Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

CORYOL(R) 3,125 mg
Denumire CORYOL(R) 3,125 mg
Descriere Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale. Tratamentul anginei pectorale cronice stabile. Tratamentul adjuvant al insuficienţei cardiace cronice stabile, forma moderată până la severă.
Denumire comuna internationala CARVEDILOLUM
Actiune terapeutica MEDICAMENTE BETABLOCANTE MEDICAMENTE ALFA SI BETABLOCANTE
Prescriptie P-6L - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala valabila 6 luni
Forma farmaceutica Comprimate
Concentratia 3,125mg
Ambalaj Cutie x 4 blist. OPA-Al-PVC/Al x 7 compr.
Valabilitate ambalaj 5 ani
Cod ATC C07AG02
Firma - Tara producatoare KRKA D.D. - SLOVENIA
Autorizatie de punere pe piata KRKA D.D. - SLOVENIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre CORYOL 3,125 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre CORYOL(R) 3,125 mg, comprimate   Rezumatul caracteristicilor produsului   Prospect       

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 5220/2005/01                                                                            Anexa 2

                                                                                                                       Rezumatul caracteristicilor produsului

 

 

 

 

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

 

 

 

1.      DENUMIREA COMERCIALĂ A PRODUSULUI MEDICAMENTOS

CORYOL®, comprimate 3,125 mg

 

2.      COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Coryol, comprimate 3,125 mg

          Un comprimat conţine carvedilol 3,125 mg.

 

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate

 

2.      DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale.

Tratamentul anginei pectorale cronice stabile.

Tratamentul adjuvant al insuficienţei cardiace cronice stabile, forma moderată până la severă.

 

4.2 Doze şi mod de administrare

          HTA esenţială

Carvedilol poate fi utilizat în tratamentul HTA ca monoterapie sau în combinaţie cu alte antihipertensive, în special cu diureticele tiazidice. Se recomandă o doză zilnică unică; totuşi, doza unică maximă recomandată este de 25 mg, iar doza maximă zilnică recomandată este de 50 mg.

Adulţi:

Doza iniţială recomandată este de 12,5 mg, o dată/zi, în primele 2 zile. După aceea, tratamentul se continuă cu 25 mg/zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută în continuare, gradat, la intervale de 2 săptămâni sau mai rar.

Vârstnici:

Doza iniţială recomandată este 12,5 mg, o dată/zi, doză ce poate fi suficientă şi pentru continuarea tratamentului. Totuşi, dacă răspunsul terapeutic este inadecvat, doza de carvedilol poate fi crescută gradat, la intervale de 2 săptămâni sau mai rar.

 

Angina pectorală cronică stabilă

Se recomandă un regim de tratament cu administrare în două prize zilnice.

Adulţi:

Doza iniţială este de 12,5 mg, de 2 ori/zi, în primele 2 zile. După aceea, tratamentul se continuă cu doza de 25 mg, de 2 ori/zi. Dacă este necesar, ulterior, doza poate fi crescută gradat, la intervale de 2 săptămâni sau mai rar, până la doza maximă recomandată de 100 mg/zi, divizată în 2 prize (administrare de 2 ori/zi).

Vârstnici:

Doza iniţială recomandată este de 12,5 mg, de 2 ori/zi, timp de 2 zile.

După aceea, tratamentul se continuă cu doza de 25 mg, de 2 ori/zi, ceea ce reprezintă şi doza zilnică maximă recomandată.

 

Insuficienţa cardiacă

Carvedilol se administrează în insuficienţa cardiacă moderată până la severă, în completarea tratamentului convenţional de bază cu diuretice, inhibitori ECA, digitală şi/sau vasodilatoare.  Pacientul trebuie să fie stabil din punct de vedere clinic (fără modificări ale clasei NYHA, fără spitalizare datorată insuficienţei cardiace), iar tratamentul de bază trebuie să fie stabilit cu cel puţin 4 săptămâni înaintea  tratamentului cu carvedilol. În plus, pacientul trebuie să prezinte o fracţie de ejecţie a ventriculului  stâng redusă, iar frecvenţa cardiacă să fie > 50 bpm şi tensiunea arterială sistolică > 85 mm Hg (vezi pct.4.3 “Contraindicaţii”).

Doza iniţială este de 3,125 mg, de 2 ori/zi, timp de 2 săptămâni. Dacă această doză este tolerată, ea poate fi crescută uşor, la intervale nu mai mici de 2 săptămâni, până la doza de 6,25 mg de 2 ori/zi, apoi până la 12,5 mg de 2 ori/zi şi, în final, până la 25 mg de 2 ori/zi.  Creşterea dozelor se va face până la doza maximă tolerată.

Doza maximă recomandată de carvedilol este de 25 mg de 2 ori/zi, pentru pacienţii cu greutate corporală sub 85 kg, şi de 50 mg de 2 ori/zi, pentru pacienţii cu greutate corporală de peste 85 kg, cu condiţia ca insuficienţa cardiacă să nu fie severă. Creşterea dozei până la 50 mg de 2 ori/zi trebuie efectuată cu precauţie, sub supraveghere medicală atentă a pacientului.

