Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

PIRAMIL 1,25 mg
Denumire PIRAMIL 1,25 mg
Descriere Scăderea mortalităţii şi morbidităţii cardiovasculare la pacienţii cu risc crescut cu boli cardiovasculare sau diabet zaharat tip 2 şi factori de risc adiţionali. Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale.Scăderea mortalităţii cardiovasculare la pacienţii cu insuficienţă cardiacă uşoară - moderată, după stadiul acut al unui infarct miocardic. Tratamentul nefropatiei glomerulare non-diabetice manifeste.Tratamentul nefropatiei diabetice incipiente (microalbuminurie) la pacienţii cu diabet zaharat tip 2 şi hipertensiune arterială.
Denumire comuna internationala RAMIPRILUM
Actiune terapeutica INHIBITORI AI ENZIMEI DE CONVERSIE A ANGIOTENSINEI INHIBITORI AI ENZIMEI DE CONVERSIE A ANGIOTENSINEI
Prescriptie P-6L - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala valabila 6 luni
Forma farmaceutica Comprimate
Concentratia 1,25mg
Ambalaj Cutie x 2 folii Al-LDPE/LDPE-Al x 10 compr.
Valabilitate ambalaj 2 ani
Cod ATC C09AA05
Firma - Tara producatoare SANDOZ PHARMACEUTICALS GMBH - GERMANIA
Autorizatie de punere pe piata SANDOZ SRL - ROMANIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre PIRAMIL 1,25 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre PIRAMIL 1,25 mg, comprimate   Rezumatul caracteristicilor produsului   Prospect       

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR.                     5486/2005/01-02-03-04-05 

                                                                                 5487/2005/01-02-03-04-05

                                                                                 5488/2005/01-02-03-04-05

                                                                                 5489/2005/01-02-03-04-05 

Anexa 1

Rezumatul caracteristicilor produsului

 

 

 

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

 

 

1.      DENUMIREA COMERCIALĂ A PRODUSULUI MEDICAMENTOS

PIRAMIL 1,25 mg

PIRAMIL 2,5 mg

PIRAMIL 5 mg

PIRAMIL 10 mg

 

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Piramil 1,25 mg

Un comprimat conţine ramipril 1,25 mg.

Piramil 2,5 mg

Un comprimat conţine ramipril 2,5 mg.

Piramil 5 mg

Un comprimat conţine ramipril 5 mg.

Piramil 10 mg

Un comprimat conţine ramipril 10 mg.

 

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate.

 

4. DATE CLINICE

 

4.1 Indicaţii terapeutice

Scăderea mortalităţii şi morbidităţii cardiovasculare la pacienţii cu risc crescut cu boli cardiovasculare sau diabet zaharat tip 2 şi factori de risc adiţionali (a se vedea pct. 5.1 Proprietăţi farmacodinamice)

Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale.

Scăderea mortalităţii cardiovasculare la pacienţii cu insuficienţă cardiacă uşoară - moderată, după stadiul acut al unui infarct miocardic.

Tratamentul nefropatiei glomerulare non-diabetice manifeste.

Tratamentul nefropatiei diabetice incipiente (microalbuminurie) la pacienţii cu diabet zaharat tip 2 şi hipertensiune arterială. 

 

4.2 Doze şi mod de administrare

Reducerea mortalităţii şi morbidităţii cardiovasculare la pacienţii cu boli cardiovasculare sau diabet zaharat tip 2 cu factori de risc adiţionali 

Doze la pacienţii cu funcţie renală normală :

Doza iniţială recomandată este de 2,5 mg ramipril o dată pe zi.

În funcţie de toleranţa individuală, doza trebuie crescută gradat. Se recomandă ca doza să fie dublată după o săptămână de tratament, apoi, după următoarele trei săptămâni, trebuie crescută la 10 mg/zi.

Doza uzuală de întreţinere este de 10 mg o dată pe zi.

 

Tratamentul hipertensiunii esenţiale

Doze la pacienţii cu funcţie renală normală :

Doza iniţială recomandată este de 2,5 mg ramipril o dată pe zi.

Dacă răspunsul pacientului este nesatisfăcător, doza iniţială poate fi crescută după                   2-3 săptămâni. Se recomandă dublarea dozei.

Doza uzuală de întreţinere este de 2,5-5 mg zilnic. În funcţie de răspunsul pacientului, doza poate fi crescută la maxim 10 mg o dată pe zi, sau se adaugă un diuretic sau un alt antihipertensiv, fără creşterea dozei de ramipril la mai mult de 5 mg zilnic.

 

Reducerea mortalităţii cardiovasculare la pacienţii cu insuficienţă cardiacă post - IMA

Doze la pacienţii cu funcţie renală normală:

Tratamentul trebuie început între ziua 3 şi ziua 10 după infarctul miocardic acut. Doza iniţială este de 1,25-2,5 mg de două ori pe zi (dimineaţa şi seara). Dacă doza iniţială de 2,5 mg nu este tolerată, doza poate fi scăzută la 1,25 mg de două ori pe zi pentru o perioadă de două zile. Tensiunea arterială şi funcţia renală trebuie monitorizate. După aceea, în funcţie de răspunsul individual, doza poate fi dublată la interval de cel puţin 2 zile, până la maxim 10 mg zilnic.

În funcţie de toleranţa pacientului, doza poate fi administrată o dată sau de două ori pe zi.

 

Tratamentul nefropatiei glomerulare non-diabetice manifeste şi nefropatiei diabetice incipiente (microalbuminurie) la pacienţii cu diabet zaharat tip 2 şi hipertensiune 

Doze la pacienţii cu funcţie renală normală:

Doza iniţială recomandată este de 1,25 mg ramipril o dată pe zi. În funcţie de toleranţa pacientului, doza poate fi dublată la un interval de 2-3 săptămâni. Doza de întreţinere este de  5 mg zilnic. Doza maximă zilnică este de 10 mg.

