Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

ZOMEN PLUS
Denumire ZOMEN PLUS
Descriere Tratamentul formelor uşoare şi moderate de hipertensiune arterială esenţială. Combinaţia fixă de doze este indicată la pacienţii a căror tensiune arterială nu este controlată în mod adecvat numai cu zofenopril.
Denumire comuna internationala COMBINATII
Actiune terapeutica COMBINATII DE INHIBITORI AI E.C.A. INHIBITORI AI E.C.A. SI DIURETICE - COMBINATI
Prescriptie P-6L - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala valabila 6 luni
Forma farmaceutica Comprimate filmate
Concentratia 30mg/12,5mg
Ambalaj Cutie x 1 blist. PVC-PVDC/Al x 14 compr. film.
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC C09BA15
Firma - Tara producatoare A. MENARINI MANUFACTURING LOGISTICS & SERV. SRL - ITALIA
Autorizatie de punere pe piata MENARINI INTERNATIONAL OPERATIONS LUXEMBURG S.A. - LUXEMBOURG

Ai un comentariu sau o intrebare despre ZOMEN PLUS ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> daniela (vizitator) : buna ziua, as dori sa stiu daca zomen plus 30mg/12,5 este un medicament compesat. va multumesc
>> Dr. Petre : Nu
>> eva : Tisztelt Dr.ur.... erdeklodni szeretnek ,hogy a zomen plusz es a merevedesi zavar kozott van-e osszefugges...
>> dr. Oana Iordache : Daca ati scrie in limba româna poate am înțelege.
>> geta (vizitator) : eu folosesc zomen 15 mg si concor dim.dar fara diuretic ,asa mi-a prescris dr.Inainte luam noliprel cu...
>> dr. Oana Iordache : Daca apar edeme mari trebuie sa discutati cu cardiologul.
>> dr. Oana Iordache : Cu placere.
>> Rita (vizitator) : Zomen si sintrom se iau impreuna? Din prospect inteleg ca ecchiar interzis. Si mai este si betalog si...
>> dr. Oana Iordache : Trebuie sa discutati cu cardiologul.
>> dr. Oana Iordache : Cu placere.
>> ZOMEN 30 mg Comprimate filmate, 30mg >> ZOMEN 7,5 mg Comprimate filmate, 7,5mg >> ZOMEN PLUS Comprimate filmate, 30mg/12,5mg
Rezumatul caracteristicilor produsului   Prospect       

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 7760/2006/01-02-03                                                    Anexa 2

                                                                                                                 Rezumatul caracteristicilor produsului

 

 

 

 

 

 

 

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

 

 

1.       DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

 

ZOMEN PLUS, 30 mg/12,5 mg, comprimate filmate

 

 

2.      COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

 

Fiecare comprimat filmat conţine 30 mg de zofenopril calcic şi 12,5 mg hidroclorotiazidă.

 

Conţine lactoză.

Pentru lista completă de excipienţi vezi pct. 6.1.

 

 

3.      FORMA FARMACEUTICĂ

 

Zomen Plus, 30 mg/12,5 mg, comprimate filmate

Comprimate filmate, rotunde, de culoare roşu pal, uşor biconvexe, cu o linie de rupere pe una din feţe.

 

 

4.      DATE CLINICE

 

4.1    Indicaţii terapeutice

 

Tratamentul formelor uşoare şi moderate de hipertensiune arterială esenţială.

Combinaţia fixă de doze este indicată la pacienţii a căror tensiune arterială nu este controlată în mod adecvat numai cu zofenopril.

 

4.2    Doze şi mod de administrare

 

Zomen Plus va fi administrat o dată pe zi, pe stomacul gol sau după mese.

Înainte de a modifica combinaţia stabilită a dozei se recomandă titrarea dozei de componenţi individuali (de exemplu zofenopril şi hidrochlorotiazidă).

În cazul în care este adecvat clinic, poate fi avută în vedere schimbarea directă de la monoterapie la combinaţia fixă.

Pentru o mai uşoară înghiţire, tabletele pot fi rupte în două bucăţi şi jumătăţile înghiţite una după alta, la timpul de administrare recomandat.

 

Adulţi (între 18 şi 65 de ani)

Pacienţi fără depleţie volemică sau de sodiu

Doza eficientă recomandată este de un comprimat pe zi.

 

Pacienţi suspecţi de depleţie volemică sau de sodiu

Nu se recomandă administrarea medicamentului Zomen Plus.

 

 

Pacienţi vârstnici (peste 65 de ani)

La pacienţii vârstnici cu clearance al creatininei normal nu este necesară ajustarea dozei.

La pacienţii vârstnici cu clearance al creatininei redus (sub 45 ml/min) nu se recomandă administrarea Zomen Plus.

 

Clearance-ul creatininei poate fi dedus utilizând valoarea creatininei serice în următoarea formulă Cockroft-Gault :

 

                                                                         [(140-vârsta) * greutate (Kg)]

Clearance Creatinină (mL/min) =

                                                                               72 * Cr serică (mg/dL)

 

Metoda permite calcularea clerance-ul creatininei la pacienţii de sex masculin. Pentru pacienţii de sex feminin, valoarea obţinută va fi înmulţită cu 0,85.

 

Copii şi adolescenţi (sub 18 ani)

Doza eficientă şi sigură de Zomen Plus la copii şi adolescenţi nu este stabilită.

Ca urmare, nu se recomandă administrarea medicamentului la această grupă de vârstă.

 

Pacienţi cu insuficienţă renală şi dializaţi

La pacienţii hipertensivi cu insuficienţă renală uşoară (clearance creatinină > 45 ml/min) se poate administra aceeaşi doză de Zomen Plus, o dată pe zi, ca la pacienţii cu funcţie renală normală.

Nu se recomandă administrarea medicamentului la pacienţii cu insuficienţă renală moderată sau severă (clearance creatinină < 45 mL/min).

Administrarea de Zomen Plus la pacienţii cu disfuncţii renale severe (clearance creatinină < 30 ml/min) este contraindicată (consultaţi secţiunea 4.3).

Nu se recomandă administrarea de Zomen Plus la pacienţii hipertensivi aflaţi sub dializă.

 

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

La pacienţii hipertensivi cu insuficienţă hepatică uşoară spre moderată, în cazul cărora numai doza de 30 mg zofenopril nu are efect, se poate administra aceeaşi doză ca la pacienţii cu funcţie hepatică normală.

La pacienţii cu disfuncţie hepatică severă, administrarea de Zomen Plus este contraindicată.

 

4.3    Contraindicaţii

 

-        Al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (consultaţi secţiunea 4.6).

-        Alăptare (consultaţi secţiunea 4.6).

-        Hipersensibilitate la zofenopril sau alţi inhibitori ACE.

-        Hipersensibilitate la hidroclorotiazide sau alte derivate sulfamidice.

-        Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţi.

-        Antecedente de edem angioneurotic asociat unei terapii anterioare cu inhibitori ACE.

