Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

KALLIDOL 3,125 mg
Denumire KALLIDOL 3,125 mg
Denumire comuna internationala CARVEDILOLUM
Actiune terapeutica MEDICAMENTE BETABLOCANTE AGENTI ALFA SI BETABLOCANTI
Prescriptie P-6L - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala valabila 6 luni
Forma farmaceutica Comprimate
Concentratia 3,125mg
Ambalaj Cutie x 2 blist. PVC-PVDC/Al x 15 compr.
Valabilitate ambalaj 2 ani
Cod ATC C07AG02
Firma - Tara producatoare GEDEON RICHTER ROMANIA S.A. - ROMANIA
Autorizatie de punere pe piata GEDEON RICHTER ROMANIA S.A. - ROMANIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre KALLIDOL 3,125 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre KALLIDOL 3,125 mg, comprimate   Rezumatul caracteristicilor produsului       

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 6928/2006/01-02; 6929/2006/01-02;                            Anexa 1

6930/2006/01-02; 6931/2006/01-02;              Prospect

KALLIDOL 3,125 mg, comprimate

Carvedilol KALLIDOL 6,25 mg, comprimate

Carvedilol KALLIDOL 12,5 mg, comprimate

Carvedilol KALLIDOL 25 mg, comprimate

Carvedilol

Compoziţie

Kallidol 3,125 mg

Un comprimat conţine carvedilol 3,125 mg şi excipienţi: celuloză microcristalină, lactoză monohidrat, hidroxipropilceluloză de joasă substituţie, amidon de porumb, talc, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu.

Kallidol 6,25 mg

Un comprimat conţine carvedilol 6,25 mg şi excipienţi: celuloză microcristalină, lactoză monohidrat, hidroxipropilceluloză de joasă substituţie, amidon de porumb, talc, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu.

Kallidol 12,5 mg

Un comprimat conţine carvedilol 12,5 mg şi excipienţi: celuloză microcristalină, lactoză monohidrat, hidroxipropilceluloză de joasă substituţie, amidon de porumb, talc, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu.

Kallidol 25 mg

Un comprimat conţine carvedilol 25 mg şi excipienţi: celuloză microcristalină, lactoză monohidrat, hidroxipropilceluloză de joasă substituţie, amidon de porumb, talc, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu.

Grupă farmacoterapeutică: sistem cardiovascular, medicamente alfa şi betablocante

Indicaţii terapeutice

Tratament adjuvant în insuficienţa cardiacă stabilă, moderată sau severă, în completare la terapia cu diuretice, digitală, inhibitori ai enzimei de conversie. Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale. Tratamentul profilactic al anginei pectorale cronice stabile.

Contraindicaţii

Hipersensibilitate la carvedilol sau la oricare dintre excipienţii medicamentului.

Insuficienţă cardiacă necontrolată terapeutic sau insuficienţă cardiacă severă (insuficienţă cardiacă

decompensată clasa IV NYHA ce necesită terapie inotropă intravenoasă).

Insuficienţa hepatică severă.

Astm bronşic, bronhopneumopatie cronică obstructivă, hipertensiune pulmonară, cord pulmonar.

Hipotensiune arterială severă (tensiune arterială sistolică <85 mmHg).

Şoc cardiogen.

Bradicardie severă (sub 50 bătăi pe minut în repaus).

Tulburări de ritm cardiac - sindromul sinusului bolnav, bloc sino-atrial, bloc AV (atrio-ventricular) de

gradul II sau III (dacă nu este instalat un stimulator cardiac permanent).

Feocromocitom (dacă nu se asociază alfa blocante).

Sindrom Raynaud şi tulburări circulatorii periferice.

Floctafenină, sultopridă, cimetidină.

1

Precauţii

Insuficienţă hepatică: carvedilol poate determina în mod excepţional insuficienţă hepatică. Când apare

suspiciune clinică de afectare hepatică, funcţia hepatică va fi verificată. În caz de insuficienţă hepatică,

pacientul trebuie să întrerupă tratamentul cu carvedilol. De regulă, funcţia hepatică se normalizează după

întreruperea tratamentului.

