Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

BISOSTAD 10 mg
Denumire BISOSTAD 10 mg
Descriere Hipertensiune arterială. Angină pectorală cronică stabilă.
Denumire comuna internationala BISOPROLOLUM
Actiune terapeutica MEDICAMENTE BETABLOCANTE BETABLOCANTE SELECTIVE
Prescriptie P-6L - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala valabila 6 luni
Forma farmaceutica Comprimate filmate
Concentratia 10mg
Ambalaj Cutie x 4 blist. PVC-PE-PVDC/Al x 7 compr. film.
Valabilitate ambalaj 1 an
Cod ATC C07AB07
Firma - Tara producatoare STADA ARZNEIMITTEL AG - GERMANIA
Autorizatie de punere pe piata STADA ARZNEIMITTEL AG - GERMANIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre BISOSTAD 10 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre BISOSTAD 10 mg, comprimate filmate   Rezumatul caracteristicilor produsului   Prospect       

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 5516/2005/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10                   Anexa 2

  Rezumatul caracteristicilor produsului

 

 

 

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

 

 

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A PRODUSULUI MEDICAMENTOS

BISOSTAD 5 mg

 

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Un comprimat filmat conţine hemifumarat de bisoprolol 5 mg.

 

Pentru excipienţi, vezi pct. 6.1.

 

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate filmate.

 

Comprimatele filmate sunt de culoare roz deschis, rotunde, biconvexe, cu linie mediană pe fiecare parte şi marcate cu ,,BSL5” pe o parte.

 

4. DATE CLINICE

 

4.1 Indicaţii terapeutice

- Hipertensiune arterială.

- Angină pectorală cronică stabilă.

 

4.2 Doze şi mod de administrare

Bisostad 5 mg se administrează pe cale orală.

Tratamentul cu bisoprolol este, de obicei, de lungă durată.

 

Dozele trebuie ajustate individual. Se recomandă să se înceapă tratamentul cu cea mai mică doză posibilă. La unii pacienţi, poate fi adecvată o doză de 5 mg pe zi. Doza obişnuită este de 10 mg pe zi în priză unică, iar doza maximă recomandată este de 20 mg pe zi.

 

Comprimatele filmate trebuie administrate dimineaţa. Ele trebuie înghiţite cu lichid şi nu trebuie mestecate.

 

Pacienţi cu afectare renală

La pacienţii cu afectare renală severă (clearance al creatininei < 20 ml/min) doza nu tebuie să depăşească 10 mg pe zi, în priză unică. Această doză poate fi divizată, eventual, în două prize egale.

Deoarece puţinele date sugerează că bisoprololul nu este eliminat prin dializă, la pacienţii dializaţi nu este necesară administrarea unei doze suplimentare după efectuarea şedinţei de dializă.

 

Pacienţi cu afectare hepatică severă

De obicei, nu este necesară ajustarea dozei, totuşi se recomandă monitorizarea atentă.

 

Vârstnici

De obicei, nu este necesară ajustarea dozei. Se recomandă să se înceapă tratamentul cu cea mai mică doză posibilă.

 

Copii sub 12 ani şi adolescenţi

Nu există experienţă referitoare la administrarea acestui produs la pacienţi aflaţi în aceste categorii de vârstă, de aceea nu este recomandată utilizarea sa.

 

Întreruperea tratamentului

Tratamentul nu trebuie orpit brusc mai ales la pacienţii cu boală cardiacă ischemică (vezi, de asemenea, pct. 4.4 ,,Atenţionări şi precauţii speciale”). Doza trebuie redusă treptat prin înjumătăţirea sa la intervale de o săptămână.

 

4.3 Contraindicaţii

- Insuficienţă cardiacă acută sau în timpul episoadelor de decompensare a insuficienţei cardiace ce necesită tratament inotrop realizat prin administrare i.v.

- Şoc cardiogen.

- Bloc atrio-ventricular (AV) de gradul II sau III (fără pacemaker).

- Sindromul sinusului bolnav.

- Bloc sino-atrial.

- Bradicardie cu mai puţin de 50 bătăi/minut înaintea începerii tratamentului.

- Hipotensiune arterială (tensiune sistolică sub 100 mm Hg).

