Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

PROPAFENON SANDOZ 300 mg
Denumire PROPAFENON SANDOZ 300 mg
Denumire comuna internationala PROPAFENONUM
Actiune terapeutica ANTIARITMICE CLASA IC
Prescriptie P-RF/S - Stupefiante/psihotrope cu prescriptie care se retine in farmacie
Forma farmaceutica Comprimate filmate
Concentratia 300 mg
Ambalaj Cutie x 10 blist. Al/PP x 10 compr. film.
Valabilitate ambalaj 4 ani
Cod ATC C01BC03
Firma - Tara producatoare SALUTAS PHARMA GMBH - GERMANIA
Autorizatie de punere pe piata HEXAL AG - GERMANIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre PROPAFENON SANDOZ 300 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre PROPAFENON SANDOZ 300 mg, comprimate filmate       

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI


1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Propafenon Sandoz 150 mg, comprimate filmate
Propafenon Sandoz 300 mg, comprimate filmate


2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ


Propafenon Sandoz 150 mg
Un comprimat filmat conţine clorhidrat de propafenonă 150 mg

Propafenon Sandoz 300 mg
Un comprimat filmat conţine clorhidrat de propafenonă 300 mg

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.


3. FORMA FARMACEUTICĂ


Propafenon Sandoz 150 mg
Comprimate filmate albe, rotunde, biconvexe, de culoare albă, cu linie mediană pe una din feţe, diametru 9,0-9,2 mm, înălţime 3,5-3,8 mm.

Propafenon Sandoz 300 mg
Comprimate filmate albe, rotunde, biconvexe, de culoare albă, cu linie mediană pe una din feţe, diametru 11,0-11,2 mm, înălţime 4,7-5,1 mm.


4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice


Tahiaritmii supraventriculare simptomatice, cum sunt: tahicardie joncţională, tahicardie supraventriculară din cadrul sindromului WPW, fibrilaţie atrială paroxistică, în absenţa alterării funcţiei ventriculului stâng.

Tahicardie ventriculară simptomatică severă, cu potenţial letal.


4.2 Doze şi mod de administrare


Iniţial, până la stabilirea dozei minime eficace a unui medicament antiaritmic, tratamentul aritmiilor ventriculare impune supraveghere cardiacă atentă şi trebuie efectuat numai în unităţi spitaliceşti dotate cu echipament de urgenţă şi monitorizare. În timpul tratamentului trebuie efectuate anumite investigaţii la intervale regulate, de exemplu: electrocardiograma standard (EKG) - o dată pe lună, EKG Holter - la fiecare 3 luni, la nevoie EKG de efort.

Doza de propafenonă trebuie diminuată sau tratamentul trebuie reevaluat până la normalizarea electrocardiogramei, în următoarele cazuri:
- când complexul QRS sau intervalul QT se prelungesc cu peste 20%;
- când intervalul PQ se prelungeşte cu peste 50%;
- când intervalul QT este prelungit peste 500 ms sau
- când cresc incidenţa şi gravitatea aritmiilor cardiace.

Doza de propafenonă este individualizată, în funcţie de tipul aritmiei, vârsta pacientului, tolerabilitate şi de răspunsul la tratament.

La iniţierea tratamentului sau în perioada de întreţinere se recomandă o doză zilnică de 450 – 600 mg clorhidrat de propafenonă la pacienţii cu o greutate de aproximativ 70 kg (1 comprimat filmat Propafenon Sandoz 150 mg de 3 ori pe zi sau ½ comprimat filmat Propafenon Sandoz 300 mg de 3 ori pe zi, până la 2 comprimate filmate Propafenon Sandoz 150 mg de două ori pe zi sau un comprimat filmat Propafenon Sandoz 300 mg de două ori pe zi).

Ocazional, poate fi necesară creşterea dozei zilnice de clorhidrat de propafenonă la 900 mg (2 comprimate filmate de Propafenon Sandoz 150 mg de 3 ori pe zi sau 1 comprimat filmat de Propafenon Sandoz 300 mg de 3 ori pe zi).

Dozele zilnice trebuie reduse corespunzător la pacienţii cu greutate mai mică.

Creşterile de doză nu trebuie efectuate decât după 3 - 4 zile de tratament.

Doza de întreţinere trebuie determinată individual, sub supraveghere cardiacă, incluzînd monitorizarea EKG şi control repetat al tensiunii arteriale.

