Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

AMPRIL HD
Denumire AMPRIL HD
Descriere În situaţii clinice în care hipertensiunea esenţială nu poate fi controlată adecvat cu monoterapie cu ramipril sau hidroclorotiazidă.
Denumire comuna internationala COMBINATII (RAMIPRILUM+HYDROCHLOROTHIAZIDUM)
Actiune terapeutica COMBINATII DE INHIBITORI AI E.C.A. INHIBITORI AI E.C.A. SI DIURETICE
Prescriptie P-6L - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala valabila 6 luni
Forma farmaceutica Comprimate
Concentratia 5mg+25mg
Ambalaj Cutie x 6 blist. OPA-Al-PVC/Al x 7 compr.
Valabilitate ambalaj 2 ani
Cod ATC C09BA05
Firma - Tara producatoare KRKA D.D. NOVO MESTO - SLOVENIA
Autorizatie de punere pe piata KRKA D.D. NOVO MESTO - SLOVENIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre AMPRIL HD ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> AMPRIL 10 mg Comprimate, 10mg >> AMPRIL 2,5 mg Comprimate, 2,5mg >> AMPRIL 5 mg Comprimate, 5mg >> AMPRIL 1,25 mg Comprimate, 1,25mg >> AMPRIL HD Comprimate, 5mg+25mg >> AMPRIL HL Comprimate, 2,5mg+12,5mg
Prospect si alte informatii despre AMPRIL HD, comprimate       

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 6590/2006/01-02-03-04-05-06-07-08-09;                     Anexa 2

                                                                                         6591/2006/01-02-03-04-05-06-07-08-09;      

                                                                                                    

                                                                                                                              Rezumatul caracteristicilor produsului

 

 

 

 

1.      DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

 

Ampril HD

Ampril HL

 

 

2.      COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

 

Ampril HL

Fiecare comprimat conţine ramipril 2,5 mg şi hidroclorotiazidă 12,5 mg.

Ampril HD

Fiecare comprimat conţine ramipril 5 mg şi hidroclorotiazidă 25 mg

 

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

 

 

3.      FORMA FARMACEUTICĂ

 

Comprimate

Ampril HL: comprimate oblongi, de culoare albă, cu feţe plane, cu o linie mediană pe o faţă şi inscripţionate cu 12,5 pe cealaltă faţă

Ampril HD: comprimate oblongi, de culoare albă, cu feţe plane, cu o linie mediană pe o faţă şi inscripţionate cu 25 pe cealaltă faţă

 

 

4.      DATE CLINICE

 

4.1    Indicaţii terapeutice

 

În situaţii clinice în care hipertensiunea esenţială nu poate fi controlată adecvat cu monoterapie cu ramipril sau hidroclorotiazidă.

 

4.2    Doze şi mod de administrare

 

Administrarea combinaţiei fixe de ramipril/hidroclorotiazidă este recomandată numai după evaluarea răspunsului clinic la componentele individuale. Doza poate fi crescută la intervale de cel puţin 3 săptămâni. Doza de întreţinere recomandată este de 2,5 mg ramipril şi 12,5 mg hidroclorotiazidă, administrată dimineaţa. Doza maximă este de 5 mg ramipril şi 25 mg hidroclorotiazidă.

 

Tratament anterior cu diuretice

Tratamentul anterior cu diuretice trebuie întrerupt cu 2 - 3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu ramipril/hidroclorotiazidă. Dacă acest lucru nu este posibil, tratamentul va începe numai cu ramipril, 1,25 mg.

 

Vârstnici şi pacienţi cu funcţie renală afectată:

La vârstnici şi pacienţii cu clearance-ul creatininei între 30 - 60 ml/min,  administrarea combinaţiei fixe de ramipril/hidroclorotiazidă este recomandată numai după evaluarea răspunsului clinic la componentele individuale.

Doza de ramipril/hidroclorotiazidă va fi cât mai scăzută posibil.

Comprimatele de ramipril/hidroclorotiazidă sunt contraindicate la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <30 ml/min/1,73 m2 arie a suprafeţei corporale) (a se consulta şi paragraful 4.3).

 

Funcţie hepatică alterată:

La pacienţii cu afectare moderată a funcţiei hepatice, se vor evalua dozele necesare de ramipril înaintea trecerii la combinaţia fixă ramipril/hidroclorotiazidă.

Comprimatele de ramipril/hidroclorotiazidă sunt contraindicate la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi/sau colestază (a se consulta şi paragraful 4.3).

 

Copii şi adolescenţi (<18 ani):

Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea tratamentului cu comprimatele de ramipril/hidroclorotiazidă, de aceea nu sunt recomandate copiilor şi adolescenţilor sub 18 ani.

 

Administrare:

Comprimatele de ramipril/hidroclorotiazidă se administrează în doză unică, înainte, în timpul sau după micul dejun.

Comprimatele de ramipril/hidroclorotiazidă de 2,5 mg/12,5 mg nu se vor diviza prin rupere.

 

4.3    Contraindicaţii

-Hipersensibilitate la ramipril, alti inhibitori ECA, sau la oricare dintre excipienţii produsului

-Istoric de hipersensibilitate la hidroclorotiazidă sau la alte medicamente ce conţin sulfonamide

-Edem angioneurotic apărut în relaţie cu tratamentul cu un inhibitor ECA

-Edem angioneurotic ereditar/idiopatic

-Insuficienţă renală severă  (clearance-ul creatininei < 30 ml/min)

-Insuficienţă hepatică severă

-Trimestrele 2 şi 3 ale sarcinii (a se consulta paragraful 4.6)

-Alăptare (a se consulta paragraful 4.6)

-Gută.

 

4.4    Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

 

Ramipril

 

Hipotensiune simptomatică

Hipotensiunea simptomatică este rară la pacienţii cu hipertensiune necomplicată. La pacienţii hipertensivi în tratament cu ramipril, hipotensiunea apare mai ales dacă pacienţii au un volum circulant scăzut, de exemplu după un tratament cu diuretice, după diete restrictive hiposodate, dializă, diaree sau vărsături, sau în cazul unei hipertensiuni severe renin-dependente (a se consulta şi paragrafele 4.5 şi 4.8). La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, cu sau fără insuficienţă renală asociată,  a fost observată o hipotensiune simptomatică. Aceasta apare mai ales la pacienţii cu grade mai severe de insuficienţă cardiacă, după utilizarea de doze mari de diuretice de ansă, în caz de hiponatraemie sau insuficienţă renală funcţională.

 

La pacienţii cu risc crescut de hipotensiune simptomatică, iniţierea tratamentului şi creşterea dozelor se vor face cu monitorizare atentă. Aceeaşi monitorizare se aplică pacienţilor cu ischemie cardiacă sau boli cerebrovasculare, la care scăderea excesivă a tensiunii arteriale poate produce infarct de miocard sau accident vascular cerebral.

