Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

MELOXICAM 15 mg
Denumire MELOXICAM 15 mg
Denumire comuna internationala MELOXICAMUM
Actiune terapeutica OXICAMI
Prescriptie P-6L - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala valabila 6 luni
Forma farmaceutica Comprimate
Concentratia 15 mg
Ambalaj Cutie x 2 blist. Al/PVC x 10 compr.
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC M01AC06
Firma - Tara producatoare VIM SPECTRUM SRL - ROMANIA
Autorizatie de punere pe piata VIM SPECTRUM SRL - ROMANIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre MELOXICAM 15 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> dr. Oana Iordache : Cu placere!
>> Grosu Jana (vizitator) : Daca am hemoroizi , ma va afecta ?
>> dr. Oana Iordache : Nu.
>> Grosu Jana : Multumesc mult
>> dr. Oana Iordache : Cu placere!
>> Dana (vizitator) : Am avut ulcer gastric, luna trecuta( august) cu anemie f. mare , si m-am tratat. Acum, dupa o consultatie...
>> dr. Oana Iordache : Pt Dana. Exista aceasta posibilitate.
>> Dr. Vladoiu Mirela : da, si antiinflamatoarele supozitoare pot da afectare gastrica, mai putin , dar pot da. luati cu protector...
>> george (vizitator) : Exista orice alta forma de meloxicam care sa se poata elibera si fara prescriptie medicala? Multumesc...
>> Dr. Vladoiu Mirela : eu stiu ca se da la liber, este doar antiinflamator
Prospect       

AUTORIZATIE DE PUNERE PE PIATA NR. 6623/2006/01; 6624/2006/01                              Anexa 1

Prospect

MELOXICAM 7,5 mg, comprimate

Meloxicam

MELOXICAM 15 mg, comprimate

Meloxicam

Compoziţie

Meloxicam 7,5 mg

Un comprimat conţine meloxicam 7,5 mg şi excipienţi: lactoză monohidrat, celuloză microcristalină,

amidonglicolat de sodiu de tip A, stearat de magneziu, dioxid de siliciu coloidal anhidru.

Meloxicam 15 mg

Un comprimat conţine meloxicam 15 mg şi excipienţi: lactoză monohidrat, celuloză microcristalină,

amidonglicolat de sodiu de tip A, stearat de magneziu, dioxid de siliciu coloidal anhidru.

Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, oxicami

Indicaţii terapeutice

Meloxicam este recomandat în tratamentul simptomatic al următoarelor afecţiuni:

- Boală artrozică (artroze, boală degenerativă articulară)

- Poliartrită reumatoidă

- Spondilită anchilopoietică

Contraindicaţii

Medicamentul nu trebuie utilizat în caz de hipersensibilitate cunoscută la meloxicam sau la oricare dintre

excipienţii produsului.

Există posibilitatea unei reacţii încrucişate cu acidul acetilsalicilic sau cu alte medicamente din clasa

agenţilor antiinflamatori nesteroidieni (AINS). Meloxicam nu trebuie administrat pacienţilor la care, după

un tratament anterior cu acid acetilsalicilic sau cu alte medicamente din clasa AINS, au survenit semne de

astm bronşic, polipi nazali, angioedem sau urticarie.

Acest medicament este, de asemenea, contraindicat în următoarele situaţii:

- Ulcer gastro-duodenal activ sau recidivant;

- Sângerări gastro-intestinale evidente, sângerări cerebrovasculare sau alte afecţiuni hemoragice;

- Insuficienţă hepatică severă;

- Insuficienţă renală severă nedializată (nedializabilă);

- Copii şi adolescenţi cu vârste mai mici de 15 ani;

- Sarcina şi alăptarea;

- Insuficienţă cardiacă severă insuficient necontrolată.

Precauţii

În timpul tratamentului pot apare hemoragii gastrointestinale, ulcere sau perforaţii care, în cazuri rare, au fost letale, însoţite sau nu de simptome de alarmă sau de apariţia tranzitorie a unor episoade gastrointestinale severe. Severitatea acestor afecţiuni este, în general, mai mare la pacienţii vârstnici. Tratamentul cu Meloxicam trebuie întrerupt în cazul apariţiei unui ulcer gastro-duodenal sau a unei hemoragii gastrointestinale.