Grupuri speciale de pacienţi
La pacienţii vârstnici sau la cei cu insuficienţă severă a ventriculului stâng (fracţie de ejecţie VS <35%) sau cardiomiopatii, tratamentul trebuie iniţiat cu doze mai mici care se cresc treptat şi cu prudenţă deosebită. Acelaşi lucru este valabil şi pentru terapia de întreţinere. Dacă sunt necesare, orice creşteri ale dozei, nu trebuie efectuate decât după 5-8 zile de tratament.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică şi /sau renală, poate apare la doze terapeutice standard fenomenul de acumulare. Pacienţii cu aceste afecţiuni pot fi trataţi cu propafenonă, sub monitorizare EKG şi a concentratiei plasmatice a medicamentului.

Deoarece datele disponibile privind eficacitatea şi siguranţa utilizării propafenonei la copii sunt insuficiente, nu se recomandă administrarea medicamentului la această grupă de vârstă.

Mod şi durată de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu lichid, după masă.
Medicul curant decide durata de administrare.

Notă:
Când se prescrie propafenonă trebuie ţinut cont de faptul că nici un antiaritmic din clasa I utilizat în tratamentul tulburărilor de ritm cardiac nu s-a dovedit până acum că ar prelungi supravietuirea.

4.3 Contraindicaţii


- Hipersensibilitate la propafenonă sau la oricare dintre excipienţi.
- Insuficienţă cardiacă congestivă necontrolată.
- Şoc cardiogen (cu excepţia celui indus de aritmii).
- Bradicardie severă simptomatică.
- Tulburări de conducere la nivel atrial, atrioventricular şi intraventricular (de exemplu: bloc atrioventricular de gradul II sau III, bloc de ramură complet, bloc bifascicular).
- Boala nodului sinusal
- Hipotensiune arterială marcată.
- Tulburări ale echilibrului electrolitic (de exemplu, ale kaliemiei)
- Boli bronhopulmonare obstructive severe.
- Miastenia gravis.
- În primele 3 luni după un infarct miocardic sau în cazul în care debitul cardiac este redus (fracţie de ejecţie a VS <35%), cu excepţia aritmiilor ventriculare care pun viaţa în pericol.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare


Medicamentul trebuie administrat numai în cazurile cu indicaţii certe, datorită potenţialului proaritmogen şi a faptului că nu se cunoaşte cu certitudine modul în care influenţează prognosticul pacientului.
În general, antiaritmicele nu trebuie administrate în aritmiile cu simptomatologie săracă, fără modificări hemodinamice şi fără prognostic grav.

Similar celorlalte antiaritmice, propafenona poate determina apariţia unor forme mai severe de aritmie, creşterea frecvenţei aritmiilor preexistente sau agravarea simptomatologiei. În cazul în care, în timpul tratamentului cu propafenonă, apar blocuri sinoatriale, atrioventriculare, bloc de ramură complet sau extrasistole ventriculare multiple sau polimorfe, administrarea trebuie întreruptă imediat.

În timpul tratamentul fibrilaţiei atriale paroxistice, se poate instala o conducere de 2:1 sau 1:1, ceea ce determină o frecvenţă ventriculară foarte rapidă (peste 180 bătăi pe minut) cu transformarea fibrilaţiei atriale în flutter atrial.

Datorită efectului beta-blocant al propafenonei, se recomandă prudenţă la pacienţii cu boli obstructive ale căilor aeriene sau astm bronşic.

La pacienţii vârstnici sau cu leziuni miocardice severe, doza trebuie crescută în mod gradat şi cu prudenţă deosebită.

Tratamentul cu propafenonă poate influenţa activitatea pacemaker-ului artificial. De aceea funcţia pacemaker-ului trebuie verificată şi, la nevoie, reprogramată.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune


