Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

REVATIO 20 mg
Denumire REVATIO 20 mg
Descriere Tratamentul pacienţilor cu hipertensiune arterială pulmonară clasă III funcţională conform clasificării OMS, pentru ameliorarea capacităţii de efort. Eficacitatea a fost demonstrată pentru hipertensiunea pulmonară primarăşi hipertensiunea pulmonară asociată bolilor ţesutului conjunctiv.
Denumire comuna internationala SILDENAFILUM
Actiune terapeutica ALTE PREPARATE UROLOGICE (INCL. ANTISPASTICE) MEDICAMENTE PT. TRAT. DISFUNCTIEI ERECTILE
Prescriptie PR
Forma farmaceutica Comprimate filmate
Concentratia 20mg
Ambalaj Cutie cu blist. PVCAl x 90 compr. film.
Valabilitate ambalaj 5 ani
Cod ATC G04BE03
Firma - Tara producatoare PFIZER PGM - FRANTA
Autorizatie de punere pe piata PFIZER LIMITED - MAREA BRITANIE

Ai un comentariu sau o intrebare despre REVATIO 20 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> elena (vizitator) : Sunt cetatean al acestei tari si am o vechime de 30 de anu in munca. De doi ani am probleme de sanatate...
>> lavinia : eu sunt diagnosticata cu HTP severa idiopata din 2003, urmez cu acest medicament din martie 2011, pana...
>> lavinia : scuze pentru eventualele greseli de ordografie...sildenafil.....schema complexa
>> elena : Multumesc mult de informatii Am reusit si eu sa fac parte din programul pentru tratamentul cu Revatio...
>> Florin : buna.am citit mesajul tau ...si eu sunt diagnosticat cu HTP si fac parte din programul bational la spitalul...
>> Florin : Mesajul era destinat laviniei.
>> gelu (vizitator) : cat costa revatio 20 mg?
>> GELU : vreau sa stiu daca aveti e stoc revatio 20 mg e stoc si cat costa imi trebuie urgent
>> dr. Oana Iordache : Nu avem aceasta informatie.
>> tilicatil@yahoo.ro tilica tilihoi (vizitator) : am citit ca este un program pt tratament cu revatio am 58 de ani sint hipertensiv de o viata ma poate...
Prospect si alte informatii despre REVATIO 20 mg, comprimate filmate       

ANEXA I
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Revatio 20 mg comprimate filmate

2. COMPOZIŢIE CALITATIVĂŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conţine sildenafil 20 mg (sub formă de citrat). Comprimatele Revatio conţin, de asemenea, lactoză.
Pentru lista completă a excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat

Comprimate filmate albe, rotunde, biconvexe, marcate cu ,,PFIZER” pe o faţă şi cu ,,RVT 20” pe cealaltă.

4. DATE CLINICE

4.1. Indicaţii terapeutice

Tratamentul pacienţilor cu hipertensiune arterială pulmonară clasa funcţională II şi III conform clasificării OMS, pentru ameliorarea capacităţii de efort. Eficacitatea a fost demonstrată pentru hipertensiunea pulmonară primarăşi hipertensiunea pulmonară asociată bolilor ţesutului conjunctiv.

4.2. Doze şi mod de administrare

Revatio este destinat pentru administrare orală.

Tratamentul trebuie început şi monitorizat doar de către un medic cu experienţă în tratamentul hipertensiunii arteriale pulmonare. În cazul agravării stării clinice în ciuda tratamentului cu Revatio, trebuie avute în vedere alte metode de tratament.

Administrare la adulţi

Doza recomandată este de 20 mg, de trei ori pe zi. Comprimatele trebuie administrate la intervale de aproximativ 6-8 ore, cu sau fără alimente.

Administrare la vârstnici

Nu sunt necesare ajustări ale dozelor la vârstnici. Eficacitatea clinică, asa cum a fost evaluată prin măsurarea distanţei parcurse prin mers pe jos în interval de 6 minute, poate fi mai scăzută la vârstnici.

Administrare la pacienţi cu insuficienţă renală:

Nu sunt necesare ajustări ale dozei iniţiale la pacienţii cu insuficienţă renală, inclusiv insuficienţă renală severă (clearance al creatininei < 30 ml/min). Scăderea dozei la 20 mg de două ori pe zi trebuie avută în vedere numai după o evaluare atentă a raportului beneficiu terapeutic/risc posibil, doar dacă tratamentul nu este bine tolerat.

Administrare la pacienţi cu insuficienţă hepatică:

Nu sunt necesare ajustări ale dozei iniţiale la pacienţii cu insuficienţă hepatică (clasele A şi B Child-Pugh).

Scăderea dozei la 20 mg de două ori pe zi trebuie avută în vedere după o evaluare atentă a raportului beneficiu terapeutic/risc posibil, doar dacă tratamentul nu este bine tolerat. Revatio este contraindicat pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă (clasă C Child-Pugh), (vezi pct. 4.3).

Administrare la copii şi adolescenţi

Revatio nu este recomandat pentru utilizare la copii sub vârsta de 18 ani datorită datelor insuficiente privind siguranţa şi eficacitatea.

Întreruperea tratamentului:

Date limitate sugerează că întreruperea bruscă a tratamentului cu Revatio nu se asociază cu agravarea prin rebound a hipertensiunii arteriale pulmonare. Cu toate acestea, pentru a evita posibila apariţie a agravării bruşte a stării clinice după întreruperea tratamentului, trebuie avută în vedere scăderea treptată a dozelor. În perioada de întrerupere a tratamentului se recomandă monitorizarea atentă a pacienţilor.

Administrarea la pacienţi aflaţi în tratament cu alte medicamente:

În general, orice ajustare a dozei trebuie administrată numai după evaluarea atentă a raportului beneficiu /risc. O scădere treptată a dozei până la 20 mg de două ori pe zi trebuie avută în vedere dacă sildenafilul este administrat în asociere cu inhibitori ai CYP3A4, cum sunt eritromicina sau saquinavirul. O scădere treptată a dozei până la 20 mg o dată pe zi este recomandată în cazul administrării în asociere cu inhibitori mai potenţi ai CYP3A4, cum sunt claritromicina, telitromicina şi nefazodona. Pot fi necesare ajustări ale dozei de sildenafil în cazul administrării acestuia în asociere cu inductori ai CYP3A4 (vezi pct. 4.5).

4.3. Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.

Coadministrarea cu donori de oxid nitric (cum este nitritul de amil) sau cu orice formă de nitraţi datorită efectelor hipotensoare ale nitraţilor (vezi pct. 5.1).

Asocierea cu inhibitori cei mai potenţi ai CYP3A4 (de exemplu ketoconazol, itraconazol, ritonavir) (vezi pct. 4.5).

La pacienţii care şi-au pierdut vederea la un ochi datorită neuropatiei optice ischemice anterioare, non-arteritice, (NAION) indiferent dacă acest episod a fost sau nu corelat cu expunerea anterioară la inhibitori ai PDE5 (vezi pct. 4.4).

Siguranţa sildenafilului nu a fost studiată la următoarele subgrupe de pacienţi şi, de aceea, este contraindicată administrarea sa:
Insuficienţă hepatică severă, Antecedente recente de accident vascular cerebral sau infarct miocardic, Hipotensiune arterială severă (tensiune arterială < 90/50 mmHg) la începerea tratamentului.

4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Eficacitatea administrării Revatio nu a fost stabilită la pacienţii cu hipertensiune arterială pulmonară severă (clasă funcţională IV). Dacă starea clinică se agravează, trebuie avute în vedere tratamente recomandate pentru stadiul sever al bolii (de exemplu epoprostenol) (vezi pct. 4.2). Raportul beneficiu terapeutic/risc posibil al sildenafilului nu a fost stabilit la pacienţii cu hipertensiune arterială pulmonară de clasă funcţională I. Nu au fost efectuate studii referitoare la formele de hipertensiune arterială pulmonară asociată altor boli, altele decât cele asociate bolilor ţesutului conjunctiv şi intervenţiilor chirugicale reparatorii.

Siguranţa sildenafilului nu a fost studiată la pacienţi cu tulburări retiniene degenerative ereditare diagnosticate, cum ar fi Retinitis pigmentosa (un număr mic al acestor pacienţi prezintă tulburări genetice ale fosfodiesterazelor retiniene) şi, de aceea, nu este recomandată utilizarea sa.

Atunci când prescriu sildenafil, medicii trebuie să se gândească cu atenţie dacă pacienţii cu afecţiuni concomitente pot fi afectaţi în mod nefavorabil de efectele vasodilatatoare uşoare sau moderate ale sildenafilului, de exemplu pacienţii cu hipotensiune arterială, pacienţii cu depleţie lichidiană, cu obstrucţie a căii de ejecţie a ventriculului stâng sau cu tulburare vegetativă (vezi pct. 4.4).

Conform experienţei acumulate după punerea pe piaţă a sildenafilului pentru tratamentul disfuncţiei erectile la bărbat, au fost raportate evenimente cardiovasculare grave, inclusiv infarctul miocardic, angina instabilă, moartea subită de cauză cardiacă, aritmia ventriculară, hemoragia cerebro-vasculară, atacul ischemic tranzitoriu, hipertensiunea şi hipotensiunea arterială, în asociere temporală cu utilizarea sildenafilului. Majoritatea acestor pacienţi, dar nu toţi pacienţii, prezentau factori de risc cardiovascular preexistenţi. Multe evenimente au fost raportate ca având loc în timpul sau la scurt timp după actul sexual, câteva fiind raportate ca având loc la scurt timp după utilizarea sildenafilului fără desfăşurarea actului sexual. Nu este posibil să fie stabilit dacă aceste evenimente sunt în relaţie directă cu aceşti factori sau cu alţii.

Sildenafilul trebuie să fie utilizat cu precauţie la pacienţii cu deformări anatomice ale penisului (cum ar fi angularea, fibroza corpului cavernos sau boala Peyronie) sau la pacienţii cu afecţiuni predispozante pentru priapism (cum sunt siclemia, mielomul multiplu sau leucemia).

Au fost raportate cazuri de defecte vizuale şi neuropatie optică anterioară ischemică, non-arteritică in legătură cu administrarea sildenafilului şi a altor inhibitori ai PDE5. Pacientul trebuie avertizat să nu mai ia Revatio şi să se adreseze imediat unui medic în cazul apariţiei subite a unui defect vizual (vezi pct.4.3).

Se recomandă administrarea cu precauţie a sildenafilului la pacienţi aflaţi în tratament cu blocante alfa-adrenergice, deoarece administrarea asociată poate determina hipotensiune arterială simptomatică la pacienţii susceptibili (vezi pct. 4.5). Pentru a reduce la minimum posibilitatea apariţiei hipotensiunii arteriale posturale, pacienţii trebuie să fie stabili hemodinamic sub tratamentul cu alfa-blocante înainte de a începe tratamentul cu sildenafil. Medicii trebuie să sfătuiască pacienţii ce să facă în cazul apariţiei simptomelor de hipotensiune arterială posturală.

Studiile efectuate cu trombocite umane au evidenţiat că, in vitro, sildenafilul potenţează efectul antiagregant al nitroprusiatului de sodiu. Nu există informaţii referitoare la siguranţa administrării sildenafilului la pacienţii cu tulburări de sângerare sau ulcer gastro-duodenal activ. De aceea, sildenafilul trebuie să fie administrat la aceşti pacienţi numai după evaluarea atentă a raportului beneficiu terapeutic/risc posibil.

La pacienţii cu hipertensiune arterială pulmonară, poate exista un risc crescut de sângerare atunci când este început tratamentul cu sildenafil la pacienţii care utilizează deja antagonişti ai vitaminei K, mai ales la pacienţii cu hipertensiune arterială pulmonară secundară bolilor ţesutului conjunctiv.

Nu sunt disponibile date referitoare la utilizarea sildenafilului la pacienţii cu hipertensiune pulmonară asociată bolii veno-ocluzive pulmonare. Cu toate acestea, au fost raportate cazuri de edem pulmonar care a pus în pericol viaţa în cazul utilizării vasodilatatoarelor (mai ales prostacicline) la aceşti pacienţi. De aceea, dacă apar semne de edem pulmonar în timpul administrării sildenafilului pacienţilor cu hipertensiune pulmonară, trebuie avută în vedere posibilitatea existenţei bolii venoocluzive asociate.

Lactoza monohidrat este prezentă în filmul comprimatului. Pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la lactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Efectele altor medicamente asupra sildenafilului Studii in vitro:

Metabolizarea sildenafilului este mediată în principal de către izoenzimele 3A4 (calea majoră) şi 2C9 (calea minoră) ale citocromului P450 (CYP). De aceea, inhibitorii acestor izoenzime pot reduce clearance–ul sildenafilului, iar inductorii acestor enzime pot creşte clearance-ul sildenafilului. Pentru recomandări de dozaj vezi pct. 4.2 şi pct 4.3.

Studii in vivo:

A fost evaluată administrarea sildenafilului oral în asociere cu epoprostenol intravenos (vezi pct. 4.8 şi pct.5.1).

Eficacitatea şi siguranţa administrării sildenafilului în asociere cu alte tratamente pentru hipertensiune arterială pulmonară (de exemplu bosentan, iloprost) nu a fost evaluată în studii clinice controlate.Ca urmare, se recomandă prudenţă în cazul administrării în asociere. Există o interacţiune farmacocinetică între sildenafil şi bosentan (vezi mai jos informaţiile privind interacţiunile cu inductori CYP3A4 şi efectele sildenafilului asupra altor medicamente).

Eficacitatea şi siguranţa Revatio în asociere cu alţi inhibitori PDE5 nu a fost studiată la pacienţii cu hipertensiune arterială pulmonară.

Analiza parametrilor farmacocinetici populaţionali efectuată pe baza datelor obţinute în studiile clinice referitoare la hipertensiunea arterială pulmonară a evidenţiat o reducere a clearance-ului sildenafilului şi/sau o creştere a biodisponibilităţii orale atunci când acesta a fost administrat în asociere cu substraturi ale CYP3A4 şi cu asocierea dintre substraturi ale CYP3A4 şi beta-blocante. Aceştia au fost singurii factori cu impact semnificativ statistic asupra parametrilor farmacocinetici ai sildenafilului la pacienţii cu hipertensiune arterială pulmonară. Expunerea la sildenafil a pacienţilor aflaţi în tratament cu substraturi ale CYP3A4 şi cu asocieri dintre substraturi ale CYP3A4 şi beta-blocante a fost cu 43% şi, respectiv, cu 66% mai mare comparativ cu cea a pacienţilor cărora nu li s-au administrat medicamente din aceste clase. Expunerea la sildenafil a fost de 5 ori mai mare în cazul utilizării unei doze de 80 mg de trei ori pe zi, comparativ cu expunerea corespunzătoare unei doze de 20 mg de trei ori pe zi. Acest interval al concentraţiilor corespunde creşterii expunerii la sildenafil observate în studiile de interacţiune medicamentoasă special concepute cu inhibitori ai CYP3A4 (cu excepţia inhibitorilor cei mai potenţi ai CYP3A4, de exemplu ketoconazolul, itraconazolul, ritonavirul).

Inductorii CYP3A4 par a avea un impact substanţial asupra parametrilor farmacocinetici ai sildenafilului la pacienţii cu hipertensiune arterială pulmonară, ceea ce a fost confirmat în studiile de interacţiune in vivo cu bosentanul, inductor al CYP3A4.

Administrarea concomitentă a bosentan (un inductor moderat al izoenzimelor CYP3A4, CYP2C9 şi posibil CYP2C19) în doză de 125 mg de două ori pe zi cu sildenafil 80 mg de trei ori pe zi (la starea de echilibru) timp de 6 zile la voluntari sănătoşi a determinat o scădere de 63% a ASC pentru sildenafil. În caz de administrare concomitentă este recomandată precauţie.

Eficacitatea sildenafilului trebuie monitorizată cu atenţie la pacienţii care utilizează inductori puternici ai CYP3A4, cum ar fi carbamazepina, fenitoina, fenobarbitalul, sunătoarea şi rifampicina.

La starea de echilibru, administrarea asociată de ritonavir (în doză de 500 mg de două ori pe zi), un inhibitor al proteazei HIV, care este şi un inhibitor potent al citocromului P450, cu sildenafil (în doză unică de 100 mg), a determinat creşterea cu 300% (de 4 ori) a Cmax a sildenafilului şi cu 1000% (de 11 ori) a ASC a sildenafilului. La 24 ore valorile concentraţiei plasmatice a sildenafilului au fost încă de aproximativ 200 ng/ml, comparativ cu aproximativ 5 ng/ml atunci când sildenafilul a fost administrat în monoterapie. Această constatare este în concordanţă cu efectele marcate ale ritonavirului asupra unui spectru larg de substraturi ale citocromului P450. Pe baza acestor date farmacocinetice rezultă că administrarea asociată de sildenafil şi ritonavir este contraindicată la pacienţii cu hipertensiune arterială pulmonară (vezi pct. 4.3).

La starea de echilibru, administrarea asociată de saquinavir (în doză de 1200 mg de trei ori pe zi), un alt inhibitor al proteazei HIV şi al CYP3A4 cu sildenafil (în doză unică de 100 mg) a determinat creşterea cu 140% a Cmax a sildenafilului şi cu 210% a ASC a sildenafilului. Sildenafilul nu a influenţat parametrii farmacocinetici ai saquinavirului. Pentru recomandări de dozaj vezi pct. 4.2.

La starea de echilibru, când sildenafilul a fost administrat în doza unică de 100 mg în asociere cu eritromicina (în doză de 500 mg de două ori pe zi, timp de 5 zile), un inhibitor specific al CYP3A4, s-a înregistrat o creştere cu 182% a expunerii sistemice la sildenafil (ASC). Pentru recomandări de dozaj vezi pct. 4.2. La voluntarii sănătoşi de sex masculin nu s-a înregistrat nici un efect al azitromicinei (în doză de 500 mg pe zi, timp de 3 zile) asupra ASC, Cmax, Tmax, constantei vitezei de eliminare sau timpului de înjumătăţire plasmatică corespunzător ale sildenafilului sau ale principalului său metabolit circulant. Nu este necesară ajustarea dozei. La voluntari sănătoşi, cimetidina (800 mg), un inhibitor al citocromului P450 şi inhibitor nespecifc al CYP3A4, a deteminat o creştere cu 56% a concentraţiei plasmatice a sildenafilului când a fost administrată în asociere cu sildenafilul (50 mg). Nu este necesară ajustarea dozei.

