Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

TELZIR 50mg/ml
Denumire TELZIR 50mg/ml
Descriere Telzir în asociere cu ritonavir în doze mici este indicat, în asociere cu alte medicamente antiretrovirale, pentru tratamentul adulţilor infectaţi cu virusul imunodeficienţei umane tip 1 (HIV-1). La pacienţii care au experienţă moderată în tratamentul cu antiretrovirale, Telzir în asociere cu ritonavir în doze mici nu s-a dovedit la fel de eficace ca lopinavir/ritonavir. La pacienţii trataţi intensiv anterior, utilizarea Telzir în asociere cu ritonavir în doze mici nu a fost studiată suficient. La pacienţii trataţi anterior cu inhibitori de protează (IP), alegerea terapiei cu Telzir trebuie să se bazeze pe testarea rezistenţei virale individuale şi pe tratamentele urmate de pacienţi
Denumire comuna internationala FOSAMPRENAVIRUM
Actiune terapeutica ANTIVIRALE CU ACTIUNE DIRECTA INHIBITORI DE PROTEAZA
Prescriptie P-RF/R
Forma farmaceutica Suspensie orala
Concentratia 50mg/ml
Ambalaj Cutie x 1 flac. din HDPE x 225 ml susp. orala prevazut cu sistem de inchidere securizat pt. copii + o seringa pt. adm. orala din polipropilena x 10 ml + 1 adaptor din polietilena
Valabilitate ambalaj 2 ani; Dupa prima deschidere a flaconului: 28 zile
Volum ambalaj 225ml
Cod ATC J05AE07
Firma - Tara producatoare GLAXO WELLCOME GMBH & CO - GERMANIA
Autorizatie de punere pe piata GLAXO GROUP LTD. - MAREA BRITANIE

Ai un comentariu sau o intrebare despre TELZIR 50mg/ml ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre TELZIR 50mg/ml, suspensie orala       

ANEXA I

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Telzir 50 mg/ml suspensie orală

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare ml de suspensie orală conţine fosamprenavir 50 mg sub formă de fosamprenavir de calciu (echivalent cu aproximativ 43 mg amprenavir).

Excipienţi:

Para-hidroxibenzoat de metil (E218) 1,5 mg/ml

Para-hidroxibenzoat de propil (E216) 0,2 mg/ml

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Suspensie orală.

Suspensia este de culoare albă până la aproape albă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Telzir în asociere cu ritonavir în doze mici este indicat, în asociere cu alte medicamente antiretrovirale, pentru tratamentul adulţilor, adolescenţilor şi copiilor cu vârsta de 6 ani şi peste 6 ani, infectaţi cu virusul imunodeficienţei umane tip 1 (HIV-1).

La pacienţii adulţi care au experienţă moderată în tratamentul cu antiretrovirale, Telzir în asociere cu ritonavir în doze mici nu s-a dovedit la fel de eficace ca lopinavir/ritonavir. Nu s-au efectuat studii comparative la copii şi adolescenţi.

La pacienţii trataţi intensiv anterior, utilizarea Telzir în asociere cu ritonavir în doze mici nu a fost studiată suficient.

La pacienţii trataţi anterior cu inhibitori de protează (IP), alegerea terapiei cu Telzir trebuie să se bazeze pe testarea rezistenţei virale individuale şi pe tratamentele urmate de pacienţi (vezi pct. 5.1).

4.2 Doze şi mod de administrare

Telzir trebuie administrat doar cu ritonavir în doze mici, ca amplificator farmacocinetic al amprenavirului şi în asociere cu alte medicamente antiretrovirale. De aceea, înainte de iniţierea terapiei cu Telzir trebuie citit Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru ritonavir.

Tratamentul trebuie iniţiat de către un medic cu experienţă în tratarea infecţiei HIV.

Fosamprenavir este un precursor de amprenavir şi nu trebuie administrat concomitent cu alte medicamente care conţin amprenavir.

Tuturor pacienţilor trebuie să li se specifice importanţa respectării regimului complet de dozaj recomandat.

Se recomandă precauţie în cazul depăşirii dozelor recomandate de Telzir asociat cu ritonavir, prezentate mai jos (vezi pct. 4.4.).

Telzir suspensie se administrează pe cale orală.

Se agită energic flaconul timp de 20 de secunde înainte de administrarea primei doze şi timp de 5 secunde înainte de administrarea fiecărei doze ulterioare.

De asemenea, Telzir este disponibil sub formă de comprimate filmate de 700 mg.

Adulţi

Pentru adulţi suspensia orală trebuie administrată fără alimente şi pe nemâncate.

Vă rugăm să consultaţi tabelul de mai jos pentru dozele recomandate pacienţilor adulţi.

Copii şi adolescenţi (cu vârsta peste 6 ani)

La copii şi adolescenţi, suspensia orală trebuie administrată cu alimente, în scopul îmbunătăţirii gustului şi complianţei (vezi pct. 5.2).

Telzir suspensie orală este opţiunea recomandată pentru administrarea la copii, din punct de vedere al exactităţii dozajului, bazată pe greutatea corporală.

Vă rugăm să consultaţi tabelul de mai jos pentru dozele recomandate copiilor şi adolescenţilor cu vârste peste 6 ani.

Nu se pot face recomandări de dozaj la copii cântărind sub 25 kilograme.

Copii cu vârsta sub 6 ani: Nu se recomandă utilizarea Telzir cu ritonavir la copii cu vârsta sub 6 ani, datorită datelor insuficiente disponibile privind farmacocinetica, siguranţa şi răspunsul antiviral (vezi pct. 5.2).

Recomandări de dozaj pentru Telzir asociat cu ritonavir

 

Vârsta

Greutate corporală

Doză Telzir

(DE DOUĂ ORI PE ZI)

Doză ritonavir

(DE DOUĂ ORI PE ZI)

Adulţi (>18 ani)

 

Comprimate filmate sau suspensie orală

700 mg (1 comprimat sau 14 ml suspensie)

Suspensia orală trebuie administrată pe nemâncate

Capsule sau soluţie

100 mg

6-17 ani

>39 kg

Comprimate filmate sau suspensie orală

700 mg (1 comprimat sau 14 ml suspensie)

Suspensia orală trebuie administrată cu alimente

Capsule sau soluţie

100 mg

 

33-38 kg

Suspensie orală

18 mg/kg (0,36 ml/kg);

maximum 700 mg sau 14 ml

Suspensia orală trebuie administrată cu alimente

Capsule sau soluţie

100 mg

 

25-32 kg

Suspensie orală

18 mg/kg (0,36 ml/kg)

Suspensia orală trebuie administrată cu alimente

Soluţie

3 mg/kg

 

<25 kg

Nu există recomandări de dozaj

 

<6 ani

 

Nu se recomandă administrarea

 

 

Vârstnici (cu vârsta peste 65 de ani)

Nu a fost studiată farmacocinetica fosamprenavirului la această categorie de pacienţi (vezi pct. 5.2). Din această cauză, nu se pot face recomandări acestei categorii de pacienţi.

Insuficienţă renală

Nu este considerată necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă hepatică

Pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară (scor Child-Pugh: 5-6) doza recomandată este 700 mg fosamprenavir de două ori pe zi cu 100 mg ritonavir o dată pe zi.

Pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată (scor Child-Pugh: 7-9) doza recomandată este 450 mg fosamprenavir (adică 9 ml Telzir suspensie orală) de două ori pe zi cu 100 mg ritonavir o dată pe zi.

Pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (scor Child-Pugh: 10-15): fosamprenavir trebuie administrat cu precauţie şi într-o doză redusă de 300 mg fosamprenavir de două ori pe zi cu 100 mg ritonavir o dată pe zi.

Chiar şi cu aceste ajustări ale dozelor pentru adulţi, unii pacienţi cu insuficienţă hepatică pot avea concentraţii plasmatice de amprenavir şi/sau ritonavir mai mari sau mai mici decât cele anticipate comparativ cu pacienţii cu funcţie hepatică normală, datorită variabilităţii crescute de la un pacient la altul (vezi pct. 5.2), de aceea trebuie asigurată o monitorizare atentă a siguranţei în utilizare şi a răspunsului virologic.

La această categorie de pacienţi, suspensia orală trebuie administrată fără alimente şi pe nemâncate.

Nu se pot face recomandări de dozaj pentru copii şi adolescenţi cu insuficienţă hepatică, deoarece în cazul acestor grupe de vârstă nu s-au efectuat studii în acest sens.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la fosamprenavir, amprenavir sau ritonavir sau la oricare dintre excipienţi.

Telzir nu trebuie administrat concomitent cu medicamente cu indice terapeutic mic, care reprezintă substraturi ale citocromului P450 3A4 (CYP3A4), de exemplu alfluzosin, amiodaronă, astemizol, bepridil, cisapridă, dihidroergotamină, ergotamină, pimozidă, chinidină, terfenadină, midazolam administrat pe cale orală (pentru precauţii în cazul administrării pe cale parenterală a midazolamului vezi pct. 4.5), triazolam administrat pe cale orală, sildenafil utilizat pentru tratarea hipertensiunii arteriale pulmonare (pentru utilizarea sildenafilului la pacienţii cu disfuncţie erectilă, vezi pct. 4.4 şi 4.5).

Utilizarea Telzir concomitent cu simvastatină sau lovastatină este contraindicată, ca urmare a concentraţiilor plasmatice crescute de lovastatină şi simvastatină care pot creşte riscul de miopatie, incluzând rabdomioliză (vezi pct. 4.5).

Telzir cu ritonavir nu trebuie administrat concomitent cu medicamente cu indice terapeutic mic, a căror metabolizare depinde foarte mult de CYP2D6, de exemplu flecainida şi propafenona (vezi pct. 4.5).

Administrarea concomitentă de rifampicină şi Telzir asociat cu doze mici de ritonavir este contraindicată (vezi pct. 4.5).

În timpul administrării Telzir nu trebuie utilizate produse pe bază de plante care conţin sunătoare (Hypericum perforatum) din cauza riscului de scădere a concentraţiilor plasmatice şi de reducere a efectelor clinice ale amprenavirului (vezi pct. 4.5).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Pacienţii trebuie avertizaţi că nici Telzir, nici oricare altă terapie antiretrovirală uzuală nu vindecă infecţia HIV şi că pot să dezvolte în continuare infecţii oportuniste şi alte complicaţii ale infecţiei HIV. Nu s-a dovedit că terapiile antiretrovirale uzuale, inclusiv Telzir, ar preveni riscul transmiterii HIV prin contact sexual sau contaminări cu sânge. Trebuie continuate măsurile de precauţie corespunzătoare.

Fosamprenavir conţine o grupare sulfonamidă. Nu se cunoaşte potenţialul de sensibilitate încrucişată între medicamentele din clasa sulfonamide şi fosamprenavir. În studiile pivot cu Telzir, la pacienţii care au utilizat fosamprenavir cu ritonavir nu s-a evidenţiat creşterea riscului de apariţie a erupţiilor cutanate la pacienţii cu antecedente de alergie la sulfonamide comparativ cu cei fără alergie la sulfonamide. Cu toate acestea, Telzir trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu antecedente de alergie la sulfonamide.

Telzir suspensie orală conţine propil şi metil parahidroxibenzoat. Aceste produse pot determina apariţia de reacţii alergice la anumite persoane. Aceste reacţii pot fi întârziate.

Administrarea concomitentă de Telzir 700 mg de două ori pe zi cu ritonavir în doze mai mari de 100 mg de două ori pe zi nu a fost evaluată clinic. Utilizarea dozelor mai mari de ritonavir poate modifica profilul de siguranţă al asocierii şi, de aceea, nu este recomandată.

Boală hepatică

Telzir în asociere cu ritonavir trebuie utilizat cu precauţie şi în doze reduse la adulţi cu insuficienţă hepatică uşoară, moderată sau severă (vezi pct. 4.2).

Pacienţii cu hepatită cronică B sau C trataţi cu terapie antiretrovirală combinată prezintă un risc crescut de reacţii adverse hepatice severe şi potenţial letale. În cazul tratamentului antiviral concomitent pentru hepatita B sau C, vă rugăm să citiţi şi Rezumatul caracteristicilor produsului pentru aceste medicamente.

Pacienţii cu disfuncţii hepatice preexistente, inclusiv hepatită cronică activă, prezintă o frecvenţă crescută a anomaliilor funcţiei hepatice în timpul terapiei antiretrovirale combinate şi trebuie monitorizaţi în conformitate cu recomandările standard de practică medicală. Dacă la aceşti pacienţi există dovezi de agravare a bolii hepatice, trebuie luată în considerare întreruperea sau încetarea tratamentului.

Medicamente – interacţiuni

Nu se recomandă utilizarea Telzir concomitent cu halofantrină sau lidocaină (pe cale sistemică).

Inhibitori PDE5 utilizaţi pentru tratamentul disfuncţiei erectile: Nu se recomandă utilizarea Telzir concomitent cu inhibitori de PDE5 (de exemplu sildenafil, tadalafil, vardenafil) (vezi pct. 4.5).

Administrarea concomitentă de Telzir cu doze reduse de ritonavir împreună cu aceste medicamente poate determina creşterea substanţială a concentraţiilor lor plasmatice şi provoca evenimente adverse asociate inhibitorilor PDE5, precum hipotensiune arterială, tulburări de vedere şi priapism (vezi pct. 4.5). Este de reţinut că administrarea concomitentă de Telzir cu doze reduse de ritonavir, împreună cu sildenafil utilizat pentru tratamentul hipertensiunii pulmonare arteriale este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Se recomandă reducerea dozelor de rifabutină cu cel puţin 75% în cazul administrării alături de Telzir cu ritonavir. Poate fi necesară o reducere suplimentară a dozelor (vezi pct. 4.5).

Deoarece poate exista un risc crescut de creştere a valorilor transaminazelor hepatice şi de modificare a nivelelor hormonale în cazul administrării concomitente de fosamprenevir, ritonavir şi contraceptive orale, la femeile aflate la vârstă fertilă se recomandă utilizarea de metode de contracepţie alternative nehormonale (vezi pct. 4.5).

Nu sunt disponibile date privind administrarea concomitentă de fosamprenavir şi ritonavir cu estrogeni şi/sau progestative când se folosesc ca terapii hormonale de substituţie. Nu s-a stabilit eficacitatea şi siguranţa administrării acestor terapii concomitent cu fosamprenavir şi ritonavir.

Anticonvulsivantele (carbamazepină, fenobarbital) trebuie utilizate cu precauţie. Telzir poate avea o eficacitate scăzută datorită scăderii concentraţiilor plasmatice de amprenavir la pacienţii care utilizează concomitent aceste medicamente (vezi pct. 4.5).

Se recomandă monitorizarea concentraţiilor terapeutice ale medicamentelor imunosupresoare (ciclosporină, tacrolimus, rapamicină) în cazul administrării concomitente cu Telzir (vezi pct. 4.5).

Se recomandtă monitorizarea concentraţiilor terapeutice ale antidepresivelor triciclice (de exemplu desipramină şi nortriptilină) în cazul administrării concomitente cu Telzir (vezi pct. 4.5).

În cazul administrării concomitente de warfarină sau alte anticoagulante orale şi Telzir, se recomandă o monitorizare mai frecventă a INR-ului (International Normalised Ratio) (vezi pct. 4.5).

