Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

INSPRA 50 mg
Denumire INSPRA 50 mg
Descriere Eplerenona este indicată, în asociere cu tratamentul standard incluzând beta-blocante, pentru scăderea riscului mortalităţii şi morbidităţii cardiovasculare la pacienţii cu boală stabilizată, cu disfuncţie ventriculară stângă (FEVS ≤40%) şi manifestări clinice evidente de insuficienţă cardiacă după un infarct miocardic recent.
Denumire comuna internationala EPLERENONUM
Actiune terapeutica DIURETICE CARE ECONOMISESC POTASIUL ANTAGONISTI AI ALDOSTERONULUI (ANTIALDOSTERONICE)
Prescriptie P-RF - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala care se retine la farmacie
Forma farmaceutica Comprimate filmate
Concentratia 50mg
Ambalaj Cutie x 1 blist. perforat unidoza PVC/Al x 10 compr. film.
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC C03DA04
Firma - Tara producatoare PFIZER PGM - FRANTA
Autorizatie de punere pe piata PFIZER EUROPE MA EEIG - MAREA BRITANIE

Ai un comentariu sau o intrebare despre INSPRA 50 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> INSPRA 25 mg Comprimate filmate, 25mg >> INSPRA 50 mg Comprimate filmate, 50mg
Prospect si alte informatii despre INSPRA 50 mg, comprimate filmate       

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 5708/2005/01-02-03-04-05-06-07�������������������������������� Anexa 2

���������������������������������������� 5709/2005/01-02-03-04-05-06-07��������������������� Rezumatul caracteristicilor produsului

 

 

 

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

 

 

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A PRODUSULUI MEDICAMENTOS

INSPRA 25 mg

INSPRA 50 mg

 

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Inspra 25 mg

Un comprimat filmat conţine eplerenonă 25 mg.

 

Inspra 50 mg

Un comprimat filmat conţine eplerenonă 50 mg.

 

Pentru excipienţi, a se vedea pct. 6.1 Lista excipienţilor.

 

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate filmate.

 

Inspra 25 mg

Comprimate de culoare galbenă av�nd inscripţionat �Pfizer� pe una din feţe şi �NSR/25� pe cealaltă faţă.

 

Inspra 50 mg

Comprimate de culoare galbenă av�nd inscripţionat �Pfizer� pe una din feţe şi �NSR/50� pe cealaltă faţă.

 

4. DATE CLINICE

 

4.1 Indicaţii terapeutice

Eplerenona este indicată, �n asociere cu tratamentul standard incluz�nd beta-blocante, pentru scăderea riscului mortalităţii şi morbidităţii cardiovasculare la pacienţii cu boală stabilizată, cu disfuncţie ventriculară st�ngă (FEVS ≤40%) şi manifestări clinice evidente de insuficienţă cardiacă după un infarct miocardic recent.

 

4.2 Doze şi mod de administrare

Pentru regimuri individualizate de dozaj, sunt disponibile concentraţiile de 25 mg şi 50 mg eplerenonă.

 

Doza de �ntreţinere recomandată este de 50 mg eplerenonă pe zi, administrată o dată. Tratamentul trebuie iniţiat cu o doză de 25 mg eplerenonă o dată pe zi, doza cresc�ndu-se treptat, de preferat �n decurs de 4 săptăm�ni, p�nă la doza ţintă de 50 mg eplerenonă o dată pe zi, �n funcţie de nivelul kaliemiei (a se vedea Tabelul 1). Tratamentul cu eplerenonă se �ncepe de obicei după 3-14 zile de la apariţia infarctului miocardic acut.

 

La pacienţii cu kaliemie >5,0 mmol/l nu trebuie iniţiat tratamentul cu eplerenonă (a se vedea pct. 4.3 Contraindicaţii).

 

Kaliemia trebuie determinată �nainte de iniţierea tratamentului cu eplerenonă, �n cursul primei săptăm�ni de tratament şi la o lună de la iniţierea tratamentului sau de la ajustarea dozei. După aceea, kaliemia trebuie determinată periodic ori de c�te ori se consideră necesar.

 

După iniţierea tratamentului, doza de eplerenonă se ajustează �n funcţie de nivelul kaliemiei, conform Tabelului 1.

 

Tabelul 1: Ajustarea dozei după iniţierea tratamentului.