Este de aşteptat ca inhibitorii cei mai potenţi ai CYP3A4, cum ar fi ketoconazolul şi itraconazolul, să aibă efecte similare celor ale ritonavirului (vezi pct. 4.3). Este de aşteptat ca inhibitorii CYP3A4 precum claritromicina, telitromicina şi nefazodona să aibă un efect cu intensitate intermediară între cea a ritonavirului şi cea a inhibitorilor CYP3A4precum saquinavirul sau eritromicina, expunerea estimată fiind de 7 ori mai mare. De aceea, se recomandă ajustarea dozelor atunci când sunt utilizaţi inhibitori ai CYP3A4 (vezi pct.4.2).

Analiza parametrilor farmacocinetici populaţionali efectuată pe baza datelor obţinute în studiile clinice referitoare la hipertensiunea arterială pulmonară au sugerat că administrarea asociată a betablocantelor cu substraturi ale CYP3A4 poate determina creşteri suplimentare ale expunerii la sildenafil, comparativ cu cea observată în cazul administrarării substraturilor CYP3A4 în monoterapie.

Sucul de grapefruit este un inhibitor slab al CYP3A4 implicat în metabolismul de la nivelul peretelui intestinal şi poate determina creşteri neînsemnate ale valorilor concentraţiei plasmatice a sildenafilului. Nu este necesară ajustarea dozei.

Dozele unice de antiacide (hidroxid de magneziu/hidroxid de aluminiu) nu au afectat biodisponibilitatea sildenafilului.

Administrarea asociată a contraceptivelor orale (etinilestradiol 30 μg şi levonorgestrel 150 μg) nu a afectat parametrii farmacocinetici ai sildenafilului.

Nicorandil este un medicament hibrid cu acţiune de activator al canalelor de potasiu şi de nitrat. Datorită nitratului din componenţă, posedă potenţialul de a determina interacţiuni importante cu sildenafilul (vezi pct. 4.3).

Efectele sildenafilului asupra altor medicamente Studii in vitro:

Sildenafilul este un inhibitor slab al izoenzimelor 1A2, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1 şi 3A4 (CI50> 150 µM) ale citocromului P450.

Nu sunt disponibile date referitoare la interacţiunile dintre sildenafil şi inhibitori nespecifici ai fosfodiesterazelor cum ar fi teofilina sau dipiridamolul.

Studii in vivo:

Nu a fost observată nici o interacţiune semnificativă atunci când sildenafilul (50 mg) a fost administrat concomitent cu tolbutamida (250 mg) sau warfarina (40 mg), ambele metabolizate de CYP2C9.

Sildenafilul nu a avut nici un efect semnificativ asupra expunerii la atorvastatină (ASC a crescut cu 11%), ceea ce sugerează că sildenafilul nu are un efect clinic relevant asupra CYP3A4.

Nu au fost observate interacţiuni semnificative între sildenafil (100 mg ca doză unică) şi acenocumarol.

Sildenafilul (50 mg) nu a potenţat prelungirea timpului de sângerare determinată de acidul acetilsalicilic (150 mg).

Sildenafilul (50 mg) nu a potenţat efectele hipotensive ale alcoolului etilic la voluntarii sănătoşi, cu media alcoolemiilor maxime de 80 mg/dl.

Într-un studiu efectuat la voluntari sănătoşi, la starea de echilibru plasmatic, sildenafilul (80 mg de trei ori pe zi) a determinat creşterea cu 49,8% a ASC a bosentanului şi cu 42% a Cmax a bosentanului (125 mg de două ori pe zi).

Într-un studiu de interacţiune specifică, în care sildenafilul (100 mg) a fost administrat în asociere cu amlodipina la pacienţi hipertensivi, s-a produs o scădere suplimentară a tensiunii arteriale sistolice în clinostatism de 8 mmHg. Reducerea suplimentară corespunzătoare a tensiunii arteriale diastolice în clinostatism a fost de 7 mmHg. Aceste scăderi suplimentare ale tensiunii arteriale au avut o intensitate similară celei observate la administrarea sildenafilului în monoterapie la voluntari sănătoşi.

În trei studii de interacţiune medicamentoasă specifică, alfa-blocantul doxazosin (4 mg şi 8 mg) şi sildenafilul (25 mg, 50 mg sau 100 mg) au fost administrate concomitent pacienţilor cu hiperplazie benignă de prostată (HBP) stabilizată sub tratamentul cu doxazosin. La aceste grupuri aflate în studiu au fost observate scăderi suplimentare medii ale tensiunii arteriale sistolice şi diastolice în clinostatism de 7/7 mmHg, 9/5 mmHg şi, respectiv, 8/4 mmHg şi scăderi suplimentare medii ale tensiunii arteriale în ortostatism de 6/6 mmHg, 11/4 mmHg şi, respectiv, 4/5 mmHg. Când sildenafilul şi doxazosinul au fost administrate concomitent pacienţilor stabilizaţi sub tratamentul cu doxazosin, au fost raportate ocazional cazuri de hipotensiune arterială posturală simptomatică. Aceste raportări au inclus ameţeli şi stare de confuzie, dar nu şi sincopă. Administrarea concomitentă de sildenafil la pacienţii trataţi cu blocante alfa-adrenergice poate determina apariţia hipotensiunii arteriale simptomatice la pacienţii susceptibili (vezi pct. 4.4).

Sildenafilul (100 mg în doză unică) nu a influenţat parametrii farmacocinetici la starea de echilibru ai inhibitorului proteazei HIV, saquinavir, care este substrat/inhibitor al CYP3A4.

În concordanţă cu efectele cunoscute ale sildenafilului asupra căii oxid nitric/GMPc (vezi pct. 5.1), s-a demonstrat că acesta potenţează efectele hipotensive ale nitraţilor şi, de aceea, este contraindicată administrarea asociată a sildenafilului cu donori de oxid nitric sau cu orice tip de nitraţi (vezi pct. 4.3).

Sildenafilul nu are nici un impact semnificativ clinic asupra concentraţiilor plasmatice ale contraceptivelor orale (etinilestradiol 30 μg şi levonorgestrel 150 μg).

4.6. Sarcina şi alăptarea

Nu există date referitare la utilizarea sildenafilului la femeile gravide. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii şi dezvoltării embrionare/fetale. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3).

Datorită lipsei datelor, Revatio nu trebuie utilizat de femeile gravide decât dacă este absolut necesar. Nu se ştie dacă sildenafilul este excretat în laptele matern. Revatio nu trebuie administrat femeilor care alăptează.

4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Deoarece au fost raportate ameţeli şi tulburări de vedere în studiile clinice cu sildenafil, pacienţii trebuie să fie avertizaţi referitor la cum îi poate afecta Revatio, înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Nu au fost efectuate studii referitoare la efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

4.8. Reacţii adverse

Într-un studiu pivot cu Revatio, controlat cu placebo, referitor la hipertensiunea arterială pulmonară, la un număr total de 207 pacienţi s-a administrat Revatio, în doze zilnice cuprinse între 20 - 80 mg de trei ori pe zi, iar la 70 de pacienţi s-a administrat placebo. Durata tratamentului a fost de 12 săptămâni. 259 subiecţi care au rămas până la finalul studiului pivotal au fost incluşi într-un studiu extensie pe termen lung. Au fost studiate doze de până la 80 mg de trei ori pe zi (de 4 ori doza recomandată, de 20 mg de trei ori pe zi) (N=149 pacienţi trataţi timp de cel puţin 1 an, dintre care la 101 s-a administrat doza de 80 mg de trei ori pe zi). Frecvenţa globală a întreruperii tratamentului pacienţilor cu doza zilnică recomandată de 20 mg sildenafil de trei ori pe zi (2,9%) a fost scăzutăşi este aceeaşi ca în cazul administrării placebo (2,9%).

Într-un studiu controlat cu placebo utilizând Revatio ca adjuvant al administrării intravenoase a epoprostenolului în tratamentul hipertensiunii arteriale pulmonare, la un număr total de 134 pacienţi sa administrat Revatio (titrare fixă a dozelor începând de la 20 mg, la 40 mg apoi 80 mg de trei ori pe zi) şi epoprostenol, iar la 131 pacienţi s-a administrat placebo şi epoprostenol. Durata tratamentului a fost de 16 săptămâni. Frecvenţa globală a întreruperii tratamentului la pacienţii cărora li s-a administrat sildenafil/epoprostenol din cauza reacţiilor adverse a fost 5,2% comparativ cu 10,7% în grupul de pacienţi cărora li s-a administrat placebo/epoprostenol. Noile reacţii adverse care s-au observat mai frecvent în grupul de pacienţi cărora li s-a administrat sildenafil/epoprostenol au fost congestionarea ochilor/înroşirea ochilor, vedere înceţoşată, congestie nazală, transpiraţii nocturne, durere de spate şi xerostomie. Evenimentele adverse cunoscute cefaleea, hiperemie facială tranzitorie, dureri ale extremităţilor şi edem s-au observat cu o frecvenţă mai mare la pacienţii cărora li s-a administrat sildenafil/epoprostenol decât la pacienţii cărora li s-a administrat placebo/epoprostenol.

În cele două studii controlate placebo, în general, reacţiile adverse au fost uşoare până la moderate ca severitate. Reacţiile adverse raportate cel mai frecvent (> 10%) în cazul tratamentului cu Revatio faţă de placebo au fost: cefalee, hiperemie facială tranzitorie, dispepsie, diaree şi durere la nivelul membrelor.

În tabelul de mai jos, reacţiile adverse apărute la > 1% dintre pacienţii trataţi cu Revatio şi care au fost mai frecvente (diferenţă > 1%) în cazul administrării Revatio în doze de 20, 40 sau 80 mg de trei ori pe zi în cadrul studiului pivot sau în cadrul setului combinat de date referitor la Revatio din ambele studii controlate cu placebo referitoare la hipertensiunea arterială pulmonară, sunt prezentate pe grupe de clasă terapeuticăşi frecvenţă (foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100) şi cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Rapoartele din experienţa după punere pe piaţă sunt prezentate cu caractere italice.

 

Clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi organe

Reacţia Adversă

Infecţii şi infestări

 

Frecvente

Celulită, gripă, sinuzită nespecificată

 

(NS)

Tulburări hematologice şi limfatice

 

Frecvente

Anemie NS

Tulburări metabolice şi de nutriţie

 

Frecvente

Retenţie lichidiană

Tulburări psihice

 

Frecvente

Insomnie, anxietate

Tulburări ale sistemului nervos

 

Foarte frecvente

Cefalee

Frecvente

Migrenă NS, tremor, parestezie, senzaţie

 

de arsură NS, hipoestezie

Tulburări oculare

 

Frecvente

Hemoragie retiniană, tulburări vizuale

 

nespecificate (NS), vedere înceţoşată,

 

fotofobie, cromatopsie, cianopsie,

 

iritaţie oculară, congestionarea

 

ochilor/înroşirea ochilor

Mai puţin frecvente

Reducerea acuităţii vizuale, diplopie,

 

senzaţie anormală în ochi

Tulburări acustice şi vestibulare

 

Frecvente

Vertij

Frecvenţă necunoscută

Surditate subită*

Tulburări vasculare

 

Foarte frecvente

Hiperemie facială tranzitorie

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

 

Frecvente

Bronşită NS, epistaxis, rinită NS, tuse,

 

congestie nazală

Tulburări gastro-intestinale

 

Foarte frecvente

Diaree, dispepsie

Frecvente

Gastrită NS, gastroenterită NS, boală de

 

reflux gastroesofagian, hemoroizi,

 

distensie abdominală, xerostomie

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

 

Frecvente

Alopecie, eritem, transpiraţii nocturne

Frecvenţă necunoscută

Erupţie cutanată

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului

 

conjunctiv

 

Foarte frecvente

Durere la nivelul membrelor

Frecvente

Mialgii, durere de spate

 

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Mai puţin frecvente

Ginecomastie

Frecvenţă necunoscută

Priaprism, erecţie prelungită

Tulburări generale şi la nivelul locului de

 

administrare

 

Frecvente

Pirexie

 

* La un număr mic de cazuri din studiile clinice şi după punerea pe piaţă a fost raportată scăderea sau pierderea bruscă a auzului în timpul utilizării tuturor inhibitorilor PDE5, inclusiv sildenafil.

În perioada de supraveghere după punerea pe piaţă a inhibitorilor PDE5 pentru tratamentul disfuncţiei erectile la bărbat, următoarele evenimente vizuale/reacţii adverse au fost raportate cu o frecvenţă necunoscută: neuropatie optică ischemică anterioară non-arteritică (NAION), ocluzia vascularizaţiei retiniene şi defecte ale câmpului vizual.

4.9. Supradozaj

În studiile cu doză unică efectuate la voluntari sănătoşi, cu doze de până la 800 mg sildenafil, reacţiile adverse au fost similare celor observate în cazul administrării dozelor mai mici, dar frecvenţa de apariţie şi severitatea lor au fost crescute. La doze unice de 200 mg sildenafil incidenţa reacţiilor adverse (cefalee, hiperemie facială tranzitorie, ameţeli, dispepsie, congestie nazalăşi tulburări de vedere) a fost crescută.

În cazuri de supradozaj, trebuie luate măsurile standard de susţinere a funcţiilor vitale. Nu este de aşteptat ca dializa renală să grăbească eliminarea sildenafilului, deoarece acesta este legat în proporţie mare de proteinele plasmatice şi nu este eliminat în urină.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1. Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tratamentul disfuncţiei erectile. Codul ATC: G04BE03.

Sildenafilul este un inhibitor potent şi selectiv al fosfodiesterazei de tip 5 (PDE5) specifică guanozid monofosfatului ciclic (GMPc), care este responsabilă de degradarea GMPc. PDE5 nu este prezentă numai în corpii cavernoşi ai penisului, ci şi la nivelul vaselor sanguine pulmonare. Astfel, sildenafilul creşte activitatea GMPc din musculatura netedă a pereţilor vasculari pulmonari determinând relaxarea acesteia. La pacienţii cu hipertensiune arterială pulmonară acest efect poate determina vasodilataţia patului vascular pulmonar şi, la un nivel mai redus, vasodilataţie sistemică.

Studiile efectuate in vitro au evidenţiat că sildenafilul prezintă selectivitate pentru PDE5. Efectul său este mai intens asupra PDE5 decât asupra celorlalte fosfodiesteraze cunoscute. Există o selectivitate de 10 ori mai mare pentru PDE5 decât pentru PDE6, care este implicată în calea fototransducţiei retiniene. Selectivitatea este de peste 80 ori mai mare decât cea pentru PDE1 şi de peste 700 ori decât cea pentru pentru PDE2, 3, 4, 7, 8, 9, 10 şi 11. În particular, sildenafilul are o selectivitate de 4000 ori mai mare pentru PDE5 decât pentru PDE3, care este izoenzima fosfodiesterazei specifice pentru AMPc implicată în reglarea contractilităţii cardiace.

Sildenafilul determină scăderi uşoare şi tranzitorii ale tensiunii arteriale, care în majoritatea cazurilor nu produc efecte clinice. După administrarea cronică a dozei de 80 mg de trei ori pe zi la pacienţii cu hipertensiune arterială sistemică, valoarea medie a scăderii tensiunii arteriale sistolice şi diastolice faţă de valoarea iniţială a fost de 9,4 mmHg şi, respectiv, de 9,1 mmHg. După administrarea cronică a 80 mg de trei ori pe zi la pacienţii cu hipertensiune arterială pulmonară au fost observate efecte mai puţin evidente de scădere a tensiunii arteriale (reducerea a fost de 2 mmHg atât pentru tensiunea arterială sistolică, cât şi pentru cea diastolică). În cazula administrări dozei recomandate de 20 mg de trei ori pe zi, nu au fost observate reduceri ale tensiunii arteriale sistolice şi diastolice.

Administrarea dozelor orale unice de sildenafil de până la 100 mg la voluntari sănătoşi nu a determinat efecte clinice relevante care să corespundă unor modificări ale aspectului ECG. După administrarea cronică a 80 mg de trei ori pe zi la pacienţii cu hipertensiune arterială pulmonară nu au fost raportate efecte clinice relevante care să corespundă unor modificări ale aspectului ECG.

Într-un studiu referitor la efectele hemodinamice ale unei doze orale unice de 100 mg sildenafil efectuat la 14 pacienţi cu boală coronariană severă (stenoză care afectează >70% din lumenul a cel puţin unei artere coronare), tensiunile arteriale medii sistolicăşi diastolică în condiţii de repaus au scăzut cu 7% şi, respectiv, cu 6% faţă de valorile iniţiale. Tensiunea arterială pulmonară medie sistolică a scăzut cu 9%. S-a demonstrat că sildenafilul nu influenţează debitul cardiac şi nu afectează fluxul sanguin în arterele coronare stenozate.

La unii subiecţi examinaţi pe baza testului Farnsworth–Munsell cu 100 nuanţe de culoare la 1 oră după administrarea unei doze de 100 mg, au fost observate diferenţe uşoare şi tranzitorii în perceperea culorilor (albastru/verde), efecte care au dispărut după 2 ore de la administrarea dozei. Mecanismul postulat al acestei modificări în perceperea culorilor este corelat cu inhibarea PDE6 care este implicată în cascada fototransducţiei retiniene. Sildenafilul nu are nici un efect asupra acuităţii vizuale sau asupra sensibilităţii vizuale de contrast. Într-un studiu clinic controlat cu placebo efectuat la un număr mic de pacienţi cu diagnostic de degenerescenţă maculară apărută la vârstă mică (n=9), sildenafilul (doză unică, 100 mg) nu a determinat modificări semnificative ale testelor vizuale (acuitatea vizuală, grila Amsler, testul pentru discriminarea culorilor efectuat cu ajutorul simulării luminilor semaforului, perimetrul Humphrey şi fotostresul).

