suport@medipedia.ro 021.242.04.28 (Luni-Vineri:9:00-17:00)
Unde caut?
  • Tot continutul
  • Articole
  • Dictionar
  • Forum
  • Unitati medicale

Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

PRENESSA 4 mg
Denumire PRENESSA 4 mg
Descriere Hipertensiune. Tratamentul hipertensiunii.Insuficienţă cardiaca. Tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice. Angină stabilă. Reducerea riscului de evenimente cardiace la pacienţii cu istoric de infarct miocardic şi /sau revascularizare.
Denumire comuna internationala PERINDOPRILUM
Actiune terapeutica INHIBITORI AI ENZIMEI DE CONVERSIE A ANGIOTENSINEI
Prescriptie P-6L - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala valabila 6 luni
Forma farmaceutica Comprimate
Concentratia 4 mg
Ambalaj Cutie x 9 blist. PVC-PE-PVDC/Al x 10 compr.
Valabilitate ambalaj 2 ani
Cod ATC C09AA04
Firma - Tara producatoare KRKA D.D. NOVO MESTO - SLOVENIA
Autorizatie de punere pe piata KRKA, TOVARNA ZDRAVIL, D.D. NOVO MESTO - ROMANIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre PRENESSA 4 mg ?  Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> elena (vizitator) : Daca acest medicament este echivalentul in totalitate al Prestariumului de 5 mg si costul unei cutii...
>> i.c. : Contine aceeasi substanta activa, doza fiind mai mica, 4mg fata de 5. Pretul este 23RON - 30 cp
>> denisa (vizitator) : mancarea putin sarata influenteaza efectul medicamentului?
>> i.c. : Nu efectul medicamentului cat boala in sine, cu cresterea tensiunii arteriale.
>> claudia (vizitator) : tatal meu ia prenessa in combinatie cu rawel,metosuccinat,dimineata si seara ia tenaxum. Recomandate...
>> PRENESSA 2 mg
Comprimate, 2 mg
>> PRENESSA 2 mg
Comprimate, 2mg
>> PRENESSA 4 mg
Comprimate, 4 mg
>> PRENESSA 8 mg
Comprimate, 8mg
>> PRENESSA 2 mg
Comprimate, 2 mg
>> PRENESSA 2 mg
Comprimate, 2 mg
>> PRENESSA 2 mg
Comprimate, 2 mg
>> PRENESSA 2 mg
Comprimate, 2 mg
>> PRENESSA 2 mg
Comprimate, 2 mg
>> PRENESSA 2 mg
Comprimate, 2 mg
Prospect si alte informatii despre PRENESSA 4 mg, comprimate       

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 7773-7774/2006/01-09                                                 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

 

 

 

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

 

 

1.       DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

 

PRENESSA 2 mg, comprimate

PRENESSA 4 mg, comprimate

 

 

2.       COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

 

PRENESSA 2 mg, comprimate

Un comprimat conţine sare de perindopril terţ-butilamină 2 mg, echivalent a 1,669 mg perindopril.

PRENESSA 4 mg, comprimate

Un comprimat conţine sare de  perindopril terţ-butilamină 4 mg, echivalent a 3,338 mg perindopril.

 

Excipient: lactoză monohidrat.

 

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

 

 

3.       FORMA FARMACEUTICĂ

 

Comprimate

Comprimate de 2 mg: albe, rotunde, biconvexe cu margini tecite.

Comprimate de 4 mg: albe, alungite, biconvexe, cu muchii teşite şi o crestătură pe una din feţe.

 

 

4.   DATE CLINICE

 

4.1 Indicaţii terapeutice

Hipertensiune

Tratamentul hipertensiunii.

Insuficienţă cardiacă

Tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice.

Angină stabilă

Reducerea riscului de evenimente cardiace la pacienţii cu istoric de infarct miocardic şi /sau revascularizare.

 

4.2 Doze şi mod de administrare

Se recomandă ca perindopril să fie administrat în doză unică, dimineaţa, înainte de micul dejun.

Doza trebuie individualizată în funcţie de starea pacientului (vezi secţiunea 4.4) şi de răspunsul la scăderea presiunii sangvine.

Hipertensiune

Perindopril poate fi administrat în monoterapie sau în asociere cu alte clase terapeutice antihipertensive.

Doza iniţială recomandată este 4 mg administrată în doză unică dimineaţa.

La pacienţii care au sistemul renină-angiotensin-aldosteron puternic activat (în special: cei cu hipertensiune renovasculară, cu depleţie de sare şi/sau apă, decompensare cardiacă sau hipertensiune severă) poate apare o scădere excesivă a presiunii sangvine după administrarea primei doze. La aceşti pacienţi doza iniţială recomandată este de 2 mg şi iniţierea tratamentului se face sub supraveghere medicală.

După o lună de tratament doza zilnică poate fi crescută la 8 mg o dată pe zi.

