Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

XOLAIR 150 mg
Denumire XOLAIR 150 mg
Descriere Xolair este indicat ca tratament adjuvant pentru îmbunătăţirea controlului astmului bronşic la pacienţii adulţi şi adolescenţi (cu vârsta de 12 ani şi peste) cu astm alergic sever persistent, care prezintă test cutanat pozitiv sau reactivitate in vitro la un alergen permanent din aer şi care au funcţia pulmonară redusă (FEV1 <80%), precum şi simptome frecvente în timpul zilei sau treziri bruşte în timpul nopţii şi care au avut multiple exacerbări astmatice severe confirmate, în ciuda administrării zilnice pe cale
inhalatorie de doze mari de corticosteroizi şi agonişti beta 2 cu acţiune de lungă durată. Tratamentul cu Xolair trebuie avut în vedere numai la pacienţii cu astm bronşic mediat cu certitudine prin intermediul IgE
Denumire comuna internationala OMALIZUMABUM
Actiune terapeutica ALTE MED. PT. TRAT. BOLILOR OBSTRUCTIVE ALE C.R, SISTEMICE ALTE MED. PT. TRAT. BOLILOR OBSTRUCTIVE ALE C.R, SISTEMICE
Prescriptie S - Medicamente si produse medicamentoase care se utilizeaza numai in spatii cu destinatie speciala (spitale, dispensare medicale etc.)
Forma farmaceutica PULB+SOLV.PT.SOL.INJ.
Concentratia 150mg
Ambalaj Cutie x 1 flac.cu 150mg pulb. + 1 fiola cu 2 ml apa pt. preparate inj.
Valabilitate ambalaj 4 ani
Cod ATC R03DX05
Firma - Tara producatoare NOVARTIS PHARMA SAS - FRANTA
Autorizatie de punere pe piata NOVARTIS EUROPHARM LTD. - MAREA BRITANIE

Ai un comentariu sau o intrebare despre XOLAIR 150 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> Iuliana (vizitator) : De cand a fost introdus in terapie Xolair in Romania, pentru tratamentul astmului la copii?
>> XOLAIR 150 mg PULB+SOLV.PT.SOL.INJ., 150mg >> XOLAIR 75 mg PULB+SOLV.PT.SOL.INJ., 75mg
Prospect si alte informatii despre XOLAIR 150 mg, pulb+solv.pt.sol.inj.       

ANEXA I

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

 

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Xolair 150 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Un flacon conţine 150 mg omalizumab*.

*Omalizumab este un anticorp monoclonal umanizat produs prin tehnologie de recombinare a ADN-ului pe o linie de celule mamifere din ovar de hamster chinezesc (CHO).

După reconstituire, un flacon conţine omalizumab 125 mg/ml (150 mg în 1,2 ml).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă.

Xolair este un liofilizat de culoare aproape albă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Xolair este indicat la adulţi, adolescenţi şi copii (cu vârsta cuprinsă între 6 până la < de 12 ani).

Tratamentul cu Xolair trebuie avut în vedere numai la pacienţii cu astm bronşic mediat cu certitudine de IgE (imunoglobulină E) (vezi pct. 4.2).

Adulţi şi adolescenţi (cu vârsta de 12 ani şi peste)

Xolair este indicat ca tratament adjuvant pentru îmbunătăţirea controlului astmului bronşic la pacienţii cu astm alergic sever persistent, care prezintă test cutanat pozitiv sau reactivitate in vitro la un alergen permanent din aer şi care au funcţia pulmonară redusă (FEV1 <80%), precum şi simptome frecvente în timpul zilei sau treziri bruşte în timpul nopţii şi care au avut multiple exacerbări astmatice severe confirmate, în ciuda administrării zilnice pe cale inhalatorie de doze mari de corticosteroizi şi agonişti beta 2 cu acţiune de lungă durată.

Copii (cu vârsta între 6 şi <12 ani)

Xolair este indicat ca tratament adjuvant pentru îmbunătăţirea controlului astmului bronşic la pacienţii cu astm alergic sever persistent, care prezintă test cutanat pozitiv sau reactivitate in vitro la un alergen permanent din aer şi simptome frecvente în timpul zilei sau treziri bruşte în timpul nopţii şi care au avut multiple exacerbări astmatice severe confirmate, în ciuda administrării zilnice pe cale inhalatorie de doze mari de corticosteroizi şi agonişti beta 2 cu acţiune de lungă durată.

4.2 Doze şi mod de administrare

Tratamentul cu Xolair trebuie iniţiat de către medici calificaţi în diagnosticarea şi tratamentul astmului bronşic sever persistent.

Doze

Doza şi frecvenţa administrării adecvate de Xolair sunt stabilite în funcţie de cantitatea iniţială de IgE (UI/ml), determinată înainte de începerea tratamentului şi greutatea corporală (kg). Înainte de administrarea dozei iniţiale, pacienţilor trebuie să li se determine concentraţia IgE prin orice determinare uzuală a IgE totale serice, pentru stabilirea dozei. Pe baza acestor determinări, pentru fiecare administrare pot fi necesare 75 până la 600 mg de Xolair, administrate fracţionat în 1 până la 4 injectări.

Este puţin probabil ca pacienţii cu concentraţia IgE mai mică de 76 UI/ml să obţină beneficii terapeutice (vezi pct. 5.1). Înaintea iniţierii terapiei, medicii care prescriu acest medicament trebuie să se asigure că pacienţii adulţi şi adolescenţi cu valori ale concentraţiei IgE mai mici de 76 UI/ml şi copii (cu vârsta de la 6 până la <12 ani) cu valori ale concentraţiei IgE mai mici de 200 UI/ml prezintă reactivitate certă (RAST) in vitro la un alergen permanent.

În Tabelul 1 puteţi vedea o schemă de conversie, iar Tabelele 2 şi 3 prezintă schemele privind determinarea dozei la adulţi, adolescenţi şi copii (cu vârsta cuprinsă între 6 până la < de 12 ani).

Xolair nu trebuie administrat pacienţilor care, înainte de începerea tratamentului, prezintă valori ale concentraţiei plasmatice de IgE sau ale greutăţii corporale, exprimate în kilograme, în afara limitelor din tabelul de dozare.

Doza maximă recomandată este de 600 mg omalizumab la fiecare două săptămâni.

Tabelul 1: Conversia dozei din mg în număr de flacoane, număr de injectări şi volum total de injectat pentru fiecare administrare

 

Doză (mg)

Număr de flacoane

Număr de injectări

Volum total de injectat (ml)

 

 

75 mg a

150 mg b

 

 

75

1c

0

1

0,6

150

0

1

1

1,2

225

1c

1

2

1,8

300

0

2

2

2,4

375

1c

2

3

3,0

450

0

3

3

3,6

525

1c

3

4

4,2

600

0

4

4

4,8

a 0,6 ml = volumul maxim ce poate fi utilizat per flacon (Xolair 75 mg).

 

 

 

 

b 1,2 ml = volumul maxim ce poate fi utilizat per flacon (Xolair 150 mg).

 

 

 

 

c sau utilizaţi 0,6 ml dintr-un flacon de 150 mg.

 

 

 

 

 

Tabelul 2: ADMINISTRAREA LA FIECARE 4 SĂPTĂMÂNI. Dozele de Xolair (miligrame per doză) administrate prin injectare subcutanată la fiecare 4 săptămâni

 

 

Greutate corporală (kg)

Concentraţie iniţială IgE (UI/ml)

>20-25

>25-30

>30-40

>40-50

>50-60

>60-70

>70-80

>80-90

>90-125

>125-150

³30-100

75

75

75

150

150

150

150

150

300

300

>100-200

150

150

150

300

300

300

300

300

 

 

>200-300

150

150

225

300

300

 

 

 

 

 

>300-400

225

225

300

 

 

 

 

 

 

 

>400-500

225

300

 

 

ADMINISTRARE LA FIECARE 2 SĂPTĂMÂNI

VEZI TABEL 3

 

 

 

 

 

>500-600

300

300

 

 

 

 

 

 

 

 

>600-700

300

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tabelul 3: ADMINISTRARE LA FIECARE 2 SĂPTĂMÂNI. Dozele de Xolair (miligrame per doză) administrate prin injectare subcutanată la fiecare 2 săptămâni

 

 

Greutate corporală (kg)

Concentraţie iniţială IgE (UI/ml)

>20-25

>25-30

>30-40

>40-50

>50-60

>60-70

>70-80

>80-90

>90-125

>125-150

³30-100

ADMINISTRARE LA FIECARE 4 SĂPTĂMÂNI

VEZI TABEL 2

 

 

 

 

 

 

 

 

 

>100-200

 

 

 

 

225

300

 

 

 

 

>200-300

 

 

 

 

 

225

225

225

300

375

>300-400

 

 

 

225

225

225

300

300

450

525

>400-500

 

 

225

225

300

300

375

375

525

600

>500-600

 

 

225

300

300

375

450

450

600

 

>600-700

 

225

225

300

375

450

450

525

 

 

>700-800

225

225

300

375

450

450

525

600

 

 

>800-900

225

225

300

375

450

525

600

 

 

 

>900-1000

225

300

375

450

525

600

 

 

 

 

>1000-1100

225

300

375

450

600

 

 

 

 

 

>1100-1200

300

300

450

525

600

A NU SE ADMINISTRA – nu sunt disponibile date pentru recomandarea dozei

 

 

 

 

>1200-1300

300

375

450

525

 

 

 

 

 

 

>1300-1500

300

375

525

600

 

 

 

 

 

 

 

Durata tratamentului, monitorizare şi ajustări ale dozei

Xolair este destinat tratamentului de lungă durată. Studiile clinice au demonstrat că durează cel puţin 12-16 săptămâni ca tratamentul cu Xolair să-şi dovedească eficacitatea. La 16 săptămâni de la începerea tratamentului cu Xolair, pacienţii trebuie evaluaţi de către medicii acestora, pentru determinarea eficacităţii tratamentului, înaintea administrării unor injecţii suplimentare. Decizia de continuare a tratamentului cu Xolair după 16 săptămâni sau ulterior trebuie să fie argumentată de observarea unei îmbunătăţiri semnificative în ceea ce priveşte controlul general al astmului bronşic (vezi pct. 5.1; Evaluarea generală de către medic a eficacităţii tratamentului).

Întreruperea tratamentului cu Xolair conduce, în general, la recurenţa concentraţiilor crescute de IgE libere şi a simptomelor asociate. Concentraţiile totale ale IgE cresc în timpul tratamentului şi rămân crescute timp de până la un an de la întreruperea acestuia. Prin urmare, o nouă determinare a concentraţiilor de IgE în timpul tratamentului cu Xolair nu poate fi utilizată ca indicator pentru determinarea dozelor. Determinarea dozelor în cazul întreruperii tratamentului pe timp de mai puţin de un an trebuie să se bazeze pe concentraţiile plasmatice ale IgE obţinute la determinarea iniţială a dozei. Concentraţiile serice totale ale IgE pot fi determinate din nou pentru stabilirea dozei, dacă tratamentul cu Xolair a fost întrerupt timp de un an sau mai mult.

Dozele trebuie ajustate în cazul unor modificări semnificative ale greutăţii corporale (vezi Tabelele 2 şi 3).

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici (cu vârsta de 65 de ani şi peste)

Datele disponibile privind administrarea Xolair la pacienţii cu vârsta peste 65 de ani sunt limitate, dar nu există nicio dovadă că pacienţii vârstnici necesită o doză diferită faţă de pacienţii adulţi tineri.

Insuficienţă renală sau hepatică

Nu au fost efectuate studii privind efectul funcţiei renale sau hepatice afectate asupra farmacocineticii Xolair. Din cauza faptului că clearance-ul omalizumabului la doze clinice este dominat de sistemul reticulo-endotelial (SRE), este improbabil ca acesta să fie modificat de insuficienţa renală sau hepatică. Deoarece nu se recomandă o anumită ajustare a dozei pentru aceşti pacienţi, Xolair trebuie administrat cu precauţie (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea privind utilizarea Xolair la copii cu vârsta sub 6 ani nu au fost stabilite. Nu există date disponibile.

Mod de administrare

Doar pentru administrare subcutanată. A nu se administra pe cale intravenoasă sau intramusculară.

Injecţiile se administrează subcutanat în regiunea deltoidiană a braţului. Alternativ, injecţiile se pot administra în coapsă dacă există vreun motiv care împiedică administrarea în regiunea deltoidiană.

Există experienţă limitată cu autoadministrarea de Xolair. Prin urmare, tratamentul este destinat administrării numai de către un cadru medical.

Pentru instrucţiuni privind reconstituirea Xolair înainte de administrare, vezi pct. 6.6 şi, de asemenea, informaţiile pentru profesioniştii din domeniul sănătăţii din prospect.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Informaţii generale

Xolair nu este indicat pentru tratamentul crizelor acute de astm bronşic, bronhospasmului acut sau stării de rău astmatic.

Xolair nu a fost studiat la pacienţii cu sindrom hiperimunoglobulinic E sau aspergiloză bronhopulmonară alergică sau pentru profilaxia reacţiilor anafilactice, inclusiv a celor provocate de alergeni alimentari, dermatită atopică sau rinită alergică. Xolair nu este indicat pentru tratamentul acestor afecţiuni.

Tratamentul cu Xolair nu a fost studiat la pacienţii cu tulburări autoimune, condiţii mediate de complexe imune sau cu insuficienţă renală sau hepatică pre-existente (vezi pct. 4.2). Se recomandă prudenţă atunci când Xolair este administrat la aceste populaţii de pacienţi.

După începerea tratamentului cu Xolair, nu se recomandă întreruperea bruscă a corticosteroizilor administraţi sistemic sau inhalator. Reducerea dozei de corticosteroizi trebuie efectuată sub supravegherea directă a unui medic şi poate fi necesar ca aceasta să fie efectuată gradat.

Tulburări ale sistemului imunitar

· Reacţii alergice de tip I

Pot apărea reacţii alergice locale sau sistemice de tip I, inclusiv anafilaxie şi şoc anafilactic, în momentul administrării omalizumab, chiar cu debut după o lungă durată de tratament. Majoritatea acestor reacţii au apărut în interval de 2 ore de la prima şi următoarele injectări de Xolair, dar unele au

apărut după 2 ore şi chiar după mai mult de 24 ore de la injectare. De aceea, întotdeauna trebuie să fie disponibile pentru utilizare, imediat după administrarea de Xolair, medicamente pentru tratamentul reacţiilor anafilactice. Pacienţii trebuie informaţi că sunt posibile reacţii de acest tip şi, în cazul apariţiei reacţiilor alergice, trebuie solicitată îngrijire medicală promptă.

În timpul studiilor clinice, reacţiile anafilactice au fost rare (vezi pct. 4.8).

Au fost detectaţi anticorpi la omalizumab la un număr mic de pacienţi în cadrul studiilor clinice. Relevanţa clinică a anticorpilor anti-Xolair nu este bine înţeleasă.

· Boala serului

Boala serului şi reacţii asemănătoare bolii serului, care sunt reacţii alergice de tip III întârziate, au fost observate la pacienţii trataţi cu anticorpi monoclonali umanizaţi, din care face parte omalizumab. Mecanismul fiziopatologic sugerat include formarea şi depunerea de complexe imune datorită dezvoltării de anticorpi împotriva omalizumab. De obicei, debutul a avut loc la 1-5 zile de la administrarea primei injecţii sau a injecţiilor ulterioare, şi după un tratament de lungă durată. Simptomele care sugerează boala serului includ artrită/artralgii, erupţii cutanate (urticarie sau alte forme), febră şi limfadenopatie. Antihistaminicele şi corticosteroizii pot fi utili pentru prevenirea sau tratarea acestei afecţiuni, iar pacienţii trebuie sfătuiţi să raporteze orice simptome suspectate.

· Sindromul Churg-Strauss şi sindromul hipereozinofilic

Rar, pacienţii cu astm bronşic sever pot prezenta sindrom hipereozinofilic sistemic sau vasculită granulomatoasă eozinofilică alergică (Sindrom Churg-Strauss), ambele fiind de obicei tratate cu corticosteroizi cu administrare sistemică.

În cazuri rare, pacienţii trataţi cu medicamente antiasmatice, inclusiv omalizumab, pot prezenta sau dezvolta eozinofilie sistemică şi vasculită. Aceste evenimente sunt frecvent asociate cu reducerea tratamentului cu corticosteroizi administraţi oral.

La aceşti pacienţi, medicul trebuie să fie atent la apariţia eozinofiliei marcate, erupţiilor vasculitice, agravarea simptomelor pulmonare, anomaliilor sinusurilor paranazale, complicaţiilor cardiace şi/sau neuropatiei.

În toate cazurile severe ale tulburărilor sistemului imunitar menţionate mai sus trebuie avută în vedere întreruperea administrării omalizumab.

Infestări parazitare (helminţi)

IgE pot fi implicate în răspunsul imunitar în cazul unor infestări helmintice. Un studiu placebo controlat la pacienţii cu risc crescut cronic de infestare helmintică a demonstrat o uşoară creştere a proporţiei de infestare la asocierea omalizumab, deşi durata, severitatea şi răspunsul la tratament ale infestărilor au fost nemodificate. Proporţia de infestare helmintică în programul clinic general, care nu a fost conceput pentru detectarea acestor infestări, a fost mai mică de 1 la 1000 pacienţi. Cu toate acestea, este necesară prudenţă la pacienţii cu risc crescut de infestări helmintice, în special în cazul călătoriilor în zone în care infestările helmintice sunt endemice. În cazul în care pacienţii nu răspund la tratamentul anti-helmintic recomandat, trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului cu Xolair.