Eficacitatea la pacienţi adulţi cu hipertensiune arterială pulmonară

A fost realizat un studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo la 278 pacienţi cu hipertensiune pulmonară primară, hipertensiune arterială pulmonară asociată cu boli ale ţesutului conjunctiv şi hipertensiune arterială pulmonară secundară reparării chirurgicale a leziunilor cardiace congenitale. Pacienţii au fost randomizaţi în 4 grupuri de tratament: placebo, sildenafil 20 mg, sildenafil 40 mg sau sildenafil 80 mg, de trei ori pe zi. Dintre cei 278 pacienţi randomizaţi, 277 pacienţi au primit cel puţin 1 doză din medicamentul investigat. Populaţia studiată a constat din 68 (25%) bărbaţi şi 209 (75%) femei, cu media de vârstă de 49 ani (interval: 18-81 ani) şi cu valori iniţiale ale testului distanţei parcurse prin mers în interval de 6 minute cuprinse între 100 m şi 450 m, inclusiv (media: 344 m). 175 pacienţi (63%) incluşi au fost diagnosticaţi cu hipertensiune pulmonară primară, 84 (30%) cu hipertensiune arterială pulmonară asociată cu boli ale ţesutului conjunctiv şi 18 (7%) cu hipertensiune arterială pulmonară secundară reparării chirurgicale ale leziunilor cardiace congenitale. Majoritatea pacienţilor a fost diagnosticată cu hipertensiune arterială pulmonară clasa funcţională OMS II (107/277, 39%) sau III (160/277, 58%), cu o valoare medie a distanţei parcurse prin mers în interval de 6 minute de 378 m şi, respectiv, de 326 m; doar câţiva pacienţi au fost diagnosticaţi iniţial cu hipertensune arterială de clasă funcţională I (1/277, 0,4%) sau IV (9/277, 3%). Pacienţii cu fracţia de ejecţie a ventriculului stâng <45% sau cu fracţie ventriculară stângă scurtată <0,2% nu au fost cuprinşi în studiu.

Sildenafilul (sau placebo) a fost administrat pacienţilor cu tratament de fond, care a inclus o asociere de anticoagulante, digoxină, blocanţi ai canalelor de calciu, diuretice sau oxigen. Nu a fost permisă utilizarea prostaciclinei, analogilor prostaciclinelor şi antagoniştilor receptorilor de endotelină ca tratament asociat şi, de asemenea, nici suplimentarea cu arginină. Pacienţi la care tratamentul iniţial cu bosentan a înregistrat un eşec au fost excluşi din studiu.

Criteriul final principal de evaluare a eficacităţii în studiu a fost modificarea rezultatelor testului distanţei parcurse prin mers în interval de 6 minute de la valorile iniţiale până la cele observate în a 12a săptămână de tratament. A fost observată o creştere semnificativă a valorilor obţinute în urma efectuării testului distanţei parcurse prin mers timp de 6 minute la toate acele grupe la care s-a administrat sildenafil, faţă de cele observate la cel la care s-a administrat placebo. Creşterile corectate faţă de placebo ale distanţei parcurse prin mers au fost de 45 m (p<0,0001), de 46 m (p<0,0001) şi de 50 m (p<0,0001) în cazul dozelor de sildenafil de 20 mg, 40 mg şi, respectiv, 80 mg. Nu au fost observate diferenţe semnificative între efectele diferitelor doze.

Când s-a făcut analiza pe baza claselor funcţionale OMS, la grupul tratat cu 20 mg s-a observat o creştere semnificativă statistic a distanţei parcurse prin mers în interval de 6 minute. Pentru clasa II şi clasa III, creşterile observate după corecţia cu placebo, au fost de 49 metri (p = 0,0007) şi respectv, de 45 metri (p = 0,0031).

Ameliorarea distanţei parcurse prin mers a fost evidentă după 4 săptămâni de tratament, acest efect fiind menţinut la 8 şi la 12 săptămâni. În cadrul subgrupurilor rezultatele au fost în general în concordanţă cu distanţa parcursă prin mers la includere, etiologie (hipertensiune pulmonară primară, hipertensiune arterială pulmonară asociată cu boli ale ţesutului conjunctiv şi hipertensiune arterială pulmonară secundară reparării chirurgicale a leziunilor cardiace congenitale), clasa funcţională OMS, sex, rasă, localizare, media tensiunii arteriale pulmonare şi indicele rezistenţei vasculare pulmonare.

Toţi pacienţii care au primit oricare dintre dozele de sildenafil administrate au prezentat reduceri semnificative statistic ale tensiunii arteriale pulmonare medii comparativ celor obţinute în cazul placebo. Valoarea corectată faţă de placebo a fost de -2,7 mmHg (p=0,04) pentru sildenafil administrat în doze de 20 mg de trei ori pe zi. Nu au fost raportate diferenţe între efectele dozelor de sildenafil de 20 mg şi cele mai mari, testate. Modificarea medie faţă de valorile iniţiale ale rezistenţei vasculare pulmonare a fost de -122 dyne.sec/cm5 în cazul dozei de sildenafil de 20 mg de trei ori pe zi. Scăderea procentuală a rezistenţei vasculare pulmonare la 12 săptămâni pentru sildenafil 20 mg (11,2%) a fost proporţional mai mare decât scăderea rezistenţei vasculare sistemice (7,2%). Nu este cunoscut efectul sildenafilului asupra mortalităţii.

Date privind supravieţuirea pe termen lung

Pacienţii înrolaţi în studiul pivot au fost eligibili pentru a fi incluşi în studiul de extensie, deschis, pe termen lung. Un total de 207 pacienţi au fost trataţi cu Revatio în studiul pivot şi statusul supravieţuirii lor pe termen lung a fost analizat pentru o perioadă de minimum 3 ani. În această populaţie, estimarea Kaplan-Meier a supravieţuirii la 1, 2 şi 3 ani a fost 96%, 91% şi respectiv, 82 %. Supravieţuirea la 1, 2 şi 3 ani la pacienţii cu hipertensiune arterială pulmonară clasa II, conform clasificării OMS la includerea în studiu, a fost de 99%, 91% şi respectiv 84%, iar la pacienţii cu hipertensiune arterială pulmonarăclasa III, conform clasificării OMS la includerea în studiu a fost de 94%, 90% şi respectiv, 81%.

Eficacitatea la pacienţi adulţi cu hipertensiune arterială pulmonară (PAH) (în cazul utilizării în asociere cu epoprostenol)

S-a realizat un studiu randomizat, dublu-orb, controlat placebo la 267 pacienţi cu PAH şi care au fost stabilizaţi cu eproprostenol administrat pe cale intravenoasă. Pacienţii cu PAH au inclus pacienţi cu Hipertensiune Arterială Pulmonară Primară (212/267, 79%) şi pacienţi cu PAH asociată cu boli ale ţesutului conjunctiv (55/267, 21%). Cei mai mulţi pacienţi s-au încadrat în Clasa funcţională II (68/267, 26%) sau III (157/267, 66%) conform clasificării OMS; mai puţini pacienţi s-au încadrat în Clasele funcţionale I (3/267, 1%) sau IV (16/267, 6%) la momentul evaluării iniţiale; pentru câţiva pacienţi (5/267, 2%) Clasa funcţională conform clasificării OMS nu a fost cunoscută. Pacienţilor li s-a administrat randomizat placebo sau sildenafil (ajustare cu doză fixă a dozelor începând de la 20 mg, la 40 mg apoi 80 mg de trei ori pe zi) în asociere cu epoprostenol administrat pe cale intravenoasă.

Criteriul final principal de evaluare a eficacităţii în studiu a fost modificarea rezultatelor testului distanţei parcurse prin mers în interval de 6 minute de la valorile iniţiale până la cele observate în a 16a săptămână de tratament. S-a observat un beneficiu clinic semnificativ al sildenafilului comparativ cu placebo în cadrul testului distanţei parcurse prin mers în interval de 6 minute. S-a observat o creştere medie corectată, a distanţei parcurse prin mers, de 26 m în favoarea sildenafilului (IÎ 95%: 10,8, 41,2) (p=0,0009). În cazul pacienţilor la care iniţial, distanţa parcursă prin mers a fost ≥ 325 metri, rezultatul tratamentului a fost o creştere de 38,4 m a distanţei parcurse în favoarea sildenafilului; în cazul pacienţilor la care iniţial, distanţa parcursă prin mers a fost < 325 metri, rezultatul tratamentului a fost o creştere de 2,3 metri a distanţei parcurse în favoarea placebo. În cazul pacienţilor cu PAH primară, rezultatul tratamentului a fost o creştere de 31,1 metri comparativ cu o creştere de 7,7 metri observată la pacienţii cu PAH asociată cu boli ale tesutului conjunctiv. Diferenţa între rezultatele observate în cadrul acestor subgrupuri randomizate ar fi posibil să apară întâmplător ţinând cont de numărul limitat de subiecţi incluşi în studiu.

Pacienţii cărora li s-a administrat sildenafil au obţinut o reducere semnificativă statistic a tensiunii arteriale pulmonare medii (mPAP) în comparaţie cu cei cărora li s-a administrat placebo. S-a observat un rezultat mediu al tratamentului corectat pentru placebo de -3,9 mmHg în favoarea sildenafil (IÎ 95%: -5,7, -2,1) (p=0,00003). Un criteriu final de evaluare secundar a fost timpul scurs până la agravarea clinică, definit ca intervalul de timp de la randomizare până la primul eveniment de agravare clinică (deces, transplant pulmonar, iniţierea terapiei cu bosentan sau deteriorare clinică ce necesită o modificare în terapia cu epoprostenol). Tratamentul cu sildenafil a întârziat în mod semnificativ timpul scurs până la agravarea clinică a PAH, comparativ cu placebo (p=0,0074). 23 de pacienţi din grupul placebo (17,6%) au prezentat evenimente de agravare clinică în comparaţie cu 8 pacienţi din grupul tratat cu sildenafil (6,0%).

5.2. Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie:

Sildenafilul se absoarbe rapid. Concentraţiile plasmatice maxime observate după administrarea orală în condiţii de repaus alimentar a unei doze, sunt atinse în decurs de 30–120 minute (în medie 60 minute). Valoarea medie a biodisponibilităţii absolute după administrare orală este de 41% (în intervalul 25– 63%). După administrare orală de trei ori pe zi a sildenafilului, ASC şi Cmax cresc proporţional cu doza pentru intervalul de doze 20-40 mg. După administrarea orală a 80 mg de trei ori pe zi a fost observată o creştere a concentraţiei plasmatice de sildenafil la valori mai mari decât cele proporţionale cu doza. La pacienţii cu hipertensiune arterială pulmonară, biodisponibilitatea orală a sildenafilului după administrarea dozei de 80 mg de trei ori pe zi a fost în medie cu 43% (IC 90%: 27-60%) mai mare decât cea observată la dozele mai mici.

În cazul în care sildenafilul este administrat odată cu alimentele, viteza de absorbţie scade, cu o întârziere medie de 60 minute a Tmax şi o reducere medie de 29% a Cmax. Totuşi, valoarea absorbţiei nu a fost afectată în mod semnificativ (ASC a scăzut cu 11%).

Distribuţie:

Volumul mediu de distribuţie la starea de echilibru (Vss) pentru sildenafil este de 105 l, indicând distribuţia tisulară. După administrarea orală a dozei de 20 mg de trei ori pe zi, media concentraţiilor plasmatice totale maxime pentru sildenafil la starea de echilibru este de aproximativ 113 ng/ml. Sildenafilul şi principalul său metabolit circulant, N–demetil sunt legaţi în proporţie de aproximativ 96% de proteinele plasmatice. Legarea de proteinele plasmatice este independentă de concentraţiile totale ale medicamentului.

Metabolizare:

Sildenafilul este metabolizat în principal de izoenzimele microzomale hepatice CYP3A4 (calea majoră) şi CYP2C9 (calea minoră). Principalul metabolit circulant rezultă prin N–demetilarea sildenafilului. Acest metabolit are un profil de selectivitate pentru PDE similar cu al sildenafilului şi o potenţă a activităţii in vitro pentru PDE5 de aproximativ 50% din cel al medicamentului netransformat. Metabolitul N–demetil este metabolizat în continuare, cu un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de aproximativ 4 ore. La pacienţii cu hipertensiune arterială pulmonară, concentraţiile plasmatice ale acestui metabolit sunt de aproximativ 72% din cele observate la sildenafil după administrarea a 20 mg de trei ori pe zi (contribuind deci la efectele farmacologice ale sildenafilului cu 36%). Efectele consecutive asupra eficacităţii nu sunt cunoscute.

Eliminare:

Clearance–ul corporal total al sildenafilului este de 41 l/oră, rezultând un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de 3–5 ore. După administrare, fie orală, fie intravenoasă, sildenafilul este excretat sub formă de metaboliţi predominant în materiile fecale (aproximativ 80% din doza administrată oral) şi într–o proporţie mai mică în urină (aproximativ 13% din doza administrată oral).

Profilul farmacocinetic la grupuri speciale de pacienţi Vârstnici:

Voluntarii vârstnici sănătoşi (65 ani sau peste) au prezentat un clearance redus al sildenafilului, observându-se creşteri de aproximativ 90% ale concentraţiilor plasmatice ale sildenafilului şi ale metabolitului activ N-demetil, comparativ cu cele observate la voluntarii sănătoşi tineri (18–45 ani). Datorită legării diferite de proteinele plasmatice în funcţie de vârstă, creşterea concentraţiilor plasmatice ale sildenafilului liber a fost de aproximativ 40%.

Insuficienţă renală: După administrarea unei doze orale unice de 50 mg sildenafil la voluntarii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată (clearance-ul creatininei = 30–80 ml/min), profilul farmacocinetic al sildenafilului nu a fost modificat. La voluntarii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min), clearance–ul sildenafilului a fost scăzut, cu o creştere medie a ASC cu 100% şi a Cmax cu 88%, comparativ cu voluntarii de aceeaşi vârstăşi fără insuficienţă renală. În plus, valorile ASC şi ale Cmax pentru metabolitul N-demetil au fost crescute semnificativ, cu 200%, respectiv cu 79% la subiecţii cu insuficienţă renală severă comparativ cu subiecţii cu funcţie renală normală.

Insuficienţă hepatică:

La voluntarii cu ciroză hepatică uşoară până la moderată (Child–Pugh A şi B) clearance–ul sildenafilului a fost scăzut, cu o creştere a ASC (85%) şi Cmax (47%), comparativ cu voluntarii de aceeaşi vârstăşi fără insuficienţă hepatică. În plus, valorile ASC şi Cmax ale metabolitului N-demetil au fost semnificativ crescute, cu 154% şi, respectiv, cu 87%, la pacienţii cu ciroză faţă de cei cu funcţie hepatică normală. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, farmacocinetica sildenafilului nu a fost studiată.

Farmacocinetică populaţională:

La pacienţii cu hipertensiune arterială pulmonară, concentraţiile medii la starea de echilibru plasmatic au fost cu 20-50% mai mari pentru dozele investigate de 20-80 mg de trei ori pe zi, comparativ cu voluntarii sănătoşi. Valoarea Cmin a fost de două ori mai mare faţă de cea a voluntarilor sănătoşi. Ambele rezultate sugerează un clearance mai mic şi/sau o biodisponibilitate orală mai mare ale sildenafilului la pacienţii cu hipertensiune arterială pulmonară faţă de cele ale voluntarilor sănătoşi.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele preclinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi carcinogenitatea, fertilitatea şi dezvoltarea embrionară/post-natală. La puii de şobolani cărora li s-a administrat pre- şi postnatal doza de 60 mg/kg sildenafil, au fost observate o diminuare a dimensiunilor şi greutăţii în ziua 1 şi o scădere a supravieţuirii cu 4 zile, la expuneri de aproximativ 5 ori mai mari decât cele asociate dozei de 20 mg de trei ori pe zi la om. Aceste efecte au fost observate la expuneri considerate a fi în exces suficient de mari faţă de expunerea maximă la om, demonstrând o relevanţă redusă pentru practica clinică.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1. Lista excipienţilor

Nucleul comprimatului: celuloză microcristalină hidrogenofosfat de calciu (anhidru) croscarmeloză sodică stearat de magneziu

Film: hipromeloză dioxid de titan (E171) lactoză monohidrat triacetat de glicerol

6.2. Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3. Perioada de valabilitate

5 ani

6.4. Precauţii speciale pentru păstrare

A nu se păstra la temperaturi peste 30ºC. A se păstra în ambalajul original pentru a pentru a fi protejat de umiditate

6.5. Natura şi conţinutul ambalajului

Blistere de PVC/aluminiu cu 90 comprimate (15 comprimate/blister), într-o cutie.

Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Fără cerinţe speciale.

Pfizer Limited, Sandwich, Kent CT13 9NJ, Marea Britanie

EU/1/05/318/001

Data primei autorizări: 28 Octombrie 2005

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Revatio 0,8 mg/ml soluţie injectabilă

2. COMPOZIŢIE CALITATIVĂŞI CANTITATIVĂ

Fiecare mililitru de soluţie conţine sildenafil 0,8 mg (sub formă de citrat). Fiecare flacon de 20 ml conţine 12,5 ml de soluţie (sildenafil 10 mg, sub formă de citrat).

Pentru lista completă a excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie injectabilă Soluţie limpede, incoloră.

4. DATE CLINICE

4.2. Indicaţii terapeutice

Tratamentul trebuie început şi monitorizat doar de către un medic cu experienţă în tratamentul hipertensiunii arteriale pulmonare. În cazul agravării stării clinice în ciuda tratamentului cu Revatio, trebuie avute în vedere alte metode de tratament.

Revatio, soluţie injectabilă, este indicat în tratamentul pacienţilor cu hipertensiune arterială pulmonară cărora în mod curent li s-a prescris Revatio pe cale oralăşi cărora, temporar, nu li se poate administra tratament pe cale orală, dar care sunt stabili. hemodinamic şi clinic.

Revatio (oral) este indicat în tratamentul pacienţilor cu hipertensiune arterială pulmonară clasa funcţională II şi III conform clasificării OMS, pentru ameliorarea capacităţii de efort. Eficacitatea a fost demonstrată pentru hipertensiunea pulmonară primarăşi hipertensiunea pulmonară asociată bolilor ţesutului conjunctiv.

4.2. Doze şi mod de administrare

Tratamentul trebuie început şi monitorizat doar de către un medic cu experienţă în tratamentul hipertensiunii arteriale pulmonare. În cazul agravării stării clinice în ciuda tratamentului cu Revatio, trebuie avute în vedere alte metode de tratament.

Revatio soluţie injectabilă trebuie administrat pacienţilor cărora le-a fost deja prescris Revatio oral, ca înlocuire a administrării orale, în condiţiile în care temporar aceştia nu pot urma un tratament oral cu Revatio.