După iniţierea tratamentului cu perindopril poate apare hipotensiune simptomatică; aceasta este mai frecventă la pacienţii care sunt trataţi concomitent cu diuretice. Se recomandă administrarea cu precauţie deoarece aceşti pacienţi pot avea depleţie de lichide şi/sau sare.

Dacă este posibil tratamentul cu diuretice trebuie întrerupt cu 2-3 zile înainte de începerea tratamentului cu peridopril (vezi secţiunea 4.4).

La pacienţii hipertensivi la care diureticul nu poate fi întrerupt, tratamentul cu perindopril trebuie iniţiat cu o doză de 2 mg. Este necesară monitorizarea funcţiei renale şi potasiul seric. Următoarea doză de perindopril trebuie ajustată în funcţie de scăderea tensiunii arteriale. Dacă este necesar terapia cu diuretic poate fi reluată.

La vârstnici tratamentul trebui iniţiat cu o doză de 2 mg care poate fi crescută progresiv la 4 mg după o lună, apoi la 8 mg dacă este necesar în funcţie de funcţia renală (vezi tabelul de mai jos).

Insuficienţă cardiacă simptomatică

Este recomandat ca perindopril, în general asociat cu diuretice care nu economisesc potasiu şi/sau digoxin şi/sau beta blocant, să se administreze sub strictă supraveghere medicală, iar doza iniţială recomandată este de 2 mg, administrată dimineaţa. Această doză poate fi crescută cu 2 mg după cel puţin două săptămâni ajungând la o doză de 4 mg o dată pe zi, dacă este tolerată.

Ajustarea dozei se face în funcţie de răspunsul clinic al fiecărui pacient.

În insuficienţa cardiacă severă şi la pacienţii consideraţi a fi cu risc înalt (pacienţi cu funcţie renală alterată şi tendinţă de a avea tulburări electrolitice, pacienţi care primesc tratament concomitent cu diuretic şi/sau cu agenţi vasodilatatori), tratamentul trebuie iniţiat sub strictă supraveghere medicală (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale în utilizare).

La pacienţii cu risc înalt de hipotensiune simptomatică, de exemplu pacienţii cu depleţie de sare, cu sau fără hiponatremie, pacienţii cu hipovolemie sau pacienţii care au primit tratament diuretic intens, trebuie corectate aceste deficite, dacă este posibil înainte de începerea tratamentului cu perindopril.

Tensiunea arterială, funcţia renală şi potasiul seric trebuie monitorizate atent, înainte şi în timpul tratamentului cu perindopril (vezi pct. 4.4).

Angina stabilă

Doza iniţială zilnică este de 4 mg pentru două săptămâni , apoi este crescută la 8 mg o dată pe zi zilnic, depinzând de funcţia renală şi dacă s-a dovedit că doza de 4 mg a fost bine tolerată.

La vârstnici doza iniţială este de 2 mg zilnic timp de o săptămână, apoi se creşte la 4 mg zilnic următoarea săptămână, înainte de a se creşte la 8 mg zilnic, în funcţie de funcţia renală (vezi tabelul 1,, Ajustarea dozelor la pacienţii cu afectare renală"). Doza poate fi crescută doar dacă doza anterioară a fost tolerată.

Ajustarea dozelor în insuficienţa renală

Dozarea la pacienţii cu afectare renală se face în funcţie de clearence-ul la creatinină, aşa cum este schiţat în tabelul de mai jos:

 

Tabelul 1. Ajustarea dozelor la pacienţii cu afectare renală

Clearence-ul la creatinină (ml/min)

Doza recomandată

Cl.creatinină>60

4 mg/zi

30<Cl creatinină<60

2 mg/zi

15<Cl creatinină<30

2 mg/zi tot timpul

Pacienţi hemodializaţi *,Cl.creat.<15

2 mg în ziua de dializă

*Clearence-ul de dializă al perindoprilului este de 70 ml/min. Pentru pacienţii hemodializaţi, doza trebuie luată după dializă.

 

Ajustarea dozelor în insuficienţa hepatică

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu afectare hepatică (vezi pct.4.4 şi 5.2).

 

Copii

Eficacitatea şi siguranţa utilizării la copii nu a fost stabilită. Administrarea la copii nu este recomandată.

 

4.3 Contraindicaţii

·           hipersensibilitate la perindopril sau la oricare dintre excipienţii medicamentului;

·           istoric de angioedem asociat cu tratament anterior cu inhibitori ai enzimei de conversie;

·           angioedem ereditar sau idiopatic;

·           sarcină în trimestrul doi sau trei (vezi secţiunea 4.6).

 

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Angină stabilă:

Dacă în timpul primei săptămâni de tratament cu perindopril apare un episod de angină instabilă (major sau nu) trebuie apreciat atent raportul beneficiu/risc înainte de continuarea tratamentului.

Hipertensiune:

Inhibitorii enzimei de conversie pot induce o scădere a tensiunii arteriale. Hipotensiunea arterială simptomatică rareori apare la pacienţii hipertensivi fără complicaţii şi este mult mai probabil să apară la pacienţii cu depleţie de lichide, de exemplu determinată de terapia diuretică, regimul hiposodat, dializă, diaree sau vărsături sau la cei cu hipertensiune severă renin-dependentă (vezi pct.4.5 şi 4.8).

