Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

RECOXA 7,5
Denumire RECOXA 7,5
Descriere Meloxicam este indicat pentru tratamentul simptomatic al afecţiunilor reumatice, de exemplu osteoartrită, poliartrită reumatoidă, spondilită anchilopoetică.
Denumire comuna internationala MELOXICAMUM
Actiune terapeutica ANTIINFLAMATOARE SI ANTIREUMATICE NESTEROIDIENE OXICAMI
Prescriptie P-6L - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala valabila 6 luni
Forma farmaceutica Comprimate
Concentratia 7,5mg
Ambalaj Cutie x 3 blist. PVC-PVDC/Al x 10 compr.
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC M01AC06
Firma - Tara producatoare ZENTIVA AS - CEHIA
Autorizatie de punere pe piata ZENTIVA AS - CEHIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre RECOXA 7,5 ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> BUNULESCU RAMONA (vizitator) : ACEST MEDICAMENT TRATEAZA SAU DOAR STOPEAZA BOALA?
>> nina (vizitator) : doar amelioreaza simptomele, nu vindeca.
>> ioan (vizitator) : Folosind acest medicament se anuleaza efectul sintromului ?
>> dr. Oana Iordache : Nu anuleaza efectul sintromului,inasa poate interfera cu actiunea acestuia.
Prospect si alte informatii despre RECOXA 7,5, comprimate   Rezumatul caracteristicilor produsului   Prospect       

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 6415/2006/01-02; 6416/2006/01-02                            Anexa 2

                                                                                                          Rezumatul caracteristicilor produsului

 

 

 REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

 

 

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

 

RECOXA 7,5

RECOXA 15

 

 

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

 

Recoxa 7,5

Un comprimat conţine meloxicam 7,5 mg.

Recoxa 15

Un comprimat conţine meloxicam 15 mg.

 

Pentru excipienţi, vezi pct.6.1.

 

 

3.FORMA FARMACEUTICĂ

 

Comprimate

Recoxa 7,5

Comprimate galben deschis, rotunde, biconvexe, cu margini teşite, marcate cu « B » şi cu « 18 » pe una din feţe. 

Recoxa 15

Comprimate galben deschis, rotunde, biconvexe, cu margini teşite, marcate cu « B » şi cu « 19 » de o parte şi de cealalată a liniei de rupere, pe una din feţe. 

 

 

4.DATE CLINICE

 

4.1 Indicaţii terapeutice

 

Meloxicam este indicat pentru tratamentul simptomatic al afecţiunilor reumatice, de exemplu osteoartrită, poliartrită reumatoidă, spondilită anchilopoetică.

 

4.2 Doze şi mod de administrare

 

Artroză: 7,5 mg meloxicam pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 15 mg meloxicam pe zi.

Poliartrită reumatoidă: 15 mg meloxicam pe zi. Doza poate fi redusă la 7,5 mg meloxicam pe zi, în funcţie de răspunsul terapeutic.

Spondilită anchilopoetică: 15 mg meloxicam pe zi.

Doza zilnică maximă recomandată de Recoxa este de 15 mg meloxicam.

Doza totală zilnică se administrează în priză unică.

 

Pacienţii vârstnici şi pacienţii cu risc crescut de reacţii adverse (vezi punctul 5.2):

Doza zilnică recomandată pentru tratamentul pe termen lung al poliartritei reumatoide şi al spondilitei anchilopoetice la pacienţii vârstnici este de 7,5 mg meloxicam. La pacienţii cu risc crescut de reacţii adverse tratamentul trebuie iniţiat cu doza de 7,5 mg meloxicam pe zi (vezi punctul 4.4).

 

Insuficienţă renală (vezi punctul 5.2):

La pacienţii dializaţi, cu insuficienţă renală severă, doza zilnică nu trebuie să depăşească 7,5 mg meloxicam.

La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată (de exemplu, pacienţi cu clearance al creatininei mai mare de 25 ml/min), nu este necesară reducerea dozei. Meloxicam este contraindicat pentru tratamentul pacienţilor cu insuficienţă renală severă, nedializaţi (nedializabili) (vezi punctul 4.3).

 

Insuficienţă hepatică (vezi punctul 5.2):

La pacienţii cu disfuncţie hepatică uşoară sau moderată, nu este necesară reducerea dozei. Meloxicam este contraindicat pentru tratamentul pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă – vezi punctul 4.3.