AINS inhibă sinteza prostaglandinelor renale, care au un rol important în menţinerea perfuziei renale. AINS pot duce la decompensarea funcţiei renale la pacienţii cu hipovolemie şi cu flux sangvin renal redus. De obicei (după întreruperea administrării acestor medicamente), funcţia renală afectată este recuperată până la nivelul anterior tratamentului. În acest caz, pacienţii cu risc crescut sunt cei deshidrataţi, cu insuficienţă cardiacă congestivă, ciroză hepatică, sindrom nefrotic şi afecţiuni renale, pacienţii trataţi cu medicamente diuretice sau cei aflaţi în perioada de recuperare după intervenţii chirurgicale laborioase, cauzatoare de hipovolemie. La aceşti pacienţi, la începutul tratamentului, diureza şi funcţia renală trebuie monitorizate cu atenţie.

În cazuri rare, AINS pot determina nefrită interstiţială, glomerulonefrită, necroze ale medularei renale sau sindrom nefrotic.

1

Ca în cazul majorităţii AINS au fost raportate creşteri ocazionale ale transaminazelor serice sau alterarea

altor parametri ai funcţiei hepatice. În majoritatea cazurilor, a fost vorba de creşteri mici şi tranzitorii

peste limita superioară a valorilor normale. Dacă modificarea este semnificativă sau persistentă,

administrarea Meloxicam poate fi întreruptă şi trebuie efectuate determinări repetate ale valorilor testelor

funcţionale hepatice.

Ca şi în cazul altor agenţi din clasa AINS, se impune prudenţă în tratamentul pacienţilor vârstnici, la care

probabilitatea prezenţei afecţiunilor renale, hepatice sau cardiace este crescută.

Au fost raportate retenţie hidrosalină, de potasiu, cât şi o interferenţă cu efectul natriuretic al

medicamentelor diuretice. La unii pacienţi, insuficienţa cardiacă sau hipertensiunea arterială pot fi

accelerate sau pot reapare.

Meloxicam poate masca simptomele unor boli infecţioase concomitente.

Tratamentul cu meloxicam poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care încearcă să rămână

însărcinate. La femeile cu dificultăţi în a rămâne însărcinate sau care sunt investigate petru infertilitate,

trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului cu meloxicam.

În cazul unui efect terapeutic insuficient nu trebuie depăşită doza zilnică recomandată, iar meloxicam nu

trebuie administrat concomitent cu alte AINS. Dacă starea pacientului nu s-a ameliorat în câteva zile, trebuie

reevaluat beneficiul clinic al tratamentului.

Interacţiuni

- Alte AINS, inclusiv salicilaţii în doze mari: administrarea concomitentă a câtorva AINS poate creşte riscul ulceraţiilor şi al sângerărilor gastro-intestinale prin efect sinergic. Nu se recomandă administrarea concomitentă de meloxicam cu alte AINS.

- Anticoagulantele orale, ticlodipina, heparina administrată sistemic, medicamente trombolitice: cresc riscul de sângerare. Dacă este imposibilă evitarea administrării concomitente a acestor medicamente, se impune o monitorizare atentă a efectului anticoagulant.

- Litiul: s-a demonstrat că AINS cresc concentraţia plasmatică a litiului. La începutul tratamentului, la modificarea dozei şi la întreruperea tratamentului cu Meloxicam se recomandă dozarea concentraţiei plasmatice a litiului.

- Metotrexat: toxicitatea hematologică a metotrexatului poate fi accentuată de administrarea concomitentă cu AINS. Tabloul hematologic trebuie monitorizat cu atenţie. Nu se recomandă administrarea concomitentă de AINS la pacienţii trataţi cu doze mari de metotrexat (peste 15 mg/săptămână). Farmacocinetica metotrexatului (15 mg/săptămână) nu a fost influenţată în mod semnificativ de administrarea concomitentă de meloxicam; totuşi trebuie avut în vedere faptul că AINS pot intensifica toxicitatea hematologică a metotrexatului.

- Contracepţia: AINS pot reduce eficacitatea dispozitivelor intrauterine.

- Diureticele: tratamentul cu AINS se asociază cu posibilitatea de dezvoltare a unei insuficienţe renale acute la pacienţii deshidrataţi. Pacienţii trataţi concomitent cu diuretice şi Meloxicam trebuie hidrataţi în mod corespunzător, iar funcţia lor renală trebuie monitorizată înainte de începerea tratamentului.