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă simptomatică, cu sau fără insuficienţă renală asociată, hipotensiunea arteială poate apare. Cel mai probabil aceasta apare la pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă, ce reflectă administrarea unor doze crescute de diuretice, hiponatremia sau insuficienţă renală funcţională. La pacienţii cu risc crescut de hipotensiune simptomatică iniţierea terapiei şi ajustarea dozelor trebuie atent monitorizată (vezi pct 4.2 şi 4.8). Aceleaşi consideraţii trebuie avute la pacienţii cu ischemie miocardică sau boli cerebrovasculare, la care o scădere excesivă a presiunii sangvine poate determina un infarct miocardic sau accident vascular cerebral.

Dacă apare hipotensiune, pacientul trebuie culcat pe spate, în poziţie de supinaţie, iar dacă este necesar se va administra perfuzie c user fiziologic. Un episod tranzitoriu de hipotensiune arterială nu contraindică continuarea tratamentului, imediat ce presiunea sangvină a crescut după corectarea volemică.

La unii pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă care au tensiune arterială normală sau scăzută, perindoprilul determină o scădere suplimentară a tensiunii arteriale. Acest efect este anticipat şi de obicei nu este un motiv pentru întreruperea tratamentului. Dacă apare hipotensiune simptomatică, reducerea dozelor sau întreruperea tratamentului cu perindopril devine necesar.

Stenoză aortică sau mitrală, cardiomiopatie hipertrofică:

La fel ca şi ceilalţi inhibitori ai enzimei de conversie, perindoprilul trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu stenoză mitrală sau obstrucţia fluxului la ieşirea din ventriculul stâng (cum ar fi stenoza aortică sau cardiomiopatie hipertrofică).

Afectare renală:

În cazul afectării renale (clearence-ul creatininei<60 ml/min), doza iniţială de perindopril trebuie ajustată în funcţie de clearence-ul la creatinină (vezi pct.4.2.) şi apoi în funcţie de răspunsul pacientului la tratament. La aceşti pacienţi este necesară monitorizarea de rutină a potasiului seric şi a creatininei (vezi pct. 4.8).

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă simptomatică, hipotensiunea apărută după iniţierea terapiei cu inhibitori ai enzimei de conversie poate fi cauza unei insuficienţe renale funcţionale. Au fost raportate cazuri de insuficienţă renală acută, de obicei reversibilă.

La unii pacienţi cu stenoză de arteră renală bilaterală sau cu stenoză de arteră renală pe rinichi unic, care au fost trataţi cu inhibitori ai enzimei de conversie, s-a observat o creştere a ureei sangvine şi a creatininei serice, de obicei reversibilă după întreruperea tratamentului. Acest efect apare în special la pacienţii cu insuficienţă renală. Dacă este prezentă hipertesiunea renovasculară există un risc crescut de apariţie a hipotensiunii arteriale şi a insuficienţei renale. La aceşti pacienţi tratamentul trebuie iniţiat sub atentă supraveghere medicală cu doze scăzute şi atent ajustate. Deoarece tratamentul diuretic poate induce cele de mai sus, acesta trebuie întrerupt şi funcţia renală atent monitorizată în prima săptămână de tratament cu perindopril.

La unii pacieţi hipertensivi fără afecţiuni renale vasculare preexistente, s-a observat o creştere uşoară şi tranzitorie a ureei şi creatininei serice, în special când perindoprilul se administrează concomitent cu terapia diuretică. Acest efect este mult mai probabil să apară la pacienţii cu afectare renală preexistentă. În acest caz reducerea dozei şi/sau întreruperea tratmentului diuretic şi/sau a tratamentului cu perindopril.

Pacienţii hemodializaţi:

La pacienţii dializaţi cu flux crescut prin membrane şi trataţi concomitent cu inhibitori ai enzimei de conversie s-au raportat reacţii anafilactoide. La aceşti pacienţi trebuie luată în considerare un alt tip de dializă sau altă clasă de medicamente antihipertensive.

Transplant renal:

Nu există experienţă privind administrarea de perindopril la pacienţii cu transplant renal recent.

Hipersensibilitate /angioedem:

Angioedem la nivelul feţei, extremităţilor, buzelor, membranelor mucoase, limbii, glotei şi/sau laringe a fost raportat rareori la pacienţii trataţi cu inhibitori ai enzimei de conversie, inclusiv perindopril (vezi pct.4.8). Acesta poate apare oricând în timpul tratmentului. În aceste cazuri perindoprilul trebuie întrerupt imediat, iar pacientul atent monitorizat până la dispariţia simptomelor. În cazurile în care edemul este prezent doar la nivelul feţei şi buzelor nu este necesar tratament specific, deşi antihistaminele sunt utile în ameliorarea acestor simptome.