 

În general 

Deficitul de electroliţi şi/sau fluide trebuie corectat sau tratamentul diuretic existent trebuie redus sau întrerupt, dacă este posibil, cu 2-3 zile înainte de începerea tratamentului cu Piramil (la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, acest lucru trebuie evaluat faţă de riscul supraîncărcării volemice). La aceşti pacienţi tratamentul trebuie început cu cea mai mică doză de 1,25 mg ramipril, dimineaţa.)

 

După administrarea primei doze, dar şi după creşterea dozei de Piramil şi/sau diuretice de ansă, aceşti pacienţi trebuie monitorizaţi de către un medic, cel puţin timp de 8 ore, pentru a evita apariţia reacţiilor ortostatice necontrolabile.

 

Doze la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică

La pacienţii cu insuficienţă renală (clearance-ul creatininei între 20 şi 50 ml/min/1,73m2), doza iniţială recomandată este de 1,25 mg ramipril, iar doza maximă zilnică nu trebuie să fie mai mare de 5 mg ramipril o dată pe zi.

La pacienţii cu clearance al creatininei sub 20 ml/min/1,73m2 se recomandă ca doză iniţială 1,25 mg ramipril la două zile, iar doza maximă zilnică nu trebuie să fie mai mare de 2,5 mg ramipril o dată pe zi.

 

Pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică, a se vedea pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale.

 

Utilizarea la vârstnici

Doza trebuie să fie în concordanţă cu funcţia renală, la pacienţii vârstnici (a se vedea pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale)

 

 

Utilizarea la copii

Eficacitatea şi siguranţa utilizării la copii nu a fost stabilită, de aceea utilizarea la copii nu este recomandată.

 

Administrare

Pentru diferite scheme terapeutice, Piramil este disponibil în concentraţii de 1,25, 2,5, 5,        10 mg. Comprimatele trebuie luate înainte, în timpul sau după mese, cu un pahar de apă.

Piramil 1,25 mg: comprimatele nu trebuie rupte.

 

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la ramipril, la oricare dintre excipienţi sau la oricare alt inhibitor ECA.

Antecedente de angioedem asociat tratamentului anterior cu inhibitori ECA.

 

Angioedem ereditar sau idiopatic.

Trimestrul doi şi trei de sarcină (a se vedea pct. 4.6 Sarcina şi alăptarea).

Stenoză bilaterală de arteră renală semnificativă hemodinamic sau stenoză unilaterală pe rinichi unic. 

 

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale

Hipotensiunea arterială simptomatică

Hipotensiunea arterială simptomatică apare rareori la pacienţii cu hipertensiune arterială necomplicată. La pacienţii hipertensivi care primesc Piramil creşte probabilitatea apariţiei hipotensiunii arteriale în cazul  depleţiei volemice, de exemplu prin terapie diuretică, dietă cu restricţie de sare, dializă, diaree sau vărsături sau în cazul hipertensiunii arteriale severe renin-dependente (a se vedea pct. 4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte  interacţiuni şi pct. 4.8 Reacţii adverse). La pacienţii cu insuficienţă cardiacă cu sau fără insuficienţă renală asociată a fost observată hipotensiunea arterială simptomatică. Aceasta este cel mai probabil să apară la pacienţii cu grade mai severe de insuficienţă cardiacă, reflectată de utilizarea dozelor crescute de diuretice de ansă, hiponatremie sau alterarea funcţiei renale. La pacienţii cu risc crescut de hipotensiune arterială simptomatică, iniţierea terapiei şi ajustarea dozei trebuie atent monitorizate.

Acest lucru este valabil şi pentru pacienţii cu boală ischemică cardiacă sau cerebrovasculară, la care o scădere excesivă a tensiunii arteriale ar putea determina infarct miocardic sau accident cerebrovascular.

 

Dacă apare hipotensiunea arterială, pacientul trebuie aşezat în poziţie de supinaţie şi, dacă este necesar, i se va administra perfuzie cu soluţii normal-saline. Un răspuns hipotensor tranzitoriu nu reprezintă o contraindicaţie pentru următoarele doze, care pot fi administrate de obicei fără dificultate, odată ce tensiunea arterială a crescut după expansiunea volemică.

 

La anumiţi pacienţi cu insuficienţă cardiacă ce au tensiune arterială normală sau scăzută, poate apărea scăderea suplimentară a tensiunii arteriale sistemice, în timpul tratamentului cu Piramil. Acest efect este de aşteptat şi, de obicei, nu reprezintă un motiv de întrerupere a tratamentului. Dacă hipotensiunea devine simptomatică, poate fi necesară reducerea dozei sau întreruperea tratamentului cu Piramil.

 

Hipotensiunea arterială în infarctul miocardic acut

Tratamentul cu Piramil nu trebuie iniţiat la pacienţii cu infarct miocardic acut care prezintă risc de deteriorare hemodinamică severă suplimentară după tratamentul cu un vasodilatator. Aceştia sunt pacienţi cu tensiune arterială sistolică de 100 mm Hg sau mai mică, sau cei cu şoc cardiogen.

 

Stenoză de valvă mitrală sau aortică/cardiomiopatie hipertrofică

Asemănător celorlalţi inhibitori ECA, Piramil trebuie administrat cu precauţie pacienţilor cu stenoză de valvă mitrală şi obstrucţie la nivelul tractului de ejecţie al ventriculului stâng ca în stenoza aortică sau cardiomiopatia hipertrofică. În cazurile relevante hemodinamic, Piramil nu trebuie administrat.

