Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

LAMOTRIGIN STADA 50 mg
Denumire LAMOTRIGIN STADA 50 mg
Descriere Adulţi şi adolescenţi:
Ca monoterapie în epilepsie:
- crize parţiale
- crize generalizate
* crize primare
* crize secundare tonico-clonice
Adulţi şi adolescenţi:
Ca tratament adjuvant în epilepsie:
- crize parţiale
- crize generalizate
*crize primare
* crize secundare tonico-clonice
- crize convulsive asociate cu Sindromul Lennox-Gastaut, când terapia asociată cu alte antiepileptice nu a avut rezultatul dorit.
Copii în vârstă de peste 2 ani:
Ca terapie adjuvantă în epilepsie:
- crize parţiale
- crize asociate sindromului Lennox – Gastaut
Administrarea acestui medicament se va iniţia numai de către un neurolog sau un neurolog pediatru, experimentat în tratarea epilepsiei, sau se va utiliza în clinicile de neurologie şi similare.
Denumire comuna internationala LAMOTRIGINUM
Actiune terapeutica ANTIEPILEPTICE ALTE ANTIEPILEPTICE
Prescriptie P-6L - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala valabila 6 luni
Forma farmaceutica Comprimate dispersabile
Concentratia 50mg
Ambalaj Cutie x 10 blist. PVC-Aclar/Al x 10 compr. disp.
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC N03AX09
Firma - Tara producatoare STADA ARZNEIMITTEL AG - GERMANIA
Autorizatie de punere pe piata STADA ARZNEIMITTEL AG - GERMANIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre LAMOTRIGIN STADA 50 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> LAMOTRIGIN STADA 100 mg Comprimate dispersabile, 100mg >> LAMOTRIGIN STADA 25 mg Comprimate dispersabile, 25mg >> LAMOTRIGIN STADA 50 mg Comprimate dispersabile, 50mg
Prospect si alte informatii despre LAMOTRIGIN STADA 50 mg, comprimate dispersabile   Rezumatul caracteristicilor produsului   Prospect       

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 6550/2006/01-02-03-04-05-06-07-08;                          Anexa 2

6551/2006/01-02-03-04-05-06-07-08; 6552/2006/01-02-03-04-05-06-07-08                

                                                                                                                  Rezumatul caracteristicilor produsului                                                

 

 

 

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

 

 

 

 

1.      DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

 

Lamotrigin STADA 25 mg, comprimate dispersabile

Lamotrigin STADA 50 mg, comprimate dispersabile

Lamotrigin STADA 100 mg, comprimate dispersabile

 

 

2.      COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

 

Lamotrigin STADA 25 mg

Un comprimat dispersabil conţine lamotrigină 25 mg

Lamotrigin STADA 50 mg

Un comprimat dispersabil conţine lamotrigină 50 mg

Lamotrigin STADA 100 mg

Un comprimat dispersabil conţine lamotrigină 100 mg

 

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

 

 

3.      FORMA FARMACEUTICĂ

 

Comprimate dispersabile

Lamotrigin STADA 25 mg: comprimate rotunde, albe, biconvexe, marcate cu “25” pe una din feţe

Lamotrigin STADA 50 mg: comprimate rotunde, albe, biconvexe, marcate cu “50” pe una din feţe

Lamotrigin STADA 100 mg: comprimate rotunde, albe, biconvexe, marcate cu “100” pe una din feţe

 

 

4.      DATE CLINICE

 

4.1    Indicaţii terapeutice

 

Adulţi şi adolescenţi:

Ca monoterapie în epilepsie:

        - crize parţiale

        - crize generalizate

                        * crize primare

                        * crize secundare tonico-clonice

 

Adulţi şi adolescenţi:

Ca tratament adjuvant în epilepsie:

            - crize parţiale

            - crize generalizate

                          *crize primare

                        * crize secundare tonico-clonice

            - crize convulsive asociate cu Sindromul Lennox-Gastaut, când terapia asociată cu alte antiepileptice nu a avut rezultatul dorit.

Copii în vârstă de peste 2 ani:

Ca terapie adjuvantă în epilepsie:

-           crize parţiale

-           crize asociate sindromului Lennox – Gastaut

 

Administrarea acestui medicament se va iniţia numai de către un neurolog sau un neurolog pediatru, experimentat în tratarea epilepsiei, sau se va utiliza în clinicile de neurologie şi similare.

 

4.2    Doze şi mod de administrare

 

Pentru a se atinge doza de întreţinere, greutatea în situaţia pacienţilor pediatrici trebuie monitorizată, iar doza trebuie restabilită pe măsură ce apar modificări ale greutăţii.

Dacă o doză de lamotrigină calculată (de exemplu pentru pacienţii pediatrici sau cu insuficienţă hepatică) nu este echivalentă cu un număr de comprimate întregi, doza care se va administra va fi egală cu cel mai mic număr de comprimate întregi.

 

Dacă tratamentul asociat cu mai multe antiepileptice este întrerupt pentru a se face trecerea la monoterapie, sau dacă sunt adăugate alte antiepileptice la scheme de tratament care conţin lamotrigină, se va acorda atenţie efectului pe care acestea le-ar putea avea asupra farmacocineticii diferitelor substanţe active, inclusiv asupra lamotriginei (vezi pct. 4.5).

 

Doza iniţială şi creşterile ulterioare de doză nu trebuie depăşite, pentru minimalizarea riscului de apariţie a unei erupţii cutanate (vezi pct. 4.4).

 

Adulţi şi adolescenţi

 

Monoterapie (vezi Tabelul 1)

Doza iniţială de lamotrigină în monoterapie este de 25 mg/zi o dată pe zi timp de 2 săptămâni, urmată de 50 mg/zi o dată pe zi timp de 2 săptămâni. Ulterior, doza se măreşte cu maximum 50-100 mg la fiecare 1-2 săptămâni, până la obţinerea răspunsului optim. Doza uzuală de întreţinere este de        100-200 mg/zi, administrată o dată pe zi sau în 2 prize divizate.La unii pacienţi a fost necesară o doză de 500 mg/zi pentru obţinerea răspunsului preconizat.

 

Terapie asociată cu alte antiepileptice (vezi Tabelul 1)

 

Pacienţi cărora li se administrează valproat cu sau fără alte antiepileptice (vezi pct. 4.5)

 

Doza iniţială este de 25 mg lamotrigină o dată la două zile, timp de 2 săptămâni, urmată de 25 mg/zi o dată pe zi timp de 2 săptămâni. Ulterior, doza se măreşte cu maximum 25-50 mg la fiecare 1-2 săptămâni, până la obţinerea răspunsului optim. Doza uzuală de întreţinere este de 100-200 mg/zi, administrată o dată pe zi sau în 2 prize divizate.La unii pacienţi a fost necesară o doză de 500 mg/zi pentru obţinerea răspunsului preconizat.