Angioedemul asociat cu edem laringeal poate fi fatal. Când sunt implicate limba, glota sau laringele, care spot induce obstrucţia căilor aeriene, trebuie instituit tratament de urgenţă. Acesta poate include administrarea de adrenalină şi/sau menţinerea permeabilă a căilor aeriene. Pacientul trebuie ţinut sub atentă supraveghere medicală până la remiterea completă şi susţinută a simptomelor.

Inhibitorii enzimei de conversie pot determina o rată crescută de angioedem la pacienţii de culoare faţă de ceilalţi .

La pacienţii cu istoric de angioedem fără legătură cu inhibitorii enzimei de conversie , terapia cu IECA poate creşte riscul de apariţie a angioedemului (vezi pct.4.3).

Reacţii anafilactoide în cursul aferezei proteinelor cu densitate scăzută (LDL):

Rareori, pacienţii care au primit IECA în cursul separării lipoproteinelor cu densitate scăzută (LDL) cu dextran sulfat au avut reacţii anafilactoide grave, cu risc de deces. Aceste reacţii au fost evitate prin suspendarea temporară a terapiei cu IECA înaintea fiecărei afereze.

Reacţii anafilactoide în cursul desensibilizării:

La pacienţii care au primit IECA  în cursul terapiei de desensibilizare (ex. cu venin de viespii) s-au raportat reacţii anafilactoide. La aceşti pacienţi reacţiile pot fi evitate prin întreruperea temporară a IECA, dar ele pot reapare datorită neatenţiei.

Insuficienţa hepatică:

Rareori IECA au fost asociaţi cu sindroame care debutează cu icter colestatic şi progresează la necroză hepatică fulminantă şi uneori deces. Mecanismul acestui acestui sindrom nu este cunoscut. Pacienţii aflaţi în tratament cu IECA care prezintă icter sau creşteri marcate ale enzimelor hepatice trebuie să întrerupă administrarea IECA şi iniţiat tratament medical corespunzător (vezi pct.4.8).

Neutropenia/agranulocitoza/trombocitopenia/anemia:

Neutropenia, agranulocitoza, trombocitopenia şi anemia au fost raportate la pacienţi care au primit IECA. La pacienţii cu funcţie renală normală sau fără alte complicaţii, neutropenia apare rareori. Perindopril trebuie administrat cu extremă precauţie la pacienţii cu boli de colagen, aflaţi în terapie imunosupresivă, tratament cu alopurinol sau procainamidă sau o combinaţie a acestor factori, în special dacă este prezentă şi o afectare a funcţiei renale preexistentă. Unii din aceşti pacienţi au dezvoltat infecţii severe, care în unele cazuri nu au răspuns la tratament antibiotic intensiv. Dacă perindopril este administrat la aceşti pacienţi este necesară monitorizarea periodică a numărului de leucocite iar pacienţii sunt atenţionaţi să raporteze orice semn de infecţie. Anemia hemolitică a fost raportată foarte rar la pacienţii cu deficit de G-6- PD.

Rasa:

IECA determină o rată crescută de apariţie a angioedemului la pacienţii de culoare comparativ cu ceilalţi. Ca şi alţi inhibitori ai enzimei de conversie, perindoprilul poate fi mai puţin eficient în scăderea tensiunii arteriale la pacienţii de culoare, posibil datorită uni prevalenţe crescute a nivelelor scăzute de renină la populaţia hipertensivă de culoare.

Tusea:

Tusea a fost raportată în timpul tratmentului cu IECA. În mod caracteristic tusea nu este productivă, este persistentă şi dispare la întreruperea tratamentului. Tusea indusă de IECA trebuie luată în considerare în cadrul diagnosticului diferenţial al tusei.

Chirurgia/anestezia:

La pacienţii ce au suferit intervenţii chirurgicale majore sau în timpul anesteziei cu agenţi care produc hipotensiune, perindoprilul poate bloca formarea de angiotensină II, secundar eliberării compensatorii de renină. Tratamentul trebuie întrerupt cu o zi înaintea intervenţiei chirurgicale Dacă apare hipotensiunea datorită acestui mecanism, trebuie corectată prin administratrea de lichide.

Hiperkaliemia:

Creşterea potasiului seric a dfost observată la unii pacienţi aflaţi în tratament cu IECA, inclusiv perindopril. Pacienţii cu risc de a dezvolta hiperkaliemie sunt cei cu insuficienţă renală, diabet zaharat necontrolat sau cei care utilizează concomitent diuretice ce economisesc potasiu, suplimente de potasiu sau înlocuitori de sare ce conţin potasiu sau cei care iau alte medicamente ce cresc nivelul potasiului seric (ex. heparina). Dacă administrarea lor concomitentă este necesară se recomandă monitorizarea regulată a potasiului seric.

Pacienţii diabetici:

La pacienţii diabetici trataţi cu antidiabetice orale sau insulină, nivelul glicemiei trebuie atent monitorizat în timpul primei luni de tratment cu un IECA (vezi pct 4.5. Antidiabetice).