 

În caz de apariţie a hipotensiunii, pacientul va fi plasat în poziţie culcată şi, la nevoie, se va administra o perfuzie i.v. cu ser fiziologic. Apariţia unei hipotensiuni tranzitorii nu reprezintă o contraindicaţie a continuării tratamentului, ce se poate administra de obicei fără probleme după restabilirea tensiunii arteriale prin normalizarea volumului circulant.

 

La unii pacienţi cu insuficienţă cardiacă, cu tensiune arterială normală sau scăzută, poate apărea o scădere suplimentară a acesteia după tratamentul cu ramipril. Acest efect este cunoscut şi de obicei nu reprezintă un motiv al întreruperii tratamentului. Dacă hipotensiunea devine simptomatică, poate necesita reducerea dozelor sau întreruperea administrării de ramipril.

 

Stenoza aortică şi mitrală / cardiomiopatia hipertrofică

La fel ca în cazul altor inhibitori ECA, ramiprilul va fi administrat cu precauţie la pacienţii cu stenoză mitrală şi obstrucţie aortică sau cardiomiopatie hipertrofică.

 

Hiperaldosteronism primar (boala Conn)

Utilizarea combinaţiei fixe de ramipril şi hidroclorotiazidă este contraindicată, deoarece pacienţii cu hiperaldosteronism primar nu răspund la antihipertensivele ce acţionează prin inhibarea sitemului RAS.

 

Insuficienţă renală

A se consulta şi paragraful 4.2

La pacienţii cu  insuficienţă cardiacă, hipotensiunea apărută la iniţierea tratamentului cu inhibitori ECA poate duce la alterarea funcţiei renale. Astfel, poate apărea insuficienţă renală acută, de obicei reversiblă.

 

La unii pacienţi cu stenoză bilaterală de arteră renală sau cu stenoză unică de arteră renală, trataţi cu inhibitori ECA,  s-au observat creşteri ale uremiei şi creatininemiei, de obicei reversible după întreruperea tratamentului. Acest lucru este posibil mai ales la pacienţii cu insuficienţă renală. Dacă este prezentă şi o hipertensiune renovasculară, creşte riscul apariţiei unei hipotensiuni severe şi insuficienţă renală. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat sub supraveghere medicală, cu doze scăzute şi titrarea atentă a dozelor. Deoarece tratamentul cu diuretic reprezintă un factor de risc, acesta va fi întrerupt, iar funcţia renală va fi atent monitorizată în primele săptămâni ale tratamentului cu ramipril.

 

La unii pacienţi cu boală renală vasculară pre-existentă nesimptomatică poate apărea o creştere a uremiei şi creatininemiei, de obicei minoră şi tranzitorie, în special atunci când ramiprilul este administrat concomitent cu un diuretic. Acest lucru poate apărea mai ales la pacienţii cu insuficienţă renală pre-existentă. Poate necesita reducerea dozelor şi/sau întreruperea administrării de diuretic şi/sau ramipril.

 

Pacienţi cu transplant renal

Deoarece nu există experienţă clinică în tratamentul cu ramipril la pacienţii cu transplant renal recent, administrarea de ramipril la aceşti pacienţi nu este recomandată.

 

Hipersensibilitate/angioedem

Angioedemul facial, al extremităţilor, al buzelor, limbii, glotic şi/sau laringian a fost raportat rar la pacienţii trataţi cu inhibitori ECA, inclusiv ramiprilul. Angioedemul poate apărea oricând în timpul tratamentului. În acest caz, tratamentul cu ramipril va fi întrerupt imediat şi va fi instituit un tratament şi o monitorizare adecvată, până la dispariţia completă a simptomelor. Şi în situaţiile clinice în care este prezent numai edemul lingual, fără simptome respiratorii, pacienţii necesită observare prelungită, deoarece tratamentul cu antihistaminice şi corticosteroizi poate fi insuficient.

 

Foarte rar, angioedemul asociat cu edem laringian sau lingual poate duce la deces. Pacienţii cu edem lingual, glotic sau laringian vor dezvolta şi obstrucţie respiratorie, mai ales cei cu istoric de chirurgie a căilor respiratorii. În aceste cazuri, trebuie instituită prompt terapia de urgenţă, inclusiv administrarea de adrenalină şi/sau menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii. Pacientul va rămâne sub observaţie medicală atentă până la rezoluţia completă şi permanentă a simptomelor.

 

Pacienţii cu istoric de angioedem nerelaţionat cu terapia cu inhibitori ECA pot prezenta un risc crescut  de angioedem dacă sunt trataţi cu un inhibitor ECA (a se consulta şi paragraful 4.3).

 

 

 

 

Reacţii anafilactoide la pacienţii hemodializaţi

La pacienţii dializaţi cu membrane cu flux înalt (de ex.. AN 69), trataţi concomitent cu un inhibitor ECA, au fost raportate reacţii anafilactoide. La aceşti pacienţi trebuie luată în considerare utilizarea unui alt tip de membrane de dializă sau o altă clasă de antihipertensive.

 

Reacţii anafilactoideîn timpul LDL aferezei  

Rareori, pacienţii în tratament cu inhibitori ECA au prezentat reacţii anafilactoide cu risc vital în timpul LDL (lipoproteine cu densitate mică) aferezei cu sulfat de dextran. Aceste reacţii au fost temporar evitate prin întreruperea terapiei cu inhibitori ECA înainte de fiecare afereză.

 

Desensibilizare

Unii pacienţi care au primit inhibitori ECA în timpul tratamentelor de desensibilizare (de ex. contra veninului de himenoptere) au prezentat reacţii anafilactoide. La aceşti pacienţi, aceste reacţii au fost evitate prin întreruperea temporară a tratamentului cu inhibitori ECA, dar au reapărut la administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu tratamentul de desensibilizare.

 

Insuficienţă hepatică

Foarte rar, tratamentul cu inhibitori ECA a fost asociat apariţiei unui sindrom ce începe cu icter colestatic sau hepatită şi poate evolua spre necroză fulminantă şi (uneori) spre deces. Mecanismul acesturi sindrom este necunoscut. Pacienţii în tratament cu ramipril la care apare icter sau o creştere marcată a enzimelor hepatice, trebuie să întrerupă administrarea ramiprilului şi să primească tratament şi monitorizare adecvată.

 

Neutropenia/agranulocitoza

Neutropenia/agranulocitoza, trombocitopenia şi anemia au fost raportate la unii pacienţi în tratament cu inhibitori ECA. La pacienţii cu funcţie renală normală, fără alţi factori de risc, neutropenia apare rareori. Neutropenia şi agranulocitoza sunt reversibile după întreruperea tratamentului cu inhibitori ECA. Ramiprilul va fi utilizat cu precauţie extremă la pacienţii cu boli vasculare de colagen, la pacienţii cu terapie imunodeprimantă, tratament cu allopurinol sau procainamidă, sau la cei la care aceşti factori de risc se sumează, în special pe fondul unei insuficienţe renale pre-existente. Unii dintre aceşti pacienţi dezvoltă infecţii serioase, care, în unele cazuri, nu răspund la tratamentul antibiotic intensiv. Dacă ramiprilul este utilizat la aceşti pacienţi, se recomandă determinarea periodică a numărului de leucocite, iar pacienţii vor raporta orice semn de infecţie.