-        Edem angioneurotic ereditar/idiopatic.

-        Disfuncţie hepatică severă.

-        Disfuncţie renală severă (clearance creatinină < 30 mL/min).

-        Stenoză bilaterală sau unilaterală de arteră renală în caz de rinichi unic.

 

4.4    Atenţionări speciale şi precauţii speciale pentru utilizare

 

Zofenopril

 

Hipotensiune arterială : ca şi în cazul altor diuretice şi inhibitori ACE, poate genera hipotensiune arterială simptomatică la unii pacienţi. Riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale este mai mare la pacienţi cu depleţie volemică şi electrolitică ca urmare a unui tratament cu diuretice, a dietei cu aport restrâns de sare, la cei aflaţi sub dializă sau care prezintă diaree sau vărsături. S-au raportat cazuri de hipotensiune arterială mai ales la pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă asociată sau nu unei insuficienţe renale. La pacienţii aflaţi sub doze mari de diuretice de ansă, la cei cu hiponatremie sau disfuncţie renală, probabilitatea apariţiei acesteia creşte. La aceşti pacienţi tratamentul va fi iniţiat sub strictă monitorizare medicală, preferabil în spital, cu doze iniţial reduse şi atent titrate.

Recomandările sunt valabile şi pentru pacienţii cu angină pectorală sau boli cerebrovasculare, la care o hipotensiune arterială excesivă poate provoca infarct miocardic sau accident cerebral.

În cazul manifestării hipotensiunii arteriale, pacientul va fi aşezat în poziţie culcat. Deficitul volemic va fi corectat cu ser fiziologic administrat intravenos. Stabilizarea hipotensiunii arteriale, după o doză iniţială, nu exclude continuarea tratamentului şi atenta titrare a fiecărei componente a produsului medicamentos.

 

Pacienţi cu hipertensiune renovasculară: pacienţii cu o preexistentă stenoză arterială renală bilaterală sau stenoză de arteră renală pe rinichi unic, aflaţi sub tratament cu inhibitorii ACE prezintă risc mărit de hipertensiune arterială severă şi insuficienţă renală. Tratamentul cu diuretice poate fi un factor agravant. Este posibil ca pierderea funcţiei renale să apară chiar şi la pacienţi cu stenoză renală unilaterală, dar cu modificări minore ale valorilor creatininei serice.

La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat în doze mici, administrate sub strictă supraveghere medicală, dozele vor fi atent titrare, iar funcţia renală, monitorizată.

 

Pacienţi cu insuficienţă renală: monitorizarea atentă a funcţiei renale pe durata tratamentului va fi efectuată ori de câte ori va fi necesar. S-au raportat cazuri de insuficienţă renală asociate cu inhibitori ACE, mai ales la pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă sau afecţiuni renale preexistente, inclusiv stenoză arterială renală. Unii pacienţi, fără afecţiuni renale preexistente vizibile au prezentat o creştere a concentraţiei de uree şi creatinină în sânge, în special în cazul administrării concomitente a unui diuretic. Poate fi necesară o reducere a dozei fiecărui component terapeutic. Se recomandă monitorizarea atentă a funcţiei renale pe parcursul primelor săptămâni de tratament.

 

Pacienţi dializaţi: pacienţii dializaţi prin membrane poliacrilonitrilice de mare flux, aflaţi sub tratament cu inhibitori ACE pot prezenta reacţii anafilactice precum edem facial, înroşire a feţei, hipotensiune arterială şi dispnee la câteva minute de la iniţierea hemodializei. Se recomandă folosirea unei alte membrane sau altui produs medicamentos antihipertensiv.

Nu s-a determinat eficienţa şi securitatea administrării de zofenopril la pacienţi cu infarct miocardic hemodializaţi. Ca urmare, medicamentul nu va fi administrat la această categorie de pacienţi.

 

Pacienţi sub LDL afereză: pacienţi aflaţi sub tratament cu inhibitori ACE concomitent cu LDL afereză cu dextran-sulfat pot prezenta reacţii anafilactice similare cu ale pacienţilor dializaţi cu membrane de mare flux (consultaţi paragraful anterior). Se recomandă administrarea unui agent antihipertensiv din altă clasă. 

 

Reacţii anafilactice la pacienţi aflaţi sub tratament de desensibilizare sau după înţepături de insecte : în cazuri rare, pacienţii aflaţi sub tratament de desensibilizare cu inhibitori ACE sau după înţepături de insecte au prezentat reacţii anafilactice grave. Aceste reacţii pot fi evitate prin suspendarea temporară a terapiei cu inhibitori ACE înaintea fiecărei proceduri de desensibilizare. De aceea, trebuie procedat cu precauţie in cazul pacienţilor trataţi cu inhibitori ACE cărora li se aplică astfel de proceduri de desensibilizare.

 

Transplant renal: nu există experienţă privind administrarea medicamentului Zomen Plus la pacienţi cu transplant renal recent. Ca urmare, nu se recomandă administrarea acestuia la primitori.

 

Aldosteronism primar: în general, pacienţi cu aldosteronism primar nu reacţionează la produse antihipertensive din clasa inhibitorilor de sistem renină-angiotensină. Ca urmare, nu se recomandă administrarea de zofenopril.

 

Angioedem: angioedemul facial, al extremităţilor, ale buzelor şi mucoaselor, al limbii, glotei şi/sau a laringelui se poate manifesta cu precădere în primele în primele săptămâni de tratament cu inhibitori ACE. Totuşi, în cazuri rare, după tratament îndelungat cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, se pot dezvolta şi edeme severe. Tratamentul cu inhibitori ACE va fi imediat sistat şi înlocuit cu un antihipertensiv din altă clasă.

Angioedemul care implică limba, glota sau laringele poate fi fatal. Tratamentul de urgenţă va fi instituit imediat, dar nu se va limita în mod necesar la administrarea subcutanată de adrenalină soluţie 1:1000 (de la 0,3 la 0,5ml) sau administrarea lentă intravenoasă de adrenalină 1 mg/ml (diluată conform instrucţiunilor), cu atentă monitorizare ECG şi a tensiunii arteriale. Pacientul trebuie spitalizat şi ţinut sub observaţie între minimum 12 şi 24 de ore şi nu va fi externat decât după dispariţia completă a simptomelor.

 

Tuse: pe durata tratamentului cu inhibitori ACE poate să apară o tuse seacă, neproductivă care dispare o dată cu întreruperea tratamentului.

 

Disfuncţii hepatice : în cazuri rare, inhibitorii ACE au fost asociaţi cu debutul icterului colestatic care degenerează în necroză hepatică fulminantă şi (uneori) moarte. Mecanismul acestui sindrom nu este cunoscut. Pacienţii care primesc inhibitori ACE, la care apar manifestări de icter sau o creştere marcată a enzimelor hepatice vor întrerupe tratamentul cu inhibitori ACE şi vor primi medicaţia adecvată consecutivă.

