Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

CO-DIOVAN 160mg/12,5 mg
Denumire CO-DIOVAN 160mg/12,5 mg
Descriere Tratamentul hipertensiunii arteriale.Co-Diovan, o combinaţie în doze fixe, este indicat la pacienţii a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat prin monoterapie cu valsartan.
Denumire comuna internationala COMBINATII (VALSARTANUM+HYDROCHLOROTHIAZIDUM)
Actiune terapeutica ANTAGONISTI DE ANGIOTENSINA II, COMBINATII ANTAGONISTI DE ANGIOTENSINA II SI DIURETIC
Prescriptie P-6L - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala valabila 6 luni
Forma farmaceutica Comprimate filmate
Concentratia 160mg/12,5mg
Ambalaj Cutie x 7 blist. PVC-PE-PVDC/Al x 14 compr. film.
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC C09DA03
Firma - Tara producatoare NOVARTIS PHARMA GMBH - GERMANIA
Autorizatie de punere pe piata NOVARTIS PHARMA GMBH - GERMANIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre CO-DIOVAN 160mg/12,5 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> Popescu (vizitator) : As vrea sa stiu daca exista la ora actuala in Romania medicamentul Co-Diovan 160mg/12,5mg.Pana in prezent...
Prospect si alte informatii despre CO-DIOVAN 160mg/12,5 mg, comprimate filmate       

AUTORIZATIE DE PUNERE PE PIATĂ NR.  7733/2006/01-02-03-04-05                                           Anexa 2

                                                                                 7734/2006/01-02-03-04-05

                                                                                 7735/2006/01-02-03-04-05

                                                                                                                Rezumatul caracteristicilor produsului

 

 

 

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

 

 

 

 

1.       DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

 

Co-Diovan 160 mg/25 mg, comprimate filmate

Co-Diovan 80 mg/12,5 mg, comprimate filmate

Co-Diovan 160 mg/12,5 mg, comprimate filmate

 

 

2.      COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Co-Diovan 160 mg/25 mg, comprimate filmate

Un comprimat filmat conţine 160 mg valsartan şi 25 mg hidroclorotiazidă

Co-Diovan 80 mg/12,5 mg, comprimate filmate

Un comprimat filmat conţine 80 mg valsartan şi 12,5 mg hidroclorotiazidă

Co-Diovan 160 mg/12,5 mg, comprimate filmate

Un comprimat filmat conţine 160 mg valsartan şi 12,5 mg hidroclorotiazidă

Pentru excipienţi:

vezi pct. 6.1     

 

 

3.      FORMA FARMACEUTICĂ

Co-Diovan 160 mg/25 mg, comprimate filmate

Comprimat filmat brun, oval, uşor convex, imprimat cu "HXH" pe una din feţe şi cu "NVR" pe cealaltă faţă.

Co-Diovan 80 mg/12,5 mg, comprimate filmate

Comprimat filmat portocaliu deschis, oval, imprimat cu "HGH" pe una din feţe şi cu "CG" pe cealaltă faţă.

Co-Diovan 160 mg/12,5 mg, comprimate filmate

Comprimat filmat roşu închis, oval, uşor convex, imprimat cu "HHH" pe una din feţe şi cu "CG" pe cealaltă faţă.

 

 

4.      DATE CLINICE

 

4.1    Indicaţii terapeutice

Tratamentul hipertensiunii arteriale.

Co-Diovan, o combinaţie în doze fixe, este indicat la pacienţii a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat prin monoterapie cu valsartan.

 

4.2    Doze şi mod de administrare

Co-Diovan 160 mg/25 mg, comprimate filmate

Doza recomandată de Co-Diovan 160 mg/ 25 mg este de un comprimat filmat pe zi (160 mg valsartan şi 25 mg hidroclorotiazidă). Co-Diovan 160 mg/ 25 mg poate fi administrat la pacienţii la care tensiunea arterială nu este controlată adecvat prin monoterapie cu valsartan şi celor a căror tensiune arterială diastolică este > 100 mmHg după un tratament cu valsartan 160 mg în monoterapie. Tratamentul trebuie iniţiat întotdeauna cu produsul cu concentraţia mai mică, 160 mg valsartan/ 12,5 mg hidroclorotiazidă, şi continuat cel puţin 4–8 săptămâni înainte de începerea tratamentului cu Co-Diovan 160 mg/ 25 mg. Se recomandă titrarea individuală a dozelor componentelor.

Dacă după acest interval nu este observat nici un efect suplimentar relevant, trebuie avute în vedere reducerea dozei şi tratamentul cu un medicament antihipertensiv suplimentar sau alternativ.

Co-Diovan 80 mg/12,5 mg, comprimate filmate

Doza recomandată de Co-Diovan 80 mg/ 12,5 mg este de un comprimat filmat pe zi (80 mg valsartan şi 12,5 mg hidroclorotiazidă). Poate fi recomandată titrarea individuală a dozelor componentelor. Dacă starea clinică permite, poate fi avută în vedere trecerea directă de la monoterapie la combinaţia cu doze fixe. Co-Diovan 80 mg/ 12,5 mg trebuie administrat pacienţilor a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat prin monoterapie cu valsartan sau hidroclorotiazidă.

Co-Diovan 160 mg/12,5 mg, comprimate filmate

Doza recomandată de Co-Diovan 160 mg/ 12,5 mg este de un comprimat filmat pe zi. Poate fi recomandată titrarea individuală a dozelor componentelor. Dacă starea clinică permite, poate fi avută în vedere trecerea directă de la monoterapie la combinaţia cu doze fixe. Co-Diovan 160 mg/ 12,5 mg trebuie administrat pacienţilor a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat prin monoterapie cu Diovan 160 mg.

 

Efectul antihipertensiv maxim al Co-Diovan se observă în 2-4 săptămâni.