- Astm bronşic sever sau bronhopneumopatie obstructivă cronică severă.

- Stadii avansate ale arteriopatiei obstructive periferice şi sindrom Raynaud.

- Acidoză metabolică.

- Hipersensibilitate la bisoprolol sau la oricare dintre excipienţii produsului.

- Feocromocitom netratat (vezi, de asemenea, pct.4.4).

- Asociere cu floctafenină şi sultopridă (vezi, de asemenea, pct 4.5).

 

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale

În tratamentul insuficienţei cardiace cronice sunt utilizate alte forme farmaceutice ce conţin bisoprolol ale acestui produs. Utilizarea medicamentelor β-blocante în cazul acestei indicaţii terapeutice necesită o abordare foarte atentă şi trebuie începută cu o fază de titrare foarte strictă. În acestă fază sunt necesare creşteri ale dozei ce nu pot fi realizate utilizând acest produs. De aceea, acest produs nu trebuie utilizat în tratamentul insuficienţei cardiace cronice.

Asocierea cu amiodarona nu este recomandată dat fiind riscul de producere a tulburărilor de contractilitate, automatism şi conducere (supresia reacţiilor simpatice compensatorii). Bisoprololul trebuie utilizat cu precauţie în:

- Bronhospasm (astm bronşic, boală obstructivă a căilor respiratorii): în astmul bronşic sau altă boală obstructivă cronică a căilor respiratorii, ce poate produce simptome, trebuie administrat concomitent tratament bronhodilatator. Ocazional poate să apară o creştere a rezistenţei căilor respiratorii la pacienţii cu astm bronşic, de aceea poate fi necesară creşterea dozei de β2-stimulante.

- Administrare concomitentă de anestezice inhalatorii.

- Diabet zaharat cu variaţii mari ale valorilor glicemiei; simptomele hipoglicemiei pot fi mascate. Trebuie monitorizate valorile glicemiei în timpul tratamentului cu bisoprolol.

- Tireotoxicoză, pot fi mascate simptomele adrenergice.

- Pacienţi cu boală hepatică.

- Restricţii alimentare stricte.

- Tratament de desensibilizare în desfăşurare.

- Ca şi alte medicamente β-blocante bisoprololul poate creşte atât sensibilitatea la alergeni cât şi severitatea reacţiilor anafilactice. Tratamentul cu adrenalină nu are întotdeauna efectul scontat.

- Bloc AV de gradul întâi.

- Angină Printzmetal; medicamentele β-blocante pot creşte numărul şi durata crizelor anginoase la pacienţii cu angină Printzmetal. Utilizarea medicamentelor blocante selective ale receptorilor adrenergici β1 este posibilă în cazul formelor uşoare şi doar în asociere cu un medicament vasodilatator.

- Tulburări ale circulaţiei periferice, precum fenomenul Raynaud şi claudicaţia intermitentă: poate să se producă agravarea simptomatologiei, mai ale la începerea tratamentului.

- Bisoprololul trabuie administrat cu precauţie la pacienţii cu bradicardie cu 50-60 bătăi/minut înainte de începerea tratamentului.

- La pacienţii cu feocromocitom (vezi, de asemenea, pct. 4.3) bisoprololul nu trebuie administrat înainte de blocarea receptorilor α.

- Antecedente patologice personale de psoriazis sau psoriazis activ; bisoprololul trebuie administrat doar după evaluarea riguroasă a raportului risc/beneficiu.

 

Începerea tratamentului cu bisoprolol necesită monitorizare regulată, mai ales în cazul tratamentului vârstnicilor. Întreruperea tratamentului cu bisoprolol nu trebuie făcută brusc decât dacă este neapărat necesar. La pacienţii cu boală cardiacă ischemică există riscul de producere a infarctului miocardic şi a morţii subite dacă tratamentul este întrerupt. Informaţii suplimentare sunt prezentate la pct. 4.2 ,,Doze şi mod de administrare”.

Acest produs conţine o substanţă activă ce poate produce pozitivarea unor teste de control antidoping.