Nu se recomandă utilizarea concomitentă de Telzir cu ritonavir şi fluticazonă sau alţi glucocorticoizi care sunt metabolizaţi de către CYP3A4 decât dacă beneficiul potenţial al tratamentului depăşeşte riscul apariţiei unor efecte corticosteroidice sistemice, inclusiv sindrom Cushing şi supresia corticosuprarenalei (vezi pct. 4.5).

Erupţii cutanate tanzitorii/reacţii cutanate

Majoritatea pacienţilor cu erupţii cutanate uşoare sau moderate pot continua tratamentul cu Telzir. Tratamentul adecvat cu antihistaminice (de exemplu cetirizină dihidroclorid) poate reduce pruritul şi grăbi vindecarea erupţiei. La mai puţin de 1% dintre pacienţii incluşi în programul de dezvoltare clinică s-au raportat reacţii cutanate severe şi care pun viaţa în pericol, incluzând sindrom Stevens-Johnson. Administrarea Telzir trebuie oprită definitiv în cazul erupţiilor severe sau al celor cu intensitate moderată însoţite de simptome sistemice sau de afectare a mucoasei (vezi pct. 4.8).

Pacienţi cu hemofilie

La pacienţii cu hemofilie tip A şi B trataţi cu inhibitori de protează (Ips), s-a raportat creşterea frecvenţei hemoragiilor, inclusiv hematoame cutanate spontane şi hemartroze. La unii pacienţi a fost necesară administrarea de factor VIII. La peste jumătate din cazurile raportate, în cazul întreruperii prealabile a tratamentului cu inhibitori de protează, acesta a fost continuat sau reluat . S-a stabilit o legătură cauzală, deşi mecanismul de acţiune nu este încă elucidat. De aceea, pacienţii hemofilici trebuie informaţi despre posibilitatea creşterii frecvenţei hemoragiilor.

Hiperglicemie

La pacienţii trataţi cu antiretrovirale, inclusiv cu inhibitori de protează, s-a raportat apariţia diabetului zaharat, a hiperglicemiei sau exacerbarea diabetului zaharat preexistent. În unele dintre aceste cazuri, hiperglicemia a fost severă, iar în anumite cazuri s-a asociat şi cu cetoacidoză. Mulţi dintre pacienţi aveau şi alte afecţiuni medicale, dintre care unele necesitau tratament cu medicamente a căror utilizare s-a asociat cu apariţia diabetului zaharat sau a hiperglicemiei. Testarea glicemiei trebuie realizată înaintea iniţierii terapiei cu Telzir şi la intervale regulate pe durata terapiei.

Lipodistrofie

Terapia antiretrovirală combinată a fost asociată cu redistribuţia ţesutului adipos (lipodistrofie) la pacienţii cu HIV. În prezent nu se cunosc consecinţele pe termen lung ale acestor evenimente . Mecanismul este incomplet cunoscut. S-a emis ipoteza existenţei unei conexiuni între lipomatoza viscerală şi inhibitorii de protează şi între lipoatrofie şi inhibitorii nucleozidici de revers transcriptază. Un risc crescut de lipodistrofie a fost asociat cu factori individuali cum ar fi vârsta înaintată şi cu factori legaţi de medicament cum ar fi durata lungă a tratamentului antiretroviral şi tulburările metabolice asociate. Examinarea clinică trebuie să includă evaluarea semnelor fizice de redistribuţie a ţesutului adipos.

Hiperlipidemii

Tratamentul cu fosamprenavir a provocat creşteri ale concentraţiilor trigliceridelor şi colesterolului. Testarea trigliceridelor şi a colesterolului trebuie realizată înaintea iniţierii terapiei cu Telzir şi la intervale regulate pe durata terapiei (vezi pct. 4.8).

Tulburările lipidice trebuie tratate corespunzător.

Sindromul de reactivare imună

La pacienţii infectaţi cu HIV cu deficienţă imună severă în momentul instituirii terapiei antiretrovirale combinate (TARC), poate apare o reacţie inflamatorie la agenţi patogeni oportunişti reziduali sau asimptomatici care să determine afecţiuni clinice grave sau agravarea simptomelor. În mod tipic, astfel de reacţii s-au observat în primele câteva săptămâni sau luni de la iniţierea TARC. Exemple semnificative sunt retinita cu citomegalovirus, infecţiile generalizate şi/sau localizate cu micobacterii şi pneumonia cu Pneumocystis carinii. Orice simptome inflamatorii trebuie evaluate şi trebuie instituit tratament, dacă acest lucru este necesar.

Osteonecroză

Cu toate că etiologia este considerată a fi multifactorială (incluzând utilizarea de corticosteroizi, consumul de alcool, imunosupresia severă, indicele de masă corporală crescut), s-au raportat cazuri de osteonecroză mai ales la pacienţii cu boală HIV avansată şi/sau expunere îndelungată la terapie combinată antiretrovirală (TARC). Pacienţii trebuie îndrumaţi să ceară sfatul medicului în cazul în care prezintă artralgii, redoare articulară sau dificultate la mişcare.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

În cazul administrării concomitente de fosamprenavir şi ritonavir, profilul de interacţiuni medicamentoase metabolice al ritonavirului poate fi predominant, deoarece ritonavirul este un inhibitor mai potent al CYP3A4. De aceea, înainte de iniţierea terapiei cu Telzir şi ritonavir trebuie citite informaţiile complete de prescriere pentru ritonavir. De asemenea, ritonavirul inhibă şi CYP2D6, dar într-o proporţie mai mică decât pe CYP3A4. Ritonavirul induce CYP3A4, CYP1A2, CYP2C9 şi glucuronozil transferaza.

În plus, atât amprenavirul, metabolitul activ al fosamprenavirului, cât şi ritonavirul sunt metabolizaţi în principal la nivelul ficatului prin intermediul CYP3A4. De aceea, medicamentele care utilizează aceeaşi cale metabolică sau influenţează activitatea CYP3A4 pot modifica farmacocinetica amprenavirului şi ritonavirului. În mod similar, administrarea fosamprenavirului şi ritonavirului pot modifica farmacocinetica altor medicamente care utilizează această cale metabolică.

Au fost efectuate studii de interacţiune numai la adulţi.

Dacă nu se fac alte precizări, studiile prezentate mai jos au fost realizate cu doza recomandată de fosamprenavir/ritonavir (700/100 mg de două ori pe zi) şi interacţiunile au fost analizate în condiţii de echilibru, medicamentele fiind administrate între 10 şi 21 de zile.

 

Medicamente clasificate după aria terapeutică

Interacţiuni

Valoarea medie geometrică a modificării (%)

(Mecanism posibil)

Recomandări privind administrarea concomitentă

MEDICAMENTE ANTIRETROVIRALE

 

 

Inhibitori non-nucleozidici ai revers transcriptazei:

 

 

Efavirenz

600 mg o dată pe zi

Nu s-a observat nicio interacţiune semnificativă clinic

Nu este necesară o ajustare a dozelor.

Nevirapină

200 mg de două ori pe zi

Nu s-a observat nicio interacţiune semnificativă clinic

Nu este necesară o ajustare a dozelor.

 

Etravirină

(Studiu efectuat la 8 pacienţi)

Amprenavir ASC ↑ 69%

Amprenavir Cmin↑ 77%

Amprenavir Cmax↑ 62%

Etravirină ASC ↔a

Etravirină Cmin↔a

Etravirină Cmax↔a

a Comparaţie bazată pe rezultatele precedente.

Pentru Telzir poate fi necesară reducerea dozei (folosind suspensie orală)

Inhibitori nucleozidici/nucleotidici ai revers transcriptazei:

 

 

Abacavir

Lamivudină

Zidovudină

Studii efectuate utilizând amprenavir.

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile medicamentoase cu fosamprenavir/ritonavir.

Nu sunt anticipate

interacţiuni semnificative clinic.

Nu este necesară o ajustare a dozelor.

Didanozină comprimate masticabile

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile medicamentoase.

Nu sunt anticipate

interacţiuni semnificative clinic.

Nu se consideră necesară spaţierea sau ajustarea dozelor (vezi capitolul Antiacide).

Didanozină capsule gastrorezistente

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile medicamentoase.

Nu sunt anticipate

interacţiuni semnificative clinic.

Nu este necesară o ajustare a dozelor.

Tenofovir

300 mg o dată pe zi

Nu s-a observat nicio interacţiune semnificativă clinic.

Nu este necesară o ajustare a dozelor.

 

Inhibitori de protează:

Conform ghidurilor actuale de tratament, terapia duală cu inhibitori de protează nu este în general recomandată.

 

Lopinavir/ritonavir

400 mg/100 mg

de două ori pe zi

Lopinavir: Cmaxá 30%

Lopinavir: ASC á 37%

Lopinavir: Cmin á 52%

Amprenavir: Cmax â 58%

Amprenavir: ASC â 63%

Administrarea concomitentă nu este recomandată.

 

Lopinavir / ritonavir

533 mg/133 mg de două ori pe zi

(Telzir 1400 mg de două ori pe zi)

Amprenavir: Cmin â 65%

Lopinavir: Cmax «*

Lopinavir: ASC «*

Lopinavir: Cmin «*

* comparat cu lopinavir / ritonavir 400 mg/100 mg de două ori pe zi

Amprenavir: Cmax â 13%*

Amprenavir: ASC â 26%*

Amprenavir: Cmin â 42 %*

* comparat cu fosamprenavir / ritonavir 700 mg/100 mg de două ori pe zi

(Inducţie/Inhibare mixtă a CYP3A4, inducţie a gp P)

 

Indinavir

Saquinavir

Nelfinavir

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile medicamentoase.

 

Nu se pot face recomandări privind dozele.

 

Atazanavir

300 mg o dată pe zi

Atazanavir: Cmax â 24%*

Atazanavir: ASCâ 22%* Atazanavir: Cmin«*

*comparat cu atazanavir/ ritonavir 300 mg/ 100 mg o dată pe zi

Amprenavir: Cmax «

Amprenavir: ASC «

Amprenavir: Cmin «

Nu este necesară o ajustare a dozelor.

Inhibitori de integrază

 

 

Raltegravir

400 mg de două ori pe zi

În condiţii de repaus alimentar

Amprenavir:

Cmax ↓ 14% (-36%; +15%)

ASC ↓ 16% (-36%; +8%)

Cmin ↓ 19% (-42%; +13%)

Raltegravir:

Cmax ↓ 51% (-75%; -3%)

ASC ↓ 55% (-76%; -16%)

Cmin ↓ 36 % (-57%; -3%)

După ingestia de alimente

Amprenavir:

Cmax ↓25% (-41%; -4%)

ASC ↓25% (-42%; -3%)

Cmin ↓ 33% (-50%; -10%)

Raltegravir:

Cmax ↓56% (-70%; -34%)

ASC ↓54% (-66%; -37%)

Cmin ↓ 54 % (-74%; -18%)

Administrarea concomitentă nu este recomandată. Reducerea semnificativă a expunerii şi a Cmin observate atât în cazul amprenavirului cât şi al raltegravirului (în special după ingestia de alimente), pot conduce la eşec virusologic la pacienţi.

ANTIARITMICE

 

 

Amiodaronă

Bepridil

Chinidină

Flecainidă

Propafenonă

Amiodaronă: á aşteptată

Bepridil: á aşteptată

Chinidină: á aşteptată

(Inhibare a CYP3A4 determinată de către fosamprenavir/ritonavir)

Flecainidă: á aşteptată Propafenonă: á aşteptată

(Inhibare a CYP2D6 determinată de ritonavir)

Contraindicată (vezi pct. 4.3). Prezintă potenţial de reacţii adverse grave şi/sau care pun în pericol viaţa, de exemplu aritmii cardiace.

DERIVAŢI DIN ERGOT

 

 

Dihidroergotamină

Dihidroergotamină: á

Contraindicată (vezi pct.

 

Ergotamină

Ergonovină

Metilergonovină

aşteptată

Ergonovină: á aşteptată

Ergotamină: á aşteptată

Metilergonovină: á aşteptată

(Inhibare a CYP3A4 determinată de fosamprenavir/ritonavir)

4.3). Prezintă potenţial de reacţii adverse grave şi/sau care pun în pericol viaţa, de exemplu toxicitatea ergotică acută caracterizată prin vasospasm periferic însoţit de ischemie la nivelul extremităţilor şi a altor ţesuturi.

PROKINETICE

 

 

Cisapridă

Cisapridă: á anticipată

(Inhibare a CYP3A4 determinată de fosamprenavir/ritonavir)

Contraindicată (vezi pct. 4.3). Prezintă potenţial de reacţii adverse grave şi/sau care pun în pericol viaţa, de exemplu aritmii cardiace.

ANTIHISTAMINICE

(ANTAGONIŞTI AI RECEPTORILOR

HISTAMINERGICI H1)

 

 

Astemizol

Terfenadină

Astemizol: á aşteptată Terfenadină: á aşteptată

(Inhibare a CYP3A4 determinată de fosamprenavir/ritonavir)

Contraindicată (vezi pct. 4.3). Prezintă potenţial de reacţii adverse grave şi/sau care pun în pericol viaţa, de exemplu aritmii cardiace.

NEUROLEPTICE

 

 

Pimozidă

Pimozidă: á aşteptată

(Inhibare a CYP3A4 determinată de fosamprenavir/ritonavir)

Contraindicată (vezi pct. 4.3). Prezintă potenţial de reacţii adverse grave şi/sau care pun în pericol viaţa, de exemplu aritmii cardiace.

ANTIINFECŢIOASE

 

 

Antibacteriene:

 

 

Claritromicină

Studii efectuate utilizând amprenavir.

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile medicamentoase cu fosamprenavir/ritonavir

Claritromicină: á moderată aşteptată

(Inhibare a CYP3A4)

Se va utiliza cu precauţie.

Eritromicină

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile medicamentoase.

Eritromicină: á aşteptată

(Inhibare a CYP3A4 determinată de fosamprenavir/ritonavir)

Se va utiliza cu precauţie.

 

 

Rifabutină

150 mg la două zile.

Rifabutină: Cmax â 14%*

Rifabutină: ASC(0-48) «*

25-O-dezacetilrifabutină: Cmaxá de 6 ori*

25-O-dezacetilrifabutină: ASC(0-48) á de 11 ori*

*comparată cu rifabutină 300 mg o dată pe zi

Expunere amprenavir neschimbată,

comparând cu rezultatele precedente

(Inducţie/Inhibare mixtă a CYP3A4)

Creşterea concentraţiei de 25-O-dezacetilrifabutină (metabolit activ) ar putea duce la o creştere a evenimentelor adverse determinate de rifabutină, în special a uveitei.

Se recomandă o reducere cu 75% a dozei standard de rifabutină (adică 150 mg la două zile). Poate fi necesară reducerea suplimentară a dozelor (vezi pct. 4.4).

Rifampicină

600mg o dată pe zi

(Amprenavir fără ritonavir)

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile medicamentoase cu fosamprenavir/ritonavir.

