât întregul conţinut al flaconului trebuie folosit pentru o singură administrare.

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Antibioticele pot fi înlocuite uneori cu succes de uleiuri esenţiale în vindecarea virozelor Atunci când antibioticele se dovedesc ineficiente, anumite uleiuri esenţiale luptă cu succes împotriva atacurilor virale. Din luna noiembrie, circa un milion de francezi s-au îmbolnăvit de o gripă deosebit de virulentă. medicii sunt îngrijoraţi îndeosebi de complicaţii ale gripei - infecţiile pulmonare...
Antibioticele de ultimă generaţie îşi pierd din eficienţă în lupta împotriva infecţiilor (studiu) Centrul European de Prevenire şi Control al Bolilor /ECDC/ a anunţat că procentul infecţiilor provocate de bacteria Klebsiella pneumoniae, o cauză obişnuită a îmbolnăvirii la pacienţi spitalizaţi, care erau rezistenţi la carbapeneme, era mai mare de 5% în 2012 în cinci ţări membre ale Uniunii Europene...
Antibioticele, puţin utile în tratarea infecţiilor urechii la copii /studiu/ Recurgerea la antibiotice pentru tratarea otitelor, infecţia urechii cea mai frecventă la copii, este doar puţin mai eficace decât absenţa unui tratament, potrivit analizei unor cercetări întreprinse de zece ani în Statele Unite ale Americii, publicată marţi seara, relatează AFP.
Antibioticele, legate de creşterea în greutate la copii (studiu) Copiii cărora li se administrează antibiotice iau în greutate mai repede decât cei care nu iau medicamente, iar această creştere a masei corporale poate fi cumulativă şi progresivă, conform unui studiu citat joi de Fox News.
Antibioticele ar face să crească riscul de diabet (studiu) Prescrierea prea frecventă a antibioticelor ar duce la creşterea riscului de apariţie a diabetului de tip 2 (DT2), conform unui studiu american, relatează joi passionsante.be.
Antibioticele, un bun comun prea important pentru a-l risipi Pe 15 martie, compania de comunicare medico-socială Houston NPA a invitat peste 140 de medici cu specialitatea ORL și pediatrie din București la o conferință pe tema utilizării eficiente și prudente a antibioticelor.