Co-Diovan poate fi utilizat independent de alimente şi trebuie administrat cu lichide.

Insufucienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (clearance al creatininei > 30 ml/min) nu este necesară ajustarea dozelor.

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată fără colestază, doza de valsartan nu trebuie să depăşească 80 mg. Astfel, pentru aceşti pacienţi, nu trebuie utilizat Co-Diovan 160 mg/ 12,5 mg sau Co-Diovan 160 mg/ 25 mg.

Vârstnici

Dozele fixe pot fi utilizate la vârstnici la fel ca şi la pacienţii mai tineri.

Copii

Eficacitatea şi siguranţa Co-Diovan nu au fost stabilite la copii şi adolescenţi (< 18 ani). Astfel, Co-Diovan nu este recomandat pentru uz pediatric.

 

4.3    Contraindicaţii

Hipersensibilitate la oricare din componentele Co-Diovan şi derivaţi de sulfonamidă.

Sarcină şi alăptare (vezi „4.6 Sarcina şi alăptarea”)

Insuficienţă hepatică severă, ciroză biliară şi colestază.

Insuficienţă renală severă (clearance creatinină < 30 ml/min), anurie şi pacienţi ce efectuează dializă.

Hipokalemie refractară, hiponatremie, hipercalcemie şi hiperuricemie simptomatică.

 

4.4    Atenţionări speciale şi precauţii speciale pentru utilizare

Modificări ale electroliţilor serici

Utilizarea concomitentă cu suplimente de potasiu, diuretice care reţin potasiu, substituente minerale pentru regim hiposodat care conţin potasiu sau alte medicamente care pot creşte concentraţia plasmatică a potasiului (heparină, etc.) trebuie realizată cu prudenţă. S-a raportat apariţia hipokalemiei în timpul tratamentului cu diuretice tiazidice. Este recomandată monitorizarea frecventă a potasemiei.

Tratamentul cu diuretice tiazidice a fost asociat cu hiponatremie şi alcaloză hipocloremică. Tiazidele cresc excreţia urinară de magneziu, putând conduce la apariţia hipomagneziemiei. Eliminarea calciului este scăzută de diureticele tiazidice. Acest lucru poate conduce la hipercalcemie.

Trebuie efectuată periodic, la intervale adecvate, determinarea electroliţilor plasmatici.

Pacienţi cu depleţie sodică şi/sau de volum

La pacienţii cărora li se administrează diuretice tiazidice trebuie observate semnele clinice ale dezechilibrului de lichide sau electroliţi. Semnele de avertizare ale dezechilibrului de lichide sau electroliţi sunt gură uscată, sete, slăbiciune, letargie, somnolenţă, durere sau crampe musculare rebele, oboseală musculară, hipotensiune arterială, oligurie, tahicardie şi tulburări gastrointestinale precum greaţă şi vărsături.

La pacienţii cu depleţie severă sodică şi/sau de volum, precum aceia ce primesc doze crescute de diuretice, în cazuri rare poate apare hipotensiune arterială simptomatică după începerea tratamentului cu Co-Diovan. Depleţia sodică şi/sau de volum trebuie corectată înaintea începerii tratamentului cu Co-Diovan.

Pacienţi cu insuficienţă cardiacă cronică severă sau alte afecţiuni caracterizate prin stimularea sistemului renină-angiotensină-aldosteron

La pacienţii a căror funcţie renală poate depinde de activitatea sistemului renină-angiotensină-aldosteron (de ex. pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă severă), tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei a fost asociat cu oligurie şi/sau azotemie progresivă şi în cazuri rare cu insuficienţă renală acută. Nu a fost stabilită utilizarea în siguranţă a Co-Diovan la pacienţii cu insuficienţă cardiacă serveră. Astfel nu poate fi exclusă că datorită inhibării sistemului renină-angiotensină-aldosteron, utilizarea Co-Diovan poate fi asociată cu deteriorarea funcţiei renale. Co-Diovan nu trebuie utilizat la aceşti pacienţi.

Stenoza arterei renale

Co-Diovan nu trebuie utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale la pacienţii cu stenoză unilaterală sau bilaterală de arteră renală sau stenoză pe rinichi unic.La aceşti pacienţi pot creşte ureea şi creatinina serică.

Transplantul renal

Până în prezent nu există experienţă privind utilizarea Co-Diovan la pacienţii ce au efectuat recent transplant renal. Astfel, Co-Diovan nu trebuie utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale la aceşti pacienţi.

Insuficienţă renală (Co-Diovan 160 mg/ 25 mg)

Nu sunt necesare ajustări ale dozei la pacienţii cu insuficienţă renală cu clearance al creatininei > 30 ml/min (vezi punctul 4.3 Contraindicaţii).

Se recomandă monitorizarea periodică a concentraţiilor plasmatice ale potasiului, creatininei şi acidului uric, când Co-Diovan 160 mg/ 25 mg este administrat pacienţilor cu insuficienţă renală.

Hiperaldosteronism primar

Pacienţii cu aldosteronism primar nu trebuie trataţi cu Co-Diovan deoarece sistemul renină-angiotensină al acestora este afectat de afecţiunea principală.

Stenoza valvei aortice şi mitrale, cardiomiopatie hipertrofică

Ca şi toate celelalte vasodilatatoare, este indicată atenţie deosebită la pacienţii care suferă de stenoză aortică sau mitrală sau cardiomiopatie hipertrofică obstructivă.

Insuficienţă hepatică

Co-Diovan nu poate fi recomandat acestor pacienţi (vezi punctul 4.2).

Lupus eritematos sistemic

S-a raportat că diureticele tiazidice agravează sau activează lupusul eritematos sistemic.