 

Rasă

Tratamentul cu inhibitori ECA au o rată mai mare de producere a angioedemului la rasa neagră, comparativ cu celelalte rase.

La fel ca în cazul altor inhibitori ECA, ramiprilul poate prezenta o eficienţă mai scăzută la rasa neagră, probabil datorită unei prevalenţe mai mari a hipertensiunii cu renină scăzută în populaţia neagră.

 

Tuse

În timpul tratamentului cu inhibitori ECA poate apărea tusea. Caracteristic, tusea este neproductivă, persistentă şi dispare după întreruperea tratamentului. Tuse indusă de inhibitorii ECA trebuie luată în considerare în cadrul diagnosticului diferenţial al tusei.

 

Tratamente chirurgicale/anestezie

La pacienţii la care se efectuează intervenţii de mare chirurgie sau în timpul anesteziei cu agenţi ce produc hipotensiune, ramiprilul poate bloca formarea angiotensinei II, ce apare după eliberarea compensatorie de renină. Dacă apare o hipotensiune ce poate fi atribuită acestui mecanism, se poate corecta prin creşterea volumului circulant.

 

Hiperkaliemia

La unii pacienţi trataţi cu inhibitori ECA, inclusiv ramipril, s-a observat o creştere a potasemiei. Pacienţii cu acest risc sunt cei cu insuficienţă renală, diabet zaharat, sau cei care fac tratament concomitent cu diuretice ce reţin potasiu, pacienţi ce utilizează suplimente alimentare cu potasiu sau substituente de sare cu potasiu, sau acei pacienţi care iau medicamente ce cresc concentraţiile plasmatice ale potasiului (de ex. heparina). Dacă tratamentul cu astfel de medicamente este absolut necesar, se recomandă monitorizarea regulată a potasemiei (a se consulta şi paragraful 4.5).

 

Diabetici

Diabeticii trataţi cu antidiabetice orale sau cu insulină, se recomandă monitorizarea atentă a nivelului glicemiei, în prima lună a tratamentului cu un inhibitor ECA (a se consulta şi paragraful 4.5).

 

Litiu

Combinaţia de litiu şi ramipril nu este recomandată (a se consulta şi paragraful 4.5).

 

Sarcină şi alăptare

Ramiprilul nu este recomandat în primul trimestru de sarcină. Este contraindicat în trimestrele 2 şi 3 ale sarcinii (a se consulta şi paragraful 4.3). În cazul apariţiei unei sarcini, tratamentul cu ramipril va fi întrerupt cât mai curând posibil (a se consulta şi paragraful 4.6).

 

Utilizarea ramiprilului în timpul alăptării nu este recomandată.

 

Hidroclorotiazidă

 

Funcţie renală afectată

La pacienţii cu boli renale, tiazidele pot precipita azotemia. La pacienţii cu funcţie renală afectată, pot apărea efecte cumulative ale medicamentelor. Dacă se dezvoltă o insuficienţă renală progresivă, caracterizată printr-o creştere a azotului neproteic, este necesară o evaluare atentă a terapiei şi considerarea întreruperii tratamentului cu diuretice (a se consulta şi paragraful 4.3).

 

Funcţie hepatică afectată

Tiazidele vor fi utilizate cu precauţie la pacienţii cu funcţie hepatică alterată sau afecţiuni progresive hepatice, deoarece fluctuaţii mici ale echilibrului hidroelectrolitic pot induce comă hepatică (a se consulta şi paragraful 4.3).

 

Efecte metabolice şi endocrine

Tratamentul cu tiazide pot reduce toleranţa la glucoză. În prezenţa diabetului, pot fi necesare ajustări ale dozelor de insulină sau antidiabetice cu administrare orală. În timpul terapiei tiazidice, diabetul zaharat latent poate deveni manifest.

 

Creşterea nivelului concentraţiilor de colesterol şi triglicerid a fost asociată cu terapia diuretică tiazidică. La unii pacienţi trataţi cu tiazide, poate apărea hiperuricemia, sau se poate dezvolta o gută manifestă.

 

Dezechilibre electrolitice

La orice pacient tratat cu diuretice se recomandă determinarea periodică, la intervale adecvate, a electrolitemiei.

 

Tiazidele, inclusiv hidroclorotiazida, pot produce dezechilibre hidro-electrolitice (hipokaliemia, hiponatremia şi alcaloza hipocloremică). Semnele şi simptomele de atenţionare ale unor dezechilibre hidro-electrolitice sunt: gură uscată, sete, astenie, letargie, somnolenţă, agitaţie, mialgii sau crampe musculare, oboseală musculară, hipotensiune, oligurie, tahicardie şi tulburări gastrointestinale, ca greaţa şi vărsăturile.

 

Cu toate că hipokaliemia poate apărea în cursul unui tratament cu diuretice tiazidice, utilizarea concomitentă de ramipril poate scădea hipokaliemia indusă de diuretic. Posibilitatea apariţiei hipokaliemiei este mai mare la pacienţii cu ciroză hepatică, la cei cu diureză rapidă, la pacienţii cu aport oral neadecvat de electroliţi şi la pacienţii trataţi concomitent cu corticosteroizi sau ACTH (a se consulta şi paragraful 4.5).

 

La pacienţii cu edeme, în sezonul cald poate apărea hiponatremie. Deficienţa de clor este în general uşoară şi nu necesită tratament.

Tiazidele pot reduce excreţia urinară de calciu şi produc o creştere uşoară, intermitentă a calcemiei, chiar în absenţa unei tulburări anterioare a metabolismului calciului. In afara acestui efect, hipercalcemia poate fi un semn al unui hiperparatiroidism ascuns. Înainte de evaluarea funcţiei paratiroidiene, tratamentul cu tiazide trebuie întrerupt. Se ştie că tiazidele cresc excreţia renală de magneziu, ceea ce poate determina apariţia unei hipomagnezemii.

 

Neutropenia/agranulocitoza

Tratamentul cu combinaţie cu doze fixe de ramipril şi hidroclorotiazidă trebuie întreruptă în cazul apariţiei sau suspectării neutropeniei (neutrofile sub 1000/mm3).

 

Teste anti-doping

Hidroclorotiazida poate produce un rezultat fals pozitiv la testele anti-doping.

 

Altele

La pacienţii cu sau fără istoric de alergie sau astm bronşic, pot apărea reacţii de hipersensibilitate. A fost raportată posibilitatea exacerbării sau activării lupusului eritematos sistemic.

 

Deoarece medicamentul conţine lactoză, administrarea nu este recomandată la pacienţii cu intoleranţă ereditară la galactoză, deficienţă de lactază Lapp sau malabsorbţie de glucoză-galactoză.

 

 

4.5    Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

 

Au fost raportate următoarele interacţiuni între ramipril/ hidroclortiazidă, alţi inhibitori ECA sau medicamente ce conţin hidroclorotiazidă:

 

Ramipril

 

Diuretice

La adăugarea unui diuretic unui pacient aflat în tratament cu ramipril, efectul antihipertensiv este de obicei aditiv.

