Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

EPIZOL 50 mg
Denumire EPIZOL 50 mg
Descriere Adulţi şi adolescenţi:
Ca monoterapie în epilepsie:
-convulsii parţiale
-convulsii generalizate
convulsii primare
convulsii secundare tonico-clonice
Adulţi şi adolescenţi:
Ca tratament complementar in epilepsie:
-convulsii parţiale
-convulsii generalizate
-convulsii primare
-convulsii secundare tonico-clonice
-convulsii asociate cu sindromul Lennox-Gastaut
Copii de peste 2 ani:
Complementar în tratamentul epilepsiei:
- convulsii parţiale
- convulsii asociate cu sindromul Lennox-Gastaut
Tratamentul cu acest medicament trebuie iniţiat numai de către medicul neurolog sau medicul neurolog pediatru cu experienţă în tratamentul epilepsiei, sau va fi administrat în secţii de neurologie sau similare.Tulburări bipolare. Peste 18 ani: Prevenţia episoadelor depresive din tulburările bipolare.
Denumire comuna internationala LAMOTRIGINUM
Actiune terapeutica ANTIEPILEPTICE ALTE ANTIEPILEPTICE
Prescriptie P-6L - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala valabila 6 luni
Forma farmaceutica Comprimate
Concentratia 50mg
Ambalaj Cutie x 4 blist. Al/PVC x 15 compr.
Valabilitate ambalaj 2 ani
Cod ATC N03AX09
Firma - Tara producatoare ACTAVIS HF - ISLANDA
Autorizatie de punere pe piata KRKA D.D. NOVO MESTO - SLOVENIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre EPIZOL 50 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> EPIZOL 100 mg Comprimate, 100mg >> EPIZOL 100 mg Comprimate dispersabile, 100mg >> EPIZOL 100 mg Comprimate, 100mg >> EPIZOL 100 mg Comprimate dispersabile, 100mg >> EPIZOL 2 mg Comprimate dispersabile, 2mg >> EPIZOL 200 mg Comprimate, 200mg >> EPIZOL 200 mg Comprimate dispersabile, 200mg >> EPIZOL 200 mg Comprimate, 200mg >> EPIZOL 25 mg Comprimate dispersabile, 25mg >> EPIZOL 25 mg Comprimate, 25mg
Prospect si alte informatii despre EPIZOL 50 mg, comprimate   Rezumatul caracteristicilor produsului   Prospect       

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 6473/2006/01-02; 6474/2006/01-02                         Anexa 2

6475/2006/01-02; 6476/2006/01-02; 6477/2006/01-02; 6478/2006/01-02                    

                                                                                                                  Rezumatul caracteristicilor produsului

 

 

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

 

1.      DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

 

Epizol 2 mg, comprimate dispersabile

Epizol 5 mg, comprimate dispersabile

Epizol 25 mg, comprimate dispersabile

Epizol 50 mg, comprimate dispersabile

Epizol 100 mg, comprimate dispersabile

Epizol 200 mg, comprimate dispersabile

 

 

2.      COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

 

Epizol 2 mg

Un comprimat dispersabil conţine lamotrigină 2 mg.

 

Epizol 5 mg

Un comprimat dispersabil conţine lamotrigină5 mg.

 

Epizol 25 mg

Un comprimat dispersabil conţine lamotrigină25 mg.

 

Epizol 50 mg

Un comprimat dispersabil conţine lamotrigină 50 mg.

 

Epizol 100 mg

Un comprimat dispersabil conţine lamotrigină 100 mg.

 

Epizol 200 mg

Un comprimat dispersabil conţine lamotrigină 200 mg.

 

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

 

 

3.      FORMA FARMACEUTICĂ

 

Comprimat pentru dispersie orală.

 

Epizol 2 mg. Comprimatele dispersabile sunt albe sau aproape albe, rotunde, cu suprafaţă dreaptă, marcate cu cifra “2” pe una dintre feţe şi au un diametru de 6 mm.

 

Epizol 5 mg. Comprimatele dispersabile sunt albe sau aproape albe, cu forma unei capsule, biconvexe, marcate cu cifra “5” pe una dintre feţe. Dimensiunea lor este de 5,5 x 11 mm.

 

Epizol 25 mg. Comprimatele dispersabile sunt albe sau aproape albe, rotunde, cu suprafaţă dreaptă, marcate cu cifra “25” pe una dintre feţe şi au un diametru de 5,5 mm.

 

Epizol 50 mg. Comprimatele dispersabile sunt albe sau aproape albe, rotunde, cu suprafaţă dreaptă, marcate cu cifra “50” pe una dintre feţe şi au un diametru de 7 mm.

 

Epizol 100 mg. Comprimatele dispersabile sunt albe sau aproape albe, rotunde, cu suprafaţă dreaptă, marcate cu cifra “100” pe una dintre feţe şi au un diametru de 9 mm.

 

Epizol 200 mg. Comprimatele dispersabile sunt albe sau aproape albe, rotunde, cu suprafaţă dreaptă, marcate cu cifra “200” pe una dintre feţe şi au un diametru de 11,5 mm.

 

 

4.      DATE CLINICE

 

4.1    Indicaţii terapeutice

 

Adulţi şi adolescenţi:

Ca monoterapie în epilepsie:

-convulsii parţiale

-convulsii generalizate

convulsii primare

convulsii secundare tonico-clonice

 

Adulţi şi adolescenţi:

Ca tratament complementar in epilepsie:

-convulsii parţiale

-convulsii generalizate

               -convulsii primare

-convulsii secundare tonico-clonice

-convulsii asociate cu sindromul Lennox-Gastaut

 

Copii de peste 2 ani:

Complementar în tratamentul epilepsiei:

- convulsii parţiale

- convulsii asociate cu sindromul Lennox-Gastaut

 

Tratamentul cu acest medicament trebuie iniţiat numai de către medicul neurolog sau medicul neurolog pediatru cu experienţă în tratamentul epilepsiei, sau va fi administrat în secţii de neurologie sau similare.

 

Tulburări bipolare

Peste 18 ani:  Prevenţia episoadelor depresive din tulburările bipolare.

 

4.2    Doze şi mod de administrare 

 

Epilepsie

Pentru titrarea dozei de întreţinere, se va monitoriza greutatea corporală a pacientului, iar dozele se modifică concordant cu greutatea. Dacă doza calculată de lamotrigină nu corespunde unui număr de comprimate întregi, doza administrată va rezulta din numărul comprimatelor întregi ce rămân după  îndepărtarea fracţiunilor de comprimat.

 

În cazul în care antiepilepticele administrate concomitent sunt întrerupte, pentru a continua numai cu monoterapie cu lamotrigină, sau în cazul în care se adaugă alt antiepileptic la o schemă terapeutica ce conţine lamotrigină, se va lua în considerare impactul asupra farmacocineticii substanţelor active, inclusive asupra lamotriginei (vezi pct. 4.5).

 

Comprimatele dispersabil de lamotrigină pot fi dizolvate în apă (cantitatea minimă să acopere tableta) înainte de ingestie, pot fi mestecate sau înghiţite întregi.

 

Nu este recomandată depăşirea dozei iniţiale şi a celor ulterioare indicate, pentru a minimiza riscul de apariţie a erupţiei cutanate (vezi pct. 4.4).

Adulţi şi adolescenţi

Monoterapie (vezi tabelul 1)

 

În cadrul monoterapiei, doza iniţială de lamotrigină este de 25 mg, o dată/zi, timp de 2 săptămâni, urmată de 50 mg, o dată/zi, timp de 2 săptămâni. După aceea, doza va creşte cu maxim 50-100 mg la fiecare 1 - 2 săptămâni, până la obţinerea răspunsului terapeutic optim. Doza de întreţienere uzuală este de 100-200 mg, o dată pe zi sau administrată în două prize zilnice. Pentru atingerea răspunsului terapeutic optim, unii pacienţi au necesitat chiar 500 mg/zi.