Diferenţe etnice

Analog oricărui alt inhibitor ECA sau antagonist al receptorilor angiotensinei II, valsartan este mai puţin eficient în ceea ce priveşte scăderea presiunii sanguine la pacienţii de culoare faţă de pacienţii ce nu sunt de culoare, posibil datorită răspândirii largi a nivelului scăzut de renină în cadrul populaţiei hipertensive de culoare.

Alte tulburări metabolice

Diureticele tiazidice pot modifica toleranţa la glucoză şi creşte concentraţiile plasmatice de colesterol, trigliceride şi acid uric.

Generalităţi

Este necesară prudenţă în cazul pacienţilor care au prezentat hipersensibilitate anterioară la alţi antagonişti ai receptorilor angiotensinei II.

Reacţiile de hipersensibilitate la hidroclorotiazidă apar, mult mai probabil, la pacienţii cu alergii şi astm.

 

4.5    Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Alte medicamente antihipertensive

Co-Diovan poate creşte efectul hipotensiv al altor medicamente antihipertensive.

Litiu

S-au raportat creşteri reversibile ale concentraţiilor plasmatice ale litiului şi toxicitate în timpul utilizării concomitente a inhibitorilor ECA şi/sau tiazidelor. Nu există experienţă privind utilizarea concomitentă de valsartan şi litiu. Astfel, se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale litiului în timpul utilizării concomitente.

 

Produse medicamentoase care pot creşte concentraţiile plasmatice ale potasiului sau pot induce hiperkalemie

Utilizarea concomitentă a suplimentelor de potasiu, diureticelor care reţin potasiu, substituentelor minerale pentru regim hiposodat care conţin potasiu sau a altor medicamente care pot creşte concentraţia plasmatică a potasiului (inhibitori ECA, heparină, ciclosporină), trebuie realizată cu prudenţă şi cu monitorizarea frecventă a potasemiei (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).

 

Datorită componentei tiazidice a Co-Diovan pot apare urmăroarele potenţiale interacţiuni medicamentoase:

Produse medicamentoase asociate cu scăderea potasemiei şi hipokalemie (de exemplu diuretice care elimină potasiu, corticosteroizi, laxative, ACTH, amfotericină, carbenoxolonă, penicilina G, acid salicilic şi derivaţii acidului salicilic). Dacă aceste medicamente sunt prescrise împreună cu combinaţia valsartan-hidroclorotiazidă, se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale potasiului. Aceste medicamente pot potenţa efectul hidroclorotiazidei asupra potasiului plasmatic (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).

Produse medicamentoase afectate de modificările concentraţiei plasmatice a potasiului

Se recomandă monitorizarea periodică a concentraţiei plasmatice a potasiului şi ECG atunci când Co-Diovan se administrează cu medicamente afectate de modificările concentraţiei plasmatice a potasiului (de exemplu glicozide digitalice, antiaritmice) şi următoarele medicamente ce induc torsada vârfirilor (ce pot include unele antiaritmice), hipokalemia fiind un factor de predispoziţie pentru apariţia torsadei vârfurilor.

- Antiaritmice clasa Ia (de exemplu chinidină, hidrochinidină, disopiramidă)

- Antiaritmice clasa III (de exemplu amiodaronă, sotalol, dofetilid, ibutilid)

- Unele antipsihotice (de exemplu tioridazină, clorpromazină, levomepromazină, trifluoperazină, cyamemazină, sulpirid, sultoprid, amisulprid, tiaprid, pimozid, haloperidol, droperidol)

- Altele (de exemplu bepridil, cisaprid, difemanil, eritromicină i.v., halofantrin, ketaserin, mizolastin, pentamidină, sparfloxacină, terfenadină, vincamină i.v.)

Glicozide digitalice

Poate apare hipokalemia sau hipomagnezemia tiazid-indusă ca şi efect nedorit, favorizând declanşarea aritmiei cardiace indusă de digitalice.

Săruri de calciu şi vitamina D

Administrarea diureticelor tiazidice cu vitamina D sau săruri de calciu poate potenţa creşterea concentraţiei plasmatice de calciu.

Medicamente antidiabetice (medicamente orale şi insulină)

Poate fi necesară ajustarea dozei de antidiabetic.

Beta-blocante şi diazoxid

Utilizarea concomitentă a diureticelor tiazidice cu beta-blocante poate creşte riscul hiperglicemiei. Diureticele tiazidice pot accentua efectul hiperglicemic al diazoxidului.

Medicamente utilizate în tratamentul gutei (probenecid, sulfinpirazona şi allopurinol)

Pot fi necesare ajustările dozelor medicamentelor uricozurice deoarece hidroclorotiazida poate creşte concentraţia plasmatică a acidului uric. Poate fi necesară creşterea dozei de probenecid sau sulfinpirazonă. Administrarea concomitentă de diuretice tiazidice poate creşte incidenţa reacţiilor de hipersensibilitate la allopurinol.

Agenţi anticolinergici (de exemplu atropină, biperiden)

Biodisponibilitatea diureticelor de tip tiazidic poate fi crescută de agenţii anticolinergici, posibil datorită scăderii motilităţii gastrointestinale şi vitezei de golire a stomacului.

Amine presoare (de exemplu noradrenalină, adrenalină)

Acţiunea aminelor presoare poate fi scăzută.

Amantadină

Tiazidele pot creşte riscul reacţiilor adverse cauzate de amantadină.

Colestiramina şi colestipol rezinele

Absorbţia diureticelor tiazidice poate fi scăzută în prezenţa rezinelor anionice schimbătoare de ioni.

Agenţi citotoxici (de exemplu ciclofosfamidă, metotrexat)

Tiazidele pot reduce excreţia renală a medicamentelor citotoxice şi pot potenţa acţiunea lor mielosupresivă.

 

Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene

Administrarea concomitentă a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (de exemplu derivaţii acidului salicilic, indometacin) pot reduce activitatea diuretică şi antihipertensivă a componentei tiazidice a Co-Diovan. Hipovolemia consecutivă poate induce insuficienţă renală acută.

