Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

FEMARA 2,5 mg
Denumire FEMARA 2,5 mg
Descriere Tratamentul adjuvant al cancerului mamar cu receptori hormonali în stadiu incipient la femei în premenopauză. Tratamentul adjuvant extins al cancerului mamar hormono-dependent în stadiu incipient la femeile în postmenopauză care au primit anterior terapie adjuvantă standard cu tamoxifen timp de 5 ani. Tratamentul de primă intenţie al cancerului mamar hormono-dependent în stadiu avansat la femei în postmenopauză. Tratamentul cancerului mamar în stadiu avansat diagnosticat la femeile aflate în postmenopauză naturală sau indusă artificial, după recădere sau progresia bolii, care au fost tratate anterior cu antiestrogeni.Nu s-a demonstrat eficacitatea administrării medicamentului la paciente cu cancer mamar fără receptori hormonali.
Denumire comuna internationala LETROZOLUM
Actiune terapeutica ANTIHORMONI INHIBITORI ENZIMATICI
Prescriptie P6L
Forma farmaceutica Comprimate filmate
Concentratia 2,5mg
Ambalaj Cutie cu 10 blist. PVC-PVDC/Al x 10 compr.
Valabilitate ambalaj 5 ani
Cod ATC L02BG04
Firma - Tara producatoare NOVARTIS PHARMA GMBH - GERMANIA
Autorizatie de punere pe piata NOVARTIS PHARMA GMBH - GERMANIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre FEMARA 2,5 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> nea jonelu : nu card, ci cartoane emise de producator date de medicul curant specialist. - nimic
>> nea jonelu : aceste carduri nu pot fi luate in seama decat in judetul din care provine reteta medicala.
>> nea jonelu : domnule doctor nu este un raspuns profesional si profesionist. femara nu se gaseste pe internet. reteta...
>> nea jonelu : cred ca stiti deja. sunt 3 cutii a 30 de pastile pe care nu platiti nimic avand acel card de la medicul...
>> nea jonelu : FARA CARD, FEMARA, 2,5; 90 de pastile - ratie pe trei luni, COSTA PUTIN MAI MULT DE 700 de lei toate...
>> mariana : am acele cartoane mise de producator si totusi trebuie sa platesti cca 250 lei.atunci cum este gratuit
>> nea jonelu : nu e normal
>> b.n. (vizitator) : letrozolum se plateste de pacient,cat ?03 ianuarie buzau,120 lei desi e gratuit.nu l.am luat din lipsa...
>> Silvia : Nu-mi este clar. Am card Novalis.Trebuie sa platesc Femara sau nu???!!!
>> femara : vand pastile femara tlf 0764726090 am 2 cuti
Rezumatul caracteristicilor produsului   Prospect       

AUTORIZATIE DE PUNERE PE PIATĂ NR. 6830/2001/01-02                                                           Anexa 2

                                                                                                                  Rezumatul caracteristicilor produsului

 

 

 

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

 

 

 

1.      DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

 

Femara 2,5 mg comprimate filmate

 

 

2.      COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

 

Fiecare comprimat filmat conţine letrozol 2,5 mg.

 

Pentru excipienţi, vezi pct. 6.1 ,,Lista excipienţilor”.

 

 

3.      FORMA FARMACEUTICĂ

 

Comprimate filmate

 

Comprimate filmate de culoare galben închis, rotunde, uşor biconvexe, cu muchii teşite. Pe o parte sunt inscripţionate cu ,,FV”, iar pe cealaltă cu ,,CG”.

 

 

4.      DATE CLINICE

 

4.1    Indicaţii terapeutice

 

·        Tratamentul adjuvant al cancerului mamar cu receptori hormonali în stadiu incipient la femei în premenopauză.

 

·        Tratamentul adjuvant extins al cancerului mamar hormono-dependent în stadiu incipient la femeile în postmenopauză care au primit anterior terapie adjuvantă standard cu tamoxifen timp de 5 ani.

 

·        Tratamentul de primă intenţie al cancerului mamar hormono-dependent în stadiu avansat la femei în postmenopauză.

 

·        Tratamentul cancerului mamar în stadiu avansat diagnosticat la femeile aflate în postmenopauză naturală sau indusă artificial, după recădere sau progresia bolii, care au fost tratate anterior cu antiestrogeni.

 

Nu s-a demonstrat eficacitatea administrării medicamentului la paciente cu cancer mamar fără receptori hormonali.

 

4.2    Doze şi mod de administrare

 

Paciente adulte şi vârstnice:

Doza recomandată de Femara este de 2,5 mg o dată pe zi. Nu este necesară ajustarea dozei la pacientele vârstnice.

 

În schema de tratament adjuvant, se recomandă ca tratamentul să fie continuat timp de 5 ani sau până la apariţia recăderii. În schema de tratament adjuvant, experienţa clinică este disponibilă în cazul tratamentelor cu o durată de 2 ani (mediana duratei de tratament este de 25 luni).

 

În schema de tratament adjuvant extins, experienţa clinică este disponibilă în cazul tratamentelor cu o durată de 3 ani (mediana duratei de tratament).

 

La pacientele cu boală în stadiu avansat sau metastazată, tratamentul cu Femara trebuie continuat până când evoluţia terapeutică favorabilă a tumorii este evidentă.

 

Copii:

Nu este cazul.

 

Paciente cu insuficienţă hepatică şi/sau renală:

Nu este necesară ajustarea dozei la pacientele cu insuficienţă renală şi clearance al creatininei peste 30 ml/min.

 

Datele referitoare la cazurile de administrare a medicamentului la pacientele cu insuficienţă renală şi clearance al creatininei sub 30 ml/min sau la pacientele cu insuficienţă hepatică sunt insuficiente (vezi pct. 4.4 ,,Atenţionări speciale şi precauţii speciale pentru utilizare” şi pct. 5.2 ,, Proprietăţi farmacocinetice”).

 

4.3    Contraindicaţii

 

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.

Status endocrin de premenopauză.

Sarcina şi alăptarea (vezi pct. 5.3 ,,Date preclinice de siguranţă”).

 

4.4    Atenţionări speciale şi precauţii speciale pentru utilizare

 

Nu s-a studiat administrarea Femara la un număr suficient de pacientele cu un clearance al creatininei sub 30 ml/min.