 

Insuficienţă renală

În cazul insuficienţei renale (clearance creatinină ≤ 50 ml/min), doza iniţială de Piramil trebuie ajustată în funcţie de clearance-ul creatininei, pentru fiecare pacient (a se vedea pct. 4.2) şi apoi în funcţie de răspunsul individual la tratament. Monitorizarea de rutină a potasiului şi creatininei este inclusă în abordarea medicală a acestor pacienţi.

 

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, hipotensiunea arterială apărută în urma iniţierii tratamentului cu inhibitori ECA poate determina deteriorarea suplimentară a funcţiei renale. În această situaţie, a fost raportată insuficienţa renală acută, de obicei reversibilă.

 

La anumiţi pacienţi cu stenoză bilaterală de arteră renală sau cu stenoză arterială pe rinichi unic care au fost trataţi cu inhibitori ECA a fost observată creşterea ureei şi creatininei plasmatice, de obicei reversibilă la întreruperea tratamentului. Aceasta este mai probabilă în special la pacienţii cu insuficienţă renală. Dacă este prezentă şi hipertensiunea renovasculară, există un risc crescut de hipotensiune arterială severă şi insuficienţă renală. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat sub supraveghere medicală atentă, cu doze mici şi titrarea atentă a dozei. Deoarece tratamentul cu diuretice poate fi un factor favorizant al celor de mai sus, acesta trebuie întrerupt iar funcţia renală trebuie monitorizată în timpul primelor săptămâni de tratament cu Piramil.

 

Anumiţi pacienţi hipertensivi fără o afecţiune pre-existentă vasculară renală aparentă au prezentat creşterea ureei şi creatininei serice, de obicei minoră şi tranzitorie, în special dacă Piramil a fost administrat concomitent cu un diuretic. Aceasta este mai posibil să apară la pacienţii cu alterare pre-existentă a funcţiei renale. Poate fi necesară reducerea dozei şi/sau întreruperea tratamentului diuretic sau cu Piramil.

 

În infarctul miocardic acut tratamentul cu Piramil nu trebuie iniţiat la pacienţii cu evidenţă a disfuncţiei renale, definită prin concentraţie plasmatică a creatininei mai mare de                  177 micromoli/l şi/sau proteinurie peste 500 mg/24 ore. Dacă disfuncţia renală apare în timpul tratamentului cu Piramil (concentraţia plasmatică a creatininei mai mare de 265 micromoli/l sau dublarea valorii anterioare începerii tratamentului), medicul poate lua în considerare necesitatea  întreruperii tratamentului cu Piramil.

 

Transplantul renal  

Nu există experienţă privind administrarea Piramil la pacienţii cu transplant renal recent, de aceea tratamentul cu Piramil nu este recomandat.

 

Pacienţii hemodializaţi

Au fost raportate reacţii anafilactoide la pacienţii dializaţi cu utilizarea membranelor cu permeabilitate crescută (exemplu AN 69) şi trataţi concomitent cu un inhibitor ECA. La aceşti pacienţi trebuie luată în considerare utilizarea unor tipuri diferite de membrane sau a unui antihipertensiv din altă clasă.

 

 

 

Hipersensibilitate/Angioedem

Rareori a fost raportat angioedemul feţei, extremităţilor, buzelor, limbii, glotei şi/sau laringelui la pacienţii trataţi cu inhibitori ECA, inclusiv Piramil. Acesta poate apărea oricând în timpul tratamentului. În asemenea situaţii, tratamentul cu Piramil trebuie întrerupt prompt şi trebuie instituit tratamentul corespunzător şi monitorizare atentă pentru a asigura remisiunea completă a simptomelor înainte de externarea pacientului. Chiar şi în situaţiile în care apare doar tumefierea limbii, fără detresă respiratorie, pacientul poate impune urmărire îndelungată, deoarece tratamentul cu antihistaminice şi corticosteroizi poate fi insuficient.

 

Foarte rar au fost raportate cazuri letale datorită angioedemului asociat cu edemul laringian sau edem la nivelul limbii. Este posibil ca pacienţii la care sunt implicate limba, glota sau laringele să prezinte obstrucţie a căilor respiratorii, în special cei cu antecedente de intervenţii chirurgicale la nivelul căilor respiratorii. În asemenea cazuri, trebuie administrat imediat tratamentul de urgenţă. Acesta poate include administrarea adrenalinei şi/sau menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii. Pacientul trebuie menţinut sub supraveghere medicală atentă până la remisiunea completă şi persistentă a simptomelor.

 

Inhibitorii ECA determină în procent mai mare angioedem la pacienţii negri, comparativ cu celelalte rase.

 

Pacienţii cu antecedente de angioedem fără legătură cu utilizarea inhibitorilor ECA pot prezenta un risc crescut de angioedem în timpul tratamentului cu inhibitori ECA (a se vedea pct. 4.3 Contraindicaţii).

 

Reacţii anafilactoide în timpul aferezei lipoproteinelor cu densitate joasă (LDL)

Rareori, în timpul aferezei lipoproteinelor cu densitate joasă (LDL) cu dextran sulfat, la  pacienţii ce primesc inhibitori ECA, au fost raportate reacţii anafilactoide cu potenţial letal. Aceste reacţii au fost evitate prin întreruperea temporară a tratamentului cu inhibitori ECA înaintea fiecărei afereze.

 

Desensibilizare

Pacienţii aflaţi sub tratament cu inhibitori ECA în cursul tratamentului de desensibilizare (exemplu venin de hymenoptera) au prezentat reacţii anafilactoide. La aceşti pacienţi aceste reacţii au fost evitate când inhibitorii ECA au fost temporar întrerupţi, dar au reapărut odată cu readministrarea necorespunzătoare a produsului medicamentos.