Neoplazii

În timpul studiilor clinice la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste s-a observat un dezechilibru numeric în privinţa apariţiei carcinoamelor în grupul de tratament cu Xolair (0,5%; 25 carcinoame la 5015 pacienţi), comparativ cu grupul de control (0,18%; 5 carcinoame la 2854 pacienţi). Neoplaziile au fost mai puţin frecvente (<1/100) în ambele grupuri, cel activ şi cel de control, adică 25 neoplazii la 5015 pacienţi trataţi cu Xolair (0,5%) şi 5 neoplazii la 2854 pacienţi din grupul de control (0,18%). Diversitatea tipurilor de cancer observate, durata de expunere relativ scurtă şi particularităţile clinice ale cazurilor individuale conduc la o relaţie de cauzalitate puţin probabilă. Rata incidenţei generale a neoplaziilor observată în programul studiului clinic cu Xolair a fost comparabilă cu cea raportată la populaţia generală.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Enzimele citocromului P450, pompele de eflux şi mecanismele de legare a proteinelor nu sunt implicate în clearance-ul omalizumab; de aceea, potenţialul interacţiunilor medicament-medicament este mic. Nu s-au efectuat studii specifice de interacţiune ale Xolair cu medicamente sau vaccinuri. Nu există motive farmacologice pe baza cărora să se presupună că medicamentele prescrise uzual, utilizate pentru tratamentul astmului bronşic, vor interacţiona cu omalizumab.

În studiile clinice, Xolair a fost frecvent utilizat în asociere cu corticosteroizi inhalatori şi orali, agonişti beta inhalatori cu acţiune de scurtă durată şi cu acţiune de lungă durată, modificatori de leucotriene, teofiline şi antihistaminice orale. Nu au existat indicii că siguranţa Xolair a fost modificată de aceste medicamente utilizate frecvent pentru tratamentul astmului bronşic. Există date limitate privind utilizarea Xolair în asociere cu imunoterapie specifică (tratament de hiposensibilizare). În cadrul unui studiu clinic în care Xolair a fost administrat concomitent cu imunoterapie, s-a stabilit că siguranţa şi eficacitatea privind utilizarea Xolair cu imunoterapia specifică nu sunt diferite faţă de administrarea Xolair în monoterapie.

Xolair poate reduce indirect eficacitatea medicamentelor pentru tratamentul infestărilor helmintice sau altor infestări parazitare (vezi pct. 4.4).

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nu există date adecvate privind utilizarea omalizumab la femeile gravide. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale (vezi pct. 5.3). Omalizumab traversează bariera placentară şi potenţialul de afectare al fătului este necunoscut. Omalizumab a fost asociat cu scăderea, dependentă de vârstă a plachetelor sanguine la primatele non-umane, cu o sensibilitate relativ crescută la animalele tinere (vezi pct. 5.3). Xolair nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar.

Alăptarea

Nu se ştie dacă omalizumab se excretă în laptele matern uman. Omalizumab se excretă în laptele primatelor non-umane, iar riscul pentru sugari nu poate fi exclus. Femeile nu trebuie să alăpteze în timpul tratamentului cu Xolair.

Fertilitatea

Nu există date privind fertilitatea la om pentru omalizumab. În studiile non-clinice, nu s-au observat afectarea fertilităţii şi genotoxicitate (vezi pct. 5.3).

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Xolair nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Peste 4400 pacienţi cu astm bronşic alergic au fost randomizaţi în studii de eficacitate controlate cu Xolair.

În timpul studiilor clinice la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste, cele mai frecvente reacţii adverse raportate au fost reacţiile la locul injectării, incluzând durere la locul injectării, inflamaţie, eritem şi prurit şi cefalee. În studiile clinice la copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi < de 12 ani, reacţiile adverse cel mai frecvent raportate, suspectate a fi legate de medicament, au inclus cefalee, pirexie şi dureri în regiunea abdominală superioară. Majoritatea acestor reacţii au avut o severitate uşoară sau moderată.

Tabelul 4 prezintă reacţiile adverse înregistrate în studiile clinice în întregul grup de siguranţă tratat cu Xolair, clasificate conform bazei de date MedDRA pe aparate, sisteme şi organe şi frecvenţă. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Categoriile de frecvenţă sunt definite astfel: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000) şi foarte rare (<1/10000). Reacţiile raportate după punerea pe piaţă sunt prezentate cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tabelul 4: Reacţii adverse

 

Infecţii şi infestări

Mai puţin frecvente

Faringită

Rare

Infestări parazitare

Tulburări hematologice şi limfatice

 

Cu frecvenţă necunoscută

Trombocitopenie idiopatică severă

Tulburări ale sistemului imunitar

 

Rare

Reacţie anafilactică, alte afecţiuni alergice grave

Cu frecvenţă necunoscută

Boala serului, poate include febră şi limfadenopatie

Tulburări ale sistemului nervos

 

Frecvente

Cefalee*

Mai puţin frecvente

Sincopă, parestezie, somnolenţă, ameţeli

Tulburări vasculare

 

Mai puţin frecvente

Hipotensiune arterială ortostatică, eritem facial tranzitor

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

 

Mai puţin frecvente

Bronhospasm alergic, tuse

Rare

Edem laringian

Cu frecvenţă necunoscută

Vasculită granulomatoasă alergică (de exemplu sindrom Churg-Strauss)

Tulburări gastro-intestinale

 

Frecvente

Dureri în regiunea abdominală superioară**

Mai puţin frecvente

Semne şi simptome dispeptice, diaree, greaţă

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

 

Mai puţin frecvente

Fotosensibilitate, urticarie, erupţie cutanată tranzitorie, prurit

Rare

Angioedem

Cu frecvenţă necunoscută

Alopecie

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

 

Cu frecvenţă necunoscută

Artralgie, mialgie, edeme la nivelul articulaţiilor

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

 

Foarte frecvente

Pirexie**

Frecvente

Reacţii la locul injectării, precum inflamaţie, eritem, durere, prurit

Mai puţin frecvente

Simptome asemănătoare gripei, edeme la nivelul braţelor, creşteri în greutate, fatigabilitate

 

*: Foarte frecvente la copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi < de 12 ani

**: La copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi < de 12 ani

Tulburări ale sistemului imunitar

Pentru informaţii suplimentare, vezi pct. 4.4.

Neoplazii

Rata incidenţei generale a neoplaziilor observată la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste în programul studiului clinic cu Xolair a fost comparabilă cu cea raportată la populaţia generală (vezi pct. 4.4).

Nu au existat cazuri de neoplazii cu omalizumab în cadrul studiilor clinice la copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi < de 12 ani; a existat un singur caz de neoplazie în grupul de control.

Trombocite

În studiile clinice, câţiva pacienţi au avut numărul de trombocite sub limita inferioară a intervalului valorilor normale. Niciuna din aceste modificări nu a fost asociată cu episoade hemoragice sau o scădere a hemoglobinei. La om (pacienţi cu vârsta de 6 ani şi peste) nu s-a raportat nicio respectare a modelului observat la primatele non-umane (vezi pct. 5.3) de scădere persistentă a numărului de trombocite, chiar dacă după punerea pe piaţă s-au raportat cazuri izolate de trombocitopenie idiopatică.

Infestări parazitare

Un studiu placebo controlat la pacienţii cu risc crescut, cronic de infestare helmintică a demonstrat o uşoară creştere a proporţiei de infestări la asocierea omalizumab, care nu a fost semnificativă statistic. Durata, severitatea şi răspunsul la tratament ale infestărilor au fost nemodificate (vezi pct. 4.4).

4.9 Supradozaj

Nu s-a determinat doza maximă tolerată de Xolair. Pacienţilor li s-au administrat intravenos doze unice de până la 4000 mg, fără evidenţierea de efecte toxice limitante de doză. Cea mai mare doză cumulată administrată pacienţilor a fost de 44000 mg, pe o perioadă de 20 săptămâni şi această doză nu a produs niciun efect acut nedorit.

Dacă se suspectează un supradozaj, pacientul trebuie monitorizat pentru detectarea oricăror semne sau simptome anormale. Trebuie găsit şi instituit un tratament medicamentos adecvat.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru afecţiuni obstructive ale căilor respiratorii, alte medicamente sistemice pentru afecţiuni obstructive ale căilor respiratorii, codul ATC: R03DX05.

Omalizumab este un anticorp monoclonal umanizat, obţinut prin recombinare ADN care se leagă în mod selectiv de imunoglobulina umană E (IgE). Anticorpul este o kappa IgG1 care conţine regiuni-cadru umane împreună cu regiuni complementare de anticorp sursă murinic care se leagă de IgE.

Omalizumab se fixează de IgE, prevenind legarea IgE de FCeRI (receptor IgE de mare afinitate), reducând astfel cantitatea de IgE libere, disponibilă pentru declanşarea cascadei alergice. Tratamentul subiecţilor atopici cu omalizumab a determinat scăderea numărului receptorilor FCεRI (fenomen de down-regulation) de pe suprafaţa bazofilelor.

În plus, după stimularea cu un alergen, eliberarea histaminei in vitro din bazofilele izolate de la subiecţii trataţi cu Xolair fost redusă cu aproximativ 90%, comparativ cu valorile obţinute înaintea tratamentului.

În studiile clinice, concentraţiile serice ale IgE libere au fost reduse, în funcţie de doză, în prima oră după prima doză şi menţinute în intervalul dintre doze. La un an după întreruperea administrării Xolair, concentraţiile IgE au revenit la valorile anterioare tratamentului, fără observarea unui rebound al concentraţiilor IgE după eliminarea medicamentului.

Experienţa clinică

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta ≥12 ani

Eficacitatea şi siguranţa Xolair au fost demonstrate într-un studiu de 28 săptămâni dublu orb, placebo controlat (studiul 1), care a implicat 419 pacienţi cu astm alergic sever, cu vârsta cuprinsă între 12-79 ani, care au avut funcţie pulmonară redusă (FEV1 estimat la 40-80%) şi control redus al simptomelor astmatice, în ciuda dozelor mari de corticosteroizi şi agonişti beta2 cu acţiune de lungă durată, administraţi inhalator. Pacienţii eligibili au prezentat numeroase crize astmatice, care au necesitat tratament sistemic cu corticosteroizi sau au fost spitalizaţi sau s-au prezentat la camera de gardă în ultimul an datorită crizelor severe de astm bronşic, în ciuda tratamentului continuu cu doze mari de corticosteroizi şi agonişti beta2 cu acţiune de lungă durată, administraţi inhalator. Xolair sau placebo s-au administrat subcutanat ca tratament adjuvant la tratamentul cu dipropionat de beclometazonă (sau echivalent) >1000 micrograme şi agonişti beta2 cu acţiune de lungă durată. Au fost permise tratamente de întreţinere cu corticosteroizi orali, teofilină şi modificatori de leucotriene (la 22%, 27%, respectiv la 35% dintre pacienţi).

Obiectivul principal a fost frecvenţa crizelor de astm bronşic care necesită tratament cu corticosteroizi sistemici în cure. Omalizumab a redus frecvenţa crizelor de astm bronşc cu 19% (p = 0,153). Evaluări suplimentare, care au demonstrat semnificaţie statistică (p<0,05) în favoarea Xolair, au inclus reducerea crizelor severe (când funcţia pulmonară a pacientului a fost redusă sub 60% din valoarea maximă proprie şi necesită corticosteroizi sistemici) şi a vizitelor de urgenţă din cauza astmului bronşic (cuprinzând spitalizări, prezentare la camera de gardă şi vizite neprogramate la doctor) precum şi îmbunătăţirea evaluării generale efectuate de către medic a eficacităţii tratamentului, calităţii vieţii asociată astmului (CVA), simptomelor astmului şi funcţiei pulmonare.

Într-o analiză de subgrup, probabilitatea de a obţine beneficii semnificative clinic cu Xolair a fost mult mai mare la pacienţii cu concentraţii ale IgE totale ≥76 UI/ml înainte de tratament. La aceşti pacienţi din studiul 1, Xolair a redus frecvenţa crizelor de astm bronşic cu 40% (p = 0,002). În plus, mai mulţi pacienţi din populaţia cu IgE totale ≥76 UI/ml din programul Xolair pentru astmul bronşic sever au obţinut răspunsuri semnificative clinic. Tabelul 5 cuprinde rezultatele obţinute în cadrul populaţiei din studiul 1.

Tabelul 5: Rezultatele studiului 1

 

 

Întreaga populaţie a studiului 1

 

Xolair

N=209

Placebo

N=210

Crizele de astm bronşic

 

 

Evaluare pe o perioadă de 28 săptămâni

0,74

0,92

% reducere, valoare p pentru raportul evaluării

19,4%, p = 0,153

 

Crize severe de astm bronşic

 

 

Evaluare pe o perioadă de 28 săptămâni

0,24

0,48

% reducere, valoare p pentru raportul evaluării

50,1%, p = 0,002

 

Vizite de urgenţă

 

 

Evaluare pe o perioadă de 28 săptămâni

0,24

0,43

% reducere, valoare p pentru raportul evaluării

43,9%, p = 0,038

 

Evaluarea generală de către medic

 

 

% persoane care au răspuns*

60,5%

42,8%

Valoare p**

<0,001

 

Îmbunătăţire CVA

 

 

% de pacienţi cu îmbunătăţire ≥0,5

60,8%

47,8%

Valoare p

0,008

 

 

* Îmbunătăţire semnificativă sau control complet

** Valoare p a distribuţiei generale a evaluării

Studiul 2 a evaluat eficacitatea şi siguranţa Xolair în cadrul unei populaţii de 312 persoane cu astm alergic sever care au corespuns cu populaţia din studiul 1. În acest studiu deschis, tratamentul cu Xolair a condus la o reducere cu 61% a frecvenţei crizelor de astm bronşic semnificative clinic, comparativ numai cu tratamentul uzual pentru astm bronşic.

Patru mari studii suplimentare, de susţinere, placebo controlate, cu durata de 28 până la 52 săptămâni, la 1722 adulţi şi adolescenţi (studiile 3, 4, 5, 6) au evaluat eficacitatea şi siguranţa Xolair la pacienţii cu astm bronşic sever persistent. Majoritatea pacienţilor erau controlaţi inadecvat, dar au primit tratament concomitent pentru astm, într-o cantitate mai mică decât pacienţii din studiile 1 sau 2. Studiile 3-5 au utilizat ca obiectiv principal crizele, în timp ce studiul 6 a evaluat în primul rând scăderea utilizării corticosteroizilor inhalatori.

În studiile 3, 4 şi 5, pacienţii trataţi cu Xolair au prezentat o reducere a frecvenţei crizelor de astm bronşic cu 37,5% (p = 0,027), 40,3% (p<0,001) şi 57,6% (p<0,001) comparativ cu placebo.

În studiul 6, un număr semnificativ mai mare de pacienţi cu astm alergic server, trataţi cu Xolair, au putut să reducă doza de fluticazonă până la ≤500 micrograme pe zi fără afectarea controlului astmului (60,3%), comparativ cu grupul placebo (45,8%, p<0,05).

Scorurile privind calitatea vieţii au fost determinate utilizând chestionarul Juniper Asthma-related Quality of Life. În cazul tuturor celor şase studii, s-a înregistrat o îmbunătăţire semnificativă statistic, faţă de începerea tratamentului, în ceea ce priveşte scorurile privind calitatea vieţii la pacienţii trataţi cu Xolair, comparativ cu grupul placebo sau cel de control.

Evaluarea generală de către medic a eficacităţii tratamentului:

Evaluarea generală de către medic a fost efectuată în cinci din studiile menţionate anterior, ca determinare generală a controlului astmului bronşic, fiind efectuată de către medicul curant. Medicul a putut lua în calcul PEF (fluxul expirator maxim), simptomele din timpul zilei şi al nopţii, utilizarea medicaţiei de salvare, spirometria şi crizele. În toate cele cinci studii, s-a considerat că un procent semnificativ mai mare din pacienţii trataţi cu Xolair a înregistrat fie o îmbunătăţire marcată, fie un control complet al astmului, comparativ cu pacienţii cărora la s-a administrat placebo.

Copii cu vârsta cuprinsă între 6 ani <12 ani

Principalele dovezi care susţin siguranţa şi eficacitatea Xolair la grupa de vârstă de la 6 la <12 ani provin dintr-un studiu multicentric, randomizat, dublu-orb, placebo controlat (studiul 7).

Studiul 7 a fost un studiu placebo controlat care a inclus un subgrup specific de pacienţi (N=235), aşa cum este definit în această indicaţie, care au fost trataţi cu corticosteroizi administraţi inhalator cu doze mari (≥500 µg/zi echivalent fluticazonă) plus agonist beta cu acţiune de lungă durată.

Exacerbarea clinic semnificativă a fost definită drept o agravare a simptomelor de astm determinată clinic de investigator, care necesită dublarea dozei iniţiale de corticosteroizi administraţi inhalator timp de cel puţin 3 zile şi/sau tratament cu corticosteroizi sistemici de urgenţă (administraţi oral sau intravenos) timp de cel puţin 3 zile.