 

Pacienţi cărora li se administrează alte antiepileptice sau alte substanţe active care induc metabolismul lamotriginei, cu sau fără alte antiepileptice, cu excepţia valproatului (vezi pct. 4.5)

 

Doza iniţială este de 50 mg/zi, o dată pe zi, timp de 2 săptămâni, apoi 100 mg/zi administrat în 2 prize divizate timp de 2 săptămâni. Ulterior, doza se măreşte cu maximum 100 mg la fiecare 1-2 săptămâni, până la obţinerea răspunsului optim. Doza uzuală de întreţinere este de 200-400 mg/zi, administrată în 2 prize divizate. La unii pacienţi a fost necesară o doză de 500-700 mg/zi pentru obţinerea răspunsului preconizat.

 

Pacienţi cărora li se administrează oxcarbazepină fără alte substanţe active care interferă cu metabolismul lamotriginei (vezi pct. 4.5)

 

Doza iniţială este de 25 mg o dată pe zi timp de două săptămâni, apoi 50 mg o dată pe zi timp de două săptămâni. Ulterior, doza se măreşte cu maximum 50-100 mg la fiecare 1-2 săptămâni, până la obţinerea răspunsului optim. Doza uzuală de întreţinere este de 100-200 mg/zi, administrată o dată pe zi sau în 2 prize divizate.

 

Tabelul 1

Creşterea recomandată a dozei de lamotrigină pentru tratarea epilepsiei la adulţi şi adolescenţi (doză zilnică totală în mg/zi)

 

Regim de tratament

Săptămâna      1 + 2

Săptămâna   3 + 4

Doza de întreţinere

Monoterapie

25 mg

(o dată pe zi)

50 mg

(o dată pe zi)

100-200 mg

(o dată pe zi sau în 2 prize divizate). Pentru a ajunge la doza de întreţinere, doza zilnică trebuie mărită cu maximum 50-100 mg la fiecare 1-2 săptămâni

Tratament adjuvant în asociere cu valproat, cu sau fără alte antiepileptice

12,5 mg

(25 mg o dată la două zile)

25 mg

(o dată pe zi)

100-200 mg

(o dată pe zi sau în 2 prize divizate). Pentru a ajunge la doza de întreţinere, doza zilnică trebuie mărită cu maximum 25-50 mg la fiecare 1-2 săptămâni

Tratament adjuvant în asociere cu antiepileptice inductoare enzimatice*, cu sau fără alte antiepileptice (exceptând valproatul de sodiu)

50 mg

(o dată pe zi)

100 mg

(în 2 prize divizate)

200-400 mg

(în 2 prize divizate). Pentru a ajunge la doza de întreţinere, doza zilnică trebuie mărită cu maximum 100 mg la fiecare 1-2 săptămâni

Tratament adjuvant în asociere cu oxcarbazepină, fără alţi inductori sau inhibitori enzimatici

25 mg

(o dată pe zi)

50 mg

(o dată pe zi)

100-200 mg

(o dată pe zi sau în 2 prize divizate). Pentru a ajunge la doza de întreţinere, doza zilnică trebuie mărită cu maximum 50-100 mg la fiecare 1-2 săptămâni

*de ex. fenitoină, carbamazepină, fenobarbital, primidonă sau alţi inductori enzimatici (vezi pct. 4.5)

 

Copii cu vârsta între 2 şi 12 ani

 

Terapie asociată cu alte antiepileptice (vezi Tabelul 2)

 

Copii care primesc valproat cu / fără alte medicamente antiepileptice

 

Doza iniţială de lamotrigină este de 0,15 mg/kg şi zi în priză unică timp de 2 săptămâni, urmată de   0,3 mg/kg şi zi în priză unică timp de 2 săptămâni. După aceea, doza trebuie mărită cu maxim          0,3 mg/kg şi zi la fiecare 1-2 săptămâni până la obţinerea răspunsului optim. Doza uzuală de întreţinere este de 1-5 mg/kg şi zi în priză unică sau în 2 prize divizate, doza maximă fiind de          200 mg/zi.

 

Copii care primesc medicamente antiepileptice inductoare enzimatice sau alte substanţe active inductoare enzimatice cu / fără alte medicamente antiepileptice, cu excepţia valproatului

 

Doza iniţială de lamotrigină este de 0,6 mg/kgşi zi în 2 prize zilnice timp de 2 săptămâni, urmată de 1,2 mg/kg şi zi în 2 prize zilnice timp de 2 săptămâni. După aceea, doza trebuie mărită cu maxim     1,2 mg/kg şi zi la fiecare 1-2 săptămâni până la obţinerea răspunsului optim. Doza uzuală de întreţinere este de 5-15 mg/kg şi zi administrată în 2 prize divizate, doza maximă fiind de 400 mg/zi.

 

Copii care primesc oxcarbazepină fără substanţe active inductoare sau inhibitoare enzimatice

 

Doza iniţială de lamotrigină este de 0,3 mg/kg şi zi în priză unică sau în 2 prize divizate timp de 2 săptămâni, urmată de 0,6 mg/kg şi zi în priză unică sau în 2 administrări zilnice, timp de 2 săptămâni. După aceea, doza trebuie mărită cu maxim 0,6 mg/kg şi zi la fiecare 1-2 săptămâni până la obţinerea răspunsului optim. Doza uzuală de întreţinere este de 1-10 mg/kg şi zi administrată în 2 prize divizate, doza maximă fiind de 200 mg/zi.

 

Tabelul 2

Creşterea recomandată a dozei de lamotrigină în cazul terapiei associate, la copii cu vârsta între 2 şi 12 ani (doza zilnică totală în mg / kg şi zi)

 

Regim terapeutic

Săptămânile 1 + 2

Săptămânile 3 + 4

Doza de întreţinere

Tratament adjuvant în asociere cu valproat cu sau fără alte medicamente antiepileptice

0,15 mg/kg ** (priză unică zilnică)

0,3 mg/kg (priză unică zilnică)

1-5 mg/kg

(o dată pe zi sau divizat în 2 prize)

pentru a obţine doza de întreţinere, doza zilnică trebuie mărită cu maxim 0,3 mg/kg la fiecare 1-2 săptămâni, până la o doză maximă de 200 mg/zi.