Siguranţa şi eficacitatea Carvedilolului la pacienţii sub 18 ani nu au fost stabilite; de aceea, nu se

recomandă utilizarea acestui medicament la această grupă de vârstă.

Tratamentul cu carvedilol nu trebuie întrerupt brusc, în special la pacienţii cu cardiopatie ischemică. La

aceşti pacienţi, dozele de carvedilol trebuie scăzute treptat (în 1-2 săptămâni).

Sportivii trebuie atenţionaţi că medicamentul poate pozitiva rezultatele testelor antidoping.

Interacţiuni

Ca şi alţi agenţi beta-blocanţi, carvedilol poate potenţa efectul antihipertensivelor administrate concomitent (de exemplu antagonişti ai receptorilor alfa 1) sau a altor medicamente care au ca reacţie adversă hipotensiunea.

S-au observat cazuri izolate de tulburări de conducere (asociate cu dereglări hemodinamice) în cazul administrării concomitente de carvedilol şi diltiazem. Ca şi în cazul administrării altor beta-blocante, este necesară o monitorizare atentă a tensiunii arteriale şi EKG când se asociază carvedilol cu blocanţi ai canalelor de calciu de tip verapamil sau diltiazem sau a antiaritmicelor de clasa I. Aceste tipuri de medicamente nu trebuie administrate intravenos pacienţilor care primesc carvedilol. Poate fi intensificat efectul insulinei sau a altor medicamente hipoglicemiante. Este recomandată monitorizarea regulată a glicemiei în cazul acestor pacienţi.

Concentraţiile plasmatice ale digoxin pot fi crescute cu aproximativ 16% în cazul pacienţilor hipertensivi cărora li se administrează simultan digoxin şi carvedilol. Se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice a digoxinei în cazul iniţierii, ajustării sau întreruperii tratamentului cu carvedilol. Administrarea concomitentă de carvedilol şi glicozide cardiace poate prelungi timpul de conducere atrio-ventriculară.

În cazul finalizării unui tratament cu carvedilol şi clonidină, carvedilol se va întrerupe mai întâi, cu câteva zile înainte să se înceapă scăderea gradată a dozelor de clonidină.

Pacienţii care utilizează medicamente inductoare (de exemplu, rifampicină şi barbiturice) sau inhibitoare enzimatic (de exemplu, cimetidină, ketoconazol, fluoxetină, haloperidol, eritromicină) trebuie monitorizaţi atent în timpul administrării concomitente de carvedilol, deoarece concentraţiile plasmatice ale carvedilolului pot fi scăzute de către medicamentele inductoare enzimatic şi respectiv crescute de către medicamentele inhibitoare enzimatic.

În cazul unei anestezii generale trebuie să se ţină cont de potenţialul efect sinergic inotrop negativ al carvedilolului şi al anestezicului.

În cazul tratamentului concomitent cu ciclosporină se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiei plasmatice de ciclosporină după iniţierea tratamentului cu carvedilol, datorită variaţiilor posibile ale concentraţiei plasmatice ale ciclosporinei şi, dacă este necesar, ajustarea dozelor.

Atenţionări speciale

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică pot apare agravarea insuficienţei cardiace sau retenţia hidrică pe parcursul creşterii dozei de carvedilol. În cazul apariţiei acestor simptome, doza de diuretic trebuie ajustată, iar doza de carvedilol nu trebuie crescută până nu se obţine stabilitatea clinică. Uneori, poate fi necesară scăderea dozei de carvedilol sau întreruperea temporară a tratamentului. Asemenea episoade nu împiedică administrarea ulterioară a carvedilolului.

Pacienţii care evoluează către o insuficienţă cardiacă cronică severă (clasa IV NYHA) pe parcursul tratamentului, trebuie reevaluaţi la intervale regulate de timp.