În grupul specific de pacienţi cărora li s-au administrat corticosteroizi administraţi inhalator cu doze mari, grupul căruia i s-a administrat omalizumab a prezentat o rată statistic semnificativ mai mică de exacerbări clinic semnificative ale astmului decât grupul căruia i s-a administrat placebo. La 24 săptămâni, diferenţa dintre ratele grupurilor de tratament a reprezentat o scădere cu 34% (raport rată 0,662, p = 0,047) la pacienţii care au primit omalizumab faţă de placebo. În cea de-a doua perioadă de tratament, dublu-orb, cu durata de 28 săptămâni, diferenţa dintre ratele înregistrate de grupurile de tratament a reprezentat o scădere de 63% (raport rată 0,37, p<0,001) pentru pacienţii care au primit omalizumab faţă de cei care au primit placebo.

În perioada de tratament dublu-orb, cu durata de 52 săptămâni (inclusiv faza cu durată de 24 săptămâni cu administrare de steroizi în doză fixă şi faza cu durata de 28 săptămâni cu ajustare a dozei de steroizi), diferenţa dintre ratele înregistrate de grupurile de tratament a reprezentat o scădere relativă cu 50% (raport rată 0,504, p<0,001) a exacerbărilor la pacienţii cărora li s-a administrat omalizumab.

Grupul căruia i s-a administrat omalizumab a înregistrat scăderi mai mari ale terapiei de urgenţă cu beta-agonişti decât grupul placebo la finele perioadei de tratament de 52 săptămâni, deşi diferenţa dintre grupurile de tratament nu a fost statistic semnificativă. Pentru evaluarea globală a a eficacităţii tratamentului, la finele perioadei de tratament dublu-orb, cu durata de 52 săptămâni, în subgrupul de pacienţi cu afecţiune severă cărora li s-au adiministrat corticosteroizi administraţi inhalator cu doze mari plus agonişti beta cu acţiune de lungă durată, procentajul de pacienţi cu eficacitate „excelentă” a tratamentului a fost mai mare, iar procentajele de pacienţi cu eficacitate „moderată” sau „slabă” au fost mai reduse în grupul tratat cu omalizumab în comparaţie cu grupul placebo; diferenţa dintre grupuri a fost statistic semnificativă (p<0,001), în timp ce nu au existat diferenţe între grupurile cărora li s-a administrat omalizumab şi grupurile cu placebo în ce priveşte scorurile subiective ale pacienţilor privind Calitatea Vieţii.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Farmacocinetica omalizumab a fost studiată la pacienţii adulţi şi adolescenţi cu astm alergic.

Absorbţie

După administrarea subcutanată, omalizumab este absorbit cu o biodisponibilitate medie absolută de 62%. După o singură administrare subcutanată la pacienţii adulţi şi adolescenţi cu astm bronşic, omalizumab a fost absorbit lent, atingând concentraţii plasmatice maxime după o perioadă medie de 7-8 zile. Farmacocinetica omalizumab este lineară pentru doze mai mari de 0,5 mg/kg. După administrarea de doze repetate de omalizumab, la starea de echilibru, ariile de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp, din Ziua 0 până în Ziua 14, au fost de până la 6 ori mai mari decât cele după prima doză.

Distribuţie

In vitro, omalizumab formează cu IgE complexe de dimensiuni limitate. In vitro şi in vivo nu au fost observate complexe precipitate şi complexe cu masa moleculară mai mare de un milion Daltoni. La pacienţi, după administrare subcutanată, volumul aparent de distribuţie a fost de 78 ± 32 ml/kg.

Eliminare

Clearance-ul omalizumab implică procesele de eliminare ale IgG, precum şi clearance-ul prin legare specifică şi formare de complexe cu ligandul ţintă, IgE. Eliminarea IgG la nivel hepatic cuprinde degradarea în sistemul reticulo-endotelial şi celulele endoteliale. De asemenea, IgG intacte sunt eliminate prin bilă. La pacienţii cu astm bronşic, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a omalizumab este în medie 26 zile, cu un clearance mediu aparent de 2,4 ± 1,1 ml/kg şi zi. În plus, prin dublarea greutăţii corporale se dublează aproximativ clearance-ul aparent.

Caracteristici la populaţiile de pacienţi

Vârstă, rasă/etnie, sex, indice de masă corporală

S-au analizat proprietăţile farmacocinetice populaţionale ale Xolair pentru a evalua efectele asupra caracteristicilor demografice. Analizele acestor date limitate sugerează că nu sunt necesare ajustări ale dozei în funcţie de vârstă (6-76 ani), rasă/etnie, sex sau indice de masă corporală (vezi pct. 4.2).

Insuficienţă renală şi hepatică

Nu există date farmacocinetice sau farmacodinamice pentru pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică (vezi pct. 4.2 şi 4.4).

5.3 Date preclinice de siguranţă

Siguranţa omalizumab a fost studiată pe maimuţele cynomolgus, deoarece omalizumab se leagă cu afinitate similară de IgE umane şi ale cynomolgus. După administrare subcutanată sau intravenoasă de doze repetate, la unele maimuţe s-au detectat anticorpi ai omalizumab. Cu toate acestea, nu s-a observat toxicitate aparentă precum tulburări mediate prin complexe imune sau citotoxicitate dependentă de complement. Nu există dovezi ale unui răspuns anafilactic determinat de degranularea mastocitelor la maimuţele cynomolgus.

Administrarea cronică de omalizumab la niveluri crescute ale dozei (până la 250 mg/kg) a fost bine tolerată la primatele non-umane (animale adulte şi tinere), cu excepţia scăderii trombocitelor, dependente de doză şi de vârstă, cu o sensibilitate crescută la animalele tinere. Concentraţia plasmatică necesară pentru a produce o scădere cu 50% a numărului de trombocite faţă de valoarea iniţială la o maimuţă adultă cynomolgus a fost de aproximativ 4 până la 20 de ori mai mare decât concentraţiile plasmatice clinice maxime anticipate. În plus, la maimuţele cynomolgus, la locurile de injectare s-au observat hemoragie acută şi inflamaţie.

Nu s-au efectuat studii specifice de carcinogenitate cu omalizumab.

În studiile de reproducere la maimuţele cynomolgus, doze de până la 75 mg/kg (de aproximativ 12 ori raportul dintre expunerea calculată în funcţie de valorile ASC din ziua 28 pentru 75 mg/kg comparativ cu doza clinică maximă), administrate subcutanat, nu au evidenţiat toxicitate maternă, embriotoxicitate sau teratogenitate, când au fost administrate în timpul organogenezei şi nu au evidenţiat reacţii adverse asupra creşterii fetale sau neonatale, când au fost administrate în timpul ultimei perioade a sarcinii, al naşterii şi alăptării.

La maimuţele cynomolgus, omalizumab se excretă în lapte. Concentraţiile din lapte ale omalizumab au fost 1,5% din concentraţiile plasmatice materne.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Pulbere

Zahăr

Histidină

Clorură de histidină monohidrat

Polisorbat 20

Solvent

Apă pentru preparate injectabile

6.2 Incompatibilităţi

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

6.3 Perioada de valabilitate

4 ani.

După reconstituire: Stabilitatea fizică şi chimică a medicamentului reconstituit a fost demonstrată pentru 8 ore la 2°C până la 8°C şi pentru 4 ore la 30°C.

Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie să fie utilizat imediat după reconstituire. Dacă nu este utilizat imediat, intervalul şi condiţiile de păstrare înaintea utilizării constituie

responsabilitatea utilizatorului şi, în mod normal, nu trebuie să depăşească 8 ore la 2°C până la 8°C sau 4 ore la 30°C.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la frigider (2°C – 8°C).

A nu se congela.

Pentru condiţiile de păstrare a medicamentului reconstituit, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Flacon cu pulbere: Flacon din sticlă de tip I, incoloră, transparentă, cu dop din cauciuc butilic şi sistem de sigilare flip-off de culoare albastră.

Fiolă cu solvent: Fiolă din sticlă de tip I, incoloră, transparentă, care conţine 2 ml apă pentru preparate injectabile.

Xolair 150 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă este furnizat sub formă de ambalaje care conţin 1, 4 sau 10 flacoane de pulbere şi respectiv 1, 4 sau 10 fiole cu apă pentru preparate injectabile.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Medicamentul liofilizat are nevoie de 15-20 minute pentru a se dizolva, deşi, în unele cazuri, poate dura mai mult. Medicamentul complet reconstituit este limpede sau puţin opac şi poate prezenta câteva bule mici sau spumă împrejurul marginii flaconului. Datorită vâscozităţii medicamentului, trebuie avut grijă pentru a extrage tot medicamentul din flacon înaintea eliminării aerului sau a soluţiei în exces din seringă, pentru a obţine 1,2 ml.

Pentru a prepara flacoanele de Xolair 150 mg pentru administrare subcutanată, rugăm să respectaţi următoarele instrucţiuni:

1. Extrageţi din fiolă 1,4 ml apă pentru preparate injectabile cu ajutorul unei seringi prevăzute cu un ac cu diametru mare de mărimea 18.

2. Cu flaconul aflat în poziţie verticală pe o suprafaţă plană, introduceţi acul şi transferaţi apa pentru preparate injectabile în flaconul ce conţine pulbere liofilizată, utilizând tehnici aseptice standard, direcţionând apa pentru preparate injectabile direct spre pulbere.

3. Ţineţi flaconul în poziţie verticală şi rotiţi-l energic (a nu se agita) timp de aproximativ 1 minut pentru a umecta uniform pulberea.

4. Pentru a facilita dizolvarea, după efectuarea punctului nr. 3, rotiţi uşor flaconul timp de 5-10 secunde la aproximativ fiecare 5 minute, pentru a dizolva orice particulă solidă nedizolvată.

Ţineţi cont că în anumite cazuri pot fi necesare mai mult de 20 minute pentru ca pulberea să se dizolve complet. În acest caz, repetaţi punctul nr. 4 până nu se mai observă în soluţie particule sub formă de gel.

În momentul în care medicamentul este complet dizolvat, nu trebuie să mai existe în soluţie particule vizibile sub formă de gel. Este frecventă existenţa de mici bule sau spumă în jurul marginii flaconului. Medicamentul reconstituit este limpede sau puţin opac. A nu se utiliza dacă sunt prezente particule solide.

5. Se răstoarnă flaconul cu dopul în jos timp de cel puţin 15 secunde pentru a permite soluţiei să curgă spre dop. Utilizând o altă seringă de 3 ml, prevăzută cu un ac cu diametru mare, de mărimea 18, se introduce acul în interiorul flaconului răsturnat. În momentul extragerii soluţiei în seringă, se ţine flaconul în poziţie răsturnată, cu vârful acului cât mai aproape de partea de jos a soluţiei. Înainte de a scoate acul din flacon, trageţi pistonul până la capătul rezervorului pentru a extrage toată soluţia din flaconul răsturnat.

6. Se înlocuieşte acul de mărimea 18 cu un ac de mărimea 25 pentru administrare subcutanată.

7. Se elimină aerul, bulele mari şi soluţia în exces pentru a obţine cantitatea necesară de 1,2 ml. În partea superioară a soluţiei din seringă, poate rămâne un strat subţire de bule mici. Deoarece soluţia este uşor vâscoasă, pot fi necesare 5-10 secunde pentru administrarea soluţiei prin injectare subcutanată.

Flaconul furnizează 1,2 ml (150 mg) Xolair. Pentru o doză de 75 mg, extrageţi din seringă 0,6 ml şi aruncaţi soluţia rămasă.

8. Injecţiile sunt administrate subcutanat în regiunea deltoidiană a braţului sau în coapsă. Xolair 150 mg pulbere pentru soluţie injectabilă este livrat într-un flacon de unică folosinţă. Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie să fie utilizat imediat după reconstituire (vezi pct. 6.3). Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Novartis Europharm Limited

Wimblehurst Road

Horsham

West Sussex, RH12 5AB

Marea Britanie

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/05/319/002

EU/1/05/319/003

EU/1/05/319/004

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 25/10/2005

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei:

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu

 

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Xolair 150 mg soluţie injectabilă

Omalizumab

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare seringă preumplută de 1 ml conţine 150 mg de omalizumab*.

*Omalizumab este un anticorp monoclonal umanizat produs prin tehnologie de recombinare a ADN-ului pe o linie de celule mamifere din ovar de hamster chinezesc (CHO).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie injectabilă.

Soluţie transparentă până la opalescentă, de culoare uşor galbenă spre maro

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Xolair este indicat la adulţi, adolescenţi şi copii (cu vârsta cuprinsă între 6 până la < de 12 ani).

Tratamentul cu Xolair trebuie avut în vedere numai la pacienţii cu astm bronşic mediat cu certitudine de IgE (imunoglobulină E) (vezi pct. 4.2).

Adulţi şi adolescenţi (cu vârsta de 12 ani şi peste)

Xolair este indicat ca tratament adjuvant pentru îmbunătăţirea controlului astmului bronşic la pacienţii cu astm alergic sever persistent, care prezintă test cutanat pozitiv sau reactivitate in vitro la un alergen permanent din aer şi care au funcţia pulmonară redusă (FEV1 <80%), precum şi simptome frecvente în timpul zilei sau treziri bruşte în timpul nopţii şi care au avut multiple exacerbări astmatice severe confirmate, în ciuda administrării zilnice pe cale inhalatorie de doze mari de corticosteroizi şi agonişti beta 2 cu acţiune de lungă durată.

Copii (cu vârsta între 6 şi <12 ani)

Xolair este indicat ca tratament adjuvant pentru îmbunătăţirea controlului astmului bronşic la pacienţii cu astm alergic sever persistent, care prezintă test cutanat pozitiv sau reactivitate in vitro la un alergen permanent din aer şi simptome frecvente în timpul zilei sau treziri bruşte în timpul nopţii şi care au avut multiple exacerbări astmatice severe confirmate, în ciuda administrării zilnice pe cale inhalatorie de doze mari de corticosteroizi şi agonişti beta 2 cu acţiune de lungă durată.

4.2 Doze şi mod de administrare

Tratamentul cu Xolair trebuie iniţiat de către medici calificaţi în diagnosticarea şi tratamentul astmului bronşic sever persistent.

Doze

Doza şi frecvenţa administrării adecvate de Xolair sunt stabilite în funcţie de cantitatea iniţială de IgE (UI/ml), determinată înainte de începerea tratamentului, şi greutatea corporală (kg). Înainte de administrarea dozei iniţiale, pacienţilor trebuie să li se determine concentraţia IgE prin orice determinare uzuală a IgE totale serice, pentru stabilirea dozei. Pe baza acestor determinări, pentru

fiecare administrare pot fi necesare 75 până la 600 mg de Xolair, administrate fracţionat în 1 până la 4 injectări.

Este puţin probabil ca pacienţii cu concentraţia IgE mai mică de 76 UI/ml să obţină beneficii terapeutice (vezi pct. 5.1). Înaintea iniţierii terapiei, medicii care prescriu acest medicament trebuie să se asigure că pacienţii adulţi şi adolescenţi, cu valori ale concentraţiei IgE mai mici de 76 UI/ml şi copii (cu vârsta de la 6 până la <12 ani) cu valori ale concentraţiei IgE mai mici de 200 UI/ml prezintă reactivitate certă (RAST) in vitro la un alergen permanent.

În Tabelul 1 puteţi vedea o schemă de conversie, iar Tabelele 2 şi 3 prezintă schemele privind determinarea dozei la adulţi, adolescenţi şi copii (cu vârsta cuprinsă între 6 până la < de 12 ani).

Xolair nu trebuie administrat pacienţilor care, înainte de începerea tratamentului, prezintă valori ale concentraţiei plasmatice de IgE sau ale greutăţii corporale, exprimate în kilograme, în afara limitelor din tabelul de dozare.

Doza maximă recomandată este de 600 mg omalizumab la fiecare două săptămâni.

Tabelul 1: Conversia dozei din mg în număr de seringi, număr de injectări şi volum total de injectat pentru fiecare administrare

 

Doză (mg)

Număr de seringi

Număr de injecţii

Volum total de injectat (ml)

 

75 mg

150 mg

 

 

75

1

0

1

0,5

150

0

1

1

1,0

225

1

1

2

1,5

300

0

2

2

2,0

375

1

2

3

2,5

450

0

3

3

3,0

525

1

3

4

3,5

600

0

4

4

4,0

 

Tabelul 2: ADMINISTRARE LA FIECARE 4 SĂPTĂMÂNI. Dozele de Xolair (miligrame per doză) administrate prin injectare subcutanată la fiecare 4 săptămâni

 

 

Greutate corporală (kg)

Concentraţie iniţială IgE (UI/ml)

>20-25

>25-30

>30-40

>40-50

>50-60

>60-70

>70-80

>80-90

>90-125

>125-150

³30-100

75

75

75

150

150

150

150

150

300

300

>100-200

150

150

150

300

300

300

300

300

 

 

>200-300

150

150

225

300

300

 

 

 

 

 

>300-400

225

225

300

 

 

 

 

 

 

 

>400-500

225

300

 

 

ADMINISTRARE LA FIECARE 2 SĂPTĂMÂNI

VEZI TABEL 3

 

 

 

 

 

>500-600

300

300

 

 

 

 

 

 

 

 

>600-700

300

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tabelul 3: ADMINISTRARE LA FIECARE 2 SĂPTĂMÂNI. Dozele de Xolair (miligrame per doză) administrate prin injectare subcutanată la fiecare 2 săptămâni

 

 

Greutate corporală (kg)

Concentraţie iniţială IgE (UI/ml)

>20-25

>25-30

>30-40

>40-50

>50-60

>60-70

>70-80

>80-90

>90-125

>125-150

³30-100

ADMINISTRARE LA FIECARE 4 SĂPTĂMÂNI

VEZI TABEL 2

 

 

 

 

 

 

 

 

 

>100-200

 

 

 

 

225

300

 

 

 

 

>200-300

 

 

 

 

 

225

225

225

300

375

>300-400

 

 

 

225

225

225

300

300

450

525

>400-500

 

 

225

225

300

300

375

375

525

600

>500-600

 

 

225

300

300

375

450

450

600

 

>600-700

 

225

225

300

375

450

450

525

 

 

>700-800

225

225

300

375

450

450

525

600

 

 

>800-900

225

225

300

375

450

525

600

 

 

 

>900-1000

225

300

375

450

525

600

 

 

 

 

>1000-1100

225

300

375

450

600

 

 

 

 

 

>1100-1200

300

300

450

525

600

A NU SE ADMINISTRA – nu sunt disponibile date pentru recomandarea dozei

 

 

 

 

>1200-1300

300

375

450

525

 

 

 

 

 

 

>1300-1500

300

375

525

600

 

 

 

 

 

 

 

Durata tratamentului, monitorizare şi ajustări ale dozei

Xolair este destinat tratamentului de lungă durată. Studiile clinice au demonstrat că durează cel puţin 12-16 săptămâni ca tratamentul cu Xolair să-şi dovedească eficacitatea. La 16 săptămâni de la începerea tratamentului cu Xolair, pacienţii trebuie evaluaţi de către medicii acestora, pentru determinarea eficacităţii tratamentului, înaintea administrării unor injecţii suplimentare. Decizia de continuare a tratamentului cu Xolair după 16 săptămâni sau ulterior trebuie să fie argumentată de observarea unei îmbunătăţiri semnificative în ceea ce priveşte controlul general al astmului bronşic (vezi pct. 5.1; Evaluarea generală de către medic a eficacităţii tratamentului).