Kaliemie (mmol/l)

Acţiune

Ajustarea dozei

<5

Creştere

de la 25 mg o dată la 2 zile p�nă la 25 mg o dată pe zi

de la 25 mg o dată pe zi p�nă la 50 mg o dată pe zi

5 � 5,4

Menţinere

nu este necesară ajustarea dozei

5,5 � 5,9

Scădere

de la 50 mg o dată pe zi la 25 mg o dată pe zi

de la 25 mg o dată pe zi la 25 mg o dată la 2 zile

de la 25 mg o dată la 2 zile p�nă la �ntreruperea tratamentului

≥6

�ntrerupere

nu este cazul

 

După �ntreruperea administrării de eplerenonă datorită kaliemiei ≥6,0 mmol/l, tratamentul poate fi reiniţiat cu o doză de 25 mg eplerenonă o dată la două zile, atunci c�nd kaliemia scade sub 5 mmol/l.

 

Copii şi adolescenţi

Nu există date care să permită recomandarea utilizării de eplerenonă la copii şi, de aceea, utilizarea la această grupă de v�rstă nu este recomandată.

 

Pacienţi v�rstnici

La pacienţii v�rstnici nu este necesară ajustarea dozei iniţiale. Datorită declinului funcţiei renale odată cu v�rsta, riscul de hiperkaliemie este crescut la pacienţii v�rstnici. Acest risc poate fi crescut şi mai mult �n condiţiile �n care este asociată o altă afecţiune care duce la creşterea expunerii sistemice, �n special o afecţiune hepatică uşoară sau moderată. Se recomandă monitorizarea periodică a kaliemiei (a se vedea pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale).

 

Pacienţi cu insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară nu este necesară ajustarea dozei iniţiale. Se recomandă monitorizarea periodică a kaliemiei (a se vedea pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale).

Eplerenona nu este dializabilă.

 

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei iniţiale la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată. Datorită creşterii expunerii sistemice la eplerenonă la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată, se recomandă monitorizarea frecventă şi regulată a kaliemiei la aceşti pacienţi, mai ales la v�rstnici (a se vedea pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale).

 

Tratament concomitent

�n cazul unui tratament concomitent cu inhibitori ai CYP3A4 cu acţiune uşoară p�nă la moderată, de exemplu amiodaronă, diltiazem şi verapamil, se poate �ncepe cu o doză iniţială de 25 mg eplerenonă o dată pe zi. Doza nu trebuie să depăşească 25 mg eplerenonă o dată pe zi (a se vedea pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale).

 

Eplerenona poate fi administrată cu sau fără alimente (a se vedea pct. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice).

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la eplerenonă sau la oricare dintre excipienţii medicamentului (a se vedea pct. 6.1 Lista excipienţilor).

Pacienţi care la iniţierea tratamentului prezintă o kaliemie >5 mmol/l.

Pacienţi cu insuficienţă renală moderată p�nă la severă (clearance al creatininei ��������������<50 ml/min).

Pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (Child-Pugh clasa C).

Pacienţi aflaţi �n tratament cu diuretice care economisesc potasiu, suplimente cu potasiu sau inhibitori puternici ai CYP3A4 (de exemplu itraconazol, ketoconazol, ritonavir, nelfinavir, claritromicină, telitromicină şi nefazodonă) (a se vedea pct. 4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni).

 

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale

Hiperkaliemia: �n str�nsă legătură cu mecanismul său de acţiune, �n timpul tratamentului cu eplerenonă poate să apară hiperkaliemie. Concentraţia plasmatică a potasiului trebuie monitorizată la toţi pacienţii, at�t la �nceputul tratamentului c�t şi la orice schimbare a dozei. După aceea, se recomandă monitorizarea periodică, �n special la pacienţii cu risc de apariţie a hiperkaliemiei, cum sunt pacienţii (v�rstnici) cu insuficienţă renală (a se vedea pct. 4.2 Doze şi mod de administrare) şi pacienţii cu diabet zaharat. După iniţierea tratamentului cu eplerenonă, datorită riscului crescut de hiperkaliemie, nu se recomandă utilizarea suplimentelor cu potasiu. Scăderea dozei de eplerenonă duce la scădere kaliemiei. �ntr-un studiu s-a demonstrat că administrarea de hidroclorotiazidă concomitent cu eplerenonă, compensează creşterea kaliemiei.

 

Insuficienţă renală: Kaliemia trebuie monitorizată periodic la pacienţii cu insuficienţă renală, inclusiv la cei cu microalbuminurie diabetică. Riscul hiperkaliemiei creşte odată cu alterarea funcţiei renale. Deşi datele din studiul EPHESUS referitoare la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi microalbuminurie sunt limitate, la acest număr mic de pacienţi s-a observat creşterea incidenţei hiperkaliemiei. De aceea, aceşti pacienţi trebuie trataţi cu prudenţă. Eplerenona nu este eliminată prin hemodializă.