 

Terapie complementară cu alte antiepileptice (vezi tabelul 1)

 

În caz de tratament cu valproat, cu sau fără alte antiepileptice (vezi pct. 4.5)

Doza iniţială este de 25 mg/zi, administrată la 48 ore, timp de 2 săptămâni, urmată de 25 mg, o dată/zi, timp de 2 săptămâni. După aceea, doza va fi crescută cu maxim 25-50 mg la fiecare 1 - 2 săptămâni, până la obţinerea raspunsului optim. Doza de întreţinere uzuală este de 100-200 mg, o dată/zi sau divizată în două prize. Pentru atingerea răspunsului terapeutic optim, unii pacienţi au necesitat chiar 500 mg/zi.

 

În caz de tratament cu alte antiepileptice sau alte substanţe active ce induc metabolismul lamotriginei, cu sau fără antiepileptice, cu excepţia valproatului (a se consulta secţiunea 4.5)

Doza iniţială este de 50 mg, o dată/zi timp de 2 săptămâni, apoi 100 mg, o dată/zi, în 2 prize, timp de 2 săptămâni. După aceea, doza va fi crescută cu maxim 100 mg la fiecare 1 - 2 săptămâni, până la atingerea răspunsului terapeutic optim. Doza de întreţinere uzuală este de 200-400 mg divizată în două prize. Pentru atingerea răspunsului terapeutic optim, unii pacienţi au necesitat chiar 500-700 mg/zi.

 

În caz de tratament cu oxcarbazepină, fără alte substanţe active ce interferă cu metabolismul lamotriginei (a se consulta  secţiunea 4.5)

Doza iniţială este de 25 mg o dată/zi timp de 2 săptămâni, apoi 50 mg, o dată/zi, timp de 2 săptămâni. După aceea, doza va fi crescută cu maxim 50-100 mg la fiecare 1 - 2 săptămâni, până la atingerea răspunsului terapeutic optim. Doza de întreţinere uzuală este de 100-200 mg o dată/zi sau divizată în două prize.

 

Tabel 1

Creşterea recomandată a dozelor lamotriginei în tratamentul epilepsiei la adulţi şi adolescenţi (doza zilnică totală în mg/zi).

Doza iniţială recomandată, titrarea dozelor şi dozele de întreţinere ale lamotriginei

Schema terapeutică

Săptămâna 1 + 2

Săptămâna 3 + 4

Doza de întreţinere

 

Monoterapie

 

25 mg (o dată/zi)

 

50 mg

(o dată/zi)

100-200 mg

(o dată/zi sau în 2 prize)

pentru atingerea dozei de întreţinere, doza zilnică trebuie crescută cu maxim 50-100 mg, la fiecare 1 - 2 săptămâni

 

Tratament complementar cu valproat, cu sau fără alte antiepileptice

 

 

12,5 mg (25 mg la 48 ore)

 

25 mg

(o dată/zi)

100-200 mg

(o dată/zi sau în 2 prize)

pentru atingerea dozei de întreţinere, doza zilnică trebuie crescută cu maxim 25-50 mg, la fiecare 1 - 2 săptămâni

Tratament complementar cu antiepileptice inductoare enzimatice *, cu sau fără alte antiepileptice (exceptând valproat)

 

50 mg

(o dată/zi)

 

100 mg

(în 2 prize)

200-400 mg

(în 2 prize)

pentru atingerea dozei de întreţinere, doza zilnică trebuie crescută cu maxim 100 mg, la fiecare 1 - 2 săptămâni

Tratament complementar cu oxcarbazepină, fără alte inductoare sau inhibitoare enzimatice

 

25 mg

(o dată/zi)

 

50 mg

(o dată/zi)

100-200 mg

(o dată/zi sau în 2 prize)

pentru atingerea dozei de întreţinere, doza zilnică trebuie crescută cu maxim 50-100 mg, la fiecare 1 - 2 săptămâni

* de ex. fenitoină, carbamazepină, fenobarbital, primidonă sau alte inductoare enzimatice (vezi pct. 4.5)

 

Copii de la 2 la 12 ani

 

Tratament complementar cu alte antiepileptice (vezi tabelul 2)

 

Copii care primesc valproat, cu sau fără alte antiepileptice

Doza iniţială de lamotrigină este de 0,15 mg/kg/zi, într-o singură doză, timp de 2 săptămâni, urmată de 0,3 mg/kg/zi, într-o singură doză, timp de 2 săptămâni. După aceea, doza va fi crescută cu maxim 0,3 mg/kg, la fiecare 1 - 2 săptămâni, până la atingerea răspunsului terapeutic optim. Doza de întreţinere obişnuită este de 1-5 mg/kg/zi, într-o singură doză sau divizată în două prize, cu o doză maximă de 200 mg/zi.

 

Copii care primesc antiepileptice inductoare enzimatice sau alte substanţe active  inductoare enzimatice, cu sau fără alte antiepileptice, cu excepţia valproatului.

Doza iniţială de lamotrigină este de 0,6 mg/kg/zi, divizată în două prize, timp de 2 săptămâni, urmată de 1,2 mg/kg/zi, divizată în două prize, timp de 2 săptămâni. După aceea, doza va fi crescută cu maxim 1,2 mg/kg, la fiecare 1 - 2 săptămâni, până la atingerea răspunsului terapeutic optim. Doza de întreţinere uzuală este de 5-15 mg/kg/zi, divizată în două prize, cu o doză maximă de 400 mg/zi.

 

Copii care primesc oxcarbazepină, fără substanţe active inductoare sau inhibitoare enzimatice

Doza iniţială de lamotrigină este de 0,3 mg/kg/zi, într-o singură doză sau divizată în două prize, timp de 2 săptămâni, urmată de 0,6 mg/kg/zi, într-o singură doză sau divizată în două prize, timp de 2 săptămâni. După aceea, doza va fi crescută cu maxim 0,6 mg/kg la fiecare 1 - 2 săptămâni, până la atingerea răspunsului terapeutic optim. Doza de întreţinere uzuală este de 1-10 mg/kg/zi, divizată în două prize, cu o doză maximă de 200 mg/zi.

 

Tabel 2

Creşterea recomandată a dozelor de lamotrigină pentru terapia combinată, la copiii de la 2 la 12 ani (doza zilnică totală în mg/kg greutate corporală/zi)

 

Schema terapeutică

Săptămâna 1 + 2

Săptămâna 3 + 4

Doza de întreţinere

Tratament complementar cu valproat, cu sau fără alte antiepileptice

0,15 mg/kg**

(o dată/zi)

0,3 mg/kg

(o dată/zi)

1-5 mg/kg

(o dată/zi sau divizată în două prize)

pentru atingerea dozei de întreţinere, doza zilnică trebuie crescută cu maxim 0,3 mg/kg la fiecare 1 - 2 săptămâni, până la doza maximă de 200 mg/zi

Tratament complementar cu antiepileptice inductoare enzimatice* cu sau fără alte antiepileptice (exceptând valproat)

0,6 mg/kg

(divizată în două prize)

1,2 mg/kg

(divizată în două prize)

5-15 mg/kg

(divizată în două prize)

pentru atingerea dozei de întreţinere, doza zilnică trebuie crescută cu maxim 1,2 mg/kg la fiecare 1 - 2 săptămâni, până la doza maximă de 400 mg/zi

Tratament complementar cu oxcarbazepină fără alte inductoare sau inhibitoare enzimatice

0,3 mg/kg

(o dată/zi sau divizată în două prize)

0,6 mg/kg

(o dată/zi sau divizată în două prize)

1-10 mg/kg

(o dată/zi or divizată în două prize)

pentru atingerea dozei de întreţinere, doza zilnică trebuie crescută cu maxim 0,6 mg/kg la fiecare 1 - 2 săptămâni, până la doza maximă de 200 mg/zi

* de ex. fenitoină, carbamazepină, fenobarbital, primidonă sau alte inductoare enzimatice (vezi pct. 4.5)

**NOTĂ: dacă doza zilnică calculată este mai mică de 2 mg, nu se recomandă administrarea lamotriginei.

În funcţie de greutatea corporală a copilului, regimul titrării poate fi dificil de acoperit de formele farmaceutice actuale ale medicamentului.