 

S-a studiat administrarea Femara doar la un număr limitat de paciente cu boală nemetastazată cu diferite grade de afectare a funcţiei hepatice: insuficienţă uşoară până la moderată şi severă. La voluntarii cu insuficienţă hepatică (ciroză hepatică şi clasă C Child-Pugh) dar care nu aveau cancer valorile expunerii sistemice şi ale timpului de înjumătăţire terminal erau crescute de 2-3 ori comparativ cu cele obţinute la voluntarii sănătoşi. De aceea, Femara trebuie administrat cu precauţie şi după evaluarea atentă a raportului risc potenţial/beneficiu terapeutic la astfel de paciente (vezi pct. 5.2 ,,Proprietăţi farmacocinetice”).

 

Femara este un medicament potent în ceea ce priveşte efectul de scădere a concentraţiei plasmatice de estrogeni. În schemele de tratament adjuvant şi adjuvant extins, mediana durata de urmărire de 30 luni şi, respectiv, de 39 luni nu este suficientă pentru a se evalua complet riscul de apariţie a fracturilor asociat utilizării pe termen lung a Femara. Densitatea minerală osoasă a femeilor cu antecedente de osteoporoză şi/sau fracturi sau care prezintă risc crescut de apariţie a osteoporozei trebuie să se evalueze prin osteodensitometrie înainte de începerea tratamentului adjuvant şi adjuvant extins şi trebuie efectuată monitorizarea acestora pentru diagnosticarea precoce a osteoporozei în timpul şi după tratamentul cu letrozol. Trebuie începute tratamentul adecvat sau profilaxia adecvată osteoporozei precum şi monitorizarea atentă a acestora.

 

Administrarea letrozolului atât în timpul competiţiilor sportive cât şi în afara acestora determină pozitivarea testelor antidoping.

 

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

 

4.5    Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

 

Studiile clinice de interacţiune cu cimetidina şi warfarina au indicat că administrarea asociată a acestora cu Femara nu a determinat nici o interacţiune medicamentoasă semnificativă clinic.

 

În plus, o analiză a bazei de date obţinute din studiile clinice nu a indicat nici o interacţiune semnificativă clinic cu alte medicamente prescrise în mod curent.

 

Până în prezent, nu exista experienţă clinică referitoare la utilizarea Femara în asociere cu alte chimioterapice anticanceroase.

 

Letrozolul inhibă in vitro izoenzimele 2A6 şi, moderat, 2C19 ale citocromului P450. CYP2A6 şi CYP3A4 nu intervin major în metabolizarea medicamentului. De aceea, administrarea în asociere a medicamentelor a căror eliminare este dependentă în principal de aceste izoenzime şi care au un indice terapeutic mic trebuie făcută cu precauţie.

 

4.6    Sarcina şi alăptarea

 

Este contraindicată administrarea letrozolului la femei înainte de menopauză, în timpul sarcinii în perioada de alăptare.

 

4.7    Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

 

Deoarece s-a observat apariţia oboselii şi ameţelilor în cazul utilizării Femara, iar somnolenţa a fost raportată mai puţin frecvent, se recomandă precauţie în cazul conducerii vehiculelor sau al folosirii utilajelor.

 

4.8    Reacţii adverse

 

Femara a fost în general bine tolerat pe parcursul tuturor studiilor, ca tratament de primă şi de a doua intenţie al cancerului mamar în stadiu avansat şi ca tratament adjuvant al cancerului mamar în stadiu precoce. Aproximativ o treime din pacientele tratate cu Femara în cadrul schemelor de tratament metastatic, aproximativ 70-75% din pacientele tratate în cadrul schemei de tratament adjuvant (atât cei din cadrul braţului de tratament cu Femara cât şi cei din cadrul braţului de tratament cu tamoxifen) şi aproximativ 40% din pacientele tratate în cadrul schemei de tratament adjuvant extins (atât cei din cadrul braţului de tratament cu Femara cât şi cei din cadrul braţului de tratament cu tamoxifen) au prezentat reacţii adverse. În general, reacţiile adverse observate sunt, în principal, de intensitate uşoară sau moderată. Majoritatea reacţiilor adverse pot fi atribuite consecinţelor farmacologice normale ale deficitului estrogenic.

 

În studiile clinice în care s-a utilizat schema de tratament metastazic, reacţiile adverse cel mai frecvent raportate au fost bufeurile (10,8%), greaţa (6,9%) şi oboseala (5%). Multe reacţii adverse pot fi atribuite consecinţelor farmacologice normale ale deficitului estrogenic (de exemplu bufeurile, alopecia şi sângerarea vaginală).

 

În cazul utilizării schemei de tratament adjuvant extins, s-au raportat următoarele evenimente adverse, indiferent de cauza acestora, semnificativ mai frecvent în cazul administrării Femara decât în cazul administrării placebo – bufeuri (50,7% faţă de 44,3%), artralgii/artrită (28,5% faţă de 23,3%) şi mialgii (10,2% faţă de 7%). Majoritatea acestor evenimente adverse s-a observat în timpul primului an de tratament. A existat o incidenţă mai mare dar nesemnficativă a osteoporozei şi a fracturilor osoase la pacientele care au primit Femara decât la pacientele care au primit placebo (7,5% faţă de 6,3% şi, respectiv, 6,7% faţă de 5,9%).

 

În cazul utilizării schemei de tratament adjuvant, s-au raportat următoarele evenimente adverse, indiferent de cauza acestora, în orice moment după randomizare în cadrul grupului de tratament cu Femara şi, respectiv, în cadrul grupului de tratament cu tamoxifen: evenimente trombo-embolice (1,5% faţă de 3,2%, P<0,001), angină pectorală (0,8% faţă de 0,8%), infarct miocardic (0,7% faţă de 0,4%) şi insuficienţă cardiacă (0,9% faţă de 0,4%, P=0,006)

 

S-au raportat următoarele reacţii adverse determinate de administrarea medicamentului, prezentate în Tabelul 1, în cadrul studiilor clinice şi după punerea pe piaţă a Femara:

 

Tabelul 1

Reacţiile adverse sunt clasificate în ordinea frecvenţei, mai întâi cele mai frecvente, utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente ≥10%, frecvente ≥1% dar <10%, mai puţin frecvente ≥0,1% dar <1%, rare ≥0,01% dar <0,1%, foarte rare <0,01, inclusiv raportări izolate.