Revatio soluţie injectabilă este pentru utilizare intravenoasă sub formă de injectare în bolus.

Administrare la adulţi

Doza recomandată este de 10 mg (corespunzător la 12,5 ml) de trei ori pe zi, administrată intravenos sub formă de injectare în bolus (vezi pct. 6.6).

O doză de 10 mg de Revatio soluţie injectabilă este de aşteptat să producă o expunere la sildenafil şi metabolitul N-demetilat al acestuia şi efecte farmacologice comparabile cu acelea ale unei doze orale de 20 mg.

Administrarea la vârstnici

Nu sunt necesare ajustări ale dozelor la vârstnici. Eficacitatea clinică, asa cum a fost evaluată prin măsurarea distanţei parcurse prin mers pe jos în interval de 6 minute, poate fi mai scăzută la vârstnici.

Administrarea la pacienţi cu insuficienţă renală:

Nu sunt necesare ajustări ale dozei iniţiale la pacienţii cu insuficienţă renală, inclusiv insuficienţă renală severă (clearance al creatininei < 30 ml/min). Scăderea dozei la 20 mg de două ori pe zi trebuie avută în vedere numai după o evaluare atentă a raportului beneficiu terapeutic/risc posibil, doar dacă tratamentul nu este bine tolerat.

Administrarea la pacienţi cu insuficienţă hepatică:

Nu sunt necesare ajustări ale dozei iniţiale la pacienţii cu insuficienţă hepatică (clasele A şi B Child-Pugh).

Scăderea dozei la 10 mg de două ori pe zi trebuie avută în vedere după o evaluare atentă a raportului beneficiu terapeutic/risc posibil, doar dacă tratamentul nu este bine tolerat. Revatio este contraindicat pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă (clasă C Child-Pugh), (vezi pct. 4.3).

Administrarea la copii şi adolescenţi Revatio nu este recomandat pentru utilizare la copii sub vârsta de 18 ani datorită datelor insuficiente privind siguranţa şi eficacitatea

Întreruperea tratamentului:

Date limitate sugerează că întreruperea bruscă a tratamentului cu Revatio nu se asociază cu agravarea prin rebound a hipertensiunii arteriale pulmonare. Cu toate acestea, pentru a evita posibila apariţie a agravării bruşte a stării clinice după întreruperea tratamentului, trebuie avută în vedere scăderea treptată a dozelor. În perioada de întrerupere a tratamentului se recomandă monitorizarea atentă a pacienţilor.

Administrarea la pacienţi aflaţi în tratatment cu alte medicamente:

În general, orice ajustare a dozei trebuie administrată numai după evaluarea atentă a raportului beneficiu /risc. O scădere treptată a dozei până la 20 mg de două ori pe zi trebuie avută în vedere dacă sildenafilul este administrat în asociere cu inhibitori ai CYP3A4, cum sunt eritromicina sau saquinavirul. O scădere treptată a dozei până la 20 mg o dată pe zi este recomandată în cazul administrării în asociere cu inhibitori mai potenţi ai CYP3A4, cum sunt claritromicina, telitromicina şi nefazodona. Pot fi necesare ajustări ale dozei de sildenafil în cazul administrării acestuia în asociere cu inductori ai CYP3A4 (vezi pct. 4.5).

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.

Coadministrarea cu donori de oxid nitric (cum este nitritul de amil) sau cu orice formă de nitraţi datorită efectelor hipotensoare ale nitraţilor (vezi pct. 5.1).

Asocierea cu inhibitori cei mai potenţi ai CYP3A4 (de exemplu ketoconazol, itraconazol, ritonavir) (vezi pct. 4.5).

La pacienţii care şi-au pierdut vederea la un ochi datorită neuropatiei optice ischemice anterioare, non-arteritice, (NAION) indiferent dacă acest episod a fost sau nu corelat cu expunerea anterioară la inhibitori ai PDE5 (vezi pct. 4.4).

Siguranţa sildenafilului nu a fost studiată la următoarele subgrupe de pacienţi şi, de aceea, este contraindicată administrarea sa:
Insuficienţă hepatică severă, Antecedente recente de accident vascular cerebral sau infarct miocardic, Hipotensiune arterială severă (tensiune arterială < 90/50 mmHg) la începerea tratamentului.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Nu sunt disponibile date clinice pentru administrarea sildenafil IV la pacienţii care nu sunt stabili din punct de vedere clinic sau hemodinamic. Ca urmare, nu este recomandată utilizarea la aceşti pacienţi.

Eficacitatea administrării Revatio nu a fost stabilită la pacienţii cu hipertensiune arterială pulmonară severă (clasă funcţională IV). Dacă starea clinică se agravează, trebuie avute în vedere tratamente recomandate pentru stadiul sever al bolii (de exemplu epoprostenol) (vezi pct. 4.2).

Raportul beneficiu terapeutic/risc posibil al sildenafilului nu a fost stabilit la pacienţii cu hipertensiune arterială pulmonară de clasă funcţională I. Nu au fost efectuate studii referitoare la formele de hipertensiune arterială pulmonară asociată altor boli, altele decât cele asociate bolilor ţesutului conjunctiv şi intervenţiilor chirugicale reparatorii.

Siguranţa sildenafilului nu a fost studiată la pacienţi cu tulburări retiniene degenerative ereditare diagnosticate, cum ar fi Retinitis pigmentosa (un număr mic al acestor pacienţi prezintă tulburări genetice ale fosfodiesterazelor retiniene) şi, de aceea, nu este recomandată utilizarea sa.

Atunci când prescriu sildenafil, medicii trebuie să se gândească cu atenţie dacă pacienţii cu afecţiuni concomitente pot fi afectaţi în mod nefavorabil de efectele vasodilatatoare uşoare sau moderate ale sildenafilului, de exemplu pacienţii cu hipotensiune arterială, pacienţii cu depleţie lichidiană, cu obstrucţie a căii de ejecţie a ventriculului stâng sau cu tulburare vegetativă (vezi pct. 4.4).

Conform experienţei acumulate după punerea pe piaţă a sildenafilului pentru tratamentul disfuncţiei erectile la bărbat, au fost raportate evenimente cardiovasculare grave, inclusiv infarctul miocardic, angina instabilă, moartea subită de cauză cardiacă, aritmia ventriculară, hemoragia cerebro-vasculară, atacul ischemic tranzitoriu, hipertensiunea şi hipotensiunea arterială, în asociere temporală cu utilizarea sildenafilului. Majoritatea acestor pacienţi, dar nu toţi pacienţii, prezentau factori de risc cardiovascular preexistenţi. Multe evenimente au fost raportate ca având loc în timpul sau la scurt timp după actul sexual, câteva fiind raportate ca având loc la scurt timp după utilizarea sildenafilului fără desfăşurarea actului sexual. Nu este posibil să fie stabilit dacă aceste evenimente sunt în relaţie directă cu aceşti factori sau cu alţii.

Sildenafilul trebuie să fie utilizat cu precauţie la pacienţii cu deformări anatomice ale penisului (cum ar fi angularea, fibroza corpului cavernos sau boala Peyronie) sau la pacienţii cu afecţiuni predispozante pentru priapism (cum sunt siclemia, mielomul multiplu sau leucemia).

Au fost raportate cazuri de defecte vizuale şi neuropatie optică anterioară ischemică, non-arteritică in legătură cu administrarea sildenafilului şi a altor inhibitori ai PDE5. Pacientul trebuie avertizat să nu mai ia Revatio şi să se adreseze imediat unui medic în cazul apariţiei subite a unui defect vizual (vezi pct.4.3).

Se recomandă administrarea cu precauţie a sildenafilului la pacienţi aflaţi în tratament cu blocante alfa-adrenergice, deoarece administrarea asociată poate determina hipotensiune arterială simptomatică la pacienţii susceptibili (vezi pct. 4.5). Pentru a reduce la minimum posibilitatea apariţiei hipotensiunii arteriale posturale, pacienţii trebuie să fie stabili hemodinamic sub tratamentul cu alfa-blocante înainte de a începe tratamentul cu sildenafil. Medicii trebuie să sfătuiască pacienţii ce să facă în cazul apariţiei simptomelor de hipotensiune arterială posturală.

Studiile efectuate cu trombocite umane au evidenţiat că, in vitro, sildenafilul potenţează efectul antiagregant al nitroprusiatului de sodiu. Nu există informaţii referitoare la siguranţa administrării sildenafilului la pacienţii cu tulburări de sângerare sau ulcer gastro-duodenal activ. De aceea, sildenafilul trebuie să fie administrat la aceşti pacienţi numai după evaluarea atentă a raportului beneficiu terapeutic/risc posibil.

La pacienţii cu hipertensiune arterială pulmonară, poate exista un risc crescut de sângerare atunci când este început tratamentul cu sildenafil la pacienţii care utilizează deja antagonişti ai vitaminei K, mai ales la pacienţii cu hipertensiune arterială pulmonară secundară bolilor ţesutului conjunctiv.

Nu sunt disponibile date referitoare la utilizarea sildenafilului la pacienţii cu hipertensiune pulmonară asociată bolii veno-ocluzive pulmonare. Cu toate acestea, au fost raportate cazuri de edem pulmonar care a pus în pericol viaţa în cazul utilizării vasodilatatoarelor (mai ales prostacicline) la aceşti pacienţi. De aceea, dacă apar semne de edem pulmonar în timpul administrării sildenafilului pacienţilor cu hipertensiune pulmonară, trebuie avută în vedere posibilitatea existenţei bolii venoocluzive asociate.

Lactoza monohidrat este prezentă în filmul comprimatului. Pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la lactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Dacă nu se specifică altfel, studiile de interacţiune medicamentoasă au fost efectuate la subiecţi adulţi sănătoşi de sex masculin, utilizându-se sildenafil oral. Aceste rezultate sunt relevante şi pentru alte populaţii sau căi de administrare.

Efectele altor medicamente asupra sildenafilului intravenos

Previziunile bazate pe modelul farmacocinetic sugerează faptul că interacţiunile de tip medicament – medicament cu inhibitori CYP3A4 ar trebui să fie mai puţine decât cele observate după administrarea orală de Sildenafil. Se aşteaptă ca amplitudinea interacţiunii pentru sildenafil administrat pe cale intravenoasă să fie redusă, deoarece în cazul sildenafilului oral interacţiunile sunt determinate, cel puţin parţial, de efectelor metabolizării la primul pasaj.

Efectele altor medicamente asupra sildenafilului oral Studii in vitro:

Metabolizarea sildenafilului este mediată în principal de către izoenzimele 3A4 (calea majoră) şi 2C9 (calea minoră) ale citocromului P450 (CYP). De aceea, inhibitorii acestor izoenzime pot reduce clearance–ul sildenafilului, iar inductorii acestor enzime pot creşte clearance-ul sildenafilului. Pentru recomandări de dozaj vezi pct. 4.2 şi pct 4.3.

Studii in vivo:

A fost evaluată administrarea sildenafilului oral în asociere cu epoprostenol intravenos (vezi pct. 4.8 şi pct.5.1).

Eficacitatea şi siguranţa administrării sildenafilului în asociere cu alte tratamente pentru hipertensiune arterială pulmonară (de exemplu bosentan, iloprost) nu a fost evaluată în studii clinice controlate.Ca urmare, se recomandă prudenţă în cazul administrării în asociere. Există o interacţiune farmacocinetică între sildenafil şi bosentan (vezi mai jos informaţiile privind interacţiunile cu inductori CYP3A4 şi efectele sildenafilului asupra altor medicamente).

Eficacitatea şi siguranţa Revatio în asociere cu alţi inhibitori PDE5 nu a fost studiată la pacienţii cu hipertensiune arterială pulmonară.

Analiza parametrilor farmacocinetici populaţionali efectuată pe baza datelor obţinute în studiile clinice referitoare la hipertensiunea arterială pulmonară a evidenţiat o reducere a clearance-ului sildenafilului şi/sau o creştere a biodisponibilităţii orale atunci când acesta a fost administrat în asociere cu substraturi ale CYP3A4 şi cu asocierea dintre substraturi ale CYP3A4 şi beta-blocante. Aceştia au fost singurii factori cu impact semnificativ statistic asupra parametrilor farmacocinetici ai sildenafilului oral la pacienţii cu hipertensiune arterială pulmonară. Expunerea la sildenafil oral a pacienţilor aflaţi în tratament cu substraturi ale CYP3A4 şi cu asocieri dintre substraturi ale CYP3A4 şi beta-blocante a fost cu 43% şi, respectiv, cu 66% mai mare comparativ cu cea a pacienţilor cărora nu li s-au administrat medicamente din aceste clase. Expunerea la sildenafil a fost de 5 ori mai mare în cazul utilizării unei doze de 80 mg de trei ori pe zi, comparativ cu expunerea corespunzătoare unei doze orale de 20 mg de trei ori pe zi. Acest interval al concentraţiilor corespunde creşterii expunerii la sildenafil observate în studiile de interacţiune medicamentoasă special concepute cu inhibitori ai CYP3A4 (cu excepţia inhibitorilor cei mai potenţi ai CYP3A4, de exemplu ketoconazolul, itraconazolul, ritonavirul).

Inductorii CYP3A4 par a avea un impact substanţial asupra parametrilor farmacocinetici la administrarea orală a sildenafilului la pacienţii cu hipertensiune arterială pulmonară, ceea ce a fost confirmat în studiile de interacţiune in vivo cu bosentanul, inductor al CYP3A4.

Administrarea concomitentă a bosentan (un inductor moderat al izoenzimelor CYP3A4, CYP2C9 şi posibil CYP2C19) în doză de 125 mg de două ori pe zi cu sildenafil oral 80 mg de trei ori pe zi (la starea de echilibru) timp de 6 zile la voluntari sănătoşi a determinat o scădere de 63% a ASC pentru sildenafil. În caz de administrare concomitentă este recomandată precauţie.

Eficacitatea sildenafilului trebuie monitorizată cu atenţie la pacienţii care utilizează inductori puternici ai CYP3A4, cum ar fi carbamazepina, fenitoina, fenobarbitalul, sunătoarea şi rifampicina.

La starea de echilibru, administrarea asociată de ritonavir (în doză de 500 mg de două ori pe zi), un inhibitor al proteazei HIV, care este şi un inhibitor potent al citocromului P450, cu sildenafil oral (în doză unică de 100 mg), a determinat creşterea cu 300% (de 4 ori) a Cmax a sildenafilului şi cu 1000% (de 11 ori) a ASC a sildenafilului. La 24 ore valorile concentraţiei plasmatice a sildenafilului au fost încă de aproximativ 200 ng/ml, comparativ cu aproximativ 5 ng/ml atunci când sildenafilul a fost administrat în monoterapie. Această constatare este în concordanţă cu efectele marcate ale ritonavirului asupra unui spectru larg de substraturi ale citocromului P450. Pe baza acestor date farmacocinetice rezultă că administrarea asociată de sildenafil şi ritonavir este contraindicată la pacienţii cu hipertensiune arterială pulmonară (vezi pct. 4.3).

La starea de echilibru, administrarea asociată de saquinavir (în doză de 1200 mg de trei ori pe zi), un alt inhibitor al proteazei HIV şi al CYP3A4 cu sildenafil oral (în doză unică de 100 mg) a determinat creşterea cu 140% a Cmax a sildenafilului şi cu 210% a ASC a sildenafilului. Sildenafilul nu a influenţat parametrii farmacocinetici ai saquinavirului. Pentru recomandări de dozaj vezi pct. 4.2.La starea de echilibru, când sildenafilul oral a fost administrat în doza unică de 100 mg în asociere cu eritromicina (în doză de 500 mg de două ori pe zi, timp de 5 zile), un inhibitor specific al CYP3A4, s-a înregistrat o creştere cu 182% a expunerii sistemice la sildenafil (ASC). Pentru recomandări de dozaj vezi pct. 4.2. La voluntarii sănătoşi de sex masculin nu s-a înregistrat nici un efect al azitromicinei (în doză de 500 mg pe zi, timp de 3 zile) asupra ASC, Cmax, Tmax, constantei vitezei de eliminare sau timpului de înjumătăţire plasmatică corespunzător ale sildenafilului oral sau ale principalului său metabolit circulant. Nu este necesară ajustarea dozelor. La voluntari sănătoşi, cimetidina (800 mg), un inhibitor al citocromului P450 şi inhibitor nespecifc al CYP3A4, a deteminat o creştere cu 56% a concentraţiei plasmatice a sildenafilului când a fost administrată în asociere cu sildenafilul (50 mg) . Nu este necesară ajustarea dozelor.

Este de aşteptat ca inhibitorii cei mai potenţi ai CYP3A4, cum ar fi ketoconazolul şi itraconazolul, să aibă efecte similare celor ale ritonavirului (vezi pct. 4.3). Este de aşteptat ca inhibitorii CYP3A4 precum claritromicina, telitromicina şi nefazodona să aibă un efect cu intensitate intermediară între cea a ritonavirului şi cea a inhibitorilor CYP3A4precum saquinavirul sau eritromicina), expunerea estimată fiind de 7 ori mai mare. De aceea, se recomandă ajustarea dozelor atunci când sunt utilizaţi inhibitori ai CYP3A4(vezi pct.4.2).

Analiza parametrilor farmacocinetici populaţionali efectuată pe baza datelor obţinute în studiile clinice la pacienţii cu hipertensiune arterială pulmonară trataţi cu sildenafil oral au sugerat că administrarea asociată a beta-blocantelor cu substraturi ale CYP3A4 poate determina creşteri suplimentare ale expunerii la sildenafil, comparativ cu cea observată în cazul administrarării substraturilor CYP3A4 în monoterapie.

Sucul de grapefruit este un inhibitor slab al CYP3A4 implicat în metabolismul de la nivelul peretelui intestinal şi poate determina creşteri neînsemnate ale valorilor concentraţiei plasmatice a sildenafilului oral. Nu este necesară ajustarea dozelor.

Dozele unice de antiacide (hidroxid de magneziu/hidroxid de aluminiu) nu au afectat biodisponibilitatea orală a sildenafilului.

Administrarea asociată a contraceptivelor orale (etinilestradiol 30 μg şi levonorgestrel 150 μg) nu a afectat parametrii farmacocinetici ai sildenafilului.