 

La pacienţii aflaţi deja în tratament cu diuretice, în special în cazul unei terapii recent instituite cu diuretice, la introducerea ramiprilului poate apărea o reducere excesivă a tensiunii arteriale. Posibilitatea unei hipotensiuni simptomatice la ramipril poate fi scăzută prin întreruperea diureticului înaintea iniţierii tratamentului cu ramipril (a se consulta şi paragraful 4.4).

 

Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS),  inclusiv acidul acetilsalicilic = 3g/day

Administrarea cronică a AINS poate reduce efectul antihipertensiv al unui inhibitor ECA. AINS şi ECA excercită un efect aditiv asupra creşterii potasemiei, ceea ce poate afecta funcţia renală Aceste efecte sunt de obicei reversibile. Rareori poate apărea insuficienţa renală acută, în special la pacienţii cu funcţie renală compromisă, la vârstnici sau pacienţi deshidrataţi.

 

Alte antihipertensive

Administrarea concomitentă a acestor medicamente poate creşte efectul hipotensiv al ramiprilului. Utilizarea concomitentă a gliceril trinitratului sau a altor nitraţi, sau a altor vasodilatatoare, poate accentua hipotensiunea.

 

Antidepresivele triciclice/antipsihoticele/anestezicele

Utilizarea concomitentă a anumitor anestezice, antidepresive triciclice şi antipsihotice, împreună cu inhibitorii ECA poate determina reducerea excesivă a tensiunii arteriale (a se consulta şi paragraful 4.4)

 

Simpatomimetice

Simpatomimeticele pot reduce efectul hipotensiv al inhibitorilor ECA; pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie.

 

Antidiabeticele

Studiile epidemiologice au sugerat că administrarea concomitentă de inhibitori ECA şi antidiabetice (insuline, hipoglicemiante orale) pot accentua efectul de scădere a glucozei circulante, cu risc de hipoglicemie. Acest fenomen apare mai ales în primele săptămâni ale tratamentului combinat şi la pacienţi cu insuficienţă renală.

 

Nitraţi, acid acetilsalicilic, trombolitice şi/sau beta blocante

Ramipril poate fi utilizat concomitent cu acidul acetilsalicilic (în doze cardiologice), trombolitice, beta blocante şi/sau nitraţi.

 

Allopurinol

Administrarea concomitentă de inhibitori ECA şi allopurinol creşte riscul insuficienţei renale şi poate duce la un risc crescut de leucopenie.

 

Ciclosporina

Administrarea concomitentă de inhibitori ECA şi ciclosporină  creşte riscul insuficienţei renale şi hiperkaliemie.

 

Lovastatină

Administrarea concomitentă de inhibitori ECA şi lovastatină creşte riscul de hiperkaliemie.

 

Procainamidă, cytostatice sau medicamente imunosupresive

Administrarea concomitentă de inhibitori de EAC poate duce creşte riscul de leucopenie.

 

Hemodializa

Combinaţia de ramipril/hidroclorotiazida nu este indicată la pacienţii care necesită dializă, datorită incidenţei crescute de reacţii anafilactoide, apărute la unii pacienţi dializaţi cu membrane cu flux înalt, trataţi concomitent cu un inhibitor ECA. Această combinaţie terapeutică va fi evitată.

 

Hidroclorotiazidă

 

Amfotericina B (parenteral), carbenoxolona, corticosteroizii, corticotrofina (ACTH) sau laxativele stimulente

Hidroclorotiazida poate produce dezechilibre eletrolitice, în special hipokaliemia.

 

Săruri de calciu

La administrarea concomitentă cu alte diuretice tiazidice, pot apărea creşterea calcemiei, rezultat ale scăderii excreţiei.

 

Glicozidele cardiace

Datorită hipokaliemiei indusă de diuretice, creşte riscul intoxicaţiei digitalice.

 

Colestiramina şi colestipolul

Aceste produse pot reduce absorbţie hidroclorotiazidei. De aceea, diureticele sulfonamidice trebuie administrate cu cel puţin o oră înainte sau cu 4 - 6 ore după aceste medicamente.

 

Relaxante musculare nedepolarizante (de ex. clorura de tubocurarină)

Efectele acestor medicamente pot creşte pot fi accentuate de hidroclorotiazidă.

 

Medicamente asociate cu sindromul torsadei punctelor

Datorită riscului hipokaliemiei, se recomandă precauţie la administrarea concomitentă a hidroclorotiazidei cu medicamente asociate sindromului torsadei punctelor, de exemplu unele antipsihotice sau alte medicamente inductoare cunoscute a acestui sindrom.

 

Sotalol

Hipokaliemia indusă de tiazide poate creşte riscul aritmiilor induse de sotalol.

 

Ramipril/hidroclorotiazidă

 

Suplimente de potasiu, diuretice ce reţin potasiul sau înlocuitori salini cu potasiu

 

Cu toate că studiile clinice cu inhibitori ECA au arătat că potasemia de obicei rămâne în limite normale, la unii pacienţi a aparut hiperkaliemie. Factorii de risc ai apariţiei hiperkaliemiei includ insuficienţa renală, diabetul zaharat, precum şi utilizarea concomitentă de diuretice ce reţin potasiu (de ex. spironolactona, triamterenul sau amiloridul), suplimentele cu potasiu sau înlocuitorii de sare cu potasiu. Utilizarea suplimentelor cu potasiu, a diureticelor ce reţin potasiul sau a înlocuitorilor de sare cu potasiu, în special la pacienţii cu funcţie renală afectată, poate duce la creşterea semnificativă a potasemiei.

 

Dacă se administrează ramipril şi un diuretic ce elimină potasiul, hipokaliemia indusă de diuretic poate fi ameliorată.

 

Litiul

În timpul coadministrării litiului şi a inhibitorilor ECA a fost observată creşterea reversibilă a concentraţiilor plasmatice şi a toxicităţii litiului. Administrarea concomitentă a diureticelor poate creşte riscul toxicităţii litiului şi accentuării toxicităţii deja crescute a litiului în combinaţie cu inhibitori ECA. Utilizarea ramiprilului cu litiul nu este recomandată, dar dacă este absolut necesară, se va monitoriza atent concentraţia plasmatică a litiului (a se consulta şi paragraful 4.4).

 

Trimetoprimul

Administrarea concomitentă de inhibitori ECA, tiazide şi trimetoprim creşte riscul hiperkaliemiei.

 

Clorura de sodiu

Reducerea efectului antihipertensiv al combinaţiei fixe de ramipril şi hidroclorotiazidă.

 

Tratament cu doze mari de salicilaţi (>3 g/zi)

Hidroclorotiazida poate accentua efectul toxic al salicilaţilor asupra SNC.

 

4.6    Sarcina şi alăptarea

 

Sarcină

Combinaţia de ramipril/hidroclorotiazidă nu este recomandată în primul trimestru de sarcină. Dacă sarcina este planificată sau confirmată, trebuie iniţiat un tratament alternativ cât mai curând posibil. Nu au fost efectuate studii controlate cu inhibitori ECA la oameni, dar la un număr limitat de cazuri cu expunere în primul trimestru, nu au apărut malformaţii.