 

Infecţii şi infestări

Mai puţin frecvente:                   infecţii ale tractului urinar

 

Tumori benigne, maligne şi nespecificate (inclusiv chisturi şi polipi)

Mai puţin frecvente:                   durere tumorală (nu este cazul pentru schemele de tratament adjuvant şi adjuvant extins

 

Tulburări hematologice şi limfatice

Mai puţin frecvente:                   leucopenie

 

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Frecvente:                                 anorexie, creşterea apetitului alimentar, hipercolesterolemie

Mai puţin frecvente:                   edeme generalizate

 

Tulburări psihice

Frecvente:                                 depresie

Mai puţin frecvente:                   anxietate inclusiv nervozitate, iritabilitate

 

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente:                                 cefalee, ameţeli

Mai puţin frecvente:                   somnolenţă, insomnie, afectarea memoriei, disestezie inclusiv parestezie, hipoestezie, tulburări ale gustului, accident vascular cerebral

 

Tulburări oculare

Mai puţin frecvente:                   cataractă, iritaţie oculară, vedere înceţoşată

 

Tulburări cardiace

Mai puţin frecvente:                   palpitaţii, tahicardie

 

Tulburări vasculare

Mai puţin frecvente:                   tromboflebită inclusiv tromboflebită superficială şi profundă, hipertensiune arterială, evenimente cardiace ischemice

Rare:                                        embolie pulmonară, tromboză arterială, accident vascular cerebral ischemic

 

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Mai puţin frecvente:                   dispnee

 

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente:                                 greaţă, vărsături, dispepsie, constipaţie, diaree

Mai puţin frecvente:                   durere abdominală, stomatită, xerostomie

 

Tulburări hepatobiliare

Mai puţin frecvente:                   creşterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale enzimelor hepatice

 

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Frecvente:                                 alopecie, erupţii cutanate inclusiv erupţii cutanate eritematoase, maculo-papulare, psoriaziforme şi veziculare

Mai puţin frecvente:                   prurit, xerodermie, urticarie

 

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Foarte frecvente:                       artralgii

Frecvente:                                 mialgii, durere osoasă, osteoporoză, fracturi osoase

Mai puţin frecvente:                   artrită

 

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Mai puţin frecvente:                   creşterea frecvenţei micţiunilor

 

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Mai puţin frecvente:                   sângerare vaginală, hipersecreţie vaginală, uscăciunea mucoasei vaginale, mastodinie

 

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Foarte frecvente:                       bufeuri, oboseală inclusiv astenie

Frecvente:                                 stare generală de rău, edeme periferice

Mai puţin frecvente:                   febră, uscăciunea mucoaselor, sete

 

Investigaţii diagnostice

Frecvente:                                 creştere în greutate

Mai puţin frecvente:                   scădere în greutate

 

4.9    Supradozaj

 

S-au raportat cazuri izolate de supradozaj cu Femara.

 

Nu se cunoaşte un tratament specific pentru supradozaj; tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.

 

 

5.      PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

 

5.1    Proprietăţi farmacodinamice

 

Grupa farmacoterapeutică: terapia endocrină, antagonişti hormonali şi substanţe înrudite, inhibitori enzimatici, codul ATC: L02BG04

 

Efecte farmacodinamice

 

Eliminarea stimulării creşterii tumorale mediate de estrogeni este o condiţie necesară pentru obţinerea răspunsului terapeutic tumoral în cazurile în care creşterea ţesutului tumoral depinde de prezenţa estrogenilor. La femeile în postmenopauză, estrogenii sunt sintetizaţi, în principal, prin acţiunea aromatazei, care transformă androgenii suprarenalieni - mai ales androstendiona si testosteronul - în estronă (E1) şi estradiol (E2). Supresia biosintezei estrogenilor în ţesuturile periferice şi în ţesutul tumoral poate fi obţinuta prin inhibarea specifică a aromatazei.

 

Letrozolul este un inhibitor nesteroidian al aromatazei. El inhibă aromataza prin legarea competitivă de gruparea hem a subunităţii citocrom P450 a aromatazei, ceea ce determină o reducere a biosintezei estrogenului în toate ţesuturile.

 

Administrarea la femeile sănătoase în postmenopauză, a dozelor unice de 0,1 mg, 0,5 mg şi 2,5 mg letrozol a determinat scăderea concentraţiilor plasmatice ale estronei şi estradiolului cu 75-78% şi, respectiv, 78% faţă de valorile iniţiale. Scăderea maximă este obţinută după 48-78 ore.

 

Administrarea la pacientele cu cancer de sân în stadiu avansat în postmenopauză, a dozelor zilnice de 0,1 mg şi 5 mg a determinat la toate pacientele tratate scăderea valorilor concentraţiilor plasmatice ale estradiolului, estronei şi sulfatului de estronă cu 75-95% faţă de valorile iniţiale la toate pacientele tratate. În cazul administrării dozelor de 0,5 mg sau mai mari, multe valori ale concentraţiilor plasmatice ale estronei şi sulfatului de estronă sunt sub limita de decelare a testelor, indicând faptul că în cazul administrării acestor doze s-a obţinut o supresie estrogenică mai mare. La toate aceste paciente, supresia estrogenică s-a menţinut de-a lungul tratamentului.

 

Letrozol inhibă cu o mare specificitate activitatea aromatazei. Nu s-a observat afectarea steroidogenezei suprarenaliene. Nu s-au observat modificări semnificative clinic ale concentraţiilor plasmatice ale cortizolului, aldosteronului, 11-deoxicortizolului, 17-hidroxiprogesteronului şi ACTH-ului sau ale activităţii reninice a plasmei la pacientele în postmenopauză, tratate cu o doză zilnică de letrozol de 0,1 mg până la 5 mg. Testul de stimulare cu ACTH efectuat după 6 şi 12 săptămâni de tratament cu doze zilnice de 0,1 mg, 0,25 mg, 0,5 mg, 1 mg, 2,5 mg şi 5 mg nu a indicat nici o diminuare a sintezei de aldosteron sau cortizol. De aceea, nu este necesară administrarea suplimentară de glucocorticoizi şi mineralcorticoizi.

 

Nu s-au observat modificări ale concentraţiilor plasmatice ale androgenilor (androstenodionă şi testosteron) la femeile sănătoase aflate în postmenopauză, după administrarea unor doze unice de 0,1 mg, 0,5 mg şi 2,5 mg letrozol sau ale concentraţiei plasmatice a androstendionului la paciente în postmenopauza tratate cu doze zilnice între 0,1 mg şi 5mg, indicând că blocarea biosintezei estrogenilor nu determină acumularea precursorilor androgenici. La paciente, concentraţiile plasmatice ale LH şi FSH nu sunt modificate de letrozol şi nici funcţia tiroidiană, evaluată prin captarea TSH, T4 şi T3.