Asocierea propafenonei cu sultoprida este contraindicată, datorită riscului foarte mare de tulburări de ritm ventriculare, în special de torsada vârfurilor.
Efectul propafenonei poate fi potenţat de administrarea concomitentă de anestezice locale (de exemplu pentru implantarea unui pacemaker sau intervenţii stomatologice) şi de alte medicamente cu efect cronotrop sau inotrop negativ (de exemplu: blocante beta-adrenergice, antiaritmice din clasa Ia).
Propafenona determină creşterea concentraţiei plasmatice a warfarinei, cu creşterea timpului de protrombină, impunând reducerea dozei de warfarină.
În cazul asocierii cu propafenona s-a observat creşterea concentraţiei plasmatice de propranolol, metoprolol, diltiazem, ciclosporină şi teofilină (în acest caz dublarea concentraţiei plasmatice); poate fi necesară reducerea dozei medicamentelor administrate concomitent cu propafenona, pentru evitarea cazurilor de supradozaj.
Asocierea cu chinidina poate duce la scăderea clearance-ului, cu creşterea concentraţiei în platou a propafenonei.
Propafenona determină creşterea concentraţiei plasmatice a digoxinei, cu risc de producere a intoxicaţiei digitalice. Ca urmare, în momentul iniţierii tratamentului cu propafenonă la bolnavii digitalizaţi, se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor plasmatice de digoxină, eventual scăderea dozei. Pe parcursul tratamentului concomitent cu propafenonă, este necesară ajustarea dozei de digoxină în funcţie de concentraţia plasmatică.
Asocierea propafenonei cu anticolinesterazice prezintă risc de bradicardie excesivă.
Administrarea concomitentă de cimetidină sau ketoconazol determină creşterea concentraţiei plasmatice de propafenonă prin inhibarea metabolizării antiaritmicului la nivelul citocromului P450.

În cazul asocierii fenobarbitalului sau rifampicinei, se poate produce scăderea concentraţiei plasmatice de propafenonă, posibil sub nivelul terapeutic, cu apariţia aritmiilor.
Datorită efectului aritmogen al antidepresivelor triciclice şi înrudite, acestea pot determina apariţia de reacţii adverse în cazul asocierii cu antiaritmice, inclusiv propafenona.
Administrarea concomitentă cu ritonavir poate creşte incidenţa reacţiilor adverse ale propafenonei.

4.6 Sarcina şi alăptarea


Datele privind utilizarea medicamentului la gravide sau la femeile care alăptează, sunt insuficiente. În puţinele cazuri raportate, sarcina şi alăptarea au decurs fără complicaţii şi nou-născuţii au fost normali din punct de vedere clinic. Studiile la animale nu au demonstrat afectarea prenatala sau perinatala, în intervalul de doze relevante pentru utilizarea clinică. Totuşi, datorită faptului ca propafenona traverseaza bariera feto-placentarăşi trece în laptele matern, medicamentul nu terbuie administrat în timpul sarcinii sau alăptării decât după evaluarea atentă a raportului dintre beneficiul matern aşteptat şi riscul potenţial la făt.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje


Propafenona poate modifica reactivitatea reflexă influenţând negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje complexe. Acest lucru este valabil în special la începutul tratamentului, la creşterea dozelor sau când se schimbă medicaţia, precum şi atunci când se consumă concomitent băuturi alcoolice.

4.8 Reacţii adverse


În general, propafenona poate produce reacţii adverse uşoare, dependente de doză, care apar în special la începutul tratamentului. Majoritatea acestora nu necesită întreruperea administrării, ci numai ajustarea dozei.

Ocazional, în special după administrarea unor doze iniţiale mari, pot să apară tulburări gastro-intestinale (anorexie, greaţă, vărsături, senzaţie de saţietate, constipaţie, xerostomie, gust amar); de asemenea pot să apară parestezii periorale, vedere înceţoşată, ameţeli şi febra.
Îndeosebi la pacienţii vârstnici cu insuficienţă miocardică, pot să apară ocazional tulburări circulatorii cu hipotensiune arterială ortostatică, la schimbarea bruscă a poziţiei din clinostatism în ortostatism sau care pot fi provocate de ortostatismul prelungit (sindrom ortostatic).

Sunt posibile efecte proaritmice care pot determina sau exacerba un ritm cardiac neregulat. Aceste efecte proaritmice se pot manifesta fie prin scăderea marcantă a frecvenţei cardiace (bradicardie), prin tulburări de conducere (de exemplu bloc sinoatrial, atrioventricular sau intraventricular) sau prin creşterea frecvenţei cardiace (de exemplu tahicardie supraventriculară recurentă).
În cazuri foarte rare, pot să apară flutter sau fibrilaţie ventriculară. Insuficienţa cardiacă poate fi agravată.