 

4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni

Asocieri contraindicate

- Floctafenină: β-blocantele pot afecta reacţiile compensatorii cardiovasculare asociate cu hipotensiune arterială sau şoc ce pot fi induse de către floctafenină.

- Sultopridă: bisoprololul nu trebuie să fie administrat concomitent cu sultoprida deoarece există un risc crescut de producere a aritmiilor ventriculare.

 

Asocieri nerecomandate

- Antagonişti ai calciului (verapamil, diltiazem, bepridil): efect negativ asupra contractilităţii, conducerii atrio-ventriculare şi tensiunii arteriale.

- Clonidină: risc crescut de rebound hipertensiv precum şi scăderea exagerată a frecvenţei cardiace şi a conducerii cardiace.

- Inhibitori ai monoaminooxidazei (cu excepţia inhibitorilor MAO-B): efect hipotensor accentuat al β-blocantului dar, de asemenea, risc de producere a puseului hipertensiv.

 

Asocieri ce pot fi utilizate cu precauţie

- Medicamentele antiaritmice din clasa I (de exemplu: disopiramida, chinidina): poate fi potenţat efectul asupra perioadei de conducere atriale şi poate fi crescut efectul inotrop negativ. (Este necesară monitorizarea strictă a stării clinice şi a ECG).

- Medicamentele antiaritmice din clasa III (de exemplu: amiodarona): poate fi potenţat efectul asupra perioadei de conducere atriale.

- Antagonişti ai calciului (derivaţi de dihidropiridină precum nifedipina); risc crescut de hipotensiune arterială. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă compensată utilizarea concomitentă a medicamentelor β-blocante poate duce la decompensarea insuficienţei cardiace.

- Medicamente parasimatomimetice (inclusiv tacrin şi galantamina): conducerea atri-ventriculară poate fi potenţată.

- Alte medicamente β-blocante, inclusiv soluţiile pentru uz oftalmic, au efecte aditive.

- Insulină şi medicamente antidiabetice orale: potenţarea efectului hipoglicemiant. Blocarea receptorilor β-adrenergici poate masca simptomele hipoglicemiei.

- Medicamente anestezice: atenuarea tahicardiei reflexe şi creşterea riscului de hipotensiune arterială.

- Continuarea blocării receptorilor β-adrenergici reduce riscul de producere a aritmiilor în perioada de inducţie a anesteziei şi intubare. Anestezistul trebuie să fie informat atunci când pacientul primeşte bisoprolol.

- Glicozide digitalice: scăderea frecvenţei cardiace, creşterea timpului de conducere atrio-ventriculară.

- Derivaţi de ergotamină: exacerbarea tulburărilor circulatorii periferice.

- Medicamente simpatomimetice: asocierea cu bisoprolol poate reduce efectele ambelor medicamente. Pot să apară puseu hipertensiv sau bradicardie excesivă.

- Pot fi necesare doze mari de adrenalină pentru tratamentul reacţiilor alergice.

- Antidepresive triciclice, barbiturice, fenotiazine precum şi alte medicamente antihipertensive: potenţarea efectului hipotensor.

- Baclofen: potenţarea activităţii antihipertensive.

- Substanţe de contrast iodate: β-blocantele pot afecta reacţiile compensatorii cardiovasculare asociate cu hipotensiune arterială sau şoc produse de substanţele de contrast iodate.

 

Asocieri ce trebuie avute în vedere

- Mefloquină: risc crescut de producere a bradicardiei.

- Glucocorticoizi: scăderea efectului antihipertensiv datorită retenţiei hidro-saline.

- Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): scăderea efectului antihipertensiv (inhibarea prostaglandinelor vasodilatatoare de către AINS şi retenţie hidro-salină produsă de AINS tip pirazolonă).

- Rifampicină: scădere uşoară a timpului de înjumătăţire al bisoprololului posibil datorită inducţiei enzimelor hepatice care metabolizează medicamentul. În mod normal, nu este necesară ajustarea dozei.