 

Tratamentul adjuvant

Într-un studiu multicentric, dublu orb, randomizat, peste 8000 paciente în postmenopauză cu rezecţie a cancerului de sân cu receptori hormonali în stadiu incipient au fost randomizate în următoarele braţe de tratament:

Opţiunea 1:

A. tamoxifen, administrat timp de 5 ani

B. Femara, administrat timp de 5 ani

C. tamoxifen, administrat timp de 2 ani, urmat de Femara, administrat timp de 3 ani

D. Femara, administrat timp de 2 ani, urmat de tamoxifen, administrat timp de 3 ani

Opţiunea 2:

A. tamoxifen, administrat timp de 5 ani

B. Femara, administrat timp de 5 ani

 

Datele din Tabelul 2 prezintă rezultatele pentru braţele cu tratament în monoterapie (braţele A şi B) din cadrul fiecărei opţiuni de randomizare împreună cu rezultatele pentru braţele cu tratament secvenţial, reduse la 30 zile după schimbarea tratamentului. Analiza datelor referitoare la monoterapie comparativ cu cele referitoare la tratamentul endocrin secvenţial va fi efectuată după obţinerea numărului necesar de evenimente.

 

Pacienţii au fost monitorizaţi timp de 26 luni (valoare mediană), 76% dintre pacienţi timp de peste 2 ani, iar 16% (1252 pacienţi) timp de 5 ani sau mai mult.

 

Obiectivul principal al studiului a fost supravieţuirea fără boală, care a fost evaluată ca perioada de timp dintre randomizare şi apariţia primului eveniment de recurenţă loco-regională sau la distanţă (metastaze) al bolii primare, apariţia contralaterală a cancerului mamar invaziv, apariţia unei a doua tumori primare, alta decât cancerul mamar sau moartea de orice cauză. Femara a redus riscul de recurenţă cu 19%, comparativ cu tamoxifen (risc relativ 0,81; P=0,003). Procentele de supravieţuire fără boală timp de 5 ani au fost de 84,0% în cazul administrării Femara şi 81,4% în cazul administrării tamoxifenului. Îmbunătăţirea supravieţuirii fără boală a fost observată, cel mai devreme, după 12 luni de tratament şi este menţinută după 5 ani de tratament. De asemenea, Femara a redus riscul de recurenţă, comparativ cu tamoxifenul indiferent dacă a fost administrată anterior chimioterapie adjuvantă (risc relativ 0,72; P=0,018) sau nu (risc relativ 0,84; P=0,044).

 

Pentru obiectivul secundar definit ca supravieţuire totală, s-au raportat un număr total de 385 decese (166 în cazul administrării Femara şi 192 în cazul administrării tamoxifen). Nu au existat diferenţe semnificative între grupurile de tratament în ceea ce priveşte supravieţuirea totală (risc relativ 0,86; P=0,15). Supravieţuirea fără boală cu manifestări la distanţă (metastaze la distanţă), un termen înlocuitor al supravieţuirii totale, a diferit semnificativ în general (risc relativ 0,73; P=0,001) şi în cadrul subseturilor de stratificare specificate. Femara a redus semnificativ riscul de insuficienţă sistemică cu 17%, comparativ cu tamoxifen, (risc relativ 0,83; P=0,02).

 

Cu toate acestea, în ceea ce priveşte apariţia contralaterală a cancerului mamar s-a obţinut o diferenţă nesemnificativă în favoarea tratamentului cu letrozol (risc relativ 0,61; P=0,09). O analiză exploratorie a supravieţuirii fără boală din punct de vedere al metastazării în ganglionii limfatici axilari a evidenţiat că tratamentul cu letrozol a fost semnificativ superior faţă de cel cu tamoxifen în ceea ce priveşte reducerea riscului de recurenţă la pacientele cu boală cu metastaze ganglionare axilare (RR 0,71; IÎ 95% 0,59, 0,85; P=0,0002) în timp ce nu s-a observat o diferenţă semnificativă la pacientele cu boală fără metastaze ganglionare axilare (RR 0,98; IÎ 95% 0,77, 1,25; P=0,89). Acest beneficiu terapeutic redus a fost confirmat printr-o analiză exploratorie de interacţiune (p=0,03).

 

Pacientele tratate cu Femara au prezentat un număr mai mic de tumori maligne secundare comparativ cu cele tratate cu tamoxifen (1,9% faţă de 2,4%). În special, incidenţa cancerului endometrial a fost mai scăzută în cazul administrării Femara comparativ cu administrarea tamoxifenului (0,2% faţă de 0,4%).

 

Tabelele 2 şi 3 prezintă pe scurt aceste rezultate. Analizele prezentate pe scut în Tabelul 4 nu includ rezultatele obţinute în cadrul celor două braţe de tratament secvenţial ale Opţiunii 1 de randomizare, adică iau în calcul doar rezultatele obţinute în cadrul braţelor de tratament în monoterapie.

 

Tabelul 2 Supravieţuirea fără boală şi totală (populaţie în intenţie de tratament)

 

Femara

N=4003

Tamoxifen

N=4007

Risc relativ

(IÎ95%)

Valoare P1

Supravieţuirea fără boală (obiectiv primar) – evenimente (definiţia din protocol, total)

 

351

 

428

 

0,81 (0,70, 0,93)

 

0,0030

Supravieţuirea fără boală cu manifestări la distanţă (metastaze) (obiectiv secundar)

184

294

0,73 (0,60, 0,88)

0,0012

Supravieţuirea totală (obiectiv secundar)

– numărul deceselor (total)

 

166

 

192

 

0,86 (0,70, 1,06)

 

0,1546

Supravieţuirea fără boală cu manifestări sistemice (obiectiv secundar)

 

323

 

383

 

0,83 (0,72, 0,97)

 

0,0172

Cancerul de sân contralateral (invaziv) (obiectiv secundar)

19

31

0,61 (0,35, 1,08)

0,0910

IÎ = interval de încredere

1 testul Logrank, stratificat în funcţie de opţiunea de randomizare şi administrarea anterioară a chimioterapiei adjuvante

 

Tabelul 3 Supravieţuirea fără boală şi totală în funcţie de metastazarea în ganglionii limfatici axilari şi administrarea anterioară a chimioterapiei adjuvante (populaţie ITT)

 

Risc relativ, IÎ 95% pentru riscul relativ

Valoare P1

Supravieţuirea fără boală

Metastazarea în ganglionii limfatici axilari

-  Pozitiv

-  Negativ

 

 

0,71 (0,59, 0,85)

0,98 (0,77, 1,25)

 

 

0,0002

0,8875

Administrare anterioară a chimioterapiei adjuvante

-  Da

-           Nu

 

 

0,72 (0,55, 0,95)

0,84 (0,71, 1,00)

 

 

0,0178

0,0435

Supravieţuire totală

Metastazarea în ganglionii limfatici axilari

-  Pozitiv

- Negativ

 