La începutul tratamentului cu carvedilol sau la creşterea dozelor, poate surveni o agravare tranzitorie a simptomatologiei, mai ales la pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă şi/sau sub un tratament cu doze mari de diuretic. Acest fapt nu necesită, de obicei, întreruperea tratamentului, dar dozele de medicament nu vor mai fi crescute. Pacietul va fi monitorizat de un medic/cardiolog în primele 2 ore după iniţierea tratamentului sau creşterea dozelor. Înainte de fiecare creştere a dozelor, va fi efectuat un examen clinic, pentru evidenţierea eventualelor simptome de agravare a insuficienţei cardiace sau a celor de vasodilataţie excesivă (de ex.: funcţie renală, greutate corporală, tensiune arterială, frecvenţă cardiacă si ritm). Tratamentul agravării insuficienţei cardiace sau a retenţiei de lichide se face prin creşterea dozelor de diuretic, iar dozele de carvedilol nu vor mai fi crescute înainte de stabilizarea pacientului. În cazul apariţiei  bradicardiei sau al alungirii conducerii AV, se va monitoriza mai întâi digoxinemia. Ocazional, poate fi necesară reducerea dozei de carvedilol sau întreruperea temporară a tratamentului. Chiar şi în aceste situaţii, regimul de creştere a dozelor de carvedilol poate fi continuat cu succes.

 

Pe durata regimului de creştere a dozelor de carvedilol, vor fi monitorizate funcţia renală, numărul de trombocite şi glicemia (în caz de DZNID (diabet zaharat non-inuslinodependent) şi/sau DZID(diabet zaharat inuslinodependent)). Totuşi, după creşterea dozelor, frecvenţa monitorizării poate fi redusă. 

Dacă tratamentul cu carvedilol  a fost întrerupt mai mult de 2 săptămâni, terapia va fi reiniţiată cu doza de 3,125 mg de 2 ori/zi, iar dozele vor fi crescute gradat, conform recomandărilor.

 

Insuficienţa renală

Dozele trebuie stabilite individual, pentru fiecare pacient, dar, conform parametrilor farmacocinetici, nu există dovezi asupra necesitaţii ajustării dozelor de carvedilol la pacienţii cu insuficienţă cardiacă.

 

Disfuncţie hepatică moderată

Poate fi necesară ajustarea dozelor.

 

Copii şi adolescenţi sub 18 ani

Nu există date suficiente asupra eficacităţii şi siguranţei tratamentului cu carvedilol.

 

 

 

Vârstnici

Pacienţii vîrstnici pot fi mai susceptibili la efectele carvedilolului, de aceea vor fi monitorizaţi cu o mai mare atenţie.

Ca şi în cazul altor beta blocante, în special la pacienţii coronarieni, întreruperea tratamentului cu carvedilol trebuie efectuată gradat (vezi pct. 4.4 “Atenţionări şi precauţii speciale”).

 

Mod de administrare

Comprimatele de carvedilol vor fi administrate cu o cantitate suficientă de lichid. Nu este necesară administrarea comprimatelor împreună cu alimentele. Totuşi, se recomandă ca pacienţii cu insuficienţă cardiacă să-şi administreze carvedilolul împreună cu alimentele, pentru a asigura întârzierea absorbţiei acestuia şi reducerea riscului de hipotensiune ortostatică.

 

4.3 Contraindicaţii

Insuficienţă cardiacă aparţinând clasei IV NYHA în clasificarea insuficienţei cardiace, ce necesită tratament inotrop intravenos (i.v.).

Boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC) cu obstrucţie bronşică (vezi pct. 4.4 “Atenţionări şi precauţii speciale”).

Disfuncţie hepatică semnificativă clinic.

Astm bronşic.

Bloc AV de gradul II sau III. 

Bradicardie severă (<50 bpm).

Sindromul sinusului bolnav (inclusiv bloc sino-atrial).

Şoc cardiogenic.

Hipotensiune severă (TA sistolică sub 85 mm Hg).

Angina Prinzmetal.

Feocromocitom netratat.

Hipersensibilitate la carvedilol sau la oricare dintre excipienţii medicamentului.

Acidoză metabolică.

Tulburări severe ale circulaţiei arteriale periferice.

Tratament intravenos concomitent cu verapamil sau diltiazem (vezi pct. 4.5 “Interacţiuni cu alte medicamente, alte interacţiuni”).

 

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale

          Atenţionările se adresează în special pacienţilor cu insuficienţă cardiacă.