Tratament adjuvant în asociere cu medicamente antiepileptice inductoare enzimatice* cu sau fără alte medicamente antiepileptice (cu excepţia valproatului)

0,6 mg/kg (în 2 prize divizate)

1,2 mg/kg (în 2 prize divizate)

5-15 mg/kg

(administrată în 2 prize)

pentru a obţine doza de întreţinere, doza zilnică trebuie mărită cu maxim 1,2 mg/kg la fiecare 1-2 săptămâni, până la o doză maximă de 400 mg/zi.

Tratament adjuvant în asociere cu oxcarbazepină fără alte medicamente inductoare sau inhibitoare enzimatice

0,3 mg/kg (în priză unică sau în 2 prize divizate)

0,6 mg/kg (în priză unică sau în 2 prize divizate)

1-10 mg/kg

(o dată pe zi sau divizat în 2 prize)

pentru a obţine doza de întreţinere, doza zilnică trebuie mărită cu maxim 0,6 mg/kg la fiecare 1-2 săptămâni, până la o doză maximă de 200 mg/zi.

* de exemplu fenitoină, carbamazepină, fenobarbital, primidonă sau alte inductoare enzimatice (vezi punctul 4.5)

** NOTĂ: În funcţie de greutatea copilului, este posibil ca schema de ajustare a dozei să nu fie realizabilă cu formele actuale de concentraţie disponibile ale acestui medicament.

 

Este posibil ca pacienţii cu vârste între 2 şi 6 ani să necesite o doză de întreţinere situată la limita superioară a intervalului  recomandat.

La pacienţii pediatrici cu o greutate corporală sub 17 kg nu este posibilă administrarea dozei iniţiale exacte a tratamentului utilizând cea mai mică mărime a concentraţiei a acestui medicament (referitor la tratamentul adjuvant cu valproat).

 

La pacienţii în tratament cu  antiepileptice a căror  interacţiune farmacocinetică cu lamotrigina nu este cunoscută în prezent, se vor folosi recomandările de creştere a dozei pentru lamotrigină administrată concomitent cu valproatul, iar după aceea doza se va creşte până la obţinerea răspunsului optim.

 

Grupe speciale de pacienţi

Copii cu vârsta sub 2 ani

Pentru copiii cu vârsta sub 2 ani nu există suficiente date disponibile în ceea ce priveşte utilizarea lamotriginei.

 

Pacienţi vârstnici (>65 ani)

Nu este necesară o ajustare a dozei, faţă de schemele recomandate. Farmacocinetica lamotriginei la această grupă de vârstă nu diferă semnificativ de cea pentru restul populaţiei.

 

Insuficienţă hepatică

Iniţial, dozele de creştere şi de întreţinere trebuie reduse în general cu aproximativ 50% la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată (Child-Pugh grad B) şi până la 75% la cei cu insuficienţă hepatică severă (Child-Pugh grad C). Dozele de creştere şi de întreţinere se ajustează în funcţie de răspunsul clinic.

În funcţie de doza  recomandată, este posibil ca la pacienţii cu insuficienţă hepatică,  concentraţiile disponibile curente ale Lamotrigin STADA să nu fie adecvate (vezi pct.5.2).

 

Insuficienţă renală

Administrarea lamotriginei la pacienţii cu insuficienţă renală se va face cu precauţie. Pentru pacienţii cu insuficienţă renală în stadiu final, dozele iniţiale de Lamotrigin STADA vor depinde de medicaţia concomitentă a acestora; doze de întreţinere mai reduse pot fi eficiente la pacienţii cu insuficienţă renală severă (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

 

Paciente care utilizează anticoncepţionale hormonale

(a) Începerea tratamentului cu lamotrigină la pacientele care iau deja anticoncepţionale hormonale:

Deşi s-a demonstrat că un anticoncepţional hormonal creşte clearance-ul lamotriginei (vezi pct 4.4 şi 4.5), nu sunt necesare ajustări faţă de recomandările de creştere a dozei, numai datorită utilizării anticoncepţionalelor hormonale. Creşterea dozei trebuie să respecte recomandările (vezi Tabelul 1).

 

(b) Începerea tratamentului contraceptiv la pacientele care se află deja în tratament de întreţinere cu lamotrigină şi NU  iau inductori/inhibitori ai glucoronizării lamotriginei:

Ar putea fi necesar ca doza de întreţinere a lamotriginei să fie crescută chiar şi de două ori, în funcţie de răspunsul clinic individual (vezi pct 4.4 şi 4.5).

 

(c) Întreruperea administrării anticoncepţionalelor hormonale la pacientele care se află deja în tratament de întreţinere cu lamotrigină şi NU iau inductori/inhibitori ai glucoronizării lamotriginei:

Ar putea fi necesar ca doza de întreţinere de lamotrigină să fie redusă chiar cu 50%, în funcţie de răspunsul clinic individual (vezi pct 4.4 şi 4.5).

 

Reluarea terapiei

 

Necesitatea creşterii până la doza de întreţinere se va evalua atent la reluarea tratamentului cu lamotrigină la pacienţii care l-au întrerupt indiferent de motiv, deoarece riscul apariţiei unei erupţii grave este asociat cu dozele iniţiale crescute şi cu depăşirea pragului recomandat de creştere a dozei de lamotrigină (vezi pct 4.4). Cu cât durata  de timp  de la administrarea anterioară este mai mare, cu atât trebuie acordată mai multă atenţie creşterii dozei de întreţinere. Dacă perioada trecută de la întreruperea tratamentului cu lamotrigină depăşeşte de cinci ori timpul de înjumătăţire plasmatică (vezi pct 5.2), doza de lamotrigină se va creşte în general până la doza de întreţinere conform schemei recomandate.

 

Mod de administrare

Înainte de administrare, comprimatele dispersabile de lamotrigină trebuie dispersate într-o cantitate suficientă de apă până la obţinerea unei dispersii omogene. Comprimatele pot fi şi înghiţite întregi sau pot fi mestecate.

Se recomandă administrarea comprimatelor la aceeaşi oră din timpul zilei înainte sau după masă.

Se vor alege acele concentraţii care să permită administrarea dozei stabilite folosind numai comprimate întregi.

 

4.3    Contraindicaţii

 

Hipersensibilitate faţă de lamotrigină sau la oricare dintre excipienţii medicamentului.

 

4.4    Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

 

Reacţii cutanate

Au fost raportate reacţii adverse cutanate, care au apărut în general în primele 8 săptămâni de la începerea tratamentului cu lamotrigină. Majoritatea erupţiilor cutanate sunt uşoare şi autolimitate. Au fost raportate rar erupţii cutanate grave, inclusiv sindrom Stevens Johnson (SJS) şi necroliză epidermică toxică (NET) (vezi pct. 4.8).