Litiu:

Administrarea concomitentă a litiului cu perindopril nu este recomandată (vezi pct. 4.5).

Diuretice ce economisesc potasiu , suplimente de potasiu sau înlocuitori de sare ce conţin potasiu:

Asocierea perindoprilului cu diuretice ce economisesc potasiu , suplimente de potasiu sau înlocuitori de sare ce conţin potasiu nu este recomandată (vezi pct.4.5).

Lactoza:

Comprimatele de perindopril conţin lactoză. Pacienţii cu intoleranţă ereditară la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Sarcină şi alăptare:

(Vezi pct. 4.3 şi 4.6).

 

 

4.   Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Diuretice:

La pacienţii aflaţi în tratament cu diuretice, în special cei cu depleţie de lichide şi/sau de sare, poate apare o scădere excesivă a tensiunii arteriale după iniţierea terapiei cu IECA. Posibilitatea apariţiei efectelor hipotensive poate fi redusă prin întreruperea diureticului şi creşterea aportului de lichide şi sare înainte de începerea tratmentului cu doze scăzute şi progresiv crescânde de perindopril.

Diuretice care economisesc potasiu , suplimente de potasiu sau înlocuitori de sare ce conţin potasiu:

Deşi nivelul potasiului seric rămâne de obicei în limite normale, hiperkaliemia poate apare la unii pacienţi trataţi cu perindopril. Diureticele care economisesc potasiu (ex. spironolactona, triamteren sa amilorid), suplimentele de potasiu sau înlocuitorii de sare, care conţin potasiu pot determina o creştere semnificativă a potasiului seric. Astfel asocierea perindoprilului cu acestea nu este recomandată (vezi pct 4.4). Dacă administrarea concomitentă a acestora este indicată în cadrul hipokaliemiei diagnosticate, acestea trebuie administrate cu precauţie, cu monitorizare frecventă a potasiului seric.

Litiu:

A fost raportată o creştere reversibilă a concentraţiei serice de litiu şi a toxicităţii sale în cazul administrării concomitente a litiului cu IECA. Administrarea concomitentă cu diuretice tiazidice poate creşte riscul de toxicitate al litiului mărind riscul de intoxicaţie cu litiu deja existent prin administrarea de IECA. Administrarea de perindopril concomitent cu litiu nu este recomandată, dar dacă aceasta este necesară, se recomandă monitorizarea atentă a nivelului seric al litiului (vezi pct. 4.4).

Antiinflamatorii nesteroidiene (AINS), inclusiv acidul acetilsalicilic > 3 g/zi.

Medicamentele antiinflamatorii nesteroidiene pot reduce efectul antihipertensiv al IECA. În plus AINS şi IECA exercită un efect aditiv asupra creşterii nivelului potasiului seric şi pot induce deteriorări ale funcţiei renale. Acest efect este de obicei reversibil. Rareori poate apare insuficienţă renală acută, în special la pacienţii cu cu funcţie renală compromisă, cum sunt vârstnicii şi cei deshidrataţi.

Agenţi antihipertensivi şi vasodilatatori:

Administrarea concomitentă a acestor medicamente pot creşte efectul antihipertensiv al perindoprilului. De asemenea administrarea concomitentă cu nitroglicerină sau alţi nitraţi, sau alte vasodilatatoare poate reduce tensiunea arterială.

Agenţii antidiabetici:

Studii epidemiologice au evidenţiat faptul că administrarea concomitentă a IECA şi a antidiabeticelor (insulină şi antidiabetice orale) poate produce o amplificare a efectului hipoglicemiant, cu riscul apariţiei hipoglicemiei. Acest efect este mult mai probabil să apară în prima săptămână de tratament, în special la pacienţii cu afectare renală.

Acidul acetilsalicilic, trombolitice, β-blocante, nitraţi:

Perindoprilul poate fi administrat concomitant cu acidul acetilsalicilic (când este folosit ca trombolitic), trombolitice, beta-blocante şi/sau nitraţi.

Antidepresive triciclice/antipsihotice/anestezice:

Administrarea concomitentă a anumitor anestezice, antidepresive triciclice şi antipsihotice cu IECA poate determina o reduce suplimentară a presiunii sangvine (vezi pct.4.4).

 

Simpatomimetice:

Simpatomimeticele pot reduce efectul antihipertensiv al IECA.

 

4.6     Sarcina şi alăptarea

Sarcina:

Perindoprilul nu se administrează în primul trimestru de sarcină.

Când o sarcină este planificată sau confirmată , alegerea unui tratament alternativ trebuie iniţiată cât mai curând posibilă. Studii controlate cu IECA nu au fost efectuate, dar un număr limitat de cazuri cu expunere la IECA în primul trimestru de sarcină nu au evidenţiat prezenţa de malformaţii datorită efectelor fetotoxice descrise mai jos.

Perindopril este contraindicat în trimestrul doi şi trei de sarcină.