 

Hiperkalemia: hiperkalemia poate interveni pe durata tratamentului cu inhibitori ACE. De obicei, acest efect este atenuat prin acţiunea reductivă a diureticelor tiazide asupra potasiului. Pacienţii cu risc de a dezvolta hiperkalemie sunt cei cu insuficienţă renală, diabet zaharat sau cei cărora li se administrează concomitent diuretice ce cruţă potasiul, suplimente de potasiu sau sare de potasiu, precum şi pacienţii cărora li se administrează alte substanţe active asociate cu creşterea potasiului seric (de exemplu heparină). Se recomandă monitorizarea regulată a potasiului seric în cazul în care se impune administrarea concomitentă a agenţilor sus-menţionaţi (consultaţi secţiunea 4.5).

 

Chirurgie/Anestezie: inhibitorii ACE pot genera hipotensiune arterială sau chiar şoc hipotensiv. În cazul în care nu se poate renunţa la inhibitorii ACE, volumul intravascular şi plasmatic va fi atent monitorizat.

 

Stenoză aortică/Cardiomiopatie hipertrofică: inhibitorii ACE vor administraţi cu precauţie la pacienţii cu obstrucţie ventriculară stângă şi se vor evita în cazurile de şoc cardiogenic şi obstrucţie hemodinamică semnificativă.

 

Neutropenie/Agranulocitoză: s-au raportat cazuri de neutropenie/agranulocitoză, trombocitopenie şi anemie la pacienţii aflaţi sub tratament cu inhibitori ACE. Riscul de neutropenie pare a fi legat de doza şi tipul inhibitorului şi depinde de starea clinică a pacientului. Este rar manifestat la pacienţii fără complicaţii, dar poate să apară la pacienţii cu un anumit grad de disfuncţie renală, cu deosebire în cazurile asociate unei boli vasculare de colagen, de exemplu, lupus eritematos sistemic, sclerodermie, precum şi în timpul terapiei cu agenţi imunosupresori, cu allopurinol sau procainamidă, sau o asociere a acestor factori agravanţi. Unii pacienţi dezvoltă infecţii grave şi, în cazuri rare, nu reacţionează la terapia intensivă cu antibiotice.

Înainte de a administra zofenopril la această categorie de pacienţi, se recomandă efectuarea leucogramei şi repetarea acesteia la interval de 2 săptămâni în timpul primelor 3 luni de tratament şi periodic, după încetarea acestuia. Pe durata tratamentului, pacienţilor li se va indica să anunţe orice simptom de infecţie (de exemplu dureri în gât, febră). Zofenopril şi orice altă medicaţie concomitentă (consultaţi secţiunea 4.5) va fi suspendată în cazul în care se detectează sau se suspectează neutropenia (neutrofile sub 1000/mm3). Neutropenia este reversibilă după încetarea tratamentului cu inhitori ACE.

 

Psoriasis: inhibitorii ACE vor fi administraţi cu precauţie la pacienţii cu psoriasis.

 

Proteinurie: proteinuria se poate manifesta îndeosebi la pacienţii cu insuficienţă renală preexistentă sau la cei aflaţi sub tratament cu doze relativ mari de inhibitori ACE. Înainte de a iniţia tratamentul la pacienţi cu afecţiuni renale în antecedente, se va face estimarea proteinelor din urină (primul jet urinar, dimineaţa) şi periodic, ulterior.

 

Pacienţi cu diabet: pe durata primei luni de administrare a inhibitorilor ACE, nivelul glicemiei va fi atent monitorizat la pacienţii aflaţi sub tratament cu antidiabetice orale sau insulină (consultaţi secţiunea 4.5).

Rasă: ca alţi inhibitori ai enzimei de conversiune, zofenopril poate fi mai puţin eficient în reducerea tensiunii arteriale la populaţia de culoare neagră decât la restul raselor.

 

Hidrochlorotiazidă

 

Afecţiuni renale: la pacienţi cu tulburări renale, tiazidele pot creşte azotemia. La pacienţii care au funcţia renală afectată se pot dezvolta efecte cumulate ale acestei substanţe active. În cazul în care disfuncţia renală devine evidentă, aceasta fiind indicată de nivelul scăzut de nonprotein nitrogen, este necesară reinstituirea atentă a terapiei avându-se în vedere întreruperea terapiei cu diuretice.

 

Afecţiuni hepatice: la pacienţii cu disfuncţii hepatice sau insuficienţă hepatică progresivă, tiazidele vor fi administrate cu precauţie întrucât o alterare minoră a echilibrului fluidelor sau electrolitic poate accelera coma hepatică.

 

Efecte asupra sistemului metabolic şi endocrin: terapia cu tiazidă poate afecta toleranţa la glucoză.

Se poate impune o adaptare a dozei de insulină sau de agenţi hipoglicemici orali (consultaţi secţiunea 4.5). Pe durata terapiei cu tiazidă pot să apară manifestări ale unui diabet zaharat latent.

Creşteri ale nivelului de colesterol şi trigliceride au fost asociate cu terapia cu diuretice din grupa tiazidelor. La anumiţi pacienţi, terapia cu tiazidă poate accelera hiperuricemia şi/sau guta.

 

Dezechilibru electrolitic: la orice pacient aflat sub terapie cu diuretice determinarea electroliţilor va fi efectuată periodic, la intervale adecvate.

Tiazidele, inclusiv hidrochlorotiazida, pot genera al fluidului sau un dezechilibru electrolitic (hipokalemie, hiponatremie şi alcaloză hipocloremică). Simptomele unui dezechilibru al fluidului sau electrolitic se manifestă prin uscarea mucoasei bucale, sete, slăbiciune, letargie, somnolenţă, agitaţie, dureri sau crampe musculare, astenie musculară, hipotensiune arterială, oligurie, tahicardie şi tulburări gastrointestinale, precum greaţă şi vărsături.

În timp ce hipokalemia se poate dezvolta sub administrarea diureticelor din grupa tiadizelor, terapia asociată cu zofenopril poate să reducă hipokalemia indusă diuretic. Riscul de instalare a hipokalemiei este mai mare la pacienţii cu ciroză hepatică, la pacienţi cu incontinenţă urinară, pacienţii care au primit doze orale inadecvate de electroliţi şi la pacienţii aflaţi sub terapie concomitentă cu corticosteroizi sau ACTH (consultaţi secţiunea 4.5).

Hiponatremia diluţională poate să apară la pacienţi edematoşi, sensibili la caniculă. Deficitul de cloride este în general uşor şi nu impune tratament.

Tiazidele pot reduce eliminarea calciului prin urină şi pot determina o creştere minoră a calciului seric în absenţa unor tulburări diagnosticate de metabolism al calciului. O hipercalcemie marcantă poate evidenţia un hiperparatiroidism ascuns. Tiazidele vor fi întrerupte dacă se constată disfuncţie paratiroidiană după testarea funcţiei paratiroidei.