 

La pacienţii în tratament cu antiepileptice la care nu se cunosc interacţiunile farmacocinetice cu lamotrigina, titrarea dozelor se va face asemănător schemei asocierii lamotriginei cu valproat, după care doza se va creşte în funcţie de răspunsul terapeutic.

Este de presupus că pacienţii de la 2 la 6 ani vor necesita doze de întreţinere spre valorile maxim admise.

La copii, doză iniţială s-ar putea să nu corespundă exact cu concentraţia farmaceutică cea mai mică a produsului (în cazul tratamentului concomitent cu valproat).

 

Dozarea în tulburările bipolare

Pentru reducerea riscului de apariţie a reacţiilor cutanate, nu se recomandă depăşirea următoarelor doze iniţiale şi a titrării dozelor (vezi pct. 4.4).

 

 

 

 

 

Tabel 3

Monoterapia sau terapia combinată cu Epizol în tulburările bipolare la adulţii peste 18 ani.

 

Recomandări pentru doza iniţială, creşterea dozelor şi dozele de întreţinere ale lamotriginei

Schema terapeutică

Săptămâna 1 – 2

Săptămâna 3 - 4

Săptămâna 5

Doza de întreţinere (din săptămâna 6)

Monoterapie sau în combinaţie cu litiu (sau alt medicament fără interacţiuni farmacocinetice cu lamotrigina)

25 mg

o dată/zi

50 mg

o dată/zi sau divizată în două prize

100 mg

o dată/zi sau divizată în două prize

De obicei 200 mg

o dată/zi sau divizată în două prize.

Intervalul de doze:

100-400 mg/zi

 

Combinaţie cu valproatul

 

25 mg la 48 ore

25 mg o dată/zi

50 mg

o dată/zi sau divizată în două prize

100 mg o dată/zi sau divizată în două prize

 

Doza maximă/zi: 200 mg

 

Combinaţie cu inductoare enzimatice, de ex. carbamazepina sau fenobarbitalul, la pacienţii ce nu utilizează valproatul

50 mg o dată/zi

100 mg/zi, divizată în două prize

200 mg/zi, divizată în două prize

300 mg/zi în săptămâna 6. Poate creşte la 400 mg/zi în săptămâna 7 (divizată în două prize) la nevoie

NB: Pacienţii care primesc tratament concomitent cu antiepileptice/psihotrope, ale căror interacţiuni farmacocinetice cu lamotrigina nu sunt cunoscute, vor urma indicaţiile de la tratamentul concomitent cu valproat.

 

La atingerea dozei de întreţinere cu Epizol, tratamentul cu alte medicamente poate fi întrerupt, dacă există indicaţie clinică. Prin urmare, ajustările dozelor de lamotrigină se vor efectua după tabelul următor.

 

Tabel 4

Ajustarea dozelor de lamotrigină după întreruperea tratamentului cu alte medicamente în tulburări bipolare la adulţii peste 18 ani.

 


Dozele recomandate de lamotrigină după întreruperea altor medicamente

Întreruperea tratamentului

Săptămâna 1 după întrerupere

Săptămâna 2

Săptămâna 3 şi următoarele

Litiu sau alt medicament fără interacţiuni farmacocinetice cu lamotrigina

Rămâne pe doza curentă de întreţinere

(100-400 mg/zi).

Valproat

Doza zilnică se dublează, nu mai mult de 200 mg/zi.

 

Rămâne pe doza curentă de întreţinere sau creşte doza zilnică succesiv, nu mai mult de 100 mg/săptămâna.

Doza: 100-400 mg/zi.

Inductor enzimatic, de ex. carbamazepină

Rămâne pe 

400 mg/zi*

300 mg/zi

200 mg/zi

 

Rămâne pe

300 mg/zi*

225 mg/zi

150 mg/zi

 

Rămâne pe

200 mg/zi*

150 mg/zi

100 mg/zi

NB: După întreruperea medicamentelor antiepileptice/psihotrope, ale căror interacţiuni farmacocinetice cu lamotrigine nu sunt cunoscute, ajustarea dozelor se va face conform cu recomandările de la întreruperea tratamentului concomitent cu valproat.

* Depinde de doza curentă de întreţinere.

 

În tratamentul tulburărilor bipolare care necesită tratament combinat, doza de întreţinere a lamotriginei va fi ajustată conform următorului tabel.

 

Tabel 5

Ajustarea dozelor de lamotrigină în cazul suplimentării tratamentului cu alt medicament în tulburările bipolare la adulţii de peste 18 ani.

 

Dozele recomandate de lamotrigină

Tratamentul suplimentar

Doza curentă de întreţinere a lamotriginei

 

Săptămâna 1

Săptămâna 2

Săptămâna 3 şi următoarele

 

Litiu sau alt medicament fără interacţiuni farmacocinetice cu lamotrigină

 

Rămâne doza curentă de întreţinere

(100-400 mg/zi).

Valproat

100-200 mg/zi

100 mg/zi

Rămâne pe 100 mg/zi

300 mg/zi

150 mg/zi

Rămâne pe 150 mg/zi

400 mg/zi

200 mg/zi

Rămâne pe 200 mg/zi

Inductor enzimatic, de ex. carbamazepină, la pacienţii ce nu utilizează concomitent şi valproat.

 

100 mg/zi

100 mg/zi

150 mg/zi

200 mg/zi

 

150 mg/zi

150 mg/zi

225 mg/zi

300 mg/zi

200 mg/zi

200 mg/zi

300 mg/zi

400 mg/zi

NB: La suplimentarea tratamentului cu antiepileptice/psihotrope, ale căror interacţiuni farmacocinetice cu lamotrigina nu sunt cunoscute, se vor urma indicaţiile de la tratamentul concomitent cu valproat.

 

Întreruperea Lamotriginei în tulburările bipolare

În studiile clinice, după întreruperea bruscă a tratamentului cu lamotrigină nu s-au constatat creşteri ale incidenţei, gradului de severitate sau a reacţiilor adverse. Pacienţii cu tulburări bipolare pot astfel să întrerupă tratamentul cu lamotrigină, fără reducerea gradată a dozelor.

 

Grupe speciale de pacienţi

Copii sub 2 ani

Nu există suficiente informaţii despre utilizarea lamotriginei la copiii sub vârsta de 2 ani.

 

Pacienţi vârstnici (>65ani):

Nu este necesară ajustarea dozelor recomandate. Farmacocinetica lamotriginei la această vârstă nu diferă semnificativ faţă de farmacocinetica la restul populaţiei.

 

Insuficienţa hepatică

La pacienţii cu insuficienţă moderată (Child-Pugh grad B) şi în cea severă (Child-Pugh grad C), dozele iniţiale, titrarea dozelor şi dozele de întreţinere vor fi reduse, în general, cu aproximativ 50%, respectiv 75%. Titrarea dozelor şi dozele de întreţinere vor fi ajustate conform răspunsului clinic.

În funcţie de doză, la pacienţii cu insuficienţă hepatică, doză iniţială s-ar putea să nu corespundă exact cu concentraţia farmaceutică cea mai mică a produsului (vezi pct. 5.2).