În cazuri rare pot să apară: fatigabilitate, cefalee; tulburări psihice de exemplu: anxietate, dezorientare, nelinişte, coşmaruri, tulburări de somn. În cazuri extrem de rare au fost semnalate convulsii după administrarea unor doze mari.

Rareori au fost raportate simptome extrapiramidale, alergii cutanate (de exemplu: roşeaţă, prurit, exantem sau urticarie) şi dispnee la pacienţii susceptibili la bronhospasm.

În cazuri rare, pot să apară fenomene de colestază datorită unei reacţii de hipersensibilitate şi/sau a unei disfuncţii hepatice.
După doze mari de propafenonă au fost raportate câteva cazuri de disfuncţie erectilă şi scăderea numărului de spermatozoizi. Aceste fenomene sunt reversibile la întreruperea tramentului. Totuşi, deoarece tratamentul cu propafenonă poate avea importanţă vitală, medicaţia nu trebuie întreruptă fără avizul medicului.

În cazuri izolate s-au raportat creşteri ale anticorpilor antinucleari, un sindrom asemănător lupusului eritematos sistemic şi leucopenie, granulocitopenie sau trombocitopenie, reversibile după întreruperea tratamentului.
Au fost raportate cazuri izolate de agranulocitoză.

4.9 Supradozaj


Simptomatologia supradozajului

Simptome cardiace:
Efectele toxice ale propafenonei se manifestă la nivel cardiac prin tulburări la nivelul generării şi conducerii impulsurilor, evidenţiate prin prelungirea intervalului PQ; lărgirea complexului QRS;
supresia automatismului nodului sinusal, bloc atrioventricular, tahicardie ventriculară, flutter ventricular şi fibrilaţie ventriculară. În plus reducerea forţei de contracţie (efect inotrop negativ) poate produce hipotensiune arterială, mergînd până la şoc cardiogen.
Simptome extracardiace:
Cefalee, ameţeli, vedere înceţoşată, parestezii, tremor, greaţă, constipaţie, xerostomie. În cazuri severe pot să apară convulsii tonico-clonice, parestezii, somnolenţă, comă şi stop respirator.

Tratament
În plus faţă de măsurile generale, trebuie monitorizate semnele vitale şi dacă e nevoie, acestea vor fi susţinute într-un serviciu de terapie intensivă.
Măsuri specifice:
- În caz de bradicardie: reducerea dozei sau întreruperea administrării medicamentului, tratament cu atropină dacă este necesar.
- În caz de bloc sinoatrial şi bloc atrioventricular de gradul II şi III: se administrează atropină, orciprenalină iar dacă este necesar se implantează pacemaker.
- În caz de bloc intraventricular (bloc de ramură): reducerea dozei sau întreruperea tratamentului, electroconversie la nevoie, (deoarece nu există nici un antidot pentru blocurile de ramură produse de antiartimicele de clasa I). Dacă electrostimularea nu este posibilă, se poate încerca îngustarea complexului QRS prin administrarea unor doze mari de orciprenalină.
- În caz insuficienţă cardiacă însoţită de scăderea tensiunii arteriale: întreruperea tratamentului;
glicozide cardiace.În caz de edem pulmonar, se recomandă doze mari de nitroglicerină, diuretice, la nevoie catecolamine (ex. adrenalină şi/sau dopamină sau dobutamină).

Măsuri care trebuie să fi luate în caz de supradozaj acut (de exemplu în scop suicidar)
Dacă se produce hipotensiune arterială severă şi bradicardie (în general pacientul este inconştient):
atropină 0.5-1 mg i.v., adrenalină 0.5-1 mg i.v., şi dacă este necesar adrenalină în perfuzie (doza se stabileşte în funcţie de răspunsul terapeutic).
Pentru convulsii: se administrează diazepam intravenos. Căile aeriene trebuie păstrate permeabile;
dacă este necesar, pacientul se intubează şi se administrează un miorelaxant (de ex. pancuronium 2-6 mg).
În şoc cardiogen datorat asistoliei sau fibrilaţiei ventriculare
Se instituie măsurile de bază pentru resuscitarea cardiorespiratorie (regula ABC)
Menţinerea permeabilităţii căilor aeriene sau intubaţie; ventilare mecanică şi administrare de oxigen, masaj cardiac extern – (dacă este necesar pentru câteva ore)
administrarea de adrenalină 0,5-1 mg i.v. sau 1,5 mg diluat în 10 ml ser fiziologic administrat pe sonda de intubaţie traheală. În funcţie de răspunsul clinic, administrarea se poate repeta.
Se administrează bicarbonat de sodiu 8,4%, iniţial 1 ml/kg corp i.v.; se poate repeta după 15 minute.
În caz de fibrilaţie ventriculară trebuie efectuată defibrilarea electrică. În caz de rezistenţă la tratament măsurile de resuscitare se reiau după administrarea în prealabil a 5-15 ml soluţie de clorură de potasiu i.v.