 

Ramipril/hidroclorotiazid este contraindicată în trimestrele 2 şi 3 de sarcină (a se consulta şi paragraful 4.3). Expunerea prelungită în timpul trimestrelor 2 şi 3 poate induce toxicitate fetală (reducerea funcţiei renale, oligohidroamnios, întârzierea osificării craniene) sau neonatală (insuficienţă renală neonatală, hipotensiune, hiperkaliemie).

 

În cazul unei expuneri prelungite în timpul trimestrului 3 de sarcină, hidroclorotiazida poate produce ischemia feto-placentară şi risc de întârziere a creşterii fătului. În cazul expunerii perinatale,  în rare cazuri, la nou născuţi s-au observat hipoglicemie şi trombocitopenie.

 

Hidroclorotiazida poate reduce volumul plasmatic, precum şi fluxul uteroplacentar.

 

Dacă expunerea la combinaţia ramipril/hidroclorotiazidă s-a produs în trimestrul 2 de sarcină, se recomandă evaluarea prin ultrasunete a funcţiei renale şi stadiului osificării craniene.

 

Alăptare

Combinaţia ramipril/hidroclorotiazidă este contraindicată în perioada de alăptare. Atât ramiprilul, cât şi hidroclorotiazida sunt excretate în laptele matern. Administrarea tiazidelor în timpul alăptării a fost asociată cu scăderea sau chiar supresia secreţiei de lapte matern. Pot apărea hipersensibilitate la derivatele de sulfonamidă, precum şi hipokaliemie şi icter nuclear. Datorită potenţialului de reacţii adverse serioase la sugari din partea ambelor substanţe active din medicament, trebuie luată decizia fie de întrerupere a alăptării, fie a tratamentului, în funcţie de importanţa acestui tratament pentru mamă.

 

4.7    Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

 

Comprimatele de ramipril/hidroclorotiazidă au o influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

 

Diversele reacţii individuale pot afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, sau de a munci în lipsa unei stabilităţi posturale. Aceste efecte pot apărea în special la începutul tratamentului, după creşterea dozelor sau consecutiv ingestiei concomitente de alcool.

 

4.8    Reacţii adverse

 

Următoarele reacţii adverse au fost observate în urma tratamentului cu inhibitori ECA, ramipril sau hidroclorotiazidă:

 

La iniţierea tratamentului sau la creşterea dozelor a apărut o hipotensiune severă. Acest lucru apare mai ales la anumite grupe de risc (vezi şi pct. 4.4). Pot apărea: ameţeli, astenie generalizată, tulburări de vedere, rareori cu tulburări de conştienţă (sincopă). În cazul asocierii de inhibitori ECA şi hipotensiune, s-au observat rare cazuri de tahicardie, palpitaţii, aritmii, angină pectorală, infarct de miocard, hipotensiune severă cu şoc, atacuri ischemice tranzitorii şi hemoragie cerebrală, precum şi infarct ischemic cerebral.

 



Frecvenţă

 

Sistem sau organ

Frecvente

(>1/100, <1/10)

Mai puţin frecvente

(>1/1000, <1/100)

Rare

(>1/10000, < 1/000)

Foarte rare

(<1/10000) inclusiv cazuri izolate

tulburări cardiovasculare

hipotensiune

 

boală tromboembolică, sincopă

infarct miocardic, palpitaţii, aritmii, tahicardie, angină pectorală, agravarea sindromului Raynaud, tulburări venoase, tromboze, embolie

tulburări ale sistemului nervos

ameţeli, oboseală, cefalee, slăbiciune

somnolenţă

agitaţie, tulburări de miros, tulburări de echilibru, parestezii

atacuri ischemice tranzitorii, hemoragie cerebrală

tulburări psihiatrice

 

apatie, nervozitate

frică, confuzie, depresie, tulburări de somn

 

tulburări renale şi urinare

 

proteinurie

deteriorarea funcţiei renale, creşterea azotului ureic (BUN), uremiei şi creatininemiei, deshidratare

insuficienţă renală (acută), sindrom nefrotic, nefrită interstiţială, oligurie

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

tuse, bronşită

 

dispnee, sinuzită, rinită, faringită, glosită, bronhospasm, pneumonie alergică interstiţială, gură uscată

edem angioneurotic cu obstrucţie fatală a căilor respiratorii (a se consulta şi paragraful 4.9 pentru tratament), edem pulmonar datorat hipersensibilităţii la hidroclorotiazidă

tulburări gastrointestinale

greaţă, dureri abdominale, vărsături, indigestie

crampe epigastrice, sete, constipaţie, diaree, pierderea apetitului

vărsături, tulburări ale gustului, gură uscată, inflamaţia mucoasei bucale şi linguale, sialadenită, glosită

ileus, pancreatită (hemoragică)

tulburări hepato-biliare

 

 

creşterea enzimelor hepatice şi/sau a  bilirubinei

icter colestatic, hepatită, icter, colecistită (în caz de colelitiază pre-existentă), necroză hepatică. Este necesară observaţia medicală a pacientului care prezintă icter sau creşterea enzimelor hepatice.


tulburări cutanate şi ale ţesuturilor moi

reacţii alergice - erupţii

fotosensibilitate, agravarea sindromului Raynaud, prurit, urticarie, edem nonangioneurotic la nivel articular (incidenţă crescută a edemului angioneurotic la populaţia neagră)

eritem facial, diaforeză, edem angioneurotic

eritem multiform, sindrom Stevens-Johnson, epidermonecroliză toxică, vasculită, reacţii psoriforme şi pemfigoide cutanate, lupus eritematos, alopecia*, agravarea psoriazisului, onicoliză, tromboze, embolie, reacţii anafilactice (chiar severe). La apariţia reacţiilor cutanate, este necesară prezentarea imediată la medic.

tulburări osteo musculare

 

 

Crampe musculare, mialgii, artralgii, slăbiciune musculară, artrită

paralizie

tulburări sanguine şi ale sistemului limfatic

 

 

scăderea hemoglobinei, hematocritului, leucopenie, trombocitopenie,

agranulocitoză, pancitopenie, eozinofilie, anemie hemolitică la pacienţii cu G-6-PDH

tulburări metabolice şi nutriţionale

hipokaliemie, hiperuricemie cu uree şi creatinină crescută, hiperglicemie, gută

hiperkaliemie, hiponatremie, hipomagnezemie, hipercloremie, hipercalcemia

tulburări ale echilibrului hidroelectolitic (în special la pacienţi cu afecţiuni renale preexistente), hipocloremie, alcaloză metabolică

creşterea trigliceridelor, hipercolesterolemiei, amilazelor, agravarea diabetului

Tulburări oculare

 

conjunctivită

blefarită*

miopie tranzitorie, tulburări de vedere

 

Tulburări la nivelul urechii şi

labirintului 

 

 

tinitus

 

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

 

scăderea libidoului

impotenţă

 

 

* poate fi însoţită de febră, mialgie, artralgie, eozinofilie şi/sau creşterea titrului ANA. Inhibitorii ECA au fost asociaţi cu iniţierea edemului angioneurotic la o subgrupă de pacienţi cu afectarea ţesuturilor facial şi orofaringian.