Întreruperea tratamentului cu Xolair conduce, în general, la recurenţa concentraţiilor crescute de IgE libere şi a simptomelor asociate. Concentraţiile totale ale IgE cresc în timpul tratamentului şi rămân crescute timp de până la un an de la întreruperea acestuia. Prin urmare, o nouă determinare a concentraţiilor de IgE în timpul tratamentului cu Xolair nu poate fi utilizată ca indicator pentru determinarea dozelor. Determinarea dozelor în cazul întreruperii tratamentului pe timp de mai puţin de un an trebuie să se bazeze pe concentraţiile plasmatice ale IgE obţinute la determinarea iniţială a dozei. Concentraţiile serice totale ale IgE pot fi determinate din nou pentru stabilirea dozei, dacă tratamentul cu Xolair a fost întrerupt timp de un an sau mai mult.

Dozele trebuie ajustate în cazul unor modificări semnificative ale greutăţii corporale (vezi Tabelele 2 şi 3).

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici (cu vârsta de 65 de ani şi peste)

Datele disponibile privind administrarea Xolair la pacienţii cu vârsta peste 65 ani sunt limitate, dar nu există nicio dovadă că pacienţii vârstnici necesită o doză diferită faţă de pacienţii adulţi tineri.

Insuficienţă renală sau hepatică

Nu au fost efectuate studii privind efectul funcţiei renale sau hepatice afectate asupra farmacocineticii Xolair. Din cauza faptului că clearance-ul omalizumabului la doze clinice este dominat de sistemul reticulo-endotelial (SRE), este improbabil ca acesta să fie modificat de insuficienţa renală sau hepatică. Deoarece nu se recomandă o anumită ajustare a dozei pentru aceşti pacienţi, Xolair trebuie administrat cu precauţie (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea privind utilizarea Xolair la copii cu vârsta sub 6 ani nu au fost stabilite. Nu există date disponibile.

Mod de administrare

Doar pentru administrare subcutanată. A nu se administra pe cale intravenoasă sau intramusculară.

Injecţiile se administrează subcutanat în regiunea deltoidiană a braţului. Alternativ, injecţiile se pot administra în coapsă dacă există vreun motiv care împiedică administrarea în regiunea deltoidiană.

Există experienţă limitată cu autoadministrarea de Xolair. Prin urmare, tratamentul este destinat administrării numai de către un cadru medical (vezi pct. 6.6 şi, de asemenea, informaţii pentru profesioniştii din domeniul sănătăţii din prospect).

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Informaţii generale

Xolair nu este indicat pentru tratamentul crizelor acute de astm bronşic, bronhospasmului acut sau stării de rău astmatic.

Xolair nu a fost studiat la pacienţii cu sindrom hiperimunoglobulinic E sau aspergiloză bronhopulmonară alergică sau pentru profilaxia reacţiilor anafilactice, inclusiv a celor provocate de alergeni alimentari, dermatită atopică sau rinită alergică. Xolair nu este indicat pentru tratamentul acestor afecţiuni.

Tratamentul cu Xolair nu a fost studiat la pacienţii cu tulburări autoimune, condiţii mediate de complexe imune sau cu insuficienţă renală sau hepatică pre-existente (vezi pct. 4.2). Se recomandă prudenţă atunci când Xolair este administrat la aceste populaţii de pacienţi.

După începerea tratamentului cu Xolair, nu se recomandă întreruperea bruscă a corticosteroizilor administraţi sistemic sau inhalator. Reducerea dozei de corticosteroizi trebuie efectuată sub supravegherea directă a unui medic şi poate fi necesar ca aceasta să fie efectuată gradat.

Tulburări ale sistemului imunitar

· Reacţii alergice de tip I

Pot apărea reacţii alergice de tip I locale sau sistemice, inclusiv anafilaxie şi şoc anafilactic, în momentul administrării omalizumab, chiar cu debut după o lungă durată de tratament. Majoritatea acestor reacţii au apărut în interval de 2 ore de la prima şi următoarele injectări de Xolair, dar unele au apărut după 2 ore şi chiar după mai mult de 24 ore de la injectare. De aceea, întotdeauna trebuie să fie disponibile pentru utilizare, imediat după administrarea de Xolair, medicamente pentru tratamentul reacţiilor anafilactice. Pacienţii trebuie informaţi că sunt posibile reacţii de acest tip şi, în cazul apariţiei reacţiilor alergice, trebuie solicitată îngrijire medicală promptă.

În timpul studiilor clinice, reacţiile anafilactice au fost rare (vezi pct. 4.8).

Au fost detectaţi anticorpi la omalizumab la un număr mic de pacienţi în cadrul studiilor clinice. Relevanţa clinică a anticorpilor anti-Xolair nu este bine înţeleasă.

· Boala serului

Boala serului şi reacţii asemănătoare bolii serului, care sunt reacţii alergice de tip III întârziate, au fost observate la pacienţii trataţi cu anticorpi monoclonali umanizaţi, din care face parte omalizumab. Mecanismul fiziopatologic sugerat include formarea şi depunerea de complexe imune datorită dezvoltării de anticorpi împotriva omalizumab. De obicei, debutul a avut loc la 1-5 zile de la administrarea primei injecţii sau a injecţiilor ulterioare, şi după un tratament de lungă durată. Simptomele care sugerează boala serului includ artrită/artralgii, erupţii cutanate (urticarie sau alte forme), febră şi limfadenopatie. Antihistaminicele şi corticosteroizii pot fi utili pentru prevenirea sau tratarea acestei afecţiuni, iar pacienţii trebuie sfătuiţi să raporteze orice simptome suspectate.

· Sindromul Churg-Strauss şi sindromul hipereozinofilic

Rar, pacienţii cu astm bronşic sever pot prezenta sindrom hipereozinofilic sistemic sau vasculită granulomatoasă eozinofilică alergică (Sindrom Churg-Strauss), ambele fiind de obicei tratate cu corticosteroizi cu administrare sistemică.

În cazuri rare, pacienţii trataţi cu medicamente antiasmatice, inclusiv omalizumab, pot prezenta sau dezvolta eozinofilie sistemică şi vasculită. Aceste evenimente sunt frecvent asociate cu reducerea tratamentului cu corticosteroizi administraţi oral.

La aceşti pacienţi, medicul trebuie să fie atent la apariţia eozinofiliei marcate, erupţiilor vasculitice, agravarea simptomelor pulmonare, anomaliilor sinusurilor paranazale, complicaţiilor cardiace şi/sau neuropatiei.

În toate cazurile severe ale tulburărilor sistemului imunitar menţionate mai sus trebuie avută în vedere întreruperea administrării omalizumab.

Infestări parazitare (helminţi)

IgE pot fi implicate în răspunsul imunitar în cazul unor infestări helmintice. Un studiu placebo controlat la pacienţii cu risc crescut cronic de infestare helmintică a demonstrat o uşoară creştere a proporţiei de infestare la asocierea omalizumab, deşi durata, severitatea şi răspunsul la tratament ale infestărilor au fost nemodificate. Proporţia de infestare helmintică în programul clinic general, care nu a fost conceput pentru detectarea acestor infestări, a fost mai mică de 1 la 1000 pacienţi. Cu toate acestea, este necesară prudenţă la pacienţii cu risc crescut de infestări helmintice, în special în cazul călătoriilor în zone în care infestările helmintice sunt endemice. În cazul în care pacienţii nu răspund la tratamentul anti-helmintic recomandat, trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului cu Xolair.

Neoplazii

În timpul studiilor clinice la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste, s-a observat un dezechilibru numeric în privinţa apariţiei carcinoamelor în grupul de tratament cu Xolair (0,5%; 25 carcinoame la 5015 pacienţi), comparativ cu grupul de control (0,18%; 5 carcinoame la 2854 pacienţi). Neoplaziile au fost mai puţin frecvente (<1/100) atât în grupul cu substanţă activă, cât şi în grupul de control. Diversitatea tipurilor de cancer observate, durata de expunere relativ scurtă şi particularităţile clinice ale cazurilor individuale conduc la o relaţie de cauzalitate puţin probabilă. Rata incidenţei generale a neoplaziilor observată în programul studiului clinic cu Xolair a fost comparabilă cu cea raportată la populaţia generală.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Enzimele citocromului P450, pompele de eflux şi mecanismele de legare a proteinelor nu sunt implicate în clearance-ul omalizumab; de aceea, potenţialul interacţiunilor medicament-medicament este mic. Nu s-au efectuat studii specifice de interacţiune ale Xolair cu medicamente sau vaccinuri. Nu există motive farmacologice pe baza cărora să se presupună că medicamentele prescrise uzual, utilizate pentru tratamentul astmului bronşic, vor interacţiona cu omalizumab.

În studiile clinice, Xolair a fost frecvent utilizat în asociere cu corticosteroizi inhalatori şi orali, agonişti beta inhalatori cu acţiune de scurtă durată şi cu acţiune de lungă durată, modificatori de leucotriene, teofiline şi antihistaminice orale. Nu au existat indicii că siguranţa Xolair a fost modificată de aceste medicamente utilizate frecvent pentru tratamentul astmului bronşic. Există date limitate privind utilizarea Xolair în asociere cu imunoterapie specifică (tratament de hiposensibilizare). În cadrul unui studiu clinic în care Xolair a fost administrat concomitent cu imunoterapie, s-a stabilit că siguranţa şi eficacitatea privind utilizarea Xolair cu imunoterapia specifică nu sunt diferite faţă de administrarea Xolair în monoterapie.

Xolair poate reduce indirect eficacitatea medicamentelor pentru tratamentul infestărilor helmintice sau altor infestări parazitare (vezi pct. 4.4).

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nu există date adecvate privind utilizarea omalizumab la femeile gravide. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3). Omalizumab traversează bariera placentară şi potenţialul de afectare al fătului este necunoscut. Omalizumab a fost asociat cu scăderea, dependentă de vârstă, a plachetelor sanguine la primatele non-umane, cu o sensibilitate relativ crescută la animalele tinere (vezi pct. 5.3). Xolair nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar.

Alăptarea

Nu se ştie dacă omalizumab se excretă în laptele matern uman. Omalizumab se excretă în laptele primatelor non-umane, iar riscul pentru sugari nu poate fi exclus. Femeile nu trebuie să alăpteze în timpul tratamentului cu Xolair.

Fertilitatea

Nu există date privind fertilitatea la om pentru omalizumab. În studiile non-clinice, nu s-au observat afectarea fertilităţii şi genotoxicitate (vezi pct. 5.3).

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Xolair nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Peste 4400 pacienţi cu astm bronşic alergic au fost randomizaţi în studii de eficacitate controlate cu Xolair.

În timpul studiilor clinice la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste, cele mai frecvente reacţii adverse raportate au fost reacţiile la locul injectării, incluzând durere la locul injectării, inflamaţie, eritem şi prurit şi cefalee. În studiile clinice la copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi <12 ani, reacţiile adverse cel mai frecvent raportate, suspectate a fi legate de medicament, au inclus cefalee, pirexie şi dureri în regiunea abdominală superioară. Majoritatea acestor reacţii au avut o severitate uşoară sau moderată.

Tabelul 4 prezintă reacţiile adverse înregistrate în studiile clinice în întregul grup de siguranţă tratat cu Xolair, clasificate conform bazei de date MedDRA pe aparate, sisteme şi organe şi frecvenţă. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Categoriile de frecvenţă sunt definite astfel: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000) şi foarte rare (<1/10000). Reacţiile raportate după punerea pe piaţă sunt prezentate cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tabelul 4: Reacţii adverse

 

Infecţii şi infestări

Mai puţin frecvente

Faringită

Rare

Infestări parazitare

Tulburări hematologice şi limfatice

 

Cu frecvenţă necunoscută

Trombocitopenie idiopatică severă

Tulburări ale sistemului imunitar

 

Rare

Reacţie anafilactică, alte afecţiuni alergice grave

Cu frecvenţă necunoscută

Boala serului, poate include febră şi limfadenopatie

Tulburări ale sistemului nervos

 

Frecvente

Cefalee*

Mai puţin frecvente

Sincopă, parestezie, somnolenţă, ameţeli

Tulburări vasculare

 

Mai puţin frecvente

Hipotensiune arterială ortostatică, eritem facial tranzitor

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

 

Mai puţin frecvente

Bronhospasm alergic, tuse

Rare

Edem laringian

Cu frecvenţă necunoscută

Vasculită granulomatoasă alergică (de exemplu sindrom Churg-Strauss)

Tulburări gastrointestinale

 

Frecvente

Dureri în regiunea abdominală superioară**

Mai puţin frecvente

Semne şi simptome dispeptice, diaree, greaţă

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

 

Mai puţin frecvente

Fotosensibilitate, urticarie, erupţie cutanată tranzitorie, prurit

Rare

Angioedem

Cu frecvenţă necunoscută

Alopecie

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

 

Cu frecvenţă necunoscută

Artralgie, mialgie, edeme la nivelul articulaţiilor

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

 

Foarte frecvente

Pirexie**

Frecvente

Reacţii la locul injectării, precum inflamaţie, eritem, durere, prurit

Mai puţin frecvente

Simptome asemănătoare gripei, edeme la nivelul braţelor, creşteri în greutate, fatigabilitate

 

*: Foarte frecvente la copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi < de 12 ani

**: La copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi < de 12 ani

Tulburări ale sistemului imunitar

Pentru informaţii suplimentare, vezi pct. 4.4.

Neoplazii

Rata incidenţei generale a neoplaziilor observată la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste în programul studiului clinic cu Xolair a fost comparabilă cu cea raportată la populaţia generală (vezi pct. 4.4).

Nu au existat cazuri de neoplazii cu omalizumab în cadrul studiilor clinice la copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi < de 12 ani; a existat un singur caz de neoplazie în grupul de control.

Trombocite

În studiile clinice, câţiva pacienţi au avut numărul de trombocite sub limita inferioară a intervalului valorilor normale. Niciuna din aceste modificări nu a fost asociată cu episoade hemoragice sau o scădere a hemoglobinei. La om (pacienţi cu vârsta de 6 ani şi peste) nu s-a raportat nicio respectare a modelului observat la primatele non-umane (vezi pct. 5.3) de scădere persistentă a numărului de trombocite, chiar dacă după punerea pe piaţă s-au raportat cazuri izolate de trombocitopenie idiopatică.

Infestări parazitare

Un studiu placebo controlat la pacienţii cu risc crescut cronic de infestare helmintică a demonstrat o uşoară creştere a proporţiei de infestări la asocierea omalizumab, care nu a fost semnificativă statistic. Durata, severitatea şi răspunsul la tratament ale infestărilor au fost nemodificate (vezi pct. 4.4).

4.9 Supradozaj

Nu s-a determinat doza maximă tolerată de Xolair. Pacienţilor li s-au administrat intravenos doze unice de până la 4000 mg, fără evidenţierea de efecte toxice limitante de doză. Cea mai mare doză cumulată administrată pacienţilor a fost de 44000 mg, pe o perioadă de 20 săptămâni şi această doză nu a produs niciun efect acut nedorit.

Dacă se suspectează un supradozaj, pacientul trebuie monitorizat pentru detectarea oricăror semne sau simptome anormale. Trebuie găsit şi instituit un tratament medicamentos adecvat.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru afecţiuni obstructive ale căilor respiratorii, alte medicamente sistemice pentru afecţiuni obstructive ale căilor respiratorii, codul ATC: R03DX05.

Omalizumab este un anticorp monoclonal umanizat, obţinut prin recombinare ADN care se leagă în mod selectiv de imunoglobulina umană E (IgE). Anticorpul este o kappa IgG1 care conţine regiuni-cadru umane împreună cu regiuni complementare de anticorp sursă murinic care se leagă de IgE.