Administrarea de catecolamine (adrenalină şi/sau dopamină/dobutamină) în perfuzie.
Dacă este necesar, perfuzie cu soluţie salină concentrată (80-100 mEq) până când concentraţia plasmatică a sodiului ajunge la 145-150 mEq/l.
Lavaj gastric, administrare de dexametozonă 25–50 mg i.v., soluţie de sorbitol 40 % 1 ml/kg i.v.,
implantarea unui pacemaker.

Încercarea de eliminare prin hemoperfuzie nu este foarte eficientă. Datorită legării în proporţie mare de proteinele plasmatice (> 95%) şi volumului mare de distribuţie, hemodializa este ineficace.


5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice


Grupa farmacoterapeutică: antiaritmice clasa Ic, codul ATC: C01BC03

Clorhidratul de propafenonă aparţine antiaritmicelor din grupul Ic al clasificării Vaughan Williams, fiind un blocant ale canalelor de sodiu cu activitate stbilizatoare de membrană. Blochează pătrunderea Na+ mai ales în faza rapidă a depolarizării (faza 0 a potenţialului de acţiune), deprimând mult viteza depolarizării sistolice. De asemenea, are şi un efect slab beta-blocant şi blocant al canalului de calciu, care nu sunt relevante la concentraţiile terapeutice. Propafenona scade viteza de conducere a impulsului (efect dromotrop negativ), creşte pragul de excitabilitate şi prelungeşte perioada refractară efectivă. Conducerea impulsului la nivelul căilor accesorii, ca în sindromul WPW,
este inhibată, prin prelungirea perioadei refractare sau blocarea căii de conducere, atât în sens anterograd, cât mai ales retrograd.


5.2 Proprietăţi farmacocinetice


Propafenona se absoarbe bine, după administrarea orală concentraţia plasmatică maximă este atinsă în 2-3 ore (Tmax). Biodisponibilitatea propafenonei este limitată (50% după administrarea orală a unei doze unice) datorită epurării la primul pasaj hepatic. După administrări repetate, concentraţia plasmatică şi biodisponibilitatea cresc datorită saturării mecanismelor de epurare la primul pasaj hepatic.
Există două tipuri de metabolizatori: rapizi (90% din populaţie) şi lenţi (definiţi pe baza abilităţii de metabolizare a debrisochinei). Metabolitul principal, 5-OH-propafenonă, are eficienţă antiaritmică, comparabilă cu aceea a substanţei nemodificate.
Propafenona se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (85-95%), volumul aparent de distribuţie este între 1,1-3,6 l/kg. Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică este între 2,8-11 ore la pacienţii cu metabolizare intensă şi de 17 ore la cei cu metabolizare lentă. Se elimină renal sub formă de metaboliţi şi aproximativ 1% din doza administrată sub formă nemodificată.
Concentraţia plasmatică eficace se încadrează între 100 şi 1500 ng/ml.
Propafenona traversează bariera plancentară şi se excretă în laptele matern.
Transfer fetal: în câteva cazuri raportate, concentraţia de propafenonă la nivelul cordonului ombilical a fost de aproximativ 30% din concentraţia plasmatică maternă.
Eliminarea în laptele matern: într-un caz raportat, concentraţia de propafenonă în laptele matern a fost între 4% şi 9% din cel din sângele mamei.

5.3 Date preclinice de siguranţă


Toxicitate după administrare de doze repetate
În studiile de toxicitate după administrare de doze repetate de propafenonă i.v. s-a observat apariţia de tulburări neregulate reversibile ale spermatogenezei la maimuţe (de la 2 mg/kg şi zi), iepuri (de la 0,5 mg/kgş izi) şi câini (de la 5 mg/kg şi zi), însă nu şi la şobolani. La om, scăderea reversibilă a numărului de spermiocite a fost observată în cazuri izolate.