Tiazidele pot demonstra o creştere a eliminării de magneziu prin urină, conducând astfel la hipomagneziemie.

 

Lupus eritematos: s-a raportat exacerbarea sau activarea manifestărilor de lupus eritematos sistemic asociate administrării de tiazide.

 

Test antidoping: hidrochlorotiazida conţinută în acest medicament poate conduce la un rezultat pozitiv al testului antidoping la sportivii de performanţă.

 

Hipersensibilitate: pot să apară reacţii de sensibilizare la pacienţii cu alergii sau astm bronşic prezent sau preexistent.

 

Combinaţia Zofenopril/Hidrochlorotiazidă

 

Suplimentar faţă de recomandările privind componentele, se vor respecta şi următoarele:

 

Sarcină: nu se recomandă Zomen Plus în primul trimestru de sarcină (consultaţi secţiunea 4.6).

 

Pacienţi cu insuficienţă renală: având în vedere efectul zofenoprilului şi al hidroclorotiazidei la pacienţi cu funcţia renală afectată, Zomen Plus nu va fi administrat la pacienţi cu insuficienţă renală moderată spre severă (clearance creatinină < 45 ml/min).

 

Risc de hipokalemie: combinaţia între un inhibitor ACE şi un diuretic din grupa tiazide nu exclude riscul de apariţie a hipokalemiei. Se va efectua monitorizarea regulată a potasiului seric.

 

Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze acest medicament.

 

4.5    Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

 

ZOFENOPRIL

 

Administrare concomitentă nerecomandată

-        Diuretice de ansă: inhibitorul ACE atenuează pierderea de potasiu indusă diuretic.

-        Diureticele care economisesc potasiu precum spironolactonă, triamteren sau amilorid, suplimentele de potasiu sau substituţi de sare conţinând potasiu pot conduce la o semnificativă creştere a potasiului seric. În cazul în care administrarea concomitentă este indicată din cauza unei hipokalemii dovedite, acestea vor fi administrate cu precauţie, iar potasiul seric va fi frecvent monitorizat şi se va efectua ECG (consultaţi secţiunea 4.4.).

 

Administrare concomitentă care necesită precauţie

-        Diuretice (tiazida sau diuretice de ansă): la iniţierea terapiei cu zofenopril un tratament anterior cu doze mari de diuretice poate determina depleţie volumică şi risc de hipotensiune arterială (consultaţi 4.4). Efectul hipotensiv poate fi redus prin întreruperea diureticului, mărirea volumului sau dozei de sare sau prin iniţierea terapiei cu doze mici de zofenopril.

-        Anestezice: Inhibitorul ACE poate mări efectele hipotensive ale anumitor anestezice.

-        Narcotice/Antidepresive triciclice/Antipsihotice/Barbiturice: poate să apară hipotesiune arterială posturală.

-        Alte substanţe antihipertensive (exemplu beta-blocante, alfablocante, antagonişti de calciu): pot să apară efecte hipotensive sau de potenţare suplimentare. Tratamentul cu nitroglicerină, alţi nitraţi sau alte vasodilatatoare va fi atent efectuat.

-        Cimetidina: poate creşte riscul de apariţie a unui efect hipotensiv.

-        Ciclosporina: administrarea concomitentă a unui inhibitor ACE măreşte riscul apariţiei disfuncţiei renale.

-        Allopurinol, procainamidă, citostatice sau agenţi imunosupresori: risc mărit de reacţii de hipersensibilizare la administrarea concomitentă a unui inhibitor ACE. Date referitoare la alţi inbitori ACE indică un risc crescut de leucopenie la administrare concomitentă.

-        Antidiabetice: rar, în cazul diabeticilor, inhibitorii ACE pot potenţa efectul hipoglicemiant insulinei şi al altor agenţi orali, precum sulfonilurea. În acest caz, pe durata tratamentului simultan cu inhibitor ACE, poate fi necesară o reducere a dozei antidiabeticului.

-        Hemodializă cu membrane de mare debit: Risc mărit de reacţie anafilactică în cazul administrării concomitente a inhibitorilor ACE.

-        Simpatomimetice: pot să reducă efectul antihipertensiv al inhibitorilor ACE; pacienţii vor fi atent monitorizaţi pentru a constata dacă se obţine efectul dorit.

-        Antiacide: reduce biodisponibilitatea inhibitorilor ACE.

-        Alimentele: poate reduce rata de absorbţie, dar nu şi gradul absorbţie a zofenoprilului.

 

Alte interacţiuni

Nu sunt disponibile date clinice directe privind interacţiunea dintre zofenopril şi alte substanţe active metabolizate de enzimele CYP. Cu toate acestea, studii metabolice in vitro cu zofenopril nu demonstrează o potenţială interacţiune cu substanţele active metabolizate de enzimele CYP.

 

 

 

HIDROCLOROTIAZIDA

 

Administrare concomitentă care necesită precauţie

 

-        Răşini colestiraminice şi colestipolice: absorbţia hidroclorotiazidei este afectată în prezenţa anionitului. Doze unice de răşini colestiraminice sau colestipolice leagă hidroclorotiazida şi reduc absorbţia acesteia prin tractul gastrointestinal cu peste 85% şi respectiv, 43%.

Diureticele din grupa sulfonamidelor vor fi luate înainte cu cel puţin o oră sau cu patru-şase ore după această medicaţie.

-        Corticosteroide, ACTH, amphotericin B (parenteral), carbenoxolona, stimulente laxative: pot  intensifica depleţia electrolitică, îndeosebi hipokalemia, în cazul în care sunt administrate concomitent cu hidroclorotiazidă.

-        Săruri de calciu: administrarea asociată cu diuretice din grupa tiazide poate creşte nivelul calciului seric din cauza excreţiei reduse.

-        Glucozide cardiace: hipokalemia sau hipomagnezemia indusă prin tiazidă favorizează apariţia aritmiei cardiace indusă prin digitale.

-        Produse medicamentoase asociate cu torsada vârfurilor: din cauza riscului de hipokalemie, se va proceda cu prudenţă la coadministrarea produselor medicamentoase asociate torsadei vârfurilor, precum anumite antiaritmice, anumite antipsihotice şi alte produse medicamentoase cunoscute ca inducând torsada vârfurilor.

-        Aminopresoare (exemplu adrenalina): posibil răspuns redus la amine presoare, dar nu suficient pentru a împiedica administrarea acestora împreună cu hidroclorotiazida.

-        Relaxante musculoscheletale non-depolarizante (exemplu tubocurarine): posibilă reacţie crescută la relaxantul muscular când este administrat împreună cu hidrochlorotiazida.

-        Amantadină: tiazida poate creşte riscul unor efecte nedorite provocate de amantadină.