 

Copii:

Meloxicam nu este indicat pentru tratamentul copiilor sub 15 ani, deoarece nu au fost încă stabilite dozele necesare pentru aceşti copii.

 

Administrare orală: tabletele se înghit cu apă sau cu un alt lichid, împreună cu alimente.

 

4.3 Contraindicaţii

 

Medicamentul nu trebuie utilizat în caz de hipersensibilitate cunoscută la meloxicam sau la oricare dintre excipienţii produsului.

Există posibilitatea unei reacţii încrucişate cu acidul acetilsalicilic sau cu alte medicamente din clasa agenţilor antiinflamatori nesteroidieni (AINS). Recoxa nu trebuie administrat pacienţilor la care, după un tratament anterior cu acid acetilsalicilic sau cu alte medicamente din clasa AINS, au survenit semne de astm bronşic, polipi nazali, angioedem sau urticarie.

Acest medicament este, de asemenea, contraindicat în următoarele situaţii:

- Ulcer gastro-duodenal activ sau recidivant;

- Sângerări gastro-intestinale evidente, sângerări cerebrovasculare sau alte afecţiuni hemoragice;

- Insuficienţă hepatică severă;

- Insuficienţă renală severă nedializată (nedializabilă);

- Copii şi adolescenţi cu vârste mai mici de 15 ani;

- Sarcina şi alăptarea;

- Insuficienţă cardiacă severă insuficient necontrolată.

 

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Pacienţii cu antecedente de esofagită, gastrită şi/sau ulcer gastro-duodenal trebuie să fie complet recuperaţi înainte de începerea tratamentului cu meloxicam. La aceşti pacienţi trebuie acordată o atenţie deosebită potenţialului de reapariţie a simptomelor afecţiunilor menţionate mai sus, în cursul tratamentului cu meloxicam.

Ca şi în cazul altor AINS, este necesară o atenţie sporită în cazul administrării acestui medicament la pacienţi cu antecedente de afecţiuni ale tractului gastrointestinal superior şi la cei trataţi cu anticoagulante.

În timpul tratamentului pot apare hemoragii gastrointestinale, ulcere sau perforaţii care, în cazuri rare, au fost letale, însoţite sau nu de simptome de alarmă sau de apariţia tranzitorie a unor episoade gastrointestinale severe. Severitatea acestor afecţiuni este, în general, mai mare la pacienţii vârstnici. Tratamentul cu Recoxa trebuie întrerupt în cazul apariţiei unui ulcer gastro-duodenal sau a unei hemoragii gastrointestinale.

AINS inhibă sinteza prostaglandinelor renale, care au un rol important în menţinerea perfuziei renale. AINS pot duce la decompensarea funcţiei renale la pacienţii cu hipovolemie şi cu flux sangvin renal redus. De obicei (după întreruperea administrării acestor medicamente), funcţia renală afectată este recuperată până la nivelul anterior tratamentului. În acest caz, pacienţii cu risc crescut sunt cei deshidrataţi, cu insuficienţă cardiacă congestivă, ciroză hepatică, sindrom nefrotic şi afecţiuni renale, pacienţii trataţi cu medicamente diuretice sau cei aflaţi în perioada de recuperare după intervenţii chirurgicale laborioase, cauzatoare de hipovolemie. La aceşti pacienţi, la începutul tratamentului, diureza şi funcţia renală trebuie monitorizate cu atenţie.

În cazuri rare, AINS pot determina nefrită interstiţială, glomerulonefrită, necroze ale medularei renale sau sindrom nefrotic.

Doza de Recoxa la pacienţii cu insuficienţă renală în stadii terminale, hemodializaţi, nu trebuie să depăşească 7,5 mg meloxicam.

Ca în cazul majorităţii AINS au fost raportate creşteri ocazionale ale transaminazelor serice sau alterarea altor parametri ai funcţiei hepatice. În majoritatea cazurilor, a fost vorba de creşteri mici şi tranzitorii peste limita superioară a valorilor normale. Dacă modificarea este semnificativă sau persistentă, administrarea Recoxa poate fi întreruptă şi trebuie efectuate determinări repetate ale valorilor testelor funcţionale hepatice.

La pacienţii cu ciroză hepatică stabilă clinic, nu este necesară ajustarea dozei.

Pacienţii astenici sau cei cu constituţie astenică pot prezenta o toleranţă mai redusă a potenţialelor reacţii adverse şi trebuie urmăriţi cu atenţie.