Nicorandil este un medicament hibrid cu acţiune de activator al canalelor de potasiu şi de nitrat. Datorită nitratului din componenţă, posedă potenţialul de a determina interacţiuni importante cu sildenafilul. (vezi pct. 4.3).

Efectelor sildenafilului oral asupra altor medicamente Studii in vitro:

Sildenafilul este un inhibitor slab al izoenzimelor 1A2, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1 şi 3A4 (CI50> 150 µM) ale citocromului P450.

Nu sunt disponibile date referitoare la interacţiunile dintre sildenafil şi inhibitori nespecifici ai fosfodiesterazelor cum ar fi teofilina sau dipiridamolul.

Studii in vivo:

Nu a fost observată nici o interacţiune semnificativă atunci când sildenafilul oral (50 mg) a fost administrat concomitent cu tolbutamida (250 mg) sau warfarina (40 mg), ambele metabolizate de CYP2C9.

Sildenafilul oral nu a avut nici un efect semnificativ asupra expunerii la atorvastatină (ASC a crescut cu 11%), ceea ce sugerează că sildenafilul nu are un efect clinic relevant asupra CYP3A4.

Nu au fost observate interacţiuni semnificative între sildenafil (100 mg ca doză orală unică) şi acenocumarol.

Sildenafilul oral (50 mg) nu a potenţat prelungirea timpului de sângerare determinată de acidul acetilsalicilic (150 mg).

Sildenafilul oral (50 mg) nu a potenţat efectele hipotensive ale alcoolului etilic la voluntarii sănătoşi, cu media alcoolemiilor maxime de 80 mg/dl.

Într-un studiu efectuat la voluntari sănătoşi, la starea de echilibru plasmatic, sildenafilul oral (80 mg de trei ori pe zi) a determinat creşterea cu 49,8% a ASC a bosentanului şi cu 42% a Cmax a bosentanului (125 mg de două ori pe zi).

Într-un studiu de interacţiune specifică, în care sildenafilul oral (100 mg) a fost administrat în asociere cu amlodipina la pacienţi hipertensivi, s-a produs o scădere suplimentară a tensiunii arteriale sistolice în clinostatism de 8 mmHg. Reducerea suplimentară corespunzătoare a tensiunii arteriale diastolice în clinostatism a fost de 7 mmHg. Aceste scăderi suplimentare ale tensiunii arteriale au avut o intensitate similară celei observate la administrarea sildenafilului în monoterapie la voluntari sănătoşi.

În trei studii de interacţiune medicamentoasă specifică, alfa-blocantul doxazosin (4 mg şi 8 mg) şi sildenafilul oral (25 mg, 50 mg sau 100 mg) au fost administrate concomitent pacienţilor cu hiperplazie benignă de prostată (HBP) stabilizată sub tratamentul cu doxazosin. La aceste grupuri aflate în studiu au fost observate scăderi suplimentare medii ale tensiunii arteriale sistolice şi diastolice în clinostatism de 7/7 mmHg, 9/5 mmHg şi, respectiv, 8/4 mmHg şi scăderi suplimentare medii ale tensiunii arteriale în ortostatism de 6/6 mmHg, 11/4 mmHg şi, respectiv, 4/5 mmHg. Când sildenafilul şi doxazosinul au fost administrate concomitent pacienţilor stabilizaţi sub tratamentul cu doxazosin, au fost raportate ocazional cazuri de hipotensiune arterială posturală simptomatică. Aceste raportări au inclus ameţeli şi stare de confuzie, dar nu şi sincopă. Administrarea concomitentă de sildenafil la pacienţii trataţi cu blocante alfa-adrenergice poate determina apariţia hipotensiunii arteriale simptomatice la pacienţii susceptibili (vezi pct. 4.4).

Sildenafilul (100 mg în doză orală unică) nu a influenţat parametrii farmacocinetici la starea de echilibru ai inhibitorului proteazei HIV, saquinavir, care este substrat/inhibitor al CYP3A4.

În concordanţă cu efectele cunoscute ale sildenafilului asupra căii oxid nitric/GMPc (vezi pct. 5.1), s-a demonstrat că acesta potenţează efectele hipotensive ale nitraţilor şi, de aceea, este contraindicată administrarea asociată a sildenafilului cu donori de oxid nitric sau cu orice tip de nitraţi (vezi pct. 4.3).

Sildenafilul oral nu are nici un impact semnificativ clinic asupra concentraţiilor plasmatice ale contraceptivelor orale (etinilestradiol 30 μg şi levonorgestrel 150 μg).

4.6 Sarcina şi alăptarea

Nu există date referitare la utilizarea sildenafilului la femeile gravide. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii şi dezvoltării embrionare/fetale. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3).

Datorită lipsei datelor, Revatio nu trebuie utilizat de femeile gravide decât dacă este absolut necesar. Nu se ştie dacă sildenafilul este excretat în laptele matern. Revatio nu trebuie administrat femeilor care alăptează.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Deoarece au fost raportate ameţeli şi tulburări de vedere în studiile clinice cu sildenafil, pacienţii trebuie să fie avertizaţi referitor la cum îi poate afecta Revatio, înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Nu au fost efectuate studii referitoare la efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Reacţiile adverse asociate administrării Revatio pe cale intravenoasă sunt similare celor asociate cu utilizarea Revatio oral. Deoarece datele privind utilizarea intravenosă a Revatio sunt limitate şi deoarece modelele farmacocinetice prevăd că formulările orale de 20 mg şi formulările intravenoase de 10 mg produc expuneri plasmatice similare, informaţiileprivind siguranţa administrării pe cale intravenoasă a Revatio sunt susţinute de cele pentru Revatio administrat oral.

Administrare intravenoasă

O doză de 10 mg de Revatio soluţie injectabilă este de aşteptat să producă o expunere la sildenafil şi metabolitul N-demetilat al acestuia şi efecte farmacologice comparabile cu cele ale unei doze orale de 20 mg.

Studiul A1481262 deschis, monocentric,cu doză unică, pentru a evalua siguranţa, tolerabilitatea şi farmacocinetica unei doze unice de sildenafil (10 mg) pe cale intravenoasă ,sub formă de injecţie în bolus pacienţilor cu Hipertensiune Arterială Pulmonară (HAP) care deja primeau tratament şi erau stabilizaţi cu Revatio oral 20 mg de trei ori pe zi.

Un număr total de 10 pacienţi cu HAP au fost înrolaţi şi au finalizat studiul. Modificările posturale medii ale tensiunii arteriale sistolice şi diastolice în timp au fost mici (<10 mm Hg) şi au revenit către valoarea iniţială după 2 ore. Nu s-au asociat simptome de hipotensiune arterială cu aceste modificări. Modificările medii ale ritmului cardiac nu au fost semnificative clinic. Doi subiecţi au prezentat un număr total de 3 reacţii adverse (eritem tranzitor al feţei şi gâtului, flatulenţă, bufeuri). La un subiect cu cardiomiopatie ischemică severă care a manifestat fibrilaţie ventricularăşi deces la 6 zile după administrarea medicamentului în studiu, a existat o reacţie adversă gravă; s-a evaluat că nu a avut legatură cu medicaţia în studiu.

Administrare orală Într-un studiu pivot cu Revatio, controlat cu placebo, referitor la hipertensiunea arterială pulmonară, la un număr total de 207 pacienţi s-a administrat Revatio oral, în doze zilnice cuprinse între 20 - 80 mg de trei ori pe zi, iar la 70 de pacienţi s-a administrat placebo. Durata tratamentului a fost de 12 săptămâni. 259 subiecţi care au rămas până la finalul studiului pivotal au fost incluşi într-un studiu extensie pe termen lung. Au fost studiate doze de până la 80 mg de trei ori pe zi (de 4 ori doza recomandată, de 20 mg de trei ori pe zi) (N=149 pacienţi trataţi timp de cel puţin 1 an, dintre care la 101 s-a administrat doza de 80 mg de trei ori pe zi). Frecvenţa globală a întreruperii tratamentului pacienţilor cu doza zilnică recomandată de 20 mg sildenafil de trei ori pe zi (2,9%) a fost scăzutăşi este aceeaşi ca în cazul administrării placebo (2,9%).

Într-un studiu controlat cu placebo utilizând Revatio ca adjuvant al administrării intravenoase a epoprostenolului în tratamentul hipertensiunii arteriale pulmonare, la un număr total de 134 pacienţi sa administrat Revatio oral (titrare fixă a dozelor începând de la 20 mg, la 40 mg apoi 80 mg de trei ori pe zi) şi epoprostenol, iar la 131 pacienţi s-a administrat placebo şi epoprostenol. Durata tratamentului a fost de 16 săptămâni. Frecvenţa globală a întreruperii tratamentului la pacienţii cărora li s-a administrat sildenafil/epoprostenol din cauza reacţiilor adverse a fost 5,2% comparativ cu 10,7% în grupul de pacienţi cărora li s-a administrat placebo/epoprostenol. Noile reacţii adverse care s-au observat mai frecvent în grupul de pacienţi cărora li s-a administrat sildenafil/epoprostenol au fost congestionarea ochilor/înroşirea ochilor, vedere înceţoşată, congestie nazală, transpiraţii nocturne, durere de spate şi xerostomie. Evenimentele adverse cunoscute cefaleea, hiperemie facială tranzitorie, dureri ale extremităţilor şi edem s-au observat cu o frecvenţă mai mare la pacienţii cărora li s-a administrat sildenafil/epoprostenol decât la pacienţii cărora li s-a administrat placebo/epoprostenol.

În cele două studii controlate placebo cu Revatio oral, în general, reacţiile adverse au fost uşoare până la moderate ca severitate. Reacţiile adverse raportate cel mai frecvent (> 10%) în cazul tratamentului cu Revatio faţă de placebo au fost: cefalee, hiperemie facială tranzitorie, dispepsie, diaree şi durere la nivelul membrelor.

În tabelul de mai jos, reacţiile adverse apărute la > 1% dintre pacienţii trataţi cu Revatio şi care au fost mai frecvente (diferenţă > 1%) în cazul administrării Revatio în doze orale de 20, 40 sau 80 mg de trei ori pe zi în cadrul studiului pivot sau în cadrul setului combinat de date referitor la Revatio din ambele studii controlate cu placebo referitoare la hipertensiunea arterială pulmonară, sunt prezentate pe grupe de clasă terapeuticăşi frecvenţă (foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100) şi cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Rapoartele din experienţa după punere pe piaţă sunt prezentate cu caractere italice.

 

Clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi organe

Reacţia Adversă

Infecţii şi infestări

 

Frecvente

Celulită, gripă, sinuzită nespecificată

 

(NS)

Tulburări hematologice şi limfatice

 

Frecvente

Anemie NS

Tulburări metabolice şi de nutriţie

 

Frecvente

Retenţie lichidiană

Tulburări psihice

 

Frecvente

Insomnie, anxietate

Tulburări ale sistemului nervos

 

Foarte frecvente

Cefalee

Frecvente

Migrenă NS, tremor, parestezie, senzaţie

 

de arsură NS, hipoestezie

Tulburări oculare

 

Frecvente

Hemoragie retiniană, tulburări vizuale

 

nespecificate (NS), vedere înceţoşată,

 

fotofobie, cromatopsie, cianopsie,

 

iritaţie oculară, congestionarea

 

ochilor/înroşirea ochilor

 

Reducerea acuităţii vizuale, diplopie,

 

senzaţie anormală în ochi

Mai puţin frecvente

 

Tulburări acustice şi vestibulare

 

Frecvente

Vertij

Frecvenţă necunoscută

Surditate subită*

Tulburări vasculare

 

Foarte frecvente

Hiperemie facială tranzitorie

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

 

Frecvente

Bronşită NS, epistaxis, rinită NS, tuse,

 

congestie nazală

Tulburări gastro-intestinale

 

Foarte frecvente

Diaree, dispepsie

Frecvente

Gastrită NS, gastroenterită NS, boală de

 

reflux gastroesofagian, hemoroizi,

 

distensie abdominală, xerostomie

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

 

Frecvente

Alopecie, eritem, transpiraţii nocturne

Frecvenţă necunoscută

Erupţie cutanată

 

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului

conjunctiv

Foarte frecvente

Durere la nivelul membrelor

Frecvente

Mialgii, durere de spate

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

 

Mai puţin frecvente

Ginecomastie

Frecvenţă necunoscută

Priaprism, erecţie prelungită

Tulburări generale şi la nivelul locului de

 

administrare

 

Frecvente

Pirexie

 

* La un număr mic de cazuri din studiile clinice şi după punerea pe piaţă a fost raportată scăderea sau pierderea bruscă a auzului în timpul utilizării tuturor inhibitorilor PDE5, inclusiv sildenafil.

În perioada de supraveghere după punerea pe piaţă a inhibitorilor PDE5 pentru tratamentul disfuncţiei erectile la bărbat, următoarele evenimente vizuale/reacţii adverse au fost raportate cu o frecvenţă necunoscută: neuropatie optică ischemică anterioară non-arteritică (NAION), ocluzia vascularizaţiei retiniene şi defecte ale câmpului vizual.

4.9 Supradozaj

În studiile cu doză unică efectuate la voluntari sănătoşi, cu doze orale de până la 800 mg sildenafil, reacţiile adverse au fost similare celor observate în cazul administrării dozelor mai mici, dar frecvenţa de apariţie şi severitatea lor au fost crescute. La doze orale unice de 200 mg sildenafil incidenţa reacţiilor adverse (cefalee, hiperemie facială tranzitorie, ameţeli, dispepsie, congestie nazalăşi tulburări de vedere) a fost crescută.

În cazuri de supradozaj, trebuie luate măsurile standard de susţinere a funcţiilor vitale. Nu este de aşteptat ca dializa renală să grăbească eliminarea sildenafilului, deoarece acesta este legat în proporţie mare de proteinele plasmatice şi nu este eliminat în urină.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tratamentul disfuncţiei erectile. Codul ATC: G04BE03.

Sildenafilul este un inhibitor potent şi selectiv al fosfodiesterazei de tip 5 (PDE5) specifică guanozid monofosfatului ciclic (GMPc), care este responsabilă de degradarea GMPc. PDE5 nu este prezentă numai în corpii cavernoşi ai penisului, ci şi la nivelul vaselor sanguine pulmonare. Astfel, sildenafilul creşte activitatea GMPc din musculatura netedă a pereţilor vasculari pulmonari determinând relaxarea acesteia. La pacienţii cu hipertensiune arterială pulmonară acest efect poate determina vasodilataţia patului vascular pulmonar şi, la un nivel mai redus, vasodilataţie sistemică.

Studiile efectuate in vitro au evidenţiat că sildenafilul prezintă selectivitate pentru PDE5. Efectul său este mai intens asupra PDE5 decât asupra celorlalte fosfodiesteraze cunoscute. Există o selectivitate de 10 ori mai mare pentru PDE5 decât pentru PDE6, care este implicată în calea fototransducţiei retiniene. Selectivitatea este de peste 80 ori mai mare decât cea pentru PDE1 şi de peste 700 ori decât cea pentru pentru PDE2, 3, 4, 7, 8, 9, 10 şi 11. În particular, sildenafilul are o selectivitate de 4000 ori mai mare pentru PDE5 decât pentru PDE3, care este izoenzima fosfodiesterazei specifice pentru AMPc implicată în reglarea contractilităţii cardiace.

Sildenafilul determină scăderi uşoare şi tranzitorii ale tensiunii arteriale, care în majoritatea cazurilor nu produc efecte clinice. După administrarea cronică a dozei orale de 80 mg de trei ori pe zi la pacienţii cu hipertensiune arterială sistemică, valoarea medie a scăderii tensiunii arteriale sistolice şi diastolice faţă de valoarea iniţială a fost de 9,4 mmHg şi, respectiv, de 9,1 mmHg. După administrarea cronică orală a 80 mg de trei ori pe zi la pacienţii cu hipertensiune arterială pulmonară au fost observate efecte mai puţin evidente de scădere a tensiunii arteriale (reducerea a fost de 2 mmHg atât pentru tensiunea arterială sistolică, cât şi pentru cea diastolică). În cazul administrării dozei orale recomandate de 20 mg de trei ori pe zi, nu au fost observate reduceri ale tensiunii arteriale sistolice şi diastolice.

Administrarea dozelor orale unice de sildenafil de până la 100 mg la voluntari sănătoşi nu a determinat efecte clinice relevante care să corespundă unor modificări ale aspectului ECG. După administrarea cronică a 80 mg de trei ori pe zi la pacienţii cu hipertensiune arterială pulmonară nu au fost raportate efecte clinice relevante care să corespundă unor modificări ale aspectului ECG.

Într-un studiu referitor la efectele hemodinamice ale unei doze orale unice de 100 mg sildenafil efectuat la 14 pacienţi cu boală coronariană severă (stenoză care afectează >70% din lumenul a cel puţin unei artere coronare), tensiunile arteriale medii sistolicăşi diastolică în condiţii de repaus au scăzut cu 7% şi, respectiv, cu 6% faţă de valorile iniţiale. Tensiunea arterială pulmonară medie sistolică a scăzut cu 9%. S-a demonstrat că sildenafilul nu influenţează debitul cardiac şi nu afectează fluxul sanguin în arterele coronare stenozate.

La unii subiecţi examinaţi pe baza testului Farnsworth–Munsell cu 100 nuanţe de culoare la 1 oră după administrarea unei doze de 100 mg, au fost observate diferenţe uşoare şi tranzitorii în perceperea culorilor (albastru/verde), efecte care au dispărut după 2 ore de la administrarea dozei. Mecanismul postulat al acestei modificări în perceperea culorilor este corelat cu inhibarea PDE6 care este implicată în cascada fototransducţiei retiniene. Sildenafilul nu are nici un efect asupra acuităţii vizuale sau asupra sensibilităţii vizuale de contrast. Într-un studiu clinic controlat cu placebo efectuat la un număr mic de pacienţi cu diagnostic de degenerescenţă maculară apărută la vârstă mică (n=9), sildenafilul (doză unică, 100 mg) nu a determinat modificări semnificative ale testelor vizuale (acuitatea vizuală, grila Amsler, testul pentru discriminarea culorilor efectuat cu ajutorul simulării luminilor semaforului, perimetrul Humphrey şi fotostresul).