-        Produse medicamentoase folosite în tratamentul gutei (probenecid, sulfinpyrazone, allopurinol): este posibil să fie necesară o adaptare a dozei produselor medicamentoase uricozurice deoarece hidroclorotiazida poate creşte nivelul acidului uric seric. Poate fi necesară mărirea dozei de probenecid sau de sulfinpyrazonă. Administrarea asociată a unui diuretic din grupa tiazidelor poate creşte incidenţa reacţiilor de hipersensibilitate la allopurinol.

 

Alte interacţiuni

 

Interacţiuni cu testele de laborator: din cauza efectelor acestora asupra metabolismului calciului, tiazidele pot interfera cu testele privind funcţia paratiroidei.

 

COMBINAŢIA ZOFENOPRIL/HIDROCLOROTIAZIDĂ

 

Suplimentar faţă de recomandările privind componentele, se vor respecta şi următoarele:

 

Administrare concomitentă nerecomandată

 

-        Litiu: administrarea concomitentă a diureticelor din grupa tiazidelor poate creşte riscul toxicităţii litiului şi mări riscul existent de toxicitate a litiului cu inhibitori ACE.

Ca urmare, Zomen Plus nu este recomandat în asociere cu litiu şi trebuie să se efectueze o atentă monitorizare a nivelurilor de litiu seric în cazul în care combinaţia se dovedeşte necesară.

-        Acţiune chimico-clinică: Tiazidele pot să scadă nivelurile serului PBI (legătura protein-iodină) fără manifestări ale unei disfuncţii tiroidiene.

 

Administrare concomitentă care necesită precauţie

 

-        Produse medicamentoase antiinflamatorii nesteroide (inclusiv ASA ³ 3g/zi): administrarea agenţilor antiinflamatorii nesteroidieni poate reduce efectul antihipertensiv al inhibitorilor ACE şi al diureticelor. În plus, sunt descrise cazuri în care NSAIDS şi inhibitorii ACE exercită efect adiţional asupra creşterii potasiului seric, situaţie în care funcţia renală poate fi redusă. Aceste efecte sunt, în principiu, reversibile şi apar îndeosebi la pacienţi cu disfuncţii renale. În cazuri rare, insuficienţa renală acută poate să apară mai ales la pacienţi cu funcţia renală compromisă, cum sunt persoanele în vârstă sau cele deshidratate.

-        Alcool: măreşte efectul hipotensiv al inhibitorului ACE şi al hidroclorotiazidei.

-        Trimethoprim: administrarea concomitentă a inhibitorilor ACE şi a tiazidelor cu trimethoprim creşte riscul de apariţie a hiperkalemiei.

 

4.6    Sarcina şi alăptarea

 

Sarcină

Zomen Plus nu trebuie administrat pe durata primului trimestru de sarcină. În cazul în care sarcina este planificată sau confirmată, tratamentul alternativ va fi iniţiat cât mai repede posibil. Studii controlate cu inhibitori ACE nu au fost efectuate la oameni, dar la un număr limitat de cazuri expuse la toxicitate în primul trimestru nu au apărut malformaţii manifeste (consultaţi secţiunea 5.3).

Zomen Plus este contraindicat în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (consultaţi secţiunea 4.3).

Expunerea fătului la un inhibitor ACE pe durata trimestrului doi şi trei de sarcină a fost asociată cu hipotensiunea arterială neonatală, insuficienţa renală, malformaţii faciale sau craniene şi/sau moartea. De asemenea, a fost raportată oligohidroamnios care reflectă scăderea funcţiei renale la făt. Au fost descrise contracturi ale membrelor, malformaţii cranio-faciale, dezvoltarea hipoplaziei pulmonare şi retard de creştere intrauterină asociate oligohidroamniosului. În cazul unei expuneri necesare la Zomen Plus în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă efectuarea ecografiei funcţiei renale fetale şi a craniului.

Nou-născuţii expuşi intrauterin la un inhibitor ACE trebuie ţinuţi sub supraveghere atentă pentru hipotensiune arterială, oligurie şi hiperkalemie.

Tiazidele traversează bariera placentară şi apar în sângele fetal. Au fost raportate cazuri de trombocitopenie neonatală şi de icter fetal sau neonatal asociate terapiei cu tiazide la mame.

 

Alăptare

Zomen Plus este contraindicat pe durata alăptării (consultaţi secţiunea 4.3). Zofenopril şi tiazidele sunt secretate în laptele uman. Administrarea tiazidelor în perioada de alăptare a fost asociată cu scăderea sau chiar încetarea secreţiei lactate şi cu hipokalemie la care se adaugă riscul unei hipersensibilizări la derivaţii sulfonamidei şi al unui icter nuclear.

 

4.7    Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

 

Nu au fost efectuate studii referitoare la efectele asupra capacităţii de a conduce autovehicule şi de a folosi utilaje. La conducerea vehiculelor sau la manipularea unor utilaje trebuie să se ia în considerare că, ocazional, pot apărea somnolenţă, ameţeli sau oboseală.

 

4.8    Reacţii adverse

 

Într-un studiu clinic controlat asupra 597 de pacienţi randomizaţi care au primit zofenopril plus hidroclorotiazidă, nu au fost observate reacţii adverse specifice acestei combinaţii. Reacţiile adverse

s-au limitat la cele menţionate anterior la zofenopril sau hidroclorotiazidă. Incidenţa efectelor nedorite nu a indicat o corelaţie cu sexul sau vârsta pacienţilor.

Tabelul următor indică toate reacţiile adverse raportate în cursul studiilor clinice drept cel puţin probabil-posibil privind tratamentul cu Zofenopril/Hidroclorotiazidă 30/12,5. Acestea sunt clasificate după sistemul afectat şi ordonate după frecvenţa apariţiei folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (³1/10); frecvente (³1/100, < 1/10); neobişnuite (³ 1/1000, <1/100); rare (³1/10000, <1/1000); foarte rare (<1/10000).

 

 

Infecţii şi infestări

Neobişnuite:

Infecţii, bronşită, faringită

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Neobişnuite:

Hipercolesterolemie, hiperglicemie, hiperlipemie, hipokalemie, hiperkalemie, hiperuricemie.