Amprenavir: ASC â 82%

Este anticipată o â semnificativă a concentraţiei de amprenavir

(Inducţie a CYP3A4 determinată de rifampicină)

Contraindicată (vezi pct. 4.3)

Scăderea ASC a amprenavir poate duce la ineficienţă virologică şi la dezvoltarea rezistenţei. În cursul încercărilor de a depăşi expunerea redusă prin creşterea dozelor altor inhibitori de protează cu ritonavir, au fost observate reacţii hepatice cu frecvenţă mare.

Antifungice:

 

 

Ketoconazol

200 mg o dată pe zi, timp de 4 zile

Itraconazol

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile medicamentoase.

Ketoconazol: Cmax á 25% Ketoconazol: ASC á de 2,69 ori.

Amprenavir: Cmax «

Amprenavir: ASC «

Amprenavir: Cmin «

Itraconazol: á aşteptată

(Inhibare a CYP3A4 determinată de fosamprenavir/ritonavir)

Nu se recomandă doze mari (> 200 mg pe zi) de ketoconazol sau itraconazol.

 

ANTIACIDE, ANTAGONIŞTI AI RECEPTORILOR HISTAMINERGICI H2 ŞI INHIBITORI AI POMPEI DE PROTONI

 

 

Doză unică de 30 ml

Amprenavir: Cmax â 35%

Nu sunt necesare ajustări ale

 

suspensie antiacidă (echivalentă cu 3,6 grame hidroxid de aluminiu şi 1,8 grame hidroxid de magneziu)

(Telzir 1400 mg doză unică)

Ranitidină

300 mg doză unică

(Telzir 1400 mg doză unică)

Esomeprazol 20 mg o dată pe zi

Amprenavir: ASC â 18%

Amprenavir: Cmin (C12h) «

Amprenavir: Cmax â 51%

Amprenavir: ASC â 30%

Amprenavir: Cmin (C12h) «

Amprenavir Cmax «

Amprenavir ASC «

Amprenavir Cmin (C12h) «

(Creştere a pH-ului gastric)

dozelor în cazul administrării de antiacide, de inhibitori de pompă de protoni sau de antagonişti ai receptorilor histaminergici H2

 

ANTICONVULSIVANTE

 

 

 

Fenitoină

300 mg o dată pe zi

Fenitoină: Cmax â 20%

Fenitoină: ASC â 22%

Fenitoină: Cmin â 29%

Inducţie slabă a CYP3A4 determinată de fosamprenavir/ritonavir

Amprenavir: Cmax «

Amprenavir: ASC á 20%

Amprenavir: Cmin á 19%

Este recomandată monitorizarea concentraţiei plasmatice a fenitoinei şi mărirea dozei, dacă este necesar.

 

Fenobarbital

Carbamazepină

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile medicamentoase.

Amprenavir: â aşteptată

(Inducţie slabă a CYP3A4)

Se va utiliza cu precauţie.

(vezi pct. 4.4).

 

Lidocaină

(pe cale sistemică)

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile medicamentoase.

Lidocaine: á aşteptată

(Inhibiţie a CYP3A4 determinată de fosamprenavir/ritonavir)

Nu este recomandată utilizarea concomitentă. Poate determina reacţii adverse grave (vezi pct. 4.4).

 

Halofantrină

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile medicamentoase.

 

Halofantrină: á aşteptată

(Inhibiţie a CYP3A4 determinată de fosamprenavir/ritonavir)

 

Nu este recomandată utilizarea concomitentă. Poate determina reacţii adverse grave (vezi pct. 4.4).

INHIBITORI AI PDE5

 

 

 

 

Sildenafil

Inhibitori ai PDE5: á

Nu este recomandată

 

 

 

Vardenafil

Tadalafil

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile medicamentoase.

aşteptată

(Inhibare a CYP3A4 determinată de fosamprenavir/ritonavir)

utilizarea concomitentă. Ar putea duce la creşterea frecvenţei evenimentelor adverse asociate cu inhibitorii PDE5, inclusiv hipotensiune arterială, tulburări vizuale şi priapism (a se vedea informaţiile privind prescrierea inhibitorilor PDE5). Pacienţii care utilizează inhibitori PDE5 în asociere cu Telzir/ritonavir trebuie atenţionaţi cu privire la aceste posibile reacţii adverse (vezi pct. 4.4). Este de reţinut că administrarea concomitentă de Telzir cu doze reduse de ritonavir împreună cu sildenafil utilizat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale pulmonare este contraindicată (vezi pct. 4.3).

STEROZI INHALATORI/ NAZALI

 

 

Propionat de fluticazonă

50 µg intranazal de 4 ori pe zi timp de 7 zile

(Ritonavir 100 mg capsule de de 2 ori pe zi timp de 7 zile)

Propionat de fluticazonă: á

Concentraţiile cortizolului endogen: â 86 %.

Efectele expunerii sistemice mari la fluticazonă asupra concentraţiilor plasmatice de ritonavir sunt necunoscute.

Sunt de aşteptat efecte de intensitate şi mai mare în cazul inhalării de propionat de fluticazonă.

(Inhibare a CYP3A4 determinată de fosamprenavir/ritonavir)

Nu se recomandă administrarea concomitentă decât dacă beneficiul potenţial al tratamentului depăşeşte riscul de efecte corticosteroide sistemice (vezi pct. 4.4). Trebuie luată în considerare o reducere a dozei de glucocorticoizi cu monitorizarea atentă a efectelor locale şi sistemice sau o trecere la un glucocorticoid care nu reprezintă un substrat pentru CYP3A4 (de exemplu beclometazona). În cazul întreruperii tratamentului cu glucocorticoizi, este posibil ca reducerea progresivă a dozelor să necesite o perioadă mai îndelungată de timp (vezi pct. 4.4).

ANTAGONIST AI RECEPTORILOR ALFA1-ADRENERGICI

 

 

Alfuzosin

Potenţial pentru concentraţii plasmatice crescute de alfuzosin, care pot determina hipotensiune arterială. Mecanismul de interacţiune este inhibarea CYP3A4 de către fosamprenavir/ritonavir

Administrarea concomitentă de TELZIR/ritonavir în asociere cu alfuzosin este contraindicată (vezi pct.4.3)

 

 

PRODUSE DIN PLANTE

 

 

Sunătoare (Hypericum perforatum)

Amprenavir â anticipată

(Inducţie a CYP3A4 datorată plantei sunătoare)

Produsele din plante în compoziţia cărora intră sunătoarea nu se vor administra concomitent cu Telzir (vezi pct.4.3). Dacă un pacient utilizează deja sunătoare, se vor verifica concentraţiile de amprenavir şi de ritonavir şi ARN-ul HIV şi se va înceta administrarea de sunătoare. Concentraţiile de amprenavir şi de ritonavir pot creşte în momentul întreruperii administrării de sunătoare. Efectul inductor poate persista cel puţin 2 săptămâni după întreruperea tratamentului cu sunătoare.

INHIBITORII DE HMG-COA REDUCTAZĂ

 

 

Lovastatină

Simvastatină

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile medicamentoase.

Lovastatină: á anticipată

Simvastatină: á anticipată

(Inhibare a CYP3A4 determinată de fosamprenavir/ritonavir)

Contraindicată (vezi pct. 4.3).

Concentraţiile crescute de inhibitori ai HMG-CoA reductazei pot provoca miopatie, inclusiv rabdomioliză.

Se recomandă utilizarea de pravastatină sau fluvastatină deoarece metabolizarea lor nu depinde de CYP3A4 şi nu sunt anticipate interacţiuni cu inhibitorii de protează.

Atorvastatină

10 mg o dată pe zi timp de 4 zile

Atorvastatină: Cmax á 184%

Atorvastatină: ASC á 153%

Atorvastatină: Cmin á 73%

Amprenavir: Cmax «

Amprenavir: ASC «

Amprenavir: Cmin «

(Inhibare a CYP3A4 determinată de

Trebuie administrate doze de atorvastatină care să nu depăşească 20 mg pe zi, cu monitorizarea atentă a toxicităţii atorvastatinei.

 

 

fosamprenavir/ritonavir)

 

IMUNOSUPRESOARE

 

 

Ciclosporină

Rapamicină

Tacrolimus

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile medicamentoase.

Ciclosporină: á anticipată

Rapamicină: á anticipată Tacrolimus: á anticipată

(Inhibiţie a CYP3A4 determinată de fosamprenavir/ritonavir)

Se recomandă monitorizarea frecventă a concentraţiilor terapeutice de imunosupresoare până la atingerea concentraţiilor plasmatice stabile (vezi pct. 4.4).

 

BENZODIAZEPINE

 

 

Midazolam

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile medicamentoase.

Midazolam: á anticipată (de 3-4 ori pentru midazolam administrat parenteral)

Pe baza datelor obţinute pentru alţi inhibitori de protează, concentraţiile plasmatice ale midazolamului se aşteaptă să fie semnificativ mai mari, când midazolamul este administrat pe cale orală.

(Inhibare a CYP3A4 determinată de fosamprenavir/ritonavir)

Telzir/ritonavir nu trebuie administrat concomitent cu midazolam administrat pe cale orală (vezi pct. 4.3), fiind necesară precauţie în cazul asocierii cu midazolam administrat parenteral.

Dacă Telzir/ritonavir este administrat concomitent cu midazolam administrat pe cale parenterală, această administrare trebuie făcută într-o unitate de terapie intensivă (UTI) sau o unitate similară care asigură o atentă monitorizare clinică şi o abordare medicală adecvată în caz de deprimare respiratorie şi/sau sedare prelungită. Trebuie luată în considerare ajustarea dozelor de midazolam, în special dacă se administrează mai mult de o singură doză de midazolam.

ANTIDEPRESIVE TRICICLICE

 

 

Desipramină

Nortriptilină

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile medicamentoase.

Antidepresive triciclice: á anticipată

(Inhibare slabă a CYP2D6 datorată ritonavir)

Este recomandată monitorizarea atentă a efectelor terapeutice şi a reacţiilor adverse ale antidepresivelor triciclice vezi pct. 4.4).

OPIOIDE

 

 

Metadonă

≤ 200 mg o dată pe zi

(R-) metadonă: Cmax â

21%

R-) metadonă: ASC â 18%

(Inducţie a CYP determinată de fosamprenavir/ritonavir

Scăderea (R-) metadonei (enantiomerul activ) nu se aşteaptă să fie semnificativă clinic. Ca măsură de precauţie, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru semne ale sindromului de abstinenţă

 

 

ANTICOAGULANTE ORALE

 

 

Warfarină

Alte anticoagulante orale

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile medicamentoase.

Posibilă â sau á a efectului antitrombotic.

(Inducţie şi/sau inhibare a CYP2C9 datorată ritonavir)

Se recomandă o monitorizare mai frecventă a INR-ului (International Normalised Ratio) (vezi pct. 4.4).

CONTRACEPTIVE ORALE

 

 

Etinil estradiol 0,035 mg/noretisteronă 0,5 mg o dată pe zi

Etinil estradiol: Cmax â28%

Etinil estradiol: ASC â37%

Noretisteronă: Cmax â38%

Noretisteronă: ASC â34%

Noretisteronă: Cmin â 26

(Inducţie a CYP3A4 determinată de fosamprenavir/ritonavir)

Amprenavir: Cmax «*

Amprenavir: ASC «*

Amprenavir: Cmin «*

* comparativ cu datele precedente

Ritonavir: Cmax á63%*

Ritonavir: ASC á45%*

* comparativ cu datele precedente

Creşteri semnificative clinic ale transaminazelor hepatice au fost înregistrate pentru anumiţi subiecţi.

Se recomandă utilizarea de metode contraceptive alternative nehormonale la femeile aflate la vârstă fertilă (vezi pct. 4.4).

INHIBITORII SELECTIVI AI RECAPTĂRII SEROTONINEI (ISRS)

 

 

Paroxetină

20 mg o dată pe zi

Paroxetină: Cmax â 51%

Paroxetină: ASC â55%

Amprenavir: Cmax «*

Amprenavir: ASC «*

Amprenavir: Cmin «*

* comparativ cu datele precedente

 

Abordarea recomandată este stabilirea treptată a dozei de paroxetină pe baza evaluării clinice a răspunsului antidepresiv. La pacienţii ce utilizează doze stabile de paroxetină şi care încep tratamentul cu Tezir şi ritonavir trebuie monitorizat răspunsul antidepresiv.

 

 

4.6 Sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nu există experienţă clinică cu utilizarea de fosamprenavir la gravide. În studiile la animale, la o expunere plasmatică sistemică (ASC) la amprenavir mai scăzut decât expunerea terapeutică la pacienţii trataţi cu Telzir, s-a observat o oarecare toxicitate asupra dezvoltării (vezi pct. 5.3). Ţinând cont de expunerea redusă din studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere, nu a fost stabilită complet toxicitatea potenţială asupra dezvoltării în cazul Telzir.

Telzir trebuie folosit în timpul sarcinii doar dacă beneficiile potenţiale justifică riscul potenţial pentru făt.

Alăptarea

În laptele de şobolan s-au identificat compuşi având legătură cu amprenavirul, dar nu se cunoaşte dacă amprenavirul este excretat în laptele uman. Puii de şobolan expuşi pre şi postnatal la amprenavir şi fosamprenavir au prezentat semne de toxicitate asupra dezvoltării (vezi pct. 5.3).

De aceea, se recomandă ca mamele tratate cu Telzir să nu îşi alăpteze copiii. Ca regulă generală, se recomandă ca femeile infectate cu HIV să nu îşi alăpteze în nici un caz copiii, pentru a evita transmiterea HIV.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectul administrării Telzir în asociere cu ritonavir asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Trebuie avut în vedere profilul de reacţii adverse al Telzir când se analizează capacitatea pacientului de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje (vezi pct. 4.8).

4.8 Reacţii adverse

Trebuie menţionat faptul că administrarea de Telzir suspensie orală nu a fost evaluată clinic la adulţi, iar profilul reacţiilor adverse prezentat în continuare se bazează pe experienţa cu Telzir comprimate filmate, la pacienţii adulţi.

Rezumatul profilului de siguranţă

Profilul de reacţii adverse a fost similar în toate studiile efectuate la pacienţi adulţi incluzând pacienţi netrataţi anterior cu antiretrovirale (APV30002, ESS100732) şi trataţi anterior cu inhibitori de protează (administrare de două ori pe zi, APV30003). Aceasta se bazează pe datele de siguranţă provenite de la un total de 864 de pacienţi expuşi la fosamprenavir/ritonavir în cadrul acestor trei studii.

Cele mai frecvente reacţii adverse raportate (>5% din subiecţii adulţi trataţi) la terapia combinată fosamprenavir/ritonavir au fost tulburările gastro-intestinale (greaţă, diaree, dureri abdominale şi vărsături) şi cefaleea. Majoritatea reacţiilor adverse asociate terapiilor combinate fosamprenavir/ritonavir au fost uşoare până la moderate ca severitate, cu debut precoce şi rareori au limitat tratamentul.

Reacţii adverse mai grave cum ar fi erupţii cutanate grave şi creşteri ale valorilor transaminazelor hepatice au fost de asemenea raportate (conform paragrafului Descrierea reacţiilor adverse selectate).

Rezumatul reacţiilor adverse, sub formă de tabel

Reacţiile adverse sunt enumerate conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţa absolută. Categoriile de frecvenţă utilizate sunt: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), sau cu frecvenţă necunoscută.