Mutagenitate şi carcinogenitate
Studiile in vitro şi in vivo nu au demonstrat potenţial mutagen pentru propafenonă.

Studiile pe termen lung efectuate la şoareci şi şobolani nu au adus dovezi pentru un potenţial carcinogen al propafenonei.

Toxicitate aupra funcţiei de reproducere

Deşi studiile aupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolani nu au oferit dovezi de disfuncţii, la diferite alte specii animale au fost observate tulburări ale spermatogenezei. Şi la om, în unele cazuri a apărut o scădere reversibilă a numărului spermatocitelor. Toxicitatea embrio-fetală a fost observată la şobolani şi iepuri, nivelul fără reacţii adverse fiind de 15 mg/kg şi zi la speciile mai sensibile.
Mortalitatea crescută a nou-născuţilor a apărut în situaţia unor dozaje toxice pentru mamă. Nu sunt disponibile studii cu privire la posibilele efecte pe termen lung ale expunerii prenatale sau postnatale.


6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor


Amidon de porumb,
Copovidonă,
Stearat de magneziu,
Amidonglicolat de sodiu,
Hipromeloză,
Talc,
Macrogol 6000,
Laurilsulfat de sodiu,
Dioxid de titan (E171)

6.2 Incompatibilităţi


Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate


4 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare


A se păstra a temperaturi sub 25°C, în ambalajul orignal

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului


Cutie cu 3 blistere din Al / PP a câte 10 comprimate filmate
Cutie cu 10 blistere din Al / PP a câte 10 comprimate filmate

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor


Fără cerinţe speciale.


7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ


HEXAL A.G.,
Industriestrasse 25, 83607 Holzkirchen, Germania


8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ


Propafenon Sandoz 150 mg 7008/2006/01-02

Propafenon Sandoz 300 mg 7009/2006/01-02

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI


Autorizare Noiembrie 2006


10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI


Noiembrie 2006

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Bolnavii de aritmie au o nouă alternativă de tratament în România: ablaţia epicardică spitalul Monza din Capitală, centru specializat în chirurgie cardiovasculară, a anunţat o nouă intervenţie realizată în premieră pentru România: ablaţia epicardică în cazul bolnavilor de aritmie ventriculară, procedură efectuată de dr. Radu Vătăşescu, medic specialist cardiologie-aritmologie, informează...
Israel: Shimon Peres spitalizat pentru o aritmie, a anunţat cabinetul său Fostul preşedinte israelian Shimon Peres, laureat la Premiului Nobel pentru Pace, a fost internat duminică în spital din cauza unor dureri în piept şi a unei "artimii", a făcut cunoscut o purtătoare de cuvânt, citată de AFP.
Un grup de cercetători confirmă legătura dintre decesele provocate de aritmie şi ceasul biologic Un grup de cercetători a confirmat existenţa unei legături între decesele subite cauzate de problemele de ritm cardiac şi ceasul biologic care reglează organismul mamiferelor, punând în evidenţă un prim mecanism molecular, potrivit unui studiu publicat miercuri în revista de specialitate Nature, preluat...
Premieră în România: O pacientă face un tratament complet pentru aritmie cardiacă În premieră în România, o pacientă face vineri un tratament complet, în două etape, pentru aritmie cardiacă, a anunţat, într-o conferinţă de presă, Iulian Pleşcan, director operaţional al Centrelor de Excelenţă Ares.
Yoga împotriva tulburărilor cardiace (studiu american) Practicarea regulată a exerciţiilor yoga ar putea duce la înjumătăţirea episoadelor de aritmie cardiacă, se spune într-un studiu realizat de cercetători americani. 'Yoga are un important impact benefic asupra regularizării ritmului cardiac şi a calităţii vieţii pacienţilor în general', arată cercetătorii...
Ametelile. Cum sa previi aparitia acestora? Ametelile care apar in mod repetat nu trebuie neglijate. Ele pot fi semnul unor boli, unele dintre ele grave, cum ar fi boala arteriala , aritmie cardiaca, accident cardiovascular, osteoartrita articulatiilor gatului , stres emotional puternic, epilepsie, intoxicatie cu tutun sau medicamente, t...