Omalizumab se fixează de IgE, prevenind legarea IgE de FCeRI (receptor IgE de mare afinitate), reducând astfel cantitatea de IgE libere, disponibilă pentru declanşarea cascadei alergice. Tratamentul subiecţilor atopici cu omalizumab a determinat scăderea numărului receptorilor FCεRI (fenomen de down-regulation) de pe suprafaţa bazofilelor.

În plus, după stimularea cu un alergen, eliberarea histaminei in vitro din bazofilele izolate de la subiecţii trataţi cu Xolair a fost redusă cu aproximativ 90%, comparativ cu valorile obţinute înaintea tratamentului.

În studiile clinice, concentraţiile serice ale IgE libere au fost reduse, în funcţie de doză, în prima oră după prima doză şi menţinute în intervalul dintre doze. La un an după întreruperea administrării Xolair, concentraţiile IgE au revenit la valorile anterioare tratamentului, fără observarea unui rebound al concentraţiilor IgE după eliminarea medicamentului.

Experienţa clinică

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta ≥12 ani

Eficacitatea şi siguranţa Xolair au fost demonstrate într-un studiu de 28 săptămâni dublu orb, placebo controlat (studiul 1), care a implicat 419 pacienţi cu astm alergic sever, cu vârsta cuprinsă între 12-79 ani, care au avut funcţie pulmonară redusă (FEV1 estimat la 40-80%) şi control redus al simptomelor astmatice, în ciuda dozelor mari de corticosteroizi şi agonişti beta2 cu acţiune de lungă durată, administraţi inhalator. Pacienţii eligibili au prezentat numeroase crize astmatice, care au necesitat tratament sistemic cu corticosteroizi sau au fost spitalizaţi sau s-au prezentat la camera de gardă în ultimul an datorită crizelor severe de astm bronşic, în ciuda tratamentului continuu cu doze

mari de corticosteroizi şi agonişti beta2 cu acţiune de lungă durată, administraţi inhalator. Xolair sau placebo s-au administrat subcutanat ca tratament adjuvant la tratamentul cu dipropionat de beclometazonă (sau echivalent) >1000 micrograme şi agonişti beta2 cu acţiune de lungă durată. Au fost permise tratamente de întreţinere cu corticosteroizi orali, teofilină şi modificatori de leucotriene (la 22%, 27%, respectiv la 35% dintre pacienţi).

Obiectivul principal a fost frecvenţa crizelor de astm bronşic care necesită tratament cu corticosteroizi sistemici în cure. Omalizumab a redus frecvenţa crizelor de astm bronşic cu 19% (p = 0,153). Evaluări suplimentare, care au demonstrat semnificaţie statistică (p<0,05) în favoarea Xolair, au inclus reducerea crizelor severe (când funcţia pulmonară a pacientului a fost redusă sub 60% din valoarea maximă proprie şi necesită corticosteroizi sistemici) şi a vizitelor de urgenţă din cauza astmului bronşic (cuprinzând spitalizări, prezentare la camera de gardă şi vizite neprogramate la doctor) precum şi îmbunătăţirea evaluării generale efectuate de către medic a eficacităţii tratamentului, calităţii vieţii asociată astmului (CVA), simptomelor astmului şi funcţiei pulmonare.

Într-o analiză de subgrup, probabilitatea de a obţine beneficii semnificative clinic cu Xolair a fost mult mai mare la pacienţii cu concentraţii ale IgE totale ≥76 UI/ml înainte de tratament. La aceşti pacienţi din studiul 1, Xolair a redus frecvenţa crizelor de astm bronşic cu 40% (p = 0,002). În plus, mai mulţi pacienţi din populaţia cu IgE totale ≥76 UI/ml din programul Xolair pentru astmul bronşic sever au obţinut răspunsuri semnificative clinic. Tabelul 5 cuprinde rezultatele obţinute în cadrul populaţiei din studiul 1.

Tabelul 5: Rezultatele studiului 1

 

 

Întreaga populaţie a studiului 1

 

Xolair

N=209

Placebo

N=210

Crize de astm bronşic

 

 

Evaluare pe o perioadă de 28 săptămâni

0,74

0,92

% reducere, valoare p pentru raportul evaluării

19,4%, p = 0,153

 

Crize severe de astm bronşic

 

 

Evaluare pe o perioadă de 28 săptămâni

0,24

0,48

% reducere, valoare p pentru raportul evaluării

50,1%, p = 0,002

 

Vizite de urgenţă

 

 

Evaluare pe o perioadă de 28 săptămâni

0,24

0,43

% reducere, valoare p pentru raportul evaluării

43,9%, p = 0,038

 

Evaluarea generală de către medic

 

 

% persoane care au răspuns*

60,5%

42,8%

Valoare p**

<0,001

 

Îmbunătăţire CVA

 

 

% de pacienţi cu îmbunătăţire ≥0,5

60,8%

47,8%

Valoare p

0,008

 

 

* Îmbunătăţire semnificativă sau control complet

** Valoare p a distribuţiei generale a evaluării

Studiul 2 a evaluat eficacitatea şi siguranţa Xolair în cadrul unei populaţii de 312 persoane cu astm alergic sever care au corespuns cu populaţia din studiul 1. În acest studiu deschis, tratamentul cu Xolair a condus la o reducere cu 61% a frecvenţei crizelor de astm bronşic semnificative clinic, comparativ numai cu tratamentul uzual pentru astm bronşic.

Patru mari studii suplimentare, de susţinere, placebo controlate, cu durata de 28 până la 52 săptămâni, la 1722 adulţi şi adolescenţi (studiile 3, 4, 5, 6) au evaluat eficacitatea şi siguranţa Xolair la pacienţii cu astm bronşic sever persistent. Majoritatea pacienţilor erau controlaţi inadecvat, dar au primit tratament concomitent pentru astm, într-o cantitate mai mică decât pacienţii din studiile 1 sau 2. Studiile 3-5 au utilizat ca obiectiv principal crizele, în timp ce studiul 6 a evaluat în primul rând scăderea utilizării corticosteroizilor inhalatori.

În studiile 3, 4 şi 5, pacienţii trataţi cu Xolair au prezentat o reducere a frecvenţei crizelor de astm bronşic cu 37,5% (p = 0,027), 40,3% (p<0,001) şi 57,6% (p<0,001) comparativ cu placebo.

În studiul 6, un număr semnificativ mai mare de pacienţi cu astm alergic server, trataţi cu Xolair, au putut să reducă doza de fluticazonă până la ≤500 micrograme pe zi fără afectarea controlului astmului (60,3%), comparativ cu grupul placebo (45,8%, p<0,05).

Scorurile privind calitatea vieţii au fost determinate utilizând chestionarul Juniper Asthma-related Quality of Life. În cazul tuturor celor şase studii, s-a înregistrat o îmbunătăţire semnificativă statistic, faţă de începerea tratamentului, în ceea ce priveşte scorurile privind calitatea vieţii la pacienţii trataţi cu Xolair, comparativ cu grupul placebo sau cel de control.

Evaluarea generală de către medic a eficacităţii tratamentului:

Evaluarea generală de către medic a fost efectuată în cinci din studiile menţionate anterior, ca determinare generală a controlului astmului bronşic, fiind efectuată de către medicul curant. Medicul a putut lua în calcul PEF (fluxul expirator maxim), simptomele din timpul zilei şi al nopţii, utilizarea medicaţiei de salvare, spirometria şi crizele. În toate cele cinci studii, s-a considerat că un procent semnificativ mai mare din pacienţii trataţi cu Xolair a înregistrat fie o îmbunătăţire marcată, fie un control complet al astmului, comparativ cu pacienţii cărora la s-a administrat placebo.

Copii cu vârsta cuprinsă între 6 ani <12 ani

Principalele dovezi care susţin siguranţa şi eficacitatea Xolair la grupa de vârstă de la 6 la <12 ani provin dintr-un studiu multicentric, randomizat, dublu-orb, placebo controlat (studiul 7).

Studiul 7 a fost un studiu placebo controlat care a inclus un subgrup specific de pacienţi (N=235), aşa cum este definit în această indicaţie, care au fost trataţi cu corticosteroizi administraţi inhalator cu doze mari (≥500 µg/zi echivalent fluticazonă) plus agonist beta cu acţiune de lungă durată.

Exacerbarea clinic semnificativă a fost definită drept o agravare a simptomelor de astm determinată clinic de investigator, care necesită dublarea dozei iniţiale de corticosteroizi administraţi inhalator timp de cel puţin 3 zile şi/sau tratament cu corticosteroizi sistemici de urgenţă (administraţi oral sau intravenos) timp de cel puţin 3 zile.

În grupul specific de pacienţi cărora li s-au administrat corticosteroizi administraţi inhalator cu doze mari, grupul căruia i s-a administrat omalizumab a prezentat o rată statistic semnificativ mai mică de exacerbări clinic semnificative ale astmului decât grupul căruia i s-a administrat placebo. La 24 săptămâni, diferenţa dintre ratele grupurilor de tratament a reprezentat o scădere cu 34% (raport rată 0,662, p = 0,047) la pacienţii care au primit omalizumab faţă de placebo. În cea de-a doua perioadă de tratament, dublu-orb, cu durata de 28 săptămâni, diferenţa dintre ratele înregistrate de grupurile de tratament a reprezentat o scădere de 63% (raport rată 0,37, p<0,001) pentru pacienţii care au primit omalizumab faţă de cei care au primit placebo.

În perioada de tratament dublu-orb, cu durata de 52 săptămâni (inclusiv faza cu durată de 24 săptămâni cu administrare de steroizi în doză fixă şi faza cu durata de 28 săptămâni cu ajustare a dozei de steroizi), diferenţa dintre ratele înregistrate de grupurile de tratament a reprezentat o scădere relativă cu 50% (raport rată 0,504, p<0,001) a exacerbărilor la pacienţii cărora li s-a administrat omalizumab.

Grupul căruia i s-a administrat omalizumab a înregistrat scăderi mai mari ale terapiei de urgenţă cu beta-agonişti decât grupul placebo la finele perioadei de tratament de 52 săptămâni, deşi diferenţa dintre grupurile de tratament nu a fost statistic semnificativă. Pentru evaluarea globală a a eficacităţii tratamentului, la finele perioadei de tratament dublu-orb, cu durata de 52 săptămâni, în subgrupul de pacienţi cu afecţiune severă cărora li s-au adiministrat corticosteroizi administraţi inhalator cu doze mari plus agonişti beta cu acţiune de lungă durată, procentajul de pacienţi cu eficacitate „excelentă” a tratamentului a fost mai mare, iar procentajele de pacienţi cu eficacitate „moderată” sau „slabă” au fost mai reduse în grupul tratat cu omalizumab în comparaţie cu grupul placebo; diferenţa dintre grupuri a fost statistic semnificativă (p<0,001), în timp ce nu au existat diferenţe între grupurile cărora li s-a administrat omalizumab şi grupurile cu placebo în ce priveşte scorurile subiective ale pacienţilor privind Calitatea Vieţii.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Farmacocinetica omalizumab a fost studiată la pacienţii adulţi şi adolescenţi cu astm alergic.

Absorbţie

După administrarea subcutanată, omalizumab este absorbit cu o biodisponibilitate medie absolută de 62%. După o singură administrare subcutanată la pacienţii adulţi şi adolescenţi cu astm bronşic, omalizumab a fost absorbit lent, atingând concentraţii plasmatice maxime după o perioadă medie de 7-8 zile. Farmacocinetica omalizumab este lineară pentru doze mai mari de 0,5 mg/kg. După administrarea de doze repetate de omalizumab, la starea de echilibru, ariile de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp, din Ziua 0 până în Ziua 14, au fost de până la 6 ori mai mari decât cele după prima doză.

Distribuţie

In vitro, omalizumab formează cu IgE complexe de dimensiuni limitate. In vitro şi in vivo nu au fost observate complexe precipitate şi complexe cu masa moleculară mai mare de un milion Daltoni. La pacienţi, după administrare subcutanată, volumul aparent de distribuţie a fost de 78 ± 32 ml/kg.

Eliminare

Clearance-ul omalizumab implică procesele de eliminare ale IgG, precum şi clearance-ul prin legare specifică şi formare de complexe cu ligandul ţintă, IgE. Eliminarea IgG la nivel hepatic cuprinde degradarea în sistemul reticulo-endotelial şi celulele endoteliale. De asemenea, IgG intacte sunt eliminate prin bilă. La pacienţii cu astm bronşic, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a omalizumab este în medie 26 zile, cu un clearance mediu aparent de 2,4 ± 1,1 ml/kg şi zi. În plus, prin dublarea greutăţii corporale se dublează aproximativ clearance-ul aparent.

Caracteristici la populaţiile de pacienţi

Vârstă, rasă/etnie, sex, indice de masă corporală

S-au analizat proprietăţile farmacocinetice populaţionale ale Xolair pentru a evalua efectele asupra caracteristicilor demografice. Analizele acestor date limitate sugerează că nu sunt necesare ajustări ale dozei în funcţie de vârstă (6-76 ani), rasă/etnie, sex sau indice de masă corporală (vezi pct. 4.2).

Insuficienţă renală şi hepatică

Nu există date farmacocinetice sau farmacodinamice pentru pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică (vezi pct. 4.2 şi 4.4).

5.3 Date preclinice de siguranţă

Siguranţa omalizumab a fost studiată pe maimuţele cynomolgus, deoarece omalizumab se leagă cu afinitate similară de IgE umane şi ale cynomolgus. După administrare subcutanată sau intravenoasă de doze repetate, la unele maimuţe s-au detectat anticorpi ai omalizumab. Cu toate acestea, nu s-a observat toxicitate aparentă precum tulburări mediate prin complexe imune sau citotoxicitate dependentă de complement. Nu există dovezi ale unui răspuns anafilactic determinat de degranularea mastocitelor la maimuţele cynomolgus.

Administrarea cronică de omalizumab la niveluri crescute ale dozei (până la 250 mg/kg) a fost bine tolerată la primatele non-umane (animale adulte şi tinere), cu excepţia scăderii trombocitelor, dependente de doză şi de vârstă, cu o sensibilitate crescută la animalele tinere. Concentraţia plasmatică necesară pentru a produce o scădere cu 50% a numărului de trombocite faţă de valoarea iniţială la o maimuţă adultă cynomolgus a fost de aproximativ 4 până la 20 ori mai mare decât concentraţiile plasmatice clinice maxime anticipate. În plus, la maimuţele cynomolgus, la locurile de injectare s-au observat hemoragie acută şi inflamaţie.

Nu s-au efectuat studii specifice de carcinogenitate cu omalizumab.

În studiile de reproducere la maimuţele cynomolgus, doze de până la 75 mg/kg (de aproximativ 12 ori raportul dintre expunerea calculată în funcţie de valorile ASC din ziua 28 pentru 75 mg/kg comparativ cu doza clinică maximă), administrate subcutanat, nu au evidenţiat toxicitate maternă, embriotoxicitate sau teratogenitate, când au fost administrate în timpul organogenezei şi nu au evidenţiat reacţii adverse asupra creşterii fetale sau neonatale, când au fost administrate în timpul ultimei perioade a sarcinii, al naşterii şi alăptării.

La maimuţele cynomolgus, omalizumab se excretă în laptele matern. Concentraţiile din lapte ale omalizumab au fost 1,5% din concentraţiile plasmatice materne.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

L-arginină clorhidrat

L-histidină clorhidrat

L-histidină

Polisorbat 20

Apă pentru preparate injectabile

6.2 Incompatibilităţi

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

6.3 Perioada de valabilitate

1 an.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la frigider (2°C – 8°C)

A nu se congela.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

1 ml soluţie într-un cilindru de seringă preumplută (sticlă de tip I) cu ac fix (din oţel inoxidabil), piston cu opritor (cauciuc fără latex) (de tip I) şi o apărătoare de ac (fără latex). Mărimi de ambalaj de 1, 4 sau 10.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Înainte de terminarea injecţiei, evitaţi contactul cu clemele de activare a dispozitivului pentru a preveni acoperirea prematură a acului cu protecţia de ac.

Utilizarea seringii

1. Detaşaţi capacul acului de seringă şi aruncaţi-l. Nu atingeţi acul expus.

2. Strângeţi uşor pielea de la locul de injectare şi introduceţi acul.

3. Ţinând seringa între degete, apăsaţi încet pistonul până atinge punctul maxim. Dacă există scurgeri de soluţie din locul de injectare, introduceţi acul şi mai mult.

4. Ţinând pistonul apăsat la maxim, scoateţi acul pe verticală din locul de injectare.

5. Eliberaţi uşor pistonul şi lăsaţi protecţia acului să acopere automat acul expus.

Instrucţiuni de eliminare

Eliminaţi imediat seringa utilizată într-un container pentru obiecte ascuţite.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Novartis Europharm Limited

Wimblehurst Road

Horsham

West Sussex, RH12 5AB

Marea Britanie

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/05/319/008

EU/1/05/319/009

EU/1/05/319/010

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 25/10/2005

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei:

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu

ANEXA II

 

A. FABRICANTUL SUBSTANŢEI BIOLOGIC ACTIVE ŞI DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

A. FABRICANTUL SUBSTANŢEI BIOLOGIC ACTIVE ŞI DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI

Numele şi adresa fabricantului substanţei biologic active

Novartis Pharma S.A.S.

Centre de Biotechnologie

8, rue de l’Industrie

F-68330 Huningue

FRANŢA

Numele şi adresa fabricantului responsabil pentru eliberarea seriei

Novartis Pharma S.A.S.