În cazul pacienţilor hipertensivi cu insuficienţă cardiacă cronică tratată cu digoxin, diuretice şi/sau inhibitori ai enzimei de conversie carvedilolul trebuie administrat cu prudenţă, deoarece atât digoxin cât şi carvedilol încetinesc conducerea atrio-ventriculară.

Ca şi alte beta-blocante, carvedilol poate masca semnele precoce de hipoglicemie acută la pacienţii cu diabet zaharat. În cazul pacienţilor insulino-dependenţi, sunt preferate alternative terapeutice la beta-blocante. În cazul pacienţilor diabetici cu insuficienţă cardiacă, administrarea de carvedilol poate conduce la dificultăţi în controlul glicemiei. De aceea, în cazul administrării carvedilol la diabetici este necesară monitorizarea glicemiei şi ajustarea corespunzătoare a terapiei hipoglicemiante. S-a observat o deteriorare reversibilă a funcţiei renale în cazul pacienţilor cu hipotensiune (TA < 100 mm Hg), boală cardiacă ischemică, afecţiuni vasculare generalizate şi/sau insuficienţă renală. La pacienţii prezentând insuficienţă cardiacă cronică asociată cu aceşti factori de risc funcţia renală trebuie

2

monitorizată pe parcursul modificării dozelor de carvedilol şi în cazul în care semnele de insuficienţă renală se agravează, tratamentul trebuie întrerupt sau dozele reduse.

Purtătorii de lentile de contact trebuie avertizaţi de posibilitatea reducerii secreţiei lacrimale pe parcursul tratamentului.

Deşi nu s-a raportat apariţia anginei la oprirea tratamentului, stoparea tratamentului ar trebui să se facă gradat (pe parcursul a 1-2 săptămâni), în special în cazul pacienţilor cu boală cardiacă ischemică, carvedilol având activitate beta-blocantă.

Carvedilol poate fi utilizat în cazul pacienţilor cu afecţiuni vasculare periferice. Beta-blocantele pure pot precipita sau agrava simptomele de insuficienţă arterială. Deoarece carvedilol are si proprietăţi alfa-blocante, acest efect este în mare parte contrabalansat.

Carvedilol, la fel ca alţi agenţi beta-blocanţi poate masca simptomele de tireotoxicoză. Doza de carvedilol trebuie redusă dacă induce bradicardia, cu o scădere a frecvenţei cardiace sub 55 bătăi/minut.

Trebuie acordată o atenţie deosebită în administrarea carvedilol la pacienţii cu antecedente de reacţii severe de hipersensibilitate sau cei care urmează un tratament de desensibilizare deoarece beta-blocantele cresc atât sensibilitatea la alergeni, cât şi gravitatea reacţiilor anafilactice. În cazul pacienţilor cu afecţiuni circulatorii periferice, sau sindrom Raynauld, se poate înregistra exacerbarea fenomenelor (vezi pct. Contraindicaţii).

Pacienţii cu antecedente de psoriazis asociat cu tratamentul cu beta-blocante vor primi carvedilol numai după evaluarea risc-beneficiu.

În cazul pacienţilor cu feocromocitom, trebuie administrat un alfa-blocant înaintea tratamentului cu un beta-blocant. Nu există experienţă a utilizării carvedilol în aceste condiţii. Totuşi trebuie acordată atenţie când se administrează carvedilol pacienţilor suspectaţi a avea feocromocitom. Agenţii cu activitate beta-blocantă neselectivă pot produce dureri toracice la pacienţii cu angină Prinzmetal. Nu există o experienţă clinică clară, privind activitatea carvedilouluil la aceşti pacienţi, totuşi activitatea alfa-blocantă a carvedilol poate împiedica astfel de simptome. Totuşi, trebuie să se acorde atenţie în administrarea de carvedilol pacienţilor suspectaţi a avea angină Prinzmetal. În cazul pacienţilor cu tendinţă la bronhospasm, poate apare detresă respiratorie ca urmare a posibilei creşteri a rezistenţei în căile aeriene.