Expunerea prelungită la IECA în timpul trimestrelor doi şi trei de sarcină este cunoscut a induce efecte fetotoxice (scăderea funcţiei renale, oligohidramnios, întârzierea osificării craniului) şi efecte toxice asupra nou-născutului (insuficienţă renală, hipotensiune, hiperpotasemie) (vezi pct.5.3).

Dacă perindopril a fost administrat începând din trimestrul doi de sarcină, se recomandă controlul ecografic al funcţiei renale fetale şi a craniului.

Alăptarea:

Nu se cunoaşte dacă perindoprilul se excretă în laptele matern. De aceea nu se recomandă administrarea de perindopril la femeile care alăptează.

 

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Când se conduc vehicule sau se folosesc utilaje trebuie luat în considerare faptul că în timpul tratmentului cu perindopril pot apare ameţeli sau oboseală.

 

4.8 Reacţii adverse

În timpul tratmentului cu perindopril au fost observate următoarele efecte adverse, clasificate în funcţie de frecvenţă astfel:

Foarte frecvente (>1/10);

Frecvente (>1/100, <1/10);

Mai puţin frecvente (>1/1000, <1/100);

Rare (>1/10000, <1/1000);

Foarte rare (<1/10000), ce include raportări izolate.

 

Tulburări psihiatrice:

Mai puţin frecvente: tulburări de somn şi de dispoziţie.

Tulburări nervoase:

Frecvente: cefalee, ameţeală, vertij şi parestezii.

Foarte rare: confuzie.

Tulburări oftalmice:

Frecvente: tulburări de vedere.

Tulburări ORL:

Frecvente: tinitus.

Tulburări cardiovasculare:

Frecvente: hipotensiune şi efecte asociate hipotensiunii.

Foarte rare: aritmii, angină pectorală, infarct miocardic şi accident vascular cerebral, posibil secundar hipotensiunii excesive la pacienţii cu risc crescut (vezi pct. 4.4).

Tulburări respiratorii:

Frecvente: tuse, dispnee.

Mai puţin frecvente: bronhospasm.

Foarte rare: pneumonie eozinofilică, rinită.

Tulburări gastrointestinale:

Frecvente: greaţă, vomă, dureri abdominale, tulburări de gust, dispepsie, diaree şi constipaţie.

Mai puţin frecvente: xerostomie.

Foarte rare: pancreatită.

Tulburări hepatobiliare:

Foarte rare: hepatită citolitică sau colestatică (vezi pct.4.4).

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:

Frecvente: rash, prurit.

Mai puţin frecvente: angioedemul feţei, extremităţilor, buzelor, limbii, glotei şi/sau laringelui, urticarie (vezi pct. 4.4).

Foarte rare: eritem multiform.

Afecţiuni musculosheletale, ale ţesuturilor adicente  şi osoase:

Frecvente: crampe musculare.

Afecţiuni renale:

Mai puţin frecvente: insuficienţă renală.

Foarte rare: insuficienţă renală acută.

Tulburări ale funcţiei de reproducere:

Mai puţin frecvente: impotenţă.

Tulburări generale:

Frecvente: astenie.

Mai puţin frecvente: transpiraţii.

Tulburări sangvine şi limfatice:

Foarte rar au fost raportate scăderea hemoglobinei şi hematocritului, trombocitopenie,leucopenie/neutropenie şi cazuri de agranulocitoză sau pancitopenie. La pacienţi cu deficit congenital de G-6-PDH au fost raportate foarte rar cazuri de anemie hemolitică.

Paraclinic:

Pot apare creşteri ale ureei şi creatininei serice şi hiperpotasemie reversibilă la întreruperea tratamentului în special la pacienţii cu insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă severă şi hipertensiune renovasculară. Rar au fost raportate creşteri ale activităţii enzimelor hepatice şi ale bilirubinei serice.

Studii clinice:

În timpul perioadei de randomizare a studiului EUROPA au fost înregistrate numai evenimentele adverse grave. Câţiva pacienţi au raportat evenimente adverse grave: 16 (0,3%) din 6122 de pacienţi trataţi cu perindopril şi 12 (0,2%) şin pacienţii ce au primit placebo. La pacienţii trataţi cu perindopril, hipotensiunea a fost observată la 6 pacienţi, angioedemul a fost prezent la 3 pacienţi şi stop cardiac la un pacient. Mai mulţi pacienţi s-au retras din studiu datorită tusei, hipotensiunii sau intoleranţei la perindopril comparativ cu placebo, 6,0% (n=366) respectiv 2,1% (n=129).

 

4.9  Supradozaj

Experienţa privind supradozajul la om este limitată. Simptomele asociate supradozajului de IECA includ: hipotensiune, şoc hipovolemic, tulburări electrolitice, insuficienţă renală, hiperventilaţie, tahicardie, palpitaţii, bradicardie, ameţeli, anxietate şi tuse.