 

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică, carvedilolul va fi administrat, în special, în completarea tratamentului cu diuretice, inhibitori ECA, digitală şi/sau vasodilatatoare. Iniţierea terapiei va fi făcută sub supravegherea unui medic, în spital. Tratamentul se poate începe numai dacă pacientul a fost stabilizat prin tratament convenţional de bază efectuat cel puţin 4 săptămâni. Pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă, depleţie de sare şi volum, vârstnicii sau pacienţii cu tensiune arterială de bază scăzută vor fi monitorizaţi aproximativ 2 ore după prima doză sau după creşterea dozelor, deoarece poate surveni hipotensiunea. Hipotensiunea datorată vasodilataţiei excesive se tratează iniţial prin reducerea dozei de diuretic. Dacă simptomele persistă, doza oricărui inhibitor ECA se poate reduce. La iniţierea tratamentului sau pe durata creşterii dozelor de Carvedilol se poate observa agravarea insuficienţei cardiace sau retenţia de lichide.  În aceste cazuri, doza de diuretic va fi crecută. Totuşi, uneori, poate fi necesară reducerea dozelor sau întreruperea tratamentului cu Carvedilol. Dozele de carvedilol nu vor fi crescute înainte ca simptomele de agravare a insuficienţei cardiace sau a hipotensiunii datorată vasodilataţiei să fie controlate.

Pe durata tratamentului cu carvedilol, la pacienţii cu insuficienţă cardiacă şi tensiune arterială scăzută (tensiune arterială sistolică < 100 mm Hg), boală cardiacă ischemică şi ateroscleroză generalizată şi/sau insuficienţă renală subiacentă, a fost observată o deteriorare reversibilă a funcţiei renale.
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă ce prezintă aceşti factori de risc, se va monitoriza funcţia renală pe durata regimului de creştere a dozelor de carvedilol. Dacă survine o agravare semnificativă a funcţiei renale, doza de carvedilol trebuie redusă sau tratamentul se întrerupe.

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică trataţi cu digitală, carvedilolul va fi administrat cu precauţie, deoarece, atât digitala, cât şi carvedilolul încetinesc conducerea AV (vezi pct. 4.5 “Interacţiuni cu alte medicamente, alte interacţiuni”).

 

Alte atenţionări în ceea ce priveşte carvedilolul şi beta-blocantele în general

 

Pacienţii cu boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC) şi tendinţă la bronhospasm şi care nu sunt trataţi cu medicamente pe cale orală sau inhalatorie, pot primi tratament cu carvedilol numai dacă beneficiile aşteptate depăşesc posibilul risc.  Pacienţii vor fi monitorizaţi cu atenţie în faza iniţială a tratamentului, iar regimul de creştere a dozelor şi dozele de carvedilol vor fi reduse în caz de bronhospasm.

Carvedilolul poate masca simptomele şi semnele hipoglicemiei acute. La pacienţii cu diabet zaharat şi insuficienţă cardiacă pot surveni, ocazional, tulburări ale controlului glicemic, datorită utilizării carvedilolului. De aceea, sunt necesare monitorizarea atentă a pacienţilor diabetici trataţi cu carvedilol, prin controlul regulat al glicemiei, în special pe durata regimului de creştere a dozelor, precum şi ajustarea medicaţiei antidiabetice, la nevoie.  (vezi pct. 4.5 “Interacţiuni cu alte medicamente, alte interacţiuni”). Se va monitoriza atent glicemia şi după o perioadă mai îndelungată de post.

 

Carvedilolul poate masca simptomatologia tireotoxicozei.

 

Carvedilolul poate produce bradicardie. Dacă se constată scăderea frecvenţei cardiace sub 55 bpm şi apar simptome asociate bradicardiei, se va reduce doza de carvedilol.

 

Când carvedilolul este utilizat concomitent cu blocante ale canalelor de calciu, precum verapamil şi diltiazem, sau cu alte antiaritmice, în special amiodaronă, pacientul trebuie monitorizat din punct de vedere al tensiunii arteriale şi al ECG. Coadministrarea intravenoasă a acestor medicamente va fi evitată (vezi pct. 4.5 “Interacţiuni cu alte medicamente, alte interacţiuni”).

 

Cimetidina se administrează numai cu precauţie concomitent cu carvedilolul, deoarece efectele acestuia se pot accentua (vezi pct. 4.5 “Interacţiuni cu alte medicamente, alte interacţiuni”).

 

Persoanele care poartă lentile de contact trebuie atenţionate asupra posibilei reduceri a secreţiei lacrimale.

 

Se recomandă precauţie în administrarea carvedilolului la pacienţii cu istoric de reacţii serioase de hipersensibilitate şi la cei care au urmat tratamente de desensibilizare, deoarece beta-blocantele pot creşte sensibilitatea la alergeni şi gravitatea reacţiilor anafilactice. Precauţia este necesară în cazul prescrierii beta-blocantelor la pacienţii cu psoriazis, deoarece leziunile cutanate se pot agrava.

Carvedilolul va fi utilizat cu precauţie la pacienţii cu boli vasculare periferice, deoarece  beta-blocantele pot agrava simptomele bolii. Aceeaşi precauţie este necesară în cazul pacienţilor cu sindrom Raynaud, deoarece poate apare exacerbarea sau agravarea simptomatologiei.

 

Pacienţii care sunt cunoscuţi ca metabolizatori lenţi ai debrisoquinei, trebuie monitorizaţi cu atenţie la iniţierea tratamentului cu carvedilol (vezi pct. 5.2 “Proprietăţi farmacocinetice”).