 

Insuficienţa hepatică

Pacienţii cu afectare hepatică pot prezenta capacitate alterată de formare a metabolitului activ ramiprilat. Nu există experienţă suficientă pentru recomandarea unei anumite doze la aceşti pacienţi. Rareori, inhibitorii ECA au fost asociaţi cu un sindrom care debutează cu icter colestatic şi evoluează spre necroză hepatică fulminantă şi (uneori) moarte. Mecanismul acestui sindrom nu este cunoscut. Pacienţii trataţi cu inhibitori ECA, care prezintă icter sau creşterea marcată a enzimelor hepatice trebuie să întrerupă tratamentul cu inhibitor ECA şi să fie menţinuţi sub supraveghere medicală corespunzătoare.

 

Hiperaldosteronismul primar

Pacienţii cu hiperaldosteronism primar nu răspund în general la agenţii antihipertensivi ce acţionează prin inhibarea sistemului renină-angiotensină. Administrarea Piramil la aceşti pacienţi nu este recomandată.

 

 

Neutropenia/Agranulocitoza

Neutropenia/agranulocitoza, trombocitopenia şi anemia au fost raportate la pacienţii ce primesc inhibitori ECA. La pacienţii cu funcţie renală normală şi fără alţi factori agravanţi, neutropenia apare rareori. Neutropenia şi agranulocitoza sunt reversibile după întreruperea tratamentului cu inhibitori ECA. Piramil trebuie utilizat cu maximă prudenţă la pacienţii cu colagenoze, tratament imunosupresor, tratament cu allopurinol sau procainamidă sau o asociere a acestor factori agravanţi, în special dacă există alterare pre-existentă a funcţiei renale. Unii dintre aceşti pacienţi au prezentat infecţii severe care în câteva cazuri nu au răspuns la tratamentul antibiotic intensiv. Dacă Piramil este utilizat la aceşti pacienţi, se recomandă efectuarea periodică a leucogramei, iar pacienţii trebuie instruiţi să raporteze orice semn de infecţie.

 

Rasa

Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei determină în procent mai mare angioedem la pacienţii negri, comparativ cu celelalte rase.

 

Asemănător celorlalţi inhibitori ECA, Piramil poate fi mai puţin eficace în scăderea tensiunii arteriale la pacienţii negri comparativ cu ceilalţi pacienţi, posibil datorită prevalenţei crescute a hiporeninemiei la pacienţii negri hipertensivi.

 

Tusea

Tusea a fost raportată în timpul utilizării inhibitorilor ECA. Caracteristic, tusea este neproductivă, persistentă şi cedează după întreruperea tratamentului. Tusea indusă de inhibitori ECA trebuie luată în considerare la diagnosticul diferenţial al tusei.

 

Chirurgie/Anestezie

La pacienţii ce suferă intervenţii chirurgicale majore sau în timpul anesteziei cu agenţi ce produc hipotensiune arterială, Piramil poate bloca formarea angiotensinei II, secundar eliberării compensatorii de renină. Dacă apare hipotensiunea arterială şi este datorată acestui mecanism, poate fi corectată prin expansiune volemică.

 

Hiperkalemia

La anumiţi pacienţi trataţi cu inhibitori ECA, inclusiv Piramil, a fost observată creşterea potasiului plasmatic. Pacienţii cu risc de dezvoltare a hiperkalemiei sunt cei cu insuficienţă renală, diabet zaharat sau cei ce utilizează concomitent diuretice care economisesc potasiu, suplimente pe bază de potasiu sau sare potasică, precum şi pacienţii ce utilizează alte medicamente asociate cu creşterea potasiului plasmatic (de exemplu, heparina). Dacă administrarea concomitentă a medicamentelor mai sus menţionate este absolut necesară, se recomandă monitorizarea regulată a potasiului plasmatic (a se vedea pct. 4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni)

 

Pacienţii diabetici

La pacienţii diabetici trataţi cu antidiabetice orale sau insulină, controlul glicemiei trebuie atent monitorizat în timpul primei luni de tratament cu un inhibitor ECA (a se vedea pct. 4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte  interacţiuni)

 

Litiul

Asocierea dintre litiu şi Piramil nu este în general recomandată (a se vedea pct. 4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni)

      

 

Sarcina şi alăptarea

Piramil nu ar trebui utilizat în timpul primului trimestru de sarcină. Este contraindicat în trimestrul doi şi trei de sarcină (a se vedea pct. 4.3 Contraindicaţii). Dacă se diagnostichează sarcina, tratamentul cu Piramil trebuie întrerupt cât de curând posibil (a se vedea pct. 4.6 Sarcina şi alăptarea).

 

Utilizarea Piramil nu este recomandată în timpul alăptării.

 

Copii

Nu există suficientă experienţă privind administrarea Piramil la copii.

 

4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni           

Diuretice care economisesc potasiu sau suplimente pe bază de potasiu

Inhibitorii ECA atenuează pierderea de potasiu indusă de diuretice. Diureticele care economisesc potasiu (spironolactonă, triamteren, amilorid), suplimentele pe bază de potasiu sau sarea potasică pot determina creşteri semnificative ale potasiului plasmatică. Dacă se recomandă utilizarea concomitentă în cazul hipokalemiei demonstrate, este necesară prudenţă şi monitorizare frecventă a potasiului plasmatic (a se vedea pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale)

 

Tiazidice şi diuretice de ansă

Tratamentul anterior cu diuretice în doze mari poate determina depleţie volemică şi risc de hipotensiune arterială, la iniţierea tratamentului cu Piramil (a se vedea pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale). Efectele hipotensoare pot fi atenuate prin întreruperea tratamentului diuretic, prin creşterea volumului sau a cantităţii de sare administrate sau prin iniţierea tratamentului cu doze mici de Piramil.