 

Insuficienţa renală:

În cazul administrării lamotriginei la pacienţii cu insuficienţă renală, se recomandă precauţie. La pacienţii cu insuficienţă renală în stadii terminale, dozele iniţiale de lamotrigine depind şi de tratamentul concomitent cu alte medicamente; doze de întreţinere scăzute pot fi eficiente la pacienţi cu afectare semnificativă a funcţiei renale (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

 

Femei care iau contraceptive hormonale

(a) Iniţierea tratamentului cu lamotrigină la femeile care iau contraceptive hormonale:

Cu toate că s-a dovedit că tratamentul cu contraceptive orale creşte clearance-ul lamotriginei (vezi pct. 4.4 şi 4.5), nu sunt necesare ajustări ale titrării recomandate a dozelor de lamotrigină, numai datorită folosirii contraceptivelor hormonale orale. Titrarea dozelor se va face conform recomandărilor. (vezi Tabelul 1).

 

(b) Începerea tratamentului cu contraceptive hormonale la pacientele care iau deja dozele de întreţinere de lamotrigină şi NU iau inductoare/inhibitoare ale glucuronidării lamotriginei: doza de întreţinere a lamotriginei poate creşte de până la 2 ori, în funcţie de răspunsul clinic individual (vezi pct. 4.4 şi 4.5).

 

(c) Întreruperea tratamentului cu contraceptive hormonale la pacientele care iau doze de întreţinere de lamotrigină şi NU iau inductoare/inhibitoare ale glucuronidării lamotriginei:

Doza de întreţinere a lamotriginei poate scădea cu până la 50%, în funcţie de răspunsul clinic individual (vezi pct. 4.4 şi 4.5).

 

Reiniţierea tratamentului

Necesitatea titrării dozelor pentru atingerea dozei de întreţinere trebuie să fie tratată cu atenţie în cazul reiniţierii tratamentului la un pacient care l-a întrerupt, datorită riscului de apariţie a erupţiilor cutanate severe, dacă doza de iniţiere este prea mare şi dacă creşterea dozelor de lamotrigină este prea rapidă (vezi pct. 4.4). Cu cât intervalul de timp trecut de la administrarea ultimei doze este mai mare, cu atât trebuie acordată mai multă atenţie creşterii dozelor până la atingerea dozei de întreţinere. Dacă intervalul de timp de întrerupere a tratamentului depăşeşte de 5 ori timpul de înjumătăţire (vezi pct. 5.2), lamotrigina trebuie administrată conform recomandărilor generale.

 

Mod de administrare

Lamotrigina, comprimate dispersabile, trebuie dizolvată într-un volum suficient de apă, de ex. într-un pahar de apă.

Pentru dozele nerealizabile/nepractice pentru o anumită concentraţie, sunt disponibile alte concentraţii ale produsului.

 

4.3    Contraindicaţii

 

Hipersensibilitate la lamotrigină sau la oricare dintre excipienţii produsului.

 

4.4    Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

 

Datorită posibilelor reacţii încrucişate, lamotrigina trebuie administrată cu precauţie persoanelor cu sensibilitate cunoscută la carbamazepină şi fenitoină.

 

Reacţii cutanate

Au existat raportări privind reacţii adverse la nivel cutanat, ce au apărut în primele 8 săptămâni ale tratamentului cu lamotrigină. Majoritatea erupţiilor cutanate sunt uşoare şi autolimitate. Au fost raportate rareori erupţii cutanate severe, de tipul sindromului Stevens Johnson (SJS) şi epidermoliza toxică necrozantă (ETN) (vezi pct. 4.8).

 

Rapoartele din cadrul studiilor terapiei epilepsiei efectuate la adulţi în tratament cu doze recomandate, au arătat o incidenţă de 1 la 500 a apariţiei erupţiilor cutanate severe, dar studiile au arătat că incidenţa erupţiilor cutanate la copiii sub 12 ani, spitalizaţi, este mai mare (1/300 până la 1/100). Incidenţa aproximativă a reacţiior cutanate severe, de tipul sindromului Stevens Johnson (SJS) la adulţii şi copiii de peste 12 ani este de 1 la 1000.

 

La copii, apariţia iniţială a erupţiei poate fi greşit interpretată ca infecţie. La copiii la care apar erupţii cutanate şi febră în primele 8 săptămâni de tratament, se va lua în considerare posibilitatea apariţiei unei reacţii datorate substanţei active.

Adiţional, riscul total de apariţie a rashului poate fi puternic asociat cu:

- doze iniţiale mari de lamotrigină şi depăşirea titrării recomandate pentru atingerea dozei de întrţinere (vezi pct. 4.2)

- utlizarea concomitentă de valproat (vezi pct. 4.2 şi 4.5).

 

Toţi pacienţii (adulţi şi copii) care prezintă rash, trebuie evaluaţi imediat, lamotrigina va fi întreruptă de îndată, iar tratamentul nu va fi reînceput până nu se dovedeşte că erupţia cutanată nu se datorează substanţei active.

 

Erupţiile cutanate au fost raportate si ca parte a unui sindrom de hipersensibilitate asociat cu simptome sistemice, ce includ febră, limfadenopatii, edem facial şi tulburări sanguine şi hepatice. Sindromul prezintă un spectru variabil de severitate clinică şi poate, rareori, duce la coagulare intravasculară diseminată (CID) şi insuficienţe multiple de organ. Este importantă evidenţierea manifestărilor iniţiale de hipersensibilitate, (de ex. febră, limfadenopatie), chiar înaintea apariţiei erupţiei cutanate. Pacienţii vor fi sfătuiţi să se adreseze imediat medicului la apariţia primelor semne sau simptome de reacţii adverse. La apariţia acestor semne sau simptome, pacientul trebuie evaluat imediat si lamotrigina întrerupta, dacă nu se poate determina o altă etiologie.

 

Întreruperea tratamentului cu lamotrigină

Întreruperea bruscă a tratamentului cu lamotrigină poate provoca convulsii de rebound. Cu excepţia cazurilor de reacţii adverse (de ex. rash), dozele de lamotrigină vor fi reduse gradat, pe o perioadă de 2 săptămâni.

În cazul modificării tratamentului, trebuie luate în considerare interacţiunile farmacocinetice  potenţiale (de ex introducerea sau întreruperea altui antiepileptic; vezi pct. 4.2 şi 4.5).  La unii pacienţi, lamotrigina poate amplifica crizele.

 

Metabolismul acidului folic

Lamotrigina este un inhibitor slab al reductazei acidului dihidrofolic, de unde posibilitatea interferenţei cu metabolismul acidului folic în caz de terapie îndelungată (vezi pct. 4.5).

Alte organe

În literatură există raportări privind crize convulsive severe, inclusiv status epilepticus, care pot duce la rabdomioliză, disfuncţii multiple de organ şi coagulare intravasculară diseminată (CID), uneori cu deznodământ fatal. Cazuri similare au apărut la utilizarea  lamotriginei.

 

Utilizarea în combinaţie cu contraceptivele orale

Combinaţia etinilestradiol/levonorgestrel (30 mcg/150 mcg) determină scăderea nivelelor concentraţiilor de lamotrigină, prin creşterea semnificativă a clearance-ului (vezi pct. 4.5). De aceea, dozarea lamotriginei poate necesita titrare (vezi pct. 4.2).

De asemenea, apare o creştere modestă a clearance-ului levonorgestrelului, a concentraţiilor FSH-ului plasmatic şi a LH-ului în tratamentul combinat cu lamotrigină (a se consulta secţiunea 4.5). Nu poate fi exclusă nici posibilitatea efectelor asupra eficacităţii contraceptive. De aceea, pacientele trebuie sfătuite să comunice modificările menstruale apărute.

Alte contraceptive orale şi tratamente hormonale nu au fost studiate, cu toate acestea, pot prezenta efecte similare asupra parametrilor farmacocinetici ai lamotriginei.

 

Insuficienţa renală

În tratamentul pacienţilor cu insuficienţă renală trebuie manifestată precauţie, deoarece timpul de înjumătăţire al lamotriginei poate fi mărit în caz de insuficienţă renală severă. Este de aşteptat şi acumularea metabolitului glucuronidat.