 

Insuficienţă hepatică: La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară p�nă la moderată (Child-Pugh clasa A şi B) nu s-au observat creşteri ale kaliemiei peste 5,5 mmol/l. La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară p�nă la moderată trebuie monitorizate concentraţiile plasmatice ale electroliţilor. Utilizarea de eplerenonă la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă nu a fost evaluată şi de aceea administrarea la aceşti pacienţi este contraindicată (a se vedea pct. 4.3 Contraindicaţii).

 

Inductori ai CYP3A4: Nu este recomandată administrarea concomitentă de eplerenonă şi inductori puternici ai CYP3A4 (a se vedea pct. 4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni).

 

Litiu, ciclosporină, tacrolimus: trebuie evitată utilizarea acestor medicamente �n timpul tratamentului cu eplerenonă (a se vedea pct. 4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni).

 

Lactoză: Comprimatele filmate conţin lactoză şi nu trebuie administrate pacienţilor cu afecţiuni ereditare rare cum sunt intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Sindrom Lapp) sau malabsorbţie de glucoză - galactoză.

 

 

 

 

 

4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni

 

Interacţiuni farmacodinamice

 

Diuretice care economisesc potasiu şi suplimentele cu potasiu: Datorită riscului crescut de hiperkaliemie, eplerenona nu trebuie administrată pacienţilor aflaţi �n tratament cu diuretice care economisesc potasiu sau cu suplimente cu potasiu (a se vedea pct. 4.3 Contraindicaţii). Diureticele care economisesc potasiu pot potenţa efectul medicamentelor antihipertensive şi a altor diuretice.

 

Litiu: Nu au fost efectuate studii de interacţiuni medicamentoase �ntre eplerenonă şi litiu. Totuşi, toxicitatea indusă de litiu a fost raportată la pacienţii trataţi cu litiu concomitent cu diuretice şi inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (a se vedea pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale). Administrarea concomitentă de eplerenonă şi litiu trebuie evitată. Totuşi, dacă această asociere este necesară, concentraţiile plasmatice de litiu trebuie monitorizate (a se vedea pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale).

 

Ciclosporină, tacrolimus: Ciclosporina şi tacrolimusul pot determina alterarea funcţiei renale cresc�nd riscul hiperkaliemiei. Administarea concomitentă de eplerenonă şi ciclosporină sau tacrolimus trebuie evitată. Totuşi, dacă este necesară administrarea de ciclosporină sau tacrolimus �n timpul tratamentului cu eplerenonă, se recomandă monitorizarea atentă a kaliemiei şi a funcţiei renale (a se vedea pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale).

 

Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): Tratamentul cu antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) poate determina insuficienţă renală acută prin acţiunea directă a AINS asupra filtrării glomerulare, �n special la pacienţii cu risc (v�rstnici şi/sau pacienţi deshidrataţi). Pacienţii care urmează tratament cu eplerenonă şi AINS trebuie hidrataţi adecvat, iar funcţia renală trebuie atent monitorizată �nainte de iniţierea tratamentului.

 

Trimetoprim: Administrarea concomitentă de eplerenonă şi trimetoprim creşte riscul hiperkaliemiei. Este necesară monitorizarea funcţiei renale şi a kaliemiei, �n special la pacienţii cu funcţie renală alterată şi la v�rstnici.

 

Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), antagonişti ai receptorilor angiotensinei II: Administrarea concomitentă de eplerenonă şi IECA sau antagonişti ai receptorilor angiotensinei II impune prudenţă. Asocierea eplerenonei cu aceste medicamente poate creşte riscul hiperkaliemiei la pacienţii cu risc de alterare a funcţiei renale, de exemplu la v�rstnici. Se recomandă monitorizarea atentă a funcţiei renale şi a kaliemiei.

 

Alfa-1 blocante (de exemplu prazosin, alfuzosină): C�nd alfa-1 blocantele se administrează concomitent cu eplerenonă, există riscul creşterii efectului hipotensiv şi/sau al hipotensiunii arteriale posturale. �n timpul administrării concomitente se recomandă monitorizarea clinică a hipotensiunii arteriale posturale.

 

Antidepresive triciclice, neuroleptice, amifostină, baclofenă: Administrarea concomitentă a acestor medicamente cu eplerenona poate creşte efectul antihipertensiv şi riscul hipotensiunii arteriale posturale.

 

Glucocorticoizi, tetracosactidă: Administrarea concomitentă a acestor medicamente cu eplerenona poate diminua efectele antihipertensive (retenţie hidro-salină).