 

0,81 (0,63, 1.05)

0,88 (0,59, 1,30)

 

 

0,1127

0,5070

Administrare anterioară a chimioterapiei adjuvante

-  Da

- Nu

 

 

0,76 (0,51, 1,14)

0,90 (0,71, 1,15)

 

 

0,1848

0,3951

Supravieţuirea fără boală cu manifestări la distanţă

Metastazarea în ganglionii limfatici axilari

-  Pozitiv

- Negativ

 

 

0,67 (0,54, 0,84)

0,90 (0,60, 1,34)

 

 

0,0005

0,5973

Administrare anterioară a chimioterapiei adjuvante

-  Da

- Nu

 

 

0,69 (0,50, 0,95)

0,75 (0,60, 0,95)

 

 

0,0242

0,0184

IÎ = interval de încredere

1 nivelul de semnificaţie conform modelului lui Cox

 

Tabelul 4 Analiză Principală Primară: Obiectivele de eficacitate conform opţiunii de randomizare în braţe de tratament în monoterapie (populaţie ITT)

 

Obiective

Opţiuni

Parametri statistici

Letrozol

Tamoxifen

Supravieţuire fără boală (Primar, definiţia protocolului)

1

Evenimente/n

100/1546

137/1584

 

RR (IÎ 95%), P

0,73 (0,56, 0,94), 0,0159

2

Evenimente/n

177/917

202/911

 

RR (IÎ 95%), P

0,85 (0,69, 1,04), 0,1128

Total

Evenimente/n

277/2463

339/2459

 

RR (IÎ 95%), P

0,80 (0,68, 0,94), 0,0061

Supravieţuirea fără boală (exclusiv cazurile de tumori maligne secundare)

1

Evenimente/n

80/1546

110/1548

 

RR (IÎ 95%), P

0,73 (0,54, 0,97), 0,0285

2

Evenimente/n

159/917

187/911

 

RR (IÎ 95%), P

0,82 (0,67, 1,02), 0,0753

Total

Evenimente/n

239/2463

297/2459

 

RR (IÎ 95%), P

0,79 (0,66, 0,93), 0,0063

Supravieţuirea fără boală cu manifestări la distanţă (Secundar)

1

Evenimente/n

57/1546

72/1548

 

RR (IÎ 95%), P

0,79 (0,56, 1,12), 0,1913

2

Evenimente/n

98/917

124/911

 

RR (IÎ 95%), P

0,77 (0,59, 1,00), 0,0532

Total

Evenimente/n

155/2463

196/2459

 

RR (IÎ 95%), P

0,78 (0,63, 0,96), 0,0195

Supravieţuirea totală (Secundar)

1

Evenimente/n

41/1546

48/1548

 

RR (IÎ 95%), P

0,86 (0,56, 1,30), 0,4617

2

Evenimente/n

98/917

116/911

 

RR (IÎ 95%), P

0,84 (0,64, 1,10), 0,1097

Total

Evenimente/n

139/2463

164/2459

 

RR (IÎ 95%), P

0,84 (0,67, 1,06), 0,1340

Valoare P prezentată se bazează pe testul logrank, stratificat în funcţie de chimioterapia adjuvantă administrată în cazul fiecărei opţiuni de randomizare şi în funcţie de opţiunea de randomizare şi chimioterapia adjuvantă pentru analiza generală.

 

Mediana duratei de tratament (în cazul populaţiei de siguranţă) a fost de 25 luni, 73% dintre paciente fiind tratate timp de peste 2 ani iar 22% dintre paciente fiind tratate timp de peste 4 ani. Mediana duratei de urmărire a fost de 30 luni atât în cazul tratamentului cu Letrozol cât şi în cazul tratamentului cu tamoxifen.

 

S-a raportat apariţia evenimentelor adverse suspectate ca fiind asociate administrării medicamentului de studiat la 78% dintre pacienţii trataţi cu letrozol faţă de 73% dintre cei trataţi cu tamoxifen. Evenimentele adverse apărute cel mai frecvent în cazul administrării Femara au fost bufeurile, sudoraţia nocturnă, artralgiile, creşterea în greutate şi greaţa. Dintre acestea, doar artralgiile au apărut semnificativ mai des în cazul administrării Femara decât în cazul administrării tamoxifenului (20% faţă de 30% în cazul administrării tamoxifenului). Tratamentul cu Femara s-a asociat cu un risc mai mare de apariţie a osteoporozei (2,2% faţă de 1,2% în cazul administrării tamoxifenului). În general, indiferent de relaţia de cauzalitate, s-a raportat apariţia evenimente cardiovasculare/cerebrovasculare în orice moment după randomizare pentru aceleaşi proporţii de paciente din cadrul ambelor braţe de tratament (10,8% în cazul administrării letrozolului, 12,2% în cazul administrării tamoxifenului). Dintre acestea, s-au raportat adeseori evenimente trombo-embolice semnificativ mai puţine în cazul administrării Femara (1,5%) decât în cazul administrării tamoxifenului (3,2%) (P<0,001) în timp ce insuficienţa cardiacă a fost raportată mai des în cazul administrării Femara (0,9%) decât în cazul administrării tamoxifenului (0,4%) (P=0,0064). Dintre pacientele care au prezentat valori iniţiale ale colesterolemiei totale cuprinse în intervalul valorilor normale, s-au observat creşteri ale acesteia mai mari de 1,5 ori decât limita superioară a valorilor normalului (ULN) la 5,4% dintre pacientele din cadrul braţului de tratament cu Femara comparativ cu 1,1% dintre cele din cadrul braţului de tratament cu tamoxifen.

 

Tratament adjuvant extins

 

Într-un studiu multicentric, dublu-orb, randomizat, controlat cu placebo, care a inclus peste 5100 paciente în postmenopauză cu cancer mamar primar cu receptori hormonali sau de etiologie necunoscută care nu mai prezentau semne de boală după efectuarea tratamentului cu tamoxifen (4,5-6 ani), care au fost randomizate pentru a li se administra fie Femara, fie placebo.

 

Analiza reactualizată efectuată pe o perioadă de timp de aproximativ 39 luni (valoare mediană) (70% dintre paciente fiind urmărite timp de cel puţin 3 ani) a evidenţiat că Femara a redus riscul de recurenţă cu 44%, comparativ cu placebo (risc relativ 0,56, P<0,00001). S-a observat beneficiul semnificativ statistic al supravieţuirii fără boală asociat administrării letrozolului, indiferent de gradul de metastazare în ganglionii limfatici axilari – în cazul lipsei metastazării, risc relativ 0,49, P=0,0004, iar în cazul prezenţei metastazării, risc relativ 0,58, P=0,00007.