Deoarece medicamentul conţine lactoză, administrarea nu este recomandată la pacienţii cu intoleranţă ereditară la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbţie de glucoză-galactoză. Nu luaţi acest medicament dacă aveţi antecedente de wheezing datorat astmului sau altei afecţiuni pulmonare. Adresaţi-vă mai întâi medicului sau farmacistului.

Sarcina şi alăptarea:

Nu există o experienţă în ceea ce priveşte administrarea carvedilolului femeilor însărcinate. Carvedilol nu trebuie administrat gravidelor sau femeilor care alăptează decât dacă beneficiul pentru mamă depăşeşte riscurile pentru făt sau sugar. Studiile efectuate la animal nu au evidenţiat vreun efect teratogenic al carvedilolului. Embriotoxicitatea a fost evidenţiată numai după doze mari administrate la şoarece. Relevanţa acestor rezultate sunt nesigure la om. Beta-blocantele reduc circulaţia placentală, ceea ce poate conduce la moartea fătului sau la naştere prematură. Studiile la animal au arătat trecerea carvedilolului prin bariera placentară şi excreţia sa în laptele matern, de aceea trebuie să se ţină cont de posibilele efecte ale alfa şi beta blocantelor asupra nou-născutului. Aceste efecte, ca şi în cazul altor alfa şi beta-blocante includ tulburări neonatale (bradicardie, hipotensiune, depresie respiratorie, hipoglicemie, hipotermie). Există un risc crescut de complicaţii cardiace şi pulmonare în perioada neonatală şi postnatală.

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Ca şi în cazul altor medicamente care produc modificări ale tensiunii arteriale, pacienţii cărora li se administrează carvedilol trebuie să fie avertizaţi să nu conducă şi să nu utilizeze maşini în cazul apariţiei ameţelii sau a altor simptome asemănătoare. Aceasta se aplică în special la debutul, la ajustarea dozelor sau la schimbarea tratamentului şi în cazul asocierii cu alcool etilic.

Doze şi mod de administrare

Comprimatele trebuie administrate în timpul mesei cu o cantitate de lichid.

Insuficienţă cardiacă cronică simptomatică

Tratamentul cu carvedilol la aceşti pacienţi trebuie iniţiat numai sub supravegherea medicului, după

evaluarea stării pacientului.

3

Înaintea oricărei variaţii a dozei, pacientul trebuie evaluat de un specialist cardiolog pentru a stabili dacă statusul clinic al pacientului a rămas stabil. Doza de carvedilol nu trebuie crescută în cazul unui pacient a cărui insuficienţă cardiacă s-a deteriorat de la ultima vizită, sau care prezintă semne de decompensare sau insuficienţă cardiacă cronică instabilă. Dozele trebuie adaptate nevoilor individuale.

În cazul pacienţilor cu tratament asociat cu diuretice şi/sau digoxină şi/sau inhibitori ai enzimei de conversie, dozele pentru celelalte medicamente administrate trebuie stabilite înaintea iniţierii tratamentului cu carvedilol.

Adulţi:

Doza recomandată pentru iniţierea terapiei cu carvedilol este de 3,125 mg de două ori pe zi, timp de 2

săptămâni. Dacă această doză este tolerată, va fi succesiv crescută la intervale nu mai mici de 2

săptămâni, la 6,25 mg de două ori pe zi, urmată de 12,5 mg de două ori pe zi şi apoi la 25 mg de două ori

pe zi. Doza trebuie crescută până la cel mai mare nivel tolerat de pacient.

Doza zilnică maximă recomandată este de 25 mg de două ori pe zi pentru pacienţii sub 85 kg şi 50 mg de

două ori pe zi pentru pacienţii cântărind mai mult de 85 kg.