 

Interacţiuni farmacocinetice

 

Studiile in vitro au arătat că eplerenona nu este un inhibitor al izoenzimelor CYP1A2, CYP2C19, CYP2C9, CYP2D6 sau CYP3A4. Eplerenona nu este un substrat sau un inhibitor al glicoproteinei P.

 

Digoxină: Aria de sub curba concentraţiei plasmatice �n funcţie de timp (ASC) a digoxinei creşte cu 16% (IC90%: 4% - 30%) atunci c�nd digoxina este administrată concomitent cu eplerenona. Se recomandă prudenţă deosebită atunci c�nd doza de digoxină este aproape de valoarea superioară a intervalului terapeutic.

 

Warfarină: Nu s-au semnalat interacţiuni farmacocinetice semnificative clinic cu warfarina. Se recomandă prudenţă deosebită atunci c�nd doza de warfarina este aproape de valoarea superioară a intervalului terapeutic.

 

Substraturi CYP3A4: Rezultatele studiilor farmacocinetice cu substraturi-probă pentru CYP3A4, de exemplu midazolam şi cisapridă, nu au evidenţiat interacţiuni farmacocinetice semnificative c�nd aceste medicamente au fost administrate concomitent cu eplerenona.

 

Inhibitori ai CYP3A4:

- Inhibitori puternici ai CYP3A4: Atunci c�nd eplerenona este administrată concomitent cu medicamente care inhibă enzima CYP3A4 pot să apară interacţiuni farmacocinetice semnificative. Un inhibitor puternic al CYP3A4 (ketoconazol 200 mg de două ori pe zi) determină o creştere de p�nă la 441% a ASC a eplerenonei (a se vedea pct 4.3 Contraindicaţii). Este contraindicată administrarea concomitentă de eplerenonă şi inhibitori puternici ai CYP3A4, cum sunt ketoconazol, itraconazol, ritonavir, nelfinavir, claritromicină, telitromicină sau nefazadonă (a se vedea pct. 4.3 Contraindicaţii).

- Inhibitori ai CYP3A4 cu acţiune uşoară p�nă la moderată: Administrarea concomitentă de eplerenonă şi eritromicină, saquinavir, amiodaronă, diltiazem, verapamil sau fluconazol implică interacţiuni farmacocinetice semnificative care determină creşterea ASC de la 98% la 187%. De aceea, �n cazul administrării concomitente de eplerenonă şi inhibitori ai CYP3A4 cu acţiune uşoară sau moderată, doza de eplerenonă nu trebuie să depăşească ���25 mg (a se vedea pct. 4.2 Doze şi mod de administrare).

 

Inductori ai CYP3A4: Administrarea concomitentă de sunătoare (un puternic inductor al CYP3A4) şi eplerenonă determină scăderea cu 30% a ASC a eplerenonei. O scădere mai mare a ASC a eplerenonei poate să apară �n cazul inductorilor CYP3A4 cu acţiune puternică, cum este rifampicina. Datorită riscului scăderii eficacităţii eplerenonei, administrarea concomitentă de eplerenonă şi inductori puternici ai CYP3A4 (rifampicină, carbamazepină, fenitoină, fenobarbital, sunătoare) nu este recomandată (a se vedea pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale).

 

Antiacide: Rezultatele unui studiu clinic de farmacocinetică nu indică interacţiuni semnificative atunci c�nd antiacidele sunt administrate concomitent cu eplerenona.

 

4.6 Sarcina şi alăptarea

Sarcina: Datele privind utilizarea eplerenonei la femeile gravide sunt insuficiente. Studiile la animale nu au indicat, direct sau indirect, reacţii adverse asupra sarcinii, dezvoltării embrio-fetale, naşterii şi dezvoltării postnatale (a se vedea pct. 5.3 Date preclinice de siguranţă). Recomandarea tratamentului cu eplerenonă la femeile gravide trebuie făcută cu precauţie.

 

Alăptarea: Nu se cunoaşte dacă eplerenona se excretă �n laptele matern după administrarea orală. Totuşi, date preclinice arată că eplerenona şi/sau metaboliţii săi sunt prezenţi �n laptele şobolanilor, dar puii de şobolan expuşi astfel la eplerenonă s-au dezvoltat normal. Deoarece riscul reacţiilor adverse la copiii alăptaţi nu a fost evaluat, o decizie pentru �ntreruperea fie a alăptării, fie a administrării de eplerenonă trebuie luată �n funcţie de importanţa tratamentului pentru mamă.

 

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Nu au fost efectuate studii privind efectele eplerenonei asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Eplerenona nu determină somnolenţă sau alterări ale funcţiei cognitive, dar atunci c�nd se conduc vehicule sau se manevrează utilaje, trebuie avut �n vedere că �n timpul tratamentului cu eplerenonă pot să apară ameţeli.