Ca şi în cazul altor agenţi din clasa AINS, se impune prudenţă în tratamentul pacienţilor vârstnici, la care probabilitatea prezenţei afecţiunilor renale, hepatice sau cardiace este crescută.

Au fost raportate retenţie hidrosalină, de potasiu, cât şi o interferenţă cu efectul natriuretic al medicamentelor diuretice. La unii pacienţi, insuficienţa cardiacă sau hipertensiunea arterială pot fi accelerate sau pot reapare.

Meloxicam poate masca simptomele unor boli infecţioase concomitente.

Tratamentul cu meloxicam poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care încearcă să rămână însărcinate. La femeile cu dificultăţi în a rămâne însărcinate sau care sunt investigate petru infertilitate, trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului cu meloxicam.

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare, de tip intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp, sau malabsorbţie glucoză - galactoză, nu trebuie să utilizeze acest medicament.

În cazul unui efect terapeutic insuficient nu trebuie depăşită doza zilnică recomandată, iar meloxicam nu trebuie administrat concomitent cu alte AINS. Dacă starea pacientului nu s-a ameliorat în câteva zile, trebuie reevaluat beneficiul clinic al tratamentului.

 

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

 

- Alte AINS, inclusiv salicilaţii în doze mari: administrarea concomitentă a câtorva AINS poate creşte riscul ulceraţiilor şi al sângerărilor gastro-intestinale prin efect sinergic. Nu se recomandă administrarea concomitentă de meloxicam cu alte AINS (vezi punctul 4.4).

- Anticoagulantele orale, ticlodipina, heparina administrată sistemic, medicamente trombolitice: cresc riscul de sângerare. Dacă este imposibilă evitarea administrării concomitente a acestor medicamente, se impune o monitorizare atentă a efectului anticoagulant.

- Litiul: s-a demonstrat că AINS cresc concentraţia plasmatică a litiului. La începutul tratamentului, la modificarea dozei şi la întreruperea tratamentului cu Recoxa se recomandă dozarea concentraţiei plasmatice a litiului.

- Metotrexat: toxicitatea hematologică a metotrexatului poate fi accentuată de administrarea concomitentă cu AINS. Tabloul hematologic trebuie monitorizat cu atenţie. Nu se recomandă administrarea concomitentă de AINS la pacienţii trataţi cu doze mari de metotrexat (peste 15 mg/săptămână). Farmacocinetica metotrexatului (15 mg/săptămână) nu a fost influenţată în mod semnificativ de administrarea concomitentă de meloxicam; totuşi trebuie avut în vedere faptul că AINS pot intensifica toxicitatea hematologică a metotrexatului.

- Contracepţia: AINS pot reduce eficacitatea dispozitivelor intrauterine.

- Diureticele: tratamentul cu AINS se asociază cu posibilitatea de dezvoltare a unei insuficienţe renale acute la pacienţii deshidrataţi. Pacienţii trataţi concomitent cu diuretice şi Recoxa trebuie hidrataţi în mod corespunzător, iar funcţia lor renală trebuie monitorizată înainte de începerea tratamentului.

- Antihipertensive (de exemplu, beta-blocante, inhibitori ECA, agenţi vasodilatatori, diuretice): se notează o eficacitate redusă a antihipertensivelor în cazul tratamentului cu AINS, determinată de inhibarea sintezei prostaglandinelor vasodilatatoare.

Inhibitorii ECA şi antagoniştii receptorilor de angiotensină II: AINS (inclusiv acidul acetilsalicilic în doze >3 g/zi) şi antagoniştii receptorilor de angiotensină II au un efect sinergic asupra scăderii filtrării glomerulare, efect care poate fi exacerbat în cazul existenţei unei alterări a funcţiei renale. Administrarea acestei combinaţii la pacienţii vârstnici şi/sau deshidrataţi poate duce la insuficienţă renală acută prin acţiune directă asupra filtrării glomerulare. Se recomandă monitorizarea funcţiei renale la începutul tratamentului, ca şi hidratarea corectă a pacientului. În plus, tratamentul concomitent poate reduce efectul antihipertensiv al inhibitorilor ECA şi al antagoniştilor de receptori ai angiotensinei II, ducând la o pierdere parţială a eficacităţii (datorită inhibării prostaglandinelor cu efect vasodilatator).

- Colestiramina se leagă de meloxicam în tractul gastrointestinal, determinând o eliminare mai rapidă a meloxicamului.