 

Datorită experienţei clinice limitate, carvedilolul nu va fi administrat pacienţilor cu hipertensiune arterială labilă sau secundară, hipotensiune ortostatică, boală cardiacă acută inflamatorie, obstrucţie hemodinamică importantă a valvelor cardiace sau a tractului de ejecţie, arteriopatie periferică în stadiu terminal, tratament concomitent cu antagonişti  ai receptorilor a1 sau agonişti ai receptorilor a2.

 

La pacienţii cu feocromocitom, un tratament iniţial cu alfa blocante va fi început înaintea tratamentului cu orice tip de beta blocant. Cu toate că exercită efecte alfa şi beta blocante, nu există suficientă experienţă în utilizarea carvedilolului în această afecţiune, astfel incât se recomandă  precauţie în utilizarea carvedilolului la aceşti pacienţi.

 

Datorită acţiunii dromotrop negative, carvedilolul va fi administrat cu precauţie la pacienţii cu bloc cardiac de gradul 1.

 

Beta-blocantele reduc riscul aritmic din timpul anesteziei, dar riscul hipotensiunii poate fi la fel de crescut. De aceea, se recomandă precauţie în utilizarea anumitor medicamente anestezice. Studii mai noi sugerează beneficiul utilizării betablocantelor în prevenirea morbidităţii cardiace perioperatorii şi reducerea incidenţei complicaţiilor cardiovasculare.

 

La fel ca în cazul altor beta-blocante, tratamentul cu carvedilol nu va fi întrerupt brusc. Această regulă se va aplica mai ales în cazul pacienţilor cu boală cardiacă ischemică. Tratamentul cu carvedilol trebuie întrerupt gradat, într-o perioadă de 2 săptămâni, de exemplu prin reducerea dozelor zilnice la jumătate, la fiecare 3 zile. Dacă este necesar, în acelaşi timp, se va iniţia un tratament de substituţie pentru prevenirea exacerbării anginei pectorale.

 

Acest medicament conţine lactoză. În cazurile rare de pacienţi cu probleme de intoleranţă ereditară la galactoză, deficienţă de lactază Lapp sau malabsorbţie de glucoză-galactoză nu vor fi trataţi cu acest medicament.

 

Medicamentul conţine sucroză. În cazurile rare de pacienţi cu probleme de intoleranţă ereditară la fructoză, malabsorbţie de glucoză-galactoză  sau insuficienţă de sucrază-isomaltază nu vor fi trataţi cu acest medicament.

    

Produsul poate determina o reacţie pozitivă în cazul testelor de control antidoping, la sportivi.

 

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente, alte interacţiuni

Antiaritmice. Au fost raportate cazuri izolate de tulburări de conducere (cu compromitere rară a hemodinamicii) în cazul administrării concomitente orale de carvedilol şi diltiazem, verapamil şi/sau amiodaronă. Ca şi pentru alte beta-blocante, se vor monitoriza cu atenţei ECG şi tensiunea arterială, în cazul  administrării concomitente de blocante ale canalelor de calciu de tipul verapamilului şi diltiazemului, datorită riscului de tulburări de conducere AV sau de insuficienţă cardiacă (efect sinergic). Se recomandă monitorizare atentă în cazul co-administrării orale de carvediol şi amiodaronă sau antiaritmice din clasa I. La scurt timp după iniţierea tratamentului cu beta-blocant la pacienţii aflaţi sub tratament cu amiodaronă, s-au raportat bradicardie, stop cardiac şi fibrilaţie ventriculară. Există riscul de insuficienţă cardiacă în cazul administrării i.v. concomitente a antiartimicelor din clasa Ia sau Ic.

Tratamentul concomitent cu rezerpină, guanetidină, metildopa, guanfacină şi inhibitori de monoaminooxidază (cu excepţia inhibitorilor MAO-B) poate conduce la scăderea adiţională a ferecvenţei cardiace. Se recomandă monitorizarea semnelor vitale.

 

Dihidropiridine.Administrare concomitentă de dihidropiridine şi carvedilol se va face sub supraveghere atentă, deoarece s-au raportat cazuri de insuficienţă cardiacă şi hipotensiune severă.

 

Nitraţi. Efecte hipotensoare crescute.

 

Glicozide cardiace. În cazul administrării concomitente a carvedilolului şi digoxinei la  pacienţii hipertensivi, s-au observat creşteri ale concentraţiilor de echilibru ale digoxinei cu aproximativ 16%, iar în cazul administrării digitoxinei, cu aproximativ 13%. La iniţierea, întreruperea sau ajustarea dozelor de carvedilol se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de digoxină.

 

Alte medicamente antihipertensive. Carvedilolul poate potenţa efectele altor antihipertensive administrate concomitent (de ex. antagonişti ai receptorilor a1), precum şi ale altor medicamente cu reacţii adverse antihipertensive, precum barbituricele, fenotiazinele, antidepresivele triciclice, agenţii vasodilatatori şi alcoolul.

 

Ciclosporina. Concentraţia plasmatică a ciclosporinei este crescută în cazul administrării concomitente a carvedilolului. Se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor ciclosporinei.

 

Antidiabetice,  inclusiv insulina. Efectele hipoglicemice ale insulinei şi ale antidiabeticelor orale pot fi intensificate. Simptomele hipoglicemiei pot fi mascate. La pacienţii diabetici este necesară monitorizarea glicemiei.