Insuficienţa hepatică

Calea principală de eliminare este prin metabolizare hepatică. Pe baza datelor farmacocinetice la subiecţii cu insuficienţă hepatică, ajustarea dozelor se va face după severitatea bolii (clasificarea Child-Pugh).

 

Pacienţi care iau alte preparate ce conţin lamotrigină

Lamotrigine nu va fi administrată la pacienţii care iau alte preparate ce conţin lamotrigină decât la indicaţia medicului.

 

Femei de vârstă fertilă

Femeile de vârstă fertilă sau însărcinate vor utiliza anticonvulsivante numai în monoterapie, ori de câte ori este posibil, deoarece riscul de malformaţii este crescut în cazul terapiei combinate cu alte anticonvulsivante.

 

Tulburări bipolare

În timpul tratamentului se recomandă monitorizarea atentă a pacienţilor cu tendinţe suicidale, deoarece acestea fac parte din tabloul clinic al tulburărilor bipolare.

 

4.5    Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

 

Efectul lamotriginei asupra farmacocineticii altor substanţe active

 

Antiepileptice

Există raportări privind reacţii adverse la nivelul SNC, ce includ cefalee, greaţă, tulburări de vedere, ameţeli, diplopie şi ataxie la pacienţii în tratament cu carbamazepină, după iniţierea tratamentului cu lamotrigină. La reducerea dozelor de carbamazepine, simptomele se remit.

Cu toate că s-au observat modificări ale concentraţiilor plasmatice ale altor antiepileptice, studiile controlate nu au evidenţiat afectarea de către lamotrigină a concentraţiilor plasmatice ale antiepilepticelor administrate concomitent. Studiile in-vitro indică faptul că lamotrigina nu dizlocă alte antiepileptice de pe siturile de legare la proteine.

 

Contraceptivele hormonale

Într-un studiu pe 16 voluntari femei, o doză constantă de 300 mg lamotrigină nu are efect asupra farmacocineticii etinilestradiolului, component al unui produs combinat contraceptiv cu administrare orală. A fost observată o creştere modestă a clearance-ului general a componentei levonorgestrel. Măsurătorile concentraţiilor plasmatice ale FSH, LH şi estradiolului în timpul studiului au indicat o scădere a inhibiţiei activităţii hormonale ovariene la unele femei. Impactul creşterii modeste a clerance-ului levonorgestrelului, precum şi efectele modificărilor plasmatice ale concentraţiilor FSH şi LH asupra activităţii ovulatorii ovariane este necunoscut (vezi pct. 4.4). Efectele altor doze de lamotrigină în afară de 300 mg/zi, sau alte produse hormonale, nu au fost studiate.

 

Efecte ale altor substanţe active asupra farmacocineticii lamotrigine

 

Antiepilepticele inductoare enzimatice (ca fenitoina, carbamazepina, fenobarbitalul şi primidona) accentuează metabolizarea lamotriginei şi pot creşte dozele necesare (vezi pct. 4.2). Timpul de înjumătăţire al lamotriginei este redus la aproximativ 14 ore, iar la copiii sub 12 ani, la aproximativ 7 ore.

Valproatul reduce metabolizarea lamotriginei şi creşte timpul de înjumătăţire al lamotriginei de aproape 2 ori (vezi pct. 4.2 şi 4.4). Timpul de înjumătăţire al lamotriginei este crescut la aproximativ 70 ore, iar la copiii sub 12 ani: 45-55 ore.

 

Substanţele active care inhibă semnificativ  glucuronidarea lamotriginei

Substanţele active care induc

 semnificativ  glucuronidarea lamotriginei

Substanţele active care nu inhibă semnificativ sau induc  glucuronidarea lamotriginei

Valproat

Carbamazepina

Litiu

 

Fenitoina

Bupropiona

 

Primidona

Olanzapina

 

Fenobarbitalul

Oxcarbazepina**

 

Rifampicina***

 

 

Combinaţia* etinilestradiol/levonorgestrel

 

 

* Alte contraceptive orale şi tratamente hormonale nu au fost studiate, cu toate acestea, pot afecta similar parametrii farmacocinetici ai lamotriginei.

** Într-un studiu pe voluntari adulţi sănătoşi cu doze de 200 mg/zi lamotrigină şi 1200 mg/zi oxcarbazepină, rezultatele, în comparaţie cu placebo, au arătat că valorile medii ale Cmax şi AUC(0-24) pentru concentraţiile stabile de lamotrigină au fost reduse cu 2% şi, respectiv, 8%. Intervalul de siguranţă de 90% a indicat faptul că diferenţele au fost între (-) 22% şi (+) 8% pentru AUC(0-24) şi (-)15% şi (+)15% pentru Cmax. Au fost raportate mai frecvent reacţii adverse la tratamentul cu oxcarbazepină şi lamotrigină, în comparaţie cu monoterapia cu oricare dintre aceste produse. Cele mai frecvente reacţii adverse au fost cefaleea, ameţelile, greaţa şi somnolenţa.

*** Într-un studiu pe 10 bărbaţi adulţi, rifampicina a crescut clearance-ul şi a scurtat timpul de înjumătăţire al lamotriginei.

 

Contraceptivele hormonale

Într-un studiu pe 16 voluntari femei, administrarea unui contraceptiv oral ce conţinea 30 mcg etinilestradiol/150 mcg levonorgestrel a produs o creştere  de aproximativ 2 ori a clearance-ului general al lamotriginei, ceea ce a dus la o reducere medie de 52% pentru AUC lamotriginei, respectiv 39% pentru Cmax. Concentraţiile plasmatice ale lamotrigine au crescut progresiv în timpul săptămânii fără tratament (săptămâna "fără pastilă"), cu concentraţii pre-doză medii la sfărşitul săptămânii fără tratament contraceptiv, de aproximativ 2 ori mai mari decât în perioada terapiei combinate.

Dacă efectul terapeutic al lamotriginei este incert, cu toate ajustările dozelor, se recomandă luarea în considerare a unei metode contraceptive nehormonale.

Clinicienii vor aborda adecvat iniţierea sau întreruperea contraceptivelor orale de către paciente, în timpul tratamentului cu lamotrigină.

 

Substanţe active antipsihotice

Farmacocinetica litiului, după administrarea a 2 g gluconat anhidru de litiu de 2 ori/zi, timp de 6 zile la 20 subiecţi sănătoşi, nu a fost alterată după co-administrarea a 100 mg/zi lamotrigină.

 

Studiile in vitro pe 12 subiecţi au arătat  că doze orale multiple de bupropionă nu au avut efecte statistic semnificative asupra farmacocineticii unei doze unice de lamotrigină şi au determinat o creştere neînsemnată în AUC pentru lamotrigina glucuronid.

 

Inhibiţia in vitro indică faptul că formarea metabolitului primar al lamotrigine, 2-N-glucuronidul, a fost minim afectată de administrarea concomitentă de amitriptilină, bupropionă, clonazepam, haloperidol sau lorazepam.

Datele despre metabolismul bufuralolului din microzomii celulelor hepatice umane sugerează faptul că lamotrigina nu reduce clearance-ul substanţelor active eliminate predominant de CYP2D6. Rezultatele experimentelor in vitro sugerează, de asemenea, că este puţin probabil să fie afectat clearance-ul lamotriginei de administrarea clozapinei, fluoxetinei, fenelzinei, risperidonei, sertralinei sau trazodonei. Cu toate acestea, există informaţii că sertralina poate creşte toxicitatea lamotriginei, prin creşterea concentraţiilor sale plasmatice.

 

Acidul folic

Interacţiunea cu metabolismul acidului folic (vezi pct. 4.4 şi 4.6).