- Antihipertensive (de exemplu, beta-blocante, inhibitori ECA, agenţi vasodilatatori, diuretice): se notează o eficacitate redusă a antihipertensivelor în cazul tratamentului cu AINS, determinată de inhibarea sintezei prostaglandinelor vasodilatatoare.

Inhibitorii ECA şi antagoniştii receptorilor de angiotensină II: AINS (inclusiv acidul acetilsalicilic în doze >3 g/zi) şi antagoniştii receptorilor de angiotensină II au un efect sinergic asupra scăderii filtrării glomerulare, efect care poate fi exacerbat în cazul existenţei unei alterări a funcţiei renale. Administrarea acestei combinaţii la pacienţii vârstnici şi/sau deshidrataţi poate duce la insuficienţă renală acută prin acţiune directă asupra filtrării glomerulare. Se recomandă monitorizarea funcţiei renale la începutul tratamentului, ca şi hidratarea corectă a pacientului. În plus, tratamentul concomitent poate reduce efectul antihipertensiv al inhibitorilor ECA şi al antagoniştilor de receptori ai angiotensinei II, ducând la o pierdere parţială a eficacităţii (datorită inhibării prostaglandinelor cu efect vasodilatator).

- Colestiramina se leagă de meloxicam în tractul gastrointestinal, determinând o eliminare mai rapidă a meloxicamului.

- Nefrotoxicitatea ciclosporinei poate fi accentuată de AINS, datorită efectului acestora asupra prostaglandinelor renale. Se recomandă monitorizarea funcţiei renale în cazul administrării concomitente a acestor agenţi.

- Chinolonele – în cazul asocierii AINS cu chinolonele este posibilă creşterea riscului de convulsii. Nu au fost raportate interacţiuni farmacocinetice semnificative în cazul administrării concomitente cu antiacide, cimetidină sau digoxin.

2

Atenţionări speciale

Pacienţii cu antecedente de esofagită, gastrită şi/sau ulcer gastro-duodenal trebuie să fie complet

recuperaţi înainte de începerea tratamentului cu meloxicam. La aceşti pacienţi trebuie acordată o atenţie

deosebită potenţialului de reapariţie a simptomelor afecţiunilor menţionate mai sus, în cursul

tratamentului cu meloxicam.

Ca şi în cazul altor AINS, este necesară o atenţie sporită în cazul administrării acestui medicament la

pacienţi cu antecedente de afecţiuni ale tractului gastrointestinal superior şi la cei trataţi cu

anticoagulante.

Doza de Meloxicam la pacienţii cu insuficienţă renală în stadii terminale, hemodializaţi, nu trebuie să

depăşească 7,5 mg meloxicam.

La pacienţii cu ciroză hepatică stabilă clinic, nu este necesară ajustarea dozei.

Pacienţii astenici sau cei cu constituţie astenică pot prezenta o toleranţă mai redusă a potenţialelor reacţii

adverse şi trebuie urmăriţi cu atenţie.

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare, de tip intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp, sau

malabsorbţie glucoză - galactoză, nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Sarcina

- La animale au fost raportate efecte letale asupra embrionului, la doze mai mari decât cele utilizate în clinică.

- Se recomandă evitarea administrării meloxicamului în timpul primelor două trimestre de sarcină.

- În ultimul trimestru de sarcină, medicamentele din clasa inhibitoarelor sintezei de prostaglandine pot expune fătul la efecte toxice cardio-pulmonare (hipertensiune pulmonară, cu închiderea prematură a canalului arterial) şi renale, sau pot conduce la inhibarea contracţiilor uterine. Acest efect asupra uterului este asociat cu o incidenţă crescută a distociei şi cu prelungirea travaliului la animale. Din acest motiv, toate AINS sunt absolut contraindicate în timpul ultimelor trei luni de sarcină.

Alăptarea

AINS trec în laptele matern. Din acest motiv, nu este recomandată administrarea medicamentului la

femeile care alăptează.

Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

În acest moment, nu sunt disponibile studii specifice referitoare la influenţa Meloxicam asupra capacităţii de a conduce vehicule sau a folosi utilaje. Pe baza profilului farmacodinamic şi a reacţiilor adverse raportate la medicament, este mai puţin probabil ca aceste capacităţi să fie afectate. Pacienţii la care utilizarea Meloxicam a fost asociată cu tulburări de vedere, somnolenţă sau alte tulburări ale sistemului nervos central nu trebuie să desfăşoare activităţi care necesită o atenţie sporită.

Doze şi mod de administrare

Artroză: 7,5 mg meloxicam pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 15 mg meloxicam pe

zi.

Poliartrită reumatoidă: 15 mg meloxicam pe zi. Doza poate fi redusă la 7,5 mg meloxicam pe zi, în

funcţie de răspunsul terapeutic.

Spondilită anchilopoetică: 15 mg meloxicam pe zi.

Doza zilnică maximă recomandată de Meloxicam este de 15 mg meloxicam.

Doza totală zilnică se administrează în priză unică.

Pacienţii vârstnici şi pacienţii cu risc crescut de reacţii adverse:

Doza zilnică recomandată pentru tratamentul pe termen lung al poliartritei reumatoide şi al spondilitei anchilopoetice la pacienţii vârstnici este de 7,5 mg meloxicam. La pacienţii cu risc crescut de reacţii adverse tratamentul trebuie iniţiat cu doza de 7,5 mg meloxicam pe zi.

Insuficienţă renală:

La pacienţii dializaţi, cu insuficienţă renală severă, doza zilnică nu trebuie să depăşească 7,5 mg

meloxicam.

La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată (de exemplu, pacienţi cu clearance al creatininei

mai mare de 25 ml/min), nu este necesară reducerea dozei. Meloxicam este contraindicat pentru

tratamentul pacienţilor cu insuficienţă renală severă, nedializaţi (nedializabili).

Insuficienţă hepatică:

3

La pacienţii cu disfuncţie hepatică uşoară sau moderată, nu este necesară reducerea dozei. Meloxicam este contraindicat pentru tratamentul pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă.

Copii:

Meloxicam nu este indicat pentru tratamentul copiilor sub 15 ani, deoarece nu au fost încă stabilite dozele

necesare pentru aceşti copii.

Administrare orală: tabletele se înghit cu apă sau cu un alt lichid, împreună cu alimente.

Reacţii adverse

Reacţiile adverse au fost clasificate în funcţie de incidenţă, utilizând următoarea convenţie: Foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100, <1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000, <1/100); rare (≥1/10000, <1/1000); foarte rare (<1/10000)

Tulburări hematologice şi limfatice

Frecvente:              Anemie

Mai puţin               Modificări ale numărului de elemente figurate sangvine: leucopenie;

frecvente:               trombocitopenie; agranulocitoză

Tulburări ale sistemului imunitar

Rare:                     Reacţii anafilactice/anafilactoide

Tulburări psihice

Rare:                     Tulburări ale dispoziţiei, insomnie şi coşmaruri

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente:              Ameţeli, cefalee

Mai puţin               Vertij, tinitus, somnolenţă

frecvente:

Rare:                     Confuzie

Tulburări oculare

Rare:                     Tulburări de vedere, inclusiv vedere înceţoşată

Tulburări cardiace

Mai puţin               Palpitaţii

frecvente:

Tulburări vasculare

Mai puţin               Creşterea tensiunii arteriale, înroşire bruscă sau eritem tranzitor al feţei şi

frecvente:               gâtului

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Rare:                     Debutul crizelor acute de astm la anumite persoane cu alergie la aspirină

sau la alte AINS.

Tulburări gastrointestinale

Frecvente:              Dispepsie, greaţă şi vărsături, dureri abdominale, constipaţie, flatulenţă,

diaree Mai puţin               Hemoragii gastrointestinale, ulcere gastro-duodenale, esofagită, stomatită

frecvente: Rare:                     Perforaţii gastrointestinale, gastrită, colită

Ulcerele gastro-duodenale, perforaţiile sau hemoragiile gastrointestinale pot fi severe în unele cazuri, în special la pacienţii vârstnici (vezi punctul 4.4).