Tratamentul recomandat în caz de supradozaj este administrarea intravenoasă în perfuzie a soluţiilor saline. Dacă apare hipotensiune pacientul trebuie aşezat în poziţie de şoc. Dacă este posibil pot fi administrate angiotensină II, perfuzabilă şi/sau catelcolamine intravenos. Perindoprilul poate fi îndepărtat din circulaţia sistemică prin hemodializă (vezi pct.4.4). Pace-makerul este indicat în tratamentul bradicardiei rezistente. Semnele vitale, electroliţii şi creatinina serică trebuie monitorizaţi

continuu.

 

 

5.  PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

 

5.1     Proprietăţi farmacodinamice

 

Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, cod ATC: C09AA04.

 

Perindopril este un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei I în angiotensină II. Enzima de conversie sau kinaza este o exopeptidază ce determină conversia angiotensinei I în angiotensină II, agent vasoconstrictor, precum şi degradarea bradikininei  vasodilatatoare în heptapeptide inactive.

Inhibiţia enzimei de conversie determină o reducere a angiotensinei plasmatice, care va duce la creşterea activităţii reninei plasmatice (prin inhibarea feedback-ului negativ al eliberării de renină) şi scade secreţia de aldosteron.

Întrucât enzima de conversie a angiotensinei inactivează bradikinina, inhibiţia enzimei de conversie va deteremina o creştere a activităţii sistemelor kalikreină-kinină locale şi plasmatice (astfel activând sistemul prostaglandinic).Este posibil ca ca acest mecanism să contribuie la efectul de scădere a presiunii sangvine al IECA şi este parţial responsabil pentru apariţia anumitor efecte adverse (ex. tusea).

Perindopril acţionează prin intermediul metabolitului său activ, perindoprilat. Ceilalţi metaboliţi nu prezintă nicio activitate inhibitorie aasupra enzimei de conversie in vitro.

 

Hipertensiunea

Perindoprilul este activ în tratamentul hipertensiunii de toate gradele: uşoară, moderată şi severă; obsevându-se o reducere a presiunii sangvine sistolice şi diastolice atât în clino cât şi în ortostatism. Perindopril reduce rezistenţa vasculară periferică, ducând la reducerea presiunii vasculare sitemice. Ca o consecinţă, creşte fluxul sangvin periferic fără niciun efect asupra frecvenţei cardiace.

În mod obişnuit fluxul sangvin renal creşte, în timp ce rata de filtrare glomerulară (GFR) rămâne neschimbată.Activitatea antihipertensivă este maximă între 4 şi 6 ore după administrarea unei singure doze şi este menţinută pentru cel puţin 24 de ore la un efect terapeutic de 87-100% din efectul maxim.

Reducerea tensiunii arteriale apare rapid. La pacienţii responsivi normalizarea tensiunii arteriale este obţinută într-o lună şi se menţine fără apariţia tahifilaxiei.

Întreruperea tratamentului nu determină efecte de rebound.

Perindopril reduce hipertrofia ventriculului stâng.

La bărbaţi s-a demonstrat existenţa unui efect vasodilatator al perindoprilului. Îmbunătăţeşte elasticitatea arterelor mari şi scade raportul medie/lumen la nivelul arterelor mici. Terapia asociată cu diuretice tiazidice determină un efect sinergic de tip aditiv. Asocierea IECA şi a diureticelor tiazidice scade riscul de hipopotasemie indus de diuretic.

Insuficienţa cardiacă

Perindopril reduce efortul inimii prin reducerea pre şi postsarcinii.

Studiile la pacienţi cu insuficienţă cardiacă au demonstrat:

-           scăderea presiunii de umplere a ventriculului stâng şi drept;

-           reducerea rezistenţei vasculare periferice totale;

-           creşterea debitului cardiac şi îmbunătăţirea indexului cardiac.

În studiile comparative s-a evidenţiat faptul că prima administrare a unei doze de 2 mg perindopril la pacienţii cu insuficienţă cardiacă uşoară spre moderată nu determonă o reducere semnificativă a tensiunii arteriale, comparativ cu placebo.

Pacienţi cu angină stabilă:

Studiul EUROPA a fost un studiu multicentric, internaţional, randomizat, dublu-orb, placebo-controlat ce a durat 4 ani.

Au fost incluşi 12 218 de pacienţi, cu vârsta peste 18 ani, ce au primit randomizat perindopril 8 mg (n=610) sau placebo (n=6108).

Pacienţii prezentau boală coronariană diagnosticată, fără semne clinice de insuficienţă cardiacă. Peste 90% din pacienţi au avut infarct miocardic şi/sau revascularizare coronariană. Majoritatea pacienţilor au primit pe lângă medicaţia de studiu inhibitori ai agregării plachetare, hipolipemiante şi beta-blocanţi.

Principalele criterii de eficacitate au fost mortalitatea cardiovasculară, infarctul miocardic non-fatal, şi/sau stopul cardiac cu resuscitare reuşită. Tratamentul cu perindopril 8 mg zilnic a determinat o reducere absolută a obiectivului principal de 1,9% (o reducere a riscului relativ de 20%, 95%CI [9,4 ; 28,6]-p<0,001).