- Nefrotoxicitatea ciclosporinei poate fi accentuată de AINS, datorită efectului acestora asupra prostaglandinelor renale. Se recomandă monitorizarea funcţiei renale în cazul administrării concomitente a acestor agenţi.

- Chinolonele – în cazul asocierii AINS cu chinolonele este posibilă creşterea riscului de convulsii.

Nu au fost raportate interacţiuni farmacocinetice semnificative în cazul administrării concomitente cu antiacide, cimetidină sau digoxin.

 

4.6 Sarcina şi alăptarea

 

Sarcina

- La animale au fost raportate efecte letale asupra embrionului, la doze mai mari decât cele utilizate în clinică.

- Se recomandă evitarea administrării meloxicamului în timpul primelor două trimestre de sarcină.

- În ultimul trimestru de sarcină, medicamentele din clasa inhibitoarelor sintezei de prostaglandine pot expune fătul la efecte toxice cardio-pulmonare (hipertensiune pulmonară, cu închiderea prematură a canalului arterial) şi renale, sau pot conduce la inhibarea contracţiilor uterine. Acest efect asupra uterului este asociat cu o incidenţă crescută a distociei şi cu prelungirea travaliului la animale. Din acest motiv, toate AINS sunt absolut contraindicate în timpul ultimelor trei luni de sarcină.

 

Alăptarea

AINS trec în laptele matern. Din acest motiv, nu este recomandată administrarea medicamentului la femeile care alăptează.

 

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

 

În acest moment, nu sunt disponibile studii specifice referitoare la influenţa Recoxa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau a folosi utilaje. Pe baza profilului farmacodinamic şi a reacţiilor adverse raportate la medicament, este mai puţin probabil ca aceste capacităţi să fie afectate. Pacienţii la care utilizarea Recoxa a fost asociată cu tulburări de vedere, somnolenţă sau alte tulburări ale sistemului nervos central nu trebuie să desfăşoare activităţi care necesită o atenţie sporită.

 

4.8 Reacţii adverse

 

Au fost raportate următoarele reacţii adverse care ar putea fi legate de administrarea Recoxa. Aceste informaţii se bazează pe studii clinice care au inclus 3750 de pacienţi şi care au fost trataţi cu doze orale de 7,5 mg sau 15 mg meloxicam pe zi, sub formă de comprimate sau capsule, pe perioade de timp de până la 18 luni (durata medie de tratament a fost de 127 de zile).

 

Reacţiile adverse au fost clasificate în funcţie de incidenţă, utilizând următoarea convenţie: Foarte frecvente (³1/10); frecvente (³1/100, <1/10); mai puţin frecvente (³ 1/1000, <1/100); rare (³1/10000, <1/1000); foarte rare (<1/10000)

 

Tulburări hematologice şi limfatice

Frecvente:

Anemie

Mai puţin frecvente:

Modificări ale numărului de elemente figurate sangvine: leucopenie; trombocitopenie; agranulocitoză

 

Tulburări ale sistemului imunitar

Rare:

Reacţii anafilactice/anafilactoide

 

Tulburări psihice

Rare:

Tulburări ale dispoziţiei, insomnie şi coşmaruri

 

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente:

Ameţeli, cefalee

Mai puţin frecvente:

Vertij, tinitus, somnolenţă

Rare:

Confuzie

 

Tulburări oculare

Rare:

Tulburări de vedere, inclusiv vedere înceţoşată

 

Tulburări cardiace

Mai puţin frecvente:

Palpitaţii

 

Tulburări vasculare

Mai puţin frecvente:

Creşterea tensiunii arteriale, înroşire bruscă sau eritem tranzitor al feţei şi gâtului

 

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Rare:

Debutul crizelor acute de astm la anumite persoane cu alergie la aspirină sau la alte AINS.

 

Tulburări gastrointestinale

Frecvente:

Dispepsie, greaţă şi vărsături, dureri abdominale, constipaţie, flatulenţă, diaree

Mai puţin frecvente:

Hemoragii gastrointestinale, ulcere gastro-duodenale, esofagită, stomatită

Rare:

Perforaţii gastrointestinale, gastrită, colită

 

Ulcerele gastro-duodenale, perforaţiile sau hemoragiile gastrointestinale pot fi severe în unele cazuri, în special la pacienţii vârstnici (vezi punctul 4.4).