 

Rapoartele din studiile la adulţii cu epilepsie la care s-au aplicat recomandările curente de administrare au arătat o incidenţă a erupţiei cutanate grave de aproximativ 1 la 500, dar studiile sugerează că incidenţa erupţiilor asociate cu spitalizare la copiii sub 12 ani este mai mare (1/300 până la 1/100).  Incidenţa aproximativă a erupţiilor cutanate grave raportate ca SJS la adulţi şi adolescenţi este de 1 la 1000.

 

La copii, apariţia pentru prima oară a unei erupţii cutanate poate fi confundată cu o infecţie. Medicii trebuie să ia în calcul posibilitatea unei reacţii la substanţa activă la copiii care dezvoltă simptome de erupţie cutanată şi febră în primele 8 săptămâni de tratament.

 

În plus, riscul global de erupţie cutanată pare a fi în strânsă legătură cu:

 

-       doze iniţiale crescute de lamotrigină şi depăşirea pragului recomandat de creştere a dozei de lamotrigină (vezi pct. 4.2)

-       utilizarea concomitentă de valproat (vezi pct. 4.2 şi 4.5).

 

Toţi pacienţii (adulţi şi copii) care se confruntă cu o erupţie cutanată trebuie evaluaţi imediat, iar tratamentul cu lamotrigină trebuie întrerupt imediat şi nu se mai reia decât dacă erupţia nu are în mod clar nicio legătură cu substanţa activă.

 

De asemenea, erupţia cutanată a fost raportată ca parte a sindromului de hipersensibilitate asociat cu un tablou variabil de simptome sistemice, incluzând febră, limfadenopatie, edem facial şi tulburări hematologice şi hepatice. Sindromul prezintă un spectru larg de severitate clinică şi, rareori, poate conduce la coagulare intravasculară diseminată (CID) şi la insuficienţă multiorganică. Este important de reţinut că manifestările precoce de hipersensibilitate (de exemplu febră, limfadenopatie) pot apărea chiar dacă erupţia cutanată nu este evidentă. Pacienţii trebuie avertizaţi să solicite consult medical imediat dacă apar astfel de semne şi simptome. Dacă apar astfel de semne şi simptome, pacientul trebuie consultat imediat, iar tratamentul cu lamotrigină trebuie întrerupt dacă nu se poate stabili o etiologie alternativă.

 

Întreruperea administrării lamotriginei

 

Întreruperea bruscă a administrării lamotriginei poate provoca reapariţia crizelor. În afară de cazul în care raţiuni de siguranţă (de exemplu erupţie cutanată) impun o întrerupere bruscă, doza de lamotrigină se va reduce gradat, de-a lungul unei perioade de 2 săptămâni.

 

Trebuie luate în considerare posibilele interacţiuni farmacocinetice în cazul unei modificări a tratamentului (de exemplu introducerea sau oprirea altor antiepileptice, vezi pct.4.2 şi 4.5). Lamotrigina poate creşte numărul crizelor la unii pacienţi.

 

Metabolismul acidului folic

 

Lamotrigina este un inhibitor slab al reductazei acidului dihidrofolic, existând deci posibilitatea de interferenţă cu metabolismul acidului folic în tratamentul pe termen lung (vezi pct 4.5).

 

Alte organe

 

În literatura de specialitate există raportări de crize convulsive severe, inclusiv status epilepticus, care pot conduce la rabdomioliză, disfuncţii multiorganice şi coagulare intravasculară diseminată (CID), uneori cu rezultate letale. Cazuri similare au apărut în asociere cu utilizarea de lamotrigină.

 

Utilizarea în asociere cu anticoncepţionalele orale

 

S-a demonstrat că o combinaţie etinilestradiol / levonorgestrel (30 mcg / 150 mcg) creşte clearance-ul lamotriginei de aproximativ două ori determinând  reducerea concentraţiei plasmatice de lamotrigină, (vezi pct 4.5). Astfel, doza de lamotrigină ar putea necesita ajustare (vezi pct 4.2).

Există de asemenea o creştere modestă a clearance-ului de levonorgestrel şi a concentraţiilor plasmatice de FSH şi LH când se utilizează concomitent cu lamotrigină (vezi pct 4.5). Posibilitatea apariţiei unor efecte asupra eficacităţii metodei contraceptive nu poate fi exclusă. Prin urmare, pacientele trebuie instruite să raporteze imediat orice modificări apărute în ciclul menstrual.

Alte anticoncepţionale orale şi tratamente hormonale nu au fost studiate, totuşi pot afecta în mod similar parametrii farmacocinetici ai lamotriginei.

 

Insuficienţă renală

 

Trebuie luate măsuri de precauţie la tratarea pacienţilor cu insuficienţă renală, deoarece timpul de înjumătăţire al lamotriginei se poate prelungi în caz de insuficienţă renală severă. Se preconizează de asemenea acumularea metabolitului glucuronid.

 

Insuficienţă hepatică

 

Principala cale de eliminare este metabolizarea hepatică. În baza datelor farmacocinetice la subiecţii cu insuficienţă hepatică, se recomandă ajustarea dozei în funcţie de severitate (Clasificare Child-Pugh).

 

Pacienţi în treatment cu alte preparate care conţin lamotrigină

 

Lamotrigin STADA nu trebuie administrat pacienţilor trataţi în mod curent cu orice alte preparate care conţin lamotrigină, fără a consulta în prealabil un medic.

 

Reluarea tratamentului

 

Se recomandă ca tratamentul cu Lamotrigin STADA să nu fie reluat la pacienţii care l-au întrerupt datorită unei erupţii cutanate asociate cu un tratament anterior cu lamotrigină, decât dacă posibilele avantaje sunt în mod clar mult mai importante decât riscurile (vezi pct. 4.2).

 

Femei aflate în perioada fertilă

 

Femeile aflate în perioada fertilă şi în timpul sarcinii trebuie să utilizeze pe cât posibil antiepilepticele în monoterapie, deoarece riscul de malformaţii poate creşte în cazul tratamentului cu asocieri de mai multe anticonvulsivante.

 

4.5    Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

 

Efectul lamotriginei asupra farmacocineticii altor substanţe active

 

Antiepileptice

Au fost raportate evenimente adverse nervos- centrale, inclusiv cefalee, greaţă, vedere înceţoşată, ameţeli, diplopie şi ataxie la pacienţii aflaţi în tratament cu carbamazepină după introducerea lamotriginei. De regulă, astfel de efecte dispar la reducerea dozei de carbamazepină.