Centre de Biotechnologie

8, rue de l’Industrie

F-68330 Huningue

FRANŢA

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

· CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA IMPUSE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Medicament cu eliberare pe bază de prescripţie medicală restrictivă (Vezi Anexa I: Rezumatul caracteristicilor produsului, pct. 4.2).

· CONDIŢII SAU RESTRICŢII CU PRIVIRE LA SIGURANŢA ŞI EFICACITATEA UTILIZĂRII MEDICAMENTULUI

Nu este cazul.

· ALTE CONDIŢII

Sistemul de farmacovigilenţă

DAPP trebuie să asigure că sistemul de farmacovigilenţă, în forma prezentată în versiunea 8.0 inclusă în modulul 1.8.1 al Cererii de autorizare de punere pe piaţă, este implementat şi funcţional înaintea şi în timpul existenţei medicamentului pe piaţă.

Planul de management al riscului

DAPP se angajează să efectueze studiile şi activităţile de farmacovigilenţă suplimentare detaliate în Planul de farmacovigilenţă, conform celor stabilite în versiunea 4.2 din data de 11 decembrie 2009, a Planului de management al riscului (PMR) prezentat în Modulul 1.8.2 al Cererii de autorizare de punere pe piaţă, precum şi orice actualizări ulterioare ale PMR aprobate de CHMP.

În ceea ce priveşte ghidurile CHMP privind Sistemele de management ale riscului pentru medicamentele de uz uman, orice versiune actualizată a PMR trebuie depusă în acelaşi timp cu următorul Raport periodic actualizat referitor la siguranţă (RPAS).

În plus, versiunea actualizată a PMR trebuie depusă

- Când se primesc informaţii noi care pot avea impact asupra Specificaţiei de siguranţă actuale, Planului de farmacovigilenţă sau activităţilor de reducere la minimum a riscului

- În decurs de 60 zile de la atingerea unui obiectiv important (de farmacovigilenţă sau de reducere la minimum a riscului)

- La cererea Agenţiei Europene a Medicamentului.

RPAS: DAPP va depune raportări periodice de actualizare a siguranţei în cadrul unui ciclu de 6 luni dacă CHMP nu decide altceva.

ANEXA III

ETICHETAREA ŞI PROSPECTUL

 

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR

CUTIE DE CARTON CARE CONŢINE 1 FLACON ŞI O FIOLĂ CA UNITATE COMERCIALĂ (INCLUSIV CHENARUL ALBASTRU)

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Xolair 150 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

Omalizumab

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

Un flacon conţine omalizumab 150 mg.

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Pulbere: zahăr, histidină, clorură de histidină monohidrat şi polisorbat 20.

Solvent: apă pentru preparate injectabile.

4. FORMA FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL

Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

Un flacon a 150 mg

O fiolă a 2 ml solvent

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

A se utiliza numai conform recomandării medicului.

A se citi prospectul înainte de utilizare.

Administrare subcutanată.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

8. DATA DE EXPIRARE

EXP

9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

A se păstra la frigider (2°C – 8°C).

A se utiliza imediat după reconstituire (poate fi păstrat până la 8 ore la 2°C – 8°C sau 4 ore la 30°C).

A nu se congela.

10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

11. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Novartis Europharm Limited

Wimblehurst Road

Horsham

West Sussex, RH12 5AB

Marea Britanie

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/05/319/002

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

16. INFORMAŢII ÎN BRAILLE

Xolair 150 mg

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR

CUTIE DE CARTON PENTRU AMBALAJUL INTERMEDIAR (FĂRĂ CHENARUL ALBASTRU) AL AMBALAJELOR COLECTIVE

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Xolair 150 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

Omalizumab

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

Un flacon conţine omalizumab 150 mg.

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Pulbere: zahăr, histidină, clorură de histidină monohidrat şi polisorbat 20.

Solvent: apă pentru preparate injectabile.

4. FORMA FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL

Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

Un flacon a 150 mg

O fiolă a 2 ml solvent

Componentă a unui ambalaj colectiv care conţine 4 ambalaje, fiecare a câte un flacon şi o fiolă.

Componentă a unui ambalaj colectiv care conţine 10 ambalaje, fiecare a câte un flacon şi o fiolă.

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

A se utiliza numai conform recomandării medicului.

A se citi prospectul înainte de utilizare.

Administrare subcutanată.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

8. DATA DE EXPIRARE

EXP

9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

A se păstra la frigider (2°C – 8°C).

A se utiliza imediat după reconstituire (poate fi păstrat până la 8 ore la 2°C – 8°C sau 4 ore la 30°C).

A nu se congela.

10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

11. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Novartis Europharm Limited

Wimblehurst Road

Horsham

West Sussex, RH12 5AB

Marea Britanie

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/05/319/003 Ambalaj colectiv care conţine 4 ambalaje

EU/1/05/319/004 Ambalaj colectiv care conţine 10 ambalaje

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

16. INFORMAŢII ÎN BRAILLE

Xolair 150 mg

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR

ETICHETA AMBALAJELOR COLECTIVE AMBALATE ÎNTR-O FOLIE (INCLUSIV CHENARUL ALBASTRU)

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Xolair 150 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

Omalizumab

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

Un flacon conţine omalizumab 150 mg.

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Pulbere: zahăr, histidină, clorură de histidină monohidrat şi polisorbat 20.

Solvent: apă pentru preparate injectabile.

4. FORMA FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL

Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

Ambalaj colectiv care conţine 4 ambalaje, fiecare a câte un flacon (150 mg) şi o fiolă cu solvent (2 ml):

Ambalaj colectiv care conţine 10 ambalaje, fiecare a câte un flacon (150 mg) şi o fiolă cu solvent (2 ml):

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

A se utiliza numai conform recomandării medicului.

A se citi prospectul înainte de utilizare.

Administrare subcutanată.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

8. DATA DE EXPIRARE

EXP

9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

A se păstra la frigider (2°C – 8°C).

A se utiliza imediat după reconstituire (poate fi păstrat până la 8 ore la 2°C – 8°C sau 4 ore la 30°C).

A nu se congela.

10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

11. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Novartis Europharm Limited

Wimblehurst Road

Horsham

West Sussex, RH12 5AB

Marea Britanie

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/05/319/003 Ambalaj colectiv care conţine 4 ambalaje

EU/1/05/319/004 Ambalaj colectiv care conţine 10 ambalaje

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

16. INFORMAŢII ÎN BRAILLE

Xolair 150 mg

MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJELE PRIMARE MICI

ETICHETA FLACONULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

Xolair 150 mg pulbere pentru soluţie injectabilă

Omalizumab

Administrare subcutanată

2. MODUL DE ADMINISTRARE

A se citi prospectul înainte de utilizare.

3. DATA DE EXPIRARE

EXP

4. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot

5. CONŢINUTUL PE MASĂ, VOLUM SAU UNITATEA DE DOZĂ

150 mg

6. ALTE INFORMAŢII

A se păstra la frigider (2°C – 8°C).

MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJELE PRIMARE MICI

ETICHETA FIOLEI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

Solvent pentru Xolair

Apă pentru preparate injectabile

2. MODUL DE ADMINISTRARE

Utilizaţi 1,4 ml şi aruncaţi restul.

3. DATA DE EXPIRARE

EXP

4. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot

5. CONŢINUTUL PE MASĂ, VOLUM SAU UNITATEA DE DOZĂ

2 ml

6. ALTE INFORMAŢII

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR

CUTIE DE CARTON PENTRU UNITATEA COMERCIALĂ

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Xolair 150 mg soluţie injectabilă

Omalizumab

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

Fiecare seringă preumplută de 1 ml soluţie conţine omalizumab 150 mg.

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Conţine de asemenea: L-arginină clorhidrat, L-histidină clorhidrat, L-histidină, polisorbat 20, apă pentru preparate injectabile.

4. FORMA FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL

Soluţie injectabilă

O seringă preumplută care conţine 1 ml soluţie injectabilă.

5. MODUL ŞI CALEA (CĂILE) DE ADMINISTRARE

A se utiliza numai conform recomandării medicului.

A se citi prospectul înainte de utilizare.

Administrare subcutanată.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE (SUNT) NECESARĂ(E)

8. DATA DE EXPIRARE

EXP

9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

A se păstra la frigider (2°C – 8°C).

A nu se congela.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.

10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

Eliminaţi imediat seringa utilizată într-un container pentru obiecte ascuţite.

11. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Novartis Europharm Limited

Wimblehurst Road

Horsham

West Sussex, RH12 5AB

Marea Britanie

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/05/319/008 150 mg soluţie injectabilă

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

16. INFORMAŢII ÎN BRAILLE

Xolair 150 mg

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR

CUTIE DE CARTON EXTERIOARĂ A AMBALAJELOR COLECTIVE (INCLUSIV CHENARUL ALBASTRU)

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Xolair 150 mg soluţie injectabilă

Omalizumab

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

Fiecare seringă preumplută de 1 ml soluţie conţine omalizumab 150 mg.

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Conţine de asemenea: L-arginină clorhidrat, L-histidină clorhidrat, L-histidină, polisorbat 20, apă pentru preparate injectabile.

4. FORMA FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL

Soluţie injectabilă

Ambalaj colectiv care conţine 4 ambalaje intermediare, fiecare a câte 1 seringă preumplută de 1 ml soluţie injectabilă.

Ambalaj colectiv care conţine 10 ambalaje intermediare, fiecare a câte 1 seringă preumplută de 1 ml soluţie injectabilă.

5. MODUL ŞI CALEA (CĂILE) DE ADMINISTRARE

A se utiliza numai conform recomandării medicului.

A se citi prospectul înainte de utilizare.

Administrare subcutanată.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE (SUNT) NECESARĂ(E)

8. DATA DE EXPIRARE

EXP

9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

A se păstra la frigider (2°C – 8°C).

A nu se congela.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.

10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

Eliminaţi imediat seringa utilizată într-un container pentru obiecte ascuţite.

11. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Novartis Europharm Limited

Wimblehurst Road

Horsham

West Sussex, RH12 5AB

Marea Britanie

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/05/319/009 150 mg soluţie injectabilă (4)

EU/1/05/319/010 150 mg soluţie injectabilă (10)

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

16. INFORMAŢII ÎN BRAILLE

Xolair 150 mg

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR

CUTIE DE CARTON INTERMEDIARĂ A AMBALAJELOR COLECTIVE (FĂRĂ CHENARUL ALBASTRU)

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Xolair 150 mg soluţie injectabilă

Omalizumab

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

Fiecare seringă preumplută de 1 ml soluţie conţine omalizumab 150 mg.

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Conţine de asemenea: L-arginină clorhidrat, L-histidină clorhidrat, L-histidină, polisorbat 20, apă pentru preparate injectabile.

4. FORMA FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL

Soluţie injectabilă

Componentă a unui ambalaj colectiv care conţine 4 ambalaje, fiecare a câte 1 seringă preumplută de 1 ml soluţie injectabilă.

Componentă a unui ambalaj colectiv care conţine 10 ambalaje, fiecare a câte 1 seringă preumplută de 1 ml soluţie injectabilă.

5. MODUL ŞI CALEA (CĂILE) DE ADMINISTRARE

A se utiliza numai conform recomandării medicului.

A se citi prospectul înainte de utilizare.

Administrare subcutanată.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE (SUNT) NECESARĂ(E)

8. DATA DE EXPIRARE

EXP

9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

A se păstra la frigider (2°C – 8°C).

A nu se congela.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.

10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

Eliminaţi imediat seringa utilizată într-un container pentru obiecte ascuţite.

11. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Novartis Europharm Limited

Wimblehurst Road

Horsham

West Sussex, RH12 5AB

Marea Britanie

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/05/319/009 150 mg soluţie injectabilă (4)

EU/1/05/319/010 150 mg soluţie injectabilă (10)

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

16. INFORMAŢII ÎN BRAILLE

Xolair 150 mg

MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE TERMOSUDATĂ

BLISTER-UL SERINGII PREUMPLUTE

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Xolair 150 mg soluţie injectabilă

Omalizumab

Administrare subcutanată.

2. NUMELE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Novartis Europharm Limited

3. DATA DE EXPIRARE

EXP

4. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot

5. ALTE INFORMAŢII

MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJELE PRIMARE MICI

ETICHETA SERINGII PRE-UMPLUTE

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI ŞI CALEA (CĂILE) DE ADMINISTRARE

Xolair 150 mg soluţie injectabilă

Omalizumab

Administrare s.c.

2. MODUL DE ADMINISTRARE

3. DATA DE EXPIRARE

EXP

4. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot

5. CONŢINUTUL PE MASĂ, VOLUM SAU UNITATEA DE DOZĂ

1 ml

6. ALTE INFORMAŢII

B. PROSPECTUL

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

Xolair 150 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

Omalizumab

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi Xolair.

- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.

- Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

- Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.

- Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

În acest prospect găsiţi:

1. Ce este Xolair şi pentru ce se utilizează

2. Înainte să vi se administreze Xolair

3. Cum se administrează Xolair

4. Reacţii adverse posibile

5. Cum se păstrează Xolair

6. Informaţii suplimentare

1. CE ESTE XOLAIR ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Substanţa activă din Xolair este omalizumab. Omalizumab este o proteină creată artificial, similară proteinelor naturale produse de organism; aparţine unei clase de medicamente denumite anticorpi monoclonali. Acesta este utilizat pentru a preveni agravarea astmului bronşic prin controlarea simptomelor astmului alergic sever la adulţi şi copii (cu vârsta de 6 ani şi peste) care primesc deja medicamente pentru tratarea astmului, dar ale căror simptome de astm bronşic nu sunt bine controlate prin medicamente cum ar fi doze mari de corticosteroizi inhalatori sau agonişti beta inhalatori.

Xolair acţionează prin blocarea unei substanţe denumite imunoglobulină E (IgE), care este produsă de organism. IgE deţine un rol important în apariţia astmului alergic.

2. ÎNAINTE SĂ VI SE ADMINISTREZE XOLAIR

Nu trebuie să vi se administreze Xolair

- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la omalizumab sau la oricare dintre celelalte componente ale Xolair. Componentele sunt enumerate la pct. 6 al acestui prospect.

Dacă presupuneţi că puteţi fi alergic(ă) la oricare dintre componente, spuneţi-i medicului dumneavoastră deoarece nu trebuie să vi se administreze Xolair.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Xolair

Xolair conţine o proteină şi proteinele pot produce reacţii alergice grave la anumite persoane. Semnele includ erupţie trecătoare pe piele, dificultăţi în respiraţie, umflare sau senzaţie de leşin. Dacă prezentaţi o reacţie alergică după utilizarea Xolair, adresaţi-vă unui medic cât mai curând posibil.

A fost observat un anumit tip de reacţie alergică denumită boala serului la anumiţi pacienţi trataţi cu Xolair. Simptomele bolii serului pot fi unu sau sau mai multe din următoarele: durere articulară cu sau fără umflare sau rigiditate, erupţie trecătoare pe piele, febră, noduli limfatici umflaţi, durere musculară. Dacă prezentaţi oricare dintre aceste simptome sau, în special, dacă prezentaţi o asociere a unor astfel de simptome, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.

S-au observat sindromul Churg-Strauss şi sindromul hipereozinofilic la pacienţii trataţi cu Xolair. Simptomele pot include unu sau sau mai multe din următoarele: umflare, durere sau erupţie trecătoare pe piele în jurul vaselor de sânge sau limfatice, număr mare al unui anumit tip de celule albe (eozinofilie accentuată), agravare a problemelor de respiraţie, congestie nazală, probleme cardiace, durere, amorţeli, furnicături în braţe şi picioare. Dacă prezentaţi oricare dintre aceste simptome sau, în special, dacă prezentaţi o asociere a unor astfel de simptome, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.

Spuneţi medicului dumneavoastră înainte de a vi se administra Xolair:

- dacă aveţi probleme renale sau hepatice.

- dacă suferiţi de o tulburare în care propriul dumneavoastră sistem imunitar atacă părţi din organismul dumneavoastră (boală autoimună).

- dacă locuiţi într-o regiune în care infestările cauzate de paraziţi sunt frecvente sau în cazul călătoriilor într-o astfel de regiune deoarece Xolair poate diminua rezistenţa dumneavoastră la aceste infestări.

Xolair nu tratează simptomele de astm bronşic acut, cum ar fi un atac astmatic brusc. Ca urmare, Xolair nu trebuie utilizat pentru a trata astfel de simptome.

Xolair nu este destinat prevenirii sau tratării altor afecţiuni de tipul alergiilor, cum ar fi reacţiile alergice bruşte, sindromul hiperimunoglobulinic E (o tulburare imună ereditară), aspergiloza (o boală pulmonară asociată cu o ciupercă), alergia alimentară, eczema sau febra fânului.

Copii (vârsta mai mică de 6 ani)

Xolair nu trebuie administrat la copii cu vârsta sub 6 ani. Nu există suficiente date în cazul acestei grupe de vârstă.

Utilizarea altor medicamente

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

Acest lucru este deosebit de important dacă luaţi:

- medicamente pentru tratarea unei infestări cauzate de un parazit, deoarece Xolair poate reduce efectul medicamentelor dumneavoastră,

- corticosteroizi administraţi inhalator şi alte medicamente pentru tratarea astmului alergic.

Sarcina şi alăptarea

Nu trebuie să utilizaţi Xolair dacă sunteţi gravidă, decât dacă acest lucru este considerat necesar de către medicul dumneavoastră.