Tulburări hepato-biliare

Mai puţin               Alterarea tranzitorie a testelor hepatice (de exemplu, creşterea

frecvente:               transaminazelor sau a bilirubinei)

Rare:                     Hepatită

4

Afecţiuni cutanate

i ale ţesutului subcutanat

Frecvente:              Prurit, erupţii

Mai puţin               Urticarie

frecvente:

Rare:                     Sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică, angioedem,

reacţii buloase, cum este eritemul multiform, reacţii de fotosensibilitate

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Mai puţin               Modificări ale analizelor de laborator care evaluează funcţia renală (de

frecvente:               exemplu, creşterea valorilor creatininei sau ureei)

Rare:                     Insuficienţă renală

Tulburări generale, neclasificate şi la nivelul locului de administrare Frecvente:              Edeme

La pacienţii trataţi cu meloxicam şi alte medicamente cu potenţial mielotoxic au fost raportate cazuri izolate de agranulocitoză.

Supradozaj

Simptomele supradozajului sunt: letargie, somnolenţă, greaţă, vărsături, dureri epigastrice. Aceste simptome sunt, de obicei, reversibile sub tratament de susţinere. Pot surveni hemoragii gastrointestinale. Intoxicaţia severă se poate manifesta prin hipertensiune arterială, insuficienţă renală acută, disfuncţie hepatică, tulburări respiratorii, comă, convulsii şi colaps cardiovascular. Au fost raportate şi reacţii anafilactice legate de utilizarea AINS.

În caz de supradozaj, se vor lua măsurile terapeutice standard – evacuarea conţinutului gastric şi se va institui terapie de susţinere, deoarece nu există un antidot cunoscut. Studiile clinice au demonstrat faptul că eliminarea meloxicamului este accelerată de colestiramina.

Păstrare

Meloxicam 7,5 mg

Meloxicam 15 mg

A se păstra la temperaturi sub 25˚C, în ambalajul original.

Ambalaj

Meloxicam 7,5 mg

Meloxicam 15 mg

Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate

Producător

S.C. VIM SPECTRUM S.R.L., Şos. Sighişoarei nr. 409, Sat Corunca, Com. Livezeni Jud. Mureş, România

Deţinătorul Autorizaţiei de punere de piaţă

S.C. VIM SPECTRUM S.R.L., Şos. Sighişoarei nr. 409, Sat Corunca, Com. Livezeni Jud. Mureş, România

Data ultimei verificari a prospectului

Iunie 2006

5

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Un microscop de forţă atomică poate diagnostica foarte timpuriu o artroză Cercetători elveţieni au pus la punct un microscop de forţă atomică experimental care poate detecta semne ale artrozei mult mai timpuriu decât prin metodele clasice de diagnosticare, potrivit unui studiu publicat în ultimul număr al revistei britanice Nature Technology, relatează AFP. (Sursa: Agerpres)
Artroza, una dintre cele mai vechi boli Artroza este una dintre cele mai vechi boli, fiind întâlnită şi la animale, a explicat joi, într-o conferinţă de presă, conf. dr. Andra Bălănescu, de la Departamentul de Reumatologie al Spitalului "Sfânta Maria".
Tratament pentru artroză cu proteine din sânge Bucureşti, 29 nov /Agerpres/ - Orthokine - tratamentul autolog al artrozei, este o metodă inovatoare cu proteine din sângele pacientului, metoda ce are la bază descoperirile ortopediei moleculare.
Medicină: Sportul practicat intensiv în copilărie favorizează artroza şoldului (studiu) Cazurile de artroză a şoldului sunt puternic influenţate de practicarea intensivă a unui sport în copilărie. Potrivit Universităţii din Berna, dezvoltarea anormală a coapsei, datorată mişcărilor repetate de la fotbal sau baschet, creşte riscul de a dezvolta artroză, scrie site-ul lesquotidiennes.com...
Terapia Orthokine combate artroza gleznei Conform unor studii elaborate de cercetătorii americani, la nivel mondial 8 din 10 oameni cu vârsta peste 50 de ani au manifestări radiologice de artroză. În România, 200.000 de tineri între 25 şi 45 de ani sunt afectaţi de dureri şi dizabilităţi ale articulaţiilor şi nu mai puţin de 1% din populaţia...
Vişinele calmează durerile provocate de artroză (studiu) Se pare că vişinele au un real potenţial de calmare a durerilor articulare. Această proprietate a fost evaluată pe un grup de femei cu vârste cuprinse între 40 şi 70 de ani care suferă de artroză, scrie passionsante.be.