 

Tulburări psihice

Neobişnuite:

Insomnie

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente:

Ameţeli, dureri de cap

Neobişnuite:

Somnolenţă, sincopă, hipertonie

Tulburări cardiace

Neobişnuite:

Angina pectorală, fibrilaţie atrială, infarct de miocard, palpitaţii

Tulburări vasculare

Neobişnuite:

Îmbujorare bruscă, hipotensiune arterială, hipertensiune arterială

Tulburări respiratorii

Frecvente:

Tuse

Neobişnuite:

Dispnee

Tulburări gastrointestinale

Neobişnuite:

Greaţă, dispepsie, gastrită, gingivită, uscarea mucoasei bucale, dureri abdominale

Afecţiuni ale cutanate

Neobişnuite:

Edem angioneurotic, psoriasis, acnee, uscarea pielii, prurit

Tulburări musculo-scheletice

Neobişnuite:

Dureri dorsale

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Neobişnuite:

Poliurie

Tulburări generale

Neobişnuite:

Astenie, simptome asemănătoare gripei, edeme periferice

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Neobişnuite:

Disfuncţii erectile

Investigaţii diagnostice

Neobişnuite:

Creatinină mărită, testele funcţiilor hepatice mărite

 

Informaţii suplimentare privind fiecare component:

Pe durata tratamentului cu Zomen Plus pot să apară următoarele şi reacţiile adverse ale fiecărui component administrat ca monoterapie:

 

Zofenopril

Cele mai frecvente efecte nedorite tipice pentru inhibitorii ACE apărute pe parcursul studiilor clinice la pacienţi trataţi cu zofenopril sunt următoarele:

 

Tulburări ale sistemului nervos: ameţeli, cefalee, frecvente;

Tulburări ale sistemului respirator: frecvent tuse;

Tulburări gastrointestinale: frecvent greaţă/vărsături;

Afecţiuni ale pielii şi ale ţesutului subcutanat: neobişnuit erupţii cutanate, rar angioedem;

Tulburări musculo-scheletale: neobişnuit crampe musculare;

Tulburări generale: frecvent oboseală, astenie.

 

Au fost remarcate următoarele reacţii adverse asociate terapiei cu un inhibitor ACE:

 

Tulburări ale sistemului sanguin şi limfatic: la un număr redus de pacienţi, au fost raportate scăderi ale hemoglobinei, hematocritului, plachetelor şi leucocitelor, inclusiv agranulocitoză şi pancitopenie. S-a raportat anemie hemolitică la pacienţi cu deficienţă de dehidrogenoză glucoză-6-fosfat.

Tulburări nervoase/psihice: ocazional, cefalee, ameţeli, rar, depresie, tulburări de comportament, tulburări de somn, parestezii, disfuncţie erectilă, tulburări de echilibru, stare de confuzie, tinitus, tulburări de vedere şi modificări ale gustului.

Tulburări cardiovasculare: hipotensiune arterială severă a apărut după iniţierea terapiei sau după creşterea dozelor. Aceasta apare mai ales la anumite grupe de risc (consultaţi Recomandări şi precauţii speciale de administrare). Se pot manifesta simptome precum ameţeală, senzaţie de oboseală, afectarea vederii uneori, cu pierderea conştiinţei (sincopă).

Au fost raportate cazuri izolate de tahicardie, palpitaţii, aritmie, angină pectorală, infarct de miocard, crize ischemice pasagere şi hemoragie cerebrală în cazul administrării unui inhibitor ACE asociat hipotensiunii arteriale.

Rar s-a raportat îmbujorare bruscă.

Foarte rar, au fost raportate edem periferic sau hipotensiune arterială ortostatică şi dureri pectorale.

Tulburări respiratorii: s-a dovedit că la un număr substanţial de pacienţi inhibitorii ACE induc tuse. Au fost raportate cazuri rare de dispnee, sinuzită, rinită, bronşită şi spasm bronşic. În cazuri izolate, edemul angioneurotic implicând căile respiratorii superioare a determinat obstrucţia fatală a acestora.

Tulburări gastrointestinale/hepatobiliare: pot să apară rar glosită, ocazional greaţă, dureri abdominale, vărsături, diaree, constipaţie şi uscarea mucoasei bucale.

Au fost descrise cazuri izolate de icter colestatic, hepatită, pancreatită şi ileus asociate inhibitorului ACE.

Afecţiuni ale cutanate şi ale ţesutului subcutanat: inhibitorii ACE au fost asociaţi cu debutul edemului angioneurotic cu implicarea feţei şi a ţesutului orofaringian la un segment redus de pacienţi. Ocazional, se pot manifesta reacţii alergice şi de hipersensibilitate precum prurit, erupţii cutanate, eritem multiform, sindrom Stevens-Johnson, necroliza toxică a epidermei, erupţii de tip psoriazis, alopecie. Acestea pot fi însoţite de febră, mialgie, artralgie, eozinofilie şi/sau creşterea titrului ANA. Au fost raportate cazuri rare de transpiraţie excesivă.

Tulburări musculo-scheletice: ocazional, pot să apară mialgie şi crampe musculare.

Tulburări renale: poate să apară sau să se intensifice insuficienţa renală. Au fost raportate cazuri de insuficienţă renală acută (consultaţi Recomandări şi precauţii de administrare speciale). Rar, pot să apară tulburări de micţiune.

Tulburări generale: ocazional, au fost raportate cazuri de oboseală.

Investigaţii diagnostice: poate să apară o creştere a valorilor ureei în sânge şi ale creatininei plasmatice, reversibile după sistarea tratamentului, îndeosebi în prezenţa insuficienţei renale, insuficienţei cardiace severe şi a hipertensiunii arteriale renovasculare. De asemenea s-au raportat creşteri ale nivelului seric al enzimelor hepatice şi al bilirubinei. 

 

Hidroclorotiazida

 

Manifestările unor reacţii adverse numai la hidroclorotiazidă includ:

Tulburări limfatice şi hematologice: leucopenie, neutropenie/agranulocitoză, trombocitopenie, anemie aplastică, anemie hemolitică, depresie medulară;

Tulburări psihice: tulburări de somn, depresie;

Tulburări ale sistemului nervos: stări de agitaţie şi de ameţeală, vertij, parestezie;

Tulburări oculare: xanthopsie, tulburări de vedere tranzitorii;

Tulburări cardiace: aritmie cardiacă;

Tulburări vasculare: hipotensiune arterială posturală;

Tulburări respiratorii: depresie respiratorie (inclusiv pneumonie şi edem pulmonar);

Tulburări gastrointestinale: anorexie, scăderea apetitului, iritaţii gastrice, diaree, constipaţie, sialoadenită, pancreatită;

Tulburări hepatobiliare: icter (icter colestatic);

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: reacţii de fotosensibilitate, erupţii cutanate, reacţii cutanate similare celor de lupus eritematos, reactivarea lupus-ului eritematos cutanat, urticarie, angeită necrozantă (vasculită, vasculită cutanată), reacţii anafilactice, necroliză epidermală toxică;

Tulburări musculo-scheletice: spasm muscular, slăbiciune;

Tulburări renale şi ale căilor urinare: disfuncţie renală, nefrită interstiţială;

Tulburări generale: febră;

Investigaţii diagnostice: hiperglicemie, glicozurie, hiperuricemie, dezechilibru electrolitic (inclusiv hiponatremie şi hipokalemie), colesterol şi trigliceride crescute.

 

4.9    Supradozaj

 

Simptomele de supradozaj sunt reprezentate de hipotensiune arterială severă, stare de şoc, stupor, bradicardie, tulburări electrolitice şi insuficienţă renală.