Pe parcursul creşterii dozei la pacienţii cu tensiunea sistolică sub 100 mm Hg, poate să apară deteriorarea

funcţiilor cardiace şi/sau renale. Totuşi, înainte de fiecare creştere a dozei, aceşti pacienţi trebuie evaluaţi

de către medic privind funcţia renală, simptomele de agravare ale insuficienţei cardiace sau simptomele

datorate vasodilataţiei. Agravarea tranzitorie a insuficienţei cardiace, vasodilataţia sau retenţia hidrică pot

fi tratate prin ajustarea dozelor de diuretic sau inhibitor de enzimă de conversie sau prin modificarea sau

oprirea temporară a tratamentului cu carvedilol. În aceste circumstanţe, doza de carvedilol nu trebuie

crescută până ce simptomele de agravare ale insuficienţei cardiace sau vasodilataţia nu sunt stabilizate.

Dacă tratamentul cu carvedilol este întrerupt mai mult de 2 săptămâni, terapia va fi re-iniţiată cu doza de

3,125 mg de două ori pe zi, crescând apoi, până la doza recomandată.

Pacienţii vârstnici: Ca în cazul adulţilor.

Copii:

Eficienţa şi siguranţa administrării carvedilolului la copii (sub 18 ani) nu a fost stabilită.

Hipertensiune arterială

Se recomandă administrarea o dată pe zi.

Adulţi:

Doza recomandată pentru iniţierea tratamentului este de 12,5 mg carvedilol o dată pe zi, pentru primele două zile. După aceasta doza recomandată este de 25 mg carvedilol o dată pe zi. Deşi aceasta este o doză adecvată pentru toţi pacienţii, dacă este necesar doza poate fi crescută până la doza maximă de 50 mg carvedilol, administrată o singură dată pe zi sau fracţionată. Modificarea dozelor trebuie facută la un interval de cel puţin 2 săptămâni.

Vârstnici:

Se recomandă o doză iniţială de 12,5 mg carvedilol. Această doză dă rezultate bune în cele mai multe

cazuri. În cazul unui răspuns inadecvat, doza poate fi crescută treptat, la intervale de cel puţin 2

săptămâni, până la doza maximă de 50 mg, administrată o singură dată pe zi sau fracţionat în mai multe

prize.

Copii:

Eficienţa şi siguranţa administrării carvedilolului la copii (sub 18 ani) nu a fost stabilită.

Angina

Adulţi:

Doza recomandată pentru iniţierea tratamentului este de 12,5 mg de două ori pe zi, pentru primele două

zile. După aceasta doza recomandată este de 25 mg de două ori pe zi.

Vârstnici:

Se recomandă o doză maximă de 50 mg pe zi, fracţionată în mai multe prize.

Copii:

Eficienţa şi siguranţa administrării carvedilolului la copii (sub 18 ani) nu a fost stabilită.

4

Pacienţi cu insuficienţă hepatică coexistentă

Carvedilol este contraindicat în cazul pacienţilor cu disfuncţie hepatică (vezi pct. ,,Contraindicaţii’’).

Pacienţi cu insuficienţă renală coexistentă

Pacienţii cu insuficienţă renală nu necesită ajustări ale dozelor (în special atâta timp cât tensiunea arterială

este peste 100 mm Hg), însă trebuie monitorizaţi atent, în special în timpul creşterii treptate a dozelor.

Reacţii adverse

Reacţiile adverse sunt prezentate diferit, pentru fiecare indicaţie.

Pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică

Cea mai frecvent raportată reacţie adversă este ameţeala. Alte reacţii adverse des întâlnite sunt

bradicardia, hipotensiune ortostatică, hipotensiune, tulburări gastrointestinale (vomă, greaţă, diaree),

edeme, hipervolemie şi supraâncărcare lichidiană, tulburări de vedere, trombocitopenie, hiperglicemie (la

pacienţii cu diabet pre-existent), creştere în greutate şi hipercoleresterolemie.

Mai puţin frecvent pot apare sincope, bloc atrio-ventricular sau insificienţă cardiacă la creşterea dozei,

insuficienţă renală acută şi tulburări renale în cazul pacienţilor cu afecţiuni vasculare difuze şi/sau

insuficienţă renală.