 

Hidroclorotiazida:

Infecţii and infestaţii: sialadenite.

Tulburări sanguine şi ale ţesutului limfatic: leucopenie, neutropenie/agranulocitoză, trombocitopenie, anemie aplastică, anemie hemolitică, depresia măduvei osoase.

Tulburări de metabolism şi nutriţie: anorexie, hiperglicemie, glucozurie, hiperuricemie, dezechilibru electrolitic (inclusiv hiponatremie şi hipokaliemie, creşteri ale colesterolului şi trigliceridelor.

Tulburări psihiatrice: agitaţie, depresie, tulburări ale somnului.

Tulburări ale sistemului nervos: pierderea apetitului, parestezii, confuzie.

Tulburări oculare: xantopsie, tulburări de vedere tranzitorii.

Tulburări otice şi de labirint: vertij.

Tulburări cardiace: hipotensiune posturală , aritmii.

 Tulburări vasculare: angeită necrozantă (vasculită, vasculită cutanată).

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale: detresă respiratorie (inclusiv pneumonie şi edem pulmonar).

Tulburări gastrointestinale: iritaţie gastrică, diaree, constipaţie, pancreatită.

Tulburări hepato-biliare : icter (icter intrahepatic colestatic).

Tulburări cutanate şi ale ţesuturilor moi: reacţii de fotosensibilitate, rash, reacţii pseudo-lupus cutanat eritematos, reactivarea unui lupus cutanat eritematos, urticarie, reacţii anafilactice, epidermonecroliză toxică.

Tulburări osteomusculare, de ţesut conjunctiv şi osoase: spasme musculare.

Tulburări renale şi urinare: disfuncţie renală, nefrită interstiţială.

Tulburări generale: febră, slăbiciune.

 

4.9    Supradozaj

 

Simptomele intoxicaţiei

În funcţie de cantitatea de medicament administrată, pot apărea următoarele simtome: diureză întârziată, dezechilibru electrolitic, hipotensiune severă, alterarea conştienţei (inclusiv comă), convulsii, pareză, aritmii cardiace, bradicardie, şoc circulator, insuficienţă renală şi ileus paralitic.

 

Tratamentul  intoxicaţiei

În caz de supradozare sau intoxicaţie, tratamentul depinde de modul şi timpul de ingestie, precum şi de tipul şi severitatea simptomelor. În plus faţă de măsurile generale de eliminare a substanţei (de ex. lavaj gastric, absorbţia substanţei şi sulfat de sodiu, în primele 30 minute după ingestia comprimatelor de ramipril/hidroclorotiazidă), trebuie monitorizaţi parametrii vitali şi, la nevoie, ajustaţi într-o unitate de terapie intensivă. Ramiprilul poate fi rareori eliminat prin dializă.

 

În cazul hipotensiunii, prima măsură este de administrare a clorurii de sodiu şi de fluide. dacă răspunsul clinic este inadecvat, se vor administra catecolamine i.v. Poate fi luat în considerare şi administrarea angiotensinei II.

 

În cazul unei bradicardii refractare la tratament, se va lua în considerare instalarea unui pacemaker. Monitorizarea constantă a apei, electroliţilor şi echilibrului acidobazic, a glicemiei şi a urinei este esenţială. În cazul unei hipokaliemii, este necesară administrarea de potasiu.

 

În cazul unui edem angioneurotic cu risc vital, ce interesează limba, glota şi/sau laringele, sunt recomandate următoarele măsuri:

Administrarea imediată s.c. a 0,3-0,5 mg epinefrină (adrenalină) sau administrarea lentă i. v. de adrenalină (atenţie la instrucţiunile de diluţie!), timp în care se face monitorizare ECG şi măsurarea tensiunii arteriale. După aceea, se administrează  glucocorticoizi pe cale sistemică. De asemenea, se recomandă administrarea i.v. de antihistaminice şi antagonişti de receptori H2. În plus faţă de utilizarea adrenalinei, în cazul unei deficienţe cunoscute de inactivator C1, se recomandă administrarea de inactivator C1.

 

 

5.      PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

 

5.1    Proprietăţi farmacodinamice

 

Grupa farmacoterapeutica: inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei

Cod ATC: C09A A05

 

Comprimatele de ramipril/hidroclorotiazidă au un efect antihipertensiv şi diuretic. Ramiprilul şi hidroclorotiazida sunt utilizate separat sau în combinaţie în terapia antihipertensivă. Efectele antihipertensive ale substanţelor se complementează reciproc. Efectele antihipertensive ale substanţelor sunt aproape aditive, în timp ce pierderea de potasiu produsă de hidroclorotiazidă este redusă de ramipril.

 

Ramipril

 

Ramiprilatul, metabolitul activ al ramiprilului, inhibă enzima dipeptidilcarboxipeptidază I (sinonime: enzima de conversie a angiotensinei, kininaza II). Această enzimă este catalizată în plasmă şi are loc conversia tisulară a  angiotensinei I în angiotensina II, mai activă în acţiunea sa  vasoconstrictoare, precum şi scindarea bradikininei, un vasodilatator activ.

 

Reducerea formării de angiotensină II şi inhibarea scindării bradikininei duce la vasodilataţie.

 

Deoarece angiotensina II stimulează de asemenea şi eliberarea de aldosteron, ramiprilatul produce reducerea eliberării aldosteronului. Creşterea activităţii bradikininei contribuie, probabil, la efectele cardioprotectoare şi endotelioprotectoare observate în studiile pe animale. Nu este elucidată contribuţia acestui efect la apariţia unor anumite reacţii adverse.

 

Ramiprilul produce o reducere marcată a rezistenţei arteriale periferice. De obicei, la nivelul fluxului plasmatic urinar şi a ratei filtrării glomerulare nu se produc modificări substanţiale.

 

Administrarea ramipril la pacienţii hipertensivi determină reducerea tensiunii arteriale atât în poziţie culcată, cât şi în poziţie verticală, fără o creştere compensatorie a pulsului. Efectul antihipertensiv este evident la 1 - 2 ore după administrarea ubei doze unice, la majoritatea pacienţilor. Efectul maxim apare la 3-6 ore după administrarea unei doze unice. Efectul antihipertensiv apărut după administrarea unei doze unice se menţine cel puţin 24 ore. În tratamentul continuu cu ramipril, efectul antihipertensiv maxim este de obicei atins după 2 - 4 săptămâni. S-a demonstrat că efectul antihipertensiv se menţine chiar şi după un tratament continuu timp de 2 ani. Întreruperea bruscă a tratamentului cu ramipril nu produce o creştere rapidă şi excesivă a tensiunii arteriale.