 

Tulburări hepato-biliare

Mai puţin frecvente:

Alterarea tranzitorie a testelor hepatice (de exemplu, creşterea transaminazelor sau a bilirubinei)

Rare:

Hepatită

 

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Frecvente:

Prurit, erupţii

Mai puţin frecvente:

Urticarie

Rare:

Sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică, angioedem, reacţii buloase, cum este eritemul multiform, reacţii de fotosensibilitate

 

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Mai puţin frecvente:

Modificări ale analizelor de laborator care evaluează funcţia renală (de exemplu, creşterea valorilor creatininei sau ureei)

Rare:

Insuficienţă renală

 

Tulburări generale, neclasificate şi la nivelul locului de administrare

Frecvente:

Edeme

 

La pacienţii trataţi cu meloxicam şi alte medicamente cu potenţial mielotoxic au fost raportate cazuri izolate de agranulocitoză.

 

4.9 Supradozaj

 

Simptomele supradozajului sunt: letargie, somnolenţă, greaţă, vărsături, dureri epigastrice. Aceste simptome sunt, de obicei, reversibile sub tratament de susţinere. Pot surveni hemoragii gastrointestinale. Intoxicaţia severă se poate manifesta prin hipertensiune arterială, insuficienţă renală acută, disfuncţie hepatică, tulburări respiratorii, comă, convulsii şi colaps cardiovascular. Au fost raportate şi reacţii anafilactice legate de utilizarea AINS.

În caz de supradozaj, se vor lua măsurile terapeutice standard – evacuarea conţinutului gastric şi se va institui terapie de susţinere, deoarece nu există un antidot cunoscut. Studiile clinice au demonstrat faptul că eliminarea meloxicamului este accelerată de colestiramina.

 

 

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

 

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

 

Grupa farmacoterapeutica: antiinflamatoare si antireumatice nesteroidiene, oxicami.

Cod ATC: M01A C06.

Meloxicam este un medicament antiinflamator nesteroidian (AINS) din grupa oxicamilor, cu proprietăţi antiinflamatorii, analgezice şi antipiretice.

Activitatea antiinflamatorie a meloxicamului a fost demonstrată pe modelele standard de inflamaţie. Ca şi în cazul altor AINS, mecanismul exact de acţiune rămâne necunoscut. Totuşi, există cel puţin un mecanism de acţiune comun tuturor AINS (valabil inclusiv pentru meloxicam): inhibarea biosintezei prostaglandinelor, mediatori cunoscuţi ai inflamaţiei.

 

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

 

Biodisponibilitatea meloxicamului după administrarea orală este, în medie, de 89%.

După o doză unică de meloxicam, sub formă de comprimat, concentraţia plasmatică maximă este atinsă, în medie, după 5-6 ore.

La dozele de 7,5 mg şi 15 mg, concentraţiile plasmatice sunt în medie proporţionale cu dozele (Cmin şi Cmax în faza de platou): 0,4-1,0 mg/l pentru doza de 7,5 mg şi 0,8-2,0 mg/l pentru doza de 15 mg,.

Meloxicam este legat în proporţie foarte mare de proteinele plasmatice, în principal de albumină (99%).

Meloxicam este metabolizat extensiv, în principal prin oxidarea radicalului metil ataşat inelului tiazolil. Metabolitul principal, 5-carboximeloxicam (60% din doză) este transformat prin oxidare într-un compus intermediar, 5-hidroxi-metil-meloxicam, care este excretat în proporţie redusă (9% din doză). Eliminarea sub formă nemodificată reprezintă 3% din doză. Jumătate din substanţă se elimină urinar, iar cealaltă jumătate prin materiile fecale.

Timpul de înjumătăţire mediu prin eliminare este de aproximativ 20 de ore.

Studiile in vitro au demonstrat faptul că CYP2C9 are un rol important în această cale de metabolizare, participarea CYP3A4 fiind minimă.

Faza de platou este atinsă în 5 zile.

Clearance-ul plasmatic este, în medie, de 8 ml/min. Clearance-ul este redus la vârstnici. Volumul de distribuţie este mic, în medie de 11 l. Variaţiile inter-individuale sunt de 30-40%.

În insuficienţa renală terminală, volumul de distribuţie este crescut şi nu trebuie depăşită o doză zilnică de 7,5 mg meloxicam.