Categoriile de frecvenţă pentru reacţiile de mai jos se bazează pe datele obţinute din studiile clinice şi din perioada de după punerea pe piaţă.

Majoritatea reacţiilor adverse de mai jos provin din trei studii clinice la adulţi, care au inclus un număr mare de pacienţi, în cadrul cărora evenimentele adverse au avut cel puţin intensitate moderată (de grad 2 sau mai mare), fiind incluse cele care au apărut la cel puţin 1% dintre pacienţi şi care au fost raportate de investigatori ca fiind atribuibile medicamentelor utilizate în aceste studii.

Aparat, sistem

Reacţie adversă

Frecvenţă

Tulburări ale sistemului nervos

Cefalee, ameţeli, parestezie facială

Frecvente

Tulburări gastro-intestinale

Diaree

Foarte frecvente

 

Scaune moi, greaţă, vărsături, dureri abdominale

Frecvente

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Sindrom Stevens Johnson

Angioedem

Erupţii cutanate(vezi textul de mai jos “Erupţii cutanate/reacţii cutanate” )

Rare

Mai puţin frecvente

Frecvente

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Fatigabilitate

Frecvente

Investigaţii diagnostice

Creşteri ale colesterolului în sânge

Creşteri ale trigliceridelor în sânge

Creşteri ale alaninaminotransferazei

Creşteri ale aspartataminotransferazei

Creşteri ale lipazei

Foarte frecvente

Frecvente

Frecvente

Frecvente

Frecvente

 

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Erupţii cutanate tranzitorii/reacţii cutanate: în timpul tratamentului pot apărea erupţii cutanate eritematoase sau maculopapulare, însoţite sau nu de prurit. Erupţiile cutanate tranzitorii se remit de regulă spontan, fără a fi necesară întreruperea tratamentului cu fosamprenavir şi ritonavir.

Cazurile severe de erupţii cutanate tranzitoriicare pun viaţa în pericol, inclusiv sindrom Stevens-Johnson, sunt rare. Tratamentul cu fosamprenavir şi ritonavir trebuie oprit definitiv în cazul unei erupţii cutanate severe sau în cazul unei erupţii cutanate de intensitate mică sau moderată asociată cu semne sistemice sau cu afectare a mucoasei (vezi pct. 4.4).

Modificări ale analizelor de laborator: anomaliile de laborator (de grad 3 sau 4) având legătură potenţială cu tratamentul cu fosamprenavir şi ritonavir şi raportate la peste 1% dintre pacienţii adulţi au inclus: creşterea ALT (frecvent), AST (frecvent), a lipazei plasmatice (frecvent) şi a trigliceridelor (frecvent).

Lipodistrofie: terapia antiretrovirală combinată a fost asociată cu redistribuţia ţesutului adipos (lipodistrofie) la pacienţii cu HIV, inclusiv dispariţia ţesutului adipos subcutanat periferic şi facial, creşterea adipozităţii intraabdominale şi faciale, hipertrofia mamară şi acumularea de ţesut adipos la nivel cervical posterior (ceafă de bizon) (vezi pct. 4.4).

Tulburări metabolice: terapia antiretrovirală asociată a fost pusă în legătură cu tulburări metabolice cum ar fi hipertrigliceridemia, hipercolesterolemia, rezistenţa la insulină, hiperglicemia şi creşterea concentraţiei de acid lactic (vezi pct. 4.4)

Hiperglicemie: apariţia diabetului zaharat, a hiperglicemiei sau exacerbarea diabetului zaharat preexistent au fost raportate la pacienţii care au primit tratament antiretroviral cu inhibitori de protează (vezi pct. 4.4).

Rabdomioliză: în timpul utilizării de inhibitori de protează, şi mai ales în asociere cu analogi nucleozidici, s-au raportat creşteri ale CPK, mialgii, miozită şi, rareori, rabdomioliză.

Sindromul de reactivare imună: la pacienţii infectaţi cu HIV cu deficit imun sever în momentul iniţierii terapiei antiretrovirale combinate (TARC), poate apărea o reacţie inflamatorie la infecţiile oportuniste asimptomatice sau reziduale (vezi pct. 4.4).

Osteonecroză: au fost raportate cazuri de osteonecroză, mai ales la pacienţii cu factori generali de risc dovediţi, boală HIV avansată sau după expunere îndelungată la terapia combinată antiretrovirală (TARC). Frecvenţa acestora este necunoscută (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi / alte grupe speciale de pacienţi

Copii şi adolescenţi: Profilul reacţiilor adverse la copii şi adolescenţi se bazează pe date privind siguranţa, provenite din două studii (APV29005 şi APV20003) în cadrul cărora la 126 pacienţi infectaţi cu HIV-1, cu vârsta cuprinsă între 2 şi 18 ani, trataţi anterior cu inhibitori de revers transcriptază,li s-a administrat fosamprenavir cu ritonavir (vezi pct. 5.1 pentru informaţii cu privire la schema de dozaj aplicată pentru fiecare grup de vârstă). 70 % dintre pacienţi au fost expuşi pe o durată mai mare de 48 săptămâni. Profilul de siguranţă observat la aceşti 126 copii şi adolescenţi a fost, în general, similar cu cel observat la adulţi. Reacţiile adverse având legătură cu medicamentele administrate au fost mai frecvent observate în APV20003 (55%), în care pacienţii au fost trataţi cu fosamprenavir / ritonavir o dată pe zi, comparativ cu studiul APV29005 (39%), în care pacienţii au fost trataţi cu fosamprenavir / ritonavir de două ori pe zi.

Pacienţi cu hemofilie: la pacienţii cu hemofilie trataţi cu inhibitori de protează au existat raportări ale creşterii frecvenţei hemoragiilor spontane (vezi pct. 4.4).

4.9 Supradozaj

Nu există antidot cunoscut pentru Telzir. Nu se cunoaşte dacă amprenavirul poate fi îndepărtat prin dializă peritoneală sau hemodializă. În caz de supradozaj, pacientul trebuie monitorizat pentru apariţia simptomelor de toxicitate (vezi pct. 4.8) şi trebuie instituit tratamentul suportiv standard în funcţie de caz.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică : antivirale de uz sistemic, inhibitor de protează, codul ATC : J05AE07

Mecanism de acţiune

Activitatea antivirală a fosamprenavirului observată in vitro se datorează prezenţei unor urme de amprenavir. Amprenavir este un inhibitor competitiv al proteazei HIV-1. Amprenavirul se fixează la situsul activ al proteazei HIV-1 şi astfel previne dezvoltarea precursorilor poliproteinelor gag şi gag-pol, ducând la formarea de particule virale neinfecţioase imature.

Administrarea de 700 mg fosamprenavir de două ori pe zi cu 100 mg ritonavir de două ori pe zi determină concentraţii plasmatice de amprenavir (date din studiul APV30003 la pacienţi trataţi anterior cu antiretrovirale) care duc la rapoarte mediane ajustate în funcţie de legarea de proteinele plasmatice de Cmin/CI50 şi Cmin/CI95 de 21,7 (în intervalul 1,19-240), respectiv 3,21 (în intervalul 0,26-30,0).

Activitatea antivirală in vitro

Activitatea antivirală a amprenavirului in vitro a fost evaluată împotriva HIV-1 IIIB pe linii celulare limfoblastice (MT-4, CEM-CCRF, H9) cu infecţie atât acută cât şi cronică şi pe limfocitele din sângele periferic. Concentraţia inhibitorie 50% (CI50) a amprenavirului a fost cuprinsă între 0,012 şi 0,08 mM în celulele cu infecţie acută şi a fost de 0,41 mM în cele cu infecţie cronică (1 mM = 0,50 mg/ml). Nu a fost stabilită legătura dintre activitatea in vitro a amprenavirului împotriva HIV-1 şi inhibarea replicării HIV-1 la om.

Rezistenţa

In vivo

a) Pacienţi cărora nu li s-a administrat anterior IP sau TAR

În dezvoltarea programelor de administrare a amprenavir/fosamprenavir, cu şi fără administrare concomitentă de ritonavir, au fost evaluate diferite regimuri terapeutice. În cadrul acestor regimuri, analiza probelor când terapia a eşuat din punct de vedere virusologic a definit patru căi principale de rezistenţă: V32I+ 147V, 150V, 154L/M şi 184V. Mutaţii suplimentare observate care pot contribui la rezistenţă au fost: L10V/F/R, I13V, K20R/T, L33F/V, M36I, M46I/L, I47V/L Q58E, I62V, L63P, V77I, I85V şi I93L.

Când pacienţii cărora nu li s-a administrat anterior TAR au fost trataţi cu dozele aprobate curent de fosamprenavir/ritonavir, precum şi în cazul administrării altor regimuri cu IP potenţatoare, cu ritonavir, mutaţiile descrise au fost rareori observate. Şaisprezece din 434 pacienţi netrataţi anterior cu TAR, cărora li s-au administrat fosamprenavir 700 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi în ESS100732 au prezentat eşec terapeutic din punct de vedere virusologic până în săptămâna 48, pentru 14 genotipuri izolate. Trei din 14 tulpini izolate au prezentat mutaţii rezistente la proteaze. O mutaţie rezistentă a fost observată la fiecare 3 tulpini izolate: K20K/R, I54I/L, respectiv I93I/L.

Analiza genotipică a tulpinilor izolate de la 13 din 14 pacienţi copii şi adolescenţi, la care terapia a eşuat din punct de vedere virusologic, dintre 59 pacienţi înrolaţi cărora nu li s-a administrat anterior IP, a demonstrat modele de rezistenţă similare cu cele observate la adulţi.

b) Pacienţi trataţi anterior cu IP

Amprenavir

Următoarele mutaţii au apărut la pacienţii la care terapia a eşuat din punct de vedere virusologic, în studiile la pacienţi trataţi anterior cu IP, PRO30017 (600 mg amprenavir / 100 mg ritonavir de două ori pe zi în sub-studiul A şi B cu 80, respectiv 37 pacienţi): L10F/I/V, V11I, I13V, K20R, V32I, L33F, E34Q, M36I, M46I/L, I47V, G48V, I50V, I54L/M/T/V, Q58E, D60E, I62V, A71V, V77I, V82A/I, I84V, I85V, L90M şi I93L/M.

Fosamprenavir

Următoarele mutaţii au apărut la pacienţii la care terapia a eşuat din punct de vedere virusologic timp de 96 săptămâni, în studiile la pacienţi trataţi anterior cu IP, APV30003 şi extensia sa, APV30005 (700 mg fosamprenavir / 100 mg ritonavir de două ori pe zi: n=107): L10F/I, L24I, V32I, L33F, M36I, M46I/L, I47V, I50V, I54L/M/S, A71I/T/V, G73S, V82A, I84V şi L90M.

În studiile la pacienţi copii şi adolescenţi, APV20003 şi APV29005, 67 pacienţi trataţi anterior cu IP au fost trataţi cu fosamprenavir / ritonavir şi din 22 cazuri în care terapia a eşuat din punct de vedere virusologic, pentru care s-au izolat genotipuri, nouă pacienţi au fost găsiţi cu mutaţii proteazice provocate de tratament. Profilele mutaţionale au fost similare celor descrise la adulţii trataţi anterior cu IP şi cu fosamprenavir / ritonavir.

Activitatea antivirală în conformitate cu rezistenţa genotipică şi fenotipică

Testarea rezistenţei genotipice

Sistemele de interpretare ale genotipului pot fi folosite pentru estimarea activităţii amprenavir / ritonavir sau fosamprenavir / ritonavir la subiecţii cu tulpini selectate rezistente la IP. Algoritmul ANRS AC-11 curent (Iulie 2006) pentru fosamprenavir / ritonavir defineşte rizistenţa ca prezenţa mutaţiilor V32I+I47A/V sau I50V sau cel puţin a patru dintre mutaţiile: L10F/I/V, L33F, M36I, I54A/L/M/S/T/V, I62V, V82A/C/F/G, I84V şi L90M şi fiind asociată cu rezistenţa fenotipică crescută la fosamprenavir cu ritonavir, precum şi cu probabilitatea redusă a răspunsului virusologic (rezistenţa). Concluziile referitoare la relevanţa anumitor mutaţii sau modelelor de mutaţii fac subiectul modificării cu date suplimentare şi se recomandă să fie consultate mereu sistemele de interpretare curente pentru analiza rezultatelor testului de rezistenţă.

Testarea rezistenţei fenotipice

Sistemele de interpretare fenotipică validate clinic pot fi utilizate în asociere cu datele genotipice pentru estimarea activităţii amprenavir / ritonavir sau fosamprenavir / ritonavir la pacienţii cu tulpini izolate rezistente la IP. Companiile de diagnostic pentru testarea rezistenţei au dezvoltat fenotipuri clinice separate pentru FPV/RTV care pot fi utilizate pentru interpretarea rezultatelor testelor de rezistenţă.

Experienţa clinică

Experienţa clinică cu fosamprenavir amplificat cu ritonavir se bazează în principal pe două studii deschise, unul efectuat la pacienţi netrataţi anterior cu antiretrovirale (studiul ESS100732), şi un studiu la pacienţi trataţi anterior cu antiretrovirale (studiul APV30003). Amândouă studiile au comparat fosamprenavir/ritonavir cu lopinavir/ritonavir.

Pacienţi adulţi netrataţi anterior cu antiretrovirale

Într-un studiu deschis, randomizat (ESS100732 - KLEAN) la pacienţi netrataţi anterior cu antiretrovirale, administrarea concomitentă de fosamprenavir (700 mg) cu doze reduse de ritonavir (100 mg) de două ori pe zi incluzând un comprimat combinat în doză fixă de abacavir / lamivudină (600 mg / 300 mg) o dată pe zi a demonstrat eficacitate comparabilă cu administrarea timp de 48 săptămâni de lopinavir / ritonavir (400 mg / 100 mg) de două ori pe zi în asociere cu abacavir / lamivudină (600 mg / 300 mg o dată pe zi).

S-a demonstrat non-inferioritate între fosamprenavir administrat concomitent cu ritonavir şi lopinavir / ritonavir pe baza proporţiilor de pacienţi care ating nivelele ARN-ul plasmatic de HIV-1 < 400 copii/ml la 48 săptămâni (obiectiv primar). În timpul de pierdere al răspunsului virusologic (TPRV) analizat pentru populaţia ITT (E), proporţia de pacienţi care ating <400 copii/ml a fost de 73 % (315 / 434) în grupul cu fasamprenavir cu ritonavir comparativ cu 71 % (317 / 444) din pacienţii cărora li se administrează lopinavir / ritonavir, cu un interval de încredere de 95 % al diferenţei de [-4,84%; 7,05%].

Rezultatele privind eficacitatea sunt descrise pe subgrupuri în tabelul de mai jos.