 

Pentru obiectivul secundar al studiului, supravieţuirea totală, s-a raportat un număr total de 224 decese (109 în cazul administrării Femara, 100 în cazul administrării placebo şi 15 în cazul înlocuirii placebo cu Femara). În general, nu au existat diferenţe semnificative între cele două grupuri de tratament în ceea ce priveşte supravieţuirea totală (risc relativ 0,80, P=0,10).

 

În această reactualizare, rezultatele substudiului referitor la densitatea minerală osoasă (DMO) (220 paciente înrolate, mediana duratei de urmărire fiind de 3 ani) au demonstrat că, la 3 ani, comparativ cu valorile iniţiale, pacientele care au primit letrozol au prezentat scăderi mai mari ale DMO la nivelul şoldului (mediana scăderii DMO la nivelul şoldului fiind de 4% faţă de 1,7% în cazul administrării placebo P=0,131, ajustată în funcţie de utilizarea de bifosfonaţi, P=0,645). Pacientele care au primit letrozol au prezentat o scădere mai mare a DMO la nivelul coloanei vertebrale lombare deşi diferenţa nu este semnificativă. S-a impus administrarea concomitentă de suplimente de calciu şi vitamină D în cadrul substudiului referitor la DMO.

 

În cadrul aceleiaşi reactualizări, rezultatele substudiului referitor la influenţa asupra metabolismului lipidic (310 paciente înrolate, mediana duratei de urmărire fiind de 47 luni) nu au evidenţiat diferente semnificative între braţele de tratament cu Femara sau cu placebo în ceea ce priveşte colesterolul total sau oricare altă fracţiune lipidică. În analiza reactualizată, la 7,7% paciente din cadrul braţului de tratament cu Femara s-au raportat evenimente adverse cardiovasculare comparativ cu 6,1% în cadrul braţului de tratament cu placebo. Aceste evenimente au inclus infarct miocardic (0,8% în cazul administrării Femara faţă de 0,6% în cazul administrării placebo), angină pectorală care a făcut necesară intervenţia chirurgicală (1,3% în cazul administrării Femara faţă de 1,0% în cazul administrării placebo), evenimente trombo-embolice (0,6% în cazul administrării Femara faţă de 0,6% în cazul administrării placebo şi accidente vasculare cerebrale (1,0% In cazul administrării Femara faţă de 0,7% în cazul administrării placebo).

 

Nu s-au observat diferenţe semnificative în ceea ce priveşte scorul global de evaluare fizică şi mentală, ceea ce sugerează că, în general, letrozolul nu a agravat calitatea vieţii comparativ cu placebo. S-au observat diferenţele de tratament în favoarea administrării placebo în cadrul evaluărilor pacientelor îndeosebi în ceea ce priveşte determinarea parametrilor funcţionali fiziologici, ai durerii, vitalităţii, sexuali şi vasomotori. Deşi sunt semnificative statistic, aceste diferenţe nu sunt considerate ca fiind clinic relevante.

 

Tratamentul de primă intenţie

 

Un studiu bine-controlat, dublu orb, a fost efectuat pentru a compara administrarea a 2,5 mg Femara (letrozol) faţă de administrarea a 20 mg tamoxifen, ca tratament de primă intenţie în cazul femeilor în postmenopauză cu cancer mamar în stadiu avansat. La 907 femei, letrozolul s-a dovedit a fi superior tamoxifenului în ceea ce priveşte timpul până la progresia bolii (obiectiv primar) şi în ceea ce priveşte răspunsul total obiectiv, timpul până la eşecul terapeutic şi beneficiul clinic. Rezultatele specifice sunt prezentate în Tabelul 5.

 

Tabelul 5 Rezultate după o perioadă de urmărire de 32 luni (valoare mediană)

Variabile

Parametri statistici

Femara

n=453

Tamoxifen

n=454

Timpul până la progresia bolii

Mediană

9,4 luni

6,0 luni

(IÎ 95% pentru mediană)

(8,9, 11,6 luni)

(5,4, 6,3 luni)

Risc relativ (RR)

0,78

 

(IÎ 95% pentru RR)

(0,62, 0,83)

 

P

<0,0001

 

Frecvenţa răspunsului obiectiv (RRO)

CR+PR

145 (32%)

95 (21%)

(IÎ 95% pentru frecvenţă)

(28%, 36%)

(17%, 25%)

Risc relativ

1,78

 

(IÎ 95% pentru risc relativ)

(1,32, 2,40)

 

P

0,0002

 

Frecvenţa generală a beneficiului clinic

CR+PR+NC≥24 săptămâni

226 (50%)

173 (38%)

Risc relativ

1,62

 

(IÎ 95% pentru risc relativ)

(1,24, 2,11)

 

P

0,0004

 

Timpul până la eşecul terapeutic

Mediană

9,1 luni

5,7 luni

(IÎ 95% pentru mediană)

(8,6, 9,7 luni)

(3,7, 6,1 luni)

Risc relativ

0,73

 

(IÎ 95% pentru RR)

(0,64, 0,84)

 

P

<0,0001

 

 

Timpul până la progresia bolii a fost semnificativ mai lung, iar frecvenţa de răspuns a fost semnificativ mai mare la pacientele cărora li s-a administrat letrozol decât în cazul celor cărora li s-a administrat tamoxifen, cu tumori despre care nu se ştie dacă posedă sau nu receptori hormonali precum şi cele care posedă receptori hormonali. În mod similar, timpul până la progresia bolii a fost semnificativ mai lung, iar frecvenţa de răspuns a fost semnificativ mai mare în cazul administrării letrozolului indiferent dacă s-a administrat sau nu terapie antiestrogenică adjuvantă. Timpul până la progresia bolii a fost semnificativ mai lung în cazul administrării letrozolului indiferent de localizarea principală a bolii. Mediana timpului până la progresia bolii a fost de aproximativ 2 ori mai mare în cazul administrării Femara la pacientele care prezentau doar boală a ţesuturilor moi (mediana fiind 12,1 luni în cazul administrării Femara şi 6,4 luni în cazul administrării tamoxifenului) Frecvenţa răspunsului a fost semnificativ mai mare în cazul administrării Femara la pacientele care prezentau doar boală a ţesuturilor moi (50% şi 34% în cazul administrării Femara şi, respectiv, tamoxifen), şi pentru pacientele cu metastaze viscerale (28% în cazul administrării Femara faţă de 17% în cazul administrării tamoxifenului).