 

4.6 Sarcina şi alăptarea

Sarcina:

Bisoprololul are efecte farmacologice ce pot cauza efecte dăunătoare asupra sarcinii şi/sau fătului/noului-născut. În general, medicamentele β-blocante scad perfuzia placentei, ce a fost asociată cu retard al creşterii, moarte intrauterină, avort sau naştere prematură. Pot să apară reacţii adverse (de exemplu: hipoglicemie, bradicardie) la făt şi nou-născut. Dacă este necesar tratamentul cu medicamente blocante ale receptorilor β-adrenergici, este de preferat să fie utilizate medicamentele blocante ale receptorilor β1-adrenergici. Bisoprololul nu trebuie utilizat în perioada de sarcină decât dacă este neapărat necesar. Dacă tratamentul cu bisoprolol este considerat necesar, trebuie monitorizate fluxul sanguin utero-placentar şi creşterea fetală. În cazul producerii unor efecte dăunătoare asupra sarcinii sau fătului, trebuie avut în vedere un alt tip de tratament. Noul născut trebuie monitorizat cu atenţie. Simptomele de hipoglicemie şi bradicardie sunt de aşteptat să se producă în primele 3 zile.

 

Alăptare:

Nu se ştie dacă bisoprololul este excretat în laptele matern. De aceea nu se recomandă alăptarea în timpul administrării de bisoprolol.

 

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Într-un studiu ce a cuprins pacienţi cu boală cardiacă coronariană, bisoprololul nu a afectat capacitatea de a conduce vehicule. Totuşi, datorită variaţiilor individuale ale reacţiilor la medicament, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată. Aceasta trebuie avută în vedere mai ales la începerea tratamentului şi după schimbarea medicaţiei precum şi în cazul consumului concomitent de etanol.

 

 

 

4.8 Reacţii adverse

Reacţiile adverse raportate sunt, în general, atribuite proprietăţilor farmacologice ale medicamentelor β-blocante.

 

Frecvente (> 1/100, < 1/10)

- Circulaţie: senzaţie de frig şi amorţeală la nivelul extremităţilor, boală Raynaud, agravarea claudicaţiei intermitente existente.

- Sistem nervos central: fatigabilitate, epuizare, ameţeli, cefalee (mai ales la începerea tratamentului, sunt, de obicei, uşoare şi dispar adeseori în decurs de 1-2 săptămâni) şi vertij.

- Gastro-intestinale: greaţă, vărsături, diaree, durere abdominală şi constipaţie.

 

Mai puţin frecvente (> 1/1000, < 1/100)

- Generale: slăbiciune musculară şi crampe, artropatie.

- Circulaţie: bradicardie, tulburări ale stimulilor AV (conducere AV încetinită sau agravarea blocului AV existent), agravarea insuficienţei cardiace, hipotensiune arterială ortostatică.

- Sistem nervos central: tulburări ale somnului, depresie.

- Căi respiratorii: bronhospasm la pacienţi cu astm bronşic sau cu antecedente de boală obstructivă a căilor respiratorii.

 

Rare (> 1/10000, < 1/1000)

- Sistem nervos central: coşmaruri, halucinaţii.

- Piele: reacţii de hipersensibilitate (prurit, eritem, erupţii).

- Ficat: creşterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale enzimelor hepatice (GOT, GPT), hepatită.

- Metabolism: creşterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale trigliceridelor, hipoglicemie.

- Aparat uro-genital: tulburări ale potenţei.

- ORL: afectarea auzului, rinită alergică.

- Ochi: scăderea secreţiei lacrimale (de avut în vedere la pacienţii care poartă lentile de contact).

- Tulburări biologice: apariţia anticorpilor antinucleari cu apariţia rară a simptomelor clinice ale sindromului lupic, ce dispar după întreruperea tratamentului.

 

Foarte rare (< 1/10000), inclusiv cazurile izolate

- Ochi: conjunctivită.

- Piele: medicamentele β-blocante pot provoca sau agrava psoriazisul sau pot induce apariţia unei erupţii asemănătoare celei psoriazice, alopecie.

 

4.9 Supradozaj

Simptomele şi tratamentul supradozajului

Simptomele cele mai des întâlnite ale supradozajului cu bisoprolol sunt bradicardia, hipotensiunea arterială, bronhospasmul, insuficienţa cardiacă acută, tulburările de conducere şi hipoglicemia.