Tabelul 1 Rezultatele privind eficacitatea la 48 de săptămâni în studiul ESS100732 (Pacienţi netrataţi anterior cu antiretrovirale)

 

 

FPV/RTV 700 mg/100 mg

de 2 ori pe zi (nr = 434)

LPV/RTV 400 mg/100 mg de 2 ori pe zi (nr =444)

Populaţie ITT-E

Analiza TPRV

Procentul de pacienţi cu ARN HIV-1 < 400 copii/ml

 

Toţi subiecţii

72,5 %

71,4%

Valoarea iniţială a ARN HIV-1 < 100000 copii/ml

69,5 % (n=197)

69,4% (n=209)

Valoarea iniţială a ARN HIV-1 > 100000 copii/ml

75,1% (n=237)

73,2% (n=235)

 

Procentul de pacienţi cu ARN HIV-1 < 50 copii/ml

 

Toţi subiecţii

66%

65%

Valoarea iniţială a ARN HIV-1 < 100000 copii/ml

67% (n=197)

64% (n=209)

Valoarea iniţială a ARN HIV-1 ³ 100000 copii/ml

65% (n=237)

66% (n=235)

 

Modificarea medie a numărului de celule CD4 faţă de valoarea iniţială (celule/ml)

 

Analiza observaţională

ITT-E

176 (n=323)

191 (n=336)

 

După încheierea perioadei de tratament de 48 de săptămâni, subiecţii de la locaţiile europene şi canadiene ale studiului au fost eligibili pentru a participa la o extindere a studiului până la săptămâna 144 menţinând schema de tratament conform randomizării originale. Numai 22% din populaţia iniţială a studiului KLEAN a fost înrolată în studiul extins. Rezultatele privind eficacitatea sunt descrise în tabelul de mai jos.

Tabelul 2 Rezultatele privind eficacitatea la 96 şi 144 de săptămâni în studiul extins ESS100732 (Pacienţi netrataţi anterior cu antiretrovirale)

 

 

FPV/RTV 700 mg/100 mg

de 2 ori pe zi (n= 105)

LPV/RTV 400 mg/100 mg

de 2 ori pe zi (n=91)

Populaţie ITT (Ext)

Analiza TPRV

Procentul de pacienţi cu ARN HIV-1 < 400 copii/ml

 

Săptămâna 96

93%

87%

Săptămâna 144

83%

70%

 

Procentul de pacienţi cu ARN HIV-1 < 50 copii/ml

 

Săptămâna 96

85%

75%

Săptămâna 144

73%

60%

Analiză observaţională

ITT (Ext)

Modificarea medie a numărului de celulele CD4 faţă de valoarea iniţială (celule/ml)

 

Săptămâna 96

292 (n=100)

286 (n=84)

Săptămâna 144

300 (n=87)

335 (n=66)

 

Pacienţi adulţi trataţi anterior cu antiretrovirale

Într-un studiu deschis, randomizat (APV30003) la pacienţi trataţi anterior cu inhibitori de protează, cu eşec virusologic (≤ 2 IP), nu s-a dovedit că asocierea fosamprenavir şi ritonavir (700/100 mg de două ori pe zi sau 1400/200 mg o dată pe zi) ar fi non-inferioară faţă de lopinavir/ritonavir în ceea ce priveşte supresia virală, măsurată prin media ariei de sub curba concentraţiei plasmatice minus valoarea iniţială (MASCMVI) pentru ARN-ul plasmatic de HIV-1 timp de 48 săptămâni (obiectiv primar). Rezultatele au fost în favoarea lotului cu lopinavir/ritonavir, aşa cum reiese din prezentarea detaliată de mai jos.

Toţi pacienţii din acest studiu au înregistrat eşec terapeutic cu un tratament anterior cu inhibitori de protează (definit ca nivel plasmatic al ARN-ului de HIV-1 care nu a scăzut niciodată sub 1000 copii/ml după cel puţin 12 săptămâni consecutive de terapie, sau supresia iniţială a ARN-ului de HIV-1, cu recădere ulterioară ³ 1000 copii/ml). Cu toate acestea, doar 65% dintre pacienţi urmau un tratament cu IP la momentul intrării în studiu.

Populaţia recrutată s-a constituit în principal din pacienţi cu experienţă moderată în tratamentul cu antiretroviralele. Duratele mediane de expunere anterioară la INRT au fost de 257 săptămâni pentru pacienţii care au utilizat fosamprenavir cu ritonavir de două ori pe zi (79% au utilizat anterior ³ 3 INRT) şi de 210 săptămâni pentru pacienţii care au utilizat lopinavir/ritonavir (64% au utilizat anterior ³ 3 INRT). Duratele mediane de expunere anterioară la inhibitori de protează au fost de 149 de săptămâni pentru pacienţii care au utilizat fosamprenavir cu ritonavir de două ori pe zi (49% au utilizat anterior ³ 2 IP) şi 130 săptămâni pentru pacienţii care au utilizat lopinavir/ritonavir (40% au utilizat anterior ³ 2 IP).

În tabelele de mai jos se prezintă MASCMVI (log10 c/ml) în populaţia ITT (E) (Analiză observaţională) după 48 de săptămâni (criteriul final principal de evaluare), precum şi alte rezultate privind eficacitatea pe subgrupuri.

Tabelul 3 Rezultatele privind eficacitatea la 48 de săptămâni la populaţia APV30003 ITT (E) (Pacienţi trataţi anterior cu antiretrovirale)

 

 

FPV/RTV de 2 ori pe zi

(N=107)

LPV/RTV de 2 ori pe zi

(N=103)

Analiză observaţională MASCMVI

Media (nr)

Media (nr)

Toţi pacienţii

-1,53 (105)

-1,76 (103)

1000 – 10000 copii/ml

-1,53 (41)

-1,43 (43)

>10000 – 100000 copii/ml

-1,59 (45)

-1,81 (46)

>100000 copii/ml

-1,38 (19)

-2,61 (14)

FPV/RTV de 2 ori pe zi comparativ cu LPV/RTV de 2 ori pe zi

MASCMVI Diferenţa medie (IÎ 97,5%)

 

Toţi pacienţii

0,244 (-0,047, 0,536)

 

1000 – 10000 copii/ml

-0,104 (-0,550, 0,342)

 

>10,000 – 100000 copii/ml

0,216 (-0,213, 0,664)

 

>100000 copii/ml

1,232 (0,512, 1,952)

 

Analiză observaţională MASCMVI

Medie (n)

Medie (n)

Toţi pacienţii

-1,53 (105)

-1,76 (103)

Număr de celule CD4 <50

-1,28 (7)

-2,45 (8)

³50

-1,55 (98)

-1,70 (95)

<200

-1,68 (32)

-2,07 (38)

³ 200

-1,46 (73)

-1,58 (65)

SSG la TFO1 0

-1,42 (8)

-1,91 (4)

1

-1,30 (35)

-1,59 (23)

³ 2

-1,68 (62)

-1,80 (76)

Toţi pacienţii, Analiză2 RÎ=E

n (%)

n(%)

% Subiecţi cu ARN plasmatic HIV-1 <50 copii/ml

49 (46%)

52 (50%)

 

% Subiecţi cu ARN plasmatic HIV-1 <400 copii/ml

62 (58%)

63 (61%)

Subiecţi >1 log10 modificări faţă de valoarea iniţială a ARN plasmatic HIV-1

62 (58%)

71 (69%)

Modificare faţă de valoarea iniţială a numărului de celulele CD4 (celule/ml)

Valoarea medie (n)

Valoarea medie (n)

Toţi pacienţii

81 (79)

91 (85)

Legendă: 1SSG la TFO: Scorul de sensibilitate genotipică la tratamentul de fond optimizat. SSG a fost obţinut folosind ghidurile ANRS 2007. 2RÎ = E: Analiza recăderii sau întreruperii a tratamentului egal eşecul tratamentului, care este echivalent cu TPRV. FPV / RTV de 2 ori pe zi - Fosamprenavir cu ritonavir de două ori pe zi, LPV / RTV de 2 ori pe zi- Lopinavir / ritonavir de două ori pe zi. Tabelul 4. MASCMVI la 48 de săptămâni determinată prin scorul de sensibilitate genotipică în TFO şi rezistenţa la momentul iniţial la FPV / RTV

 

 

MASCMVI în săptămâna 48

(n)

Scorul de sensibilitate genotipică în TFO

Toţi subiecţii

Sensibilitatea la FPV/RTV

< 4 mutaţii faţă de scor

Rezistenţa la FPV/RTV

³ 4 mutaţii faţă de scor

0

-1,42 (8)

-1,83 (4)

-1,01 (4)

1

-1,30 (35)

-1,42 (29)

-0,69 (6)

³ 2

-1,68 (62)

-1,76 (56)

-0,89 (6)

Toţi pacienţii

-1,53 (105)

-1,65 (89)

-0,85 (16)

 

Aşa cum arată tabelul de mai sus, numai 16 pacienţi au avut un virus cu rezistenţă la FPV/RTV, conform scorului ANRS. Datele provenite de la acest număr mic de pacienţi, analizate ulterior pe subgrupuri SSG trebuie interpretate cu atenţie.

Nu sunt disponibile suficiente date pentru a recomanda utilizarea fosamprenavir cu ritonavir la pacienţii trataţi anterior intensiv.

Adolescenţi şi copiii cu vârsta peste 6 ani

S-a evaluat administrarea de fosamprenavir comprimate şi suspensie orală, cu ritonavir, în asociere cu INRT, la copii şi adolescenţi, netrataţi, respectiv, trataţi anterior cu inhibitori de protează. Beneficiul administrării la această grupă de vârstă a fost dedus, în principal, din studiul în desfăşurare APV29005, un studiu deschis, de 48 săptămâni, care evaluează profilul farmacocinetic, siguranţa şi activitatea antivirală a fosamprenavirului cu ritonavir, administrat de două ori pe zi, la pacienţi trataţi anterior şi la pacienţi netrataţi anterior cu inhibitori de protează HIV-1, cu vârsta cuprinsă între 2 şi 18 ani. Rezultatele obţinute pe parcursul a 24 săptămâni de tratament sunt prezentate mai jos.

Studiul APV29005 a cuprins 25 pacienţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 11 ani (din care, majoritatea fuseseră trataţi cu 18/3 mg/kg fosamprenavir / ritonavir, cu administrare de două ori pe zi, sau primiseră schema de tratament cu comprimate specifică adulţilor) şi 29 pacienţi cu vârsta cuprinsă între 12 şi 18 ani (din care, majoritatea fuseseră trataţi cu schema de tratament cu comprimate specifică adulţilor). În general, 27 (50%) pacienţi, au fost pacienţi care nu utilizaseră anterior IP, la 9 dintre ei nu se administrase anterior terapie cu amprenavir împreună cu ritonavir - TAR - şi 27 (50%) au fost pacienţi trataţi anterior cu IP. Expunerea anterioară la INRT a fost extinsă, cu duratele mediane de expunere de 421 săptămâni la pacienţii netrataţi anterior cu IP, respectiv 389 săptămâni la pacienţii trataţi anterior cu IP. Durata mediană de expunere anterioară la IP a fost de 239 săptămâni. În general, pacienţii au fost înrolaţi în studiu cu o valoare mediană a ARN-ului de HIV-1 de 4,6 log10 copii/ml (33 % din pacienţi au avut iniţial >100000 copii/ml) şi un număr median % al celulelor CD4+ de 18 % (39 % din pacienţi au avut iniţial <15 % celule CD4+).

Pe parcursul a 24 săptămâni de tratament, 70 % (19/27) din pacienţii netrataţi anterior cu inhibitori de protează şi 56 % (15/27) din pacienţii trataţi anterior cu inhibitori de protează, au atins şi menţinut o valoare plasmatică a ARN-ului de HIV-1 < 400 copii/ml (ITT(E), TPRV). La populaţia ITT(E), numărul median % al celulelor CD4+ a crescut cu 8 %, în săptămâna 24, la pacienţii netrataţi anterior cu IP, respectiv, cu 4 %, la pacienţii trataţi anterior cu IP.

Aceste date au fost ulterior susţinute de către studiul APV20003; totuşi, acest studiu a utilizat un regim diferit de tratament, faţă de cel utilizat în studiul APV29005.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

După administrare orală, fosamprenavirul este hidrolizat rapid şi aproape complet, cu formare de amprenavir şi fosfat anorganic, înainte de a ajunge în circulaţia sistemică. Conversia fosamprenavirului la amprenavir pare să aibă loc în principal la nivelul epiteliului intestinal.

Proprietăţile farmacocinetice ale amprenavirului după administrarea concomitentă de Telzir şi ritonavir au fost evaluate la subiecţii adulţi sănătoşi şi la pacienţi infectaţi cu HIV şi nu s-au observat diferenţe semnificative între cele două loturi.

Ambele forme farmaceutice de Telzir, comprimate şi suspensie orală, administrate à jeun, au determinat valori echivalente ale ASC¥ plasmatice de amprenavir, iar Telzir suspensie orală a determinat o Cmax plasmatică de amprenavir cu 14% mai mare comparativ cu comprimatele. Cu toate acestea, bioechivalenţa nu a putut fi demonstrată în cazul administrării suspensiei orale cu alimente. De aceea, la pacienţii adulţi, Telzir suspensie orală trebuie administrat fără alimente şi pe nemâncate (vezi pct. 4.2).

Absorbţie

După administrarea unei doze unice de fosamprenavir, concentraţiile plasmatice maxime de amprenavir sunt atinse la aproximativ 2 ore de la administrare. Valorile ASC pentru fosamprenavir sunt, în general, sub 1% din cele observate pentru amprenavir. Nu s-a determinat biodisponibilitatea absolută a fosamprenavirului la om.

După administrarea orală de doze multiple echivalente de fosamprenavir şi amprenavir, s-au obţinut valori ale ASC pentru amprenavir comparabile; cu toate acestea, valorile Cmax au fost cu aproximativ 30% mai mici şi valorile Cmin au fost cu aproximativ 28% mai mari pentru fosamprenavir.

Administrarea concomitentă de ritonavir cu fosamprenavir creşte ASC a concentraţiei plasmatice a amprenavir de aproximativ 2 ori şi Ct,ss plasmatică de 4 până la 6 ori, comparativ cu valorile obţinute atunci când se administrează numai fosamprenavir.

După administrarea orală de doze multiple de fosamprenavir 700 mg cu ritonavir 100 mg de două ori pe zi, amprenavirul a fost absorbit rapid cu o medie geometrică (95% IÎ) a concentraţiei plasmatice maxime la starea de echilibru de amprenavir (Cmax) de 6,08 micrograme/ml (5,38-6,86 micrograme/ml) la aproximativ 1,5 ore (0,75-5,0 ore) după administrare (tmax). Concentraţia plasmatică minimă medie la starea de echilibru de amprenavir (Cmin) a fost de 2,12 micrograme/ml (1,77-2,54 micrograme/ml), iar ASC0-tau a fost de 39,6 (34,5-45,3) oră*micrograme/ml.

Administrarea de fosamprenavir suspensie orală concomitent cu un prânz bogat în lipide (967 kcal, 67 grame lipide, 33 grame proteine, 58 grame hidrocarbonaţi) a redus ASC (0-∞) de amprenavir cu 28 % şi Cmax cu 46 % şi a determinat întârzierea Tmax cu 0,72 ore. La pacienţii adulţi, fosamprenavir suspensie orală trebuie administrat fără alimente şi pe nemâncate. La copii şi adolescenţi, fosamprenavir suspensie orală trebuie administrat cu alimente. Prin urmare, la această categorie de populaţie, recomandările privind dozajul au luat în considerare observaţiile privind efectul alimentelor asupra efectului medicamentului (vezi pct. 4.2).