La pacienţii cu istoric de infarct miocardic şi/sau revascularizare o reducere absolută de 2,2% corespunde cu o reducere a riscului relativ cu 22,4% (95%CI [12,0 ; 31,6]-p<0,001) a obiectivului principal comparativ cu placebo.

 

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

 

După administrarea orală, absorbţia perindoprilului este rapidă, concentraţia plasmatică maximă atingându-se într-o oră. Biodisponibilitatea este de 65-70%.

Aproximativ 20% din cantitatea de perindopril absorbită este transformată în metabolit activ, perindoprilat. Pe lângă peridoprilat, metabolitul activ, prin metabolizarea perindoprilului mai rezultă 5 metaboliţi inactivi. Timpul de înjumătăţire al perindoprilului este de o oră. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă în 3-4 ore. Deoarece administrarea cu alimente scade biodisponibilitatea şi conversia perindoprilului în perindoprilat, doza unică orală de perindopril trebuie administrată înainte de micul dejun.Volumul de distribuţie este de aproximativ 0,2 l/kg pentru perindoprilat. Legarea de proteine este scăzută (legarea perindoprilatului de enzima de conversie a angiotensinei este sub 30%), dar este dependentă de concentraţie.

Peindoprilatul este eliminat urinar şi are un timp de înjumătăţire de aproximativ 3-5 ore pentru fracţia nelegată. Prin disocierea perindoprilatului legat de enzima de conversie a angiotensinei timpul de înjumătăţire „efectiv” ajunge la 25 de ore. După administrarea de doze repetate nivelul de echilibru (steady-state) este atins în 4 zile. Nu s-au observat acumulări de perindopril după administrări repetate.

Eliminarea perindoprilatului este scăzută la vârstnici şi la pacienţii cu insuficienţă cardiacă sau renală. Se recomandă ajustarea dozelor în insuficienţa renală se face în funcţie de severitatea afectării renale (clearence-ul la creatinină).

Perindoprilul poate fi epurat din circulaţia sistemică prin dializă şi are un clearence de 70 ml/min.

Farmacocinetica perindoprilului este modificată în ciroza hepatică astfel clearence-ul hepatic este redus la jumătate. Totuşi cantitatea de perindoprilat format rămâne neshimbată şi prin urmare ajustarea dozelor nu este necesară.

 

5.3 Date preclinice de siguranţă

 

Studiile de toxicitate după administrarea cronică, efectuate la şobolani şi maimuţe au evidenţiat că organul ţintă al toxicităţii perindoprilului este rinichiul, iar afectarea este reversibilă.

Studiile in vivo şi in vitro privind potenţialul mutagen au fost negative.

Studiile asupra funcţiei de reproducere (efectuate la şobolani, şoareci, iepuri şi maimuţe) nu au evidenţiat niciun efect embriotoxic sau teratogen al perindoprilului. Cu toate acestea este ştiut faptul că inhibitorii enzimei de conversie induc efecte adverse în ultimul stadiu de dezvoltare fetală. La rozătoare şi iepuri au fost raportate moarte fetală şi anomalii congenitale (leziuni renale) cât şi creşterea mortalităţii peri- şi postnatale.

Studiile pe termen lung efectuate la şoareci şi şobolani nu au indicat prezenţa carcinogenităţii.

 

 

6.  PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

 

6.1 Lista excipienţilor

 

Lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, hidrogencarbonat de sodiu, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu.

 

6.2 Incompatibilităţi

 

Nu este cazul.

 

6.3 Perioada de valabilitate

 

2 ani

 

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

 

A se păstra la temperaturi sub 30ºC, în ambalajul original.

 

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

 

Cutie cu 3 blistere din PVC-PE-PVdC/Al a câte 10 comprimate

Cutie cu 2 blistere din PVC-PE-PVdC/Al a câte 15 comprimate

Cutie cu un blister din PVC-PE-PVdC/Al a câte 30 comprimate

Cutie cu 6 blistere din PVC-PE-PVdC/Al a câte 10 comprimate

Cutie cu 4 blistere din PVC-PE-PVdC/Al a câte 15 comprimate

Cutie cu 2 blistere din PVC-PE-PVdC/Al a câte 30 comprimate

Cutie cu 9 blistere din PVC-PE-PVdC/Al a câte 10 comprimate

Cutie cu 6 blistere din PVC-PE-PVdC/Al a câte 15 comprimate

Cutie cu 3 blistere din PVC-PE-PVdC/Al a câte 30 comprimate

 

 

 

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

 

 

7.  DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Krka, Tovarna zdravil, d.d., Novo mesto, Slovenia

Reprezentanţa în România

Str. Sevastopol nr.24, et.5, sector 1, Bucureşti, România

 

 

8.  NUMĂRUL(ELE) DIN REGISTRUL PRODUSELOR MEDICAMENTOASE

 

PRENESSA 2 mg,

7773/2006/01-09

 

PRENESSA 4 mg,

7774/2006/01-09

 

 

9.  DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

 

Autorizare - Decembrie 2006

 

 

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

 

Decembrie 2006

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Copyright © 2014 Info World. Termeni si conditii.