Deşi au fost raportate modificări ale concentraţiilor plasmatice ale altor antiepileptice, studiile controlate nu au arătat că lamotrigina ar afecta concentraţia plasmatică a medicamentelor antiepileptice administrate concomitent. Studiile in vitro indică faptul că lamotrigina nu înlocuieşte alte antiepileptice de pe locurile de legare de proteine.

 

Anticoncepţionale hormonale

În cadrul unui studiu efectuat la 16 voluntari de sex feminin, o doză de lamotrigină de 300 mg la starea de echilibru nu a avut nici un efect asupra farmacocineticii componentei etinilestradiol dintr-un contraceptiv combinat cu administrare orală. A fost observată o uşoară creştere a clearance-ului total al componentei levonorgestrel rezultând în medie o reducere cu 19% şi respectiv 12% a ASC şi respectiv Cmax pentru levonorgestrel. Măsurarea concentraţiei plasmatice de FSH, LH şi estradiol în cadrul studiului a indicat o oarecare pierdere a supresiei activităţii hormonale ovariene la unele femei, deşi măsurătorile concentraţiei plasmatice a progesteronului au arătat că nu există dovezi hormonale ale ovulaţiei la nici una din cele 16 femei.

Impactul acestei uşoare creşteri a clearance-ului de levonorgestrel şi modificările de FSH şi LH plasmatic asupra activităţii ovulare ovariene nu sunt cunoscute (vezi pct. 4.4). Nu au fost studiate efectele altor doze de lamotrigină (altele decât 300 mg/zi) iar studii cu alte preparate hormonale pentru femei nu au fost efectuate.

 

Efecte ale altor substanţe active asupra farmacocineticii lamotriginei

Antiepilepticele care induc enzimele de metabolizare (cum ar fi fenitoină, carbamazepină, fenobarbital şi primidonă) potenţează metabolismul lamotriginei şi pot necesita creşterea dozelor (vezi pct. 4.2).

Valproatul în schimb reduce metabolizarea lamotriginei şi creşte în medie timpul de înjumătăţire plasmatică a lamotriginei aproape de două ori (vezi pct. 4.2 şi 4.4).

 

Substanţe active care inhibă semnificativ glucoronidarea lamotriginei

 

Valproat

Substanţe active care induc semnificativ glucoronidarea lamotriginei

Carbamazepină

Fenitoină

Primidonă

Fenobarbital

Rifampicină***

Combinaţie Etinilestradiol/Levonorgestrel*

Substanţe active care nu inhibă şi nici nu induc semnificativ glucoronidarea lamotriginei Litiu

Bupropionă

Olanzapină

Oxcarbazepină**

 

* Alte anticoncepţionale orale şi tratamente hormonale nu au fost studiate, totuşi pot avea efecte similare asupra parametrilor farmacocinetici ai lamotriginei.

** În cadrul unui studiu efectuat la voluntari adulţi sănătoşi, cu lamotrigină în doze de 200 mg/zi şi 1200 mg/zi oxcarbazepină, rezultatele au arătat că, în comparaţie cu placebo, valorile medii pentru Cmax şi ASC (0-24) a lamotriginei la starea de echilibru au fost reduse cu 2%, respectiv 8%. Intervalele de siguranţă de 90% au indicat că diferenţele au fost între –22% şi +8% pentru ASC (0-24) şi –15% şi +15% pentru Cmax. Evenimente adverse au fost raportate mai frecvent în cazul asocierii oxcarbazepinei cu lamotrigină decât atunci când fiecare din acestea e utilizat ca monoterapie. Evenimentele adverse cel mai des întâlnite au fost cefaleea, ameţelile, greaţa şi somnolenţa.

*** În cadrul unui studiu efectuat la 10 adulţi sănătoşi de sex masculin, rifampicina a crescut clearance-ul şi a scurtat timpul de înjumătăţire plasmatică a lamotriginei.

 

Anticoncepţionale hormonale

În cadrul unui studiu efectuat la 16 voluntari de sex feminin, 30 mcg etinilestradiol/150 mcg levonorgestrel incluse într-un contraceptiv combinat cu administrare orală au determinat o creştere de aproximativ două ori a clearance-ului global al lamotriginei, conducând la o reducere medie de 52%, respectiv 39% a ASC şi Cmax ale lamotriginei. Concentraţiile plasmatice de lamotrigină au crescut gradat în săptămâna de tratament inactiv (săptămâna „fără pilulă”), cu concentraţii pre-doză la sfârşitul săptămânii de tratament inactiv în medie de aproximativ două ori mai mari decât în timpul tratamentului concomitent.

Dacă efectul terapeutic al lamotriginei este nesigur deşi s-au făcut ajustări de doză, trebuie luată în considerare utilizarea unei metode contraceptive nehormonale.

Clinicienii trebuie să adapteze adecvat tratamentul femeilor care au început sau au întrerupt o metodă contraceptivă în timpul tratamentului cu lamotrigină.

 

Substanţe active antipsihotice

Farmacocinetica litiului după 2 g de gluconat de litiu anhidru administrat de două ori pe zi timp de şase zile la 20 subiecţi sănătoşi nu a fost modificată de administrarea concomitentă de 100 mg/zi lamotrigină.

Doze orale multiple de bupropionă nu au avut efecte semnificative din punct de vedere statistic asupra farmacocineticii lamotriginei în doză unică, la 12 subiecţi, şi a prezentat doar o creştere uşoară a ASC pentru lamotrigină glucuronid.

Experimentele de inhibare in vitro au indicat că formarea metabolitului principal al lamotriginei, 2-N-glucuronid, a fost afectat minim de coincubarea cu amitriptilină, bupropionă, clonazepam, haloperidol sau lorazepam. Datele privind metabolizarea bufuralolului la nivel microzomal hepatic uman au sugerat că lamotrigina nu reduce clearance-ul substanţelor active eliminate în principal prin CYP2D6. Rezultatele experimentelor in vitro sugerează de asemenea că este puţin probabil ca clearance-ul lamotriginei să fie afectat de clozapină, fluoxetină, fenelzină, risperidonă, sertralină sau trazodonă. Totuşi, s-a raportat că sertralina poate creşte toxicitatea lamotriginei, crescând concentraţia plasmatică a acesteia.

 

Acid folic

Interacţiunea cu metabolismul acidului folic (vezi pct. 4.4 şi 4.6).