Relaxante ale musculaturii striate nedepolarizante (de exemplu tubocumarina)

Tiazidele pot potenţa acţiunea derivaţilor de curara.

Ciclosporină

Tratamentul concomitent cu ciclosporină poate creşte riscul de hiperuricemie şi complicaţii de tip gutos.

Tetracicline

Utilizarea concomitentă de tetracicline şi diuretice tiazidice poate mări riscul creşterii uricemiei indusă de tetraciclină. Probabil această interacţiune nu este valabilă pentru doxiciclină.

Alcool etilic, anestezice şi sedative

Poate apare potenţarea hipotensiunii arteriale ortostatice.

Metildopa

În literatură s-a raportat apariţia anemiei hemolitice în timpul utilizării concomitente a hidroclorotiazidei şi metildopa.

 

4.6       Sarcina şi alăptarea

Antagoniştii angiotensinei II pot cauza leziuni fetale, ce pot fi similare cu efectele fetale ale inhibitorilor ECA. S-a raportat că expunerea in utero în timpul trimestrelor II şi III la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) la femeile însărcinate poate provoca leziuni şi moartea fătului în dezvoltare.

Hidroclorotiazida traversează placenta şi expunerea intrauterină la diureticele tiazidice este asociată cu trombocitopenie fetală sau neonatală şi poate fi asociată cu alte reacţii adverse ce au apărut la adulţi. Asemănător oricărui alt medicament ce acţionează direct asupra sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA), Co-Diovan nu trebuie utilizat în timpul sarcinii. Dacă sarcina este detectată în timpul tratamentului, administrarea Co-Diovan trebuie întreruptă cât mai curând posibil.

Nu se cunoaşte dacă valsartan se excretă în laptele uman. Valsartan a fost excretat în laptele şobolanilor cu lactaţie. Hidroclorotiazida este excretată în laptele uman. Astfel, nu este recomandabil să se utilizeze Co-Diovan de către persoanele care alăptează (vezi punctul 4.3. Contraindicaţii)

 

4.7    Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele acestui medicament asupra capacităţii de a conduce vehicule.Trebuie ţinut cont că ocazional, în timpul condurerii vehiculelor sau folosirii utilajelor poate apare ameţeală sau lipsa de concentrare.

 

4.8    Reacţii adverse

Combinaţie în doze fixe

 

Reacţiile adverse raportate în studiile clinice şi care au apărut mai frecvent la administrarea de valsartan şi hidroclorotiazidă decât la administrarea de placebo, sau provenite din raportări individuale sunt prezentate mai jos clasificate pe sisteme şi organe. Reacţiile adverse cunoscute că apar la administrarea fiecărui component administrat separat, dar care nu au fost observate în studiile clinice, pot apare în timpul tratamentului cu Co-Diovan.

 

Reacţii adverse sunt ordonate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (>1/10); frecvente (>1/100, <1/10); mai puţin frecvente (>1/1000, <1/100); rare (>1/10000, <1/1000); foarte rare (<1/10000), inclusiv raportările izolate.

 

 

Tulburări hematologice şi limfatice

Foarte rare:

Trombocitopenie, anemie

Tulburări acustice şi vestibulare

Rare:

Vertij, tinitus

Tulburări oculare şi ale vederii

Mai puţin frecvente:

Vedere anormală

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente:

Diaree

Mai puţin frecvente:

Greaţă, dispepsie, dureri abdominale

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Frecvente:

Oboseală

Rare:

Transpiraţii

Foarte rare:

Sângerări, edem, alopecie

Tulburări ale sistemului imunitar

Foarte rare:

Hipersensibilitate şi reacţii alergice, boala serului

Infecţii şi infestări

Frecvente:

Nasofaringită

Mai puţin frecvente:

Infecţii ale tractului respirator superior, infecţii ale tractului urinar, infecţii virale, rinită

Investigaţii diagnostice

Mai puţin frecvente:

Creşterea concentraţiilor plasmatice ale acidului uric, creatininei şi a bilirubinei, hipokalemie, hiponatremie

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Mai puţin frecvente:

Dureri ale extremităţilor, luxaţii şi întinderi, artrită

Rare:

Mialgie, slăbiciune musculară

Tulburări ale sistemului nervos

Mai puţin frecvente:

Ameţeală

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Mai puţin frecvente:

Tuse

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Foarte rare:

Edem angioneurotic, erupţie cutanată tranzitorie, prurit, vasculită cutanată

Tulburări ale sistemului urinar

Mai puţin frecvente:

Creşterea frecvenţei micţiunilor

Tulburări cardiovasculare

Mai puţin frecvente:

Dureri în piept

Rare:

Hipotensiune arterială

Foarte rară:

Aritmie cardiacă

 

Informaţii suplimentare asupra componentelor individuale:

Efectele nedorite raportate anterior pentru unul din componente pot fi potenţiale efecte nedorite pentru Co-Diovan, chiar dacă nu au fost observate în studiile clinice pentru acest produs.

 

Valsartan

Ocazional: artralgie; dureri de spate, sinuzită.

Rare: gastroenterită, nevralgie, astenie, conjunctivită, epistaxis, depresie, crampe ale musculaturii picioarelor, crampe musculare, insomnie, vertij.

Date postmarketing au semnalat cazuri rare de angioedem, erupţii cutanate, prurit şi alte reacţii de alergice incluzând boala serului şi vasculită, cazuri foarte rare de insuficienţă renală; în anumite cazuri insuficienţa renală preexistentă a fost intensificată temporar.

La pacienţii trataţi cu valsartan s-au raportat creşteri ocazionale ale valorilor funcţiei hepatice.