În cazul producerii unui supradozaj, trebuie întrerupt tratamentul cu bisoprolol şi trebuie luate măsuri terapeutice suportive şi simptomatice. Trebuie evitată absorbţia bisoprololului în tractul gastro-intestinal; pot fi utilizate lavajul gastric sau administrarea de produşi adsorbanţi (de exemplu: cărbune activat) şi un medicament laxativ (de exemplu: sulfatul de sodiu). Trebuie monitorizată funcţia respiratorie şi, dacă este necesar, trebuie iniţiată respiraţia artificială. Bonhospasmul trebuie să fie conacarat prin administrarea unui tratament bronhodilatator precum izoprenalină sau medicamente β2-simpatomimetice. Complicaţiile cardiovasculare trebuie să fie tratate prin administrare intravenoasă de atropină (sau M-metil atropină). Scăderea tensiunii arteriale sau şocul trebuie să fie tratate cu substituenţi de plasmă şi vasopresoare.

Hipoglicemia poate fi tratată cu prin glucoză administrată i.v..

 

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

 

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: betablocante selective, bisoprololum

Cod ATC: C07A B07

Mecanismul de acţiune

Bisoprololul este un blocant puternic, cu selectivitate crescută, al receptorilor β1-adrenergici, lipsit de activitate simpatomimetică. Ca şi în cazul celorlalte medicamente β-blocante, modul de acţiune în caz de hipertensiune arterială nu este pe deplin cunoscut. Totuşi, se ştie că bisoprololul reduce marcat activitatea reninică a plasmei.

 

La pacienţii cu angină pectorală, blocarea receptorilor β scade activitatea inimii şi prin aceasta reduce necesarul de oxigen.

 

Bisoprololul posedă proprietăţi anestezice locale similare celor ale propranololului.

 

Bisoprololul are afinitate scăzută pentru receptorii β2 de la nivelul musculaturii netede ale bronhiilor şi vaselor şi pentru receptorii β2 implicaţi în reglarea metabolică.

 

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Bisoprololul este absorbit aproape în întregime din tractul gastro-intestinal. Aceasta împreună cu efectul foarte scăzut al primului pasaj hepatic are ca rezultat o biodisponibilitate crescută de aproximativ 90%. Procentul de legare de proteinele plasmatice este de aproximativ 30%. Volumul aparent de distribuţie este de 3,5 l/kg. Clearance-ul total este de aproximativ 15 l/oră.

Timpul de înjumătăţire prin eliminare (10-12 ore) asigură o perioadă de eficacitate de 24 ore după administrarea zilnică unică.

Bisoprololul este excretat din corp pe 2 căi, 50% fiind metabolizat în ficat în obţinându-se metaboliţi inactivi ce sunt excretaţi apoi pe cale renală. Restul de 50% este excretat pe cale renală sub formă nemetabolizată. Deoarece eliminarea se face pe cale renală şi hepatică în aceleaşi proporţii, nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu afectarea funcţiei hepatice sau insuficienţă renală. Farmacocinetica bisoprololului are un profil linear şi nu depinde de vârstă.

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică (clasa III NYHA) concentraţiile plasmatice ale bisoprololului sunt mai mari şi timpul de înjumătăţire este prelungit faţă de voluntarii sănătoşi. Concentraţia plasmatică maximă la starea de echilibru este de 64±21 ng/ml la o doză zilnică de 10 mg iar timpul de înjumătăţire este de 17±5 ore.

 

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele preclinice obţinute pe baza studiilor convenţionale de siguranţă farmacologică, toxicitate a dozelor repetate, genotoxicitate sau carcinogenitate nu indică vreun risc deosebit la om.

Ca şi alte β-blocante, bisoprololul produce toxicitate maternă (scăderea aportului alimentar şi scădere a greutăţii) şi toxicitate embrionară/fetală (incidenţă crescută a resorbţiilor, greutate scăzută a puilor la naştere, dezvoltare psihică întârziată) administrat în doze mari dar nu are efect teratogen.

 

 

 

 

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

 

6.1 Lista excipienţilor

Nucleu: hidrogenofosfat de calciu anhidru, celuloză microcristalină, amidon pregelatinizat, crospovidonă, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu.