În timpul tratamentului îndelungat cu lamotrigină, nu s-au constatat modificări semnificative ale concentraţiei hemoglobinei, volumului eritrocitar mediu, sau a concentraţiilor acidului folic din leucocite sau plasmă în tratament de până la 1 an, sau in leucocite, la tratament de până la 5 ani.

 

4.6    Sarcina şi alăptarea

 

Sarcină

Riscul general, legat de epilepsie şi de antiepileptice

Se ştie că nou-născuţii din mame care iau antiepileptice sau au epilepsie, dezvoltă mai frecvent tulburări de tipul malformaţiilor cardiace şi cranio-faciale decât alţi copii. Terapia multiplă  cu antiepileptice în timpul sarcinii poate creşte riscul malformaţiilor fetale şi trebuie evitată, cu excepţia cazurilor în care este justificată, după stabilirea raportului risc-beneficiu.

Riscul legat de lamotrigină

Există date limitate referitoare la utilizarea lamotriginei în timpul sarcinii. Lamotrigina trece prin placentă, iar concentraţiile plasmatice la unii nou-născuţi ating nivele terapeutice. Lamotrigina nu va fi utilizată în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care beneficiul tratamentului pentru mamă depăşeşte riscul potenţial pentru făt. Reducerea sau întreruperea profilaxiei crizelor convulsive poate prezenta un risc considerabil atât pentru mamă, cât şi pentru făt şi este, probabil, mai mare decât riscul  malformaţiilor.

Testele la animale nu au evidenţiat efecte teratogene (vezi pct.5.3). Lamotrigina prezintă un uşor efect inhibitor asupra reductazei acidului dihidrofolic, ceea ce poate, cel puţin teoretic, creşte riscul de afectare embriofetală, prin reducerea nivelelor acidului folic. În cazul planificării unei sarcini sau în fazele timpurii ale acesteia, se poate avea în vedere administrarea acidului folic.

Modificările fiziologice din timpul sarcinii pot afecta nivelele lamotriginei şi/sau efectul terapeutic al acesteia. Există raportări asupra scăderii nivelelor lamotriginei în timpul sarcinii. Se recomandă măsuri adecvate de conduită clinică a femeilor însărcinate, aflate în tratament cu lamotrigină.

 

Alăptare

Există date limitate referitoare la utilizarea lamotriginei în timpul alăptării.

Lamotrigina este excretată în laptele matern iar nivelele plasmatice din sângele nou-născutului pot atinge nivelele terapeutice de la mamă. De aceea, alăptarea este permisă doar în cazul evaluării atente a raportului risc-beneficiu pentu făt sau se întrerupe. În cazul continuării alăptării, fătul va fi monitorizat în legătură cu posibilele efecte adverse.

 

4.7    Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

 

În timpul tratamentului cu lamotrigină, capacitatea de reacţie poate fi diminuată. În cazul conducerii vehiculelor sau folosirii utilajelor, acest fapt trebuie luat în considerare.

 

4.8    Reacţii adverse

 

Reacţiile adverse provin din date referitoare la cele două afecţiuni principale, epilepsia şi tulburările bipolare. Tabloul complet al reacţiilor adverse trebuie să ia în considerare ambele afecţiuni.

 

Reacţiile adverse se clasifică, după frecvenţă, în: foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100, <1/10), puţin frecvente (>1/1000, <1/100), rare (>1/10 000, <1/1000) şi foarte rare (<1/10 000).

Epilepsie

Reacţiile adverse apar mai ales la nivelul SNC şi au fost observate la 4-18% dintre pacienţi.

Tulburări sanguine şi limfatice:

Foarte rare:

Hematologice: neutropenia, leucopenia, anemia, trombocitopenia, pancitopenia, anemia aplastică şi agranulocitoza.

 

Tulburări ale sistemului imun:

Foarte rare:

Sindrom de hipersensibilitate (inclusiv simptome ca febră, limfadenopatie, edem facial, angioedem, reacţii sanguine şi hepatice (vezi pct. 4.4).

 

Tulburări psihiatrice:

Frecvente:

Iritabilitate.

Puţin frecvente:

Agresiune.

Foarte rare:

Ticuri, halucinaţii, confuzie.

 

Tulburări ale sistemului nervos central şi periferic:

Foarte frecvente:

Cefaleee, ameţeli.

Frecvente:

Ataxie, tremor, nistagmus, insomnie, somnolenţă.

Foarte rare:

Agitaţie, instabilitate, tulburări motorii, agravarea bolii Parkinson, efecte extrapiramidale, coreoatetoză, creşterea frecvenţei crizelor convulsive.

 

Tulburări oculare:

Foarte frecvente:

Vedere dublă, vedere neclară.

Rare:

Conjunctivită.

 

Tulburări gastrointestinale:

Frecvente:

Greaţă, vărsături, diaree.

Tulburări hepatobiliare:

Foarte rare:

Creşterea enzimelor hepatice, disfuncţie hepatică, inclusiv insuficienţă hepatică.

 

Afecţiuni cutanate şi ale ţesuturilor subcutanate:

Foarte frecvente:

Erupţie, de obicei maculopapulară.

Rare:

Sindrom Stevens-Johnson.

Foarte rare:

Epidermoliză toxică necrozantă (sindrom Lyell).

 

Tulburări osteomusculare şi ale ţesutului conjunctiv:

Foarte rare:

reacţii de tip lupic

 

Tulburări generale:

Frecvente:

Astenie.

 

Comparativ cu placebo (5%), 10% dintre pacienţii în tratament complementar cu lamotrigină au prezentat exantem. La 2% dintre pacienţi a fost nevoie de întreruperea tratamentului cu lamotrigină. În primele 8 săptămâni de tratament au apărut frecvent erupţii cutanate, de obicei maculopapulare, care au dispărut la întreruperea tratamentului cu lamotrigină (vezi pct. 4.4)

 

În cazuri rare au apărut erupţii cutanate severe, de tip sindrom Stevens-Johnson sau epidermoliză toxică necrozantă (sindrom Lyell).

Reacţiile cutanate au fost raportate ca parte a sindromului de hipersensibilitate asociat cu simptome sistemice variabile (febră, limfadenopatie, edem facial, anomalii sanguine şi hepatice, coagulare diseminată intravasculară (CID), insuficienţă multiplă de organ, (vezi pct. 4.4 ).

Disfuncţia hepatică apare de abicei în asociere cu reacţiile de hipersensibilitate, dar au fost cazuri rare în care a apărut independent de sindromul de hipersensibilitate.

În timpul tratamentului cu  lamotrigină au existat raportări asupra agravării simptomelor bolii Parkinson şi rare cazuri de reacţii extrapiramidale şi coreoatetoză la pacienţi fără antecedente.

 

Tulburările hematologice descrise apar atât în asociere cât şi independent de sindromul de hipersensibilitate.

Efectele asupra SNC sunt: ameţeli, ataxie, vedere dublă, vedere neclară şi greaţă, şi apar mai ales la pacienţii în tratament cu carbamazepină, care primesc tratament suplimentar cu lamotrigină. Reacţiile adverse se remit la scăderea dozei de carbamazepină.

 

Tulburări bipolare

Pentru a avea un tablou complet asupra reacţiior adverse, trebuie luate în considerare şi reacţiile adverse descrise la capitolul epilepsie.

 

Tulburări ale sistemului nervos central şi periferic:

Foarte frecvente:

Cefalee.

Frecvente:

Agitaţie, somnolenţă, ameţeli.

 

Afecţiuni cutanate şi ale ţesuturilor subcutanate:

Foarte frecvente:

Erupţie, de obicei maculopapulară.

Rare:

Sindrom Stevens-Johnson.

 

Tulburări osteomusculare şi de ţesut conjunctiv:

Frecvente:

Artralgii.

 

Tulburări generale:

Frecvente:

Dureri dorsale, prurit.