 

Hidroclorotiazidă

Următoarele reacţii adverse au fost raportate la pacienţii trataţi numai cu diuretice tiazidice, inclusiv hidroclorotiazidă, frecvent administrată în doze mai mari decât cele conţinute de Co-Diovan.

Frecvente: urticarie şi alte forme de erupţii cutanate tranzitorii, pierderea apetitului, greaţă şi vărsături uşoare, hipotensiune arterială ortostatică, impotenţă.

Rare: fotosensibilizare, constipaţie, diaree şi discomfort gastrointestinal, colestază intrahepatică sau icter, aritmii cardiace, cefalee, ameţeală, tulburări ale somnului, depresie, parestezii, tulburări ale vederii, trombocitopenie, uneori cu purpură.

Foarte rare: vasculite necrotice şi necroliză epidermică toxică, reacţii cutanate de tip lupus eritematos, reactivări ale lupusului eritematos cutanat, pancreatită, leucopenie, agranulocitoză, deprimarea măduvei hematopoietice, anemie hemolitică, reacţii de hipersensibilizare, tulburări respiratorii incluzând pneumonie şi edem pulmonar.

Electroliţi şi tulburări metabolice (vezi 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).

 

4.9    Supradozaj

Nu există încă experienţă privind supradozajul cu Co-Diovan. Semnul major al supradozajului cu valsartan poate fi hipotensiunea arterială marcată, cu ameţeală. Suplimentar, următoarele semne şi simptome pot apare datorită supradozajului cu hidroclorotiazidă: greaţă, somnolenţă, hipovolemie şi tulburări electrolitice asociate cu aritmii cardiace şi spasme musculare.

Măsurile terapeutice depind de intervalul scurs de la ingerare şi de tipul şi severitatea simptomelor, de primă importanţă fiind stabilizarea parametrilor circulaţiei.

Pacienţilor trebuie să li se administreze o cantitate suficientă de cărbune activat.

Dacă apare hipotensiunea arterială, pacientul trebuie poziţionat cu faţa în sus, culcat pe spate şi trebuie administrat rapid suplimente de sare şi de volum.

Valsartan nu poate fi eliminat prin hemodializă datorită proprietăţii sale de a se lega puternic de proteinele plasmatice, în timp ce epurarea hidroclorotiazidei va fi realizată prin dializă.

 

 

5.         PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE

 

5.1       Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antagonişt de angiotensină II (valsartan) în combinaţie cu diuretice (hidroclorotiazidă)

Codul ATC: C09D A03

 

Valsartan

 

Valsartan este un antagonist activ prin administrare orală şi specific al receptorilor angiotensinei II (Ag II). El acţionează selectiv asupra subtipului de receptorii AT1, care determină efectele cunoscute ale angiotensinei II. Concentraţiile plasmatice crescute de Ag II, după blocarea receptorilor AT1 de către valsartan, pot stimula receptorii AT2 neblocaţi, ceea ce pare a contrabalansa efectul receptorilor AT1. Valsartanul nu prezintă nici un fel de activitate de tip agonist parţial la nivelul receptorului AT1 şi are o afinitatea mult mai mare (de aproximativ 20.000 de ori) pentru receptorii AT1, comparativ cu afinitatea pentru receptorii AT2.

Valsartanul nu inhibă ECA, numită şi kininaza II, care transformă Ang I în Ang II şi degradează bradikinina. Potenţarea efectelor secundare asociate bradikininei nu trebuie aşteptate. În studiile clinice, care au comparat valsartan cu un inhibitor ECA, incidenţa tusei neproductive a fost semnificativ mai mică (p<0,005) la pacienţii trataţi cu valsartan, comparativ cu cei trataţi cu un inhibitor ECA (2,6% comparativ cu 7,9%). Într-un studiu clinic efectuat la pacienţi cu antecedente de tuse neproductivă în timpul tratamentului cu un inhibitor ECA, 19,5% dintre pacienţii trataţi cu valsartan şi 19% dintre cei trataţi un diuretic tiazidic au prezentat tuse, comparativ cu 68,5% dintre pacienţii trataţi cu un inhibitor ECA (p<0,05). Valsartanul nu se leagă şi nu blochează nici un alt receptor pentru hormoni şi nici un canal ionic cunoscut ca fiind important pentru reglarea activităţii cardiovasculare.

Administrarea valsartanului la pacienţii hipertensivi a determinat scăderea tensiunii arteriale, fără modificarea frecvenţei cardiace.

La majoritatea pacienţilor, după administrarea unei doze orale unice, efectul antihipertensiv începe în decurs de 2 ore, efectul maxim de scădere al presiunii sanguine fiind realizat în 4–6 ore. Efectul antihipertensiv se menţine 24 ore după administrare. După administrare de doze multiple, efectul antihipertensiv maxim se obţine, de obicei, în decurs de 2–4 săptămâni, şi se menţine pe toată durata tratamentului. În cazul asocierii cu hidroclortiazidă, se realizează o scădere suplimentară semnificativă a tensiunii arteriale.

 

Hidroclorotiazidă

Locul de acţiune al diureticelor tiazidice este predominant la nivelul tubului renal distal. S-a demonstrat că există o mare afinitate a receptorilor din cortexul renal, ca loc de legare predominant pentru acţiunea diuretică tiazidică, şi inhibarea transportului de NaCl în tubul contort distal. Modul de acţiune al tiazidelor este prin inhibarea transportorilor Na+Cl-, probabil prin competiţia pentru situsul ionului Cl-,afectând mecanismele de reabsorbţie a electroliţilor:

-direct, crescând excreţia de sodiu şi clorură în cantităţi aproximativ echivalente, şi

-indirect prin această acţiune diuretică reducând volumul plasmatic, cu o creştere consecutivă a activităţii reninei plasmatice, secreţiei aldosteronului şi pierderii urinare a potasiului şi o scădere a concentraţiei plasmatice a potasiului.