 

Protocolul studiului a permis încrucişarea unui tip de tratament cu celălalt în timpul efectuării acestora precum şi retragerea din cadrul studiului. La aproximativ 50% dintre pacientele tipul de tratament început a fost încrucişat cu celălalt iar perioada de efectuare a tratamentului, după încrucişare, a fost de aproximativ 36 luni. Valoarea mediană a perioadei de tratament până în momentul încrucişării a fost de 17 luni (încrucişarea Femara cu tamoxifen) şi 13 luni (încrucişarea tamoxifenului cu Femara).

 

Tratamentul de primă intenţie cu Femara efectuat la pacientele cu cancer mamar în stadiu avansat a determinat o valoare mediană a supravieţuirii de 34 luni în cazul utilizării Femara comparativ cu 30 luni în cazul utilizării tamoxifenului (P=0,53 conform testului logrank, fără semnificaţie). Tratamentul cu Femara s-a asociat cu o evoluţie mai bună a supravieţuirii pe o perioadă de până la cel puţin 24 săptămâni. Frecvenţa de supravieţuire la 24 săpătămâni a fost de 64% în cadrul grupului de tratament cu Femara faţă de 58% în cadrul grupului de tratament cu tamoxifen. Lipsa unui avantaj terapeutic în cazul administrării Femara asupra supravieţuirii totale poate fi explicată datorită protocolului studiului care permite încrucişarea braţelor de tratament.

 

Durata totală a terapiei endocrine (timpul până la chimioterapie) a fost semnificativ mai lungă în cazul administrării Femara (mediana fiind de 16,3 luni, IÎ 95% 15-18 luni) decât în cazul administrării tamoxifenului (mediana fiind de 9,3 luni, IÎ 95% 8-12 luni) (logrank P=0,0047).

 

Tratament de a doua intenţie

 

S-au efectuat două studii clinice bine controlate, pentru compararea administrării a două doze de letrozol (Femara 0,5 mg şi 2,5 mg) cu administrarea acetatului de megestrol şi, respectiv, cu aminoglutetimidei la femei în postmenopauză cu cancer mamar în stadiu avansat tratate anterior cu antiestrogeni.

 

Timpul până la progresia bolii nu a fost diferit în mod semnificativ între grupul la care s-a administrat Femara 2,5 mg şi grupul la care s-a administrat acetatul de megestrol (P=0,07). S-au observat diferenţe semnificative statistic în favoarea administrării Femara 2,5 mg comparativ cu administrarea acetatului de megestrol în ceea ce priveşte frecvenţa răspunsului tumoral total obiectiv (24% faţă de 16%, P=0,04) şi timpul până la eşecul terapeutic (P=0,04). Supravieţuirea totală nu a fost diferită între cele 2 braţe ale studiului.

 

În al doilea studiu, frecvenţa răspunsului terapeutic nu a fost diferită semnificativ între grupul la care s-a administrat 2,5 mg letrozol şi cel la care s-a administrat aminoglutetimidă (P=0,06). Administrarea a 2,5 mg letrozol a avut efecte superioare statistic celei a aminoglutetimidei în ceea ce priveşte timpul până la progresia bolii (P=0,008), timpul până la eşecul terapeutic (P=0,003) şi supravieţuirea totală (P=0,002).

 

5.2    Proprietăţi farmacocinetice

 

Absorbţie

 

Letrozolul este absorbit rapid şi complet din tractul gastro-intestinal (biodisponibilitatea medie absolută: 99,9%). Alimentele scad uşor viteza absorbţiei (valoarea mediană a tmax: o oră în cazul administrării în condiţii de repaus alimentar, respectiv, 2 ore în cazul administrării după masă; valoarea medie a Cmax: 129±20,3nmol/l în cazul administrării în condiţii de repaus alimentar, respectiv, 98,7±18,6nmol/l în cazul administrării după masă), dar intensitatea absorbţiei (ASC) nu este modificată. Efectul minor asupra vitezei de absorbţie nu este considerat a fi relevant clinic şi, de aceea, letrozolul poate fi administrat indiferent de orarul meselor.

 

Distribuţie

 

Procentul de legare a letrozolului de proteinele plasmatice este de aproximativ 60%, în principal de albumine (55%). Concentraţia letrozolului în eritrocite este de 80% din cea plasmatică. După administrarea a 2,5mg letrozol marcat cu 14C, aproximativ 82% din radioactivitatea din plasmă este data de compusul netransformat. Expunerea sistemică la metaboliţi este redusă. Letrozolul este distribuit rapid şi extensiv în ţesuturi. Volumul aparent de distribuţie la starea de echilibru este de aproximativ 1,87 ± 0,47l/kg.

 

Metabolizare şi excreţie

 

Clearance-ul metabolic până la obţinerea metabolitului inactiv farmacologic carbinol este calea principală de eliminare a letrozolului (Clm= 2,1 l/h), dar este relativ lent comparativ cu fluxul plasmatic hepatic (aproximativ 90 l/h). Izoenzimele 3A4 şi 2A6 ale citocromului P450 s-au dovedit a fi capabile să transforme letrozolul în acest metabolit. Formarea de metaboliţi minori neidentificaţi şi excreţia directă renală şi în materiile fecale joacă doar un rol minor în eliminarea totală a letrozolului. În interval de 2 săptămâni după administrarea a 2,5 mg letrozol 14C la voluntare sănătoase în postmenopauză, 88,2 ± 7,6% din radioactivitate a fost regăsită în urină şi 3,8 ± 0,9% în materiile fecale. Cel puţin 75% din radioactivitatea regăsită în urina de până la 216 ore (84,7 ± 7,8% din doză) a fost atribuită metabolitului carbinol glucuronidat, aproximativ 9% unor metaboliţi neidentificaţi şi 6% letrozolului nemodificat.

 

Timpul aparent de înjumătăţire plasmatică prin eliminare terminal este de aproximativ 2 zile. După administrarea zilnică a 2,5mg, concentraţiile plasmatice la starea de echilibru sunt realizate după 2-6 săptămâni. Concentraţiile plasmatice starea de echilibru sunt de aproximativ 7 ori mai mari decât concentraţia realizata după administrarea unei singure doze de 2,5mg şi sunt de 1,5-2 ori mai mari decât valorile la starea de echilibru calculate pe baza concentraţiei realizate după administrarea unei singure doze, indicând o uşoară neliniaritate în farmacocinetica letrozolului după administrarea zilnica a 2,5 mg . Deoarece concentraţiile plasmatice constante sunt menţinute în timp, se poate concluziona că nu are loc o acumulare continuă de letrozol.

 

Vârsta nu afectează farmacocinetica letrozolului. 