 

Alţi agenţi antihipertensivi

Administrarea concomitentă a acestor agenţi poate creşte efectele hipotensoare ale Piramil. Administrarea concomitentă cu nitroglicerina şi alţi nitraţi sau vasodilatatoare poate scădea suplimentar tensiunea arterială.

 

Litiul

În timpul administrării concomitente de litiu şi inhibitori ECA au fost raportate creşteri reversibile ale concentraţiei litiului plasmatic şi ale toxicităţii. Utilizarea concomitentă a diureticelor tiazidice poate creşte riscul toxicităţii litiului, iar administrarea împreună cu inhibitori ECA accentuează această toxicitate. Utilizarea Piramil concomitent cu litiul nu este recomandată dar dacă această asociere este necesară, se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiei litiului plasmatic (a se vedea pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale).

 

Antidepresive triciclice/antipsihotice/anestezice/narcotice

Utilizarea concomitentă cu Piramil a anumitor anestezice, antidepresive triciclice, antipsihotice poate determina o scădere suplimentară a tensiunii arteriale (a se vedea pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale).

 

Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS)

Administrarea cronică a AINS poate scădea efectul antihipertensiv al inhibitorilor ECA.

AINS şi inhibitorii ECA exercită un efect aditiv asupra creşterii potasiului plasmatică şi poate determina deteriorarea funcţiei renale. Aceste efecte sunt de obicei reversibile. Rareori poate apărea insuficienţa renală acută în special la pacienţii cu funcţie renală compromisă cum ar fi vârstnicii sau pacienţii deshidrataţi.

Simpatomimeticele

Simpatomimeticele pot reduce efectele antihipertensive ale inhibitorilor ECA.

 

Antidiabeticele

Studiile epidemiologice au sugerat că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu medicamentele antidiabetice (insulină, antidiabetice orale) poate determina scăderea accentuată a glicemiei cu risc de hipoglicemie. Acest fenomen pare să fie mai frecvent în timpul primei săptămâni de tratament combinat şi la pacienţii cu afectare renală.

 

Allopurinol, procainamida, citostatice sau imunosupresoare

Riscul leucopeniei este crescut, în special când inhibitorii ECA sunt utilizaţi în doze mai mari decât cele recomandate (a se vedea pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale)

 

4.6 Sarcina şi alăptarea

Sarcina

Piramil nu ar trebui utilizat în timpul primului trimestru de sarcină. Când sarcina este planificată sau confirmată, se iniţiază cât de repede posibil un tratament alternativ. Nu au fost efectuate studii controlate despre efectele inhibitorilor ECA la om, dar la un număr redus de cazuri cu expunere toxică în primul trimestru de sarcină nu au fost constatate malformaţii aparent în concordanţă cu fetotoxicitatea la om.

 

Piramil este contraindicat în timpul trimestrului doi şi trei de sarcină (a se vedea pct 4.3 Contraindicaţii).

 

Prelungirea expunerii la inhibitorii ECA în timpul trimestrului doi şi trei de sarcină este cunoscută a induce fetotoxicitate la om (scăderea funcţiei renale, oligohidramnios, întîrzierea osificării craniene) şi toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperkalemie – a se vedea pct 5.3 Date preclinice de siguranţă).

 

Dacă pacienta a fost expusă la ramipril din trimestrul doi de sarcină, este recomandată efectuarea ecografiei pentru evaluarea funcţiei renale şi a cutiei craniene. 

 

Sugarii ale căror mame au urmat tratament cu Piramil trebuie atent monitorizaţi pentru decelarea hipotensiunii arteriale, oliguriei şi hiperkalemiei. Piramil, care traversează placenta, a fost îndepărtat din circulaţia neonatală prin dializă peritoneală, cu anumite beneficii clinice, iar teoretic poate fi îndepărtat prin exsanguinotransfuzie.

 

Alăptarea 

Nu este cunoscut dacă Piramil este excretat în laptele matern uman. Piramil este excretat în lapte la şobolanii femelă. Utilizarea Piramil nu este recomandată femeilor care alăptează. 

 

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Piramil prezintă efecte negative minore sau moderate asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Acest lucru este relevant în mod special la începutul tratamentului, la înlocuirea altor produse medicamentoase similare sau la consum concomitent  de alcool etilic.

 

4.8 Reacţii adverse

Următoarele reacţii adverse au fost observate în timpul tratamentului cu Piramil şi altor inhibitori ECA, cu următoarele frecvenţe: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100, <1/10), puţin frecvente (≥1/1000, <1/100), rare (≥1/10000, <1/1000), foarte rare (<1/10000), inclusiv rapoarte izolate.

Tulburări hematologice şi ale sistemului limfatic

Rare: scăderea hemoglobinei, scăderea hematocritului

Foarte rare: deprimarea măduvei osoase, anemie, trombocitopenie, leucopenie, agranulocitoză, (a se vedea pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale), anemie hemolitică, limfadenopatie, boli autoimune.

 

Aceste modificări ale tabloului sanguin apar mai frecvent la pacienţii cu insuficienţă renală şi la pacienţii cu boli de colagen ca lupus eritematos sau sclerodermie precum şi la cei ce utilizează simultan medicamente ce pot modifica tabloul sanguin (a se vedea pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale şi 4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni)

 

Tulburări ale nutriţiei şi metabolismului:

Foarte rare: hipoglicemia

 

Tulburări psihiatrice şi ale sistemului nervos:

Frecvente: ameţeală, cefalee

Puţin frecvente: modificări ale dispoziţiei, parestezii, vertij, alterări ale gustului, tulburări ale somnului

Rare: confuzie mentală

 

Tulburări cardiace şi vasculare

Frecvente: efecte ortostatice (inclusiv hipotensiune arterială)

Puţin frecvente: infarct miocardic sau accident cerebrovascular, posibil secundar hipotensiunii arteriale excesive, la pacienţii cu risc crescut (a se vedea pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale), palpitaţii, tahicardie, fenomen Raynaud.