 

Clonidină. În cazul întreruperii concomitente a tratamentelor cu carvedilol şi clonidină, carvedilolul va fi exclus din tratament cu câteva zile înaintea întreruperii pas cu pas a tratamentului cu clonidină.

 

Anestezice inhalatorii. Datorită efectelor sinergice inotrop negativ şi hipotensor ale carvedilolului şi ale anumitor anestezice inhalatorii, se recomandă precauţie în cazul anesteziei.

 

AINS, estrogeni şi corticosteroizi. Efectul antihipertensiv al carvedilolului este scăzut, datorită retenţiei de apă şi sodiu.

 

Medicamente ce induc sau inhibă activitatea enzimelor citocrom P450. Pacienţii care primesc medicamente ce induc (de ex. rifampicina şi barbituricele) sau inhibă (de ex. cimetidina, ketoconazolul, fluoxetina, haloperidolul, verapamilul, eritromicina) activitatea enzimelor citocrom P450, trebuie monitorizaţi atent în timpul tratamentului concomitent cu carvedilol, deoarece concentraţia plasmatică ale carvedilolului poate fi redusă de inductori şi crescută de inhibitorii enzimatici.

 

Simpatomimetice cu efecte alfa şi beta. Risc de hipertensiune şi bradicardie excesivă.

 

Ergotamina. Intensificarea vasoconstricţiei.

 

Blocanţi neuromusculari. Accentuarea gradului de bloc neuromuscular.

 

4.6 Sarcina şi alăptarea

 

Nu se recomandă utilizarea carvedilolului în timpul sarcinii şi alăptării.

 

În studiile de reproducere la animale, carvedilolul nu a produs nici un fel de efecte teratogene, dar nu există suficiente date clinice referitoare la siguranţa administrării la gravide (vezi pct. 5.3 ”Date preclinice de siguranţă”).

 

Beta-blocantele reduc perfuzia placentară, ceea ce poate duce la moarte şi imaturitate fetală intrauterină şi la naşteri premature. De asemenea, la feţi şi nou-născuţi pot apărea reacţii adverse (în special hipoglicemie, bradicardie, deprimare respiratorie şi hipotermie). La nou-născuţi există un risc crescut de complicaţii cardiace şi pulmonare. Carvedilolul va fi utilizat la femeile însărcinate numai dacă potenţialul beneficiu pentru mamă este mai mare decât potenţialul risc pentru făt/nou-născut. Tratamentul va fi oprit cu 2-3 zile înainte de naştere. Dacă nu este posibil, nou-născutul trebuie monitorizat în primele 2-3 zile de viaţă extrauterină.

 

Carvedilolul este lipofil şi, conform rezultatelor studiilor la animalele care alăptează, carvedilolul şi metaboliţii săi sunt excretaţi în laptele matern; de aceea, în timpul tratamentului cu carvedilol, nu se recomandă alăptarea.

 

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

 

În special la iniţierea tratamentului cu carvedilol şi la ajustrea dozelor, unii pacienţi prezintă  reducerea stării de vigilenţă. Sub o supraveghere terapeutică corectă, carvedilolul nu este cunoscut a reduce capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

 

4.8 Reacţii adverse

 

Reacţiile adverse apar mai ales la începutul tratamentului.

Profilul reacţiilor adverse la pacienţii cu hipertensiune arterială şi angină pectorală este similar cu cel observat la pacienţii cu insuficienţă cardiacă. Frecvenţa reacţiilor adverse este, totuşi, mai mică la pacienţii cu hipertensiune arterială şi angină pectorală.

 

Reacţiile adverse la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, raportate în studiile clinice.

Reacţiile adverse ce au apărut în studii clinice la pacienţi cu insuficienţă cardiacă şi nu au survenit cu aceeaşi frecvenţă la pacienţii ce au primit placebo, sunt evidenţiate în tabelul următor

 


 


 

FOARTE

FRECVENTE

(>1/10)

FRECVENTE

(>1/100)

MAI  PUŢIN

FRECVENTE

(>1/1000, <1/100)

RARE

(<1/1000)

Tulburări

hematologice

 

Trombocito-penie

uşoară

 

 

Tulburări de

metabolism

şi nutriţie

Hiperglicemie*

Edeme periferice

Hipervolemie

Retenţie de lichide

 

 

 

Tulburări  ale

sistemului nervos

 

Ameţeli

 

 

Sincopă

 

 

 

Tulburări  oculare

 

Tulburări vizuale

 

 

 

 

Tulburări cardiace

 

Edeme periferice

Bradicardie

 

 

 

 

Bloc total AV

Agravarea

insuficienţei

cardiace

 

Tulburări renale

şi urinare

 

 

 

 

Deteriorarea

funcţiei renale

Tulburări vasculare

Hipotensiune

ortostatică

 

 

 

Tulburări

gastrointestinale

Greaţă

Diaree

Vărsături

 

 

Constipaţie

 

 

Tulburări ale aparatului reproducător şi ale

glandelor mamare

 

Edem genital

 

 

 

Tulburări generale

şi la locul 

de administrare

 

Edem

 

 

 

 

 

       *Hiperglicemia (la pacienţi cu diabet zaharat), (vezi pct.  4.4  "Atenţionări şi precauţii   speciale”).