Administrarea amprenavirului concomitent cu suc de grapefruit nu s-a asociat cu modificări semnificative clinic ale farmacocineticii amprenavirului plasmatic.

Distribuţie

Volumul aparent de distribuţie al amprenavirului după administrarea de Telzir este de aproximativ 430 l (6 l/kg la o greutate de 70 kg), sugerând un volum mare de distribuţie, cu pătrunderea liberă a amprenavirului în ţesuturile din afara circulaţiei sistemice. Această valoare scade cu aproximativ 40% în cazul administrării concomitente de Telzir şi ritonavir, cel mai probabil datorită unei creşteri a biodisponibilităţii amprenavirului.

În studiile in vitro, legarea amprenavirului de proteinele plasmatice este de aproximativ 90%. Acesta se leagă de alfa-1 glicoproteina acidă (AAG) şi de albumină, dar are o afinitate mai mare pentru AAG. S-a evidenţiat scăderea concentraţiilor de AAG în timpul terapiei antiretrovirale. Această modificare scade concentraţia totală de substanţă activă din plasmă, însă cantitatea de amprenavir liber, care reprezintă fracţiunea activă, este probabil să rămână nemodificată.

Pătrunderea amprenavirului în LCR este neglijabilă la om. Amprenavirul pare să pătrundă în spermă, dar concentraţiile din spermă sunt mai mici decât cele plasmatice.

Metabolizare

Fosamprenavir este hidrolizat rapid şi aproape complet cu formare de amprenavir şi fosfat anorganic pe măsură ce se absoarbe prin epiteliul intestinal, după administrarea orală. Amprenavirul este metabolizat în principal la nivel hepatic, mai puţin de 1% fiind excretat nemodificat în urină. Principala cale de metabolizare este prin intermediul enzimei 3A4 a citocromului P450. Metabolizarea amprenavirului este inhibată de ritonavir, prin inhibarea CYP3A4, ducând la creşterea concentraţiilor plasmatice de amprenavir. În plus, amprenavirul este şi un inhibitor al enzimei CYP3A4, deşi într-o mai mică măsură decât ritonavirul. De aceea, medicamentele care sunt inductori, inhibitori sau substraturi ale CYP3A4 trebuie utilizate cu precauţie în cazul administrării concomitente cu Telzir şi ritonavir (vezi pct. 4.3 şi 4.5).

Eliminare

După administrarea de Telzir, timpul de înjumătăţire plasmatic al amprenavirului este de 7,7 ore. În cazul administrării concomitente de Telzir şi ritonavir, timpul de înjumătăţire plasmatic al amprenavirului creşte la 15-23 ore. Principala cale de eliminare a amprenavirului este metabolizarea hepatică, mai puţin de 1% fiind excretat nemodificat în urină şi nu există cantităţi de amprenavir detectabile în materiile fecale. Metaboliţii din urină şi din materiile fecale reprezintă aproximativ 14 %, respectiv, 75% din doza de amprenavir administrată.

Grupe speciale de pacienţi

Copii şi adolescenţi

Într-un studiu clinic privind farmacocinetica fosamprenavirului la copii şi adolescenţi, la opt pacienţi cu vârsta cuprinsă între 12 şi 18 ani li s-a administrat doza uzuală pentru adulţi, de comprimate de 700 mg fosamprenavir, administrat de două ori pe zi (cu 100 mg ritonavir, de două ori pe zi). Comparativ cu istoricul rezultatelor obţinute la populaţia adultă ce a primit un regim cu administrare de două ori pe zi de fosamprenavir 700 mg / ritonavir 100 mg, pacienţii cu vârsta cuprinsă între 12 şi 18 ani au prezentat o scădere de 20 % a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp de APV, ASC (0-24), o scădere cu 23 % a valorii Cmax şi cu 20% a Cmin. Copiii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 11

ani (n=9), cărora li s-a administrat fosamprenavir / ritonavir, 18 / 3 mg/kg, de două ori pe zi, au prezentat o creştere cu 26 % a ASC(0-24) şi, similar, a valorilor Cmax şi Cmin, comparativ cu istoricul rezultatelor obţinute la populaţia adultă tratată cu fosamprenavir / ritonavir, 700 / 100 mg, administrate de două ori pe zi.

APV20002 este un studiu deschis, de fază II, cu durata de 48 săptămâni, desemnat să evalueze farmacocinetica, siguranţa, tolerabilitatea şi activitatea antivirală a fosamprenavirului cu, sau fără ritonavir, la copii cu vârsta cuprinsă între 4 săptămâni şi sub 2 ani. Comparativ cu istoricul rezultatelor obţinute la populaţia adultă ce a primit un regim cu administrare de două ori pe zi de fosamprenavir 700 mg / ritonavir 100 mg, un grup de cinci copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi sub 24 de luni, cărora li s-au administrat fosamprenavir / ritonavir, în doze de 45/7 mg/kg, de două ori pe zi, au dovedit că în ciuda unei creşteri de aproximativ 5 ori a dozelor de fosamprenavir şi ritonavir, calculate în mg/kg, aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a amprenavirului ASC (0-t) a fost cu aproximativ 48 % mai mică, Cmax a fost cu 26 % mai mică şi Ct a fost cu 29 % mai mică, la copii. Nu se poate face nici o recomandare de doză pentru copiii foarte mici (cu vârsta sub 2 ani) şi Telzir cu ritonavir nu sunt recomandate acestei categorii de pacienţi (vezi pct. 4.2).

Vârstnici

Farmacocinetica fosamprenavirului în asociere cu ritonavir nu a fost studiată la pacienţi cu vârsta peste 65 ani.

Insuficienţă renală

Pacienţii cu insuficienţă renală nu au fost studiaţi în mod special. Mai puţin de 1% din doza terapeutică de amprenavir se elimină nemodificată în urină. Clearance-ul renal al ritonavirului este de asemenea neglijabil; prin urmare impactul afectării renale asupra eliminării de amprenavir şi ritonavir ar trebui să fie minim.

Insuficienţă hepatică

La om, fosamprenavirul este transformat în amprenavir. Principala cale de eliminare a amprenavirului şi ritonavirului este metabolizarea hepatică.

Farmacocinetica amprenavirului în plasmă a fost evaluată într-un studiu cu doză repetată de 14 zile la subiecţi adulţi infectaţi cu HIV-1 cu insuficienţă hepatică uşoară, moderată sau severă, cărora li s-a administrat fosamprenavir cu ritonavir, comparativ cu subiecţii din grupul de control cu funcţie hepatică normală.

La subiecţii cu insuficienţă hepatică uşoară (scor Child-Pugh de 5-6), regimul de dozaj de fosamprenavir 700 mg de două ori pe zi cu o frecvenţă redusă a dozei de ritonavir de 100 mg o dată pe zi a determinat o Cmax a amprenavirului uşor crescută (17%), o ASC(0-12) a amprenavirului uşor crescută (22%), similar valorilor C12 ale amprenavirului total plasmatic şi valorilor C12 ale amprenavirului nelegat plasmatic, cu aproximativ 117% mai mari, comparativ cu subiecţii cu funcţie hepatică normală cărora li s-a administrat regimul standard fosamprenavir / ritonavir 700 mg / 100 mg de două ori pe zi.

La subiecţii cu insuficienţă hepatică moderată (scor Child-Pugh de 7-9), se aşteaptă ca o doză redusă de fosamprenavir 450 mg de două ori pe zi cu o frecvenţă redusă a dozei de ritonavir 100 mg o dată pe zi este prevăzută să producă Cmax şi ASC(0-12) ale amprenavirului plasmatic similare, dar valori ale C12 ale amprenavirului total plasmatic cu aproximativ 35% mai scăzute şi valorile C12 ale amprenavirului nelegat plasmatic cu aproximativ 88% mai mari decât cele atinse la subiecţii cu funcţie hepatică normală cărora li s-a administrat regimul standard fosamprenavir / ritonavir 700 mg / 100 mg de două ori pe zi.

La subiecţii cu insuficienţă hepatică severă (scor Child-Pugh 10-13), o doză redusă de fosampenavir 300 mg de două ori pe zi cu o frecvenţă redusă a dozei de ritonavir 100 mg o dată pe zi, a produs o Cmax a amprenavirului cu 19% mai mică, o ASC(0-12) cu 23% mai mică şi valori C12 cu 38% mai mici, dar valori C12 ale amprenavirului nelegat plasmatic similare, comparativ cu cele atinse la subiecţii cu funcţie hepatică normală cărora li s-a administrat regimul standard fosamprenavir / ritonavir 700 mg / 100 mg de două ori pe zi. În ciuda reducerii frecvenţei de administrare a dozei de ritonavir, subiecţii cu insuficienţă hepatică severă au avut o Cmax a ritonavirului cu 64% mai mare, o ASC(0-24) pentru ritonavir cu 40% mai mare şi valori C12 ale ritonavirului cu 38% mai mari decât cele atinse la subiecţii cu funcţie hepatică normală cărora li s-a administrat regimul standard fosamprenavir / ritonavir 700 mg / 100 mg de două ori pe zi.

Asocierea fosamprenavir cu ritonavir a fost în general bine tolerată la subiecţii cu insuficienţă hepatică uşoară, moderată sau severă şi aceste regimuri au avut evenimente adverse şi profile clinice de laborator similare studiilor anterioare asupra pacienţilor infectaţi cu HIV-1 cu funcţie hepatică normală.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Toxicitatea a fost similară cu cea a amprenavirului şi s-a înregistrat la nivele de expunere plasmatică la amprenavir sub nivelul expunerii la om după tratamentul cu fosamprenavir în asociere cu ritonavir la dozele recomandate.

În studiile de toxicitate după doze repetate, la şobolani şi câini adulţi, fosamprenavirul a determinat tulburări gastrointestinale (hipersalivaţie, vărsături şi scaune moi sau lichide) şi modificări hepatice (creşterea greutăţii ficatului, creşterea activităţii enzimelor hepatice plasmatice şi modificări microscopice, inclusiv necroză hepatocitară). Toxicitatea nu s-a agravat în cazul în care s-au tratat animale tinere, comparativ cu animale adulte, dar datele au indicat un răspuns exagerat legat de doză.

În studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere cu fosamprenavir la şobolani, fertilitatea masculină nu a fost afectată, dar la femele greutatea uterului gravid, numărul de corpi galbeni ovarieni şi locurile de nidaţie au fost reduse. La femele gestante de iepure şi şobolan nu au existat efecte importante asupra dezvoltării embrio-fetale. Cu toate acestea, a crescut numărul de avorturi. La iepure, expunerea sistemică la doze mari a fost doar de 0,3 ori expunerea umană la doza clinică maximă şi, astfel, nu s-a putut complet stabili toxicitatea fosamprenavirului asupra dezvoltării. La şobolanii cu expunere pre- şi postnatală la fosamprenavir, puii au prezentat dezvoltare fizică şi funcţională insuficientă şi reducerea creştere întârziată. A scăzut rata de supravieţuire a puilor. În plus, s-a evidenţiat scăderea numărului situsurilor de nidaţie per sarcină şi o creştere a duratei gestaţiei când puii au fost împerecheaţi după atingerea maturităţii.

Fosamprenavirul nu a fost mutagen sau genotoxic într-o serie de teste standard de genotoxicitate in vitro şi in vivo. În studiile de carcinogenitate pe termen lung cu fosamprenavir la şoarece şi şobolan, s-a evidenţiat creşterea numărului de adenoame hepatocelulare şi carcinoame hepatocelulare la şoarece la nivele de expunere echivalente cu de la 0,1 până la de 0,3 ori mai mari decât cele obţinute la om după administrarea a 700 mg fosamprenavir în asociere cu 100 mg ritonavir de două ori pe zi şi creşterea numărului de adenoame hepatocelulare şi adenoame celulare foliculare tiroidiene la şobolan la nivele de expunere echivalente cu de la 0,3 până la de 0,6 ori mai mari decât cele obţinute la om după administrarea a 700 mg fosamprenavir în asociere cu 100 mg ritonavir de două ori pe zi. Efectele hepatocelulare asupra rozătoarelor nu sunt relevante la om; cu toate acestea, nu s-a dovedit din studiile clinice sau în urma utilizării după punerea pe piaţă că aceste efecte sunt semnificative clinic. Studiile cu doze repetate de fosamprenavir la şobolani au produs efecte concordante cu inducţia enzimatică hepatică, care predispune şobolanii la neoplasm tiroidian. Potenţialul tumorigen tiroidian este considerat a fi specific speciilor. Relevanţa clinică a acestor concluzii este necunoscută. Numai la şobolan s-a evidenţiat o creştere a hiperplaziei celulelor interstiţiale la masculi la nivele de expunere echivalente cu de 0,5 ori mai mari decât nivelul de expunere la om şi o creştere a adenocarcinoamelor endometrului uterin la femele la nivele de expunere echivalente cu de 1,1 ori mai mari decât nivelul de expunere la om. Incidenţa efectelor endometriale a depăşit uşor controalele concurente, dar în intervalul cunoscut pentru şobolanii femele. Relevanţa pentru om a adenocarcinoamelor endometrului uterin nu este sigură; cu toate acestea, nu s-a evidenţiat din studiile clinice sau în urma utilizării după punerea pe piaţă că aceste efecte sunt semnificative clinic.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Hipromeloză Sucraloză Propilenglicol Para-hidroxibenzoat de metil (E218) Para-hidroxibenzoat de propil (E216) Polisorbat 80 Clorură de calciu dihidrat Aromă artificială de gumă de struguri Aromă naturală de mentă

Apă purificată

6.2 Incompatibilităţi

În absenţa studiilor privind compatibilitatea, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani.

A se arunca după 28 zile de la prima deschidere.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A nu se congela.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Flacon din PEID, cu capac din polipropilenă care nu poate fi deschis de către copii, conţinând 225 mililitri suspensie orală. Cutia conţine de asemenea, un adaptor de seringă din polietilenă și o seringă dozatoare pentru administrare orală, de 10 ml, compusă dintr-un cilindru de polietilenă (cu gradaţii în ml) și un piston de polietilenă.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice produs neutilizat trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

ViiV Healthcare UK Limited 980 Great West Road Brentford

Middlesex TW8 9GS

Marea Britanie

8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/04/282/002

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Date primei autorizări: 12 iulie 2004

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului (EMA) http://www.ema.europa.eu

ANEXA II

A. DEŢINĂTORUL(II) AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL(I) PENTRU ELIBERAREA SERIEI

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

A. DEŢINĂTORUL(II) AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL(I) PENTRU ELIBERAREA SERIEI

Numele şi adresa fabricantului (ilor) responsabil(i) pentru eliberarea seriei

Comprimate filmate

Glaxo Wellcome Operations, Priory Street, Ware, Hertfordshire SG12 0DJ, Marea Britanie

Glaxo Wellcome S.A., Avenida de Extremadura 3, 09400 Aranda de Duero Burgos, Spania

Suspensie orală

Glaxo Wellcome GmbH & Co, Industriestrasse 32-36, D-23843, Bad Oldesloe, Germania

Prospectul tipărit al medicamentului trebuie să menţioneze numele şi adresa fabricantului responsabil pentru eliberarea seriei respective.