Frecvenţa reacţiilor adverse nu este corelată cu doza, exceptând ameţeala, tulburările de vedere şi

bradicardia.

Pacienţii cu hipertensiune arterială şi angină

Reacţiile adverse sunt similare celor întâlnite în cazul insuficienţei cardiace cronice dar incidenţa este mai

scăzută.

Hipotensiunea ortostatică apărută în special la iniţierea tratamentului sau în cazul creşterii dozelor este

scăzută dacă medicamentul este administrat după recomandări. Cele mai frecvente reacţii adverse

observate sunt ameţeala, oboseala, tulburări gastrointestinale (greaţă, dureri abdominale, diaree, mai rar

constipaţie şi vomă), bradicardie şi hipotensiune (mai rar sincope). Aceste reacţii adverse sunt de obicei

moderate, tranzitorii şi apar la iniţierea tratamentului.

Alte reacţii adverse frecvente sunt dureri ale extremităţilor şi reducerea secreţiei lacrimale, iar în cazul pacienţilor predispuşi, pot apare dispnee şi astm.

Mai rar, pot să apară stări depresive, tulburări de somn, parestezii, wheezing, simptome asemănătoare gripei, izolat sau rar pot apare reacţii ale pielii (exantem alergic, urticarie, prurit, reacţii de tip lichen-plan). Pot apare leziuni ale pielii de tip psoriazis sau leziunile existente pot fi exacerbate. Mai puţin frecvent poate apare diminuarea circulaţiei periferice (extremităţi reci) sau edeme periferice. Rar pot apare bloc atrio-ventricular, angină pectorală, exacerbarea simptomelor la pacienţii cu claudicaţii intermitente, fenomene Raynauld sau progresia insuficienţei cardiace. Mai puţin frecvent poate apare obstrucţie nazală. S-au raportat cazuri izolate de creştere a transaminazelor, trombocitopenie sau leucopenie.

Au fost de asemenea raportate cazuri rare de impotenţă sexuală, tulburări de vedere, iritaţii ale ochilor, uscăciunea gurii şi tulburări de micţiune.

Datorită acţiunii beta-blocante este posibil ca diabetul latent să devină manifest, să se producă o agravare a unui diabet preexistent şi inhibarea mecanismului de feed-back de reglare a glicemiei. Frecvenţa reacţiilor adverse nu depinde de doză, cu excepţia ameţelii, a tulburărilor de vedere şi a bradicardiei.

Supradozaj

Semne şi simptome

În cazul unor supradoze mari pot apare efecte cardiovasculare marcate cum ar fi hipotensiunea sau bradicardia. Pot urma apoi insuficienţă cardiacă, şoc cardiogen şi stop cardiac. Pot apare, de asemenea tulburări respiratorii, bronhospasm, vomă, tulburări de cunoştinţă şi convulsii generalizate.

Tratament

Spălăturile gastrice şi vărsăturile induse pot fi utile în primele ore de la ingestie. Semnele vitale trebuie

monitorizate şi corectate dacă este necesar, în servicii de terapie intensivă.

Pacientul trebuie aşezat în decubit dorsal. În cazul prezenţei bradicardiei se poate administra atropină, 0,5-2 mg i.v. şi/sau glucagon, 1-10 mg i.v. (urmat de 2-5 mg/oră în perfuzie lentă, dacă este necesar). Poate fi necesară aplicarea unui pacemaker. Se vor administra intravenos lichide în caz de hipotensiune

5

marcată. Adiţional se poate administra norepinefrină, 5 sau 10 μg i.v. şi se poate repeta în funcţie de nivelul tensiunii arteriale obţinute, sau 5 μg/min în perfuzie, adaptat nivelului tensiunii arteriale. Bronhospasmul poate fi tratat prin administrarea de salbutamol sau alt beta2 antagonist, ca aerosol, sau, dacă este necesar intravenos. În cazul apariţiei convulsiilor se recomandă diazepam sau clonazepam, administrat intravenos, lent.