 

Într-o meta-analiză a tuturor studiilor asupra tulburărilor bipolare (controlate şi necontrolate), erupţia cutanată a fost raportată la 14% dintre pacienţii trataţi cu lamotrigină. În studii clinice controlate asupra tulburărilor bipolare, erupţia a fost raportată la 9% dintre pacienţii trataţi cu lamotrigină, spre deosebire de 8% dintre pacienţii trataţi cu placebo.

 

4.9    Supradozaj

 

Simptome

A fost raportată ingestia de doze de peste 10-20 ori doza terapeutică maximă. Supradozarea a produs simptome ce au inclus nistagmusul, ataxia, afectarea conştienţei şi coma. Mai pot apărea modificări ale ECG (îngustarea discretă a complexului QRS şi mărirea intervalului PR).

 

Tratament

În cazul supradozării, pacientul va fi internat şi se va asigura terapie suportivă. În caz de indicaţie, se va efectua lavaj gastric şi tratament cu cărbune activ. În tratamentul supradozării, nu există experienţă în ceea ce priveşte hemodializa. La 6 pacienţi cu insuficienţă renală, dializaţi timp de 4 ore, s-a îndepărtat din organism 20% din cantitatea de lamotrigină existentă.

 

 

5.      PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

 

5.1    Proprietăţi farmacodinamice

 

Grupul farmacoterapeutic: Alte antiepileptice; Antiepileptice

Codul ATC: N03A X09

Mod de acţiune:

Rezultatul studiilor farmacodinamice sugerează faptul că lamotrigina este blocant al canalelor de sodiu sensibile la modificările de potenţial. Blochează impulsurile repetitive, susţinute, dependente de potenţial la neuronii din cultură şi inhibă eliberarea patologică de glutamat (aminoacid ce joacă un rol cheie în declanşarea de convulsii), precum şi potenţialele de acţiune generate de glutamat.

 

Efectul asupra tulburărilor bipolare

În studiile clinice în care lamotrigina a fost evaluată în profilaxia de lungă durată, intervalul până la un nou episod ce necesită tratament a fost semnificativ mai mare la pacienţii în tratament cu lamotrigină, decât la cei cu placebo. Analiza parametrilor secundari de eficacitate a arătat un timp de apariţie a unui nou episod depresiv ce necesită tratament semnificativ mai lung la pacienţii în tratament cu lamotrigină, comparativ cu placebo. Din punct de vedere statistic, totuşi, intervalul de timp până la apariţia unui nou episod maniacal/hipomaniacal sau episoade mixte (manie/depresie) ce necesită tratament nu a fost semnificativ mai lung la pacienţii trataţi cu lamotrigină, comparat cu placebo. Tratamentul episoadelor depresive din tulburările bipolare cu antidepresive pot constitui un risc crescut de declanşare a maniei/hipomaniei. Nu există dovezi că tratamentul cu lamotrigină, comparat cu placebo, constituie un risc crescut de declanşare a maniei, hipomaniei sau episoadelor mixte. Într-un studiu la pacienţii de tip "rapid cycling" cu tulburări bipolare de tip I şi II, intervalul de timp până la un nou episod depresiv ce necesită tratament a fost semnificativ mai lung la pacienţii trataţi cu lamotrigină, comparativ cu placebo, iar numărul de pacienţi ce necesită tratament pentru episoadele depresive a fost semnificativ mai mic în grupul tratat cu lamotrigină, decât în grupul tratat cu placebo. Aproximativ 30% dintre pacienţii incluşi în studiile pivot profilactice  au fost "rapid cyclers" (4-6 episoade/an).

 

Incidenţa suicidului şi a tentativelor de suicid a fost foarte scăzută în aceste studii. Nu s-au observat diferenţe în incidenţă între lamotrigină şi placebo, chiar dacă studiile nu au urmărit specific aceste diferenţe (vezi pct. 4.4). Efectul lamotriginei în depresiile unipolare nu a putut fi demonstrat în trei studii placebo-controlate.

 

5.2    Proprietăţi farmacocinetice

 

Absorbţie

Lamotrigina este absorbită rapid şi complet din intestin, fără metabolizare semnificativă de primă trecere. Concentraţiile maxime plasmatice apar la aproximativ 2-3 ore după administrarea orală. La concentraţii plasmatice stabile, există o variabilitate individuală  a concentraţiei maxime atinse. Timpul de atingere a concentraţiei maxime este puţin întârziat de administrarea de alimente, dar nu şi cantitatea absorbită. Farmacocinetica este liniară până la 450 mg, care reprezintă cea mai mare doză unică testată.

 

Distribuţie

55% din cantitatea de lamotrigină se leagă de proteinele plasmatice. Este foarte puţin probabil ca deplasarea de pe proteinele plasmatice să genereze toxicitate. Volumul de distribuţie este de aproximativ 0,9-1,2 l/kg.

 

Metabolizare

Lamotrigine induce metabolism propriu într-o proporţie modestă, depinzând de doză. Aceasta duce la o scădere de 25 % a timpului de înjumătăţire la concetraţii plasmatice stabile, după administrarea a 150 mg, de 2 ori/zi. Oricum, nu există dovezi că lamotrigina ar afecta farmacocinetica altor antiepileptice, iar datele existente sugerează că sunt puţin probabile interacţiuni între lamotrigină şi substanţe active metabolizate de enzimele citocrom P450. UDP-glucuroniltransferazele sunt responsabile pentru metabolizarea lamotriginei. Principalul  metabolit detectat în urină este 2-N glucuronidul, ce corespunde la 65 % din doză.

 

 

Eliminare

Clearance-ul şi timpul de înjumătăţire nu sunt dependente de doză. Timpul de înjumătăţire mediu la adulţii sănătoşi este de 24 - 35 ore. Clearance-ul mediu pentru concentraţia stabilă la voluntarii sănătoşi este de 39±14 ml/min. Clearance-ul este predominant prin metabolizare, urmat de eliminarea metabolitului glucuronat prin urină. Sub 10% este eliminată nemodificată prin urină, iar aproximativ 2% este excretată prin fecale.

Într-un studiu pe subiecţi cu sindrom Gilbert (deficit de glucuroniltransferază), clearance-ul mediu aparent a fost redus cu 32%, în comparaţie cu grupul de control, însă valorile se încadrează în limite normale pentru populaţia generală.

Timpul de înjumătăţire al lamotriginei este afectat considerabil de tratamentul concomitent. Timpul de înjumătăţire mediu este redus la aproximativ 14 ore în caz de tratament combinat cu substanţe active inductoare enzimatice, ca fenitoina şi carbamazepina şi creşte la o medie de aproximativ 70 ore la co-administrare cu valproat (vezi pct. 4.2).

 

Grupe speciale de pacienţi

Copii

Clearance-ul ajustat la greutatea corporală este mai mare la copii decât la adulţi, cu valorile maxime la copiii sub 5 ani. Timpul de înjumătăţire al lamotriginei este în general mai scurt la copii decât la adulţi, cu o valoare medie de aproximativ 7 ore, în cazul administrării concomitente cu substanţe inductoare enzimatice, de tipul carbamazepinei şi fenitoinei şi crescând la valori medii de 45-50 ore la administrare cu valproat. (vezi pct. 4.2).

 

Vârstnici

Rezultatele unei analize farmacocinetice într-o populaţie incluzând pacienţi tineri şi vârsnici cu epilepsie, ce au participat la aceleaşi studii, indică faptul că nu s-a modificat clearance-ul lamotriginei într-o proporţie clinică relevantă. După administrarea unor doze unice, clearance-ul aparent a scăzut cu 12%, de la 35 ml/min la vârsta de 20 ani, la 31 ml/min la vârsta de 70 ani. Scăderea după 48 săptămâni de tratament a fost de 10%, de la 41 la 37 ml/min, între grupele de tineri şi de vârstnici. Adiţional, farmacocinetica lamotriginei a fost studiată la 12 vârstnici sănătoşi, după administrarea unei doze unice de 150 mg. Clearance-ul mediu la vârstnici (0,39 ml/min/kg) se situează în limitele valorilor clearance-ului mediu (0,31 la 0,65 ml/min/kg) obţinut în 9 studii cu subiecţi de vârste tinere, după administrarea unei doze unice de 30 - 450  mg.