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

· CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA IMPUSE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Medicament cu eliberare pe bază de prescripţie medicală restrictivă (Vezi Anexa I: Rezumatul caracteristicilor produsului, pct. 4.2).

· CONDIŢII SAU RESTRICŢII CU PRIVIRE LA SIGURANŢA ŞI EFICACITATEA UTILIZĂRII MEDICAMENTULUI

Nu este cazul.

● ALTE CONDIŢII

Sistemul de farmacovigilenţă

DAPP trebuie să asigure că sistemul de farmacovigilenţă inclus în Modulul 1.8.1 al Autorizaţiei de punere pe piaţă este implementat şi funcţional înainte de şi în timpul prezenţei medicamentului pe piaţă.

Planul de management al riscului

DAPP se angajează să efectueze activităţile de farmacovigilenţă detaliate în Planul de farmacovigilenţă, conform celor stabilite în versiunea 6 a Planului de management al riscului, (PMR) prezentată în Modulul 1.8.2 al Cererii de autorizare de punere pe piaţă şi în orice actualizări ulterioare ale PMR aprobate de CHMP.

Conform recomandărilor CHMP privind Sistemele de management ale riscului pentru medicamentele de uz uman, orice versiune actualizată a PMR trebuie depusă în acelaşi timp cu următorul Raportul periodic actualizat referitor la siguranţă (RPAS).

În plus, versiunea actualizată a PMR trebuie depusă

● Când se primesc informaţii noi care pot avea impact asupra Specificaţiei de siguranţă, Planului de farmacovigilenţă sau activităţilor de reducere la minimum a riscului

● În decurs de 60 de zile de la atingerea unui obiectiv important (de farmacovigilenţă sau de reducere la minimum a riscului)

● La cererea Agenţiei Europene a Medicamentului

Rapoarte periodice actualizate referitoare la siguranţă

DAPP va depune rapoartele periodice actualizate referitoare la siguranţă anual până la următoarele instrucţiuni ale CHMP.

ANEXA III

ETICHETAREA ŞI PROSPECTUL

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR

CUTIE PENTRU SUSPENSIE ORALĂ

 

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Telzir 50 mg/ml suspensie orală

Fosamprenavir

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVĂ(E)

Fiecare ml de suspensie orală conţine fosamprenavir 50 mg sub formă de fosamprenavir de calciu (echivalent cu aproximativ 43 mg amprenavir)

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Acest medicament conţine şi conservanţi:

parahidroxibenzoat de metil (E218) şi parahidroxibenzoat de propil (E216), vezi prospectul pentru informaţii suplimentare

4. FORMA FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL

Flacon cu 225 ml suspensie orală

O seringă dozatoare gradată de 10 ml şi un adaptor sunt de asemenea furnizate în cutie

5. MODUL ŞI CALEA DE ADMINISTRARE

Administrare pe cale orală

A se citi prospectul înainte de utilizare

A se agita flaconul bine înainte de utilizare

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

 

8. DATA DE EXPIRARE

EXP

A se arunca după 28 zile de la prima deschidere

9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

A nu se congela

10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

 

11. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

ViiV Healthcare UK Limited 980 Great West Road Brentford

Middlesex TW9 9GS

Marea Britanie

12. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/04/282/002

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

 

16. INFORMAŢII ÎN BRAILLE

telzir 50 mg/ml

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL PRIMAR

ETICHETA FLACONULUI CU SUSPENSIE ORALĂ

 

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Telzir 50 mg/ml suspensie orală

Fosamprenavir

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVĂ(E)

Fiecare ml de suspensie orală conţine fosamprenavir 50 mg sub formă de fosamprenavir de calciu (echivalent cu aproximativ 43 mg amprenavir)

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Acest medicament conţine şi conservanţi:

parahidroxibenzoat de metil (E218) şi parahidroxibenzoat de propil (E216), vezi prospectul pentru informaţii suplimentare

4. FORMA FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL

Flacon cu 225 ml suspensie orală

O seringă dozatoare gradată de 10 ml şi un adaptor sunt de asemenea furnizate în cutie

5. MODUL ŞI CALEA DE ADMINISTRARE

Administrare pe cale orală

A se citi prospectul înainte de utilizare

A se agita flaconul bine înainte de utilizare

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

 

8. DATA DE EXPIRARE

EXP

A se arunca după 28 zile de la prima deschidere

9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

A nu se congela

10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

 

11. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

ViiV Healthcare UK Limited 980 Great West Road Brentford

Middlesex TW8 9GS

Marea Britanie

12. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/04/282/002

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

 

16. INFORMAŢII ÎN BRAILLE

Apar doar pe cutie

B. PROSPECTUL

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

 

Telzir 50 mg/ml suspensie orală

Fosamprenavir

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament.

· Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.

· Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

· Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.

· Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

În acest prospect găsiţi:

1. Ce este Telzir şi pentru ce se utilizează

2. Înainte să luaţi Telzir

3. Cum să luaţi Telzir

4. Reacţii adverse posibile

5. Cum se păstrează Telzir

6. Informaţii suplimentare

1. CE ESTE TELZIR ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Telzir este folosit pentru a trata infecţia cu virusul imunodeficienţei umane (HIV).

Telzir este un medicament cunoscut ca antiretroviral. Se administrează cu mici doze dintr-un alt medicament, ritonavir, care creşte nivelul de Telzir din sânge. Telzir aparţine unui grup de medicamente antiretrovirale, numite inhibitori ai proteazei. Proteaza este o enzimă produsă de HIV care permite înmulţirea virusului în celulele albe ale sângelui (celule CD4). Stopând acţiunea proteazei, Telzir opreşte înmulţirea HIV şi infectarea de noi celule CD4.

Telzir, împreună cu doze mici de ritonavir, este folosit în asociere cu alte medicamente antiretrovirale („terapie combinată) pentru tratamentul adulţilor, adolescenţilor şi copiilor cu vârsta peste 6 ani, infectaţi cu HIV.

HIV poate deveni rezistent la medicamentele anti-HIV. Pentru a evita acest lucru şi a împiedica agravarea bolii, este foarte important să luaţi medicamentele exact aşa cum v-au fost prescrise.

Telzir nu vă împiedică să transmiteţi HIV. Infecţia cu HIV este transmisă prin contact sexual cu cineva care are infecţia sau prin contact cu sânge infectat (de exemplu, prin utilizarea de ace în comun).

2. ÎNAINTE SĂ LUAŢI TELZIR

Telzir trebuie administrat în combinaţie cu doze mici de ritonavir şi cu alte medicamente antiretrovirale. De aceea, este important să citiţi cu atenţie prospectul care este furnizat împreună cu aceste medicamente. Dacă aveţi întrebări suplimentare despre ritonavir sau celelalte medicamente prescrise, vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Nu luaţi Telzir:

· dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la fosamprenavir, amprenavir sau la oricare dintre celelalte componente ale Telzir (enumerate la punctul 6) sau la ritonavir.

· dacă luaţi vreunul din următoarele medicamente:

- alfluzosin (utilizat pentru tratarea unei probleme a prostatei)

- astemizol sau terfenadină (utilizate în mod obişnuit pentru tratamentul simptomelor alergice – aceste medicamente pot fi disponibile fără prescripţie medicală)

- pimozidă (utilizată pentru tratarea schizofreniei)

- cisapridă (utilizată pentru ameliorarea anumitor afecţiuni la stomac)

- derivaţi de ergot (utilizaţi pentru tratarea durerilor de cap)

- rifampicină (utilizată pentru tratarea tuberculozei)

- amiodaronă, chinidină, flecainidă şi propafenonă (medicamente pentru inimă)

- bepridil (utilizat pentru tratarea hipertensiunii arteriale)

- midazolam administrat oral sau triazolam administrat oral (utilizate pentru tratarea anxietăţii)

- preparate vegetale care conţin sunătoare (Hypericum perforatum)

- lovastatină, simvastatină (utilizate pentru a scădea colesterolul)

- sildenafil dacă este utilizat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale pulmonare, (o boală care afectează vaselele de sânge din plămânii dumneavoastră)

® Spuneţi medicului dumneavoastră dacă consideraţi că una dintre aceste situaţii este valabilă pentru dumneavoastră.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Telzir

® Înainte să utilizaţi Telzir, medicul dumneavoastră trebuie să ştie:

· Dacă aveţi o alergie cunoscută la medicamente care conţin sulfonamide, deoarece puteţi fi alergic şi la Telzir.

· Dacă aveţi o boală hepatică. Medicul dumneavoastră vă poate scădea dozele de Telzir şi ritonavir, în funcţie de gravitatea afectării ficatului dumneavoastră. Pe parcursul tratamentului cu Telzir, veţi fi supravegheat. Dacă boala hepatică se agravează, ar putea fi necesar să opriţi tratamentul cu Telzir pentru un timp sau definitiv. Persoanele cu hepatită cronică B sau C tratate prin terapie combinată prezintă un risc crescut de reacţii adverse hepatice severe.

· Dacă aveţi hemofilie. Se pot produce creşteri ale sângerărilor în timpul tratamentului cu inhibitori de protează. Nu se cunoaşte cauza. Este posibil să aveţi nevoie de administrare suplimentară de factor VIII pentru controlul sângerării.

· Dacă aveţi diabet zaharat. La unii pacienţi care iau medicamente antiretrovirale, au existat raportări de creşteri ale glicemiei şi de agravări ale diabetului zaharat. Unii oameni au devenit diabetici, în timpul tratamentului cu acest medicament.

· Dacă luaţi orice alt medicament. Vedeţi subpunctul de mai jos ,,Utilizarea altor medicamente cu Telzir”

® Spuneţi medicului dumneavoastră dacă una dintre aceste situaţii este valabilă pentru dumneavoastră. Veţi avea nevoie de un control suplimentar în timpul administrării medicaţiei incluzând analize de sânge.

Medicul va monitoriza nivelele glicemiei dumneavoastră înaintea şi în timpul tratamentului cu Telzir.

Fiţi atenţi la simptomele importante

Unele persoane care iau medicamente anti-HIV dezvoltă alte afecţiuni, care pot fi grave. Acestea pot include:

· reactivarea unor infecţii vechi

· modificări ale formei corpului dumneavoastră

· probleme cu oasele

Trebuie să cunoaşteţi semnele şi simptomele importante pe care trebuie să le urmăriţi, cât timp luaţi Telzir.

Vă rugăm să citiţi informaţiile prezentate la subpunctul ,,Alte reacţii adverse ale terapiei combinate pentru HIV” ale punctului 4 din acest prospect. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la aceste informaţii sau dacă aveţi nevoie de un sfat:

® Discutaţi cu medicul dumneavoastră.

Poate apărea o erupţie pe piele

Totuşi, puteţi continua să luaţi Telzir. Erupţia poate fi tratată cu antihistaminice. Rar, erupţia de la nivelul pielii poate fi gravă (sindrom Stevens Johnson). Dacă acest lucru se întâmplă, trebuie oprită imediat administrarea acestui medicament şi nu mai trebuie să-l luaţi niciodată.

Protejaţi alte persoane:

Telzir nu vă împiedică să transmiteţi infecţia cu HIV altor persoane prin contact sexual sau transfer de sânge. Pentru a proteja alte persoane de infecţia cu HIV:

® Folosiţi prezervativ când faceţi sex oral sau sex cu penetraţie.

® Protejaţi alte persoane de exemplu, nu folosiţi aceleaşi ace cu alte persoane.

Utilizarea altor medicamente cu Telzir

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente sau dacă aţi inceput să luaţi medicamente noi - inclusiv dintre cele pe bază de plante sau pe care le-aţi cumpărat fără prescripţie medicală. Medicul dumneavoastră va decide dacă aceste medicamente pot fi luate împreună cu Telzir şi ritonavir. Acest lucru este foarte important, deoarece Telzir şi ritonavir pot creşte sau scădea efectul altor medicamente. Acest lucru poate conduce uneori la afecţiuni medicale grave.

Există câteva medicamente care nu trebuie luate împreună cu Telzir. Trebuie să verificaţi lista cu medicamente de la subpunctul ,,Nu luaţi Telzir” de la începutul punctului 2 al acestui prospect.

Aceste medicamente nu sunt recomandate cu Telzir/ritonavir:

· doze mai mari de 200 mg pe zi de ketoconazol sau itraconazol (folosite pentru tratarea infecţiilor fungice)

· doze mai mari de 150 mg pe zi de rifabutină (un antibiotic)

· lidocaină administrată injectabil (un anestezic)

· halofantrină (folosită pentru a trata malaria)

· sildenafil, vardenafil sau tadalafil (folosite pentru a trata disfuncţia erectilă)

· doze de atorvastatină mai mari de 20 mg pe zi (folosite pentru a scădea colesterolul)

· propionat de fluticazonă şi medicamente similare folosite pentru a trata astmul bronşic, cu excepţia cazurilor când se consideră absolut necesar. În aceste cazuri se impune o supraveghere atentă.

· asocierea lopinavir/ritonavir (folosită pentru a trata infecţia cu HIV)

· raltegravir (folosit pentru a trata infecţia cu HIV)

Veţi fi supravegheaţi atent dacă luaţi aceste medicamente împreună cu Telzir/ritonavir:

· atorvastatină până la 20 mg pe zi (folosită pentru a scădea colesterolul)

· carbamazepină, fenobarbital (folosite pentru a trata epilepsia)

· ciclosporină, rapamicină, tacrolimus (medicamente care suprimă sistemul imunitar)

· desipramină nortriptilină, paroxetină şi medicamente similare (folosite pentru a trata depresia)

· warfarină şi alte medicamente care opresc coagularea sângelui

· midazolam injectabil (folosit pentru a trata anxietatea)

Doza dumneavoastră de Telzir ar trebui să fie ajustată dacă luaţi

· etavirină (folosită pentru tratamentul infecţiei HIV)

Contracepţia hormonală

Utilizarea combinaţiei Telzir/ritonavir cu contraceptive orale poate fi nocivă pentru ficat şi poate împiedica contraceptivul oral să acţioneze adecvat.

® Folosiţi o metodă alternativă, nehormonală de contracepţie, cum ar fi prezervativul.

Nu au fost făcute studii privind administrarea concomitentă de Telzir/ritonavir cu alte terapii hormonale, cum ar fi terapia de substituţie hormonală (TSH).

Folosirea Telzir cu alimente şi băuturi

Adulţii ar trebui să ia Telzir suspensie orală fără alimente şi pe nemâncate.

Copiii şi adolescenţii ar trebui să ia Telzir suspensie orală cu alimente.

Sarcina şi alăptarea

Dacă sunteţi gravidă, rămâneţi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă:

® Discutaţi cu medicul dumneavoastră despre riscurile şi beneficiile tratamentului cu Telzir.

Femeile HIV pozitive nu trebuie să alăpteze, deoarece infecţia cu HIV poate fi transmisă copilului prin laptele matern. Dacă alăptaţi sau vă gândiţi să alăptaţi:

® Discutaţi cu medicul dumneavoastră.

Informaţii importante despre ingredientele din Telzir suspensie orală

Telzir suspensie orală conţine parahidroxibenzoat de metil şi parahidroxibenzoat de propil. Aceste ingrediente pot cauza reacţii alergice (uneori întârziate).