 

Grupuri speciale de pacienţi

 

Într-un studiu care a inclus 19 voluntari cu grade diferite de insuficienţă renală (clearance al creatininei între 9 şi 116 ml/min), nu s-au observat modificări ale farmacocienticii letrozolului după administrarea unei singure doze de 2,5mg. Într-un studiu similar care a inclus subiecţi cu grade diferite de insuficienţă hepatică, valorile medii ale ASC ale voluntarilor cu insuficienţă hepatică moderată (clasa B Child-Pugh) au fost cu 37% mai mari decât la voluntarii fără insuficienţă hepatică, dar s-au menţinut în intervalul de valori observate la voluntarii sănătoşi. Într-un studiu comparativ al farmacocineticii letrozolului după administrare unică la 8 subiecţi de sex masculin cu ciroză hepatică şi insuficienţă hepatică severă (clasă C Child Pugh) şi la voluntarii sănătoşi (n=8), ASC şi t½ au crescut cu 95%, respectiv, 187%. De aceea, se recomandă administrarea cu precauţie a Femara la astfel de pacienţi, doar după evaluarea raportului risc potenţial/beneficiu terapeutic.

 

5.3    Date preclinice de siguranţă

 

Într-o serie de studii preclinice de siguranţă desfăşurate la speciile de animale standard, nu au fost evidenţiate semne ale toxicităţii sistemice sau la nivelul organului ţintă.

 

Letrozolul a prezentat un grad scăzut de toxicitate acută la rozătoare expuse la doze de până la 2000 mg/kg. Letrozolul a determinat la câini semne de toxicitate moderată la doze de 100mg/kg.

 

Principalele observaţii din studiile de toxicitate a dozelor repetate la şobolani şi câini, cu durata de până la 12 luni, pot fi atribuite acţiunii farmacologice a compusului. Nivelul la care nu s-au observat efecte adverse a fost de 0,3 mg/kg la ambele specii.

 

Atât investigaţiile in vitro cât şi cele in vivo asupra potenţialului mutagen al letrozolului nu au indicat semne de genotoxicitate.

 

Într-un studiu de carcinogenitate la şobolan, cu durata de 104 săptămâni, nu au apărut tumori datorate tratamentului la şobolanii masculi. La femele, a fost observată o incidenţă scăzută a tumorilor mamare maligne şi benigne, la toate dozele de letrozol.

 

Administrarea orală a letrozolului la femelele gestante de şobolan a determinat o uşoară creştere a incidenţei malformaţiilor fetale. Cu toate acestea, nu s-a putut explica dacă aceasta a fost o consecinţă indirecta a proprietăţilor farmacologice (inhibarea biosintezei estrogenului) sau un efect direct al letrozolului.

 

Observaţiile preclinice au fost limitate la cele asociate acţiunii farmacologice cunoscute, aceasta fiind singura problema de siguranţa la om ce rezulta din studiile preclinice.

 

Aceste rezultate întăresc contraindicaţiile stabilite la pct. 4.3 ,,Contraindicaţii şi 4.6 ,,Sarcina şi alăptarea”.

 

 

6.      PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

 

6.1    Lista excipienţilor

 

Lactoză monohidrat, celuloză microcrostalină, amidon de porumb, amidonglicolat de sodiu, stearat de magneziu, dioxid de siliciu coloidal, hipromeloză, talc, macrogol 8000, oxid galben de fer (E172), dioxid de titan (E171).

 

6.2    Incompatibilităţi

 

Nu este cazul.

 

6.3    Perioada de valabilitate

 

5 ani

 

6.4    Precauţii speciale pentru păstrare

 

A nu se păstra la temperaturi peste 30°C. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.

 

6.5    Natura şi conţinutul ambalajului

 

Cutie cu 3 blistere din PVC-PVdC/Al a câte 10 comprimate.

Cutie cu 10 blistere din PVC-PVdC/Al a câte 10 comprimate.

 

6.6    Instrucţiuni privind pregătirea medicamentului în vederea administrării şi manipularea sa

 

Fără cerinţe speciale.

 

 

7.      DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

 

Novartis Pharma Services Inc.

Lichtstrasse 35, 4056 Basel, Elveţia

 

 

8.      NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

 

6830/2006/01-02

 

 

9.      DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

 

Reînnoirea autorizaţiei, Octombrie 2006

 

 

10.    DATA REVIZUIRII TEXTULUI

 

Septembrie 2006

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Un nou medicament indicat în terapia cancerului mamar În România sunt diagnosticate anual 6.000 de femei cu cancer mamar, dintre acestea, 2.500 de femei mor anual din cauza acestei afecţiuni. La nivel european, un caz nou se diagnostichează la fiecare 2,5 minute.
Un tratament hormonal administrat timp de zece ani reduce riscurile de recidivă a cancerului la sân Femeile al cărui cancer la sân a fost tratat în stadiu precoce prezintă un risc mai mic de recidivă dacă urmează un tratament hormonal timp de zece ani, în loc de cinci ani cum se prescrie de obicei, se arată într-un studiu prezentat în SUA şi citat de EFE.
Cum putem reduce riscul de cancer de san? Cancerul de san este cel mai frecvent tip de cancer cu care se confruntă femeile. Una din opt femei întâmpină boala in timpul vietii lor. „Dar este posibil sa vă protejati de cancer de san.... ‚” sustine Prof. Dr. Levhi Akın, medic in cadrul Liv Hospital Istanbul.
Pacientele cu cancer mamar vor avea acces la analize de ultimă generaţie şi operaţii de reconstrucţie Pacientele care suferă de cancer mamar vor avea posibilitatea unui acces mai facil, din luna mai a acestui an, la tratamente şi la reconstrucţie mamară prin endoprotezare.
Suport gratuit pentru femeile afectate de cancer mamar și limfedem - Proiect realizat de Donna Medical Center în colaborare cu HOSPICE Casa Sperantei Începând cu 28 iulie 2014, femeile operate de cancer mamar vor putea participa GRATUIT la Grupul de Suport pentru Cancer Mamar și Limfedem, susținut de HOSPICE Casa Speranței și de Donna Medical Center, două organizații care se implică constant în susținerea comunității femeilor diagnosticate...
Harghita: Numărul cazurilor de cancer mamar este în creştere; în judeţ există un singur oncolog Numărul cazurilor de cancer de sân este în creştere în Harghita, această boală afectând persoane din ce în ce mai tinere, arată o cercetare efectuată în cadrul proiectului "Împreună pentru sănătatea sânului" şi făcută publică miercuri în cadrul unei conferinţe de presă.