Relaţia renină-aldosteron este mediată de angiotensina II, astfel încât prin administrarea concomitentă de valsartan pierderea de potasiu este mai puţin pronunţată decât a fost onservată în monoterapie cu hidroclorotiazidă.

 

Valsartan/ hidroclorotiazidă

Un studiu paralel multicentric, randomizat dublu orb, activ controlat, a demonstrat o normalizare a presiunii sanguine la pacienţii ce nu au răspuns la hidroclorotiazidă, definiţi ca având o tensiune arterială diastolică în poziţie şezând < 90 mmHg la sfârşitul studiului, la 42,6% din pacienţii trataţi cu Co-Diovan 80 mg/ 12,5 mg.

Un al doilea studiu paralel multicentric, randomizat dublu orb, activ controlat, a demonstrat faptul că asocierea în doze fixe de 160 mg valsartan cu HCTZ (hidroclorotiazidă) 12,5 mg sau 25 mg a îmbunătăţit controlul presiunii sanguine la un procent mai mare de pacienţi faţă de monoterapia cu 160 mg valsartan. Suplimentar, combinaţia în doze fixe cu 25 mg HCTZ a fost semnificativ mai eficientă decât combinaţia cu doza mai scăzută de HCTZ. S-au observat următoarele procente de răspuns: valsartan 160 mg: 49%; valsartan 160 mg + HCTZ 12,5 mg: 61,7%; valsartan 160 mg + HCTZ 25 mg: 68%.

În studiile clinice controlate cu valsartan + HCTZ a apărut hipokalemia dependentă de doză. Hipokalemia a apărut mai frecvent la pacienţii cărora li s-au administrat 25 mg HCTZ decât la cei cărora li s-au administrat 12,5 mg HCTZ.

La < 1% din pacienţii cărora li s-a administrat combinaţia valsartan + HCTZ s-au raportat reacţii ortostatice dependente de doză. S-a raportat o creştere a frecvenţei, dependentă de doză, a „ameţelii” la pacienţii trataţi cu doze variind de la 80 mg valsartan + 12,5 mg HCTZ până la 160 mg valsartan + 25 mg HCTZ. Într-un studiu necontrolat în care Co-Diovan 160 mg/ 25 mg a fost administrat timp de 4 săptămâni la pacienţii ce nu au fost controlaţi adecvat cu 160 mg valsartan şi 12,5 mg HCTZ, colesterolul total a crescut de la 209 până la 220 mg/dl.

Nu sunt în prezent cunoscute efectele benefice ale valsartanului în asociere cu hidroclorotiazida asupra mortalităţii şi morbidităţii cardiovasculare. Studii epidemiologice au demonstrat că tratamentul pe termen lung cu hidroclorotiazidă reduce riscul mortalităţii şi morbidităţii cardiovasculare. Sunt în desfăşurare studii care investighează efectul valsartanului şi valsartanului în combinaţie cu hidroclorotiazida asupra mortalităţii şi morbidităţii cardiovasculare.

 

5.2       Proprietăţi farmacocinetice

 

Valsartan

După administrare pe cale orală, valsartan se absoarbe rapid, deşi proporţia absorbită variază în limite largi. Media biodisponibilităţii absolute după administrare orală a Diovan este de 23%. Valsartanul se caracterizează printr-o cinetică multiexponenţială (t1/2a < 1 oră şi t1/2b este de aproximativ 9 ore).

Farmacocinetica valsartanului este liniară pentru intervalul dozelor testate. Administrarea de doze repetate nu modifică cinetica valsartanului; în cazul administrării în priză unică zilnică, acumularea este mică. Concentraţiile plasmatice observate au fost similare la barbaţi şi la femei.

Valsartanul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (94–97%), îndeosebi de albuminele plasmatice. La starea de echilibru, volumul aparent de distributie este de aproximativ 17 litri. Clearence-ul plasmatic este relativ mic (aproximativ 2 l/oră), comparativ cu debitul sanguin hepatic (aproximativ 30 l/oră). Valsartanul este eliminat în principal sub formă nemodificată prin bilă şi prin urină. În cazul unui debit de filtrare glomerulară normal (120 ml/min), clearance-ul renal reprezintă aproximativ 30% din clearance-ul plasmatic total. Au fost identificate în plasmă concentraţii scăzute ale unui metabolit hidroxilat (mai puţin de 10% din ASC pentru valsartan). Acest metabolit este inactiv din punct de vedere farmacologic. După administrare orală, 83% se excretă prin fecale şi 13% prin urină, în special sub forma nemodificată.

În cazul în care valsartanul este administrat împreună cu alimente, aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a valsartanului (ASC) scade cu 48%, totuşi, după 8 ore de la administrare, concentraţiile plasmatice ale valsartanului sunt similare pentru grupurile cu administrare à jeun, respectiv împreună cu alimente. Totuşi, această scădere a ASC nu este însoţită de reducerea semnificativă clinic a efectului terapeutic.

 

Hidroclorotiazidă

Absorbţia hidroclorotiazidei după administrare orală este rapidă (tmax aproximativ 2 ore), cu o caracteristică a absorbţiei similară atât pentru suspensie cât şi pentru comprimate. Cinetica distribuţiei şi eliminării a fost descrisă, în general, printr-o funcţie biexponenţială, cu un timp de înjumătăţire plasmatică de 6–15 ore.

Creşterea ASC medie este lineară şi proporţională cu doza în intervalul dozelor terapeutice. Nu există modificare a cineticii hidroclorotiazidei după doze repetate, iar acumularea este minimă după administrare o dată pe zi. Volumul aparent de distribuţie este de 4–8 l/kg. Hidroclorotiazida circulantă este legată de proteinele plasmatice (40–70%), în general albumine plasmatice. Hidroclorotiazida se acumulează în eritrocite de aproximativ 1,8 ori concentraţia din plasmă.