 

Funcţie renală alterată

Nu există experienţă cu tratamentul cu lamotrigină la pacienţi cu insuficienţă renală. Studiile farmacocinetice după administrarea unei doze unice la pacienţii cu insuficienţă renală indică faptul că farmacocinetica lamotriginei este puţin afectată, dar concentraţiile plasmatice ale metabolitului major glucuronid au crescut de aproximativ 8 ori, datorită clearence-ului renal scăzut.

 

Funcţie hepatică alterată

A fost efectuat un studiu de farmacocinetică după administrarea unei doze unice la 24 pacienţi cu insuficienţă hepatică de grade variate şi 12 subiecţi sănătoşi în lotul de control. Clearance-ul mediu aparent al lamotrigine a fost de 0,31, 0,24 şi 0,10 ml/min la pacienţii cu insuficienţă hepatică de grad A, B şi C (clasificarea Child Pugh), comparativ cu 0,34 ml/min la grupul de control. Timpul de înjumătăţire: 36, 60, sau 110 ore, comparativ cu 32 ore la grupul de control. Se recomandă utilizarea unor doze scăzute la pacienţii cu insuficienţă hepatică de grad B şi C (vezi pct 4.2).

 

5.3    Date preclinice de siguranţă

 

Lamotrigina, în doze peste dozele terapeutice maxime de întreţinere, nu induce teratogenicitate la şobolani, şoareci şi iepuri. Doze ce induc toxicitatea maternă produc reducerea greutăţii fetale şi osificare întârziată a scheletului la şobolani şi şoareci.

După administrarea lamotriginei la şobolani, mai târziu în timpul gestatiei (ziua 15-20), s-a observat o creştere a mortalităţii fetale şi a celei postnatale.

Experimentele pe animale nu au evidenţiat afectarea fertilităţii de către lamotrigină. Nu există experienţă referitoare la efectele lamotriginei asupra fertilităţii la om. La şobolani, lamotrigina a redus nivelele acidului folic fetal. Se presupune că deficienţa de acid folic se poate asocia cu un risc crescut de malformaţii congenitale la animale şi oameni.

 

 

6.      PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

 

6.1    Lista excipienţilor

Carbonat bazic de magneziu greu, celuloză microcristalină, povidonă K 29/32, hidroxipropilceluloză de joasă substituţie, zaharină sodică, crospovidonă,  celuloză microcristalină si gumă guar (Avicel CE-15), aromă de coacăze negre (Silarom 1218203128), stearat de magneziu.

 

6.2    Incompatibilităţi

 

Nu este cazul.

 

6.3    Perioada de valabilitate

 

Epizol 2 mg: 18 luni.

Epizol 5 mg: 21 luni.

Epizol 25 mg, Epizol 50 mg, Epizol 100 mg şi Epizol 200 mg: 2 ani

 

6.4    Precauţii speciale pentru păstrare

 

Epizol 2 mg: A se păstra la temperaturi sub 30 °C.

Epizol 5 mg: A se păstra la temperaturi sub 30 °C.

Epizol 25 mg, Epizol 50 mg, Epizol 100 mg şi Epizol 200 mg: Nu sunt necesare condiţii speciale de păstrare.

 

6.5    Natura şi conţinutul ambalajului

 

Epizol 2 mg:

Cutie cu 2 blistere din PVdC/Al a câte 15 comprimate dispersabile.

Cutie cu 10 blistere din PVdC/Al a câte 10 comprimate dispersabile.

 

Epizol 5 mg

Cutie cu 3 blistere din PVdC/Al a câte 10 comprimate dispersabile

Cutie cu 10 blistere din PVdC/Al a câte 10 comprimate dispersabile

 

Epizol 25 mg

Cutie cu 3 blistere din PVdC/Al a câte 10 comprimate dispersabile

Cutie cu 10 blistere din PVdC/Al a câte 10 comprimate dispersabile

 

Epizol 50 mg

Cutie cu 2 blistere din PVdC/Al a câte 15 comprimate dispersabile

Cutie cu 10 blistere din PVdC/Al a câte 10 comprimate dispersabile

 

Epizol 100 mg

Cutie cu 3 blistere din PVdC/Al a câte 10 comprimate dispersabile

Cutie cu 10 blistere din PVdC/Al a câte 10 comprimate dispersabile

 

Epizol 200 mg

Cutie cu 3 blistere din PVdC/Al a câte 10 comprimate dispersabile

Cutie cu 10 blistere din PVdC/Al a câte 10 comprimate dispersabile

 

Există posibilitatea ca nu toate ambalajele să fie comercializate.

 

 

6.6    Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

 

Nu este cazul.

 

 

7.      DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Krka, d.d., Novo mesto

Smarjeska cesta 6, 8501 Novo mesto,

Slovenia

 

 

8.      NUMĂRELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

 

Epizol 2 mg

6473/2006/01-02

 

Epizol 5 mg

6474/2006/01-02

 

Epizol 25 mg

6475/2006/01-02

 

Epizol 50 mg

6476/2006/01-02

 

Epizol 100 mg

6477/2006/01-02

 

Epizol 200 mg

6478/2006/01-02

 

 

9.      DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

 

Prima autorizare IUNIE 2006

 

 

10.    DATA REVIZUIRII TEXTULUI

 

Mai 2006

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Persoanele care suferă de epilepsie vor fi înscrise în baza de date a Serviciului de Urgenţă 112 Guvernul României se alătură celor care marchează Ziua Internaţională a Luptei împotriva Epilepsiei, denumită şi "Purple Day", urmând ca Palatul Victoria să fie iluminat marţi seară, începând cu ora 18,30, în culoarea mov, informează Biroul de presă al Executivului.
Un sfert dintre persoanele cu epilepsie aflate în perioada profesională activă nu au un loc de muncă Aproximativ 25% dintre persoanele cu epilepsie la nivel mondial aflate în perioada profesională activă nu au loc de muncă, iar dintre acestea 64% declară şomajul ca o consecinţă directă a bolii, a afirmat marţi preşedintele Societăţii de neurologie din România, prof. dr. Ovidiu Băjenaru, în cadrul unei...
Al patrulea Centru de Epilepsie şi monitorizare EEG din ţară, inaugurat la Suceava Un Centru de Epilepsie şi monitorizare EEG, dotat cu un aparat performant pentru realizarea electroencefalogramei computerizate, a fost inaugurat, luni, la Suceava, acesta fiind al patrulea centru din ţară înfiinţat în cadrul proiectului de Telemedicină în Epilepsie din România, iniţiat de neurologul...
Bănicioiu: Suma alocată pacienţilor cu epilepsie rezistentă la tratamentul medicamentos va creşte în acest an Suma alocată pentru pacienţii cu epilepsie rezistentă la tratamentul medicamentos va creşte în acest an cu aproape 60%, a declarat marţi ministrul sănătăţii, Nicolae Bănicioiu.
Prima reţea de telemedicină în epilepsie a fost inaugurată la Cluj-Napoca Prima reţea de telemedicină în epilepsie din România a fost inaugurată, miercuri, la Cluj-Napoca, printr-o investiţie de 120.000 de euro.
Suceava: Centrul Nord-Est Carpatic de Epilepsie, la Spitalul Judeţean de Urgenţă La Spitalul Judeţean de Urgenţă (SJU) Suceava se va înfiinţa Centrul Nord-Est Carpatic de Epilepsie (CNECE), în colaborare cu o clinică specializată în această patologie, din Germania, a declarat, miercuri, într-o conferinţă de presă, medicul specialist în neurologie pediatrică, epileptolog cu competenţe...