 

Hidroclorotiazida

 

Hidroclorotiazida este un diuretic tiazidic. Inhibă reabsorbţia sodiului şi clorului în tubulii renali distali. Creşterea excreţiei renale a acestor ioni este acompaniată de o excreţie renală crescută de urină (datorată efectului osmotic al legării apei de ioni). Excreţia de potasiu şi magneziu este crescută, în timp ce excreţia acidului uric este redusă. Dozele mari produc o creştere a  excreţiei bicarbonaţilor, iar, pe termen lung, reduce excreţia de calciu.

 

Modurile posibile de acţiune antihipertensivă pot fi: modificarea echilibrului sodiului, reducerea fluidelor extracelulare şi a volumului plasmatic, modificarea rezistenţei vasculare renale, precum şi un răspuns diminuat la noradrenalină şi angiotensină II.

 

Excreţia electroliţilor şi a apei începe la aproximativ 2 ore după administrare, iar excreţia maximă apare după 3-6 ore şi se menţine timp de 6-12 ore. Efectul antihipertensiv este evident după 3-4 zile şi se menţine până la o săptămână după întreruperea tratamentului.

 

În tratamentul îndelungat, efectul de scădere al tensiunii arteriale este prezent şi la doze mai mici decât cele necesare atingerii efectului diuretic. Efectul de scădere al tensiunii arteriale este acompaniat de o creştere uşoară a fracţiei de filtrare, a rezistenţei vasculare renale şi a activităţii reninei plasmatice.

 

Dozele unice mari de hidroclorotiazidă produc o reducere a volumului plasmatic, a ratei filtrării glomerulare, a fluxului plasmatic renal şi o presiune medie a sângelui arterial. În timpul tratamentului cu doze scăzute, volumul plasmatic rămâne scăzut, în timp ce debitul cardiac şi filtrarea glomerulară se reîntorc la valorile de bază, de dinaintea tratamentului. Presiunea sângelui arterial şi rezistenţa vasculară sistemică rămân scăzute.

 

Diureticele tiazidice pot inhiba secreţia de lapte matern.

 

5.2    Proprietăţi farmacocinetice

 

Ramipril

 

Precursorul ramipril suferă un pasaj hepatic metabolic de primă trecere extensiv, ceea ce este  important pentru formarea (prin hidroliză, preponderent hepatică) a singurului metabolit activ, ramiprilatul. Pe lângă activarea în ramiprilat, ramiprilul este glucuronizat şi transformat în esterul ramipril diketopiperazină. Ramiprilatul este de asemenea glucuronizat şi transformat în ramiprilat diketopiperazină acidă. Datorită activării/metabolizării precursorului, biodisponibilitatea ramiprilului este de aproximativ 20% din doza orală.

 

După administrarea orală în doze de 2,5 mg şi 5 mg, biodisponibilitatea ramiprilatului este de aproximativ 45%, comparată cu biodisponibilitatea după administrare intravenoasă a aceloraşi doze. După administrarea orală a unei doze de 10 mg ramipril marcat radioactiv, aproximativ 40% din cantitate este excretată prin fecale şi aproximativ 60% prin urină. După administrare i.v. de ramipril, aproximativ 50-60% din doză se regăseşte în urină (sub formă de ramipril şi metaboliţi), iar aproximativ 50% este eliminată pe alte căi decât cea renală. După administrare i.v. de ramiprilat, aproximativ 70% din substanţă şi metaboliţii săi se elimină pe cale urinară, indicând faptul că aproximativ 30% din ramipril este excretat pe alte căi. După administrarea unei doze de 5 mg ramipril la pacienţii cu drenaj biliar, aproximativ aceeaşi cantitate de ramipril şi metaboliţi au fost excretaţi atât în urină, cât şi în bilă în primele 24 ore.

 

Aproximativ 80-90% dintre metaboliţii excretaţi în urină şi în bilă au fost identificaţi ca ramiprilat sau metaboliţi ai ramiprilatului. Glucuronidul de ramipril şi diketopiperazina de ramipril au reprezentat aproximativ 10-20% din total, în timp ce ramiprilul nemetabolizat a reprezentat aproximativ 2%.

 

Studiile la animal care alăptează au arătat că ramiprilul trece în laptele matern. Ramipril este rapid absorbit după administrare orală. Absorbţia ramiprilului marcat radioactiv este de cel puţin 56%, după cum a fost evaluat prin determinarea radioactivităţii în urină, ce reprezintă una dintre căile de eliminare. Administrarea alimentelor nu influenţează absorbţia.

 

După administrare orală, concentraţiile maxime plasmatice sunt atinse în o oră. Timpul de înjumătăţire-eliminare este de aproximativ 1 oră. Concentraţiile plasmatice maxime de ramiprilat se ating în 2-4 ore după administrare orală de ramipril. Concentraţiile plasmatice de ramiprilat scad în mod polifazic. Fazele de distribuţie iniţială şi eliminare prezintă un timp de înjumătăţire de aproximativ 3 ore. Sunt urmate de o fază intermediară cu un  timp de înjumătăţire de aproximativ 15 ore şi o fază terminală cu concentraţii foarte scăzute de ramiprilat plasmatic şi un timp de înjumătăţire de aproximativ 4-5 zile. Această fază terminală se datorează disocierii lente a ramiprilat de legătura strânsă, saturată cu ECA.

 

Cu toată faza terminală lungă, concentraţiile plasmatice stabile de ramipril sunt atinse după aproximativ 4 zile, după administrarea unei singure doze de 2,5 mg ramipril sau mai mult. Timpul de înjumătăţire “efectiv”, ce depinde de doze, este de 13-17 ore după administrarea de doze multiple.

 

După administrare intravenoasă, volumul de distribuţie sistemică al ramiprilului este de aproximativ 90 litri, iar pentru ramiprilat - aproximativ 500 litri.

 

Legarea de proteine este de aproximativ 73% pentru ramipril şi aproximativ 56% pentru ramiprilat.

 

Cinetica ramiprilului şi ramiprilatului la adulţii sănătoşi în vârstă de 65 - 75 ani corespunde cineticii ramiprilului şi ramiprilatului la tinerii sănătoşi.

 

La pacienţii cu insuficienţă renală, secreţia renală de ramiprilat este redusă iar clearance-ul renal al ramiprilatului este corelat proporţional cu clearance-ul creatininei. Astfle rezultă o concentraţie plasmatică crescută de ramiprilat, ce scade mai lent decît la pacienţii cu funcţie renală normală.

 

În cazul unei funcţii hepatice alterate, la administrarea ramiprilului în doze mari (10 mg), scade activarea ramiprilului la ramiprilat, rezultând o creştere a concentraţiilor plasmatice de ramipril, iar eliminarea ramiprilatului devine mai lentă. La adulţii sănătoşi şi la pacienţii hipertensivi, nu s-a observat o acumulare relevantă de ramipril şi ramiprilat după administrare orală de 5 mg o dată pe zi, timp de 2 săptămâni la pacienţi cu insuficienţă cardiacă.