 

Insuficienţa renală acută şi afectarea funcţiei renale au fost reacţii adverse rare la pacienţii cu aterosceroză generalizată şi/sau functie renală alterată. Frecvenţa reacţiilor adverse nu depinde de doză, cu excepţia ameţelilor, tulburărilor vizuale, bradicardiei şi agravării insuficienţei cardiace.

 

Rareori, contractilitatea cardiacă poate scădea pe durata regimului de creştere a dozelor.

 

Reacţii adverse la pacienţii cu hipertensiune şi angină pectorală, raportate în studiile clinice.


 

FOARTE FRECVENTE

(>1/10)

FRECVENTE

(>1/100)

MAI  PUŢIN

FRECVENTE

(>1/1000, <1/100)

RARE

(<1/1000)

FOARTE RARE

(<1/10 000)

Tulburări hematologice

 

 

 

Trombocito-penie

uşoară

Leucopenie

 

 

Tulburări  de

metabolism şi

nutriţie

 

 

 

Hiper-

colesterolemie

 

Edem periferic

 

 

Tulburări

psihiatrice

 

 

 

Tulburări de somn

Depresie

 

 

Tulburări ale

sistemului nervos

Ameţeli*

Cefalee *

 

 

Paraestezie Sincopă*

 

 

Tulburări oculare

Scăderea secreţiei lacrimale

 

 

 

Tulburări vizuale

Iritaţie oculară

 

Tulburări

cardiace

Bradicardie*

 

 

 

 

 

Tulburări

vasculare

Hipotensiune

ortostatică

 

 

 

Insuficienţă circulatorie periferică

 

 

Tulburări

respiratorii,

toracice şi

mediastinale

 

 

 

 

Congestie nazală

 

 

 

Tulburări

gastrointesti-nale

 

 

Greaţă

Durere

abdominală

Diaree

 

 

 

Constipaţie

Vărsături

 

Uscăciunea gurii

 

 

Tulburări

musculo - scheletice,

ale ţesutului

conjunctiv şi  osoase

 

Durere în

membru

 

 

 

 

 

 

Tulburări renale

şi urinare

 

 

 

 

Deteriorarea

funcţiei renale

 

Dificultate în

micţiune

 

Tulburări ale

aparatului

reproducător şi

ale glandei

mamare

 

 

 

 

 

Impotenţă

 

Tulburări generale

şi la locul de administrare

 

Oboseală *

 

 

 

 

 

 

Investigaţii

 

 

 

Creşterea

Transamina-zelor

plasmatice

 

 

* Aceste reacţii adverse survin în special la începutul tratamentului.

 

Reacţiile adverse foarte rare includ angina pectorală, blocul AV şi exacerbarea simptomelor la pacienţii cu claudicaţie intermittentă sau fenomene Raynaud.

 

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale. La pacienţii predispuşi a fost frecvent observată dispneea astmatică.

 

Tulburări cutanate şi ale ţesutului subcutanat. Rareori au fost raportate diferite reacţii cutanate (de ex. exantem alergic, urticarie, prurit şi reacţii asemănătoare lichenului plan). Pot apărea leziuni psoriazice cutanate sau cele deja existente se pot agrava.

 

În special beta-blocantele neselective pot face ca diabetul zaharat latent să devină manifest şi agravat, perturbând controlul glicemic. Sunt posibile tulburări uşoare ale balanţei glucozei, totuşi nu frecvente, pe durata tratamentului cu carvedilol.

 

4.9 Supradozaj

 

Simptome. Supradozarea poate produce hipotensiune severă, bradicardie, insuficienţă cardiacă, şoc cardiogen şi stop cardiac. De asemenea, pot surveni probleme respiratorii, bronhospasm, vărsături, reducerea stării de conştienţă şi convulsii.

 

Tratament. În plus faţă de procedurile obişnuite de tratament, trebuie monitorizate semnele vitale şi, la nevoie, corectate într-o unitate de terapie intensivă.

Pot fi luate următoarele măsuri suportive:

 

Atropina: 0,5 - 2 mg i.v. (pentru tratamentul bradicardiei severe).

 

Glucagon: iniţial 1 - 10 mg i.v. urmat, la nevoie, de o perfuzie lentă cu 2 – 5 mg/oră (pentru menţinerea funcţiei cardiovasculare).

 

Simpatomimetice conform eficacităţii lor şi greutăţii corporale a pacienţilor: dobutamină, isoprenalină sau adrenalină.

 

Dacă vasodilataţia periferică reprezintă simptomul dominant al supradozării, pacientul trebuie să primească noradrenalină sau etilefrină. Trebuie monitorizată continuu starea hemodinamică a pacientului.

 

Dacă pacientul prezintă bradicardie care nu răspunde la farmacoterapie, se va recurge la implanterea unui pacemaker. Pentru tratamentul bronhospasmului, pacientului trebuie să i se administreze beta-simpatomimetice (sub formă de aerosoli sau i.v., în cazul în care aerosolii nu produc efectele scontate) sau teofilină i.v. Dacă pacientul are convulsii, se poate administra diazepam, lent i.v. 