Dacă intenţionaţi să rămâneţi gravidă, informaţi-l pe medicul dumneavoastră înainte de a începe tratamentul cu Xolair. Medicul va discuta cu dumneavoastră beneficiile şi riscurile potenţiale cu privire la administrarea acestui medicament în timpul sarcinii.

Dacă rămâneţi gravidă în timpul tratamentului cu Xolair, informaţi-l imediat pe medicul dumneavoastră.

Nu trebuie să utilizaţi Xolair când alăptaţi.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Este improbabil ca Xolair să vă afecteze capacitatea de a conduce maşini şi folosi utilaje.

3. CUM SE ADMINISTREAZĂ XOLAIR

Instrucţiuni despre modul de utilizare al Xolair sunt prezentate în secţiunea „Informaţii pentru profesioniştii din domeniul sănătăţii”.

Xolair este administrat de un medic sau o asistentă sub forma unei injecţii sub piele (subcutanat).

Medicul dumneavoastră va calcula cât Xolair vă este necesar şi cât de des vi se va administra. Aceasta depinde de greutatea dumneavoastră corporală şi de rezultatele unei analize de sânge efectuate înainte de iniţierea tratamentului pentru determinarea cantităţii de IgE din sângele dumneavoastră.

Urmaţi cu atenţie toate indicaţiile pe care le primiţi de la medicul sau asistenta dumneavoastră.

Cât vi se administrează

Vi se vor administra 1-4 injecţii odată, fie la fiecare două săptămâni, fie la fiecare patru săptămâni.

Continuaţi administrarea medicaţiei curente pentru astm bronşic în timpul tratamentului cu Xolair. Nu încetaţi utilizarea oricăror medicamente antiastmatice fără a discuta cu medicul dumneavoastră.

Este posibil să nu observaţi o ameliorare imediată a astmului bronşic, după începerea tratamentului cu Xolair. Obţinerea efectului maxim necesită, de regulă, între 12 şi 16 săptămâni.

Utilizarea la copii

Xolair poate fi administrat la copii şi adolescenţi cu vârsta de 6 ani sau peste, cărora li se administrează deja medicamente antiastmatice, dar ale căror simptome astmatice nu sunt bine controlate de medicamente, cum sunt inhalatoare cu steroizi în doză mare sau inhalatoare cu beta-agonişti. Medicul dumneavoastră va decide de cât de mult Xolair are nevoie copilul dumneavoastră şi cât de des trebuie administrat. Aceasta va depinde de greutatea copilului dumneavoastră şi de rezultate analizelor de sânge efectuate înainte de începerea tratamentului pentru a determina cantitatea de IgE din sângele copilului.

Dacă uitaţi o doză de Xolair

Contactaţi medicul dumneavoastră sau spitalul cât mai curând posibil, pentru a reprograma vizita.

Dacă încetaţi tratamentul cu Xolair

Nu întrerupeţi tratamentul cu Xolair decât dacă medicul dumneavoastră recomandă acest lucru. Întreruperea sau încetarea tratamentului cu Xolair poate provoca reapariţia simptomelor astmului bronşic.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, Xolair poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. De obicei, reacţiile adverse determinate de Xolair sunt uşoare până la moderate, dar ocazional pot fi grave.

Frecvenţa posibilelor reacţii adverse enumerate mai jos este definită, utilizând următoarea convenţie:

 

Foarte frecvente

afectează mai mult de 1 utilizator din 10

Frecvente

afectează 1 până la 10 utilizatori din 100

Mai puţin frecvente

afectează 1 până la 10 utilizatori din 1000

Rare

afectează 1 până la 10 utilizatori din 10000

Foarte rare

afectează mai puţin de 1 utilizator din 10000

Cu frecvenţă necunoscută

care nu poate fi estimată din datele disponibile

 

Reacţiile adverse grave includ:

Reacţii adverse rare :Reacţii alergice severe bruşte: anunţaţi-vă imediat medicul sau asistenta dacă observaţi apariţia bruscă de semne de alergie sau a unei combinaţii de semne, cum sunt erupţie trecătoare pe piele, mâncărime sau urticarie, umflare a feţei, buzelor, limbii, laringelui (cutia vocală), traheei sau a altor părţi ale corpului, bătăi rapide ale inimii, ameţeli şi stare de uşoară confuzie, dificultăţi în respiraţie, respiraţie şuierătoare sau dificilă sau orice alte simptome noi.

Cu frecvenţă necunoscută : Dezvoltarea uneia sau mai multor dintre următoarele simptome: umflare, durere sau erupţie trecătoare pe piele în jurul vaselor de sânge sau de limfă, număr mare al unui anumit tip de celule albe (eozinofilie marcată), agravarea problemelor de respiraţie, congestie nazală, probleme la nivelul inimii, durere, amorţeală, furnicături la nivelul mâinilor şi picioarelor (semne ale aşa numitului „sindrom Churg-Strauss” sau hipereozinofilie). ; Număr mic de plachete sanguine cu simptome cum sunt sângerare sau învineţire mai uşoare decât în mod normal; Dezvoltarea oricărora din următoarele simptome, în special dacă sunt în combinaţie: dureri articulare cu sau fără umflare sau rigiditate, erupţii pe piele, febră, umflarea ganglionilor limfatici, dureri musculare (semne de boală a serului).

Dacă aveţi oricare dintre acestea, informaţi-vă imediat medicul dumneavoastră sau asistenta.

Alte reacţii adverse includ:

Reacţii adverse foarte frecvente : febră (la copii)

Reacţii adverse frecvente : reacţii la locul de injectare care includ durere, umflare, mâncărime şi înroşire ;durere în partea superioară a abdomenului (la copii) ;dureri de cap (foarte frecvente la copii)

Reacţii adverse mai puţin frecvente : senzaţie de ameţeală, somnolenţă sau oboseală ; furnicături sau amorţeală la nivelul mâinilor sau picioarelor ; leşin, tensiune arterială scăzută în poziţia şezând sau în picioare (hipotensiune arterială ortostatică), înroşirea feţei; durere în gât, tuse, probleme respiratorii acute ; stare de rău (greaţă), diaree, indigestie ; mâncărime, urticarie, erupţii pe piele, creşterea sensibilităţii pielii la soare ;creştere în greutate ;simptome asemănătoare celor de gripă ; umflare a braţelor

Reacţii adverse rare : infestări parazitare

Cu frecvenţă necunoscută : durere articulară, durere musculară şi umflare a articulaţiilor ; cădere a părului

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

5. CUM SE PĂSTREAZĂ XOLAIR

- A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

- Nu utilizaţi după data de expirare înscrisă pe etichetă. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

- A se păstra la frigider (2°C – 8°C). A nu se congela.

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Ce conţine Xolair

- Substanţa activă este omalizumab. Un flacon conţine omalizumab 150 mg. După reconstituire, un flacon conţine omalizumab 125 mg/ml (150 mg în 1,2 ml).

- Celelalte componente sunt zahăr, histidină, clorură de histidină monohidrat şi polisorbat 20.

Cum arată Xolair şi conţinutul ambalajului

Xolair 150 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă este furnizat sub forma unei pulberi aproape albe, într-un mic flacon de sticlă, împreună cu o fiolă care conţine 2 ml de apă pentru preparate injectabile. Pulberea este reconstituită cu apa pentru preparate injectabile înainte de a fi injectată de către un medic sau o asistentă.

Xolair este disponibil în ambalaje care conţin unul, patru sau zece flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilă şi una, patru sau zece fiole cu 2 ml apă pentru preparate injectabile. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Xolair este disponibil şi sub formă de flacoane cu 75 mg omalizumab.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă

Novartis Europharm Limited

Wimblehurst Road

Horsham

West Sussex, RH12 5AB

Marea Britanie

Fabricantul

Novartis Pharma S.A.S.

Centre de Biotechnologie

8, rue de l’Industrie

F-68330 Huningue

Franţa

Pentru orice informaţii despre acest medicament, rugăm să contactaţi reprezentanţa locală a deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă.

 

België/Belgique/Belgien

Novartis Pharma N.V.

Tél/Tel: +32 2 246 16 11

Luxembourg/Luxemburg

Novartis Pharma N.V.

Tél/Tel: +32 2 246 16 11

България

Novartis Pharma Services Inc.

Тел.: +359 2 489 98 28

Magyarország

Novartis Hungária Kft. Pharma

Tel.: +36 1 457 65 00

Česká republika

Novartis s.r.o.

Tel: +420 225 775 111

Malta

Novartis Pharma Services Inc.

Tel: +356 2298 3217

Danmark

Novartis Healthcare A/S

Tlf: +45 39 16 84 00

Nederland

Novartis Pharma B.V.

Tel: +31 26 37 82 111

Deutschland

Novartis Pharma GmbH

Tel: +49 911 273 0

Norge

Novartis Norge AS

Tlf: +47 23 05 20 00

Eesti

Novartis Pharma Services Inc.

Tel: +372 66 30 810

Österreich

Novartis Pharma GmbH

Tel: +43 1 86 6570

Ελλάδα

Novartis (Hellas) A.E.B.E.

Τηλ: +30 210 281 17 12

Polska

Novartis Poland Sp. z o.o.

Tel.: +48 22 550 8888

España

Novartis Farmacéutica, S.A.

Tel: +34 93 306 42 00

Portugal

Novartis Farma - Produtos Farmacêuticos, S.A.

Tel: +351 21 000 8600

France

Novartis Pharma S.A.S.

Tél: +33 1 55 47 66 00

România

Novartis Pharma Services Inc.

Tel: +40 21 31299 01

Ireland

Novartis Ireland Limited

Tel: +353 1 260 12 55

Slovenija

Novartis Pharma Services Inc.

Tel: +386 1 300 75 50

Ísland

Vistor hf.

Sími: +354 535 7000

Slovenská republika

Novartis Slovakia s.r.o.

Tel: +421 2 5542 5439

Italia

Novartis Farma S.p.A.

Tel: +39 02 96 54 1

Suomi/Finland

Novartis Finland Oy

Puh/Tel: +358 (0)10 6133 200

Κύπρος

Novartis Pharma Services Inc.

Τηλ: +357 22 690 690

Sverige

Novartis Sverige AB

Tel: +46 8 732 32 00

 

 

Acest prospect a fost aprobat în

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului: http://www.ema.europa.eu

INFORMAŢII PENTRU PROFESIONIŞTII DIN DOMENIUL SĂNĂTĂŢII

Următoarele informaţii sunt destinate numai medicilor şi profesioniştilor din domeniul sănătăţii:

Medicamentul liofilizat are nevoie de 15-20 minute pentru a se dizolva, deşi, în unele cazuri, poate dura mai mult. Medicamentul complet reconstituit este limpede sau puţin opac şi poate prezenta câteva bule mici sau spumă împrejurul marginii flaconului. Datorită vâscozităţii medicamentului reconstituit, trebuie avut grijă pentru a extrage tot medicamentul din flacon înaintea eliminării aerului sau a soluţiei în exces din seringă, pentru a obţine 1,2 ml.

Pentru a prepara flacoanele de Xolair 150 mg pentru administrare subcutanată, rugăm să respectaţi următoarele instrucţiuni:

1. Extrageţi din fiolă 1,4 ml apă pentru preparate injectabile cu ajutorul unei seringi prevăzute cu un ac cu diametru mare de mărimea 18.

2. Cu flaconul aşezat în poziţie verticală pe o suprafaţă plană, introduceţi acul şi transferaţi apa pentru preparate injectabile în flaconul care conţine pulbere liofilizată, utilizând tehnici aseptice standard, direcţionând apa pentru preparate injectabile direct spre pulbere.

3. Ţineţi flaconul în poziţie verticală şi rotiţi-l energic (a nu se agita) timp de aproximativ 1 minut pentru a umecta uniform pulberea.

4. Pentru a facilita dizolvarea, după efectuarea punctului nr. 3, rotiţi uşor flaconul timp de 5-10 secunde la aproximativ fiecare 5 minute, pentru a dizolva orice particulă solidă nedizolvată.

Ţineţi cont că în anumite cazuri pot fi necesare mai mult de 20 minute pentru ca pulberea să se dizolve complet. În acest caz, repetaţi punctul nr. 4 până nu se mai observă în soluţie particule sub formă de gel.

În momentul în care medicamentul este complet dizolvat, nu trebuie să mai existe în soluţie particule vizibile sub formă de gel. Este frecventă existenţa de mici bule sau spumă în jurul marginii flaconului. Medicamentul reconstituit este limpede sau puţin opac. A nu se utiliza dacă sunt prezente particule solide.

5. Se răstoarnă flaconul cu dopul în jos timp de cel puţin 15 secunde pentru a permite soluţiei să curgă spre dop. Utilizând o altă seringă de 3 ml, prevăzută cu un ac cu diametru mare, de mărimea 18, se introduce acul în interiorul flaconului răsturnat. În momentul extragerii soluţiei în seringă, se ţine flaconul în poziţie răsturnată, cu vârful acului cât mai aproape de partea de jos a soluţiei. Înainte de a scoate acul din flacon, trageţi pistonul până la capătul rezervorului pentru a extrage toată soluţia din flaconul răsturnat.

6. Se înlocuieşte acul de mărimea 18 cu un ac de mărimea 25 pentru administrare subcutanată.

7. Se elimină aerul, bulele mari şi soluţia în exces pentru a obţine cantitatea necesară de 1,2 ml. În partea superioară a soluţiei din seringă, poate rămâne un strat subţire de bule mici. Deoarece soluţia este uşor vâscoasă, pot fi necesare 5-10 secunde pentru administrarea soluţiei prin injectare subcutanată.

Flaconul furnizează 1,2 ml (150 mg) Xolair. Pentru o doză de 75 mg, extrageţi din seringă 0,6 ml şi aruncaţi soluţia rămasă.

8. Injecţiile sunt administrate subcutanat în regiunea deltoidiană a braţului sau în coapsă.

 

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

Xolair 150 mg soluţie injectabilă

Omalizumab

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi Xolair.

- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.

- Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

- Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.

- Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

În acest prospect găsiţi:

1. Ce este Xolair şi pentru ce se utilizează

2. Înainte să vi se administreze Xolair

3. Cum se administrează Xolair

4. Reacţii adverse posibile

5. Cum se păstrează Xolair

6. Informaţii suplimentare

1. CE ESTE XOLAIR ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Substanţa activă din Xolair este omalizumab. Omalizumab este o proteină creată artificial, similară proteinelor naturale produse de organism; aparţine unei clase de medicamente denumite anticorpi monoclonali. Acesta este utilizat pentru a preveni agravarea astmului bronşic prin controlarea simptomelor astmului alergic sever la adulţi şi copii (cu vârsta de 6 ani şi peste) care primesc deja medicamente pentru tratarea astmului, dar ale căror simptome de astm bronşic nu sunt bine controlate prin medicamente cum ar fi doze mari de corticosteroizi inhalatori sau agonişti beta inhalatori.

Xolair acţionează prin blocarea unei substanţe denumite imunoglobulină E (IgE), care este produsă de organism. IgE deţine un rol important în apariţia astmului alergic.

2. ÎNAINTE SĂ VI SE ADMINISTREZE XOLAIR

Nu trebuie să vi se administreze Xolair

- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la omalizumab sau la oricare dintre celelalte componente ale Xolair. Componentele sunt enumerate la pct. 6 al acestui prospect.

Dacă presupuneţi că puteţi fi alergic(ă) la oricare dintre componente, spuneţi-i medicului dumneavoastră deoarece nu trebuie să vi se administreze Xolair

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Xolair

Xolair conţine o proteină şi proteinele pot produce reacţii alergice grave la anumite persoane. Semnele includ erupţie trecătoare pe piele, dificultăţi în respiraţie, umflare sau senzaţie de leşin. Dacă prezentaţi o reacţie alergică după utilizarea Xolair, adresaţi-vă unui medic cât mai curând posibil.

A fost observat un anumit tip de reacţie alergică denumită boala serului la anumiţi pacienţi trataţi cu Xolair. Simptomele bolii serului pot fi unu sau sau mai multe din următoarele: durere articulară cu sau fără umflare sau rigiditate, erupţie trecătoare pe piele, febră, noduli limfatici umflaţi, durere musculară. Dacă prezentaţi oricare dintre aceste simptome sau, în special, dacă prezentaţi o asociere a unor astfel de simptome, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.

S-au observat sindromul Churg-Strauss şi sindromul hipereozinofilic la pacienţii trataţi cu Xolair. Simptomele pot include unu sau sau mai multe din următoarele: umflare, durere sau erupţie trecătoare pe piele în jurul vaselor de sânge sau limfatice, număr mare al unui anumit tip de celule albe (eozinofilie accentuată), agravarea problemelor de respiraţie, congestie nazală, probleme cardiace, durere, amorţeli, furnicături în braţe şi picioare. Dacă prezentaţi oricare dintre aceste simptome sau, în special, dacă prezentaţi o asociere a unor astfel de simptome, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.

Spuneţi medicului dumneavoastră înainte de a vi se administra Xolair:

- Dacă aveţi probleme renale sau hepatice.

- Dacă suferiţi de o tulburare în care propriul dumneavoastră sistem imunitar atacă părţi din organismul dumneavoastră (boală autoimună).

- Dacă locuiţi într-o regiune în care infestările cauzate de paraziţi sunt frecvente sau în cazul călătoriilor într-o astfel de regiune deoarece Xolair poate diminua rezistenţa dumneavoastră la aceste infestări.