Tratamentul este simptomatic şi în funcţie de toleranţa pacientului. După ingerarea unei supradoze, pacientul va fi menţinut sub observaţie medicală strictă, preferabil într-o unitate de terapie intensivă.  Electroliţii serici şi creatinina vor fi frecvent monitorizaţi. Măsurile terapeutice depind de natura şi severitatea simptomelor. În cazul unei ingestii recente, pentru a preveni absorbţia, se va efectua lavaj gastric şi se vor administra absorbanţi şi sulfat de sodiu.

În cazul apariţiei hipotensiunii arteriale, pacientul va fi menţinut în poziţie de clinostatism şi se va lua în considerare administrarea substanţelor de expansiune volumică şi/sau tratamentul cu angiotensină II.

Bradicardia sau reacţiile vagale exagerate vor fi tratate prin administrarea de atropină. Poate avută în vedere şi folosirea unui pacemaker.

Inhibitorul ACE va fi eliminat din circulaţia sanguină prin hemodializă. Se va evita folosirea membranelor de mare flux din poliacrilonitril.

Supradozajul de hidroclorotiazidă este asociată cu depleţie volemică (hipokalemie, hipoclororemie) şi deshidratare determinată de diureza excesivă. Cele mai frecvente semne şi simptome ale unui supradozaj sunt reprezentate de greaţă şi somnolenţă. Hipokalemia poate genera şi spasme musculare şi/sau aritmie cardiacă, aritmie asociată administrării concomitente de glicozide digitale sau de anumite produse medicamentoase antiaritmice.

 

 

5.      PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

 

5.1    Proprietăţi farmacodinamice

 

Grupa farmacoterapeutică: antagonişti de angiotensină II, combinaţii, antagonişti de angiotensină II şi diuretic, codul ATC: C09BA15

 

Zomen Plus este un produs combinat exact dozat conţinând zofenopril, un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (ACE) şi hidroclorotiazidă un diuretic din grupa tiazidelor. Ambele componente au moduri complementare de acţiune şi exercită un efect antihipertensiv suplimentar.

Zofenopril este un sulfihidril inhibitor ACE apt să blocheze enzima ce catalizează conversiunea angiotensinei I în angiotensină II, o peptidă vasoconstrictoare, care reduce activitatea vasopresoare şi secreţia de aldosteron. Ulterior, această scădere poate determina creşterea concentraţiei de potasiu seric, asociată cu o pierdere de sodiu şi lichide. Încetarea feedback-ului negativ al angiotensinei II asupra secreţiei de renină determină creşterea activităţii reninei plasmatice. Se crede că mecanismul prin care zofenopril reduce tensiunea arterială constă în primul rând în suprimarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron. ACE este identic kininazei II, o enzimă care degradează bradichinina, o peptidă puternic vasodilatatoare care pare a avea rol în efectul terapeutic al inhibitorilor ACE.

Hidroclorotiazida este un agent diuretic şi antihipertensiv. Afectează mecanismul tubular renal distal al reabsorbţiei electrolitice. Hidroclorotiazida creşte excreţia de sodiu şi de cloride în valori aproximativ echivalente. Natriureza poate fi acompaniată de o anumită pierdere de potasiu şi de bicarbonat. Probabil, prin blocarea sistemului renină-angiotensină-aldosteronă, administrarea concomitentă de Zofenopril tinde să modifice pierderea de potasiu asociată acestor diuretice. Cu hidroclorotiazida, diureza începe după 2 ore, atinge punctul de vârf în 4 ore şi scade într-un interval de 6 până la 12 ore.

 

5.2.    Proprietăţi farmacocinetice

 

Administrarea concomitentă de Zofenopril şi Hidroclorotiazidă are efect minim sau nul asupra biodisponibilităţii altor substanţe active. Tableta combinată este bioechivalentul administrării concomitente a componentelor separate.

 

Zofenopril

Zofenopril este un prodrog, al cărui inhibitor activ îl reprezintă compusul sulfihidril liber zofenoprilat, rezultat în urma hidrolizei tioesterului.

 

Absorbţie

Zofenopril se absoarbe rapid şi total pe cale orală şi se transformă aproape integral în zofenoprilat, atingând concentraţia maximă după 1,5 ore de la administrarea orală a dozei. Cinetica dozei unice este lineară la doze cuprinse între 10 şi 18 mg de zofenopril şi nu apar acumulări după administrarea a 15-60 mg de zofenopril timp de 3 săptămâni. Prezenţa alimentelor reduce viteza, dar nu şi gradul de absorbţie, AUCs-ul zofenoprilatului fiind aproape identic înainte şi după masă. 

 

Distribuţie

Aproximativ 88% din radioactivitatea de circulaţie măsurată ex-vivo după o doză de zofenopril marcată radioactiv este legată de proteinele plasmatice, iar volumul de distribuţie este de 96 litri.

 

Metabolism

În urma unei doze de o tabletă de zofenopril marcată radioactiv au fost identificaţi opt metaboliţi reprezentând 76% din radioactivitatea urinară. Principalul metabolit îl reprezintă zofenoprilat (22%), care, la rândul său, este metabolizat pe mai multe căi, inclusiv glucuronoconjugare (17%), ciclizare şi glucuronoconjugare (13%), cisteinoconjugare (9%) şi S-metilarea grupării tiolitice (8%).

 

Excreţie

Zofenoprilatul marcat radioactiv administrat intravenos este eliminat prin urină (76%) şi fecale (16%), la o doză orală de zofenopril radioactiv 69% şi respectiv, 26% fiind regăsită în urină şi respectiv, fecale, fapt ce indică o dublă cale de eliminare (rinichi şi ficat). Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a zofenoprilatului este de 5,5 h, iar clearance-ul total al acestuia 1300 ml/min după administrarea orală de zofenopril.

 

Farmacocinetica la pacienţii vârstnici

La persoanele vârstnice nu este necesară ajustarea dozei, în cazul în care funcţia renală este normală.

 

Farmacocinetica în disfuncţia renală

Pe baza comparării parametrilor farmacocinetici-cheie ai zofenoprilatului măsuraţi după administrarea orală de zofenopril marcat radioactiv, s-a constatat că la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance creatinină >45 şi < 90 ml/min) rata de eliminare a zofenoprilului din corp este aceeaşi ca la subiecţii normali (clearance creatinină > 90 ml/min).

La pacienţii cu insuficienţă renală moderată spre severă (7-44 ml/min), rata de eliminare se reduce cu aproximativ 50% faţă normal.

La pacienţii aflaţi în stadiu renal final hemodializaţi şi dializaţi peritoneal, rata de eliminare se reduce la 25% faţă de normal.

 

Farmacocinetica în disfuncţii hepatice

La pacienţi cu disfuncţie hepatică uşoară spre moderată, care au primit o singură doză de zofenopril radioactiv, valorile Cmax şi Tmax pentru zofenoprilat au fost similare celor ale subiecţilor normali. Cu toate acestea, valorile AUC la pacienţii cu ciroză hepatică au fost aproape duble faţă de valorile obţinute pentru subiecţii normali, indicând faptul că doza iniţială de zofenopril administrată pacienţilor cu disfuncţie hepatică uşoară spre medie trebuie redusă la jumătate faţă de doza pentru cei cu funcţie hepatică normală.