 

Carvedilol se leagă în proporţie ridicată de proteinele plasmatice. De aceea, nu poate fi eliminat prin dializă.

 

Important! În cazul unei supradozări severe, când pacientul este în stare de şoc, tratamentul suportiv va continuat pentru o perioadă de timp suficient de lungă, deoarece eliminarea şi redistribuţia carvedilolului sunt mai reduse decât în mod normal.

Durata tratamentului cu antidot depinde de gravitatea supradozării; tratamentul suportiv trebuie continuat până la stabilizarea pacientului.

 

 

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

 

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: agenţi alfa şi beta-blocanţi

Cod ATC: C07AG02

 

Carvedilolul este un vasodilatator beta-blocant neselectiv, ce reduce rezistenţa vasculară periferică prin blocare selectivă a receptorilor alfa 1 şi inhibă sistemul renină-angiotensină prin beta-blocare neselectivă. Activitatea reninei plasmatice este redusă, iar retenţia de lichide este rară.

 

Carvedilolul nu prezintă activitate simpatomimetică intrinsecă (ASI). Ca şi propranololul, prezintă proprietăţi de stabilizare a membranei.

 

Carvedilolul este un amestec racemic de doi stereoizomeri. Pe modele animale, s-a dovedit că ambii enantiomeri prezintă activitate de blocare alfa-adrenergică. Blocarea neselectivă a beta1- şi beta2- adrenoceptorilor este atribuită în special enantiomerului S (-).

 

Proprietăţile antioxidante ale carvedilolului şi metaboliţilor săi au fost demonstrate în studiile la animale in vitro şi in vivo, şi in vitro în studiile pe diferite tipuri de celule umane.

 

La pacienţii hipertensivi, reducerea tensiunii arteriale nu este asociată cu o creştere concomitentă a rezistenţei periferice, ca în cazul beta-blocantelor clasice. Frecvenţa cardiacă este uşor scăzută. Volumul bătaie rămâne nemodificat. Fluxul sangvin renal şi funcţia renală rămân nemodificate, la fel şi fluxul sangvin periferic; de aceea, extremităţile reci, deseori observate în cazul beta-blocantelor, sunt rareori prezente. La pacienţii hipertensivi, carvedilolul creşte concentraţia plasmatică a norepinefrinei.

 

În cazul unui tratament prelungit la pacienţii cu  angină pectorală, s-a observat un efect anti-ischemic al carvedilolului, precum şi un efect antialgic. Studiile hemodinamice au demonstrat reducerea pre- şi post-sarcinii ventriculare. La pacienţii cu disfuncţie ventriculară stângă sau insuficienţă cardiacă congestivă, carvedilolul are un efect favorabil asupra hemodinamicii, precum  şi asupra fracţiei de ejecţie şi dimensiunilor ventriculului stâng.

 

Carvedilolul nu are efecte negative asupra profilului lipidelor plasmatice sau electroliţilor. Raportul HDL (lipoproteine cu densitate mare) şi LDL (lipoproteine cu densitate mică) rămâne normal.

 

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

 

Descriere generală. Biodisponibilitatea absolută a formei orale a carvedilolului este de aproximativ 25 %. Maximul concentraţiei plasmatice se atinge la aproximativ 1 oră după administrare. Există o relaţie liniară între doză şi concentraţiile plasmatice. La pacienţii cu hidroxilare lentă a debrisoquinei, concentraţiile plasmatice ale carvedilolului sunt de 2 – 3 ori mai mari comparativ cu metabolizatoii rapizi ai debrisoquinei.

 

Alimentele nu influenţează biodisponibilitatea, cu toate că întârzie atingerea concentraţiei plasmatice maxime. Carvedilolul este foarte lipofil. Aproximativ 98 % până la 99 % din carvedilol se leagă de proteinele plasmatice. Volumul său de distribuţie este de aproximativ 2 l/kg. La primul pasaj după administrare orală se metabolizează aproximativ 60 – 75 % din doza de carvedilol.

Timpul de înjumătăţire al carvedilolului variază de la 6 la 10 ore. Clearance-ul plasmatic este de aproximativ 590 ml/min. Eliminarea are loc, în principal, pe cale biliară. Calea principală de excreţie a carvedilolului este cea fecală. O cantitate mică de carvedilol este eliminată pe cale renală, sub formă de metaboliţi.

 

Carvedilolul este intens metabolizat în diferiţi metaboliţi, care sunt eliminaţi mai ales prin bilă. Carvedilolul este metabolizat în ficat, în principal prin oxidarea inelului aromatic şi glucuronidare. Demetilarea şi hidroxilarea inelului fenol generează trei metaboliţi activi cu activitate beta-blocantă. Comparativ cu carvedilolul, aceşti 3 metaboliţi au un efect vasodilatator slab. Pe baza studiilor preclinice, metabolitul 4’-hidroxifenol prezintă o activitate beta-blocantă de 13 ori mai mare decât carvedilolul. Totuşi, concentraţiile metabolitului la om, sunt de aproximativ 10 ori mai mici decât  cele ale carvedilolului. Doi dintre metaboliţii hidroxicarbazol prezintă o activitate antioxidantă foarte accentuată, de 30 – 80 ori mai mare  comparativ cu carvedilolul.