Xolair nu tratează simptomele de astm bronşic acut, cum ar fi un atac astmatic brusc. Ca urmare, Xolair nu trebuie utilizat pentru a trata astfel de simptome.

Xolair nu este destinat prevenirii sau tratării altor afecţiuni de tipul alergiilor, cum ar fi reacţiile alergice bruşte, sindromul hiperimunoglobulinic E (o tulburare imună ereditară), aspergiloza (o boală pulmonară asociată cu o ciupercă), alergia alimentară, eczema sau febra fânului.

Copii (vârsta mai mică de 6 ani)

Xolair nu trebuie administrat la copii cu vârsta sub 6 ani. Nu există suficiente date în cazul acestei grupe de vârstă.

Utilizarea altor medicamente

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

Acest lucru este deosebit de important dacă luaţi:

- medicamente pentru tratarea unei infestări cauzate de un parazit, deoarece Xolair poate reduce efectul medicamentelor dumneavoastră,

- corticosteroizi administraţi inhalator şi alte medicamente pentru tratarea astmului alergic.

Sarcina şi alăptarea

Nu trebuie să utilizaţi Xolair dacă sunteţi gravidă, decât dacă acest lucru este considerat necesar de către medicul dumneavoastră.

Dacă intenţionaţi să rămâneţi gravidă, informaţi-l pe medicul dumneavoastră înainte de a începe tratamentul cu Xolair. Medicul va discuta cu dumneavoastră beneficiile şi riscurile potenţiale cu privire la administrarea acestui medicament în timpul sarcinii.

Dacă rămâneţi gravidă în timpul tratamentului cu Xolair, informaţi-l imediat pe medicul dumneavoastră.

Nu trebuie să utilizaţi Xolair când alăptaţi.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Este improbabil ca Xolair să vă afecteze capacitatea de a conduce maşini şi folosi utilaje.

3. CUM SE ADMINISTREAZĂ XOLAIR

Instrucţiuni despre modul de utilizare al Xolair sunt prezentate în secţiunea „Informaţii pentru profesioniştii din domeniul sănătăţii”.

Xolair este administrat de un medic sau o asistentă sub forma unei injecţii sub piele (subcutanat).

Medicul dumneavoastră va calcula cât Xolair vă este necesar şi cât de des vi se va administra. Aceasta depinde de greutatea dumneavoastră corporală şi de rezultatele unei analize de sânge efectuate înainte de iniţierea tratamentului pentru determinarea cantităţii de IgE din sângele dumneavoastră.

Urmaţi cu atenţie toate indicaţiile pe care le primiţi de la medicul sau asistenta dumneavoastră.

Cât vi se administrează

Vi se vor administra 1-4 injecţii odată, fie la fiecare două săptămâni, fie la fiecare patru săptămâni.

Continuaţi administrarea medicaţiei curente pentru astm bronşic în timpul tratamentului cu Xolair. Nu încetaţi utilizarea oricăror medicamente antiastmatice fără a discuta cu medicul dumneavoastră.

Este posibil să nu observaţi o ameliorare imediată a astmului bronşic, după începerea tratamentului cu Xolair. Obţinerea efectului maxim necesită, de regulă, între 12 şi 16 săptămâni.

Utilizarea la copii

Xolair poate fi administrat la copii şi adolescenţi cu vârsta de 6 ani sau peste, cărora li se administrează deja medicamente antiastmatice, dar ale căror simptome astmatice nu sunt bine controlate de medicamente, cum sunt inhalatoare cu steroizi în doză mare sau inhalatoare cu beta-agonişti. Medicul dumneavoastră va decide de cât de mult Xolair are nevoie copilul dumneavoastră şi cât de des trebuie administrat. Aceasta va depinde de greutatea copilului dumneavoastră şi de rezultate analizelor de sânge efectuate înainte de începerea tratamentului pentru a determina cantitatea de IgE din sângele copilului.

Dacă uitaţi o doză de Xolair

Contactaţi medicul dumneavoastră sau spitalul cât mai curând posibil pentru a reprograma vizita.

Dacă încetaţi tratamentul cu Xolair

Nu întrerupeţi tratamentul cu Xolair decât dacă medicul dumneavoastră recomandă acest lucru. Întreruperea sau încetarea tratamentului cu Xolair poate provoca reapariţia simptomelor astmului bronşic.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, Xolair poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. De obicei, reacţiile adverse determinate de Xolair sunt uşoare până la moderate, dar ocazional pot fi grave.

Frecvenţa posibilelor reacţii adverse enumerate mai jos este definită, utilizând următoarea convenţie:

 

Foarte frecvente

afectează mai mult de 1 utilizator din 10

Frecvente

afectează 1 până la 10 utilizatori din 100

Mai puţin frecvente

afectează 1 până la 10 utilizatori din 1000

Rare

afectează 1 până la 10 utilizatori din 10000

Foarte rare

afectează mai puţin de 1 utilizator din 10000

Cu frecvenţă necunoscută

care nu poate fi estimată din datele disponibile

Reacţiile adverse grave includ:

Reacţii adverse rare

Reacţii alergice severe bruşte: anunţaţi-vă imediat medicul sau asistenta dacă observaţi apariţia bruscă de semne de alergie sau a unei combinaţii de semne, cum sunt erupţie trecătoare pe piele, mâncărime sau urticarie, umflarea feţei, buzelor, limbii, laringelui (cutia vocală), traheei sau a altor părţi ale corpului, bătăi rapide ale inimii, ameţeli şi stare de uşoară confuzie, dificultăţi în respiraţie, respiraţie şuierătoare sau dificilă sau orice alte simptome noi.

Cu frecvenţă necunoscută

Dezvoltarea uneia sau mai multor dintre următoarele simptome: umflare, durere sau erupţie trecătoare pe piele în jurul vaselor de sânge sau de limfă, număr mare al unui anumit tip de celule albe (eozinofilie marcată), agravarea problemelor de respiraţie, congestie nazală, probleme la nivelul inimii, durere, amorţeală, furnicături la nivelul mâinilor şi picioarelor (semne ale aşa numitului „sindrom Churg-Strauss” sau hipereozinofilie).

Număr mic de plachete sanguine cu simptome cum sunt sângerare sau învineţire mai uşoare decât în mod normal.

Dezvoltarea oricărora din următoarele simptome, în special dacă sunt în combinaţie: dureri articulare cu sau fără umflare sau rigiditate, erupţii pe piele, febră, umflarea ganglionilor limfatici, dureri musculare (semne de boală a serului).

Dacă aveţi oricare dintre acestea, informaţi-vă imediat medicul dumneavoastră sau asistenta.

Alte reacţii adverse includ:

Reacţii adverse foarte frecvente :febră (la copii)

Reacţii adverse frecvente :reacţii la locul de injectare care includ durere, umflare, mâncărime şi înroşire ; durere în partea superioară a abdomenului (la copii) ; dureri de cap (foarte frecvente la copii)

Reacţii adverse mai puţin frecvente : senzaţie de ameţeală, somnolenţă sau oboseală ; furnicături sau amorţeală la nivelul mâinilor sau picioarelor ; leşin, tensiune arterială scăzută în poziţia şezând sau în picioare (hipotensiune arterială ortostatică), înroşirea feţei ; durere în gât, tuse, probleme respiratorii acute ; stare de rău (greaţă), diaree, indigestie ; mâncărime, urticarie, erupţii pe piele, creşterea sensibilităţii pielii la soare ; creştere în greutate ; simptome asemănătoare celor de gripă ; umflare a braţelor

Reacţii adverse rare : infestări parazitare

Cu frecvenţă necunoscută : durere articulară, durere musculară şi umflare a articulaţiilor ; cădere a părului

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

5. CUM SE PĂSTREAZĂ XOLAIR

- A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

- Nu utilizaţi după data de expirare înscrisă pe etichetă. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

- A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.

- A se păstra la frigider (2°C – 8°C). A nu se congela.

- Nu utilizaţi dacă ambalajul este deteriorat sau prezintă semne de deschidere anterioară.

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Ce conţine Xolair

- Substanţa activă este omalizumab. O seringă cu 0,5 ml soluţie conţine 75 mg de omalizumab. O seringă cu 1 ml soluţie conţine 150 mg de omalizumab.

- Celelalte componente sunt L-arginină clorhidrat, L-histidină clorhidrat, L-histidină, polisorbat 20 şi apă pentru preparate injectabile

Cum arată Xolair şi conţinutul ambalajului

Xolair soluţie injectabilă este furnizat sub forma unei soluţii transparente până la opalescente, de culoare uşor galbenă spre maro, într-o seringă preumplută, şi este disponibil ca soluţie injectabilă de 75 mg şi 150 mg.

Xolair 75 mg soluţie injectabilă este disponibil în ambalaje care conţin 1 seringă preumplută şi în ambalaje colective care conţin 4 sau 10 ambalaje intermediare, fiecare a câte 1 seringă preumplută.

Xolair 150 mg soluţie injectabilă este disponibil în ambalaje care conţin 1 seringă preumplută şi în ambalaje colective care conţin 4 sau 10 ambalaje intermediare, fiecare a câte 1 seringă preumplută.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate în ţara dumneavoastră.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă

Novartis Europharm Limited

Wimblehurst Road

Horsham

West Sussex, RH12 5AB

Marea Britanie

Fabricantul

Novartis Pharma S.A.S.

Centre de Biotechnologie

8, rue de l’Industrie

F-68330 Huningue

Franţa

Pentru orice informaţii despre acest medicament, rugăm să contactaţi reprezentanţa locală a deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă.

België/Belgique/Belgien

Novartis Pharma N.V.

Tél/Tel: +32 2 246 16 11

Luxembourg/Luxemburg

Novartis Pharma N.V.

Tél/Tel: +32 2 246 16 11

България

Novartis Pharma Services Inc.

Тел.: +359 2 489 98 28

Magyarország

Novartis Hungária Kft. Pharma

Tel.: +36 1 457 65 00

Česká republika

Novartis s.r.o.

Tel: +420 225 775 111

Malta

Novartis Pharma Services Inc.

Tel: +356 2298 3217

Danmark

Novartis Healthcare A/S

Tlf: +45 39 16 84 00

Nederland

Novartis Pharma B.V.

Tel: +31 26 37 82 111

Deutschland

Novartis Pharma GmbH

Tel: +49 911 273 0

Norge

Novartis Norge AS

Tlf: +47 23 05 20 00

Eesti

Novartis Pharma Services Inc.

Tel: +372 66 30 810

Österreich

Novartis Pharma GmbH

Tel: +43 1 86 6570

Ελλάδα

Novartis (Hellas) A.E.B.E.

Τηλ: +30 210 281 17 12

Polska

Novartis Poland Sp. z o.o.

Tel.: +48 22 550 8888

España

Novartis Farmacéutica, S.A.

Tel: +34 93 306 42 00

Portugal

Novartis Farma - Produtos Farmacêuticos, S.A.

Tel: +351 21 000 8600

Franţa

Novartis Pharma S.A.S.

Tél: +33 1 55 47 66 00

România

Novartis Pharma Services Inc.

Tel: +40 21 31299 01

Ireland

Novartis Ireland Limited

Tel: +353 1 260 12 55

Slovenija

Novartis Pharma Services Inc.

Tel: +386 1 300 75 50

Ísland

Vistor hf.

Sími: +354 535 7000

Slovenská republika

Novartis Slovakia s.r.o.

Tel: +421 2 5542 5439

 

 

Acest prospect a fost aprobat în

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului: http://www.ema.europa.eu

INFORMAŢII PENTRU PROFESIONIŞTII DIN DOMENIUL SĂNĂTĂŢII

Următoarele informaţii sunt destinate numai medicilor şi profesioniştilor din domeniul sănătăţii:

Înainte de a utiliza seringa, rugăm să citiţi cu atenţie următoarele informaţii.

Fiecare cutie de Xolair conţine o seringă preumplută învelită etanş într-un ambalaj de plastic.

Componente ale seringii pre-umplute

Seringile cu Xolair sunt destinate utilizării exclusiv de către un cadru medical.

Pregătirea seringii pentru utilizare

Înainte de terminarea injecţiei, evitaţi contactul cu clemele de activare a dispozitivului (a se vedea prima ilustraţie) pentru a preveni acoperirea prematură a acului cu protecţia de ac.

1. Scoateţi din frigider cutia în care se află seringa şi lăsaţi-o nedeschisă timp de aproximativ 20 minute pentru a ajunge la temperatura camerei.

2. Când sunteţi gata să utilizaţi seringa, spălaţi-vă bine pe mâini cu apă şi săpun.

3. Curăţaţi locul de injectare.

4. Scoateţi tăviţa de plastic din cutie, detaşaţi învelişul de hârtie şi scoateţi seringa.

5. Inspectaţi seringa. NU O UTILIZAŢI dacă este spartă sau dacă lichidul are aspect tulbure sau conţine particule. În toate aceste cazuri, returnaţi întreaga cutie la farmacie.

6. Ţinând seringa pe orizontală (ca în imaginea de mai jos), priviţi prin vizor pentru a verifica doza (75 mg sau 150 mg) de medicament şi data de expirare înscrisă pe etichetă. Notă: Rotiţi partea interioară a ansamblului seringii ca în imaginea de mai jos pentru ca eticheta să poată fi citită în vizor.

7. Ţineţi seringa pe verticală cu pistonul în poziţia cea mai de sus şi loviţi uşor partea laterală a seringii de deget pentru a permite ridicarea bulelor de aer. Împingeţi lent pistonul în sus pentru a forţa bula de aer să iasă din seringă, fără a face să iasă şi soluţie.

8. Verificaţi dacă nivelul de lichid se află la sau deasupra marcajului de umplere minim. Dacă lichidul se află sub marcajul de umplere, returnaţi întreaga cutie la farmacie.

Instrucţiuni de eliminare

Eliminaţi imediat seringa utilizată într-un container pentru obiecte ascuţite.

ANEXA IV

MOTIVAŢIE PENTRU O A DOUA REÎNNOIRE A AUTORIZAŢIEI

Pe baza revizuirii informaţiilor disponibile, CHMP consideră că calitatea, siguranţa şi eficacitatea acestui medicament continuă să fie demonstrate adecvat şi suficient şi, ca urmare, a considerat că raportul beneficiu/risc aferent Xolair rămâne favorabil.

Cu toate acestea, aspecte specifice privind siguranţa recomandă o monitorizare atentă. Acestea privesc identificarea unei creşteri a incidenţei reacţiilor adverse aferente tulburărilor cardiace/cerebrovasculare la pacienţii trataţi cu Xolair, comparativ cu pacienţii cărora li s-a administrat placebo în cadrul analizelor intermediare din studiul EXCELS [un studiu epidemiologic privind Xolair (omalizumab): Evaluarea eficacităţii clinice şi a siguranţei pe termen lung la pacienţii cu astmă bronşic moderat până la sever), care este în curs de derulare (raportul final anticipat pentru luna decembrie 2011)]. Mecanismele posibile aferente numărului mai mare de evenimente adverse cardiace la pacienţii trataţi cu Xolair sunt încă necunoscute, ca şi impactul asupra mecanismelor cunoscute pentru risc ischemic/tromboembolic, cum sunt efectele asupra tensiunii arteriale, ateroslerozei sau funcţiei de cogualare a sângelui.

Pe baza celor de mai sus, CHMP este de părere că este necesară încă o reînnoire a autorizaţiei pentru o perioadă de cinci ani, pe baza motivelor privind farmacovigilenţa. DAPP trebuie, de asemenea, să modifice ciclul anual de raportare a RPAS-ului la un ciclu de 6 luni până când CHMP specifică altceva.

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
ASTMUL BRONŞIC LA COPII Astmul reprezintă cea mai frecventă boală cronică la copiii din ţările industrializate. Definiţia astmului bronşic este reprezentată de o serie de atacuri repetate de obstrucţie aeriană şi bronhospasm provocate de expunerea la diverşi factori triggeri cum ar fi: expunerea la alergeni...
Astmul Bronsic Cele mai caracteristice simptome sunt: crizele de sufocare, crizele de tuse insotite de eliminarea de sputa muco-gelatinoasa, greutate in respiratie, senzatie de apasare toracica, respiratie suieratoare.
Dr. Poliana Leru: Alergia - o patologie a lumii moderne Alergia este o patologie a lumii moderne, prevalenţa sa s-a triplat în ţări ca Finlanda, de exemplu, iar un studiu realizat în zona Cluj-Napoca a arătat o prevalenţă care a crescut de la 13 la 20%, susţine dr. Poliana Leru.
Peste 4 milioane de români au risc crescut de cancer pulmonar Prin campania Respiră Sănătate, Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer (FABC) atrage atenția asupra riscului de cancer pulmonar. Boala provoacă cele mai multe decese în rândul bărbaților și este a treia afecțiune necruțătoare în rândul femeilor1.
Campanie de educare în privinţa astmului Bucureşti, 26 aprilie /Agerpres/ - Bucureştenii vor găsi, din ziua de 27 aprilie, în tot oraşul afişe informative despre importanţa unui aer respirabil, în cadrul campaniei de educare şi sensibilizare a opiniei publice cu titlul "Astmul poate fi controlat", campanie prilejuită de Ziua Mondială a Astmului...
Afectiuni provocate de stres Stresul este tot mai des prezent in viata de zi cu zi. Programul incarcat, orele suplimentare, termenele limita, dificultatile, frustrarile, numeroasele responsabilitati si dorinta de a ne ridica la nivelul asteptarilor celorlati sunt doar cateva din cauzele ce ne mentin permanent sistemul de stres...