Nu există date farmacocinetice privind zofenopril şi zofenoprilat la pacienţi cu disfuncţie hepatică severă, de aceea zofenopril este contraindicat pentru această categorie de pacienţi.

 

Hidroclorotiazida

 

Absorbţie

Hidroclorotiazida administrată oral este bine absorbită (între 65 şi 75%). Concentraţiile plasmatice sunt în relaţie directă cu doza administrată. Absorbţia hidroclorotiazidei depinde de durata tranzitului intestinal, aceasta crescând în cazul în care tranzitul intestinal este lent, de exemplu, când administrarea este însoţită de hrană. La urmărirea nivelului plasmatic timp de cel puţin 24 de ore, s-a observat că perioada de înjumătăţire variază între 5,6 şi 14,8 ore, iar punctul maxim al nivelului plasmatic a fost atins între 1 şi 5 h de la dozare.

 

Distribuţie

Tiazidele sunt larg distribuite în fluidele corporale şi aderă strâns la proteinele plasmatice (92%), în particular la albumină, moleculele substituite având cea mai înaltă conexiune, faptul având ca rezultat un clearance renal scăzut şi o mai mare durată de acţiune. Nu a fost demonstrată relaţia dintre nivelurile plasmatice de hidroclorotiazidă şi gradul de scădere a tensiunii arteriale.

 

Excreţie

Hidroclorotiazida este eliminată mai întâi pe cale renală. Cea mai mare parte a hidroclorotiazidei se elimină ca atare prin urină şi peste 95 % din hidroclorotiazidă apare nemodificată în urină după 3-6 ore de la administrarea dozei orale. La pacienţii cu afecţiuni renale, concentraţiile plasmatice de hidroclorotiazida sunt mai mari şi perioada de înjumătăţire se prelungeşte. Hidroclorotiazida traversează bariera placentară, dar nu penetrează bariera sanguino-cerebrală.

 

5.3     Date preclinice de siguranţă

 

Studiile privind toxicitatea acută, toxicitatea dozelor repetate şi genotoxicitatea nu indică riscuri speciale pentru uz uman presupuse de combinaţia stabilită de zofenopril/hidroclorotiazidă.

Efectul toxic al combinaţiei asupra funcţiei de reproducere a fost studiat asupra şoarecilor şi iepurilor, iar Zofenopril şi HCTZ nu s-au dovedit a fi teranogenice. Cu toate acestea, la femelele gestante de şobolanii şi iepuri, toxicitatea combinaţiei a evidenţiat creşterea toxicităţii materne induse de zofenopril singur.

Nu au fost efectuate studii privind carcinogenicitatea combinaţiei zofenopril/ hidroclorotiazidă.

Studii de carcinogenicitate efectuate asupra zofenopril singur la şoareci şi şobolani nu au dovedit carciogenicitate.

 

 

6.      PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

 

6.1    Lista excipienţilor

 

Nucleu

Celuloză microcristalină, lactoză monohidrat, amidon de porumb, hipromeloză, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu.

Film

Opadry Pink 02B24466 care conţine hipromeloză, dioxid de titan (E 171), macrogol 400, oxid roşu de fer (E 172), macrogol 6000.

 

6.2    Incompatibilităţi

 

Nu este cazul.

 

6.3    Perioada de valabilitate

 

3 ani

 

6.4    Precauţii speciale pentru păstrare

 

A se păstra la temperaturi sub 30°C, în ambalajul original.

 

6.5    Natura şi conţinutul ambalajului

 

Cutie cu un blister PVC-PVDC/Al a câte 14 comprimate filmate

Cutie cu 2 blistere PVC-PVDC/Al a câte 14 comprimate filmate

Cutie cu 4 blistere PVC-PVDC/Al a câte 14 comprimate filmate

 

6.6    Instrucţiuni privind pregătirea medicamentului în vederea administrării şi eliminării reziduurilor

 

Nu există cerinţe speciale.

 

7.       DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

 

MENARINI INTERNATIONAL OPERATIONS LUXEMBURG S.A.,

1 Avenue de la Gare, 1611 Luxemburg, Luxemburg

 

 

8.      NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

 

7760/2006/01-02-03

 

 

9.      DATA AUTORIZĂRII

 

Autorizare: Decembrie 2006

 

 

10.    DATA REVIZUIRII TEXTULUI

 

Decembrie 2006

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Tensiunea arterială în timpul anotimpului cald Există persoane care suferã în mod constant de dereglări ale tensiunii arteriale şi persoane care sunt afectate ocazional (tensiune arterialã oscilatorie). Indiferent de situaţie, vara este un anotimp în care această afecţiune este mai des întâlnită decât în restul anului. Aceasta şi pentru că temperaturile...
Studiu: Aproape jumătate dintre români suferă de hipertensiune;Medic: HTA - principalul factor de risc al bolilor cardiovasculare 49,5% dintre românii cu vârste între 18 şi 80 de ani suferă de hipertensiune, conform rezultatelor analizate pentru 86% dintre subiecţii incluşi în studiul SEPHAR III, derulat de Societatea Română de Hipertensiune.
Cele mai recente informații în HTA, la Congresul Societăţii Române de Hipertensiune Noutățile în domeniul hipertensiunii arteriale, precum și cele mai noi studii de specialitate vor fi prezentate în cadrul celei de-a IV-a ediţii a Congresului Societăţii Române de Hipertensiune, cu participare internaţională. Evenimentul,careva avea loc în perioada 15-17 septembrie 2016, la Hotel Crowne...
Unul din doi adulti sufera de hipertensiune Unul din doi adulti sufera de hipertensiune, afectiune care reprezinta un factor de risc major pentru accidentul vascular cerebral si pentru demente, a declarat prof. dr. Ovidiu Bajenaru, seful Clinicii de Neurologie a Spitalului Universitar, cu prilejul campaniei de depistare a hipertensiunii.
Timiş: Foarte mulţi timişoreni sunt hipertensivi, arată studii medicale preliminare Procentajul timişorenilor care au hipertensiune arterială (HTA) sau care sunt pasibili să dezvolte boala este de 55%, mult mai mare decât în restul ţării, unde media se cifrează la 49,5%.
Caraş-Severin: HTA, cardiopatiile ischemice şi diabetul reprezentă 70% din bolile cronice la nivelul judeţului Hipertensiunea arterială, cardiopatia ischemică şi diabetul depăşesc 70% din totalul bolilor cronice la nivelul judeţului Caraş-Severin, a declarat miercuri, la şedinţa Comitetului consultativ pentru problemele persoanelor vârstnice, Radu Albotă, director adjunct al Direcţiei de Sănătate Publică din...