 

Hidroclorotiazida

 

Aproximativ 70% din hidroclorotiazidă este absorbită după administrare orală, iar biodisponibilitatea este de aproximativ 70%. Concentraţiile plasmatice maxime de      70 ng/ml sunt atinse în 1,5-4 ore după administrarea orală de 12,5 mg hidroclorotiazidă. Concentraţiile plasmatice maxime de 142 ng/ml sunt atinse în 2-5 ore după administrarea orală de 25 mg hidroclorotiazidă. Concentraţiile plasmatice maxime de 260 ng/ml sunt atinse în 2-4 ore după administrarea de 50 mg hidroclorotiazidă. Aproximativ 40% din hidroclorotiazidă se leagă de proteinele plasmatice.

 

Hidroclorotiazida este aproape complet excretată (peste 95%) pe cale renală ca substanţă nemodificată. După administrarea orală a unei doze unice, 50-70% se excretă în 24 ore.

 

Medicamentul este deja detectabil în urină după 60 minute de la ingestie. Timpul de înjumătăţire-eliminare este de 5-6 ore. Excreţia este scăzută în insuficienţă renală, iar timpul de înjumătăţire este prelungit. Clearance-ul renal al hidroclorotiazidei este strâns corelat de clearance-ul creatininei. La pacienţii cu rată de filtrare glomerulară sub 10 ml/min, nu mai 10% din doza administrată s-a recuperat din urină. Invetigaţii recente au demonstrat că excreţia este parţial non-renală (bilă).

 

Hidroclorotiazida trece în laptele matern în cantităţi mici. În ciroza hepatică nu s-au observat modificări relevante ale farmacocineticii. Nu s-au efectuat investigaţii asupra farmacocineticii la pacienţii cu insuficienţă cardiacă.

 

Ramipril şi hidroclorotiazidă

 

Administrarea concomitentă de ramipril şi hidroclorotiazidă nu afectează biodisponibilitatea componentelor luate individual. Combinaţia fixă de 5 mg ramipril şi 25 mg hidroclorotiazidă trebuie considerată bioechivalentă cu combinaţia corespunzătoare de componente individuale de 5 mg ramipril şi 25 mg hidroclorotiazidă.

 

 

 

 

5.3    Date preclinice de siguranţă

 

Efecte preclinice (modificări ale electrolitemiei, hipertrofia sistemului juxtaglomerular şi anemia), ce pot fi considerate urmări ale unei activităţi farmacodinamice accelerate, apar la doze mult peste dozele terapeutice administrate la om.

 

Nu s-au observat efecte teratogene la şobolan şi iepure, iar efecte (dilatarea pelvisului renal) în timpul perioadei fetale şi de alăptare au apărut doar la şobolan, în timpul unui tratament cu doze mari.

 

În testele pe animale, inhibitorii ECA induc reacţii adverse asupra dezvoltării fetale târzii, rezultând deces fetal şi defecte congenitale, ce afectează, în particular, craniul. Au fost observate şi toxicitate fetală, întârzierea creşterii intrauterine şi duct arterial patent. Se crede că aceste anomalii de dezvoltare se datorează acţiunii directe a inhibitorilor ECA asupra sistemului fetal renină-angiotensină şi parţial din cauza ischemiei datorate hipotensiunii materne şi a scăderii fluxului feto-placentar, precum şi deficienţei aportului de oxigen şi nutrienţi către făt (a se consulta şi paragraful 4.6).

 

Datele preclinice de siguranţă obţinute după studiile convenţionale de siguranţă farmacologică, de toxicologie la doze repetate şi de carcinogenicitate au arătat că nu există alte riscuri specifice pentru om.

 

6.      PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

 

6.1    Lista excipienţilor

 

Ampril HL

Hidrogenocarbonat de sodiu, lactoză monohidrat, croscarmeloză sodică, amidon pregelatinizat, stearilfumarat de sodiu

 

Ampril HD

Hidrogenocarbonat de sodiu, lactoză monohidrat, croscarmeloză sodică, amidon pregelatinizat, stearilfumarat de sodiu

 

6.2    Incompatibilităţi

 

Nu este cazul.

 

6.3    Perioada de valabilitate

 

18 luni

 

6.4    Precauţii speciale pentru păstrare

 

A se păstra la temperaturi sub 30ºC, în ambalajul original.

 

6.5    Natura şi conţinutul ambalajului

 

Cutie cu 1 blister din  OPA-AL-PVC/AL a câte 10 comprimate

Cutie cu 2 blistere din OPA-AL-PVC/AL a câte 10 comprimate

Cutie cu 3 blistere din OPA-AL-PVC/AL a câte 10 comprimate

Cutie cu 5 blistere din OPA-AL-PVC/AL a câte 10 comprimate

Cutie cu 10 blistere din OPA-AL-PVC/AL a câte 10 comprimate

Cutie cu 2 blistere din  OPA-AL-PVC/AL a câte 7 comprimate

Cutie cu 4 blistere din OPA-AL-PVC/AL a câte 7 comprimate

Cutie cu 6 blistere din OPA-AL-PVC/AL a câte 7 comprimate

Cutie cu 14 blistere din OPA-AL-PVC/AL a câte 7 comprimate

 

 

6.6    Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

 

Fără cerinţe speciale

 

 

7.      DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

 

Krka d.d. Novo mesto,

Smarjeska cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia

 

 

8.      NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

 

Ampril HL

6590/2006/01-02-03-04-05-06-07-08-09

Ampril HD

6591/2006/01-02-03-04-05-06-07-08-09

 

 

9.      DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

 

Autorizare - Iunie/2006

 

 

10.    DATA REVIZUIRII TEXTULUI

 

Iunie/2006

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Cel mai vârstnic bărbat din lume a murit în Japonia la vârsta de 112 ani Cel mai vârstnic bărbat din lume (potrivit datelor oficiale) a murit marţi în Japonia, la vârsta de 112 ani, a relatat presa locală, citată de DPA.
PROVOCĂRILE SISTEMULUI ONCOLOGIC DIN ROMÂNIA ÎN 2014 Pentru al patrulea an consecutiv, Federaţia Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer (FABC) marchează Ziua Internaţională de Luptă Împotriva Cancerului printr-o dezbatere cu tema “Provocările Sistemului Oncologic din România în 2014”.
Dr. Silviu Morariu: Avem o subdiagnosticare a psoriazisului la nivel naţional şi la nivel judeţean Şeful Clinicii de Dermatologie a Spitalului Clinic Judeţean Mureş, conf. univ. dr. Silviu Morariu, a declarat miercuri, într-o conferinţă de presă, că la nivel naţional 2% din populaţie suferă de psoriazis, însă acest procent este aproximativ, dat fiind faptul că în prezent există o subdiagnosticare...
FABC: Noile molecule oncologice se adresează unor tipuri de cancer fără prea multe opţiuni terapeutice Noile molecule oncologice care au primit aprobarea comisiilor de specialitate din Ministerul Sănătăţii se adresează unor tipuri de cancer fără prea multe opţiuni terapeutice până acum, precum melanomul metastatic, adenocarcinomul gastric, cancerul pulmonar şi aşa mai departe, a afirmat luni preşedintele...