Eficacitatea sildenafilului în administrare intravenoasă la pacienţi adulţi cu hipertensiune arterială pulmonară

Este de aşteptat ca expunerea totală la sildenafil şi metabolitul său N-demetilat şi efectele farmacologice combinate să fie comparabile între o doză de 10 mg de Revatio soluţie injectabilăşi acelea ale unei doze orale de 20 mg. Aceasta se bazează numai pe datele de farmaconcinetică (vezi pct.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice). Consecinţele unei expuneri ulterioare mai mici la metabolitul activ Ndemetilat, observate după administrarea repetată IV de Revatio nu au fost documentate. Nu au fost efectuate studii clinice pentru a demonstra că aceste formulări au eficacitate comparabilă.

Studiul A1481262 a fost un studiu deschis monocentric, în doză unică, care a evaluat siguranţa, tolerabilitatea şi farmacocinetica unei doze unice intravenoase de sildenafil (10 mg), administrată prin injectare în bolus la pacienţi cu Hipertensiune Arterială Pulmonară (HAP) cărora li se administra şi erau stabilizaţi cu 20 mg Revatio administrat oral, de trei ori pe zi.

Un număr total de 10 pacienţi cu HAP au fost înrolaţi şi au finalizat studiul. Opt subiecţi cărora li s-a administrat bosentan şi un subiect căruia i s-a administrat trepostinil suplimentar la bosentan şi Revatio. După administrare, au fost înregistrate presiunea arterialăşi frecvenţa cardiacă, în poziţie aşezat şi în ortostatism, la 30, 60, 120, 180 şi 360 de minute după administrare. Modificările medii ale tensiunii arteriale comparativ cu valoarile iniţiale în poziţie aşezat au fost cele mai mari la 1 oră, -9,1 mmHg, (DS ± 12.5) şi -3.0 mmHg (DS ± 4.9) pentru tensiuniunea arterială sistolicăşi respectiv diastolică. Modificările posturale medii ale tensiunii arteriale sistolice şi diastolice în timp au fost mici (<10 mm Hg) şi au revenit la valoarea iniţială după 2 ore.

Eficacitatea sildenafilului oral la pacienţi adulţi cu hipertensiune arterială pulmonară

A fost realizat un studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo la 278 pacienţi cu hipertensiune pulmonară primară, hipertensiune arterială pulmonară asociată cu boli ale ţesutului conjunctiv şi hipertensiune arterială pulmonară secundară reparării chirurgicale a leziunilor cardiace congenitale. Pacienţii au fost randomizaţi în 4 grupuri de tratament: placebo, sildenafil 20 mg, sildenafil 40 mg sau sildenafil 80 mg, de trei ori pe zi. Dintre cei 278 pacienţi randomizaţi, 277 pacienţi au primit cel puţin 1 doză din medicamentul investigat. Populaţia studiată a constat din 68 (25%) bărbaţi şi 209 (75%) femei, cu media de vârstă de 49 ani (interval: 18-81 ani) şi cu valori iniţiale ale testului distanţei parcurse prin mers în interval de 6 minute cuprinse între 100 m şi 450 m, inclusiv (media: 344 m). 175 pacienţi (63%) incluşi au fost diagnosticaţi cu hipertensiune pulmonară primară, 84 (30%) cu hipertensiune arterială pulmonară asociată cu boli ale ţesutului conjunctiv şi 18 (7%) cu hipertensiune arterială pulmonară secundară reparării chirurgicale ale leziunilor cardiace congenitale. Majoritatea pacienţilor a fost diagnosticată cu hipertensiune arterială pulmonară clasa funcţională OMS II (107/277, 39%) sau III (160/277, 58%), cu o valoare medie a distanţei parcurse prin mers în interval de 6 minute de 378 m şi, respectiv, de 326 m; doar câţiva pacienţi au fost diagnosticaţi iniţial cu hipertensune arterială de clasă funcţională I (1/277, 0,4%) sau IV (9/277, 3%). Pacienţii cu fracţia de ejecţie a ventriculului stâng <45% sau cu fracţie ventriculară stângă scurtată <0,2% nu au fost cuprinşi în studiu.

Sildenafilul (sau placebo) a fost administrat pacienţilor cu tratament de fond, care a inclus o asociere de anticoagulante, digoxină, blocanţi ai canalelor de calciu, diuretice sau oxigen. Nu a fost permisă utilizarea prostaciclinei, analogilor prostaciclinelor şi antagoniştilor receptorilor de endotelină ca tratament asociat şi, de asemenea, nici suplimentarea cu arginină. Pacienţi la care tratamentul iniţial cu bosentan a înregistrat un eşec au fost excluşi din studiu.

Criteriul final principal de evaluare a eficacităţii în studiu a fost modificarea rezultatelor testului distanţei parcurse prin mers în interval de 6 minute de la valorile iniţiale până la cele observate în a 12a săptămână de tratament. A fost observată o creştere semnificativă a valorilor obţinute în urma efectuării testului distanţei parcurse prin mers timp de 6 minute la toate acele grupe la care s-a administrat sildenafil, faţă de cele observate la cel la care s-a administrat placebo. Creşterile corectate faţă de placebo ale distanţei parcurse prin mers au fost de 45 m (p<0,0001), de 46 m (p<0,0001) şi de 50 m (p<0,0001) în cazul dozelor de sildenafil de 20 mg, 40 mg şi, respectiv, 80 mg. Nu au fost observate diferenţe semnificative între efectele diferitelor doze.

Când s-a făcut analiza pe baza claselor funcţionale OMS, la grupul tratat cu 20 mg s-a observat o creştere semnificativă statistic a distanţei parcurse prin mers în interval de 6 minute. Pentru clasa II şi clasa III, creşterile observate după corecţia cu placebo, au fost de 49 metri (p = 0,0007) şi respectv, de 45 metri (p = 0,0031).

Ameliorarea distanţei parcurse prin mers a fost evidentă după 4 săptămâni de tratament, acest efect fiind menţinut la 8 şi la 12 săptămâni. În cadrul subgrupurilor rezultatele au fost în general în concordanţă cu distanţa parcursă prin mers la includere, etiologie (hipertensiune pulmonară primară, hipertensiune arterială pulmonară asociată cu boli ale ţesutului conjunctiv şi hipertensiune arterială pulmonară secundară reparării chirurgicale a leziunilor cardiace congenitale), clasa funcţională OMS, sex, rasă, localizare, media tensiunii arteriale pulmonare şi indicele rezistenţei vasculare pulmonare.

Toţi pacienţii care au primit oricare dintre dozele de sildenafil administrate au prezentat reduceri semnificative statistic ale tensiunii arteriale pulmonare medii comparativ celor obţinute în cazul placebo. Valoarea corectată faţă de placebo a fost de -2,7 mmHg (p=0,04) pentru sildenafil administrat în doze de 20 mg de trei ori pe zi. Nu au fost raportate diferenţe între efectele dozelor de sildenafil de 20 mg şi cele mai mari, testate. Modificarea medie faţă de valorile iniţiale ale rezistenţei vasculare pulmonare a fost de -122 dyne.sec/cm5 în cazul dozei de sildenafil de 20 mg de trei ori pe zi. Scăderea procentuală a rezistenţei vasculare pulmonare la 12 săptămâni pentru sildenafil 20 mg (11,2%) a fost proporţional mai mare decât scăderea rezistenţei vasculare sistemice (7,2%). Nu este cunoscut efectul sildenafilului asupra mortalităţii.

Date privind supravieţuirea pe termen lung

Pacienţii înrolaţi în studiul pivot cu administrare orală au fost eligibili pentru a fi incluşi în studiul de extensie, deschis, pe termen lung. Un total de 207 pacienţi au fost trataţi cu Revatio în studiul pivot şi statusul supravieţuirii lor pe termen lung a fost analizat pentru o perioadă de minimum 3 ani. În această populaţie, estimarea Kaplan-Meier a supravieţuirii la 1, 2 şi 3 ani a fost 96%, 91% şi respectiv, 82 %. Supravieţuirea la 1, 2 şi 3 ani la pacienţii cu hipertensiune arterială pulmonară clasa II, conform clasificării OMS la includerea în studiu, a fost de 99%, 91% şi respectiv 84%, iar la pacienţii cu hipertensiune arterială pulmonarăclasa III, conform clasificării OMS la includerea în studiu a fost de 94%, 90% şi respectiv, 81%.

Eficacitatea Sildenafilului administrat oral la pacienţi adulţi cu hipertensiune arterială pulmonară (PAH) (în cazul utilizării în asociere cu epoprostenol)

S-a realizat un studiu randomizat, dublu-orb, controlat placebo la 267 pacienţi cu PAH şi care au fost stabilizaţi cu eproprostenol administrat pe cale intravenoasă. Pacienţii cu PAH au inclus pacienţi cu Hipertensiune Arterială Pulmonară Primară (212/267, 79%) şi pacienţi cu PAH asociată cu boli ale ţesutului conjunctiv (55/267, 21%). Cei mai mulţi pacienţi s-au încadrat în Clasa funcţională II (68/267, 26%) sau III (157/267, 66%) conform clasificării OMS; mai puţini pacienţi s-au încadrat în Clasele funcţionale I (3/267, 1%) sau IV (16/267, 6%) la momentul evaluării iniţiale; pentru câţiva pacienţi (5/267, 2%) Clasa funcţională conform clasificării OMS nu a fost cunoscută. Pacienţilor li s-a administrat randomizat placebo sau sildenafil (ajustare cu doză fixă a dozelor începând de la 20 mg, la 40 mg apoi 80 mg de trei ori pe zi) în asociere cu epoprostenol administrat pe cale intravenoasă.

Criteriul final principal de evaluare a eficacităţii în studiu a fost modificarea rezultatelor testului distanţei parcurse prin mers în interval de 6 minute de la valorile iniţiale până la cele observate în a 16a săptămână de tratament. S-a observat un beneficiu clinic semnificativ al sildenafilului comparativ cu placebo în cadrul testului distanţei parcurse prin mers în interval de 6 minute. S-a observat o creştere medie corectată, a distanţei parcurse prin mers, de 26 m în favoarea sildenafilului (IÎ 95%: 10,8, 41,2) (p=0,0009). În cazul pacienţilor la care iniţial, distanţa parcursă prin mers a fost ≥ 325 metri, rezultatul tratamentului a fost o creştere de 38,4 m a distanţei parcurse în favoarea sildenafilului; în cazul pacienţilor la care iniţial, distanţa parcursă prin mers a fost < 325 metri, rezultatul tratamentului a fost o creştere de 2,3 metri a distanţei parcurse în favoarea placebo. În cazul pacienţilor cu PAH primară, rezultatul tratamentului a fost o creştere de 31,1 metri comparativ cu o creştere de 7,7 metri observată la pacienţii cu PAH asociată cu boli ale tesutului conjunctiv. Diferenţa între rezultatele observate în cadrul acestor subgrupuri randomizate ar fi posibil să apară întâmplător ţinând cont de numărul limitat de subiecţi incluşi în studiu.

Pacienţii cărora li s-a administrat sildenafil au obţinut o reducere semnificativă statistic a tensiunii arteriale pulmonare medii (mPAP) în comparaţie cu cei cărora li s-a administrat placebo. S-a observat un rezultat mediu al tratamentului corectat pentru placebo de -3,9 mmHg în favoarea sildenafil (IÎ 95%: -5,7, -2,1) (p=0,00003). Un criteriu final de evaluare secundar a fost timpul scurs până la agravarea clinică, definit ca intervalul de timp de la randomizare până la primul eveniment de agravare clinică (deces, transplant pulmonar, iniţierea terapiei cu bosentan, sau deteriorare clinică ce necesită o modificare în terapia cu epoprostenol). Tratamentul cu sildenafil a întârziat în mod semnificativ timpul scurs până la agravarea clinică a PAH, comparativ cu placebo (p=0,0074). 23 de pacienţi din grupul placebo (17,6%) au prezentat evenimente de agravare clinică în comparaţie cu 8 pacienţi din grupul tratat cu sildenafil (6,0%).

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie:

Biodisponibilitatea medie absolută după administrare orală este de 41% (cuprinsă între 25–63%).În studiul A1481262 Cmax,, Cl şi ASC (0-8) au fost 248 ng/ml, 30,3 l/orăşi respectiv 330 ng oră/ml. Cmax şi ASC (0-8) pentru metabolitului N-demetilat au fost 30,8 ng/ml şi respectiv 147 ng oră/ml.

Distribuţie:

Volumul mediu de distribuţie la starea de echilibru (Vss) pentru sildenafil este de 105 l, indicând distribuţia tisulară. După administrarea orală a dozei de 20 mg de trei ori pe zi, media concentraţiilor plasmatice totale maxime pentru sildenafil la starea de echilibru este de aproximativ 113 ng/ml. Sildenafilul şi principalul său metabolit circulant, N–demetil sunt legaţi în proporţie de aproximativ 96% de proteinele plasmatice. Legarea de proteinele plasmatice este independentă de concentraţiile totale ale medicamentului.

Metabolizare:

Sildenafilul este metabolizat în principal de izoenzimele microzomale hepatice CYP3A4 (calea majoră) şi CYP2C9 (calea minoră). Principalul metabolit circulant rezultă prin N–demetilarea sildenafilului. Acest metabolit are un profil de selectivitate pentru PDE similar cu al sildenafilului şi o potenţă a activităţii in vitro pentru PDE5 de aproximativ 50% din cel al medicamentului netransformat. Metabolitul N–demetil este metabolizat în continuare, cu un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de aproximativ 4 ore. La pacienţii cu hipertensiune arterială pulmonară, concentraţiile plasmatice ale acestui metabolit sunt de aproximativ 72% din cele observate la sildenafil după administrarea orală a 20 mg de trei ori pe zi (contribuind deci la efectele farmacologice ale sildenafilului cu 36%). Efectele consecutive asupra eficacităţii nu sunt cunoscute. La voluntari sănătoşi, după administrarea intravenoasă, concentraţiile plasmatice ale metabolitului Ndemetilat sunt semnificativ mai scăzute decât cele observate după administrarea orală. La echilibru, concentraţiile plasmatice a metabolitului N-demetilat sunt de aproximativ 16% comparativ cu 61% ale sildenafil după administrare iv şi respectiv, după administrare orală.

Eliminare:

Clearance–ul corporal total al sildenafilului este de 41 l/oră, rezultând un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de 3–5 ore. După administrare, fie orală, fie intravenoasă, sildenafilul este excretat sub formă de metaboliţi predominant în materiile fecale (aproximativ 80% din doza administrată oral) şi într–o proporţie mai mică în urină (aproximativ 13% din doza administrată oral).

Profilul farmacocinetic la grupuri speciale de pacienţi Vârstnici:

Voluntarii vârstnici sănătoşi (65 ani sau peste) au prezentat un clearance redus al sildenafilului, observându-se creşteri de aproximativ 90% ale concentraţiilor plasmatice ale sildenafilului şi ale metabolitului activ N-demetil, comparativ cu cele observate la voluntarii sănătoşi tineri (18–45 ani). Datorită legării diferite de proteinele plasmatice în funcţie de vârstă, creşterea concentraţiilor plasmatice ale sildenafilului liber a fost de aproximativ 40%.

Insuficienţă renală: După administrarea unei doze orale unice de 50 mg sildenafil la voluntarii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată (clearance-ul creatininei = 30–80 ml/min), profilul farmacocinetic al sildenafilului nu a fost modificat. La voluntarii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min), clearance–ul sildenafilului a fost scăzut, cu o creştere medie a ASC cu 100% şi a Cmax cu 88%, comparativ cu voluntarii de aceeaşi vârstăşi fără insuficienţă renală. În plus, valorile ASC şi ale Cmax pentru metabolitul N-demetil au fost crescute semnificativ, cu 200%, respectiv cu 79% la subiecţii cu insuficienţă renală severă comparativ cu subiecţii cu funcţie renală normală.

Insuficienţă hepatică:

La voluntarii cu ciroză hepatică uşoară până la moderată (Child–Pugh A şi B) clearance–ul sildenafilului a fost scăzut, cu o creştere a ASC (85%) şi Cmax (47%), comparativ cu voluntarii de aceeaşi vârstăşi fără insuficienţă hepatică. În plus, valorile ASC şi Cmax ale metabolitului N-demetil au fost semnificativ crescute, cu 154% şi, respectiv, cu 87%, la pacienţii cu ciroză faţă de cei cu funcţie hepatică normală. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, farmacocinetica sildenafilului nu a fost studiată.

Farmacocinetică populaţională:

La pacienţii cu hipertensiune arterială pulmonară, concentraţiile medii la starea de echilibru plasmatic au fost cu 20-50% mai mari pentru dozele orale investigate de 20-80 mg de trei ori pe zi, comparativ cu voluntarii sănătoşi. Valoarea Cmin a fost de două ori mai mare faţă de cea a voluntarilor sănătoşi. Ambele rezultate sugerează un clearance mai mic şi/sau o biodisponibilitate orală mai mare ale sildenafilului la pacienţii cu hipertensiune arterială pulmonară faţă de cele ale voluntarilor sănătoşi.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele preclinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi carcinogenitatea, fertilitatea şi dezvoltarea embrionară/post-natală. La puii de şobolani cărora li s-a administrat pre- şi postnatal doza de 60 mg/kg sildenafil, au fost observate o diminuare a dimensiunilor şi greutăţii în ziua 1 şi o scădere a supravieţuirii cu 4 zile, la expuneri intravenoase de aproximativ 5 ori mai mari decât cele asociate dozei de 10 mg de trei ori pe zi la om. Aceste efecte au fost observate la expuneri considerate a fi în exces suficient de mari faţă de expunerea maximă la om, demonstrând o relevanţă redusă pentru practica clinică.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1. Lista excipienţilor

Glucoză Apă pentru preparate injectabile

6.2 Incompatibilităţi

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente sau diluanţi compatibili pentru administrare intravenoasă, cu excepţia celor menţionaţi la punctul 6.6.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Fiecare cutie conţine un flacon de 20 ml, din sticlă incoloră prevăzut cu un dop de cauciuc şi capac de aluminiu.

6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Acest medicament nu necesită diluare sau reconstituire înainte de utilizare.

Un flacon de 20 ml conţine sildenafil 10 mg (sub formă de citrat). Doza recomandată de 10 mg necesită un volum de 12,5 ml care să fie administrat ca injecţie intravenoasă în bolus.