 

4.8 Reacţii adverse

�n studiul privind eficacitatea eplerenonei �n insuficienţa cardiacă acută şi supravieţuirea post-infarct miocardic (EPHESUS), incidenţa totală a evenimentelor adverse raportate la eplerenonă (78,9%) a fost aceeaşi ca pentru placebo (79,5%). �n aceste studii, rata �ntreruperii tratamentului datorită evenimentelor adverse a fost de 4,4% pentru pacienţii care au primit eplerenonă şi 4,3% pentru pacienţii care au primit placebo.

 

Evenimentele adverse menţionate mai jos provin din studiul EPHESUS şi sunt cele suspectate a avea relaţie de cauzalitate cu tratamentul şi �n exces faţă de placebo, sau sunt grave şi semnificativ �n exces faţă de placebo. Evenimentele adverse sunt prezentate �n funcţie clasificarea pe sisteme şi organe şi după frecvenţa lor absolută, conform următoarelor categorii: frecvente (>1/100, <1/10) şi mai puţin frecvente (>1/1000, <1/100).

 

Tulburări hematologice şi limfatice:

Mai puţin frecvente: eozinofilie.

 

Tulburări de metabolism şi nutriţie:

Frecvente: hiperkaliemie.

Mai puţin frecvente: deshidratare, hipercolesterolemie, hipertrigliceridemie, hiponatremie.

 

Tulburări psihiatrice:

Mai puţin frecvente: insomnie.

 

Tulburări ale sistemului nervos:

Frecvente: ameţeli.

Mai puţin frecvente: cefalee.

 

Tulburări cardiace:

Mai puţin frecvente: fibrilaţie atrială, infarct miocardic, insuficienţă cardiacă st�ngă.

 

Tulburări vasculare:

Frecvente: hipotensiune arterială.

Mai puţin frecvente: hipotensiune arterială posturală, tromboză arterială a membrelor inferioare.

 

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:

Mai puţin frecvente: faringite.

 

Tulburări gastro-intestinale:

Frecvente: diaree, greaţă.

Mai puţin frecvente: flatulenţă, vărsături.

 

 

Tulburări cutanate şi ale ţesutului subcutanat:

Mai puţin frecvente: prurit, hipersudoraţie.

 

Tulburări musculoscheletice şi ale ţesutului conjunctiv:

Mai puţin frecvente: dureri de spate, crampe la nivelul membrelor inferioare.

 

Tulburări reno-urinare:

Frecvente: alterarea funcţiei renale.

 

Tulburări generale şi la locul administrării:

Mai puţin frecvente: astenie, stare de disconfort general.

 

Investigaţii:

Mai puţin frecvente: creşterea ureei plasmatice, creşterea creatininei plasmatice.

 

Infecţii:

Mai puţin frecvente: pielonefrite.

 

�n studiul EPHESUS, din punct de vedere numeric, au fost �nregistrate mai multe cazuri de accidente vasculare cerebrale �n grupul pacienţilor v�rstnici (≥75 ani). Totuşi, nu s-a �nregistrat o diferenţă semnificativă din punct de vedere statistic �ntre accidentele vasculare cerebrale la grupele tratate cu eplerenonă (30) faţă de cele tratate cu placebo (22).

 

4.9 Supradozaj

Nu s-a raportat nici un caz de supradozaj cu eplerenonă la om. Se apreciază că hipotensiunea arterială şi hiperkaliemia sunt manifestările cele mai probabile �n caz de supradozaj la om. Eplerenona nu poate fi eliminată prin hemodializă. S-a demonstrat că eplerenona se leagă �ntr-un procent mare de cărbunele activ. Dacă apare hipotensiune arterială simptomatică se impune tratament de susţinere adecvat. Dacă apare hiperkaliemie se impune tratamentul standard.

 

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

 

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: diuretice care economisesc potasiu, antagonişti ai aldosteronului (antialdosteronice).

Cod ATC: C03D A04.

 

Eplerenona manifestă o selectivitate relativă �n legarea de receptorii umani recombinanţi pentru mineralocorticoizi, comparativ cu legarea de receptorii umani recombinanţi pentru glucocorticoizi, progesteron şi androgeni. Eplerenona blochează legarea aldosteronului, un hormon cheie �n sistemul renină-angiotensină-aldosteron (SRAA), care este implicat �n reglarea tensiunii arteriale şi �n fiziopatologia bolii cardiovasculare.