Pe parcursul administrării clinice prelungite de lamotrigină, aceasta nu induce modificări semnificative în concentraţia de hemoglobină, în volumul corpuscular mediu ori în concentraţiile plasmatice sau eritrocitare de acid folic, până la 1 an sau a concentraţiei eritrocitare de acid folic până la 5 ani.

 

4.6    Sarcina şi alăptarea

 

Sarcina

Risc legat de epilepsie şi în general de tratamentul antiepileptic

Se ştie că nou-născuţii din mame care utilizează antiepileptice sau care suferă de epilepsie se confruntă mai des cu probleme ca anomalii cardiace şi cranio-faciale decât alţi sugari. Tratamentul cu mai multe antiepileptice în timpul sarcinii poate creşte riscul de malformaţii fetale şi prin urmare trebuie evitat, exceptând cazul în care pare a fi justificat după evaluarea raportului risc/beneficiu.

 

Risc legat de tratamentul cu lamotrigină

Sunt disponibile doar date limitate cu privire la utilizarea de lamotriginei în timpul sarcinii. Lamotrigina traversează bariera feto-placentară; concentraţiile plasmatice la unii nou-născuţi au atins  niveluri terapeutice. Lamotrigina nu se va folosi în sarcină, în afară de cazul în care posibilele avantaje ale tratamentului pentru mamă sunt mai importante decât posibilele riscuri pentru dezvoltarea fătului. Reducerea sau întreruperea profilaxiei crizelor poate prezenta un risc considerabil atât pentru mamă, cât şi pentru făt şi acest risc este probabil mai mare decât orice risc de malformaţii.

Experimentele din studiile preclinice nu au prezentat dovezi de efecte teratogene (vezi pct.5.3). Lamotrigina are un efect inhibitor slab asupra reductazei acidului dihidrofolic şi prin urmare poate conduce teoretic la un risc crescut de probleme embriofetale, reducând nivelurile de acid folic. Administrarea de acid folic când se planifică o sarcină şi în primele luni de sarcină poate fi luată în considerare.

Modificările fiziologice din timpul sarcinii pot afecta concentraţiile plasamtice de lamotrigină şi/sau efectul terapeutic. Au existat raprtări de concentraţii plasmatice scăzute de lamotrigină în timpul sarcinii. Este necesară asigurarea unui tratament corepunzător cu lamotrigină la femeile însărcinate.

 

Alăptarea

Informaţiile sunt limitate în ceea ce priveşte utilizarea de lamotrigină în timpul alăptării.

Lamotrigina este excretată în laptele matern şi poate atinge concentraţii plasamtice la sugar similare celor aflat în limitele terapeutice la mamă. Prin urmare, mamele trebuie să alăpteze numai după o evaluare atentă a avantajelor faţă de riscurile pentru copil, sau să întrerupă alăptarea. Dacă copilul este alăptat, acesta trebuie ţinut sub supraveghere pentru eventualitatea apariţiei anumitor reacţii adverse.

 

4.7    Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

 

În timpul tratamentului cu lamotrigină, capacitatea de reacţie poate fi redusă. Acest lucru trebuie luat în considerare în situaţiile în care este necesară o atenţie sporită, de exemplu la conducerea de vehicule şi folosirea de utilaje.

 

4.8    Reacţii adverse

 

A fost utilizată următoarea convenţie pentru clasificarea reacţiilor adverse:

 

Foarte frecvente:           >1/10

Frecvente:                     >1/100 şi <1/10

Mai puţin frecvente:       >1/1.000 şi <1/100

Rare:                             >1/10.000 şi <1/1.000

Foarte rare:                    <1/10.000, incluzând cazuri izolate

 

 

Foarte frecvente

Frecvente

Mai puţin frecvente

Rare

Foarte rare

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Erupţie cutanată1)

 

 

Sindrom Stevens Johnson

Necroliză epidermică toxică

Tulburări hematologice şi limfatice

 

 

 

 

Tulburări hematologice2)

Tulburări ale sistemului imunitar

 

 

 

 

Sindrom de hipersensibilitate

Tulburări psihice

 

Iritabilitate

Agresivitate

 

Ticuri, halucinaţii, confuzie

Tulburări ale sistemului nervos

Cefalee, ameţeli

Somnolenţă, insomnie, tremor, nistagmus, ataxie

 

 

Agitaţie, nelinişte, tulburări de mişcare, agravarea bolii Parkinson, efecte extrapiramidale, coreoatetoză, creşterea frecvenţei crizelor3)

Tulburări oculare

Diplopie, vedere înceţoşată

 

 

Conjunctivită

 

Tulburări gastro-intestinale

 

Tulburări gastro-intestinale, greaţă, vărsături, diaree

 

 

 

Tulburări hepatobiliare

 

 

 

 

Creşterea valorilor probelor hepatice, disfuncţie hepatică, insuficienţă hepatică4)

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

 

 

 

 

Reacţii similare lupusului

Tulburări generale

 

Oboseală

 

 

 

 

1) În cadrul studiilor clinice dublu-orb, cu lamotrigină ca tratament adjuvant, au apărut erupţii cutanate la maximum 10% dintre pacienţii cărora li s-a administrat lamotrigină şi la 5% dintre pacienţii cărora li s-a administrat placebo. Erupţiile cutanate au condus la întreruperea tratamentului cu lamotrigină la 2% dintre pacienţi. Erupţia, de regulă cu aspect maculopapular, apare în general în interval de 8 săptămâni de la începerea tratamentului şi dispare o dată cu întreruperea administrării de lamotrigină   (vezi pct. 4.4).

Erupţiile cutanate grave apar frecvent la copii (1%) şi mai puţin frecvent la adulţi (0,3%). Erupţiile cutanate sunt mai frecvente când lamotrigina este administrată împreună cu alte antiepileptice.

Rareori au fost raportate erupţii cutanate grave, care au putut pune viaţa în pericol, inclusiv sindrom Stevens Johnson şi necroliză epidermică toxică (Sindrom Lyell). Deşi majoritatea dispar o dată cu întreruperea administrării substanţei active, unii pacienţi se confruntă cu cicatrice ireversibile şi au existat cazuri rare de deces asociat (vezi pct. 4.4).

Riscul global de apariţie a erupţiei cutanate pare a fi strâns legat de:

 

-       Doze iniţiale crescute de lamotrigină şi depăşirea dozelor de creştere recomandate pentru tratamentul de întreţinere (vezi pct 4.2).

-       Utilizarea concomitentă de valproat (vezi pct 4.2).