În cazul supradozărilor severe, cu simptome de şoc, tratamentul prezentat trebuie continuat pe o perioadă de timp îndelungată, până la stabilizarea pacientului, deoarece se poate înregistra o prelungire a timpului de înjumătăţire şi de redistribuire a carvedilol din compartimentele profunde.

Păstrare

A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj. Nu sunt necesare condiţii speciale de păstrare. A nu se lăsa la îndemâna si vederea copiilor.

Ambalaj

Kallidol 3,125 mg

Cutie cu 2 blistere din PVC-PVdC/Al a câte14 comprimate

Cutie cu 2 blistere din PVC-PVdC/Al a câte 15 comprimate

Kallidol 6,25 mg

Cutie cu 2 blistere din PVC-PVdC/Al a câte14 comprimate

Cutie cu 2 blistere din PVC-PVdC/Al a câte 15 comprimate

Kallidol 12,5 mg

Cutie cu 2 blistere din PVC-PVdC/Al a câte14 comprimate

Cutie cu 2 blistere din PVC-PVdC/Al a câte 15 comprimate

Kallidol 25 mg

Cutie cu un blister din PVC-PVdC/Al a 28 comprimate

Cutie cu un blister din PVC-PVdC/Al a 30 comprimate

Producători

S.C. Gedeon Richter România S.A.,

Str. Cuza Vodă 99-105, Târgu Mureş, jud. Mureş, România

Pliva Krakovia Zaklady Farmaceutyczne S.A., UI. Mogilska 80, 31-546 Krakovia, Polonia

Deţinătorul Autorizaţiei de punere pe piaţă

S.C. Gedeon Richter România S.A.,

Str. Cuza Vodă 99-105, Târgu Mureş, jud. Mureş, România

Data ultimei verificări a prospectului

Octombrie, 2006

6

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
4 din 10 români suferă de hipertensiune arterială. Tu când ţi-ai măsurat ultima oară tensiunea? Aproape o treime din locuitorii planetei au hipertensiune arterială, iar jumătate dintre ei nu știu acest lucru, arată datele publicate deWorld Hypertension League. Mai mult, reprezentanţii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii susţin că tensiunea arterială crescută este răspunzătoare de pierderea...
Dr. Maria Dorobanţu: 40% dintre români au hipertensiune arterială. Foarte mulţi nu ştiu că au această boală Dr. Maria Dorobanţu, preşedintele Societăţii Române de Hipertensiune, a declarat sâmbătă, pentru AGERPRES, că 40% dintre români suferă de hipertensiune arterială iar cei mai mulţi dintre aceştia nici nu ştiu că au această boală, deci nu se tratează.
Un nou tratament pentru hipertensiune arterială Un nou medicament indicat în tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale, profilaxia cardiovasculară (reducerea mortalităţii la pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare aterotrombotice diagnosticate sau diabet zaharat de tip II) - Telmisartan Actavis (substanţa activă - telmisartan) - va fi lansat pe...
Oamenii săraci sunt mai predispuşi decât cei bogaţi la hipertensiune arterială (experţi) Oameni de ştiinţă suedezi asociază riscul de a dezvolta hipertensiune cu statutul social şi veniturile unei persoane. Cu cât este mai săracă familia în care creşte copilul, cu atât creşte probabilitatea ca acesta la vârstă adultă să aibă hipertensiune, potrivit postului de televiziune RTL.
Peste un miliard de persoane din întreaga lume suferă de hipertensiune arterială (studiu) Numărul persoanelor care suferă de hipertensiune în lume s-a dublat în ultimii 40 de ani, ajungând la peste un miliard, din care majoritatea trăiesc în ţări în curs de dezvoltare şi peste jumătate în Asia, conform unui studiu dat publicităţii miercuri, relatează AFP.
Peste 45% din populaţia adultă a României - cu hipertensiune arterială În România, hipertensiunea arterială afectează 45,1% din populaţia adultă, potrivit rezultatelor celui mai recent studiu - SEPHAR III, efectuat de Societatea Română de Hipertensiune şi dat vineri publicităţii.