 

S-a demonstrat că eplerenona determină creşterea susţinută a concentraţiei plasmatice de renină şi aldosteron, �n concordanţă cu inhibarea feed-back-ului negativ reglator al aldosteronului asupra secreţiei de renină. Rezultă creşterea activităţii reninei plasmatice şi a concentraţiei plasmatice de aldosteron, dar care nu depăşesc efectele determinate de eplerenonă.

 

Studiile referitoare la dozajul �n insuficienţa cardiacă cronică (clasificare NYHA stadiul �II-IV), au arătat că adăugarea de eplerenonă la tratamentul standard a dus la o creştere previzibilă a concentraţiei plasmatice de aldosteron �n funcţie de doza de eplerenonă. Similar, �n substudiul cardio-renal din EPHESUS tratamentul cu eplerenonă a determinat o creştere semnificativă a concentraţiei plasmatice de aldosteron. Rezultatele confirmă blocarea receptorilor pentru mineralocorticoizi la aceste grupe populaţionale.

 

Tratamentul cu eplerenonă a fost subiectul studiului privind eficacitatea �n insuficienţa cardiacă acută şi supravieţuirea post-infarct miocardic (EPHESUS). EPHESUS este un studiu dublu-orb, controlat placebo, cu o durată de 3 ani, �n care a fost inclus un număr de 6632 pacienţi cu infarct miocardic (IM) acut, disfuncţie ventriculară st�ngă (fracţia de ejecţie a ventriculului st�ng ≤40%) şi semne clinice de insuficienţă cardiacă. �n decurs de 3-14 zile (valoarea medie: 7 zile) după IM acut, pacienţii au primit, pe l�ngă tratamentul standard, eplerenonă sau placebo �ntr-o doză iniţială de 25 mg o dată pe zi, doză care a fost crescută p�nă la doza ţintă de 50 mg o dată pe zi după 4 săptăm�ni, �n condiţiile menţinerii kaliemiei <5,0 mmol/l. �n timpul studiului, pacienţii au primit tratamentul standard care include acid acetilsalicilic (92%), inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (90%), beta-blocante (83%), nitraţi (72%), diuretice de ansă (66%) sau inhibitori de HMG CoA reductază (60%).

 

�n studiul EPHESUS obiectivele finale co-principale au fost, pe de o parte, investigarea mortalităţii de orice cauză şi, pe de altă parte, obiectivul final combinat a fost investigarea deceselor şi a internărilor de cauză cardiovasculară; 14,4% din pacienţii care au primit eplerenonă şi 16,7% din cei care au primit placebo au decedat din orice cauză, iar 26,7% din pacienţii care au primit eplerenonă şi 30% din cei care au primit placebo au decedat sau au fost internaţi din cauze cardiovasculare. Astfel, �n studiul EPHESUS, eplerenona a scăzut riscul deceselor de orice cauză cu 15% (RR: 0,85; IC95%: 0,75 - 0,96; p=0,008) comparativ cu placebo, �n primul r�nd prin scăderea mortalităţii cardiovasculare. Riscul pentru decesele şi spitalizările de cauză cardiovasculară a scăzut cu 13% �n cazul tratamentului cu eplerenonă (RR: 0,87;��� IC95%: 0,79 - 0,95; p=0,002). Scăderea riscului absolut pentru obiectivele mortalităţii de orice cauză şi pentru decesele şi spitalizările de cauză cardiovasculară a fost de 2,3% respectiv 3,3%.

Eficacitatea clinică a fost demonstrată mai ales atunci c�nd eplerenona a fost administrată la pacienţii cu v�rsta sub 75 ani. Beneficiile terapeutice la pacienţii cu v�rsta peste 75 ani sunt incerte. Conform clasificării funcţionale NYHA, au rezultat ameliorări sau stabilizări ale bolii �n proporţie semnificativ mai mare pentru pacienţii trataţi cu eplerenonă faţă de cei care au primit placebo. Incidenţa hiperkaliemiei a fost de 3,4% �n grupul cu eplerenonă faţă de 2% pentru grupul cu placebo (p<0,001). Incidenţa hipokaliemiei a fost de 0,5% pentru grupul cu eplerenonă faţă de 1,5% pentru grupul cu placebo (p<0,001).

 

�n cadrul studiilor farmacocinetice, la un număr de 147 subiecţi normali evaluaţi electrocardiografic, eplerenona nu a afectat semnificativ ritmul cardiac, durata complexului QRS sau a intervalului PR sau QT.