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Telzir vă poate face să vă simţiţi ameţit sau poate avea alte reacţii adverse ce vă fac mai puţin vigilent.

® Nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje decât dacă vă simţiţi bine.

Ţineţi legătura periodic cu medicul dumneavoastră

Telzir vă ajută să vă controlaţi afecţiunea, dar nu reprezintă un tratament care vindecă infecţia cu HIV. Este necesar să îl luaţi în fiecare zi, pentru a împiedica agravarea bolii. Puteţi dezvolta în continuare alte infecţii şi alte boli asociate cu infecţia HIV.

® Păstraţi permanent legătura cu medicul dumneavoastră şi nu opriţi administrarea de Telzir fără recomandarea medicului.

3. CUM SĂ LUAŢI TELZIR

Întotdeauna luaţi Telzir exact aşa cum v-a recomandat medicul dumneavoastră. Este foarte important să luaţi doza zilnică completă de Telzir şi ritonavir prescrisă de medicul dumneavoastră. Nu depăşiţi doza recomandată. Dacă nu sunteţi sigur trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.

Agitaţi flaconul timp de 20 secunde înainte de prima utilizare. Agitaţi flaconul timp de 5 secunde înainte de fiecare utilizare ulterioară.

În cutie este furnizată o seringă gradată de 10 ml pentru a vă măsura doza corect.

Cât de mult să luaţi

Adulţi

La adulţi, Telzir suspensie orală trebuie administrat fără alimente şi pe stomacul gol.

Doza recomandată este de 14 ml Telzir suspensie orală (700 mg fosamprenavir) cu 100 mg ritonavir (capsule sau soluţie orală) de două ori pe zi.

Copii cu vârsta peste 6 ani şi greutate de cel puţin 25 kg

La copii, Telzir suspensie orală trebuie administrat cu alimente.

Medicul va ajusta doza în funcţie de greutatea dumneavoastră.

Doza recomandată este de 0,36 ml/kg Telzir suspensie orală (18 mg/kg fosamprenavir), administrată de două ori pe zi, cu 3 mg/kg ritonavir soluţie orală, administrată de două ori pe zi.

Nu se pot face recomandări de dozaj la copii cântărind sub 25 kilograme.

Dozele pentru adulţi de ritonavir capsule (100 mg de două ori pe zi) pot fi luate de copii dacă aceştia au cel puţin 33 kg şi pot înghiţi capsulele întregi.

Ca alternativă la administrarea Telzir suspensie orală:

Dozele pentru adulţi de un comprimat Telzir 700 mg administrat de două ori pe zi (asociat cu ritonavir 100 mg de două ori pe zi) pot fi luate şi de copii, dacă aceştia cântăresc cel puţin 39 kg şi pot înghiţi comprimate întregi.

Copii cu vârste mai mici de 6 ani

Telzir nu este recomandat copiilor cu vârste sub 6 ani.

Adulţi cu boli hepatice

Dacă aveţi o afectare hepatică uşoară, doza recomandată este de 14 ml Telzir suspensie orală (700 mg fosamprenavir) de două ori pe zi cu 100 mg ritonavir, doar o dată pe zi. Dacă aveţi o boală hepatică moderată, doza recomandată de Telzir este de 9 ml Telzir suspensie orală (450 mg fosamprenavir) de două ori pe zi, cu 100 mg ritonavir, doar o dată pe zi. Dacă aveţi o boală hepatică severă, doza recomandată de Telzir este de 6 ml Telzir suspensie orală (300 mg fosamprenavir) de două ori pe zi, cu 100 mg ritonavir, doar o dată pe zi.

Urmaţi pas cu pas instrucţiunile:

Nu amestecaţi Telzir cu alte medicamente în flacon sau în seringă.

1. Agitaţi puternic flaconul înainte de utilizare.

2. Scoateţi capacul flaconului şi păstraţi-l în siguranţă.

3. Introduceţi adaptorul de plastic în gâtul flaconului, în timp ce ţineţi bine flaconul.

4. Introduceţi cu fermitate seringa în adaptor.

5. Întoarceţi invers flaconul.

6. Trageţi pistonul seringii până când este aspirată prima parte din doza dumneavoastră completă.

7. Întoarceţi flaconul în poziţia normală şi scoateţi seringă din adaptor.

8. Administraţi-vă doza în cavitatea bucală, prin aşezarea vârfului seringii pe partea interioară a obrazului. Apăsaţi lent pe piston, pentru a avea timp să înghiţiţi. Nu apăsaţi prea tare. Un jet puternic către partea posterioară a gâtului vă poate face să vă înecaţi.

9. Reluaţi etapele 4-8 în acelaşi mod, până când aţi luat toată doza

10. Nu lăsaţi seringa în flacon. Scoateţi seringa şi adaptorul şi spălaţi-le bine cu apă curată. Lăsaţi-le să se usuce complet înainte de a le utiliza din nou.

11. Închideţi flaconul strâns cu capacul.

Dacă luaţi mai mult decât trebuie din Telzir

Dacă aţi luat o doză mai mare de Telzir decât cea prescrisă:

® Contactaţi-l imediat pe medicul dumneavoastră sau pe farmacist pentru recomandări.

Dacă uitaţi să luaţi Telzir

Dacă aţi uitat să luaţi o doză de Telzir, luaţi-o de îndată ce vă amintiţi şi apoi continuaţi tratamentul ca înainte. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

Nu încetaţi să luaţi Telzir fără recomandare

Luaţi Telzir atât timp cât vă recomandă medicul dumneavoastră. Nu trebuie să opriţi administrarea Telzir decât dacă medicul dumneavoastră vă recomandă acest lucru.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, Telzir poate provoca reacţii adverse, cu toate că acestea nu apar la toate persoanele. În cazul tratării infecţiei cu HIV, nu se poate stabili întotdeauna dacă unele dintre reacţiile adverse care apar sunt determinate de Telzir, de alte medicamente care se administrează în acelaşi timp sau chiar de infecţia cu HIV. Din acest motiv, este foarte important să îl informaţi pe medicul dumneavoastră despre orice modificări ale stării de sănătate.

Reacţii adverse foarte frecvente

Acestea pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane:

· Diaree

· Creşteri ale colesterolului (un tip de grăsime din sânge). Medicul va monitoriza nivelele grăsimilor din sângele dumneavoastră înainte şi în timpul tratamentului cu Telzir.

Reacţii adverse frecvente

Acestea pot afecta mai puţin de 1 din 10 persoane:

· Creşteri ale trigliceridelor (un tip de grăsime din sânge). Medicul va monitoriza nivelele grăsimilor din sângele dumneavoastră înainte şi în timpul tratamentului cu Telzir.

· Senzaţie de rău (greaţă sau vărsături), dureri de stomac, scaune moi

· Erupţii pe piele (roşii, reliefate sau cu senzaţie de mâncărime) – dacă erupţia pe piele este severă, ar putea fi necesar să opriţi administrarea acestui medicament.

· Dureri de cap, senzaţie de ameţeală

· Senzaţie de oboseală

· Creşteri ale enzimelor hepatice numite transaminaze, creşteri ale unei enzime pancreatice numită lipază

· Furnicături şi senzaţie de amorţeală în jurul buzelor şi gurii.

Reacţii adverse mai puţin frecvente

Acestea pot afecta mai puţin de 1 din 100 de persoane:

· Umflarea feţei, buzelor şi a limbii (edem angioneurotic).

Reacţii adverse rare

Acestea pot afecta mai puţin de 1 din 1000 persoane:

· O reacţie severă a pielii sau care pune viaţa în pericol (sindrom Stevens Johnson).

Puteţi avea probleme musculare

Au existat raportări de dureri, sensibilitate sau slăbiciune musculară mai ales în cazul terapiei antiretrovirale cu inhibitori de protează şi analogi nucleozidici. Rareori, aceste tulburări musculare au fost grave (rabdomioliză). Dacă observaţi orice problemă musculară:

® Spuneţi medicului dumneavoastră.

Pacienţii hemofilici pot sângera mai mult

La pacienţii cu hemofilie tip A şi B, au existat raportări ale creşterii frecvenţei hemoragiilor în timpul administrării de inhibitori de protează.

Dacă acest lucru vi se întâmplă şi dumneavoastră,

® Vorbiţi imediat cu medicul dumneavoastră.

Dacă apar reacţii adverse

® Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau supărătoare, sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect.

Alte reacţii adverse ale terapiei combinate pentru HIV

Infecţii vechi se pot reactiva

Pacienţii cu stadii avansate ale infecţiei HIV (SIDA) au sistemul imunitar slăbit şi este mai probabil să dezvolte infecţii grave (infecţii oportuniste). Când aceste persoane încep tratamentul, pot observa că infecţii vechi, ascunse, se reactivează, cauzând semne şi simptome de inflamaţie. Aceste simptome sunt probabil cauzate de faptul că sistemul imunitar al organismului devine mai puternic, astfel încât corpul începe să combată aceste infecţii.

Dacă apar orice simptome de infecţie sau semne de inflamaţie, în timp ce luaţi Telzir:

® Spuneţi imediat medicului dumneavoastră. Nu luaţi alte medicamente pentru infecţie fără sfatul medicului.

Forma corpului dumneavoastră se poate schimba.

Persoanele care urmează o terapie combinată pot observa modificări ale formei corpului din cauza modificării distribuirii grăsimii:

· Ar putea fi pierdută grăsime de la nivelul picioarelor, braţelor şi feţei.

· Se poate acumula grăsime suplimentară la nivelul burţii (abdomenului ), pieptului sau organelor interne.

· Pot apărea depuneri de grăsime la nivelul cefei (uneori numită “ceafă de bizon”).Până în prezent, nu se cunoaşte cauza acestor redistribuiri şi dacă acestea au efecte pe termen lung asupra sănătăţii. Dacă observaţi modificări ale formei corpului dumneavoastră:

® Spuneţi medicului dumneavoastră.

Puteţi avea probleme cu oasele

Unele persoane care au primit terapie combinată pentru HIV pot dezvolta o afecţiune osoasă numită osteonecroză. În această afecţiune, părţi din ţesutul osos mor din cauza reducerii alimentării cu sânge a oaselor.

Această afecţiune poate apărea cu precădere la persoanele care:

· au urmat o terapie combinată un timp îndelungat

· iau şi medicamente antiinflamatoare numite corticosteroizi

· beau alcool

· au sistemul imunitar foarte slăbit

· sunt supraponderali.

Semne la care trebuie să fiţi atenţ:

· rigiditate articulară

· dureri (în special la nivelul şoldului, genunchiului şi umărului)

· dificultate la mişcare.

Dacă observaţi apariţia oricăruia dintre aceste simptome:

® Spuneţi medicului dumneavoastră.

Alte efecte pot apărea în testele de laborator.

De asemenea, terapia combinată pentru HIV poate să determine:

· creşterea concentraţiilor de acid lactic din sânge

· creşterea concentraţiilor de zahăr sau de grăsimi din sânge

· rezistenţă la insulină (prin urmare, dacă sunteţi diabetic, s-ar putea să vi se schimbe doza de insulină, pentru a controla zahărul din sânge).

5. CUM SE PĂSTREAZĂ TELZIR

A nu se lăsa Telzir la îndemâna şi vederea copiilor.

A nu se congela. Telzir nu necesită alte condiţii speciale de păstrare.

Nu utilizaţi Telzir după data de expirare înscrisă pe flacon şi cutie.

Aruncaţi flaconul după 28 zile de la prima deschidere, dar nu înlăturaţi medicamentul pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Daţi-l înapoi farmacistului care va elimina medicamentul într-un mod care nu va afecta mediul.

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Ce conţine Telzir

· Substanţa activă este fosamprenavir. Fiecare ml de suspensie conţine fosamprenavir 50 mg sub formă de sare de fosamprenavir de calciu (echivalent cu aproximativ 43 mg amprenavir).

· Celelalte componente sunt: hipromeloză, sucraloză, polisorbat 80, clorură de calciu dihidrat, aromă artificială de gumă de struguri, aromă naturală de mentă, apă purificată, propilenglicol, para-hidroxibenzoat de metil (E218), para-hidroxibenzoat de propil (E216).

Cum arată Telzir şi conţinutul ambalajului

Telzir este furnizat în flacoane din plastic conţinând 225 ml suspensie orală. De asemenea, în cutie sunt furnizate o seringă dozatoare gradată a 10 ml şi un adaptor . Suspensia este de culoare albă până la aproape albă.

Telzir este disponibil şi sub formă de comprimate filmate de 700 mg.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul

 

Producător

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă

Glaxo Wellcome GmbH & Co KG.

Industriestrasse 32-36

D-23843 Bad Oldesloe

Germania

ViiV Healthcare UK Limited 980 Great West Road Brentford

Middlesex TW8 9GS

Marea Britanie

 

Pentru orice informaţii despre acest medicament, rugăm să contactaţi reprezentanţa locală a deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă.

 

België/Belgique/Belgien

ViiV Healthcare sprl/bvba.

Tél/Tel: + 32 (0)2 656 25 11

Luxembourg/Luxemburg

ViiV Healthcare sprl/bvba

Belgique/Belgien

Tél/Tel: + 32 (0)2 656 25 11

България

ГлаксоСмитКлайн ЕООД

Teл.: + 359 2 953 10 34

Magyarország

GlaxoSmithKline Kft.

Tel.: + 36 1 225 5300

Česká republika

GlaxoSmithKline s.r.o.

Tel: + 420 222 001 111

gsk.czmail@gsk.com

Malta

GlaxoSmithKline Malta

Tel: + 356 21 238131

Danmark

GlaxoSmithKline Pharma A/S

Tlf: + 45 36 35 91 00

dk-info@gsk.com

Nederland

ViiV Healthcare BV

Tel: + 31 (0)30 6986060

c ontact-nl@viivhealthcare.com

Deutschland

ViiV Healthcare GmbH

Tel.: + 49 (0)89 203 0038-10

viiv.med.info@viivhealthcare.com

Norge

GlaxoSmithKline AS

Tlf: + 47 22 70 20 00

firmapost@gsk.no

Eesti

GlaxoSmithKline Eesti OÜ

Tel: + 372 6676 900

estonia@gsk.com

Österreich

GlaxoSmithKline Pharma GmbH

Tel: + 43 (0)1 97075 0

at.info@gsk.com

Ελλάδα

GlaxoSmithKline A.E.B.E.

Τηλ: + 30 210 68 82 100

Polska

GSK Commercial Sp. z o.o.

Tel.: + 48 (0)22 576 9000

España

Laboratorios ViiV Healthcare, S.L.

Tel: + 34 902 051 260

es-ci@viivhealthcare.com

Portugal

VIIVHIV HEALTHCARE, UNIPESSOAL, LDA

Tel: + 351 21 094 08 01

viiv.fi.pt@viivhealthcare.com

France

ViiV Healthcare SAS

Tél: + 33 (0)1 39 17 6969

Infomed@viivhealthcare.com

România

GlaxoSmithKline (GSK) S.R.L.

Tel: + 4021 3028 208

 

 

Acest prospect a fost aprobat în

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului (EMA) http://www.ema.europa.eu

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.