 

De asemenea, a fost raportată erupţia cutanată ca parte a sindromului de hipersensibilitate asociat cu un model variabil de simptome sistemice (febră, limfadenopatie, edem facial, tulburări la nivel sanguin şi hepatic, coagulare intravasculară diseminată (CID), insuficienţă multiorganică, vezi pct 4.4).

 

2) Tulburările hematologice (inclusiv neutropenie, leucopenie, anemie, trombocitopenie, pancitopenie, anemie aplastică, agranulocitoză) pot fi sau nu asociate cu sindromul de hipersensibilitate.

 

3) Au existat raportări conform cărora lamotrigina poate agrava simptomele din boala Parkinson la pacienţii cu această boală şi raportări izolate de reacţii extrapiramidale şi coreoatetoză la pacienţii fără astfel de afecţiuni preexistente.

 

4) Disfuncţia hepatică apare de regulă în asociere cu reacţiile de hipersensibilitate, însă au existat raportări de cazuri izolate fără semne vizibile de hipersensibilitate.

 

Nu sunt disponibile date suficiente cu privire la efectul lamotriginei asupra creşterii, dezvoltării şi funcţiilor cognitive la copii.

 

4.9    Supradozaj

 

Simptome

A fost raportată ingestia unor doze unice care depăşesc de 10-20 ori doza terapeutică maximă. Supradozajul a condus la simptome ca nistagmus, ataxie, pierderea cunoştinţei şi comă. Pot apărea modificări ale traseului EKG (uşoară lărgire a complexului QRS şi prelungirea intervalului PR).

 

Tratament

În caz de supradozaj, pacientul trebuie spitalizat urmând a i se administra tratament de susţinere corespunzător. Se vor face spălături gastrice şi se va administra cărbune activat pentru o eventuală intoxicaţie, dacă se consideră necesar. Nu există experienţă cu hemodializa ca tratament pentru supradozaj. La 6 pacienţi cu insuficienţă renală, care au fost supuşi dializei timp de 4 ore, 20% din cantitatea de lamotrigină din organism a fost eliminată.

 

 

5.      PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

 

5.1    Proprietăţi farmacodinamice

 

Grupa farmacoterapeutică: alte antiepileptice, codul ATC: N03AX09

 

Mod de acţiune:

Rezultatele studiilor farmacodinamice sugerează că lamotrigina este un blocant al canalelor de sodiu voltaj-dependente. Blochează impulsurile repetitive, susţinute, dependente de voltaj din neuronii de cultură şi inhibă eliberarea patologică de glutamat (aminoacid care joacă un rol cheie în generarea crizelor), ca şi atacurile provocate de potenţialul de acţiune evocat de glutamat.

 

5.2    Proprietăţi farmacocinetice

 

Absorbţie

Lamotrigina este absorbită rapid şi complet din intestin, fără un metabolism semnificativ de prim pasaj hepatic. Concentraţia plasmatică maximă apare la aproximativ 2-3 ore de la administrarea orală. Prevalează variabilitatea interindividuală mare a concentraţiei plasmatice maxime la starea de echilibru. Timpul până la atingerea concentraţiei maxime este uşor întârziat după ingestia de alimente, însă proporţia absorbţiei nu este afectată. Farmacocinetica este liniară până la 450 mg, cea mai mare doză unică testată.

 

Distribuţie

55% din lamotrigină se leagă de proteinele plasmatice. Este foarte puţin probabil ca eliberarea de pe  proteinele plasmatice să conducă la toxicitate. Volumul de distribuţie este de aproximativ 0,9-1,2 l/kg.

 

Metabolism

Lamotrigina are acţiune inductoare asupra propriul metabolism într-o mică măsură, în funcţie de doză. Acest lucru conduce la o scădere cu 25% a timpului de înjumătăţire plasmatică la starea de echilibru, când se administrează 150 mg de două ori pe zi. Totuşi, nu există dovezi că lamotrigina afectează farmacocinetica altor antiepileptice, iar datele sugerează că interacţiunile dintre lamotrigină şi substanţele active metabolizate de enzimele citocromului P450 sunt improbabile. UDP-glucuroniltransferazele sunt responsabile pentru metabolismul lamotriginei. Principalul metabolit găsit în urină este 2-N glucuronide, care corespunde la 65% din doză.

 

Eliminare

Clearance-ul şi timpul de înjumătăţire plasmatică nu depind de doză. Timpul de înjumătăţire plasmatică mediu de eliminare, la adulţii sănătoşi, este de 24-35 ore. Clearance-ul mediu la starea de echilibru la voluntarii sănătoşi este de 39±14 ml/min. Clearance-ul se realizează predominant prin metabolizare, urmat de eliminarea metaboliţilor glucuronaţi în urină. Sub 10% este eliminat în formă neschimbată prin urină, în timp ce aproximativ 2% se excretă în fecale.

În cadrul unui studiu cu subiecţi având sindromul Gilbert (deficienţă de glucuroniltransferază), clearance-ul aparent mediu s-a redus cu 32% în comparaţie cu grupa de control, însă valorile sunt în limitele normale pentru populaţia generală.

Timpul de înjumătăţire plasmatică al lamotriginei este afectat considerabil de tratamentele administrate concomitent. Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică se reduce la aproximativ 14 ore dacă lamotrigina este administrată împreună cu substanţe active inductoare enzimatice, cum ar fi carbamazepină sau fenitoina şi creşte până la circa 70 ore în medie dacă este administrată concomitent cu valproat singur (vezi pct. 4.2).

 

Grupe speciale de pacienţi

 

Copii

Clearance-ul ajustat în funcţie de greutate este mai mare la copii decât la adulţi, cele mai mari valori înregistrându-se la copiii sub 5 ani. Timpul de înjumătăţire plasmatică al lamotriginei este în general mai scurt la copii decât la adulţi cu o valoare medie de aproximativ 7 ore când este administrat concomitent cu substanţe active inductoare enzimatice cum ar fi carbamazepina şi fenitoina şi este mărit la valori medii de 45-50 de ore când este administrat concomitent numai cu valproatul (vezi pct. 4.2).