 

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie şi distribuţie:

Biodisponibilitatea absolută a eplerenonei nu este cunoscută. Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse la 2 ore de la administrare. At�t concentraţia plasmatică maximă (Cmax), c�t şi aria de sub curba concentraţiei plasmatice �n funcţie de timp (ASC) sunt direct proporţionale cu doza �n cazul dozelor cuprinse �n intervalul 10-100 mg şi mai puţin proporţionale la doze peste 100 mg. Concentraţia plasmatică la starea de echilibru este atinsă după 2 zile. Absorbţia nu este afectată de consumul de alimente.

 

Eplerenona se leagă de proteinele plasmatice �n proporţie de aproximativ 50%, cu predilecţie pentru glicoproteinele acide alfa 1. Volumul aparent de distribuţie la starea de echilibru plasmatic este estimat la 50 (�7) l. Eplerenona nu se leagă preferenţial de hematii.

 

 

Metabolizare şi excreţie:

Metabolizarea eplerenonei este mediată �n primul r�nd de CYP3A4. Nu au fost identificaţi produşi activi de metabolizare ai eplerenonei �n plasma umană.

Mai puţin de 5% din doza de eplerenonă se regăseşte �n urină şi fecale sub formă nemodificată. După o doză unică orală marcată radioactiv, aproximativ 32% din doză a fost excretată �n fecale şi aproximativ 67% �n urină. Timpul de �njumătăţire al eplerenonei este de aproximativ 3-5 ore. Clearance-ul plasmatic aparent este de aproximativ 10 l/h.

 

Grupe populaţionale speciale

 

V�rstă, sex, rasă: Farmacocinetica eplerenonei la o doză de 100 mg administrată o dată pe zi a fost investigată la v�rstnici (≥65 ani), la ambele sexe, precum şi la persoane de culoare. Nu au existat diferenţe semnificative ale farmacocineticii eplerenonei �ntre femei şi bărbaţi. La starea de echilibru la subiecţii v�rstnici s-au �nregistrat creşteri ale Cmax (22%) şi ASC (45%) comparativ cu subiecţii mai tineri (18 � 45 ani). De asemenea, la starea de echilibru, Cmax, respectiv ASC au fost cu 19%, respectiv cu 26% mai mici la populaţia de culoare (a se vedea pct. 4.2 Doze şi mod de administrare).

 

Insuficienţă renală: Farmacocinetica eplerenonei a fost evaluată la pacienţi cu diferite grade de insuficienţă renală şi la pacienţi hemodializaţi. Comparativ cu grupul de control, ASC la starea de echilibru plasmatic şi Cmax au crescut cu 38%, respectiv cu 24% la pacienţii cu insuficienţă renală severă şi a scăzut cu 26%, respectiv cu 3% la pacienţii hemodializaţi. Nu s-a observat nici o corelaţie �ntre clearance-ul plasmatic al eplerenonei şi clearance-ul creatininei. Eplerenona nu este eliminată prin hemodializă (a se vedea pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale).

 

Insuficienţă hepatică: Farmacocinetica unei doze de 400 mg de eplerenonă a fost investigată la pacienţi cu insuficienţă hepatică moderată (Child-Pugh, clasa B) şi comparată cu cea de la subiecţii normali. Cmax şi ASC la starea de echilibru au crescut cu 3,6%, respectiv cu 42% (a se vedea pct. 4.2 Doze şi mod de administrare). Deoarece nu s-a investigat utilizarea eplerenonei la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, este contraindicată administrarea de eplerenonă la acest grup populaţional (a se vedea pct. 4.3 Contraindicaţii).

 

Insuficienţă cardiacă: Farmacocinetica unei doze de 50 mg eplerenonă a fost evaluată la pacienţii cu insuficienţă cardiacă (clasificare NYHA stadiul II-IV). Comparativ cu subiecţii sănătoşi, �n concordanţă cu v�rsta, greutatea şi sexul, ASC şi Cmax la starea de echilibru la pacienţii cu insuficienţă cardiacă au fost cu 38%, respectiv cu 30% mai mari. �n concordanţă cu aceste rezultate, analiza populaţională a farmacocineticii eplerenonei pe un subgrup populaţional �n cadrul studiului EPHESUS, a arătat că, la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, clearance-ul eplerenonei a fost similar cu cel al subiecţilor v�rstnici sănătoşi.

 

5.3 Date preclinice de siguranţă

Studiile preclinice de siguranţă farmacologică, genotoxicitate, potenţial carcinogen şi toxicitate asupra funcţiei de reproducere nu relevă riscuri speciale la om.

�n cadrul studiilor de toxicitate după doze repetate la şobolani şi la c�ini, s-a observat atrofie de prostată la nivele de expunere uşor deasupra celor din cazul expunerii clinice. Modificările �nregistrate la nivelul prostatei nu au fost asociate cu consecinţe funcţionale adverse. Nu se cunoaşte semnificaţia clinică a acestor rezultate.