Biodisponibilitatea absolută a hidroclorotiazidei după administrare orală este de 60–80%, >95% din doza absorbită fiind eliminată sub formă nemodificată în urină.

S-a raportat că administrarea concomitentă cu alimente a determinat fie creşterea, fie scăderea biodisponibilităţii sistemice a hidroclorotiazidei comparativ cu administrarea a jeun. Intensitatea acestor efecte este mică şi are semnificaţie clinică slabă.

 

Valsartan/ hidroclorotiazidă

Biodisponibilitatea sistemică a hidroclorotiazidei este redusă cu aproximativ 30% când se administrează în asociaţie cu valsartanul. Cinetica valsartanului nu este modificată semnificativ de co-administrarea cu hidroclorotiazidă. Această interacţiune observată nu are nici un impact asupra utilizării în asociere a valsartanului şi hidroclorotiazidei, deoarece studiile clinice controlate au demonstrat un efect antihipertensiv cert, mai mare decât cel obţinut administrând oricare medicament singur sau placebo.

 

Grupe speciale de populaţie

 

Vârstnici

S-au observat concentraţii plasmatice ale valsartanului uşor mai mari la persoanele în vârstă comparativ cu subiecţii tineri.Totuşi, nu s-a observat că acest lucru are o semnificaţie clinică.

Date limitate sugerează reducerea clearance-ului sistemic al hidroclorotiazidei, atât la vârstnicii sănătoşi cât şi la cei cu hipertensiune arterială, comparativ cu voluntarii tineri sănătoşi.

 

Insuficienţă renală

La doza de Co-Diovan recomandată, nu este necesară ajustarea dozei la pacienţi cu un clearance al creatininei între 30–70 ml/min.

La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei < 30 ml/min) şi la cei dializaţi nu sunt date disponibile pentru Co-Diovan Valsartanul este puternic legat de proteinele plasmatice şi nu poate fi eliminat prin dializă în timp ce eliminarea hidroclorotiazidei va fi realizată prin dializă.

Eliminarea renală a hidroclorotiazidei se realizează prin filtrare pasivă şi secreţie activă la nivelul tubilor renali. Aşa cum era de aşteptat pentru un compus ce este eliminat aproape exclusiv pe cale renală, funcţionarea rinichiului are un efect marcat asupra cineticii hidroclorotiazidei (vezi punctul 4.3 Contraindicaţii).

 

Insuficienţă hepatică

Într-un studiu de farmacocinetică la pacienţi cu disfuncţie hepatică uşoară (n=6) până la moderată (n=5), expunerea la valsartan a fost aproximativ de 2 ori mai mare în ceea ce priveşte valorile ASC şi Cmax comparativ cu voluntarii sănătoşi. Astfel, Co-Diovan 160 mg/ 12,5 mg nu trebuie utilizat la aceşti pacienţi (vezi punctul 4.2 Doze şi mod de administrare). Nu există date disponibile privind utilizarea valsartanului la pacienţii cu disfuncţie hepatică severă (vezi punctul 4.3 Contraindicaţii).

Boala hepatică nu afectează semnificativ farmacocinetica hidroclorotiazidei şi se consideră că nu este necesară reducerea dozelor.

 

5.3       Date preclinice de siguranţă

Toxicitatea potenţială a combinaţiei valsartan + hidroclorotiazidă administrată oral, a fost studiată pe şobolan şi marmotă în studii cu durata de până la şase luni. Nu a apărut nici o evidenţă care să excludă utilizarea dozelor terapeutice la om.

Modificările produse de combinaţie în studiile de toxicitate cronică sunt cel mai probabil cauzate de valsartan.

Organul ţintă din punct de vedere toxicologic a fost rinichiul, acţiunea fiind mai evidentă la marmote decât la şoareci. Combinaţia a condus la leziuni renale (neuropatie cu bazofilie tubulară, creşterea concentraţiilor de uree plasmatică, creatinină şi potasiu, creşteri ale volumului urinar şi a electroliţilor, de la 30 mg/kg/zi valsartan + 9 mg/kg/zi hidroclorotiazidă la şobolani şi 10 + 3 mg/kg/zi la marmote), probabil prin afectarea hemodinamicii renale.

Doze mari ale combinaţiei de valsartan + hidroclorotiazidă au determinat o reducere a parametrilor seriei roşii (număr eritrocite, hemoglobină, hematocrit, de la 100 + 31 mg/kg/zi la şobolani şi 30 + 9 mg/kg/zi la marmote).

La marmote, s-a observat afectarea mucoasei gastrice (de la 30 + 9 mg/kg/zi).

Combinaţia a condus de asemenea la hiperplazia arteriolelor aferente ale rinichiului (la 600 + 188 mg/kg/zi la şobolan şi 30 + 9 mg/kg/zi la la marmotă).

Efectele menţionate anterior apar a fi datorate efectelor farmacologice ale dozelor mari de valsartan (blocarea inhibării eliberări de renină indusă de angiotensina II, cu stimularea celulelor producătoare de renină)şi apar de asemenea la administrarea inhibitorilor ECA. Aceste observaţii nu par a avea relevanţă în cazul utilizării dozelor terapeutice de valsartan la oameni.

Combinaţia valsartan + hidroclorotiazidă nu a fost testată din punct de vedere al mutagenităţii, clastogenităţii sau carcinogenităţii, neexistând evidenţe pentru orice interacţiune între cele două componente. Totuşi, aceste teste au fost efectuate separat pentru valsartan şi hidroclorotiazidă şi nu au evidenţiat pentru mutagenitate, clastogenitate sau carcinogenitate.