Compatibilitatea chimicăşi fizică a fost dovedită pentru următorii diluanţi:

Soluţie de glucoză 5%
Soluţie de clorură de sodiu 0,9%
Soluţie Ringer lactat
Soluţie de glucoză 5%/clorură de sodiu 0,45%
Soluţie de glucoză 5%/Ringer lactat
Soluţie de glucoză 50%/clorură de potasiu 20 mEq

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Pfizer Limited, Sandwich, Kent CT13 9NJ, Marea Britanie

NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

EU/1/05/318/002

Data primei autorizări: 28 Octombrie 2005

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu

ANEXA II

A. PRODUCĂTORUL(II) SUBSTANŢEI(LOR) BIOLOGIC ACTIVE ŞI DEŢINĂTORUL(II) AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL(I) PENTRU ELIBERAREA SERIEI

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

A. PRODUCĂTORUL(II) SUBSTANŢEI(LOR) BIOLOGIC ACTIVE ŞI DEŢINĂTORUL(II) AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL(I) PENTRU ELIBERAREA SERIEI

Numele şi adresa producătorului(ilor) responsabil(i) pentru eliberarea seriei

Pfizer PGM Zone Industrielle 29 route des Industries 37530 Poce sur Cisse FRANŢA

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

• CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA IMPUSE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Medicament cu eliberare pe bază de prescripţie medicală restrictivă (Vezi Anexa I: Rezumatul caracteristicilor produsului, pct. 4.2)

CONDIŢII SAU RESTRICŢII CU PRIVIRE LA SIGURANŢA ŞI EFICACITATEA UTILIZĂRII MEDICAMENTULUI

Deţinătorul Autorizaţiei de Punere pe Piaţă (DAPP) trebuie să convină cu Autorităţile Naţionale Competente detaliile unui sistem de distribuţie controlat al flacoanelor de 20 ml Revatio 0,8 mg/ml soluţie injectabilăşi trebuie să implementeze un astfel de program prin care să se asigure că, înainte de a prescrie, tuturor profesioniştilor din domeniul sănătăţii care intenţionează să prescrie şi/sau să elibereze Revatio 0,8 mg/ml soluţie injectabilă li s-a furnizat următoarele:

- Informaţii pentru profesioniştii din domeniul sănătăţii

- Copia Rezumatului Caracteristicilor Produsului (RCP)

- Formular de Colectare a Datelor (FCD) întocmit pentru a facilita raportarea evenimentelor de hipotensiune şi problemelor asociate

Informaţia pentru profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie să comunice următoarele mesaje cheie:

- Informaţii despre Programul de Farmacovigilenţă de Monitorizare a riscului potenţial de hipotensiune relevantă clinic şi problemelor asociate trebuie inclusă, împreună cu modul de utilizare a FCD-ului

- Informaţii cu privire la trecerea de la flacoane de 50 ml la flacoane de 20 ml de

Revatio soluţie 0,8 mg/ml

Deţinătorul Autorizaţiei de Punere pe Piaţă (DAPP) trebuie să convină cu Autorităţile Naţionale Competente din fiecare stat membru cu privire la Informaţiile pentru Profesioniştii din Domeniul Sănătăţii şi profesioniştii din domeniul sănătăţii vizaţi, înainte de lansarea flacoanelor de 20 ml Revatio 0,8 mg/ml soluţie injectabilă, în acea ţară.

ALTE CONDIŢII

Sistemul de farmacovigilenţă

DAPP trebuie să se asigure că sistemul de farmacovigilenţă, aşa cum este descris în versiunea 2.0 prezentată în Modulul 1.8.1. al Cererii de autorizare de punere pe piaţă, existăşi este funcţional înainte de şi pe perioada punerii pe piaţă a medicamentului.

Planul de management al riscului

DAPP se angajează să realizeze studiile şi activităţile de farmacovigilenţă suplimentare descrise în Planul de farmacovigilenţă, aşa cum a fost stabilit în versiunea -4.5 a Planului de management al riscului (PMR) prezentat în Modulul 1.8.2. al Cererii de autorizare de punere pe piaţă, precum şi orice actualizări ulterioare ale PMR, stabilite de către CHMP.

Conform recomandărilor CHMP privind Sistemele de management al riscului pentru medicamentele de uz uman, un PMR actualizat trebuie depus în acelaşi timp cu următorul Raport periodic actualizat referitor la siguranţă (RPAS).

În plus, trebuie furnizat un PMR actualizat

când sunt primite noi informaţii care pot avea impact asupra Specificaţiei de siguranţă actuale, Planului de farmacovigilenţă sau activităţilor de reducere la minimum a riscului.

în decurs de 60 de zile de la atingerea unui reper important (de farmacovigilenţă sau de reducere la minimum a riscului)

la cererea Agenţiei Europene a Medicamentului

ANEXA III
ETICHETAREA ŞI PROSPECTUL

A. ETICHETAREA

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR AMBALAJ SECUNDAR/CUTIE

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

REVATIO 20 mg comprimate filmate Sildenafil

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

Fiecare comprimat conţine sildenafil 20 mg (sub formă de citrat).

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Conţine lactoză monohidrat Vezi prospectul pentru informaţii suplimentare

4. FORMA FARMACEUTICĂŞI CONŢINUTUL

90 comprimate filmate

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

Administrare orală.
A se citi prospectul înainte de utilizare.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

DATA DE EXPIRARE

EXP:

9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

A nu se păstra la temperaturi peste 30ºC. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.

38

PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Pfizer Limited Sandwich Kent CT13 9NJ Marea Britanie

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/05/318/001

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Serie:

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

INFORMAŢII ÎN BRAILLE

REVATIO 20 mg

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR NATURA/TIP: cutie flacon şi etichetă flacon

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Revatio 0,8 mg/ml soluţie injectabilă Sildenafil

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

Fiecare mililitru de soluţie conţine 0,8 mg sildenafil (sub formă de citrat). Fiecare flacon de 20 ml conţine 12,5 ml soluţie (10 mg sildenafil, sub formă de citrat)

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Conţine glucozăşi apă pentru preparate injectabile

4. FORMA FARMACEUTICĂŞI CONŢINUTUL

Soluţie injectabilă 1 flacon 10 mg/12,5 ml

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

Administrare intravenoasă
A se citi prospectul înainte de utilizare.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

DATA DE EXPIRARE

EXP

9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Pfizer Limited Sandwich Kent CT13 9NJ Marea Britanie

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/05/318/002

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Serie:

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

INFORMAŢII ÎN BRAILLE

Revatio 0,8 mg/ml

MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE AMBALAJ PRIMAR/BLISTER

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

REVATIO 20 mg Sildenafil

2. NUMELE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Pfizer

3. DATA DE EXPIRARE

EXP:

4. SERIA DE FABRICAŢIE

Serie:

5. ALTE INFORMAŢII

B. PROSPECT

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR
Revatio 20 mg comprimate filmate

citrat de sildenafil

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament

Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră. Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravǎ sau dacă observaţi orice reacţie adversǎ nemenţionatǎ în acest prospect, rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului

În acest prospect găsiţi:

Ce este Revatio şi pentru ce se utilizează

Înainte să luaţi Revatio

Cum să luaţi Revatio

Reacţii adverse posibile

Cum se păstrează Revatio

Informaţii suplimentare

1. CE ESTE REVATIO ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Revatio aparţine unui grup de medicamente numite inhibitori ai fosfodiesterazei de tip 5. Revatio scade tensiunea arterială pulmonară prin lărgirea vaselor de sânge din plămâni. Revatio este utilizat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale pulmonare (creşterea presiunii sângelui în vasele de sânge din plămâni).

2. ÎNAINTE SĂ LUAŢI REVATIO

Nu luaţi Revatio:

-Dacă sunteţi hipersensibil (alergic) la sildenafil sau la oricare dintre celelalte componente ale Revatio.

-Dacă dumneavoastră luaţi medicamente care conţin nitraţi sau donori de oxid nitric, cum ar fi nitritul de amil. Adeseori, aceste medicamente sunt utilizate pentru ameliorarea anginei pectorale (sau ,,durerii în piept”). Revatio poate determina o creştere importantă a efectelor acestor medicamente. Spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi oricare dintre aceste medicamente. Dacă nu sunteţi sigur întrebaţi-l pe medicul dumneavoastră sau pe farmacist.

-Dacă dumneavoastră aţi avut recent un accident vascular cerebral, un infarct miocardic sau dacă aveţi o boală hepatică gravă sau tensiune arterială foarte mică (<90/50 mmHg). -Dacă dumneavoastră luaţi un medicament care conţine ketoconazol sau itraconazol (pentru tratamentul infecţiilor fungice) sau care conţine ritonavir (pentru tratamentul infecţiei cu HIV). -Dacă aţi avut vreodată pierderea vederii datorită unei probleme cu fluxul sanguin la nivelul nervului ochiului denumită neuropatie optică anterioară ischemică, non-arteritică (NAION).

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Revatio

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră: -Dacă dumneavoastră aveţi o afecţiune cardiacă gravă. -Dacă dumneavoastră aveţi Retinitis pigmentosa (o boală ereditară a ochiului). -Dacă aveţi anemie falcipară (determinată de o anomalie a celulelor roşii ale sângelui), leucemie (cancer al celulelor sângelui), mielom multiplu (cancer al măduvei osoase) sau orice boală sau deformare a penisului.

-Dacă aveţi în prezent un ulcer gastric, o tulburare de sângerare (cum ar fi hemofilia) sau probleme cu sângerările nazale. -Dacă boala dumneavoastră este determinată mai curând de o blocare sau îngustare a venelor din plămâni decât o blocare sau îngustare a unei artere.

-Dacă aveţi un episod de scădere bruscă sau pierdere a vederii, nu mai luaţi Revatio şi adresaţi vă imediat medicului dumneavoastră.

Atenţionări speciale pentru copiii şi adolescenţi

Revatio nu trebuie administrat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.

Atenţionări speciale pentru pacienţii cu afecţiuni renale sau hepatice

Trebuie să spuneţi medicului dumneavoastră dacă aveţi o afecţiune renală sau hepatică, deoarece poate fi necesară ajustarea dozei dumneavoastră.

Folosirea altor medicamente

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

Dacă efectuaţi alte tratamente pentru hipertensiune pulmonară (de exemplu bosentan, iloprost), cereţi sfatul medicului dumneavoastră sau farmacistului înainte de a utiliza Revatio.

Dacă luaţi medicamente conţinând sunătoare (medicamente pe bază de plante), rifampicină (utilizată pentru tratarea infecţiilor deteminate de bacterii), carbamazepină, fenitoinăşi fenobarbital (utilizate, printre altele, pentru tratamentul epilepsiei) rugăm să-l informaţi pe medicul dumneavoastră sau pe farmacist înainte de a lua Revatio.

Dacă luaţi medicamente care inhibă coagularea sângelui (de exemplu warfarina), rugăm să spuneţi medicului sau farmacistului înainte de a lua Revatio.

Dacă luaţi medicamente care conţin eritromicină, claritromicină, telitromicină (acestea sunt antibiotice utilizate pentru tratamentul anumitor infecţii bacteriene), saquinavir (pentru tratamentul infecţiei cu HIV) sau nefazodonă (pentru tratamentul depresiei), cereţi sfatul medicului dumneavoastră sau farmacistului înainte de lua Revatio, deoarece poate fi necesară ajustarea dozei dumneavoastră.

Dacă luaţi medicamente blocante alfa-adrenergice, utilizate pentru tratamentul hipertensiunii arteriale sau al afecţiunilor prostatei, cereţi sfatul medicului dumneavoastră sau farmacistului înainte de a lua Revatio.

Folosirea Revatio cu alimente şi băuturi:

Revatio poate fi luat cu sau fără alimente.

Sarcina şi alăptarea:

Dacă sunteţi gravidă sau credeţi că sunteţi gravidă, întrebaţi-l pe medicul dumneavoastră sau pe farmacist înainte de a lua Revatio. Revatio nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă este neapărat necesar. Întrerupeţi alăptarea atunci când începeţi tratamentul cu Revatio. Revatio nu trebuie administrat femeilor care alăptează deoarece nu se ştie dacă medicamentul este excretat în laptele matern.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Revatio poate determina apariţia ameţelilor şi poate afecta vederea. Trebuie săştiţi cum reacţionaţi la folosirea acestui medicament înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Informaţii importante privind unele componente ale Revatio

Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, rugăm să-l întrebaţi înainte de a lua acest medicament.

3. CUM SĂ LUAŢI REVATIO

Luaţi întotdeauna Revatio exact aşa cum v-a recomandat medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Doza recomandată este de 20 mg de trei ori pe zi (luată la intervale de 6-8 ore),cu sau fără alimente.

Dacă luaţi mai mult decât trebuie din Revatio:

Nu trebuie să luaţi mai multe comprimate decât v-a recomandat medicul dumneavoastră. Dacă aţi luat mai multe comprimate decât vi s-a recomandat, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.

Dacă uitaţi să luaţi Revatio:

Dacă aţi uitat să luaţi Revatio, luaţi o doză imediat ce v-aţi amintit, apoi continuaţi să luaţi comprimatele dumneavoastră la orele obişnuite. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

Dacă încetaţi să luaţi Revatio:

Întreruperea bruscă a tratamentului dumneavoastră cu Revatio poate determina agravarea simptomelor dumneavoastră. Nu încetaţi să luaţi Revatio decât dacă medicul dumneavoastră vă spune aceasta. Medicul dumneavoastră poate spune să reduceţi doza timp de câteva zile înainte de a întrerupe definitiv tratamentul.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, Revatio poate avea reacţii adverse cu toate că nu apar la toate persoanele.

În studiile clinice, reacţiile adverse raportate foarte frecvent (observate la mai mult de unul din 10 pacienţi) au fost: durere de cap, înroşirea feţei, indigestie, diaree şi durere la nivelul membrelor.

Alte reacţii adverse, raportate frecvent (observate la mai puţin de unul din 10 pacienţi, dar la mai mult de unul din 100 pacienţi), au inclus: infecţii sub piele, simptome asemănătoare gripei, sinuzită, anemie, retenţie de lchide, dificultăţi de adormire, anxietate, migrenă, tremurături, senzaţie de înţepături, senzaţie de arsură, scăderea sensibilităţii pielii, hemoragii în spatele ochilor, efecte asupra vederii, vedere înceţoşatăşi sensibilitate crescută la lumină, efecte asupra vederii colorate, iritaţie oculară, congestionarea ochilor/înroşirea ochilor, vertij, bronşită, sângerări nazale, secreţie nazală abundentă, tuse, senzaţie de nas înfundat, inflamaţia stomacului, gastroenterită, arsuri la stomac, hemoroizi, distensie a abdomenului, senzaţie de gură uscată, căderea părului, înroşirea pielii, transpiraţii nocturne, dureri musculare, durere de spate şi creşterea temperaturii corpului,

Alte reacţii adverse, raportate mai puţin frecvent (observate la mai puţin de 1 din 100 pacienţi, dar la mai mult de 1 din 1000 pacienţi), au inclus: reducerea acuităţii vizuale, vedere dublă, senzaţie anormală în ochi sau mărirea sânilor la bărbaţi.
De asemenea, au fost raportate erupţii pe piele. A fost raportată scăderea sau pierderea bruscă a auzului.

Revatio conţine aceeaşi substanţă activă, sildenafil care este utilizată în tratamentul disfuncţiei erectile la bărbaţi. Sildenafilul aparţine clasei de medicamente numite inhibitori ai fosfodiesterazei de tip 5 (PDE5). Atunci când au fost utilizaţi pentru tratamentul disfuncţiei erectile la bărbaţi, următoarele reacţii adverse vizuale au fost raportate în urma administrării inhibitorilor PDE5, inclusiv sildenafil: diminuarea parţială, bruscă, temporară sau permanentă a vederii sau pierderea vederii la nivelul unuia
sau ambilor ochi.

După administrarea de sildenafil au fost raportate erecţii prelungite şi uneori dureroase. Dacă apar astfel de erecţii care persistă mai mult de 4 ore, trebuie să vă adresaţi imediat medicului.

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului

5. CUM SE PĂSTREAZĂ REVATIO

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Nu utilizaţi Revatio după data de expirare înscrisă pe cutie. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

A nu se păstra la temperaturi peste 30°C. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.

Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Ce conţine Revatio

-Substanţa activă este sildenafilul. Fiecare comprimat conţine sildenafil 20 mg (sub formă de citrat).

-Celelalte componente sunt: Nucleul comprimatului: celuloză microcristalină, hidrogenofosfat de calciu (anhidru), croscameloză sodică, stearat de magneziu. Filmul comprimatului: hipromeloză, dioxid de titan (E171), lactoză monohidrat, triacetat de glicerol.

Cum arată Revatio şi conţinutul ambalajului

Comprimatele filmate Revatio sunt de culoare albăşi de formă rotundă. Comprimatele sunt marcate cu ,,PFIZER” pe una dintre feţe şi cu ,,RVT 20” pe cealaltă. Comprimatele sunt ambalate în cutii cu blistere conţinând 90 comprimate (15 comprimate/blister).

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi producătorul:

Deţinătorul Autorizaţiei de Punere pe Piaţă:
Pfizer Limited, Sandwich, Kent, CT13 9NJ, Marea Britanie.

Producătorul:
Pfizer PGM, Zone Industrielle, 29 route des Industries, 37530 Pocé-sur-Cisse, Franţa.
Pentru orice informaţii despre acest medicament, rugăm să contactaţi reprezentanţii locali ai deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă.