 

 

 

 

 

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

 

6.1 Lista excipienţilor

Nucleul comprimatului:

Lactoză monohidrat

Celuloză microcristalină

Croscarmeloză sodică

Hipromeloză (3 mPa s)

Laurilsulfat de sodiu

Talc

Stearat de magneziu

 

�nvelişul comprimatului:

Hipromeloză (3 mPa s)

Hipromeloză (6 cP)

Dioxid de titan (E171)

Macrogol 400

Polisorbat 80

Oxid galben de fer (E172)

Oxid roşu de fer (E172)

 

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

 

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani.

 

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Nu sunt necesare.

 

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu un blister perforat unidoză din PVC/Al a 10 comprimate filmate.

Cutie cu 2 blistere perforate unidoză din PVC/Al a c�te 10 comprimate filmate.

Cutie cu 2 blistere perforate unidoză din PVC/Al a c�te 14 comprimate filmate.

Cutie cu 3 blistere perforate unidoză din PVC/Al a c�te 10 comprimate filmate.

Cutie cu 5 blistere perforate unidoză din PVC/Al a c�te 10 comprimate filmate.

Cutie cu 10 blistere perforate unidoză din PVC/Al a c�te 10 comprimate filmate.

Cutie cu 20 blistere perforate unidoză din PVC/Al a c�te 10 comprimate filmate.

 

Este posibil nu fie comercializate toate mărimile de ambalaj.

 

6.6 Instrucţiuni privind pregătirea produsului medicamentos �n vederea administrării şi manipularea sa

Nu există instrucţiuni speciale.

 

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Pfizer Europe MA EEIG

Ramsgate Road, Sandwich, Kent CT13 9NJ, Marea Britanie

 

 

 

 

 

 

8. NUMĂRUL DIN REGISTRUL PRODUSELOR MEDICAMENTOASE

Inspra 25 mg

5708/2005/01-02-03-04-05-06-07

 

Inspra 50 mg

5709/2005/01-02-03-04-05-06-07

 

9. DATA AUTORIZĂRII SAU A ULTIMEI REAUTORIZĂRI

Autorizare, Septembrie 2005

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Septembrie 2005

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Vinereanu (MS): Aproximativ 60% dintre pacienţii cu infarct miocardic acut beneficiază de angioplastie Preşedintele Comisiei de cardiologie a Ministerului Sănătăţii, Dragoş Vinereanu, a declarat marţi, în cadrul unei conferinţe de presă, că aproximativ 60% dintre pacienţii cu infarct miocardic acut beneficiază de proceduri de angioplastie, faţă de 6% în 2010 când a început Programul de tratament intervenţional...
Şcoala de Insuficienţă Cardiacă pentru medici şi pacienţi, la Sibiu Fundaţia Română a Inimii şi Grupul de Lucru de Insuficienţă Cardiacă din cadrul Societăţii Române de Cardiologie, împreună cu Universitatea 'Lucian Blaga' din Sibiu, au lansat Şcoala de Insuficienţă Cardiacă pentru medici şi pacienţi, o iniţiativă ce are scopul de a oferi medicilor cardiologi şi de familie...
Dezbatere despre insuficienţa cardiacă în România, organizată de Asociaţia S.O.S. Drepturile Pacienţilor Necesitatea elaborării unui document care va conţine propuneri privind principalele direcţii de acţiune în combaterea insuficienţei cardiace şi care va fi înaintat Parlamentului, Guvernului, Ministerului Sănătăţii şi Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate a fost principala concluzie a dezbaterii de...
Bolnavii de insuficienţă cardiacă trebuie să meargă mult pe jos (studiu) Bolnavii de insuficienţă cardiacă trebuie să meargă zilnic cât de mult, iar numărarea paşilor este un important indicator, scrie passionsante.be.
Insomniile şi insuficienţa cardiacă ar fi corelate, potrivit unui studiu recent Riscul de a dezvolta o insuficienţă cardiacă ar fi de trei ori mai mare (353%) la persoanele care suferă de tulburări ale somnului, arată un studiu norvegian apărut miercuri în revista 'European Heart Journal', preluat de ediţia franceză a Huffington Post.
Mureş: Mortalitatea din infarct miocardic acut în România, aproape dublă faţă de restul Europei Preşedintele Societăţii Române de Cardiologie (SRC), prof. univ. dr. Dan Deleanu, prezent la cea de-a noua Conferinţă Internaţională de Cardiologie de la Târgu Mureş, a declarat joi că în România mortalitatea cauzată de infarct miocardic acut este aproape dublă faţă de alte state europene, adică de 13%...