 

 

6.         PROPRIETĂTI FARMACEUTICE

 

6.1       Lista excipienţilor:

Nucleu:

Celuloză microcristalină

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Crospovidonă

Stearat de magneziu

 

Film:

Hipromeloză

Macrogol 8000

Talc

Dioxid de titan (E 171)

Oxid roşu de fer (E 172)

Co Diovan 160 mg/25 mg şi Co-Diovan 80 mg/12,5 mg mai conţin oxid galben de fer, iar Co Diovan 160 mg/25 mg mai conţine şi oxid negru de fer.

 

 

6.2       Incompatibilităţi

Nu este cazul.

 

6.3       Perioada de valabilitate

Co Diovan 160 mg/25 mg: 2 ani.

Co-Diovan 80 mg/12,5 mg şi Co Diovan 160 mg/25 mg : 3 ani.

 

6.4       Precauţii speciale pentru păstrare

La temperaturi sub 30°C, în ambalajul original

 

6.5       Natura şi conţinutul ambalajului

Pentru comprimate filmate de Co-Diovan 160 mg/25 mg:

Cutie cu 2 blistere PVC-PE-PVdC/Al a câte 14 comprimate filmate

Cutie cu 4 blistere PVC-PE-PVdC/Al a câte 14 comprimate filmate

Cutie cu 7 blistere PVC-PE-PVdC/Al a câte 14 comprimate filmate

Cutie cu 20 blistere PVC-PE-PVdC/Al a câte 14 comprimate filmate

Cutie cu 14 blistere PVC-PE-PVdC/Al perforate pentru eliberarea unei unitaţi dozate a câte 7 comprimate filmate

Pentru comprimate filmate de Co-Diovan 80 mg/12,5 mg:

Cutie cu 2 blistere PVC-PE-PVdC/Al a câte 14 comprimate filmate

Cutie cu 4 blistere PVC-PE-PVdC/Al a câte 14 comprimate filmate

Cutie cu 7 blistere PVC-PE-PVdC/Al a câte 14 comprimate filmate

Cutie cu 20 blistere PVC-PE-PVdC/Al a câte 14 comprimate filmate

Cutie cu 14 blistere PVC-PE-PVdC/Al perforate pentru eliberarea unei unitaţi dozate a câte 7 comprimate filmate

 

Pentru comprimate filmate de Co-Diovan 160 mg/12,5 mg:

Cutie cu 2 blistere PVC-PE-PVdC/Al a câte 14 comprimate filmate

Cutie cu 4 blistere PVC-PE-PVdC/Al a câte 14 comprimate filmate

Cutie cu 7 blistere PVC-PE-PVdC/Al a câte 14 comprimate filmate

Cutie cu 20 blistere PVC-PE-PVdC/Al a câte 14 comprimate filmate

Cutie cu 14 blistere PVC-PE-PVdC/Al perforate pentru eliberarea unei unitaţi dozate a câte 7 comprimate filmate

 

6.6       Instrucţiuni privind pregătirea produsului medicamentos în vederea administrării şi manipularea sa

Nu sunt necesare.

 

 

7.         DETINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

Novartis Pharma GmbH,

Roonstrasse 25, 90429 Nürnberg, Germania

 

 

8.         NUMĂRUL DIN REGISTRUL PRODUSELOR MEDICAMENTOASE

Co-Diovan 160 mg/25 mg, comprimate filmate: 7733/2006/01-02-03-04-05

Co-Diovan 80 mg/12,5 mg, comprimate filmate: 7734/2006/01-02-03-04-05

Co-Diovan 160 mg/12,5 mg, comprimate filmate: 7735/2006/01-02-03-04-05

 

9.         DATA AUTORIZĂRII SAU A ULTIMEI REAUTORIZĂRI

Autorizare: Decembrie 2006

 

10.       DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Decembrie 2006

 

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
4 din 10 români suferă de hipertensiune arterială. Tu când ţi-ai măsurat ultima oară tensiunea? Aproape o treime din locuitorii planetei au hipertensiune arterială, iar jumătate dintre ei nu știu acest lucru, arată datele publicate deWorld Hypertension League. Mai mult, reprezentanţii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii susţin că tensiunea arterială crescută este răspunzătoare de pierderea...
Dr. Maria Dorobanţu: 40% dintre români au hipertensiune arterială. Foarte mulţi nu ştiu că au această boală Dr. Maria Dorobanţu, preşedintele Societăţii Române de Hipertensiune, a declarat sâmbătă, pentru AGERPRES, că 40% dintre români suferă de hipertensiune arterială iar cei mai mulţi dintre aceştia nici nu ştiu că au această boală, deci nu se tratează.
Un nou tratament pentru hipertensiune arterială Un nou medicament indicat în tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale, profilaxia cardiovasculară (reducerea mortalităţii la pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare aterotrombotice diagnosticate sau diabet zaharat de tip II) - Telmisartan Actavis (substanţa activă - telmisartan) - va fi lansat pe...
Oamenii săraci sunt mai predispuşi decât cei bogaţi la hipertensiune arterială (experţi) Oameni de ştiinţă suedezi asociază riscul de a dezvolta hipertensiune cu statutul social şi veniturile unei persoane. Cu cât este mai săracă familia în care creşte copilul, cu atât creşte probabilitatea ca acesta la vârstă adultă să aibă hipertensiune, potrivit postului de televiziune RTL.
Peste un miliard de persoane din întreaga lume suferă de hipertensiune arterială (studiu) Numărul persoanelor care suferă de hipertensiune în lume s-a dublat în ultimii 40 de ani, ajungând la peste un miliard, din care majoritatea trăiesc în ţări în curs de dezvoltare şi peste jumătate în Asia, conform unui studiu dat publicităţii miercuri, relatează AFP.
Peste 45% din populaţia adultă a României - cu hipertensiune arterială În România, hipertensiunea arterială afectează 45,1% din populaţia adultă, potrivit rezultatelor celui mai recent studiu - SEPHAR III, efectuat de Societatea Română de Hipertensiune şi dat vineri publicităţii.