 

Pacienţi vârstnici (>65 ani)

Rezultatele analizei farmacocinetice efectuate pe o populaţie care include atât pacienţi tineri, cât şi vârstnici cu epilepsie, înscrişi în aceleaşi studii, au indicat faptul că clearance-ul lamotriginei nu s-a modificat într-o măsură relevantă din punct de vedere clinic. După doze unice, clearance-ul aparent a scăzut cu 12% de la 35 ml/min la vârsta de 20 ani la 31 ml/min la vârsta de 70 ani. Scăderea după 48 săptămâni de tratament a fost de 10% de la 41 la 37 ml/min între grupele de tineri şi de vârstnici. În plus, farmacocinetica lamotriginei a fost studiată la 12 subiecţi vârstnici sănătoşi după o doză unică de 150 mg. Clearance-ul mediu la persoanele vârstnice (0,39 ml/min şi kg) rămâne în limitele valorilor clearance-ului mediu (0,31 la 0,65 ml/min/kg) obţinut în 9 studii cu adulţi nevârstnici după doze unice cuprinse între 30-450 mg.

 

Insuficienţă renală

Nu există experienţă privind tratamentul cu lamotrigină la pacienţii cu insuficienţă renală. Studiile de farmacocinetică cu doze unice la subiecţii cu insuficienţă renală indică faptul că farmacocinetica lamotriginei este puţin afectată, însă concentraţiile plasmatice ale principalului metabolit glucuronid au crescut aproape de 8 ori datorită clearance-ului renal redus.

 

Insuficienţă hepatică

A fost efectuat un studiu de farmacocinetică cu doză unică la un grup de 24 pacienţi prezentând grade diferite de insuficienţă hepatică având ca grup de control 12 subiecţi sănătoşi. Clearance-ul aparent mediu al lamotriginei a fost de 0,31, 0,24 şi 0,10 ml/min la pacienţii cu insuficienţă hepatică de grad A, respectiv B şi C (clasificare Child Pugh), în comparaţie cu 0,34 ml/min la subiecţii sănătoşi din grupa de control. Se vor folosi de regulă doze reduse la pacienţii cu insuficienţă hepatică de grad B şi C (vezi pct. 4.2).

 

5.3    Date preclinice de siguranţă

 

În doze ce depăşesc cele mai mari doze terapeutice de întreţinere, lamotrigina nu a fost teratogenă la şobolan, şoarece şi iepure. Dozele care provoacă toxicitate maternă au redus greutatea fătului şi au întârziat osificarea scheletului la şobolan şi şoarece.

La şobolan a fost observată o mortalitate fetală şi postnatală crescută când lamotrigina a fost administrată mai târziu în perioada de gestaţie (zilele 15-20).

 

Experimentele non-clinice nu au relevat o afectare a fertilităţii detreminată de lamotrigină. Nu există experienţă cu privire la efectul lamotriginei asupra fertilităţii umane. Lamotrigina a redus concentraţia de acid folic fetal la şobolani. Se presupune că deficienţa de acid folic este asociată cu un risc crescut de malformaţii congenitale la animale, ca şi la om.

 

 

6.      PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

 

6.1    Lista excipienţilor

 

Crospovidonă, acesulfam potasic (E 950), aromă de portocale, manitol (E 421), dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearilfumarat de sodiu.

 

6.2    Incompatibilităţi

 

Nu este cazul.

 

6.3    Perioada de valabilitate

 

2 ani

 

6.4    Precauţii speciale pentru păstrare

 

Nu sunt necesare condiţii speciale de păstrare.

 

6.5    Natura şi conţinutul ambalajului

 

Cutie cu un blister din PVC-Aclar/Al a 10 comprimate dispersabile

Cutie cu 3 blistere din PVC-Aclar/Al a câte 10 comprimate dispersabile

Cutie cu 5 blistere din PVC-Aclar/Al a câte 10 comprimate dispersabile

Cutie cu 10 blistere din PVC-Aclar/Al a câte 10 comprimate dispersabile

Cutie cu un blister din Al/Al a 10 comprimate dispersabile

Cutie cu 3 blistere din Al/Al a câte 10 comprimate dispersabile

Cutie cu 5 blistere din Al/Al a câte 10 comprimate dispersabile

Cutie cu 10 blistere din Al/Al a câte 10 comprimate dispersabile

 

6.6    Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

 

Fără cerinţe speciale.

 

 

7.      DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

 

STADA ARZNEIMITTEL AG,

Stadastr. 2-18, 61118 Bad Vilbel, Germania

 

 

8.      NUMĂRELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

 

Lamotrigin STADA 25 mg

6550/2006/01-02-03-04-05-06-07-08

Lamotrigin STADA 50 mg

6551/2006/01-02-03-04-05-06-07-08

Lamotrigin STADA 100 mg

6552/2006/01-02-03-04-05-06-07-08

 

 

9.      DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

 

Autorizare-Iunie 2006

 

 

10.    DATA REVIZUIRII TEXTULUI

 

Iunie 2006

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
ASPERO: Epilepsia afectează aproximativ 500.000 de români Epilepsia afectează aproximativ 500.000 de români, conform estimărilor specialiştilor, iar această tulburare răspunde la tratament medicamentos în doar 70% din cazuri, astfel că la 3 din 10 pacienţi apariţia crizelor nu poate fi prevenită, întrucât unele forme ale bolii necesită altfel de intervenţii...
Chirurgia în sprijinul epilepsiei Cinci sute de mii de francezi suferă de epilepsie, adică de crize imprevizibile cauzate de disfuncţii în activitatea electrică a creierului. Cel mai adesea, epilepsia survine chiar dacă nu este lezat creierul sau, cel puţin, fără ca vreo leziune să fie identificată. Dar într-o treime din cazuri, epilepsia...
Pacienţii cu forme rare ale unor boli vor beneficia de tratament cu molecule noi Pacienţii care suferă de forme rare ale unor boli precum cancerul, epilepsia, bolile endocrine, leucemia şi bolile neurologice degenerative vor beneficia de tratament cu molecule noi.
Oamenii de ştiinţă au dezlegat misterul puternicului venin al şarpelui coral O echipă internaţională de cercetători a reuşit după zece ani de studiu să dezlege misterul puternicului venin al şarpelui coral, ceea ce ar putea face lumină asupra unor boli precum epilepsia, schizofrenia şi durerea cronică, informează marţi AFP.
O fundaţie din Chile a plantat 6.900 de fire de canabis în scopuri medicale O fundaţie din Chile a plantat luni 6.900 de fire de canabis în vederea creării unui medicament pentru tratarea patologiilor asociate cu cancerul şi epilepsia, relatează AFP.
MS a făcut modificări în lista privind condiţiile de acordare a laptelui praf pentru copiii de 0-12 luni Şeful Departamentului Program Naţional din Ministerul Sănătăţii (MS), dr. Mihaela Bardoş, a declarat, vineri, că au fost făcute modificări la lista privind condiţiile de acordare a laptelui praf pentru copiii de 0-12 luni, aplicându-se criteriile medicale şi nu cele sociale.