 

Proprietăţile la pacieţi. Farmacocinetica carvedilolului este influenţată de vârstă; concentraţiile plasmatice sunt cu aproximativ 50 % mai mari la vârstnici comparativ cu subiecţii tineri. Într-un studiu la  pacienţi cu ciroză hepatică, biodisponibilitatea carvedilolului a fost de 4 ori mai mare şi concentraţia plasmatică maximă de 5 ori mai mare, iar volumul de distribuţie de 3 ori mai mare decât la subiecţii sănătoşi. La unii pacienţi hipertensivi cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei 20 - 30 ml/min) sau severă (clearance-ul creatininei < 20 ml/min), s-a observat o creştere a concentraţiei plasmatice a carvedilolului cu aproximativ 40 – 55 %, în comparaţie cu pacienţii cu funcţie renală normală. Totuşi, a existat o variaţie mare a rezultatelor.

 

5.3 Date preclinice de siguranţă

 

Studiile la şobolan şi şoarece au demonstrat lipsa potenţialului carcinogen al carvedilolului la doze de 75 mg/kg şi 200 mg/kg (de 38 - 100 ori doza zilnică maximă la om).

 

Studiile in vitro sau in vivo la mamifere sau alte animale au demonstrat lipsa potenţialului mutagen al carvedilolului.

 

La administrarea unor doze foarte mari de carvedilol la femele gestante de şobolan (³ 200 mg/kg = ³ 100 ori doza zilnică maximă la om), s-au observat reacţii adverse asupra sarcinii şi fertilităţii. Creşterea şi dezvoltarea fizică a feţilor au fost întârziate la doze de ³ 60 mg/kg (³ 30 ori decât doza zilnică maximă la om). A fost observată embriotoxicitatea

(mortalitate crescută după implantarea embrionului), dar nu au existat deformări la şobolan sau iepure la doze de 200 mg/kg şi, respectiv, 75 mg/kg (de 38 – 100 ori doza zilnică maximă la om).

 

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

 

6.1 Lista excipienţilor

Lactoză monohidrat, zahăr, polividonă K 25, crospovidonă, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu.

 

6.2 Incompatibilităţi

          Nu este cazul.

 

 

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

 

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Nu sunt necesare condiţii speciale de păstrare.

 

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 4 blistere OPA-Al-PVC/Al a câte 7 comprimate.

 

6.6 Instrucţiuni privind pregătirea medicamentului în vederea administrării şi manipularea sa

         Nu sunt necesare.

 

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Krka, d. d., Novo mesto,

Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia

 

8. NUMĂRUL DIN REGISTRUL PRODUSELOR MEDICAMENTOASE

          5220/2005/01

 

9. DATA AUTORIZĂRII SAU A ULTIMEI REAUTORIZĂRI

Martie 2005

 

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

          Februarie 2005

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Unul din doi adulti sufera de hipertensiune Unul din doi adulti sufera de hipertensiune, afectiune care reprezinta un factor de risc major pentru accidentul vascular cerebral si pentru demente, a declarat prof. dr. Ovidiu Bajenaru, seful Clinicii de Neurologie a Spitalului Universitar, cu prilejul campaniei de depistare a hipertensiunii.
4 din 10 români suferă de hipertensiune arterială. Tu când ţi-ai măsurat ultima oară tensiunea? Aproape o treime din locuitorii planetei au hipertensiune arterială, iar jumătate dintre ei nu știu acest lucru, arată datele publicate deWorld Hypertension League. Mai mult, reprezentanţii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii susţin că tensiunea arterială crescută este răspunzătoare de pierderea...
Tensiunea arterială în timpul anotimpului cald Există persoane care suferã în mod constant de dereglări ale tensiunii arteriale şi persoane care sunt afectate ocazional (tensiune arterialã oscilatorie). Indiferent de situaţie, vara este un anotimp în care această afecţiune este mai des întâlnită decât în restul anului. Aceasta şi pentru că temperaturile...
Peste un miliard de persoane din întreaga lume suferă de hipertensiune arterială (studiu) Numărul persoanelor care suferă de hipertensiune în lume s-a dublat în ultimii 40 de ani, ajungând la peste un miliard, din care majoritatea trăiesc în ţări în curs de dezvoltare şi peste jumătate în Asia, conform unui studiu dat publicităţii miercuri, relatează AFP.
Peste 45% din populaţia adultă a României - cu hipertensiune arterială În România, hipertensiunea arterială afectează 45,1% din populaţia adultă, potrivit rezultatelor celui mai recent studiu - SEPHAR III, efectuat de Societatea Română de Hipertensiune şi dat vineri publicităţii.
Studiu: Peste 45% din populaţia adultă a României - cu hipertensiune arterială În România, hipertensiunea arterială afectează 45,1% din populaţia adultă, potrivit rezultatelor celui mai recent studiu - SEPHAR III, efectuat de Societatea Română de Hipertensiune şi dat vineri publicităţii.