België /Belgique / Belgien Luxembourg/Luxemburg

Pfizer S.A./N.V. Pfizer S.A.
Tél/Tel: +32 (0)2 554 62 11 Tél/Tel: +32 (0)2 554 62 11

България Magyarország

Pfizer HCP Corporation Pfizer Kft. Тел.: +359 2 970 43 33 Tel.: + 36 1 488 37 00

Česká republika Malta

Pfizer s.r.o. V.J. Salomone Pharma Ltd. Tel: +420-283-004-111 Tel : + 356 21 22 01 74

Danmark Nederland

Pfizer ApS Pfizer bv Tlf: +45 44 20 11 00 Tel: +31 (0)10 406 42 00

Deutschland Norge

Pfizer Pharma GmbH Pfizer AS Tel: +49 (0)30 550055 51000 Tlf: +47 67 52 61 00

Eesti Österreich

Pfizer Luxembourg SARL, Eesti filiaal Pfizer Corporation Austria Ges.m.b.H. Tel: +372 6 405 328 Tel: +43 (0)1 521 15-0

Ελλάδα Polska

Pfizer Hellas A.E. Pfizer Polska Sp. z o.o. Τηλ: +30 210 6785800 Tel.: +48 22 335 61 00

España Portugal

Pfizer S.A. Laboratórios Pfizer, Lda. Tel: +34 91 490 99 00 Tel: +351 21 423 5500

France România

Pfizer Pfizer România S.R.L. Tél: +33 (0)1 58 07 34 40 Tel: +40 21 207 28 00

Ireland Slovenija

Pfizer Healthcare Ireland Pfizer Luxembourg SARL Pfizer, podružnica za svetovanje s področja farmacevtske dejavnosti, Ljubljana

Tel: 1800 633 363 (toll free) Tel: + 386 (0)1 52 11 400 +44 (0)1304 616161

Ísland Slovenská republika

Icepharma hf. Pfizer Luxembourg SARL Organizačná zložka Sími: + 354 540 8000 Tel: +421–2–5941 8500

Italia Suomi/Finland

Pfizer Italia S.r.l. Pfizer Oy Tel: +39 06 33 18 21 Puh/Tel: +358 (0)9 43 00 40

Κύπρος Sverige

GEO. PAVLIDES & ARAOUZOS LTD, Pfizer AB Τηλ: +35722818087 Tel: + 46 (0)8 550 520 00

Latvija United Kingdom

Pfizer Luxembourg SARL filiale Latvijà Pfizer Limited Tel: +371 670 35 775 Tel: +44 (0)1304 616161

Lietuva

Pfizer Luxembourg SARL filialas Lietuvoje Tel. +3705 2514000

Acest prospect a fost aprobat în.

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului : http://www.ema.europa.eu. Există, de asemenea, link-uri cu alte website-uri despre boli rare şi tratamente

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR
Revatio 0,8 mg/ml soluţie injectabilă

Sildenafil

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să vi se administreze acest medicament

Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră. Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravǎ sau dacă observaţi orice reacţie adversǎ nemenţionatǎ în acest prospect, rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului

În acest prospect găsiţi:

Ce este Revatio şi pentru ce se utilizează

Înainte de a vi se administra Revatio

Cum vi se va administra Revatio

Reacţii adverse posibile

Cum se păstrează Revatio

Informaţii suplimentare

1. CE ESTE REVATIO ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Revatio aparţine unui grup de medicamente numite inhibitori ai fosfodiesterazei de tip 5. Revatio scade tensiunea arterială pulmonară prin lărgirea vaselor de sânge din plămâni. Revatio este utilizat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale pulmonare (creşterea presiunii sângelui în vasele de sânge din plămâni).

Revatio soluţie injectabilă este o formulare alternativă a Revatio pentru pacienţii care temporar nu îşi pot lua comprimatele de Revatio.

2. ÎNAINTE DE A VI SE ADMINISTRA REVATIO

Nu trebuie să vi se administreze Revatio:

-Dacă sunteţi hipersensibil (alergic) la sildenafil sau la oricare dintre celelalte componente ale Revatio.

-Dacă dumneavoastră luaţi medicamente care conţin nitraţi sau donori de oxid nitric, cum ar fi nitritul de amil. Adeseori, aceste medicamente sunt utilizate pentru ameliorarea anginei pectorale (sau ,,durerii în piept”). Revatio poate determina o creştere importantă a efectelor acestor medicamente. Spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi oricare dintre aceste medicamente. Dacă nu sunteţi sigur întrebaţi-l pe medicul dumneavoastră sau pe farmacist.

-Dacă dumneavoastră aţi avut recent un accident vascular cerebral, un infarct miocardic sau dacă aveţi o boală hepatică gravă sau tensiune arterială foarte mică (<90/50 mmHg). Dacă dumneavoastră luaţi un medicament care conţine ketoconazol sau itraconazol (pentru tratamentul infecţiilor fungice) sau care conţine ritonavir (pentru tratamentul infecţiei cu HIV). Dacă aţi avut vreodată pierderea vederii datorită unei probleme cu fluxul sanguin la nivelul nervului ochiului denumită neuropatie optică anterioară ischemică, non-arteritică (NAION).

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Revatio

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră: Dacă dumneavoastră aveţi o afecţiune cardiacă gravă. Dacă dumneavoastră aveţi Retinitis pigmentosa (o boală ereditară a ochiului). Dacă aveţi anemie falcipară (determinată de o anomalie a celulelor roşii ale sângelui), leucemie (cancer al celulelor sângelui), mielom multiplu (cancer al măduvei osoase) sau orice boală sau deformare a penisului. Dacă aveţi în prezent un ulcer gastric, o tulburare de sângerare (cum ar fi hemofilia) sau probleme cu sângerările nazale. Dacă boala dumneavoastră este determinată mai curând de o blocare sau îngustare a venelor din plămâni decât o blocare sau îngustare a unei artere. Dacă aveţi un episod de scădere bruscă sau pierdere a vederii, nu mai luaţi Revatio şi adresaţivă imediat medicului dumneavoastră.

Atenţionări speciale pentru copiii şi adolescenţi

Revatio nu trebuie administrat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.

Atenţionări speciale pentru pacienţii cu afecţiuni renale sau hepatice

Trebuie să spuneţi medicului dumneavoastră dacă aveţi o afecţiune renală sau hepatică, deoarece poate fi necesară ajustarea dozei dumneavoastră.

Folosirea altor medicamente

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

Dacă efectuaţi alte tratamente pentru hipertensiune pulmonară (de exemplu bosentan, iloprost), cereţi sfatul medicului dumneavoastră sau farmacistului înainte de a utiliza Revatio.

Dacă luaţi medicamente conţinând sunătoare (medicamente pe bază de plante), rifampicină (utilizată pentru tratarea infecţiilor determinate de bacterii), carbamazepină, fenitoinăşi fenobarbital (utilizate, printre altele, pentru tratamentul epilepsiei) rugăm să-l informaţi pe medicul dumneavoastră sau pe farmacist înainte de a lua Revatio.

Dacă luaţi medicamente care inhibă coagularea sângelui (de exemplu warfarina), rugăm să spuneţi medicului sau farmacistului înainte de a lua Revatio.

Dacă luaţi medicamente care conţin eritromicină, claritromicină, telitromicină (acestea sunt antibiotice utilizate pentru tratamentul anumitor infecţii bacteriene), saquinavir (pentru tratamentul infecţiei cu HIV) sau nefazodonă (pentru tratamentul depresiei), cereţi sfatul medicului dumneavoastră sau farmacistului înainte de lua Revatio, deoarece poate fi necesară ajustarea dozei dumneavoastră.

Dacă luaţi medicamente blocante alfa-adrenergice, utilizate pentru tratamentul hipertensiunii arteriale sau al afecţiunilor prostatei, cereţi sfatul medicului dumneavoastră sau farmacistului înainte de a lua Revatio.

Sarcina şi alăptarea:

Dacă sunteţi gravidă sau credeţi că sunteţi gravidă, întrebaţi-l pe medicul dumneavoastră sau pe farmacist înainte de a vi se administra Revatio. Revatio nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă este neapărat necesar. Întrerupeţi alăptarea atunci când începeţi tratamentul cu Revatio. Revatio nu trebuie administrat femeilor care alăptează deoarece nu se ştie dacă medicamentul este excretat în laptele matern.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Revatio poate determina apariţia ameţelilor şi poate afecta vederea. Trebuie săştiţi cum reacţionaţi la folosirea acestui medicament înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

3. CUM VI SE VA ADMINISTRA REVATIO

Revatio se administrează sub formă de injecţie intravenoasăşi va fi întotdeauna administrată de către un medic sau către un alt membru al personalului medical. Medicul dumneavostră va determina durata tratamentului dumneavoastrăşi cantitatea din Revatio soluţie injectabilă care vi se va administra zilnic şi va monitoriza răspunsul şi starea dumneavoastră de sănătate. Doza uzuală este de 10 mg (corespunzător la 12,5 ml) de trei ori pe zi.

O injectare intravenoasă cu Revatio vi se va administra în locul comprimatelor dumneavostră de Revatio.

Dacă vi se administrează mai mult decât trebuie din Revatio:

Dacă sunteţi îngrijorat că vi s-a administrat prea mult Revatio, spuneţi imediat medicului dumneavostră sau unui alt membru din personalul medical.

Dacă uitaţi să utilizaţi Revatio:

Deoarece medicamentul este administrat sub supraveghere medicală atentă, este puţin probabil ca o doză să fie uitată. Cu toate acestea, spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă credeţi că o doză a fost uitată.
Nu trebuie administrată o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

Dacă încetaţi să utilizaţi Revatio:

Întreruperea bruscă a tratamentului dumneavoastră cu Revatio poate determina agravarea simptomelor dumneavoastră. Medicul dumneavoastră poate reduce doza timp de câteva zile înainte de a întrerupe definitiv tratamentul.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, Revatio poate avea reacţii adverse cu toate că nu apar la toate persoanele.

Reacţiile adverse raportate într-un studiu clinic cu Revatio intravenos au fost similare cu cele raportate în studiile clinice cu Revatio comprimate. În studiile clinice, reacţiile adverse raportate frecvent (observate la mai puţin de 1 din 10 pacienţi, dar la mai mult de 1 din 100) au fost: înroşirea tecătoare a feţei şi gâtului, durere de cap, tensiune arterială micăşi greaţă. În studiile clinice reacţiile adverse raportate frecvent (observate la mai puţin de 1 din 10 pacienţi, dar la mai mult de 1 din 100) la
pacienţii cu hipertensiune arterială pulmonară au fost înroşirea tecătoare a feţei şi gâtului şi greaţa.
În studiile clinice cu Revatio comprimate, reacţiile adverse raportate foarte frecvent (observate la mai mult de unul din 10 pacienţi) au fost: durere de cap, înroşirea feţei, indigestie, diaree şi durere la nivelul membrelor.

Alte reacţii adverse cu Revatio comprimate, raportate frecvent (observate la mai puţin de unul din 10 pacienţi, dar la mai mult de unul din 100 pacienţi), au inclus: infecţii sub piele, simptome asemănătoare gripei, sinuzită, anemie, retenţie de lchide, dificultăţi de adormire, anxietate, migrenă, tremurături, senzaţie de înţepături, senzaţie de arsură, scăderea sensibilităţii pielii, hemoragii în spatele ochilor, efecte asupra vederii, vedere înceţoşatăşi sensibilitate crescută la lumină, efecte asupra vederii
colorate, iritaţie oculară, congestionarea ochilor/înroşirea ochilor, vertij, bronşită, sângerări nazale, secreţie nazală abundentă, tuse, senzaţie de nas înfundat, inflamaţia stomacului, gastroenterită, arsuri la stomac, hemoroizi, distensie a abdomenului, senzaţie de gură uscată, căderea părului, înroşirea pielii, transpiraţii nocturne, dureri musculare, durere de spate şi creşterea temperaturii corpului.

Alte reacţii adverse cu Revatio comprimate, raportate mai puţin frecvent (observate la mai puţin de 1 din 100 pacienţi, dar la mai mult de 1 din 1000 pacienţi), au inclus: reducerea acuităţii vizuale, vedere dublă, senzaţie anormală în ochi sau mărirea sânilor la bărbaţi. De asemenea, au fost raportate erupţii pe piele. A fost raportată scăderea sau pierderea bruscă a auzului.

Revatio conţine aceeaşi substanţă activă, sildenafil, care este utilizată în tratamentul disfuncţiei erectile la bărbaţi. Sildenafilul aparţine clasei de medicamente numite inhibitori ai fosfodiesterazei de tip 5 (PDE5). Atunci când au fost utilizaţi pentru tratamentul disfuncţiei erectile la bărbaţi, următoarele reacţii adverse vizuale au fost raportate în urma administrării inhibitorilor PDE5, inclusiv sildenafil: diminuarea parţială, bruscă, temporară sau permanentă a vederii sau pierderea vederii la nivelul unuia sau ambilor ochi.

După administrarea de sildenafil au fost raportate erecţii prelungite şi uneori dureroase. Dacă apar astfel de erecţii care persistă mai mult de 4 ore, trebuie să vă adresaţi imediat medicului.

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului

5. CUM SE PĂSTREAZĂ REVATIO

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Nu utilizaţi Revatio după data de expirare înscrisă pe eticheta şi cutia flaconului. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

Revatio nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Ce conţine Revatio

Substanţa activă este sildenafilul. Fiecare mililitru soluţie conţine 0,8 mg sildenafil (sub formă de citrat). Fiecare flacon de 20 ml conţine 10 mg sildenafil (sub formă de citrat)

Celelalte componente sunt glucozăşi apă pentru preparate injectabile.

Cum arată Revatio şi conţinutul ambalajului

Fiecare ambalaj de Revatio soluţie injectabilă conţine un flacon de 20 ml de sticlă incoloră, închis cu un dop de cauciuc clorobutilic şi capac de aluminiu.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi producătorul:

Deţinătorul Autorizaţiei de Punere pe Piaţă:
Pfizer Limited, Sandwich, Kent, CT13 9NJ, Marea Britanie.

Producătorul:
Pfizer PGM, Zone Industrielle, 29 route des Industries, 37530 Pocé-sur-Cisse, Franţa.

Pentru orice informaţii despre acest medicament, rugăm să contactaţi reprezentanţii locali ai
deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă.

België /Belgique / Belgien Luxembourg/Luxemburg

Pfizer S.A./N.V. Pfizer S.A.
Tél/Tel: +32 (0)2 554 62 11 Tél/Tel: +32 (0)2 554 62 11

България Magyarország

Pfizer HCP Corporation Pfizer Kft. Тел.: +359 2 970 43 33 Tel.: + 36 1 488 37 00

Česká republika Malta

Pfizer s.r.o. V.J. Salomone Pharma Ltd. Tel: +420-283-004-111 Tel : + 356 21 22 01 74

Danmark Nederland

Pfizer ApS Pfizer bv Tlf: +45 44 20 11 00 Tel: +31 (0)10 406 42 00

Deutschland Norge

Pfizer Pharma GmbH Pfizer AS Tel: +49 (0)30 550055 51000 Tlf: +47 67 52 61 00

Eesti Österreich

Pfizer Luxembourg SARL, Eesti filiaal Pfizer Corporation Austria Ges.m.b.H. Tel: +372 6 405 328 Tel: +43 (0)1 521 15-0

Ελλάδα Polska

Pfizer Hellas A.E. Pfizer Polska Sp. z o.o. Τηλ: +30 210 6785800 Tel.: +48 22 335 61 00

España Portugal

Pfizer S.A. Laboratórios Pfizer, Lda. Tel: +34 91 490 99 00 Tel: +351 21 423 5500

France România

Pfizer Pfizer România S.R.L. Tél: +33 (0)1 58 07 34 40 Tel: +40 21 207 28 00

Ireland Slovenija

Pfizer Healthcare Ireland Pfizer Luxembourg SARL Pfizer, podružnica za svetovanje s področja farmacevtske dejavnosti, Ljubljana

Tel: 1800 633 363 (toll free) Tel: + 386 (0)1 52 11 400 +44 (0)1304 616161

Ísland Slovenská republika

Icepharma hf. Pfizer Luxembourg SARL Organizačná zložka Sími: + 354 540 8000 Tel: +421–2–5941 8500

Italia Suomi/Finland

Pfizer Italia S.r.l. Pfizer Oy Tel: +39 06 33 18 21 Puh/Tel: +358 (0)9 43 00 40

Κύπρος Sverige

GEO. PAVLIDES & ARAOUZOS LTD, Pfizer AB Τηλ: +35722818087 Tel: + 46 (0)8 550 520 00

Latvija United Kingdom

Pfizer Luxembourg SARL filiale Latvijà Pfizer Limited Tel: +371 670 35 775 Tel: +44 (0)1304 616161

Lietuva

Pfizer Luxembourg SARL filialas Lietuvoje Tel. +3705 2514000

Acest prospect a fost aprobat în.

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului : http://www.ema.europa.eu. Există, de asemenea, link-uri cu alte website-uri despre boli rare şi tratamente

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
4 din 10 români suferă de hipertensiune arterială. Tu când ţi-ai măsurat ultima oară tensiunea? Aproape o treime din locuitorii planetei au hipertensiune arterială, iar jumătate dintre ei nu știu acest lucru, arată datele publicate deWorld Hypertension League. Mai mult, reprezentanţii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii susţin că tensiunea arterială crescută este răspunzătoare de pierderea...
Dr. Maria Dorobanţu: 40% dintre români au hipertensiune arterială. Foarte mulţi nu ştiu că au această boală Dr. Maria Dorobanţu, preşedintele Societăţii Române de Hipertensiune, a declarat sâmbătă, pentru AGERPRES, că 40% dintre români suferă de hipertensiune arterială iar cei mai mulţi dintre aceştia nici nu ştiu că au această boală, deci nu se tratează.
Un nou tratament pentru hipertensiune arterială Un nou medicament indicat în tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale, profilaxia cardiovasculară (reducerea mortalităţii la pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare aterotrombotice diagnosticate sau diabet zaharat de tip II) - Telmisartan Actavis (substanţa activă - telmisartan) - va fi lansat pe...
Oamenii săraci sunt mai predispuşi decât cei bogaţi la hipertensiune arterială (experţi) Oameni de ştiinţă suedezi asociază riscul de a dezvolta hipertensiune cu statutul social şi veniturile unei persoane. Cu cât este mai săracă familia în care creşte copilul, cu atât creşte probabilitatea ca acesta la vârstă adultă să aibă hipertensiune, potrivit postului de televiziune RTL.
Peste un miliard de persoane din întreaga lume suferă de hipertensiune arterială (studiu) Numărul persoanelor care suferă de hipertensiune în lume s-a dublat în ultimii 40 de ani, ajungând la peste un miliard, din care majoritatea trăiesc în ţări în curs de dezvoltare şi peste jumătate în Asia, conform unui studiu dat publicităţii miercuri, relatează AFP.
Peste 45% din populaţia adultă a României - cu hipertensiune arterială În România, hipertensiunea arterială afectează 45,1% din populaţia adultă, potrivit rezultatelor celui mai recent studiu - SEPHAR III, efectuat de Societatea Română de Hipertensiune şi dat vineri publicităţii.