Film: hipromeloză, macrogol 400, dioxid de titan (E 171), oxid galben de fer (E 172), oxid roşu de fer (E 172).

 

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

 

6.3 Perioada de valabilitate

1 an, pentru produsul ambalat în blister PVC-PE-PVDC/Al

 

2 ani, pentru produsul ambalat în blister PVC-PE-PVDC/Al în plic de Al

 

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original

 

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 2 blistere PVC-PE-PVDC/Al a câte 7 comprimate filmate.

Cutie cu 4 blistere PVC-PE-PVDC/Al a câte 7 comprimate filmate.

Cutie cu 2 blistere PVC-PE-PVDC/Al a câte 10 comprimate filmate.

Cutie cu 3 blistere PVC-PE-PVDC/Al a câte 10 comprimate filmate.

Cutie cu 5 blistere PVC-PE-PVDC/Al a câte 10 comprimate filmate.

Cutie cu 2 blistere PVC-PE-PVDC/Al în plic de Al a câte 7 comprimate filmate.

Cutie cu 4 blistere PVC-PE-PVDC/Al în plic de Al a câte 7 comprimate filmate.

Cutie cu 2 blistere PVC-PE-PVDC/Al în plic de Al a câte 10 comprimate filmate.

Cutie cu 3 blistere PVC-PE-PVDC/Al în plic de Al a câte 10 comprimate filmate.

Cutie cu 5 blistere PVC-PE-PVDC/Al în plic de Al a câte 10 comprimate filmate.

 

6.6 Instrucţiuni privind pregătirea produsului medicamentos în vederea administrării şi manipularea sa

Nu sunt necesare.

 

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

STADA Arzneimittel AG

Stadastrasse 2-18, D-61118 Bad Vilbel, Germania

 

8. NUMĂRUL DIN REGISTRUL PRODUSELOR MEDICAMENTOASE

5516/2005/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10

 

9. DATA AUTORIZĂRII SAU A ULTIMEI REAUTORIZĂRI

Autorizare, Iulie 2005

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Iunie 2005

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Hipertensiunea arterială un pericol Hipertensiunea arterială de obicei nu are simptome. În realitate mulţi oameni au această boală de ani de zile fără să ştie acest lucru, a declarat pentru AGERPRES, prof.dr. Eduard Apetrei, de la Institutul de Cardiologie "C.C. Iliescu".
Angina pectorala tratata homeopat Angina pectorala este cea mai frecvent intalnita forma de debut a cardiopatiei ischemice. Ea se poate manifesta prin durere in zona anterioara toracelui (in drepul inimi) sau a sternului, dar si prin alt echivalent clinic: dispnee anxioasa (greutate in respiratie ),disconfort, tulburari de ritm...
Angina pectorala Angina pectorala este principala cauza a durerilor toracice dupa varsta de 35-40 de ani. Angina pectorala este una din formele de manifestare a cardiopatiei ischemice dureroase alaturi de angina instabila si infarctul miocardic.
CardioFort - revascularizarea miocardului (cardiopatie ischemica, angina pectorala) - CSID Oana Cuzino prezinta in cadrul emisiunii Ce se intampla doctore un reportaj dedicat noii metode de revascularizare a inimii fara operatie - tratamentul CardioFort, disponibil in premiera in Romania in cadrul Clinicii de Diagnostic Gral. Aproape 1 milion de romani sufera de cardiopatie ischemica, bolile...
Poluarea ar antrena o mortalitate sporită după un accident cardiac /studiu/ Expunerea la poluarea din aer ar antrena o mortalitate sporită pentru persoanele care au suferit un infarct miocardic sau un atac de angină pectorală, potrivit unui studiu publicat miercuri în revista European Heart Journal, relatează AFP.
Hipertensiunea arterială poate fi prevenită printr-un stil de viaţă sănătos, recomandă medicii DSP Bihor Fiecare om trebuie să fie responsabil pentru viaţa sa, a cărui sănătate depinde, în primul rând, de gradul său de informare şi educaţie, de modul cum aplică cunoştinţele în prevenirea bolilor şi adoptarea unui stil de viaţă sănătos, au subliniat miercuri specialiştii medicali reuniţi la o masă rotundă...