 

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:

Frecvente: tuse

Puţin frecvente: dispnee, rinită

Foarte rare: bronhospasm, sinuzită, alveolită alergică/pneumonie eozinofilică

 

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente: diaree, vărsături

Puţin frecvente: greaţă, dureri abdominale, indigestie, anorexie

Rare: gură uscată

Foarte rare: pancreatită, hepatită fie hepatocelulară fie colestatică, icter, angioedem intestinal

 

Tulburări cutanate şi la nivelul ţesutului subcutanat

Puţin frecvente: rash, prurit

Rare: hipersensibilitate/edem angioneurotic: la nivelul feţei, extremităţilor, buzelor, limbii, glotei şi/sau laringelui (a se vedea pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale), urticarie, alopecie, psoriasis.

Foarte rare: diaforeză, pemfigus, necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens-Johnson, eritem multiform.

 

A fost raportat un simptom complex ce poate include unul sau mai multe dintre următoarele manifestări: febră, vasculită, mialgie, artralgie/artrită, anticorpi antinucleari prezenţi (ANA), creşterea vitezei de sedimentare a hematiilor (VSH), eozinofilie şi leucocitoză, erupţie cutanată, fotosensibilitate sau alte manifestări dermatologice.

 

Tulburări renale şi urinare:

Frecvente: disfuncţie renală

Rare: uremie, insuficienţă renală acută

Foarte rare: oligurie/anurie

 

Tulburări ale sistemului de reproducere şi sânului:

Puţin frecvente: impotenţă

Rare: ginecomastie

 

Tulburări generale:

Puţin frecvente: fatigabilitate, astenie

 

Investigaţii:

Puţin frecvente: creşterea ureei şi creatininei plasmatice, creşterea enzimelor hepatice, hiperkalemie

Rare: creşterea bilirubinei serice, hiponatremie

 

4.9 Supradozaj

În caz de supradozaj pot apărea următoarele simptome: hipotensiune severă, şoc, bradicardie, tulburări ale echilibrul electrolitic şi insuficienţă renală. Tratamentul depinde de tipul şi severitatea simptomelor. Se poate încerca eliminarea ramiprilului care nu este încă absorbit, prin lavaj gastric şi administrarea agenţilor absorbanţi ca sulfatul de sodiu.

Funcţiile vitale şi de organ trebuie atent monitorizate şi protejate, dacă este necesar. În caz de hipotensiune arterială pot fi administrate catecolamine şi dacă este necesar, poate fi luată în considerare administrarea de angiotensină II, ca şi de lichide şi săruri. Bradicardia trebuie tratată prin administrarea de atropină. Nu există experienţă privind eficacitatea  diurezei forţate, schimbării pH-ului urinar, hemofiltrării sau dializei, pentru eliminarea mai rapidă a ramiprilului.

Când se utilizează hemofiltrarea sau hemodializa, trebuie să se ţină cont de interacţiunile prezentate în capitolul 4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni. De obicei, hemodializa nu se impune, cu excepţia situaţiilor în care este necesară din alte motive, cum ar fi insuficienţa renală.

 

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: produse active pe sistemul renină-angiotensină-aldosteron ; inhibitori ai sistemului renină-angiotensină-aldosteron 

Cod ATC: C09A A05

 

Mecanism de acţiune 

După administrarea orală, ramiprilul este rapid absorbit din tractul gastro-intestinal şi hidrolizat succesiv în ficat cu formarea substanţei active, ramiprilat. Ramiprilatul este un inhibitor cu acţiune prelungită al Enzimei de Conversie a Angiotensinei (ECA), enzimă ce catalizează transformarea Angiotensinei I în Angiotensină II. Administarea ramiprilului determină scăderea concentraţiei plasmatice a Angiotensinei II, creşterea activităţii reninei plasmatice şi scăderea secreţiei de aldosteron.

Astfel, ramiprilul determină supresia sistemului renină-angiotensină-aldosteron.

 

ECA este identică cu kininaza II, una dintre enzimele responsabile de degradarea bradikininei. Există indicaţii referitoare la influenţa inhibitorilor ECA asupra sistemului kalikrein-kinin-prostaglandine.

Mecanismele răspunzătoare de efectele hemodinamice şi antihipertensive ale ramiprilului nu sunt pe deplin cunoscute. Se consideră că inhibiţia sistemului renină-angiotensină-aldosteron este cel mai important factor pentru scăderea tensiunii arteriale.

 

Atât ECA circulantă cât şi ECA tisulară, de exemplu cea din pereţii vaselor sanguine, pot juca un rol în acest proces. Efectele observate sunt dilatarea vaselor periferice şi scăderea rezistenţei vasculare.

 

Efecte farmacodinamice

- În hipertensiune

La pacienţii cu hipertensiune, Piramil scade tensiunea arterială, atât în clinostatism cât şi în ortostatism. Scăderea tensiunii arteriale este măsurabilă în primele 1-2 ore după administrare şi este maximă la 3-6 ore de la administrare. La doza recomandată, efectul antihipertensiv va dura aproximativ 24 ore. Din acest motiv, administrarea medicamentului o dată pe zi este suficientă.