 

5.3 Date preclinice de siguranţă

 

Studiile preclinice la două specii de animale au concluzionat că profilul toxicologic al meloxicamului este identic cu cel al altor AINS: ulcere şi eroziuni gastrointestinale, necroză papilară renală la doze mari, în administrare cronică. Dozele non-toxice au fost de 3-10 ori mai mari decât dozele utilizate în clinică, conform speciilor animale utilizate.

Studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere au raportat efecte letale asupra embrionului la doze mult mai mari decât cele utilizate în clinică. Au fost descrise efecte toxice fetale la sfârşitul perioadei gestaţionale, comune tuturor inhibitorilor sintezei de prostaglandine. Nu s-au înregistrat dovezi in vitro sau in vivo privind efectele mutagene. La şobolani şi şoareci nu s-a observat nici un risc carcinogen, la doze mult mai mari decât cele utilizate în clinică.

 

 

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

 

6.1 Lista excipienţilor

 

Recoxa 7,5

Lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu, citrat de sodiu dihidrat, crospovidonă.

Recoxa 15

Lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu, citrat de sodiu dihidrat, crospovidonă.

 

6.2 Incompatibilităţi

 

Nu este cazul.

 

6.3 Perioada de valabilitate

 

Recoxa 7,5

Recoxa 15

3 ani

 

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

 

Recoxa 7,5

Recoxa 15

Nu necesită condiţii speciale pentru păstrare.

 

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

 

Recoxa 7,5

Recoxa 15

Cutie cu un blister din PVC-PVdC/Al a 10 comprimate

Cutie cu 2 blistere din PVC-PVdC/Al a câte 10 comprimate

 

6.6 Instrucţiuni privind pregătirea produsului medicamentos în vederea administrării şi manipularea sa

 

Nu sunt neccesare.

 

 

7.   DEŢINĂTORUL  AUTORIZAŢIEI  DE  PUNERE PE PIAŢĂ

 

Zentiva a.s.,

U kabelovny 130, Dolní Měcholupy, 102 37, Praga 10,

Republica Cehă

 

 

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

 

Recoxa 7,5 - 6415/2006/01-02

Recoxa  15 - 6416/2006/01-02

 

 

9. DATA AUTORIZĂRII SAU A ULTIMEI REAUTORIZĂRI

 

Autorizare - Mai 2006

 

 

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

 

Aprilie 2006

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Poliartrita reumatoidă este una dintre cele mai frecvente boli reumatice Una dintre cele mai frecvente boli reumatice este poliartrita reumatoidă, care are o prevalenţă de aproximativ 1% , ceea ce înseamnă că în România sunt cel puţin 200.000 de cazuri, a declarat marţi, într-o conferinţă de presă organizată cu ocazia Zilei Mondiale a Artritei, dr. Cătălin Codreanu, directorul...
Despre poliartrita reumatoida Bolile articulare reprezinta jumatate din totalul bolilor cronice de dupa varsta de 65 de ani. Poliartrita reumatoida este o boala inflamatorie care afecteaza articulatiile mainilor si picioarelor, de unde rezulta tumefactii, dureri si distructie articulara. Este cea mai frecventa boala articulara...
CNAS: Cele patru noi molecule incluse în poliartrita reumatoidă pot genera costuri suplimentare Directorul Direcţiei Farmaceutice, Dispozitive şi Clawback din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS), dr. Oana Ingrid Mocanu, a afirmat joi, la Târgu Mureş, la Conferinţa Naţională de Farmacoeconomie şi Management Sanitar (CNFMS), că cele patru noi molecule incluse în poliartrita reumatoidă...
O nouă terapie pentru poliartrita reumatoidă Poliartrita reumatoidă în România se apreciază că afectează 1% din populaţie, dar ea este subdiagnosticată, a subliniat prof. dr. Ruxandra Ionescu, preşedinta Societăţii Naţionale de Reumatologie, cu prilejul lansării unei noi alternative terapeutice.
Site pentru bolnavii cu poliartrită reumatoidă Poliartrita reumatoidă este cea mai frecventă suferinţă articulară cronică de cauză inflamatorie, afectând peste 2,9 milioane de persoane în Europa, a subliniat preşedintele Ligii Române contra Reumatismului, dr. Cătălin Codreanu, marţi într-o conferinţă de presă prilejuită de marcarea Zilei Mondiale...
Pentru a oferi speranta unui control adecvat al bolii, pacientii cu poliartrita reumatoida au nevoie de acces la tratamente noi Societatea Romana de Reumatologie atrage atentia asupra unei probleme cu care se confrunta de o lunga perioada pacientii din Romania.