 

- În infarctul miocardic

La pacienţii care prezintă simptome tranzitorii sau persistente de insuficienţă cardiacă după infarct miocardic, cum sunt prezenţa la auscultaţie a ralurilor crepitante bazal bilateral, prezenţa zgomotului trei şi a tahicardiei persistente sau congestia pulmonară la radiografia toracică, Piramil scade mortalitatea.

Acest efect este prezent deja după o lună de tratament şi se menţine cel puţin doi ani după întreruperea tratamentului.

Insuficienţa cardiacă severă după infarctul miocardic nu a fost investigată.

 

- În afecţiunile cardiovasculare diagnosticate

Piramil poate scădea necesitatea revascularizării la pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare diagnosticate.

 

Într-un studiu placebo-controlat pe pacienţi peste 55 ani cu risc crescut de afecţiuni cardiovasculare (de exemplu boli coronariene, accident vascular cerebral sau boli periferice arteriale) sau pacienţi peste 55 ani cu diabet zaharat tip 2, cu cel puţin un factor de risc adiţional (microalbuminurie, hipertensiune arterială, colesterol total crescut, HDL-colesterol scăzut, fumat), Piramil a fost administrat profilactic, împreună cu medicaţia curentă (beta-blocante, hipocolesterolemiante, acid acetilsalicilic). Tensiunea arterială medie în grupul de studiu a fost normală (139/79 mm Hg).

Studiul a demonstrat că Piramil reduce semnificativ rata decesului, infarctului miocardic şi accidentului vascular cerebral, la un număr mare de pacienţi cu risc.

 

- În nefropatie

La pacienţii cu nefropatie diabetică iniţială, caracterizată prin microalbuminurie (30-300 mg/24 ore), Piramil scade rata excreţiei albuminei. La pacienţii cu nefropatie manifestă non-diabetică încetineşte progresia insuficienţei renale şi întârzie necesitatea dializei sau transplantului renal la aceşti pacienţi.

La pacienţii cu diabet zaharat insulino-dependent şi nefropatie diabetică manifestă, Piramil diminuează gradul proteinuriei.

 

La pacienţii diabetici care au cel puţin un factor de risc adiţional (microalbuminurie, hipertensiune arterială, colesterol total crescut, HDL-colesterol scăzut, fumat),  Piramil scade

gradul complicaţiilor diabetice (nefropatie manifestă, necesitatea laserterapiei sau dializa).

 

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

După administrare ramipril este rapid absorbit, atingând concentraţia plasmatică maximă după o oră. 

După absorbţie, ramiprilul este rapid transformat în ficat de către esteraze, în metabolitul activ ramiprilat. Doar ramiprilatul este activ, ramiprilul nu are activitate.

 

În studiile clinice au fost găsite variaţii interindividuale substanţiale, privind parametrii farmacocinetici.

Concentraţiile plasmatice maxime ale ramiprilatului sunt atinse după 2-4 ore de la administrarea comprimatelor.

Absorbţia a fost estimată ca variind între 50-60%, pe baza detectării în urină a ramiprilului şi metaboliţilor săi marcaţi radioactiv. Alimentele nu influenţează sau prezintă o influenţă minimă asupra absorbţiei ramiprilului.

 

Distribuţie

Legarea de proteinele transportoare este de 73% pentru ramipril şi 56% pentru ramiprilat.

 

Metabolizare

Ramiprilul este aproape complet metabolizat şi excretat în principal prin rinichi. În afara metabolitului activ ramiprilat, au fost găsiţi următorii metaboliţi: esterul diketopiperazinic al ramiprilului şi produşi derivaţi şi conjugaţi ai acidului diketopiperazinic. Într-un studiu limitat efectuat la animale nu a putut fi demonstrată activitatea farmacologică a acestor metaboliţi.

 

Eliminare

După administrarea unui comprimat de Piramil 5 mg, clearance-ul renal al ramiprilului a fost de 10-55 ml/min iar clearance-ul non-renal în jur de 750 ml/min. Pentru ramiprilat, aceste valori au fost de 70-120 ml/min şi respectiv 140 ml/min.

 

Eliminarea ramiprilatului se face în diferite faze.

La concentraţii plasmatice foarte mici a fost observată o fază finală prelungită ce pare a fi determinată de legarea ramiprilatului de ECA.

Această fază finală este independentă de doză ceea ce indică o saturaţie a procesului de legare enzimă-ramiprilat. În ciuda acestui fapt, starea de echilibru este atinsă după 4 zile de la administrarea dozei unice zilnice.

 

Timpul de înjumătăţire plasmatică efectiv calculat după multiple doze de 5-10 mg ramipril după acumulare este de 13-17 ore; după doze mai mici, de 1,25-2,5 mg acest timp este prelungit în mod evident. Fracţia de ramiprilat legată de ECA este, deci, mai importantă la concentraţii mai mici.

 

Categorii speciale de populaţie

La pacienţii cu funcţie hepatică diminuată, transformarea Piramil în ramiprilat este încetinită datorită activităţii relativ scăzute a esterazei. Aceasta determină concentraţii plasmatice crescute ale ramiprilului. În orice caz, acest lucru nu este semnificativ clinic. 

 

La pacienţii cu insuficienţă renală, eliminarea ramiprilului şi ramiprilatului din plasmă şi excreţia renală sunt întârziate. De aceea, pentru prevenirea acumulării, se recomandă scăderea dozei în funcţie de gradul insuficienţei renale (a se vedea pct. 4.2 Doze şi mod de administrare) 

 

5.3 Date preclinice de siguranţă

În studiile la animale, Piramil a prezentat efecte determinate de clasa farmacologică, cum ar fi degenerescenţa tubulară renală la doze mari. Nu au fost constatate efecte teratogene. La şoareci şi la iepuri poate fi indusă fetotoxicitatea, în legătură cu efectele farmacologice ale acestui produs medicamentos. Piramil nu a demonstrat a avea efecte mutagene, iar studiile de carcinogenicitate au evidenţiat efecte negative. 

 

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Piramil 1,25 mg

Celuloză microcristalină, amidon pregelatinizat, dioxid de siliciu precipitat, clorhidrat de glicină, dibehenat de glicerol.

Piramil 2,5 mg

Celuloză microcristalină, amidon pregelatinizat, dioxid de siliciu precipitat, clorhidrat de glicină, dibehenat de glicerol, oxid galben de fier (E 172).

Piramil 5 mg

Celuloză microcristalină, amidon pregelatinizat, dioxid de siliciu precipitat, clorhidrat de glicină, dibehenat de glicerol, oxid roşu de fier (E 172).

Piramil 5 mg

Celuloză microcristalină, amidon pregelatinizat, dioxid de siliciu precipitat, clorhidrat de glicină, dibehenat de glicerol.

 

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani.

 

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

 

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Piramil 1,25 mg

Cutie cu o folie Al-LDPE/LDPE-Al a 10 comprimate.

Cutie cu 2 folii Al-LDPE/LDPE-Al a câte 10 comprimate.

Cutie cu 7 folii Al-LDPE/LDPE-Al a câte 4 comprimate.

Cutie cu 3 folii Al-LDPE/LDPE-Al a câte 10 comprimate.

Cutie cu 10 folii Al-LDPE/LDPE-Al a câte 10 comprimate.

Piramil 2,5 mg

Cutie cu o folie Al-LDPE/LDPE-Al a 10 comprimate.

Cutie cu 2 folii Al-LDPE/LDPE-Al a câte 10 comprimate.

Cutie cu 7 folii Al-LDPE/LDPE-Al a câte 4 comprimate.

Cutie cu 3 folii Al-LDPE/LDPE-Al a câte 10 comprimate.

Cutie cu 10 folii Al-LDPE/LDPE-Al a câte 10 comprimate.

Piramil 5 mg

Cutie cu o folie Al-LDPE/LDPE-Al a 10 comprimate.

Cutie cu 2 folii Al-LDPE/LDPE-Al a câte 10 comprimate.

Cutie cu 7 folii Al-LDPE/LDPE-Al a câte 4 comprimate.

Cutie cu 3 folii Al-LDPE/LDPE-Al a câte 10 comprimate.

Cutie cu 10 folii Al-LDPE/LDPE-Al a câte 10 comprimate.

Piramil 10 mg

Cutie cu o folie Al-LDPE/LDPE-Al a 10 comprimate.

Cutie cu 2 folii Al-LDPE/LDPE-Al a câte 10 comprimate.

Cutie cu 7 folii Al-LDPE/LDPE-Al a câte 4 comprimate.

Cutie cu 3 folii Al-LDPE/LDPE-Al a câte 10 comprimate.

Cutie cu 10 folii Al-LDPE/LDPE-Al a câte 10 comprimate.

 

6.6 Instrucţiuni privind pregătirea produsului medicamentos în vederea administrării şi manipularea sa

Nu sunt necesare.

 

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

S.C. Lek PharmaTech S.R.L.

Str. Livezeni nr. 7A, Târgu Mureş, România

 

8. NUMĂRUL DIN REGISTRUL PRODUSELOR MEDICAMENTOASE

Piramil 1,25 mg

5486/2005/01-02-03-04-05

Piramil 2,5 mg

5487/2005/01-02-03-04-05

Piramil 5 mg

5488/2005/01-02-03-04-05

Piramil 10 mg

5489/2005/01-02-03-04-05

 

9. DATA AUTORIZĂRII SAU A ULTIMEI REAUTORIZĂRI

Autorizare - Iulie 2005

 

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

          Iunie 2005

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Hipertensiunea arterială un pericol Hipertensiunea arterială de obicei nu are simptome. În realitate mulţi oameni au această boală de ani de zile fără să ştie acest lucru, a declarat pentru AGERPRES, prof.dr. Eduard Apetrei, de la Institutul de Cardiologie "C.C. Iliescu".
Fitoterapia in diabet In mod special, in ultimii 10 ani, s-au facut cercetari stiintifice amanuntite asupra plantelor utilizate de diverse popoare pentru actiunea lor hipoglicemianta.
Prof. dr. Eduard Apetrei: Hipertensiunea arterială domină bolile de inimă Hipertensiunea arterială domină bolile de inimă, fiind o afecţiune răspândită, însă doar aproximativ 30% dintre cei care au această suferinţă ştiu despre ea, a declarat, pentru AGERPRES, prof. dr. Eduard Apetrei de la Institutul de Cardiologie şi Chirurgie Cardio-Vasculară "C.C. Iliescu".
Femeile cu diabet au un risc sporit de a suferi un accident vascular cerebral Femeile cu diabet zaharat sunt de două ori mai expuse la riscul de a suferi un accident vascular cerebral decât cele care nu suferă de această boală, a declarat un expert austriac cu ocazia Zilei mondiale de luptă împotriva Diabetului, citat de agenţia Xinhua.
Hipertensiunea Arteriala Hipertensiunea Arteriala (HA) este probabil cea mai frecventa afectiune intilnita intr-un cabinet de medicina interna.
Controlul medical anual poate depista multe afecţiuni, inclusiv diabetul Preşedintele Societăţii Române de Nutriţie şi Boli Metabolice, prof. dr. Radu Lichiardopol, a explicat luni, în cadrul conferinţei de presă prilejuite de lansarea campaniei 'Fă PASul corect: Controlează diabetul', că persoanele care au o predispoziţie genetică spre diabet nu înseamnă că se vor îmbolnăvi...